“Vino-n codru la Vino-n codru la izvorulizvorulCare tremura pe Care tremura pe prund,prund,Unde prispa cea de Unde prispa cea de brazdebrazdeCrengi plecate o Crengi plecate o ascund.ascund.

Adormind de Adormind de armoniaarmoniaCodrului batut de Codrului batut de ganduri,ganduri,Flori de tei Flori de tei deasupra noastradeasupra noastraOr sa cada randuri-Or sa cada randuri-randuri.”randuri.”

Tema naturii în opera lui Mihai

Eminescu

Între marile teme, proprii creației lui Eminescu, alături de meditația asupra artei, asupra vieții sociale sau asupra existenței în general, slăvirea iubirii si a frumuseților naturii ocupăun loc întru-totul deosebit.

Iubirea si dragostea de Iubirea si dragostea de natura se natura se

îngemaneazaîngemaneazaîn poezia lui Eminescu, în poezia lui Eminescu,

constituind o tema constituind o tema unitara,unitara,

care îi largeste si îi care îi largeste si îi întregesteîntregeste

universul liric, de o universul liric, de o grandoaregrandoare

si autenticitate si autenticitate uimitoare si de o uimitoare si de o

permanenta si permanenta si inalterabilainalterabila

actualitate estetica.actualitate estetica.

Iubirea si natura sunt pentru Eminescu formele fundamentale de manifestare a personalitatii sale de exceptie, sunt fenomene care il insufletesc, il entusiasmeaza si il proiecteaza in eternitate, sunt cadrul si mijlocul de implinire , sunt esentile nevoi de viata si cateogrii sufletesti primordiale, in afara carora nici nu putea trai, nici nu putea crea,,,

Eminescu este si un stralucit pictor al luminii si umbrelor, nu numai cantaretul unei naturi pline de murmur si soapte.Iata luciul fin si stralucitor al apei lacului:

““Lacul codrilor albastruLacul codrilor albastruNuferi galbeni il incarca,Nuferi galbeni il incarca, tresarind in cercuri albetresarind in cercuri albeEl cutremura o barca.El cutremura o barca.......Sa plutin cuprinsi de farmecSa plutin cuprinsi de farmecSub lumina blandei lune-Sub lumina blandei lune-Vintu-n trestii lin fosneasca,Vintu-n trestii lin fosneasca,Unduioasa apa sune! “Unduioasa apa sune! “

Natura multicoloră, unde totul palpită în tonalităţi variate şi mângâietoare şi în ale cărei nuanţe poetul îşi învăluie iubirea, îşi află o sinteză şi o armonie desăvârşită, ce îmbie la linişte după aprigele frământări şi amărăciuni ale zilei şi într-o simplă poezioară ca “Somnoroase pasarele...”.

“ Peste-a noptii feerieSe ridica mandra luna, Totu-i vis si armonie, Noapte buna!”

Natura, prietena omului, ia parte la sarbatorile intime aleacestuia.Ea intelege cel mai bine tainele inimii celor doi indragostiti, care “viseaza visul codrilor de fagi!”...Alteori dulce si impetuoasa, iubirea lui Eminescu este adanc ancorata in inima naturii ca in “O, ramai”, unde padurea copilariei care il intelege pe poet i marturiseste dragostea, oferindu-i iar linistea si supremele ei delicii:

“O, ramai, ramai la mine, Te iubesc atat de mult!Ale tale doruri toateNumai eu stiu sa le ascult.”

Pentru gânditorul romantic Eminescu, natura este marea matcă a originilor şi puterilor în care se naşte omul şi în care ar trebui să rămână veşnic, pentrua-şi păstra, neatinse de trecerea timpului, tinereţea şi fericirea.Căci natura nu este supusă curgerii timpului obişnuit, cum estesupusă viaţa omului. Dar numai în vârsta de aur a copilăriei, omul se bucură de privilegiul trăirii în tărâmurile magice alenaturii, ale codrului. “Unde esti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot?”

Natura pe care poetul o indrageste atat si de vraja careia va ramane toata viata strans legat, staruie in preajma poetului ca o prezenta intelegatoare si mangaietoare si acum cand in sufletul lui zbuciumat pamantul se infrunta cu cerul, iar dragostea de viata cu iubirea care l-a parasit, cu nostalgia sau regretul amar.

Simfonia naturii aduce, in sufletul

poetului, cand impacare si

farmec, cand neliniste,

melancolie, visare. Natura il chema pe poet de oriunde ca

un prieten statornic oferindu-i ocrotire.In

acelasi timp, codrul

inseamnca pentru poet

insasi vesnicia, in care este sortita sa se rispieasca

marunta drama omeneasca.

~Sfarsi~Sfarsit~t~