IAN GUILLOU

Nagterearegatului

Traducere de

CARMEN SCARLET

{f,uNrrot

Clprtotur r

in anul de grafie II92, chiar inaintea slujbei de Sfdntul

Eskil, pe cind nop{ile deveneau tot mai luminoase 9i se apro-

pia semlnatul napilor, asupra Goliei de Vest se abiLtu o furtunistraqnici. Furtuna {inu trei zile gi trei nop}i qi preschimbi ano-

timpul senin gi dititor de speranfl in toamnl.In cea de-a treia noapte, dupl slujba de la miezul nopfii, cei

mai mulli dintre cilugirii de la ministirea Varnhem inci dor-

meautihnit, incredinfafi ci rugiciunile lor se pot impotrivi forfe-

lor intunericului gi ci furtuna se va liniqti in curind. Chiar atunci

Fratele Pietro, care se afla in pronaos, ctezulainceput ciJ deq-

teptase din somn ceva niscocit de inchipuirea lui. Se trezi qi se

ridici in capul oaselor flri s6-qi dea seama ce auzise. Dincolode ziduri qi de uqa grea din stejar nu era nimic altceva decitvuietul furtunii qi biciuiala ploii pe figla acoperigului sau pe co-

roanele infrunzite ale ffasinilor falnici.Apoi auzi din nou. Suna ca un pumn de fier care bubuia

in ugi.inspiimintat, se repezi si se dea jos din pat, igi lui in grabi

mitiniile gi incepu si murmure o rugiciune Pe care nu qi-o

amintea prea bine, dar care ar fi trebuit si inllture spiritele

rele. Apoi se apropie de arcada de la intrare Ei ascultl in bezni.Se auziri din nou trei bltei puternice, iar Fratele Pietro nu mai

avu incotro, aga cI ii strigi prin uqa de stejar striinului si spu-

ni cine este. Strigi in latini, cici aceasti limbl avea cea maimare putere impotriva forfelor intunericului 9i pentru cL eta

prea buimicit ca sdL spun5' ceva in limba neobiqnuit de melodi-oasi care se vorbea in afara acestor ziduri.

- Cine bate in toiul nopfii la poarta Domnului? intrebi el,cu gura lingi incuietoarea ugii.

- Un slujitor al Domnului cu ginduri bune gi o inslrcinarenobili, rispunse striinul intr-o latini deslvirgiti.

Aceasta ii risipi temerile Fratelui Pietro, care se lupti cdWa

timp cu clanfa grea din fonti neagri pini izbuti si deschidlpulin uqa.

Afari stitea un striin invegmintat intr-o pelerini lungipini la glezne, din piele, cu o glugi care-l apira de ploaie.Deschise deodatl uqa dindu-i brinci cu o forfi cireia FratelePietro nu i-ar fi putut fine piept qi intri impingindu-l pe cilu-girul din fafa lui.

- Doamne-ajuti, am ajuns la capitul unei cilitorii foartelungi. Dar si nu vorbim pe intuneric. Adu lampa din tindi,fratele meu necunoscut, spuse striinul.

Fratele Pietro ficu dupi cum i se ceruse,liniqtit deja de faptulci striinul vorbea limba Bisericii qi ci gtia ci trebuie si se afle olampi in tinde. Cilugirul bajbai pr4 de cAteva clipe dupi ulti-mii tlciuni din incilzitorul de pat pani izbuti si aprindi un fitilgi si-l bage intr-o lampi. Cdnd se intoarse la arcada de la intrare,dincolo de pronaos, atit el, cdt gi striinul furi scildali de luminasporiti de perefii viruili in alb. Striinul iqi didu jos pelerina depiele qi scuturi apa de pe ea. Fratele Pietro se pomeni fbri siwea ci i se taie risuflarea cind vizu tunica albi cu cruce roqie.

$tia prea bine ce inseamni asta, de pe wemea cind se afla laRoma. La Varnhem venise un cavaler templier.

- Numele meu este Arn de Golia qi nu ai nici o pricini si tetemi de mine, frate, ciLci am crescut aici la Varnhem qi de aiciam plecat demult cilare spre fara SfAnti. Dar pe dumneata nute cunosc; care !i-e numele, frate?

- Sunt Fratele Pietro de Siena, ;i mi aflu aici numai de doi ani.

- Va si zici egti nou aici. Din pricina asta trebuie si stai depazdlaugi cind nimeni altcineva nu vrea si faci asta. Dar spu-ne-mi, mai intii, mai triieqte Pirintele Henri?

- Nu, a murit acum patru ani.

- Dumnezeu si-l odihneasci, zise cavalerul templier, fb-cindu-qi semnul crucii qi plecind capul pref de citeva clipe.Fratele Guilbert mai triieEte? intrebl cavalerul cAnd igi ridi-ci privirea.

- Da, frate, este virstnic, dar inci in putere.

- Nu mi miri. Cum il cheami pe noul nostru abate?

- Se numegte Pirintele Guillaume de Bourges gi ni s-a ali-turat in urmi cu trei ani.

- Mai sunt aproape doui ceasuri pini la slujba de dimineafi,dar ai putea, te rog, si-l trezeqti gi si-i spui ci la Varnhem a sositArn de Gofia? zise cavalerul, avA.nd in ochi o strllucire care pi-rea aproape hitri.

- Mai bine nu, frate. Pirintele Guillaume socotegte ci som-nul este un dar de la Dumnezeu pe care e de datoria noastrls[-l chivernisim, rispunse Fratele Pietro stinjenit, tresirind deingrijorare la gandul si-l trezeasci pe Pirintele Guillaume din-tr-o pricini care ar putea suferi aminare.

* infeleg. Mergi atunci qi trezegte-l pe Fratele Guilbert qispune-i ci ucenicul dumisale Arn de Gofia aqteapti in prona-os, zise cavalerul cu blAndefe, chiar dacl era tot o porunci.

- $i Fratele Guilbert s-ar putea mAnia... Nu pot sd-mi piri-sesc datoria de apdziintrarea in acest cumplit miez de noapte,zise Fratele Piero, c[utdnd prin acest qiretlic sI nu se supuniporuncii.

- A! zise cavalerul rdz,ind. Mai intdi de toate, pofi si lagi cutoati nidejdea straja in seama unui cavaler templier al Domnului;n-ai izbuti si giseqti un lnlocuitor mai vajnic. Apoi, pe legea meacdl vei trezipe ursul ila bitran de Guilbert pentru niqte veqtibune. Deci, du-te acum. Am si aqtept aici gi am si-mi dau toatisilin{a si stau de straji in locul dumitale, ifi figiduiesc.

Cavalerul Templier igi rostise.porunca intr-un chip in carenu putea fi refuzat. Fratele Pietro incuviinll din cap gi se stre-curi in grabi pe sub arcadi spre micufa curte care era ultimulloc deschis inainte de adevirata intrare in ministire, printr-oalti ugd de stejar.

Nu dupi mult timp uga dinspre ministire citre curtea prid-

vorului fu dati de perete cu o izbituri gi un glas cunoscut risunipe sub arcada albi. Fratele Guilbertvenea cu paqi mari, cu o fi-clie in mani. Nu mai pirea la fel de uriaq ca inainte; nu mai era

un gigant. Cand il ziripestriinul de lingn uqi iqi ridici torla ca

si vadi mai bine. Apoi ii didu ficlia Fratelui Pietro qi se duse

siJ imbri[iqezepestri.,in. Nici unul dintre ei nu scoase o vorbiweme indelungati.

- Credeam cial.ciztrtin bitilia de la Tiberias, dragul meu

Arn, ii spuse in cele din urmi Fratele Guilbert in limba franci-

lor. La fel a crezut qi Pirintele Henri, 9i am spus impreuni multe

rugiciuni de prisos pentru sufletul tiu.- N-au fost de prisos, cici pot si-{i mulfumesc pentru ele

in aceasti viafi, frate, zise Arn de Gofia.

Apoi piru ci nici unul dintre ei nu mai poate adiuga ceva'

gi amindoi se siliri si se stipAneasci, Pentru ca nu cumva si se

arate nepotrivit de tulburafi. Fratele Pietro se gindi c[ trebuie

si fi fost foarte apropiafi.

- Ai venit si te rogi Ia mormintul mamei tale, Doamna

Sigrid? intrebi ln cele din urmi Fratele Guilbert, Pe un ton Pe

care l-ar fi folosit cu un cilltor oarecare.

- Da, negregit weau si fac asta, rispunse cavalerul pe acelaqi

ton. Dar mai am multe treburi de fbcut aici acasi, in Varnhem,

qi mai intii trebuie si vi cer ajutorul pentru citeva pricini lip-site de mare importanfi care trebuie limurite inainte de a trece

la cele mai insemnate.

- $tii ci te voi ajuta, orice-ar fi. Doar sPune qi ne punem pe

treabi.

- Am douizeci de oameni qi zece cirufe afari in ploaie.

Mulli dintre oameni sunt dintr-un neam care n-ar pune prea

lesne piciorul intre aceste ziduri. Mai am gi zece ciLrufe ln{esate,

qi primele trei dintre ele ar fi mai bine sd stea in curte.

Cavalerul vorbi iute, de parci ar fi fost vorba despre lucruriobignuite, deqi cirufele trebuie si fi fost foarte insemnate daci

trebuiau plzite intre zidurile mAnistirii.

10

Firi nici o vorbi, Fratele Guilbert smuci ficlia din mina ci-lugirului mai tinir gi ieqi in ploaie pe u$a pridvorului. Chiarera un convoi de zece ciru[e pline de noroi afari, gi aritau ca qi

cum ar fi avut parte de un drum plin de greutili. lncovoia[iasupra hiprilor boilor stiteau birbali posomor6'1i, care nu pI-reau dornici si mai porneasci la drum.

Fratele Guilbert rise la vederea lor qi clitinl din cap zim-bind. Apoi il strigi pe Fratele Pietro qi incepu si dea poruncipe un ton ristit, de,parcl el insuqi ar fi fost cavaler templier, qi

nu cilugir cistercian.ii lue mai pufin de un ceas si rinduiasci odii pentru oas-

pefi. Una dintre numeroasele reguli de la Varnhem cerea ca ori-clrui cilitor care soseqte noaptea si i se arate aceeagi ospitalitateca Domnului insugi. Era o reguli pe care Fratele Guilbert gi-o

tot repeta, mai intii pe jumitate in glumi, dar apoi cu qi maimulti voiogie, cind auzi de la cavalerul templier ci poate qunci-

le fimate n-ar fi cele mai nimerite bucate cu care si-i osp[tezepe oamenii p e care,igdzduiau. Cu toate astea, gluma despre citde nepotrivite ar fi fost quncile afumate trecu flri ecou Pestecregtetul Fratelui Pietro.

Dar odiile pentru oaspefi din afara zidurilor de la Varnhemerau goale gi intunecoase, cici in timpul furtunilor din ultime-le citeva zile sosiseri pu{ini cilitori. in scurti vreme oaspe}ii

erau atit a$ezati in odIi, cat $i indestulafi.Apoi Fratele Guilbert Ei Arn de Gofia deschiseri porfile mi-

n[stirii ca s[ intre in curte cele trei ciru{e care aveau nevoie de

paz| qi si fie duse lingi ateliere. Acolo boii furi deshdmafi gi

adipostifi in grajduri peste noapte.

Cdnd treaba era gata, ploaia incepu si se potoleasci qi printrenorii negri se iviri raze de lumini strilucitoare. Vremea era pe

cale s[ se schimbe. Mai era un ceas pini la slujba de dimineali.Fratele Guilbert iqi conduse oaspetele pAni la biserici Ei

descuie uga. Intrarl f[ri nici o vorbi.Arn se opri in ticere la cristelnifa de la intrare. iEi dndu

jos mantia de piele gi o lisi pe podea, apoi arltl cu o privireintrebitoare spre cristelnitl, care nu era acoperiti. Primi

1l

incuviin{area bitrinului cilugir. Arn igi scoase sabia, igi in-muie degetele in apa din cristelnifn 9i iqi trecu trei degete peste

lama sabiei inainte de a o biga la loc in teaci. igi dldu cu apisfinfiti gi pe frunte, pe amindoi umerii qi in dreptul inimii.Apoi stribituri umir lingi umir naosul spre altar, pini la lo-

cul pe care-l ariti Fratele Guilbert. Acolo ingenuncheari 9i se

rugari in ticere pini cdnd iia:uzirlpe ciluglri adunindu-sepentru slujbi. Nici unul dintre ei nu vorbi. Arn cunoqtea rin-duielile ministirii legate de orele de ticere din timpul zieilafel de bine ca oricare cilugir.

PAni si inceapi cilugirii si se stringi pentru cintare, fur-

tuna se oprise qi se auzea ciripitul pisirilor sub primele raze

ale zorilor.Pirintele Guillaume de Bourges era primul in alaiul de ci-

lugiri care veneau pe culoarul lateral. Cei doi birbali care se

rugaserl pAni atunci se ridicari in picioare gi flcurl o plecl-ciune in ticere. Ficu gi el o pleciciune,la rindul lui. Dar apoi

blgn de seaml sabia cavalerului qi ridici din sprincene. Fratele

Guilbert ariti spre crucea rogie de pe pieptul lui Arn, care ari-ta ci este cavalei templier, gi apoi spre cristelnila de la uqa bise-

ricii. Pirintele Guillaume incuviinfi din cap, dind semn cl s-a

linigtit qi ci a infeles.Ctnd incepu cintarea, Fratele Guilbert ii explici prietenu-

lui siu cilitor in limbajul tainic al semnelor de la ministire cinoul abate era de nestrimutat in prMnfa rdnduielii t[cerii.

in timpul inton[rii imnului,la care finu hangul qi Arn de

Golia alituri de toli ceilalfi, cici cunoqtea gi el Psalmii, igi arun-

ci privirea de la un cilugir Ia altul. Acum lumina se revirsa insanctuar qi mai limpede, iar ei igi puteau desluEi unul altuia chi-

purile. O treime dintre cilugiri il recunoscurl pe cavaler 9i ris-punseri ferit la pleciciunile lui de salut. Dar cei mai mulli iierau necunoscufi.

CAnd imnul se incheie gi cilugirii porniri in alai inapoi spre

minlstire, Pirintele Guillaume se apropie gi ii ficu semn

Fratelui Guilbert ci wea si stea de vorbi cu amindoi in camera

t2 t3

de primire a oaspe(ilor dupi micul dejun. AmAndoi plecari ca-

pul in semn ci au infeles.Arn qi Fratele Guilbert iegiri din biserici pe u$a principali,

tot in ticere, stribituri curtea prin dreptul atelierelor qi se du-seri la grajdurile cailor. Soarele dimine[ii era deja purpuriu qi

strilucitor, iar cintecul pisirilor se auzea de pretutindeni.Aveau inainte mlcar inci o zi minunati de vari.

Cind ajunseri la cai se indreptari numaidecit spre parteadin grajd unde erau finufi armisarii. Cavalerul templier se

prinse cu amdndoui miinile de drugul de sus al gardului gi siricu ugurinfi peste el. ii flcu semn in glumi, plin de cuviinfl,Fratelui Guilbert si faci la fel. Dar cel din urme cletini din cap

z6.mbind gi siri gardul incet, aga cum fac de obicei oamenii. La

celilalt capit al grajdului stiteau laolalti zece armisari, ca Ei

cAnd inci nu se hotirdseri ce si creadi despre birbatul in alb.

- Aqadar, dragul meu Arn, zise Fratele Guilbert, incilcinddintr-odati rinduiala ticerii care ar fi trebuit pistrati pinidupi micul dejun, ai invi[at pini la urmi graiul cailor?

Arn ii aruncl o privire lungi gi iscoditoare, apoi ficu dincap semn ci da, cu o ciutituri plini de infeles. Apoi fluieri ca

si-i faci pe armisarii de la celilalt capit si se uite la el. Ii che-

mi uqor, in graiul cailor.

- in numele lui Allah cel Milostiv,lnduritorul, voi ce sun-tefi fii ai vantului, veni(i la fratele gi pizitorul vostru!

Caii se insufleliri numaidecit gi-gi ciuliri urechile. Apoi se

apropie un sur voinic, pitat, qi curdnd il urmari 9i ceila$i. Cindcel dintii sur ridici din coadi gi porni la trap, tofi gribiri pasulgi apoi veniri in galop atit de iute incit se zgudui pi.mintuL

- Slivit fie Profetul, pacea fie cu el, chiar ai invifat graiulcailor cit ai fost plecat, qopti in arabl fratele Guilbert.

- Firi indoiald, rispunse Arn in aceeagi limbi, deschizin-du-Eilargtunica albi ca siopreasci armisarii careveneau in goa-

n6, gi din citevid qidumneatasepare ci-fi aminteptilimbadesprecare credeam cindva ci este limba cailor, gi nu a piganilor.

UrcI fiecare pe cite un armisar, cu toate ci Fratele Guilberttrebui si-l mine pe al lui pann la gard ca si se poati sprijini qi