Din experienţa specialiştilor se ştie că ficatul, cel mai important laborator al organismului, este şi cel mai important depozit de sânge din corpul nostru. În acelaşi timp, ficatul este cel mai mare organ intern şi are o capacitate uimitoare de a se regenera, pentru faptul că este bine vascularizat, spun specialiştii.

Pentru buna funcţionare a organismului, ficatul se implică non-stop: el produce proteine, colesterol, elimină toxinele din corp, furnizând acestuia energia de fiecare zi. Totuşi, ficatul are şi duşmani aprigi, care-i afectează buna funcţionare, iar în linia întâi se aliniază: oboseala, stresul, alcoolul şi hrana nesănătoasă.

„Numeroase cercetări, efectuate în cele mai importante laboratoare din lume, demonstrează un fapt îmbucurător : funcţiile ficatului, afectat de boală, pot fi ameliorate cu ajutorul unor remedii naturiste, bogate în principii active: calmante, antiinflamatorii, regeneratoare şi antibiotice. Când tratamentul naturist este urmat după indicaţia specialistului, bolile ficatului sunt învinse de plante , în asociere cu produsele stupului", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Administrate sub formă de infuzii, de decocturi sau amestecate cu miere, plante medicinale precum : rostopasca, fructele de armurariu, isopul şi sunătoarea atenuează disconfortul dat de oboseala permanentă, de stările de greaţă şi refac celula hepatică.

Rostopasca are efecte tonice şi de drenare

Datorită efectelor tonice şi de drenare, rostopasca stimulează regenerarea celulelor hepatice. În acelaşi timp, planta funcţionează şi ca un foarte bun antiviral, fapt care o recomandă în hepatitele virale, sub formă de infuzie, de pulbere sau de tinctură. Prin efectul de drenare, tratamentul cu rostopască acţionează la fel de bine şi în afecţiunile biliare, fie că este vorba de dischinezii biliare sau de inflamaţii ale vezicii biliare. Ceaiul se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă şi din 250 ml de apă clocotită, care se lasă la infuzat 15 minute. Se consumă câte două linguri de infuzie din trei în trei ore. Pentru ca leacul să aibă o eficienţă sporită, în timpul tratamentului trebuie să se evite

consumul alimentelor care se digeră greu, cum ar fi: grăsimile, carnea de porc, prăjelile şi băuturile acidulate sau cele alcoolice.

Armurariul, indicat în hepatite şi în ciroze

Datorită principiilor amare, armurariul are proprietăţi hepatoprotectoare, antiinflamatoare, regeneratoare şi antioxidante. Efectul hepatoprotector se datorează silimarinei, o substanţă activă din compoziţia plantei, care inhibă pătrunderea toxinelor în celula hepatică. În hepatită sau în insuficienţă hepatică, infuzia ajută celula hepatică să se regenereze şi topeşte grăsimea de pe ficat. Sunt indicate câte 15 picături de trei ori pe zi. Fitoterapeuţii recomandă bolnavilor de ciroză o cură cu infuzie de armurariu un interval mai mare de timp, circa o jumătate de an. Urmat câte două săptămâni pe lună, tratamentul acţionează cu blândeţe, ajutând la detoxifierea ficatului, fără să aibă efecte secundare. O infuzie se prepară dintr-o linguriţă de seminţe şi dintr-o cană cu apă fiartă. Ceaiul se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară. Se beau câte trei căni de ceai pe zi. Dischinezia şi litiaza biliară se tratează cu tinctură de armurariu, care poate fi procurată de la magazinele naturiste.

Isopul este un excelent antibiotic

Ca plantă tonică, isopul este o comoară terapeutică pentru organism. Cura cu isop ajută la eliminarea grăsimilor din ficat şi uşurează procesul de metabolizare a alimentelor.

De secole, isopul este renumit pentru calităţile antiseptice. Fitoterapeuţii apreciază izvorul de substanţe active conţinute de isop: un complex de minerale (calciu, fier, potasiu, mangan, cupru), alături de zaharuri, de taninuri, de glucide şi de flavonoide. Datorită acestor elemente active, isopul este un campion al sănătăţii, cu efecte benefice în terapia a peste de 6o de boli grave . Printre acestea se numără şi afecţiunile hepatice (ciroza şi infiltrarea grasă a ficatului).

Cum se prepară, cum se administrează:

Infuzie: Două linguriţe de plantă se infuzează în 250 ml de apă clocotită , timp de 10 minute. Se consumă două până la patru căni pe zi.

Pulbere: Un vârf de cuţit de praf de isop se ţine sub limbă timp de cinci minute ; după aceea, pulberea se înghite cu apă ; se administrează de trei ori pe zi.

Sirop: 100 g plantă mărunţită se adaugă într-un litru de apă clocotită ; după răcire , în ceaiul strecurat se adaugă 1,5 Kg miere. Se pune vasul cu sirop pe

foc, până când acesta începe să clocotească. După ce se mai răceşte, siropul se toarnă în sticle care se închid ermetic. Zilnic se îngurgitează patru-şase linguriţe în afecţiunile hepatice.

Sunătoarea protejează ficatul

În compoziţia plantei au fost identificaţi 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponine, colină, rutină, uleiul volatil, care atribuie sunătoarei puteri vindecătoare pentru un număr impresionant de boli pe care le tratează.

Planta acţionează ca sedativ, antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic şi intestinal, antibiotic, revigorant şi ca remineralizant.

Pentru hepatita cronică şi acută, sunătoarea este de un real folos, deoarece protejează ficatul de procesele distructive. În această afecţiune se recomandă infuzia de sunătoare, câte un litru pe zi, în cure de câte patru săptămâni, urmate de o pauză de trei săptămâni.

Cura cu tinctură de sunătoare are efecte antiinflamatoare, antiseptice şi astringente în toate afecţiunile hepatice. Se iau câte zece picături de trei ori pe zi, un interval de trei săptămâni pe lună.

Amestec de plante pentru ficat şi bilă

Prin asocierea unor plante precum menta, coada-şoricelului, sunătoarea, turiţa-mare (câte o lingură din fiecare) se obţine un ceai complex cu proprietăţi curative, indicat în afecţiunile hepatice şi în cele biliare. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de amestec de plante la o cană cu apă. Se administrează câte două căni pe zi, vreme de două săptămâni pe lună.

În paralel cu ceaiurile, fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă bolnavilor hepatici şi două produse ale stupului: păstura şi mierea.

Păstura pură stimulează refacerea celulelor ficatului

Păstura sau „pâinea albinelor", adică polenul recoltat de albine şi fermentat de ele în „ farmacia stupului", are o compoziţie chimică îmbogăţită în comparaţie cu polenul şi se asimilează uşor în organism. În cazul afecţiunilor hepatice, specialiştii au constatat că tratamentul cu păstură pură (care poate fi procurată de la magazinele Plafar) s-a dovedit salvator. Atât în cazul hepatitelor acute sau cronice, cât şi în cazul cirozelor uscate sau umede, efectele terapiei au depăşit cele mai optimiste aşteptări. În general, specialiştii recomandă o doză de 10-20

de grame de păstură pe zi, administrată dimineaţa, cu 30 de minute după micul dejun.

Mierea favorizează eliminarea toxinelor

Consumată dimineaţa, la micul dejun, mierea asigură organismului elementele nutritive care-l revigorează pentru o nouă zi de lucru. Este unul dintre cele mai energetice alimente, foarte uşor asimilabil în organism. În compoziţia acestui tonic miraculos se găsesc vitamine, minerale, (fosfor, fier, sodiu, magneziu, siliciu), acizi (formic, acetic, citric, malic), hidraţi de carbon, pentru a numi doar o parte dintre valoroasele lui elemente nutritive, care prelungesc viaţa. În afecţiunile hepatice, mierea acţionează ca detoxifiant, administrându-se între mesele principale (câte două-trei linguriţe pe zi, în cure de 20 de zile pe lună), până la ameliorarea bolii.

Oct5

Ficatul gras Pentru Diana

Afectiunea denumita “ficat gras” este o problemă din ce în ce mai comună și este frecvent asociată cu obezitatea, consumul excesiv de grăsimi "rele" și consumul exagerat de alcool.

Boala denumita ficat gras poate deveni foarte grava, atunci când continutul de grăsime in ficat poate ajunge la  5-10% din greutatea ficatului, dar imbucurator este faptul ca afectiunea cu pricina este reversibila in anumite conditii prin efectuarea de exercitii fizice (tip cardio), schimbarea stilului de viata si apelandu-se la o dieta sanatoasa.

Boala de ficat gras nealcoolica poate fi, in egala masura, cauzata de malnutriție sau de de dieta excesiva.  In ambele cazuri organismul este determinat să trimită grăsime la ficat pentru depozitare (atunci cand este prea putina sau prea multa). Medicii au constatat existenta ficatului gras, la femei tinere care sunt la cura de slabire. Aceste cazuri sunt de obicei asimptomatice, dar ficatul gras este identificat de testele obisnuite de sânge sau de probele hepatice.

S-a constatat ca in ultimile decenii populatia multor tari din Orientul Indepartat (indeosebi din China), mananca alimente foarte bogate in nutrienti, inclusiv cele fast food, beau mai mult alcool și tind să ducă o viață mai sedentara, cu putin exercitiu fizic.  In consecinta, numărul de persoane cu ficat gras a crescut brusc în ultimii ani, în special în rândul tinerilor sau de varsta mijlocie, conform dr. Wang Xiaosu, de la Departamentul de Gastroenterologie al Spitalului Yueyang de pe langa Universitatea TCM din Shanghai.

Ficatul gras este o problemă a metabolismului defectuos al grăsimilor în ficat. Este de multe ori legat de concentratia ridicata de grăsimi din sânge, hipertensiune arteriala, obezitate si diabet. Ficatul gras nealcoolic poate fi, de asemenea, legat de sarcină, bacterii, inflamații, hepatită virală, medicamente (orice medicament ingerat, oricat ar fi de inofensiv creste pe termen mediu si lung continutul de toxine din ficat), de probleme ale sistemului imunitar și de alți factori. De multe ori ficatul gras este o problema de familie (este firesc si rezonabil ca la aceeasi tip de constitutie fizica, la acelasi stil de viata sa rezulte acelasi tip de probleme de sanatate).

Bautorii “de categorie grea” se gasesc la un coeficeint de risc deosebit de ridicat, bolile de ficat gras alcoolic fiind mult mai periculoase decât cele nealcoolice. Se pare ca atunci când ficatul este nevoit să metabolizeze prea mult alcool, acesta reuseste sa metabolizeze mai putine grasimi.  Putem nuanta explicatia insa vom reveni mai jos asupra detaliilor.

În cazurile mai grave, grasimea poate forma vacuole mari in interiorul celulelor hepatice, împingând nucleul la o parte, vacuole care duc la deteriorarea celulelor și slabesc funcția hepatica; chisturile grase pot forma leziuni ireversibile.

"Deși afectiunea ficat gras, suna ca si cum cum ar fi o problema legata de consumarea a prea multe grasimi, încercarea de a se  elimina toate grasimile din dieta, nu va ajuta la prevenirea sau ameliorarea acestuia", spune dr. Wang. "Malnutriția poate declanșa, de asemenea, ficat gras."

În cazurile de malnutritie, deoarece organismul nu poate obține suficientă energie din alimente, dizloca grăsimile și proteinele depozitate în altă parte în organism si le depoziteaza in ficat spre a le avea la “indemana” aunci cand ii sunt necesare pentru a le transforma in energie. De aceea, chiar si unele femei care nu mananca aproape nimic, decat legume, pot dezvolta ficat gras.

În general , in cazul “ficatului gras” grăsimea este de pana la 3-4% din greutatea ficatului si dupa cum spuneam, atunci când concentratia de grasime depaseste 5%, problemele devin mai grave.  In cazurile severe, grasimea poate reprezenta 40-50 % din greutatea ficatului.

Deoarece cei mai multi pacienti nu simt nimic în stadii incipiente, adica nu au simptome foarte diferite de normal, problema nu este identificată și se inrautateste.

"Diagnosticul precoce și tratamentul este important, deoarece ficatul gras poate fi ușor vindecat prin ajustarea stilului de viață", spune dr. Wang,  "dar aceasta este mult mai dificil de rezolvat în cazul în care celulele hepatice sunt deteriorate și ficatul devine inflamat."

Fără schimbarea stilului de viata si fara tratament, ficatul gras poate degenera în fibroza, ciroza sau cancer.

Ficatul gras este acum recunoscut ca fiind cauza cea mai comună pentru valorile anormale ale testelor funcției hepatice în lumea occidentală. Aproximativ unul din cinci persoane din SUA sufera de ficat gras și rata imbolnavirilor se apropie sensibil si este gata sa depaseasca pe cea a diabetului zaharat. Ficatul gras este, de obicei, asociat cu obezitatea abdominala, rezistenta la insulina si diabetul de tip 2. Ficatul gras poate fi asociat cu inflamare ficatului, sau poate duce la aceasta. Acest lucru poate duce la cicatrici și întărirea a ficatului (fibroza). Atunci când cicatricile devin extinse, aceasta se numeste ciroza, o stare foarte gravă, care poate duce la insuficienta hepatica.

Care sunt cauzele ficat gras? - Stresul si dieta!

Stresul și alimentația sunt cele doua cauze majore. Atunci când suntem stresati/-e, glandele suprarenale pompeaza cortizol, hormonul stresului. Cortizolul cauzeaza depunerile de grasime abdominala, inclusiv depozitele de grăsime în ficat. Excesul de alcool cauzează în mod similar ingrasarea ficatului, eventual, pentru a se proteja de toxinele din alcool sau rezultate din metabolizarea alcoolului. Obezitatea în sine

și diabetul zaharat pot ingrasa ficatul si pot fi de asemenea generate de ingrasarea ficatului. Consumul de grăsimi singur nu pare a provoca starea de ficat gras, insa consumul de grasimi “trans” (grasimile hidrogenate) si a prajelilor pot fi asociate cu acesta.

Multe persoane cu un ficat gras nu sunt constiente ca au cu adevarat o problemă hepatică, deoarece simptomele pot fi vagi si non-specifice, în special în primele etape. Cele mai multe persoane cu un ficat gras simt, în general, o stare de rău, incep a se simti din ce in ce mai obosite și initial, iau in greutate fara vreun motiv aparent.

Posibile simptome de ficat gras includ:

Excesul de grasime în zona abdominalăNiveluri crescute ale colesterolului și trigliceridelorEnzimelor hepaticeOboseală și obosealăGreațăCalculi biliariSupraîncălzirea corpului (inflamație conduce la deficenta fluidelor corpului care se simte ca o fierbinteala)Transpirație excesivăMancarimi ale ochilor si/sau ochi roșii (TCM spune ca ficatul se deschide prin ochi).

Alte cauze ale ficatului gras

Carbohidratii care se descompun rapid pot inrautati starea ficatului gras.  Un grup de cercetatori condus de David Ludwig, MD, PhD, director departamentului de Nutritie al Spitalului de Copii din Boston, au hranit soareci cu doua tipuri de alimente, cu acelasi continut glicemic insa diferite ca indice glicemic (carcterizeaza viteza de absorbtie a zaharului de catre organism din aceste alimente).  Alimentele cu indice glicemic inalt inclusiv painea alba, orezul alb, cerealele pentru micul dejun și preparatele din zahăr concentrat, ridica rapid zaharul din sange. Alimentele cu index glicemic scazut precum majoritatea legumelor, fructelor, fasolei si cerealelor neprelucrate, ridica incet concentratia de zahar in sange. La sfârșitul experimentului, ambele grupuri de soarcei care au cantarit la fel la inceputul experimentului au diferit semnificativ in greutatea la sfarsitul acestuii. Cei  care au avut dieta cu indice glicemic ridicat au avut de doua ori mai multa grasime in corp, ficat si sange decat cea normala.  Dr Ludwig  explică faptul ca

atunci cand zaharul se “topeste” din alimentele cu index inalt, aceasta conduce la producerea de insulină, care spune organismului sa produca și sa stochezae grasime. Nicăieri, acest mesaj nu este simțit mai puternic decât în ficat, deoarece pancreasul, care produce insulina, o “arunca” direct în ficat.

În timp ce la nivelul anului 1980  se raporta  doar un singur caz de ficat gras la un copil, in ultimii ani intre 25-50% dintre copiiii  supraponderali americani se estimeaza a avea aceasta afectiune. Pe masura ce aceste milioane de copiii inainteaza in varsta, va face ca in scurta vreme bolile de ficat sa primeze in fata diabetului, de exemplu. Consecinta imbalnovirii fiatului de la o varsta tanara duce la deficiente ale sistemului hormonal in general si a cresterii cazurilor de infertilitate.

Cum spuneam, o dieta saraca in grasimi, nu va insanatosi in mod necesar un ficat gras. Francezii obtin pateul de ficat gras de rață sau gâscă prin hranirea respectivelor pasari cu boabe cu index glicemic ridicat. Deci, dietele cu alimente cu indici glicemici redusi sunt mult mai susceptibile de a îmbunătăți situatia unui ficat gras.

Ce se poate face pentru un ficat gras?

Acupunctura este bine cunoscuta pentru a reduce stresul. Aceasta poate reduce, de asemenea si zahărul din sânge, poate imbunatati functia digestiva, calma ficatul, imbunatati functia hepatica și tempera emotiile.  

Ar trebui sa mancam mai putine glucide, în special cereale și dulciuri (inclusiv inghetata!). Un regim alimentar este, de departe, cauza principala a bolii de ficat gras. Cele mai pagubosi actori sunt zaharul si alimentele din faina alba, care trebuie evitate complet. Cu riscul de a ne repeta subliniem ca un consum ridicat de alimente bogate in carbohidrati, poate rezulta intr-un ficat gras, de vreme ce ficatul transforma carbohidrati in grasime. Alimentele a  caror consum trebuie să fie limitat includ paine, paste, foetaje, prajituri, orez, cereale pentru micul dejun, cartofi și orice aliment din făină alba.

In cazul ficatului gras trebuie redus si consumul de alcool. Consumul de alcool în exces este al doilea mare factor de risc pentru un ficat gras. Alcoolul poate provoca inflamatii si deteriorarea celulelor hepatice, ducand la infiltrarea grasimilor in acestea. Persoanele cu un ficat gras trebuie să limiteze consumul de alcool la un pahar pe zi, cu abstinenta de cel puțin două zile pe săptămână.

O persoana cu ficat gras trebuie sa mananace mai multe legume. Legumele crude si fructele cu indicele glicemic scazut sunt alimentele cele mai puternice in vindecarea a ficatului. Aceste alimente crude ajuta la purificarea si repara “filtrul” din ficat, astfel încât acesta să poată elimina mai multe grasimi si toxine din sange. Se vor consuma asadar din abundenta legume (salate, fierte sau gatite) și fructe proaspete mai putin dulci, cum ar fi afine, mure, zmeură.  Oricum, nimic dintre fructe nu este interzis, atata vreme cat se consuma in moderatie,.. sau se gusta, pentru asigurarea nevoilor de vitamine si minerale esentiale.

Proteinele sunt importante, deoarece ajută la menținerea stabila a nivelului de zahăr din sânge, ajuta la reducerea grasimii de pe abdomen, reduce senzatia de foame si poftele. Astfel proteinele ar trebui să fie consumate la fiecare masa. Cele mai bune surse de proteine sunt ouale, carnea de pasăre, fructele de mare, carnea, nucile, semintele, legumele si produse lactate (iaurt, branza telemea). E bine sa limitam, pe ca posibil consumul de carne rosie.

Evitați uleiurile vegetale. Uleiul vegetal și cel continut in margarina poate agrava un ficat gras. Grasimile sanatoase care pot fi incluse in dieta se găsesc în unt, ghee, ulei extravirgin de cocos, ulei extravirgin de măsline, ulei de peste, seminte de in si nuci crude, Chia. De asemenea, si aici trebuie sa pastram masura.

Beti sucuri de legume crude. Sucurile prospete sunt o sursa excelenta de vitamine extrem de concentrate, minerale si antioxidanti. Sucul dvs. ar trebui să fie compus din legume in proportie de 80% iar restul pana la 100% poate fi din fructe. Evitati sucul de fructe 100% -  este prea concentrat în carbohidrați și calorii.

Consumati ierburi proectoare pentru ficat.  Păpădie, silimarina si anghinarea sunt bune tonice hepatice.   Un bun tonic hepatic poate promova repararea celulelor hepatice deteriorate și de a facilita abilitățile de ardere a grasimilor si detoxifierea ficatului.  In plus formulele fitoterapice orientale (ierburi chinezesti) sunt adevarate miracole pentru insanatosirea ficatului.

Fitoterpia Orientala

Medicina Traditional Chineza (TCM) priveste “ficatul gras” ca pe o problemă de "umezeala patogena" (acumulari de toxine), stagnare de sange si de energie la nivelul ficatului. Medicii TCM prescriu plante medicinale pentru a elimina toxinele și de a activa circulatia energiei - în plus față de o dieta sanatoasa si exercitii fizice regulate.

Formulele de plante prescrise includ Jiao Gu lan (Gynostemma pentaphylla - "iarba nemuritoare"), San Qi (pseudo-ginseng), oolong, frunze de lotus, și Jue Ming Zi (semințe de Cassia).

Ceaiuri de plante Susan si ceai verdeIngrediente: pulbere de susan - alba sau si mai bine, negru - (20g), ceai verde (6g )Preparare si administrare:1. Se prepara ceaiul verde, și apoi se adăuga pudra de susan pentru a se face mai onctuos.2. Se bea două ori pe zi.

Beneficii: Ceaiul verde este frecvent utilizat în tratamentul ficatului gras si a colesterolul ridicat. Acest ceai activeaza, de asemenea, circulatia sangelui si ajuta la dizolvarea grăsimilor. Ajută la tratarea multor tipuri de probleme hepatice.

Dezintoxicarea ficatului

In ziua de astazi, multi oameni cauta diete si modalitati de a-si pastra corpul sanatos intr-un mediu in care tot mai multe substante chimice din aerul pe care il respiram, din mancare sau bauturi, cauzeaza probleme de sanatate.

In cazul in care ficatul, cel mai solicitat organ, devine toxic, multe alte organe vor avea de suferit.

O modalitate de a contribui la mentinerea ficatului sanatos este detoxifierea sa cu ajutorul plantelor.

Scopul ficatului:

Ficatul este organul care proceseaza tot ceea ce ingeram. Alcoolul si medicamentele sunt cateva dintre substantele care trec prin ficat pentru a fi prelucrate.

Ficatul filtreaza aceste substante chimice pentru a preveni toxicitatea din organism. Cu toate acestea, scopul sau principal este de a secreta bila, un lichid galben-verzui, amar, care contribuie la digestia grasimilor.

Bila este stocata in vezica biliara si ajuta in procesul de descompunere a lipidelor, transformandu-le in produse usor de absorbit pentru intestinele mici.

Inafara de medicamentele din farmacii exista si un numar mare de plante si plante aromatice care ajuta la detoxifierea ficatului:

1. Organic, radacina de cicoare a fost mult timp recunoscuta ca un purificator si curatitor pentru detoxifierea ficatului.

Detoxifierea cu ajutorul radacinii de cicoare a fost o practica des intalnita in Egiptul Antic. Aceasta a fost recunoscuta pentru proprietatile sale naturale de a curata sangele, ficatul si rinichii.

De asemenea ajuta si la dizolvarea si eliminarea pietrelor biliare, la tratarea icterului (boala a ficatului si a vezicii biliare, caracterizata prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor bolnavului, provocata de impregnarea acestora cu pigmenti biliari) si ficatului marit.

2. Frunzele de papadie sunt cunoscute pentru sustinerea functiilor ficatului.

Excretia de bila ajuta organismul in procesarea alimentelor si metabolizeaza grasimile. Astfel organismul dumneavoastra poate sa obtina cele mai mari beneficii de pe urma alimentelor pe care le consumati.

Frunzele de papadie contribuie la eliminarea toxinelor si ajuta astfel la purificarea sangelui.

3. Laptele de ciulin a fost utilizat de mai bine de 2000 de ani de vanzatorii de plante medicinale pentru a proteja ficatul impotriva toxinelor si pentru a trata boala cronica de ficat.

Studiile au aratat ca laptele si semintele de ciulin pot ajuta la regenerarea tesuturilor noi ale ficatului in cazul in care acestea au fost deteriorate si pot aduce si un aport la cresterea productiei de bila, sprijinind procesul digestiv.

4. Organic, frunzele de menta contribuie la eficienta functiei hepatice.

5. Sofranul de India este o alta planta ce contribuie benefic la eliminarea toxinelor din sange, usurand astfel munca ficatului in filtrarea si eliminarea toxinelor.

Cu toate ca aceste produse sunt naturale si se pretinde ca nu produc efecte secundare, consultati-va medicul de familie pentru a evita efectele nedorite.

Detoxifierea ficatului si a vezicii biliare

De către andreea | Publicat: 10/05/2010

[articoleinserie title="Cuprinsul seriei: Metode de detoxifiere" order=ASC show_date=0]

Dupa detoxifierea aparatului urinar si a tractului digestiv, este randul ficatului si a vezicii biliare sa fie curatate. Acum functiile de secretie si eliminare sunt imbunatatite si pot face fata detoxifierii intregului organism, eliminand toxinele cu mai multa usurinta.

Cel mai mare si cel mai diversificat din punct de vedere metabolic organ intern, ficatul indeplineste mai multe functii decat orice alt organ al organismului. In medicina chineza, ficatul este considerat a fi responsabil cu fluxul de chi sau de energie in intregul organism.

Ficatul este cel care are grija de detoxifierea si curatarea intregului sistem nu doar a toxinelor de mediu ci si a deseurilor metabolice. El este, de asemenea, un organ digestiv important – tot ce este ingerat trebuie sa fie prelucrat de ficat inainte de a fi “trimis” prin organism. Sanatatea intregului organism este  influentata de sanatatea si bunastarea ficatului.

Si organele noastre de reproducere sunt dependente de sanatatea ficatului pentru  vitalitatea si sanatatea lor. Ficatul este responsabil in mod direct de secretia enzimelor si proteinelor ce influenteaza secretia hormonala. In acelasi timp, ficatul ajuta la reglarea activitatii hormonale.  Cand o femeie nu raspunde bine la un tratament naturist pe baza de plante tonice pentru uter sau tonice feminine, tratamentul pe baza de plante medicinale ar trebui sa se axeze pe ficat. Am vazut multe cazuri de probleme ginecologice care  au raspuns la plante tonice pentru ficat. De asemenea este interesant de subliniat ca multe dintre plantele indicate pentru aparatul reproducator, sunt indicate de asemenea si pentru ficat.  Atunci cand un tratament pentru probleme ginecologice si de fertilitate include si ingrijirea ficatului, vindecarea este  mai rapida si mai aprofundata.

Ficatul depoziteaza cantitati mari de sange, minerale si vitamine. El are rolul de a descompune carbohidrantii in zaharuri simple si este responsabil cu producerea de proteine,  de amino acizi, de grasimi si anticorpi.  De asemenea produce sarurile biliare, care vor fi distribuite de vezica biliara in intestinul subtire, pentru a-l ajuta sa absoarba grasimile din alimentele consumate.

Ficatul depoziteaza toate toxinele, chimicalele si medicamentele care sunt asimilate de organism. Aceste toxine de obicei raman in ficat pentru perioade indelungate de timp, pana ce ficatul reuseste sa le descompuna. Daca toxicitatea ficatului devine prea mare, functiile ficatului sunt impiedicate sa lucreze in mod corespunzator. Acest fapt incetineste secretia de bila in vezica biliara, care se va cristaliza si astfel se vor forma calculii biliari.

Vezica biliara este localizata sub ficat. Pentru a o localiza, trebuie sa tragi o linie dreapta imaginara de la umar spre buric. Vezica biliara se afla in partea de jos a ficatului, in punctul prin care trece linia imaginara (vezi foto)

Vezica biliara are rolul de a depozita  bila si sa o secrete in intestinul subtire atunci cand este necesar. Bila are rolul de a descompune grasimile din mancare si de a stimula contractiile intestinale ce imping materiile fecale afara din intestine (contractiile sunt numite miscari peristaltice) . Problema principala a vezicii biliare este ca poate devina prea congestionata cu sarurile biliare. De asemenea, daca vreo bacterie ajunge in vezica biliara, bila va izola aceasta bacterie formand o piatra in forma de perle in jurul ei.

In medicina chineza, vezica biliara este asociata cu luarea deciziilor. Atunci cand nu functioneaza in mod corespunzator, poate sa cauzeze cu usurinta dureri de cap (chiar si migrene), incetineala si indecizie.

Tehnici de detoxifiere a ficatului si a vezicii biliare

Cand facem o detoxifiere a ficatului si a vezicii biliare, masajul acestora ar trebui introdus in rutina zilnica. Incepe cu un auto-masaj abdominal si pe urma, inainte de ultimele 2 etape ale masajului abdominal, incepe sa iti masezi zona ficatului (in partea dreapta sus a abdomenului, sub coaste).  Masajul va ajuta la curatarea ficatului si a vezicii biliare prin imbunatatirea circulatiei sanguine.  Maseaza cu blandete cu ajutorul degetelor in sensul acelor ceasornice. Incepe cu cercuri mari si incetul cu incetul micsoreaza cercurile cat mai mult, pana ajungi la marimea unui punct pe care il poti acoperi cu pernuta unui singur deget. Cand gasesti puncte sensibile, continua masajul pana ce sensibilitatea se amelioreaza. Pentru masajul vezicii biliare, aceasta trebuie intai localizata (vezi foto). Dupa ce ai localizat-o incepe sa “storci” zona cu ajutorul degetului mare dinspre coasta spre buric. Continua aceasta miscare pana ce sensibilitatea incepe sa se amelioreze. Reintoarce-te la masarea zonei prin miscari circulare.  Cand esti pregatita sa termini cu masajul ficatului si a vezici biliare, incepe sa maresti miscarile circulare si continua cu ultimile etape ale masajului abdominal. Daca nu ai timp sa faci intregul masaj abdominal, atunci poti face doar masajul ficatului si al vezicii biliare.

De asemenea, compresele cu ulei de ricin sunt foarte eficiente in detoxifierea ficatului. Dar, atunci cand folosesti aceste comprese,  trebuie sa mentii compresa calduta si nu fierbinte. Ficatului nu ii place si nu ii face bine sa fie supra-incalzit.  Poti sa pui o compresa pentru minimum 30 de minute si dupa sa continui cu masajul ficatului.

Cand incepi cu detoxifierea ficatului si a vezicii biliare, bea in fiecare dimineata pe stomacul gol, un pahar de apa calduta in care adaugi sucul proaspat de la o jumatate de lamaie (sau chiar o lamaie intreaga) si o lingura de ulei de masline extravirgin. Acest remediu este benefic nu numai in curele de detoxifiere ci poate fi folosit zilnic. Sucul de lamaie curata ficatul si imbunatateste circulatia sangelui, iar uleiul de masline curata vezica biliara si ajuta la tonifierea ei. De asemenea, sucul de lamaie  “topeste” grasimile din sange si celulita (o pata de grasime de pe haine poate fi curatata cu sucul unei lamai  ).

Plantele medicinale care ajuta in detoxifierea ficatului si a vezicii biliare:

Radacina de ghimbir (Zingiber officinale) ajuta la scaderea colesterolului, imbunatateste circulatia sanguina in aparatul digestiv, linisteste greturile si varsaturile. Ajuta la eliminarea mucusului din aparatul digestiv si ajuta in caz de constipatia produsa de oboseala (scaunele sunt moi dar nu exista putere de

eliminare).  Este indicata mai ales in cazul in care exista o sensibilitate crescuta la frig si la umiditate. Pentru aceste persoane, ghimbirul va face parte in mod obligatoriu din  cura de detoxifiere. Nu este indicat in caz de pietre biliare, in caz de ulcer si gastrita, in caz de folosire a medicamentelor pentru anticoagularea sangelui si inainte de operatii.

Brusture (Arctium lappa) este una din plantele cele mai importante pentru detoxifierea si sanatatea ficatului.  Este cunoscuta pentru eficienta in curatarea sangelui si detoxifierea intregului organism. Stimuleaza in mod eficient digestia, ficatul si pancreasul, deoarece radacina, semintele si frunzele contin constituienti amari care stimuleaza aceste organe. Aceasta planta este folosita pentru a consolida un sistem digestiv slabit, pentru a ameliora gazele intestinale si flatulenta. Brusturele, de asemenea, are o actiune usor laxativa, si este folosit pentru tratamentul de distensie abdominala (abdomen umflat), precum si a indigestiei de lunga durata, chiar si cronica.  Brusturele  este aproape obligatoriu folosit in detoxifierea ficatului. Daca iei medicamente pentru scaderea zaharului si echilibrarea insulinei, atunci trebuie sa fii atenta cu aceasta planta, deoarece influenteaza pancreasul – organ responsabil cu glicemia si insulina.  In acest caz, vorbeste cu doctorul tau, pentru a scadea (sau elimina) aceasta medicamentatie pe perioada folosirii brusturului.

Armuraiul sau ciulinul laptelui (Silybum marianum)  contine un ingredient numit silimarina, ingredient ce protejeaza ficatul de prin inhibarea substantelor daunatoare ce provoaca deteriorarea celulelor hepatice. De asemenea, silimarina stimuleaza regenerarea celulelor hepatice, ajutand astfel la regenerarea ficatului afectat.  Aceasta este una dintre cele mai studiate (cercetate) plante – au fost facute peste o suta de studii care au demonstrat ca armuraiul proprietatile de protectia si regenerare a ficatului.  Astfel, armuraiul poate fi o alegere excelenta in cura de detoxifiere a ficatului. Armuraiul s-a dovedit a fi eficient in caz de hepatita, ciroza, deteriorarea ficatului, colestaza (stagnarea bilei), ficat gras si/sau marit, colesterol.

Un alt ingredient gasit in armurai este silibina, ingredient ce protejeaza celulele hepatice, imbunatatind astfel sinteza de proteine in ficat si reducand riscul de cancer.

De asemenea, armuraiul are rolul de a “inmuia” mucoasele, ajuntand astfel in caz de calculi biliari si de inflamatii biliare.

Silimarina nu este solubila in apa, de aceea este indicata folosirea acestei plante ca tinctura sau extracte ce contin cu aproximatie 140 mg de silimarina. Se ia de trei ori pe zi.

Radacina de papadie (Taraxacum officinale) este si ea una din plantele preferate de ficat. Deja am scris despre efectele benefice ale frunzelor de papadie in detoxifierea aparatului urinar, dar si radacinile au efecte minunate in detoxifierea ficatului. Ea ajuta la curatarea blocajelor si stimuleaza ficatul sa elimine toxinele.  Stimuleaza secretia de bila si este eficienta in regenerarea ficatului in caz de icter, ficat marit, hepatita si indigestie.

Radacina de papadie (sau chiar intreaga planta)  este laxativa si anti-inflamatorie. Stimuleaza vezica biliara, reducand riscul de calculi biliari. De asemenea, reduce simptomele artritei si a reumatismului.

Radacina de papadie poate fi folosita in capsule, ca decoct sau ca tinctura. Se ia de trei ori pe zi.

Galbenele (Calendula officinalis)  are efect de detoxifiere a ficatului, a sangelui si a uterului. Este folosita mai ales pentru efectele anti-inflamatorii. Este indicata mai ales in cazul in care exista sensibilitate marita la caldura (si simptome calde cum ar fi bufeuri, transpiratie excesiva, fata si extremitatile rosii, etc ) si cand simptomele se manifeste la nivelul pielei (eczeme, acne etc). Se poate lua atat ca tinctura cat si ca infuzie sau in combinatie.

Sucul de ridiche neagra este indicat in caz de calculi biliari (poate fi inlocuita cu ridichea rosie). Se stoarc ridichile la storcatorul de fructe si legume si se amesteca cu miere de albine naturala si neincalzita (mierea de albine neincalzita se cristalizeaza usor, cea incalzita este mai lichida si foarte lucioasa). Proportia este de o cana de suc si un sfert pana la o jumatate de cana de miere de albina. Se iau cate 5 linguri de trei ori pe zi cu jumatate de ora inainte de masa.

CELULITA

Tratamente naturiste şi diete pentru combaterea celuliteiSănătate prof. univ. dr. Constantin I. MILICĂLuni, 3 septembrie 2007

✉

email

0 Este greşit să se considere celulita drept un moft al femeilor cochete, preocupate de aspectul estetic al corpului. Apariţia celulitei ar trebui privită şi ca o consecinţă a unor tulburări primare în metabolismul organismului, cu urmări ce pot agrava, treptat, starea generală de sănătate, mai ales la persoanele supraponderale.Afecţiunea poate fi constatată la circa 70-80% dintre femeile de peste 18 ani, atât la cele obeze, cât şi la cele suple, care, din comoditate, evită să facă mişcare, cu un minimum de efort fizic. Apare, mai ales, în perioadele „exploziilor hormonale“, respectiv la vârsta pubertăţii (12%), la consumul de anticoncepţionale (25%), în timpul şi după sarcină (20%) şi la menopauză (25%).Recunoaştem că majoritatea femeilor, indiferent de vârstă şi de stare socială, doresc să aibă o înfăţişare plăcută a pielii, atât la nivelul feţei, cât şi pe tot corpul. Această dorinţă este însă învinsă uneori de celulită, care apare ca un duşman nemilos al frumuseţii, ar armoniei corpului şi al stării psihice normale. Ea produce femeilor sentimente de inferioritate şi jenă faţă de cei din jur, devenind o veritabilă obsesie în timpul verii, când ţinutele mai lejere fac vizibile excesele de grăsime din conturul corpului.Ca afecţiune maladivă, celulita a fost descrisă, prima dată, de un medic francez din Lyon. Se manifestă printr-o deformare inestetică a pielii, cu edeme şi umflături ale straturilor superficiale şi profunde ale pielii, cauzate de formarea de conglomerate (micronoduli) pline cu apă şi un anumit tip de grăsime, cu structură alveolară. Aceste conglomerate, la început dure şi apoi moi, dau pielii aspectul de gropiţe şi moviliţe, asemenea cojilor de portocale (comparaţia a fost făcute în Suedia cu 150 de ani în urmă şi preluată de francezi sub denumirea de „peau dâorange“). Ca aspect nu trebuie să fie confundată cu vergeturile (dungi alb-roze pe piele) care apar la slăbirile bruşte, în zona unde au existat grăsimi.La început, celulita se localizează pe pulpe, coapse şi fese, dar, treptat, avansează spre braţe, umeri, ceafă şi abdomenul inferior. În cazul când celulita coboară de la coapse spre genunchi, glezne şi laba piciorului este un indiciu al unei proaste circulaţii sanguine.Apariţia celulitei este legată de prezenţa unor celule adipoase care cresc în volum, până la dimensiunile unui bob de fasole şi îşi modifică forma în urma acţiunii estrogenilor (hormonii sexuali feminini), determinând dereglarea

circulaţiei sângelui la nivelul vaselor periferice din ţesutul adipos subcutanat, reducerea aportului de oxigen (hipoxie) şi acumularea de lichid limfatic care transportă reziduurile şi toxinele ce congestionează matricea conjunctivă.Factorii care favorizează apariţia boliiFactorii favorizanţi ai formării celulitei pot fi:- dereglări hormonale şi glandulare (exces de foliculină, disfuncţii ovariene şi ale suprarenalelor), mai ales la pubertate şi după declanşarea menopauzei, având un posibil caracter ereditar;- alimentaţie greşită cu exces de grăsimi animale, glucide, conservanţi şi aditivi alimentari, tutun, cafea, alcool, care provoacă acumularea unor deşeuri metabolice toxice;- stil de viaţă sedentară, cu stat prelungit în picioare sau pe scaun, fără un minim de efort prin mişcare şi gimnastică;- stres zilnic şi stări nevrotice care provoacă o hipersecreţie de hormoni;- abuz de medicamente chimice (diuretice sau laxative) şi de pastile anticoncepţionale;- îmbătrânirea prematură a pielii.În evoluţia bolii se disting patru stadii:- scade tonusul pielii şi apare aspectul cojii de portocale la apăsarea pe coapse, la ciupire sau la strângerea între degete;- pielea se ofileşte, celulele grase cresc în volum, se reduce circulaţia sângelui spre epidermă şi apar edeme uşoare cu gropiţe, mai ales în poziţia culcat;- pielea prezintă un aspect respingător, cu noduli subcutanaţi şi umflături, datorită creşterii în volum a celulelor adipoase de 30-50 de ori faţă de mărimea iniţială;- în stare gravă, celulita desfigurează corpul, pielea arătă ca un aluat frământat, cu mari denivelări şi cu dilatări de vene varicoase, datorită unor dereglări severe în circulaţia sanguină.Retenţia apei indică un nivel ridicat al colesteroluluiTreptat, pielea devine sensibilă şi dureroasă la atingere, prezintă pete roz-violacee la nivelul gleznelor şi gambelor. Pacienta acuză răceli frecvente, dureri de articulaţii, dureri de cap, apatie, somnolenţă sau nervozitate. Se atrage atenţia că retenţia apoasă cu exces de lichid limfatic hidro-salin şi acumularea de toxine în stratul subcutant indică un plafon ridicat al colesterolului din sânge, o deficienţă a circulaţiei periferice (ateroscleroză coronariană, arterită, trombo-flebită) şi o reducere a fluxului sanguin la nivelul rinichilor.

La bărbaţi, celulita apare mult mai rar şi este localizată pe abdomen şi piept.Măsuri terapeuticeTratamentele celulitei sunt dificile şi de lungă durată, deşi se urmăreşte ca, în scurt timp, să se poată refolosi fustele şi pantalonii care, odinioară, arătau bine pe corp. În ansamblul măsurilor terapeutice se includ:- înlăturarea factorilor care au declanşat celulita;- tratamentele fitoterapeutice cu uz intern şi extern;- controlul riguros ale alimentaţiei;- îmbunătăţirea modului de viaţă.Aceste măsuri vor contribui la activarea schimburilor de substanţe la nivel periferic, la eliminarea reziduurilor toxice şi a excesului de lichide, îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi întărirea musculaturii în detrimentul stratului de celule grase şi lichid limfatic.Masaje uşoare cu extracte şi tincturi din planteTratamentul naturist se bazează pe folosirea unor preparate de natură vegetală cu acţiune diuretică, depurativă şi sudorifică, contribuind la îmbunătăţirea aspectului general al pielii.În tratamente externe sunt deosebit de eficace masajele cu extracte vegetale, uleiuri sau unguente pe zona corpului unde există celulita. Pe lângă frecţii, sunt indicate comprese, cataplasme şi băi generale sau locale.Masajele cu preparate din plante acţionează asupra întregului organism, întrucât principiile active din plante sunt preluate prin circulaţia sanguină periferică şi distribuite în tot corpul unde îşi exercită acţiunile terapeutice, cu refacerea supleţii pielii şi vigorarea ţesuturilor.Primele masaje uşoare se fac cu extracte, tincturi şi oţeturi din coada-calului, muşeţel, salvie, rozmarin, păpădie şi coada-şoricelului, luate separat, sau cu o loţiune anticelulitică complexă, preparată cu amestec din fructe de ienupăr (30 g), herba de trei-fraţi-pătaţi (20 g) şi creţuşcă (20 g), frunze de salvie (10 g) şi flori de soc (10 g). Acest amestec se macerează timp de 15 zile în 700 ml alcool 450, se filtrează, se păstrează în sticle închise ermetic şi se aplică zilnic, pe zonele cu celulită, mai ales după băi.În continuare se fac masaje mai energice cu uleiuri din flori de muşeţel şi arnică, rădăcini de ghimbir, frunze de pin şi Gingko biloba, herba de iederă şi lemn câinesc, seminţe de struguri, caise sau migdale.Reţete propuse de autorReţetele autorului cuprind trei formule de uleiuri distincte care se folosesc în trei zile consecutive:

- R-1: ghimbir, lavandă, pin, mentă, lemn dulce;- R-2: ghimbir, ienupăr, salvie, busuioc, germeni de grâu;- R-3: creţuşcă, muşeţel.Reţeta 1 se aplică luni şi joi, reţeta 2 se aplică marţi şi vineri, iar reţeta 3 se aplică miercuri şi sâmbătă. În fiecare zi se fac masaje energice, dimineaţa şi seara.Tipuri de unguente recomandateUnguentele anticelulitice se prepară din iederă, şovârv, creţuşcă şi gălbenele, încorporate într-un substrat lipidic (lanolină, untură), având proprietăţi nutritive, revitalizante şi antiseptice, cu efecte directe în eliminarea pachetelor de grăsime. De remarcat eficienţa preparatelor din ghimbir, iederă, lavandă, creţuşcă şi ienupăr care reduc stratul de grăsime de sub piele, accelerează arderea lipidelor, elimină surplusul de apă, stimulează circulaţia sângelui în zona afectată şi calmează eventualele dureri. Pe ansamblu, contribuie la destinderea tegumentelor şi redarea supleţei şi elasticităţii pielii.După masaje este indicat să se aplice comprese sau cataplasme locale cu decoct din frunze de iederă, viţă-de-vie sau soc, herba şi rădăcini de creţuşcă, cartofi raşi, seminţe de castan sălbatic (de 2 ori pe zi timp de 3 săptămâni), având rol de stimulare a circulaţiei sanguine şi de protejare a reţelei vaselor capilare. La intervale de 3 zile se pot face băi locale sau generale cu decoct din frunze proaspete de iederă (500 g la 3 litri apă se fierbe timp de 5 minute) sau din herba uscată şi mărunţită de creţuşcă, muşeţel sau coada-şoricelului (200 g la 3 litri de apă cu fierbere timp de 20 minute); se adaugă la apa din cadă şi se face baia timp de 15-20 minute, cu masaj continuu sub apă pe locurile celulitice.Remedii pentru uz intern:- infuzii din plante luate separat cu frunze uscate de anghinare, frunze de frasin, frunze de coacăz negru, frunze de urzică, herba de creţuşcă, rădăcini de păpădie şi rădăcini de mărar; din aceste infuzii (preparate cu 1 linguriţă la 200 ml apă clocotită) se beau câte 2 căni pe zi, timp de 45 zile;- decocturi din plante luate separat cu herba de coada calului (cu efecte diuretice), frunze de viţă, frunze de praz, rădăcini de brusture şi cozi de cireşe (câte 5-10 grame la 200 ml apă care se fierb 10-15 minute); se beau câte 3 ceaiuri pe zi, de preferat între mese. Acestea au efecte diuretice şi depurative contribuind la eliminarea toxinelor din organism şi a apei reţinută în ţesuturi;

- tinctură din frunze de Gingko biloba cu rol de activare a microcirculaţiei sanguine şi decongestionarea ţesuturilor de excesul de toxine şi lichide;- infuzie dintr-un amestec de frunze de frasin, coacăz negru şi mătase de porumb având efecte diuretice;- decoct din amestec cu herba de anghinare, mătase de porumb, petale de trandafir şi cozi de cireşe (în părţi egale) din care se beau câte 2-3 căni pe zi;- decoct din amestec cu herba de păpădie şi coada calului, flori de soc, frunze de mesteacăn, coajă de cruşin (în părţi egale) preparat din 1 lingură la 250 ml apă; se fierbe 2-3 minute, se infuzează acoperit 5-10 minute şi se beau 2-3 căni neîndulcite pe zi, între mese, timp de 2-3 luni;- decoct (reţeta Raymond Dextreit) cu amestec de 8 plante (în părţi egale): frunze de creţuşcă, herba de păpădie, coada-calului şi grâuşor, mătase de porumb, cozi de cireşe şi rădăcini de căpşuni şi pir; se iau 8 linguri din amestec la 8 pahare cu apă, se fierb 3 minute, se infuzează acoperit 15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi, între mese;- tinctură din amestec cu herba de păpădie, flori de rozmarin şi scoarţă de cruşin (în părţi egale), macerate în alcool 40%; se iau câte 25 picături dimineaţa şi seara.Prezenţa păpădiei în mai multe reţete de consum intern se explică prin efectul benefic asupra ficatului, care va fi stimulat să descompună toxinele şi reziduurile metabolice, precum şi asupra rinichilor de a elimina excesul de apă.Legumele crude şi fructele proaspete, obligatorii în dietăPentru a avea reuşită în eliminarea celulitei se impune o dietă echilibrată, strict controlată, care poate contribui la îndepărtarea excesului de lichide, a grăsimilor, reziduurilor şi a toxinelor din organism. Cea mai mare parte a alimentelor consumate zilnic ar trebui să fie legumele crude şi fructele proaspete, bogate în săruri minerale, vitamine şi fibre vegetale, uşor digerabile. Dintre legume nu trebuie să lipsească tomate, fasole verde, salată, spanac, pătrunjel, mărar, castraveţi, ceapă, praz, ţelină, supe de varză şi varză fiartă. Nu pot fi neglijate sucul de sfeclă roşie care elimină grăsimile şi ajută în activitatea ficatului, precum şi sucul de ţelină amestecat cu suc de morcov şi sfeclă. Acestea pot provoca o pierdere din greutate de 2-3 kg în 2 săptămâni. De asemenea, sunt foarte eficace fructele cu un conţinut de glucide sub 10% (cireşe, vişine, piersici, caise, mere, gutui, lămâi, portocale, coacăze,

căpşuni, fragi, zmeură), care se consumă în stare proaspătă sau prelucrate în sucuri, compoturi şi citronade fără zahăr.Proteinele necesare organismului se asigură din peşte slab, lactate degresate, brânzeturi, ouă, carne slabă de vită sau pui, soia, nuci, alune neprăjite, seminţe de cereale integrale, grâu germinat etc.Zilnic, măcar 1,5 litri de apă platăUleiurile vegetale (din măsline, floarea-soarelui şi dovleac, presate la rece) ajută la menţinerea elasticităţii pielii, iar acizii graşi din untura de peşte contribuie la descompunerea grăsimilor saturate care măresc colesterolul şi duc la formarea celulitei, în paralel cu complicaţiile cardiace, (ateroscleroză, hipertensiune arterială).Cel mai simplu procedeu de combatere a celulitei şi cu acţiune rapidă în dispariţia edemelor este la îndemâna fiecărei gospodine folosind cepe tăiate mărunt care se storc prin tifon curat şi se beau câte 3 ceşti de zeamă pe zi.Persoanele care vor să scape de celulită vor consuma zilnic minim 1,5 litri de apă potabilă. Se va evita apa minerală şi gazoasă care conţine multe săruri şi favorizează retenţia apei în ţesuturi. De altfel, dieta hipocalorică (1500-1700 calorii pe zi) va fi însoţită de un regim hiposodic care scade savoarea alimentelor şi reduce pofta de mâncare, cu efecte vizibile la femeile cu edeme la picioare. Pentru diminuarea poftei de mâncare se recomandă ca, înainte de masă, să se bea sucul de la o lămâie diluat într-un pahar de apă, cu sau fără îndulcire.Renunţaţi să ronţăiţi gustări între meseSe vor evita consumurile de alimente prea mult procesate prin căldură, precum şi grăsimile animale, carnea de porc, pizza, pielea de la găină şi pui, mezelurile, pateurile, prăjelile, lactatele grase, aluaturile, pastele făinoase, prăjiturile rafinate, alcoolurile, cafeaua, îngheţata, băuturile acidulate şi dulci. Un sfat binevenit propune să se renunţe la obiceiul de a ronţăi între mese uscături amidonoase (sticks-uri, sărăţele, biscuiţi, chipsuri, fursecuri, prăjituri).Este dovedit că nicotina din tutun blochează circulaţia sanguină şi schimbul de substanţe la nivel celular, ducând la formarea celulitei. Multă mişcare în fiecare ziSe impune, mai întâi, prevenirea sau tratamentul corect al cauzelor care favorizează apariţia celulitei.Printre măsurile cu bună eficacitate se recomandă exerciţii aerobice şi multă mişcare în fiecare zi, având efecte de întărire a muşchilor, reducerea grăsimii şi a apei din corp şi refacerea aspectului normal al zonelor care au fost afectate de celulită.

În casă se va face, de două ori pe zi, mersul pe loc timp de 5-10 minute, cu genunchii ridicaţi. În aer liber este benefic mersul pe jos, cu paşi mari, călcat apăsat şi cu mişcarea braţelor, jogging, sporturi adecvate vârstei, săritul corzii, dansul, urcatul scărilor şi mersul pe bicicletă. În aceste deplasări se va folosi o vestimentaţie lejeră, ştiind că îmbrăcămintea prea strâmtă şi pantofii cu tocuri înalte împiedică oxigenarea ţesuturilor.În fiecare seară se vor face băi, locale sau generale, calde (la 400C), timp de 10-15 minute sau băi alternative (calde-reci la 400 – 200C). De 2-3 ori pe săptămână se pot face duşuri sau băi reci pe jumătatea inferioară a corpului timp de câteva secunde. După fiecare baie se face un masaj sau automasaj energic, de jos în sus, pe zonele cu celulită, fie manual, cu mănuşi aspre, cu o perie uscată şi moale sau cu aparate speciale, începând de la tălpi şi urcând spre inimă. ▲ Rezultate bune prin împachetări cu parafangoPentru stimularea irigării sanguine şi netezirea pielii se folosesc intens comprese calde cu sare de mare (bogate în magneziu sau brom), geluri sau creme anticelulitice reducătoare şi unguente de termosudaţie care provoacă o transpiraţie abundentă, elimină apa reţinută în corp şi contribuie la arderea stratului adipos.Bune rezultate s-au obţinut şi prin împachetările cu parafango (amestec de nămol marin, alge şi parafină) şi, mai obişnuit, cu parargil (amestec de argilă şi parafină pură). Tratamentul durează minimum 10 şedinţe (câte 3 pe săptămână), urmate de o şedinţă la 8-10 zile. Împachetările vor elimina celulita prin reducerea stratului adipos, eliminarea apei şi a toxinelor din corp, iar pielea va deveni elastică, moale şi netedă.Există şi metode mai complexe: lipoaspiraţia, subincizia cutanată a pungilor de grăsime şi mezoterapia cu injectarea unor substanţe (vitamine, minerale, aminoacizi) care topesc ţesutul adipos şi dau elasticitatea pielii.Procesul de eliminare a celulitei este de lungă durată şi necesită multă răbdare. Cu toate acestea considerăm că tratamentele naturiste aplicate corect şi cu perseverenţă vor duce, în mod sigur, la realizarea visului prin care femeile doresc să scape de formele în exces şi de aspectul neplăcut al pielii şi vor lepăda uşor „coaja de portocale“ de pe anumite zone ale corpului.