MYRNA ALEXANDER

IATĂ DUMNEZEUL TĂUUn studiu al atributelor lui DumnezeuSoţului meu, care şi-a făcut timp să mă înveţe Cuvântul lui Dumnezeu

PREFAŢĂ. Pentru a avea viaţă spirituală trebuie să-Lântâlneşti pe Dumnezeu. Pentru a avea viaţă din belşug trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu. Este necesar pentru viaţa de zi cu zi a unei femei ca ea să-Lcunoască pe Dumnezeu? Da, în măsura în care pacea este necesară… „împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace” (Iov 22:21). În măsura în care libertatea lăuntrică este necesară… „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). În măsura în care înţelepciunea este necesară… „începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Prov. 9:10). În măsura în care tăria este necesară… „Aceia din popor care-L vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi” (Dan. 11:32). Mai mult, cunoaşterea lui Dumnezeu, în viziune biblică, este esenţială pentru credinţă, iar credinţa este necesară pentru viaţa creştinului. „Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Rom. 1:17). „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Cor. 5:7). Te-ai gândit vreodată „Ceea ce-mi trebuie este mai multă credinţă”? Credinţa nu este un sentiment cald, pozitiv, pe care trebuie să-1 „obţii”. Credinţa este o acceptare mentală, înseamnă a lua hotărârea de a te încrede, de a te baza, ori de a depinde de cineva sau ceva. Deci credinţa nu poate exista singură. Credinţa are întotdeauna un obiect. Ai credinţă într-un scaun că te poate susţine. Ai credinţă în soţul tău, în prieteni, în Dumnezeu. Modul în care percepi obiectul credinţei tale va determina acţiunile tale. Este greu să ai credinţă în cineva sau ceva despre care ştii puţine lucruri. Credinţa realistă implică deci „cunoaştere”. Ştiind că scaunul te poate susţine, te aşezi pe el. Cunoscând caracterul soţului tău sau al unui prieten, te încrezi sau nu în el.

Credinţa creştină implică încrederea numai în Dumnezeu. Dar aici apare dificultatea: credinţa implică cunoaştere şi puţini dintre noi cunosc bine caracterul Dumnezeului nostru, mai ales în termeni relevanţi pentru viaţa noastră de zi cu zi. Pentru a ne baza numai pe Dumnezeu, trebuie să-L cunoaştem pe El. Iar pentru a-Lcunoaşte, trebuie să ştim cum este El. Descoperirea, de către noi înşine, a minunatului adevăr al felului de a fi al lui Dumnezeu ne încurajează să ne punem încrederea în El. Deoarece credinţa este metoda de trăire a unei vieţi creştine abundente, pare foarte logic să includem studiul caracterului lui Dumnezeu în ucenicizare, chiar şi pentru noii convertiţi. De cele mai multe ori un astfel de studiu a fost considerat potrivit doar teologilor sau studenţilor de la seminar. Pentru autoare, studiul caracterului lui Dumnezeu a fost mult timp impersonal, distant şi abstract, prea puţin relevant pentru viaţa de zi cu zi a unei femei. Ce paradox, când acest studiu este de fapt sursa practică a vieţii de credinţă pentru creştin. Este ciudat acest paradox? Oare nu au fost atacurile Marelui înşelător îndreptate întotdeauna împotriva caracterului Dumnezeului Atotputernic? De la prima abordare a Evei până la influenţa sa cea mai recentă în viaţa ta, Satan a dorit să arunce un văl de îndoială asupra caracterului magnific al Dumnezeului nostru. Dumnezeu nu doreşte ca noi să fim înşelaţi şi de aceea a revelat cine este El în Sfânta Scriptură şi prin Fiul Său, Isus Hristos. O vizuine a caracterului lui Dumnezeu a însoţit confirmarea profeţilor de către Dumnezeu. Conceptul de Dumnezeu care s-a format în inima lor a devenit sursa lor de echilibru în momentele de disperare. Indiferent de probleme, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu au rămas tari fiindcă L-au cunoscut cu adevărat pe Dumnezeul lor. Azi Dumnezeu ne îndeamnă să-L vedem aşa cum îl prezintă Cuvântul Său. Cei ce o fac vor fi transformaţi. Astfel, nimic nu poate fi mai practic şi mai vital în viaţa ta de creştin decât descoperirile personale şi aplicarea practică a ceea ce te învaţă Dumnezeu despre El însuşi în Cuvântul Său. Prin urmare, scopul studiului este dublu: în primul rând să te călăuzească în descoperirea adevărului din Scriptură despre Dumnezeu, şi în al doilea rând să încurajeze traducerea practică a acestor adevăruri în viaţa ta, ca femeie. Fiecare lecţie se va ocupa de persoana lui Isus Hristos fiindcă „EL. este oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui… Ei este chipul Dumnezeului celui nevăzut… în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii… Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Evrei 1:3; Col. 1:15; 2:9; Ioan 14:9). Deasemenea, prin intimitatea unei relaţii cu persoana lui Isus Hristos, tot ceea ce Dumnezeu este devine mai mult decât un adevăr scris pe hârtie; prinde viaţă în experienţa fiecărei zile. Prin Hristos, tot ceea ce Dumnezeu este, a fost împărtăşit cu creştinul. CUM SĂ FOLOSEŞTI ACEST STUDIU_

Acest studiu a fost scris iniţial pentru un grup de femei ce au dorit să aprofundeze studiul Bibliei împreună. Studiul a fost destinat ca un ajutor zilnic pentru călăuzirea acestor femei în Cuvântul lui Dumnezeu. A existat un anumit motiv pentru pregătirea studiului în fiecare săptămână. Cunoscând bucuria, creşterea şi transformarea ce rezultă din studiul zilnic al Scripturii, autoarea şi-a dat seama în cele din urmă că studiul individual este cheia studiilor biblice în grupuri al căror scop este să vadă vieţi schimbate. Nu este suficient să asculţi doar un învăţător; este necesar ca toţi cei prezenţi să participe la procesul de descoperire a adevărului biblic pfentru ca acesta să poată fi asimilat personal. În cadrul primului grup s-a constatat o mare creştere şi femeile s-au simţit încurajate deoarece fiecare s-a pregătit prin Scriptură să interacţioneze în discutarea principiilor lui Dumnezeu. Rezultatele studiilor personale s-au împărtăşit săptămânal în cadrul grupului. Nevoia de a împărtăşi altora rezultatul studiului este o nevoie validă care duce la creştere personală. Este o motivaţie importantă pentru studiu ce încurajează formarea obiceiului de a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Dar fără pregătirea participanţilor, studiile biblice pot degenera în „împărtăşirea” ignoranţei. Studiul serios şi productiv cere dedicare. Acest ghid de studiu este proiectat pentru a cere studiu serios şi consecvent, care să poată genera discuţii fructuoase care să schimbe viaţa. Munca depusă pentru un studiu biblic personal aduce tntotdeauna bucurie şi rezultate veşnice. Pentru a încuraja obiceiul consecvent de a studia Biblia, lecţiile trebuie făcute în mod regulat: o secţiune de descoperire pe zi, o lecţie pe săptămână. Dar formatul poate diferi în funcţie de grup sau de cel care foloseşte materialul. Câteva moduri în care se poate folosi acest material: 1. Studiul biblic al femeilor din biserica locală. Ar fi bine ca studiul să se facă săptămânal pentru a ajuta femeile să vadă caracterul lui Dumnezeu şi să crească în credinţă. Într-un grup mai mare sugerăm următorul format: a. Părtăşie (15 minute). B. O cântare şi/sau o mărturie personală legată de aplicaţia lecţiei precedente (15 minute). C. Discutarea în grupuri mici a întrebărilor din lecţie (40 minute). Un grup mic este alcătuit din opt până la douăsprezece persoane. 2. Grupuri mici acasă. Deşi formatul de mai sus este pregătit pentru un grup mare în biserică, materialul este schiţat pentru a fi adaptabil la orice fel de grup, fie că are loc acasă, în Cum să foloseşti acest studiu 11 vecini, sau la lucru. Fiecare lecţie de studiu este împărţită în cinci secţiuni de descoperire, iar materialul se poate divide după cum permite timpul membrilor grupului. Poate că unele grupuri se întâlnesc zilnic-deci pot face o descoperire în fiecare dimineaţă, terminând o lecţie pe săptămână. Alte grupuri se întâlnesc

săptămânal şi pot face două-trei descoperiri pe săptămână, terminând o lecţie la două săptămâni. Indiferent cum este folosit materialul, este bine ca fiecare grup să aibă un lider, fie acelaşi de fiecare dată, fie prin rotaţie. La sfârşitul cărţii sunt câteva indicaţii utile pentru lideri. 3. Studiul individual şi timpul de părtăşie Materialul poate fi folosit şi pentru studiu individual de către cei care nu pot participa la întâlnirile grupului sau ca inspiraţie pentru timpul de părtăşie. 1. Introducere Copilaşul întreabă: „Cum este Dumnezeu?”, iar mama îi răspunde „Păi, Dumnezeu e… ăăă…”. O concepţie corectă despre cum este Dumnezeu reprezintă esenţa vieţii din belşug pe care a promis-o Isus Hristos în Ioan, 10:10. Dar ce-ţi închipui tu când te gândeşti cum este Dumnezeu? Deseori Dumnezeu este un amestec al tuturor tablourilor religioase pe care le-am văzut, adăugate la imaginea oameniilor celor mai minunaţi pe care i-am cunoscut, plus un superman cu nimb din vreo carte cu desene. Avem tendinţa de a-L reduce pe Dumnezeu la un supraom, dacă nu chiar la un om. Asta nu e chiar o surpriză fiindcă suntem limitaţi la ceea ce poate concepe mintea omenească, iar Dumnezeu nu Se aseamănă cu nimeni şi nimic. Dumnezeu este unic şi întrece orice cunoaştere. Nu se poate da o definiţie cuprinzătoare a lui Dumnezeu fiindcă El este de necuprins. Vă daţi seama că noi nu L-am fi putut cunoaşte pe Dumnezeu dacă El nu ar fi ales să ni Se facă cunoscut? Dumnezeu a revelat câteva din calităţile sau caracteristicile Lui personale. Aceste calităţi sunt deseori numite „atributele lui Dumnezeu”. Un atribut este o caracteristică Introducere 15 adevărată a lui Dumnezeu. Revelarea de către Dumnezeu a caracterului Său (a atributelor Lui) prin creaţie, Scriptură şi prin Fiul Său, Isus Hristos, este răspunsul Său la întrebarea noastră: „Doamne, cum eşti Tu?” Dumnezeu vrea ca noi să-L cunoaştem fiindcă El ne-a creat pentru a avea o relaţie personală, intimă cu El. Pentru ca o relaţie să poată exista este nevoie de o anumită cunoaştere reciprocă. Cu cât este mai intimă cunoaşterea, cu atât devine mai personală relaţia. Dumnezeu te cunoaşte până în cele mai mici detalii ale vieţii tale; lucruri pe care nici nu ţi le-ai fi putut închipui despre tine, El le cunoaşte. (Citeşte Psalmul 139.) Dar tu ce ştii despre El? Dorinţa lui Dumnezeu este ca tu să creşti în cunoaşterea Lui. El a ales să Se reveleze pentru ca noi să-L putem cunoaşte şi astfel să avem o relaţie eternă care ne schimbă viaţa. Când studiem cum este Dumnezeu pentru ca să-Lcunoaştem şi să avem o relaţie mai intimă cu El, trebuie să ţinem cont de un anumit lucru: există un pericol în discutarea atributelor lui Dumnezeu – putem începe să vedem inepuizabila persoană a lui Dumnezeu ca o simplă listă de caracteristici!

Când avem o relaţie apropiată cu soţii noştri, de exemplu, nu le vedem caracterul segmentat… aici este dragostea lui, dincoaci răbdarea lui, mai încolo bunătatea lui. II consider pe soţul meu ca un tot, o persoană, nu o bucată de bunătate plus o bucată de răbdare. Avem relaţie cu o persoană, nu cu o listă de caracteristici ale acelei persoane. Desigur că uneori, când suntem întrebate „Cum e soţul tău?”, putem explica caracterul său prin fragmente: „Ecalm, plin de răbdare, bun, echilibrat.” Soţii noştri sunt mult mai mult decât nişte liste de caracteristici, dar aceste caracteristici sugerează felul lor de a fi. Tot astfel, pe măsură ce fiecare lecţie accentuează un anumit adevăr despre persoana lui Dumnezeu, reţineţi că Dumnezeu nu poate fi împărţit. Dumnezeu este unul singur, complet şi desăvârşit. Iar noi suntem chemaţi la o relaţie vie, cuprinzătoare cu Regele Regilor şi Domnul Domnilor. Descoperirea I-De ce trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu? Scripturile ne revelează uluitorul efect pe care cunoaşterea lui Dumnezeu îl va avea asupra vieţilor noastre de femei. Descoperiţi, în următoarele versete, ce caracteristici vor deveni tot mai mult ale voastre pe măsură ce îl cunoaşteţi pe Dumnezeu. 1. A. Ce spune Daniel 11:32 că va fi adevărat despre cel care-L cunoaşte pe Dumnezeu? (Faceţi ca versetul să vă vorbească personal: introduceţi numele vostru în verset când îl citiţi cu voce tare.) b. Daniel 3:8-30 este o ilustraţie a adevărului pe care tocmai l-ai descoperit. La ce i-a ajutat pe cei trei oameni din acest pasaj aplicarea cunoaşterii lor despre Dumnezeu? C. In care domenii ale vieţii tale ai nevoie de putere pentru a rămâne tare? După Daniel 11:32, cum trebuie rezolvată această nevoie? 2. A. Numeşte un alt efect pe care cunoaşterea lui Dumnezeu îl are asupra vieţii tale, după cum reiese din Iov 22:21; Isaia 26:3 şi Efeseni 2:14. B. În ce fel de împrejurări nu ai pace? Conform acestor versete, este posibil să ai pace? Cum? 3. A. Proverbe 9:10 stabileşte un alt motiv important pentru care trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Ce revelează acest verset? B. In ce privinţă anume simţi nevoia acestei caracteristici în viaţa ta? 4. A. O femeie care-L cunoaşte pe Dumnezeu va deveni (Ioan 8:32) b. Apostolul Pavel a ilustrat acest efect în propria sa viaţă când a declarat <! *f> Introducere 17 (Rom. 7:19, 24-25). C. În ce domenii ale vieţii tale doreşti această mărturie a cunoaşterii lui Dumnezeu? Descoperirea a Ii-a-O concepţie despre Dumnezeu

5. De ce a ales Dumnezeu să ţi Se reveleze ţie? (Vezi secţiunea introductivă.) 6. Ce cred adesea oamenii despre Dumnezeu (Ps. 50:21)? 7. De ce crezi că oamenii îl concep pe Dumnezeu ca omul din acest psalm? 8. Descrie detaliat cum îl concepi tu pe Dumnezeu în prezent. (Fi cinstită-aceasta te va ajuta mai târziu.) Descoperirea a IlI-a-Concepţia corectă despre Dumnezeu 9. Unde găsim răspunsuri corecte la întrebările noastre despre natura lui Dumnezeu? A. Psalmul 19:1 b. Ioan5:39 c. Ioan 14:9; 2 Corinteni 4:6; Coloseni 1:15 Descoperirea a IV-a-Atributele lui Dumnezeu 10. Ce sunt „atributele” lui Dumnezeu? (Vezi secţiunea introductivă.) 11. De ce Dumnezeu nu este o listă complexă de caracteristici? 12. Ce descoperi despre Dumnezeu în fiecare din următoarele referinţe: a. Deuteronom 7:9; Plângeri 3:22-23 b. 1 Cronici 29:11-12 c. Psalmul 62:11 d. Psalmul 90:2; Deuteronom 33:27 e. Psalmul 136:1 f. Psalmul 139:2-4; Ioan 21:17 gPsalmul 139:7 h. Daniel 4:35; 2 Cronici 20:6 i. Maleahi 3:6; Evrei 13:8 jIoan 3:16; 1 Ioan 4:16 13. Reciteşte descoperirile de la întrebarea 2. Crezi că te-ai putea încrede în Dumnezeu în felul acesta? De ce? Descoperirea a V-a-Aplicaţii personale la ceea ce am învăţat 14. A. Gândeşte-te la o problemă importantă cu care te confrunţi acum. Numeşte-o. B. Acum reia ce ai aflat despre Dumnezeu la întrebarea 1) Dumnezeu este 2) Dumnezeu este c. Priveşte acum problema sau situaţia în lumina caracterului lui Dumnezeu. Cum ai putea aplica în mod concret aceste adevăruri despre Dumnezeu la situaţia ta? D. S-a schimbat atitudinea ta faţă de această situaţie? În ce fel? E. Începe să practici cum să priveşti bucuriile, frustrările şi supărările zilnice din viaţa ta în lumina caracterului lui Dumnezeu. De exemplu, la ora mesei îţi vin musafiri neaşteptaţi. Nu te-ai pregătit şi ai o mulţime de treburi de făcut în acea zi. Prima alternativă: Panica. A doua alternativă: Să vezi această împrejurare în lumina caracterului lui Dumnezeu: 1) că Dumnezeu conduce toate şi el a îngăduit musafirilor să sosească; 2) că Dumnezeu este bun şi deci a plănuit ca ceva bun să rezulte din această vizită; 3) că Dumnezeu este atotputernic şi poate să-ţi dea putere să duci la îndeplinire ceea ce trebuie… Şi tot aşa cu ceea ce cunoşti despre Dumnezeu. 2. Dumnezeu este dragoste Cum ar fi dacă te-ar iubi cineva a cărui dragoste pentru tine să nu fie influenţată de ceea ce ai făcut vreodată, faci acum sau vei face în viitor,

cineva a cărui dragoste nu poate slăbi sau fluctua? Ştii cum ar putea să fie, fiindcă dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu este influenţată de nimic din ce ai făcut sau vei face (Deut. 7:6-8; 2 Tim. 1:9). Dragostea Lui este necondiţionată. Dumnezeu a ales să te iubească şi, din acel moment, dragostea şi fericirea Lui personală s-au identificat cu tine (Psalmul 104:30-31). Tu ai devenit obiectul afecţiunii Lui, „lumina ochilor” Lui (Ps. 17:8). Dragostea nu poate exista în vid, ea trebuie să se exprime. Dumnezeu a dorit să Se exprime printr-o relaţie personală devenită posibilă prin moartea şi învierea lui Isus Hristos. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu se va schimba niciodată. Te iubeşte şi astăzi la fel de mult ca atunci când L-a dat pe Fiul Său pentru tine (Gal. 2:20, Tit 2:13-14) şi va continua să ne dea dragostea Lui (Rom. 8:32). Dragostea lui Dumnezeu nu se va micşora şi nici nu se va schimba fiindcă în El „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Dragostea Lui pentru tine este eternă; de aceea, El te-a iubit cu o iubire veşnică înainte ca tu să exişti (Ier. 31:3). Deşi dragostea lui Dumnezeu este profund afectivă, este întotdeauna sfântă şi pură, niciodată sentimentală. Lui nu-Ieste teamă să ne disciplineze când trebuie să fim corectaţi spre binele nostru (Evrei 12:6). Pe măsură ce cunoşti şi crezi în dragostea lui Dumnezeu pentru tine, vei cunoaşte tot mai multă libertate în Hristos. De exemplu, dacă răspunzi cu credinţă la dragostea lui Dumnezeu exprimată prin cruce şi dacă îl primeşti pe Fiul Său ca Mântuitor al tău, vei fi eliberată de păcatele care te ţineau strâns şi de vina ce o purtai din cauza lor (Apoc. 1:5). Odată ce ai primit darul lui Dumnezeu, pe Fiul Său, eşti eliberată nu numai de orice păcat din trecut, prezent sau viitor, ci şi de puterea păcatului în viaţa ta. Ispita de a fi iritabilă, fără răbdare, nervoasă şi indulgentă cu tine nu te va mai putea stăpâni (Rom. 6). Un alt efect eliberator al dragostei lui Dumnezeu în viaţa ta se referă la problema fricii. Ţi-a fost frică de Dumnezeu sau de ce ar putea îngădui Dumnezeu în viaţa ta? Scriptura răspunde acestei probleme prin crucea lui Hristos, dovada supremă a dragostei lui Dumnezeu pentru tine. „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Rom. 8:32). Frica se manifestă când ne e teamă că ni se va întâmpla vreun rău sau vom suferi. Gândeşte-te un moment la cineva care te iubeşte. Gândeşte – te că persoana aceasta ştie tot ce este bine pentru tine şi are puterea de a face ca numai aceasta să ţi se întâmple. Te-ai putea teme de un aşa om? Ţi-ar mai fi teamă că „unelteşte” împotriva ta? Natura lui Dumnezeu îl face să dorească întotdeauna ce e mai bine pentru tine, iar faptul că stăpâneşte totul îi dă puterea să ducă la îndeplinire ceea ce doreşte. Nu e de mirare că dacă îţi pui credinţa în această dragoste desăvârşită, ea „izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18).

Înţelegerea faptului că Dumnezeu te iubeşte îţi poate satisface nevoia ta fundamentală de stimă de sine. Gândeşte-te ce sentiment de autoapreciere ai avea dacă ai descoperi că eşti iubită şi îndrăgită ca cel mai bun prieten al unui preşedinte sau rege. Dar, minunea minunilor, tu eşti iubită de Regele Regilor şi Domnul Domnilor, de Creatorul tuturor lucrurilor, de Cel despre care Scriptura declară: A ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este Domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice! (1 Cronici Acesta este Cel care te iubeşte! Ai valoarea supremă ca persoană fiindcă eşti iubită de Dumnezeu. De fapt, eşti iubită atât de mult încât Dumnezeu L-a dat pe însuşi Fiul Său pentru a avea o relaţie cu tine. De ce să te îngrijorezi cu privire la ce cred oamenii despre tine, dacă Dumnezeu este cu tine? El te iubeşte şi, „dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Rom. 8:31). Dragostea lui Dumnezeu poate să-ţi afecteze radical viaţa şi încă într-un mod incredibil. Când crezi în Isus Hristos, Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în tine (Rom. 8:9; Ioan 14:17) ca să-ţi dea puterea să trăieşti viaţa nouă de dragoste pentru care ai fost creată (1 Cor. 16:14). „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom. 5:5). Deci tu ai dragostea lui Dumnezeu în tine ca să te ajute să-i iubeşti pe alţii (1 Ioan 4:11), să-ţi iubeşti soţul şi copiii (Tit 2:4), prietenii şi duşmanii, şi ai şi bucuria supremă de a-i răspunde cu dragoste Celui ce te-a iubit întâi! Descoperirea I-Dragostea lui Dumnezeu 1. Descoperă cum este descrisă dragostea lui Dumnezeu în următoarele versete şi redă diversele descrieri într-un mod personal. (Un dicţionar ar putea fi util.) Exemplu: Dragostea lui Dumnezeu pentru mine este „statornică” (constantă, stabilă etc). A. Psalmul 106:1 b. Ieremia31:3 c. Romani 5:8 d. Romani 8:35-39 e. 1 Corinteni 13:4-7 f. Efeseni3:19 2. A. Descoperă diferite moduri practice în care Dumnezeu îşi arată dragostea Sa lumii şi reflectă asupra lor ca moduri în care Dumnezeu îşi arată dragostea şi astăzi (Ps. 145:15-16; Mat. 5:45; Fapte b. Cum îţi arăţi tu dragostea faţă de familia ta? Faţă de alţii? 3. Dragostea nu se exprimă doar fizic, ea cuprinde şi sentimentele. Explică în ce fel 1 Corinteni 13:4-7 sugerează că dragostea lui Dumnezeu pentru tine este afectivă şi personală. Descoperirea a Ii-a-Suprema dovadă de dragoste a lui Dumnezeu 4. Descoperă în versetele următoare ce anume a făcut Dumnezeu din dragoste pentru tine şi motivele specifice pentru care Dumnezeu Şi-a exprimat dragostea în felul acesta. A. Ioan 3:16 b. 1 Ioan 4:9-10 c. Apocalipsa 1:5

5. A. în conformitate cu Romani 5:6-8; Efeseni 2:8-9 şi 2 Timotei 1:9, ai meritat tu această dovadă supremă de dragoste din partea lui Dumnezeu? B. Cum ai răspuns la dovada supremă a dragostei lui Dumnezeu pentru tine? 6. A. Odată ce ai devenit copil al lui Dumnezeu, cât de „mult” te iubeşte Dumnezeu (Ioan 17:23)? B. Redă acest verset cu cuvintele tale, punând numele tău în locul cuvântului „ei”. C. Ce înseamnă aceasta pentru tine? Descoperirea a IlI-a-Dragoste necondiţionată 7. A. Isus Hristos a spus pilda fiului risipitor (Luca 15:11- 32) pentru a ilustra dragostea lui Dumnezeu, încearcă să descoperi cel puţin trei aspecte ale dragostei lui Dumnezeu revelate prin această pildă. B. Crezi că tatăl din pildă a continuat să-şi iubească fiul şi după ce acesta a plecat de acasă? Dacă da, ce anume din pildă îţi sugerează această idee? A. Caută în dicţionar cuvântul „necondiţionat” şi apoi explică ce ar putea însemna expresia „dragoste necondiţionată”. B. În lumina acestei lecţii, ai putea spune că dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi este „condiţionată” în vreun fel de acţiunile lor? 9. A. După ce Isus Hristos a fost luat de soldaţii romani, ucenicii Lui L-au părăsit şi s-au lepădat de El (Mat. 26:56; Luca 22:54-62). Care a fost răspunsul Lui (Ioan 13:1)? B. În ce fel poate fi acesta un exemplu pentru tine? 10. Este posibil ca ceea ce faci tu, sau ceea ce alţii îţi fac ţie, sau vreo situaţie anume să-L împiedice pe Dumnezeu să te iubească? Ţine cont de Romani 8:35- 39 şi Ioan 13:1. Descoperirea a IV-a-Dragostea lui Dumnezeu arătată faţă de cel credincios şi prin el 11. Explică câteva din modurile în care Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de copiii Săi, conform următoarelor versete: a. Psalmul 68:19 b. Romani 5:5 c. Efeseni 1:3 d. Coloseni 1:12-14 e. Evrei 12:6 12. De ce faptul că începi să înţelegi dragostea lui Dumnezeu te ajută să experimentezi lloan 4:18? 13. A. Numeşte un „rezultat” al faptului că Dumnezeu locuieşte în tine (Rom. 5:5). B. Pe baza acestui adevăr, la ce lucrare mare îi poate ^” chema Dumnezeu pe copiii Săi (Ioan 13:34; 1 Cor. C. Te poţi gândi la câteva persoane cărora eşti poate ^ Ichemată să le slujeşti în felul acesta? D. Ca soţii şi mame trebuie să (Tit 2:4).

E. Ce a făcut Dumnezeu pentru ca tu să asculţi în această lucrare (Ioan 7:37-39; Rom. 5:5; Gal. 5:22)? 14. Gândeşte-te la o persoană pe care ţi se pare greu s-o iubeşti. A. Este oare voia lui Dumnezeu ca tu să-1 iubeşti pe acel om? (Ţine cont de întrebarea 13). B. Dacă îi ceri lui Dumnezeu puterea de a-1 iubi pe acel om, care sunt cele două lucruri de care poţi fi sigură pe baza versetelor din 1 Ioan 5:14-15? C. Se poate ca situaţia sau „sentimentele” tale să nu se schimbe imediat, dar în ce te încrezi tu (2 Cor. 5:7)? Descoperirea a V-a-Ilustraţia biblică a omului care a „învăţat” să iubească 15. Schiţează pe scurt caracterul apostolului Ioan din următoarele versete: Marcu 3:17; 10:35-45; Luca 9:51- 16. Mai târziu, acelaşi om a scris 1 Ioan 4:7-21. A. Conform acestui pasaj, care este marea dorinţă a lui Ioan pentru tovarăşii lui de credinţă? B. Ce anume crezi că a produs această transformare? 17. Ce schimbări au avut loc progresiv în viaţa ta de când Dumnezeu a pus dragostea Lui în inima ta? 3. Dumnezeu este suprem şi suveran „A ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este Domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!” (1 Cronici 29:11). Dragostea lui Dumnezeu, exprimată prin dăruirea Fiului Său, trebuie văzută pe fundalul uimitor al strălucirii maiestăţii şi supremaţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu este suprem, deci El stăpâneşte totul (este suveran). „Domnul împărăteşte îmbrăcat cu măreţie” (Ps. 93:1). Pe baza acestui adevăr, Iov declara: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale” (Iov 42:2). Ce siguranţă avem când ne amintim că planurile lui Dumnezeu sunt proiectate de Cel a cărui natură este dragostea, „care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi” (Rom. 8:32). Ce ne-ar putea încuraja mai mult pe noi, ca femei, decât să ştim că Dumnezeul dragostei stăpâneşte în mod desăvârşit peste toate lucrurile? El domneşte suveran asupra stărilor noastre schimbătoare, asupra dispoziţiei şi 32 deciziilor soţilor noştri, asupra nevoilor copiilor noştri, asupra caselor noastre şi asupra situaţiilor politice care ne afectează. Dumnezeu stăpâneşte torul şi El nu poate greşi. „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Ps. 18:30). Ţine cont de lucrările lui Dumnezeu, fiindcă El stăpâneşte suveran şi suprem căile drepte şi întortocheate ale vieţii. „Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? În ziua fericirii, fii fericit şi, în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă” (Eclesiastul

Calea „dreaptă” poate fi o situaţie uşoară din viaţă, când totul se potriveşte şi merge bine. Şi când calea e „strâmbă” lucrurile se pot potrivi, dar tu nu ştii! Există căi „strâmbe” create de Dumnezeu şi căi „strâmbe” croite de noi şi Dumnezeu le îngăduie. Noi facem greşeli, gafe, încurcături. Putem crea dezordine, haos, tristeţe şi suferinţă încălcând instrucţiunile lui Dumnezeu despre cum trebuie să trăim. Totuşi, Cel care este stăpân peste toate lucrurile, spune despre căile aparent strâmbe create de El sau despre căile noastre strâmbe: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-Liubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Rom. 8:28). Când spui disperată: „Doamne, binecuvintează încurcătura asta”, Romani 8:28 ne spune că El a şi făcut-o deja! Tatăl tău iubitor care stăpâneşte totul a folosit chiar şi greşelile tale în planul Lui de a face bine! Dumnezeu este suprem şi suveran 33 Descoperirea I-Descrierea suveranităţii 1. A. Caută în dicţionar cuvântul suveran şi apoi descrie ce ar putea însemna că Dumnezeu este suveran. B. Observă asemănările dintre definiţia din dicţionar a cuvântului suveran şi declaraţia din 1 Cronici — 12. Ce afirmă aceste versete despre Dumnezeu? C. Dacă ai crede acest adevăr şi ţi l-ai aminti mereu, în ce fel ţi-ar putea afecta viaţa? 2. Descoperă în fiecare din versetele următoare diferite domenii în care se manifestă controlul suveran al lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. (In timp ce citeşti fiecare pasaj, nu uita că Dumnezeu te iubeşte atât de mult încât L-a lăsat pe Fiul Său să moară pentru tine.) a. Geneza 14:19 b. Deuteronom 10:14, 17 c. 1 Samuel 2:6-8 d. 1 Cronici 29:11-12 e. 2 Cronici 20:6 f. Neemia 9:6 gPsalmul 47:2-3, 7-8 h. Psalmul 50:10-11 i. Psalmul 95:3-5 jPsalmul 115:3 k. Psalmul 135:7 1. Psalmul 145:13 m. Fapte 17:24-26 Dumnezeu este suprem şi suveran 35 3. Descoperă frumuseţea adevărului despre suveranitatea lui Dumnezeu ilustrată în Matei 10:29. Ce îţi spune aceasta ţie referitor la detaliile vieţii tale! 4. Gândindu-te la suveranitatea lui Dumnezeu (reia 2 Cronici 20:6, Iov 42:2 şi întrebarea 2), ce crezi că ar putea împiedica împlinirea planurilor lui Dumnezeu în viaţa ta? A. în viaţa soţului tău? B. În viaţa copiilor tăi? C. În căminul tău? D. la şcoală? E. la serviciu? F. în lume? Descoperirea a Ii-a-Suveranitatea lui Dumnezeu în viaţa zilnică

5. A. Redă Eclesiastul 7:13-14 în cuvintele tale. B. Ce te îndeamnă aceste versete să faci când totul este „drept” sau prosperă în viaţa ta? Dă un exemplu cum ai putea aplica aceasta în viaţa ta. C. Ce trebuie să faci şi la ce trebuie să te gândeşti în ziua necazului? Ilustrează cum ai putea face acest lucru. 6. Îţi poţi aminti o situaţie din viaţa ta care ar putea fi considerată ca făcută „strâmbă”de Dumnezeu? Dându-ţi seama că a venit de la Dumnezeu, se schimbă perspectiva ta asupra „strâmbătăţii” ei? Dumnezeu este suprem şi suveran 37 9. Ce ar putea fi numit „drept” la începutul vieţii lui Iosif în Egipt (Gen. 39:1-6)? 10. A. A fost Iosif responsabil pentru situaţia „strâmbă” din Geneza 39:7-20? 7. A. Descrie o situaţie dificilă în care ai intrat singură (vezi secţiunea introductivă). B. După ce citeşti Geneza 39:21-23, scrie ce crezi despre răspunsul lui Iosif la această aparentă nenorocire. B. Scrie apoi Romani 8:28 deasupra a ceea ce ai scris şi crede Cuvântul lui Dumnezeu în ciuda sentimentelor tale despre această situaţie. Sentimentele se schimbă, adevărul nu. Descoperirea a IlI-a-Suveranitatea lui Dumnezeu ilustrată în Scriptură 8. A. Citeşte Geneza 37 şi explică situaţia „strâmbă” din viaţa lui Iosif. C. Care ar fi fost răspunsul tău? 11. Prin ce aspect interesant al experienţei lui Iosif în închisoare este demonstrată sincronizarea desăvârşită a planului lui Dumnezeu (Gen. 40; 41:1, 9-14)? În ce măsură ai fost conştientă de coordonarea vieţii tale de către Dumnezeu? B. Cum vezi că s-a manifestat în acest pasaj grija suverană a lui Dumnezeu faţă de Iosif? 12. A. Coordonarea înţeleaptă a tuturor lucrurilor de către Dumnezeu ne arată cum a fost folosită experienţa grea a lui Iosif ca sclav şi deţinut ca să-1 pregătească pentru o importantă sarcină. Care anume (Gen. B. Care a fost marea mărturie a lui Iosif înaintea familiei sale privitor la controlul absolut al lui Dumnezeu în toate evenimentele vieţii lor (Gen. — 8; 45:1-11, în special v. 5-7)? 13. Ce aplicaţie personală poţi să faci din această relatare pentru viaţa ta? Descoperirea a IV-a-Suveranitatea lui Dumnezeu în relaţia unui cuplu 14. Citeşte Luca 1:26-38 şi Matei 1:18-25. A. Descrie situaţia Măriei. B. Explică problema lui Iosif.

C. Când Măria se gândeşte la situaţia ei, asupra cărui lucru îşi concentrează atenţia? D. Cum a răspuns Dumnezeu suveranul nevoii fiecăruia? E. S-a schimbat „situaţia”? 15. A. în ce domenii ale vieţii soţului tău şi/sau ale vieţii tale trebuie să ai încredere că Dumnezeu va lucra? B. Meditează la suveranitatea lui Dumnezeu citind Proverbe 3:5-8 şi 21:1. Încredinţează-I lui Dumnezeu prin rugăciune aceste domenii. Descoperirea a V-a-Conştientizarea suveranităţii lui Dumnezeu în viaţa ta 16.! Practică meditaţia asupra măreţiei, maiestăţii şi suveranităţii lui Dumnezeu. Oconştientizare tot mai mare a suveranităţii lui Dumnezeu aduce stabilitate în viaţă şi formează un spirit blâ 4. Dumnezeu este atotputernic Gândiţi-vă la puterea tulburătoare a unui uragan, a unui ciclon sau a unei explozii atomice, la tunetul asurzitor al unui fulger sau la o magnifică cascadă. Acum faceţi un efort de imaginaţie pentru a vă închipui puterea fantastică ce împiedică soarele să se rostogolească pe pământ, care menţine planetele pe orbită, iar luna şi stelele pe drumul lor. Dumnezeu, ca şi Creator, este sursa acestei puteri, egală cu suma puterilor a tot ceea ce există! Totuşi, Scriptura afirmă ceva uluitor: toată puterea manifestată în univers nu face decât să „ascundă” sau să „acopere” puterea Dumnezeului nostru (Hab. 3:4). Uimitor! Magnifica putere etalată în Univers mai mult ascunde decât revelează puterea nelimitată a lui Dumnezeu. Este doar o picătură din puterea Lui de neconceput. Dumnezeu a spus şi tot ce există a fost creat din nimici Noi avem nevoie de materiale pentru a putea lucra, dar planurile lui Dumnezeu s-au împlinit prin Cuvântul Său „Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Ps. 33:9). Dumnezeu a spus, „Să fie…” şi a fost, fiecare realizare fiind perfectă (Gen. 1). Şi cum continuă să existe tot ceea ce a creat El? El „… ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Puterea lui Dumnezeu este de necuprins: El spune şi se împlineşte! Deoarece toată puterea este a lui Dumnezeu (Ps. 62:11), nu există un lucru mai greu decât altul pentru El. Fiecare din lucrările Lui este realizată cu aceeaşi putere, fără efort. Vedeţi, pentru Dumnezeu este la fel de uşor să creeze un univers doar printr-un cuvânt şi să-ţi dea ţie o haină nouă de care ai nevoie. Pentru Dumnezeu nu este mai greu să transforme un om plin de ură într-un ucenic al iubirii decât este să te ajute pe tine să termini cu bine şi în pace o zi deosebit de grea. Nu există limite pentru puterea lui Dumnezeu.

Dar mai este ceva. Viaţa nouă, viaţa veşnică, este a noastră dacă am fost „născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi rămâne în veac” (1 Petru 1:23). Punându-ţi credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu referitor la moartea şi învierea lui Isus Hristos, devii o femeie nouă în Hristos: soţia veche, mama, femeia „în robie” este moartă, s-a născut una nouă. „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5:17). Aceasta este o realitate, dar cunoaşterea de către noi a acestui fapt este un proces progresiv. Şi cum are loc această transformare fantastică? Prin puterea Cuvântului Său\par

Imaginează-ţi puterea din Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine. Când crezi în el (şi deci acţionezi pe baza sa), îţi transformă viaţa. Nu e de mirare „căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri” (Evrei 4:12). „Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Ps. 33:9). Ca femeie creştină, acum eşti cu totul nouă (2 Cor. 5:17). O altă. Declaraţie uimitoare a Scripturii este că Dumnezeul atotputernic trăieşte în tine dacă ai credinţa că Isus Hristos este Mântuitorul tău personal. „… Noi vom veni la el şi vom locui. Împreună cu el” (Ioan 14:23); „Hristos trăieşte în voi…” (Rom. 8:10); „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Rom. 8:9). Ce înseamnă aceasta pentru noi, soţii şi mame, în viaţa noastră de fiecare zi? Cuvântul plin de putere al lui Dumnezeu declară că aceeaşi putere care L-a înviat din morţi pe Isus Hristos şi La aşezat la dreapta Dumnezeului Tată este în noi, cei care credem (Efes. 1:19-20). Puterea aceasta a lui Dumnezeu ne ajută să fim soţia de care are nevoie soţul nostru pentru ca el să poată fi ceea ce a fost creat să fie. Puterea lui Dumnezeu ne ajută pe fiecare să fim mama care îngrijeşte de copilul ei, pentru ca acesta să poată ajunge la ţinta pentru care a fost creat, „ca săgeţile în mâna unui războinic” (Ps. 127:4). Dumnezeul atotputernic care trăieşte în tine şi prin tine este explicaţia practică a motivului pentru care Scriptura promite: Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. (Fii. 4:13) Puterea ta să ţină cât zilele tale! (Deut. 33:25) Cel ce v-a chemat [pentru o anumită situaţie sau la o anumită slujbă] este credincios şi va face lucrul acesta. (1 Tes. 5:24) Aceste promisiuni pot fi adevărate în viaţa voastră! Adevărul minunat pentru tine, femeia creştină, este că, de vreme ce Dumnezeul atotputernic locuieşte în tine, şi puterea nelimitată a lui Dumnezeu este în tinel Puterea de care ai nevoie în orice situaţie te-ai afla este la dispoziţia ta prin credinţă (care o activează). („Totul este cu putinţă celui care crede.”) Dumnezeu îşi va manifesta puterea prin tine în „măsura”

de care e nevoie în situaţia ta. „… har pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). „Puterea ta să ţină cât zilele tale!” (Deut. 33:25). Te afli într-o situaţie care, din punct de vedere omenesc, te depăşeşte? Poate eşti în robia unei atitudini de resentiment, gelozie, amărăciune, mânie, jignire, mândrie, teamă, deprimare, lipsă de disciplină sau a unui obicei pe care n-ai tăria să-1 schimbi. Poate te confrunţi cu o situaţie imposibil de depăşit. Te lupţi singură, când puterea lui Dumnezeu este la dispoziţia ta? Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu. (Luca 18:27) Este ceva de mirat din partea Mea? (Ier. 32:27) Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. (Fii. 4:13) Te poţi baza şi încrede într-un astfel de Dumnezeu! „Cine este ca tine…, Doamne? Cine este ca Tine?” (Ex. 15:11). „Domnul este sprijinitorul vieţii mele” (Ps. 27:1). Pentru ca noi, femeile, să fim încurajate să ne punem credinţa în Dumnezeu, pentru ca puterea lui Dumnezeu să poată opera în viaţa noastră de zi cu zi (Gal. 2:20), trebuie să creştem în cunoaşterea Dumnezeului atotputernic – omnipotent. Descoperirea I-Puterea lui Dumnezeu Lasă-te condusă de Duhul lui Dumnezeu, care să fie învăţătorul tău, în această lecţie. 1. Scriptura declară despre putere (Ps. 62:11): 2. Dumnezeu spune despre El însuşi (Gen. 17:1): 3. In Marcu 14:62, Isus foloseşte cuvântul ca titlu pentru Dumnezeu. Dumnezeu este atotputernic 45 4. Ce descoperi despre Dumnezeu în următoarele versete: a. Deuteronom 32:39 b. 1 Cronici 29:12 c. Iov 42:2 d. Psalmul 135:6 e. Ieremia 32:27 f. Daniel 4:35 g. Matei 19:26 5. Fie că o recunoaştem sau nu, măreaţa putere a lui Dumnezeu ni se arată în fiecare zi prin: a. _ (Ps. 19:1-4; 36:6b; 66:9). B. _ (Ps. 33:6-9; 89:11-12). 6. Arată câteva moduri specifice în care aceste două exemple ale puterii lui Dumnezeu îţi afectează viaţa. 7. Puterea nelimitată a lui Dumnezeu îl ajută să împlinească tot ce voieşte. Deci este o mare mângâiere să ştiu că: a. Ceea ce vrea Dumnezeu este întotdeauna _ (Ps. 18:30). B. Ceea ce vrea Dumnezeu este întotdeauna _ (Ps. 85:12; 106:1). Descoperirea a Ii-a-Puterea Cuvântului lui Dumnezeu 8. Conform Bibliei, cum a luat fiinţă Universul în care trăim acum (Gen. 1:1-3, 6, 9, 11, 14, 20, 24; Ps. 33:9)? Ce cuvânt se repetă mereu în aceste versete? 9. Cum continuă să existe astăzi creaţia lui Dumnezeu

(Evrei 1:3)? 10. Citeşte Ioan 1:1-4, 14. La cine se referă Cuvântul din aceste versete? Dumnezeu este atotputernic 47 11. In timpul lucrării Lui pe pământ, Isus Şi-a demonstrat puterea a. asupra_ (Mat. 8:3). B. Asupra_ (Luca 5:18-25). C. Asupra_ (Luca 8:22-24). D. asupra_ (Luca 8:27-33). E. Asupra_ (Ioan 11:41-45). 12. A. înşiră ce declară Coloseni 1:15-17 despre Isus Hristos. B. Ce concluzie putem trage despre Isus Hristos? (Pe lângă versetele de mai sus, citeşte şi Ioan 10:30 şi Psalmul 62:11.) Descoperirea a IlI-a-Puterea de a transforma Deoarece Dumnezeu este atotputernic, El te poate transforma chiar şi pe tine. 13. A. Meditaţi la următoarele două concepte de bază de la întrebările 4 şi 7: 1) Dumnezeu are toată puterea-„Nimeni nu poate împiedica planurile Lui”; 2) Voia Lui este întotdeauna cel mai bun lucru. B. Acum aplică această cunoaştere la problema dificilă, „imposibilă” pe care o ai. Consideră situaţia ta din această perspectivă divină. C. Înşiră câteva din noile tale concluzii. D. Scriptura descrie procesul în care te afli acum ca _ (Rom. 12:2). E. Arată ce rezultat va avea în viaţa ta continuarea acestui proces, conform Romani 12:2. Arată cu cuvintele tale ce înseamnă acest „rezultat”. (Un dicţionar te poate ajuta să înţelegi mai bine cuvântul.) Descoperirea a IV-a-Puterea lui Dumnezeu ilustrată Următoarele relatări istorice sunt despre doi oameni care au fost pregătiţi pentru nişte misiuni unice. Amândoi au avut credinţă în Dumnezeu. 14. Citeşte 1 Samuel 17:1-31 pentru a avea contextul evenimentului. Descrie contrastul puternic dintre David, pe de-o parte, şi fraţii lui şi ceilalţi luptători pe de altă parte. 15. A. David este prezentat în contrast şi cu Saul. Din ce punct de vedere crede Saul că David nu este pregătit pentru lupta cu Goliat (1 Sam. 17:33)? B. Deşi oamenii lui Saul erau antrenaţi, care este răspunsul lor într-o situaţie dificilă (17:24)? C. Citeşte 1 Samuel 17:34-40. Cine 1-a antrenat pe David şi în ce fel? D. Care este rezultatul unui astfel de antrenament e. Cum demonstrează David, în explicaţiile date lui

Saul, că-L cunoaşte pe Dumnezeu (17:37)? F. David „vorbeşte” doar despre Dumnezeu, sau crede în puterea lui Dumnezeu? De unde ştii (17:37, 40)? G. Când spui „Dumnezeu este atotputernic şi plin de dragoste”, iar apoi te îngrijorezi şi te temi, ce înseamnă asta de fapt? Dumnezeu este atotputernic 49 16. A. Cine spune David că va da putere braţului său? Cine îl înfruntă de fapt pe Goliat (1 Sam. 17:45-46)? B. Aşa cum Dumnezeu i-a dat putere lui David, ce promisiune a Lui pentru tine se află în Isaia 41:10? 17. Profetul Ilie s-a rugat să nu plouă trei ani şi aşa a fost. Apoi, la sfârşitul celor trei ani, Ilie s-a rugat pentru ploaie. În timp ce profetul se ruga, norii au început să apară la orizont. A. Pentru ca Ilie, reprezentantul lui Dumnezeu, să fie cel care proclamă miracolul ploii de la Dumnezeu pentru oameni, ce faptă uimitoare a trebuit să realizeze el (1 Regi 18:44-46)? B. Ce expresie arată cum a putut Ilie să facă aceasta? C. Crezi că această faptă a fost dificilă pentru Dumnezeu (Ier. 32:17)? Descoperirea a V-a-Puterea lui Dumnezeu în tine 18. Ce lucruri uimitoare a realizat puterea lui Dumnezeu pentru tine (Col. 1:12-14)? 19. A. în ce îşi pune Pavel încrederea când se roagă (Col. 1:11) pentru credincioşii din Colose (Efes. 3:20)? B. În Coloseni 1:11 Pavel le spune colosenilor că au nevoie de puterea lui Dumnezeu pentru_ şi_cu_. 20. Pentru ce este nevoie de puterea lui Dumnezeu în Isaia — 31 şi 41:10? Simţi nevoia puterii lui Dumnezeu în vreunul din domeniile menţionate la întrebările 19 şi 20? In care anume? 21. A. Ca femeie creştină, pe ce bază poţi înfrunta fără teamă orice situaţie din viaţă (Ps. 27:1)? B. Puterea aceasta a lui Dumnezeu poate fi experimentată în viaţa ta atunci când tu (Ioan 15:17; 16:24; Evrei 11:6; 1 Ioan 5:14-15): 5. Dumnezeu e bun Te-ai gândit vreodată că toate lucrurile bune pe care leai primit, văzut, simţit, auzit, gustat sau mirosit vin de la Dumnezeul cel viu? Scripturile ne spun că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor…” (Iacov 1:17). Când Scriptura proclamă „Domnul este bun” (Naum 1:7; Ps. 25:8; 86:5; 119:69), declaraţia absolută pe care o face este că Dumnezeu este sursa întregului bine din univers. Rezultă deci că binele nu poate fi despărţit de Dumnezeu.

Psalmistul afirmă despre oamenii ce trăiesc departe de Dumnezeu că „nu este niciunul care să facă binele” (Ps. — 3). Să nu fii surprinsă când te întorci de la Dumnezeu şi de la poruncile Lui că nu găseşti nimic bun. Nu vei găsi niciodată binele departe de Dumnezeu şi de căile Lui! Deoarece Dumnezeu este binele absolut, El nu a făcut niciodată şi nu poate să-ţi facă ţie ceva ce să nu fie bine. Dumnezeu nu Se poate nici schimba (vezi „Dumnezeu este imuabil”), aşa că nu a putut fi faţă de tine mai bun sau mai puţin bun decât este acum. Dumnezeu este la fel de bun cu tine în clipa aceasta, ca şi atunci când a murit ca tu să poţi 52 avea viaţa! Şi fiindcă are putere nelimitată şi este în stăpânirea absolută a tuturor lucrurilor, Dumnezeu îşi poate îndeplini planurile cu totul înţelepte şi bune pentru tine. De aceea „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” (Rom. 8:28). Cunoaşterea acestor adevăruri ne aduce pace şi echilibru în viaţă, risipindu-ne teama. Ia aminte la bunătatea lui Dumnezeu şi simte încurajarea Lui în fiecare zi a vieţii tale. Chiar dacă nu poţi înţelege căile Domnului din cauza perspectivei limitate asupra a ceea ce se întâmplă în jurul tău, poţi avea încredere deplină că acţiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna spre binele tău: „Domnul ne va da şi fericirea” deoarece „căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Ps. 85:12; Descoperirea I-Prezentarea acestui atribut 1. A. Ce adevăr prezintă Naum 1:7 referitor la natura lui Dumnezeu? (Trăirea zilnică în lumina acestui măreţ adevăr ne va afecta puternic viaţa, ca femei.) b. In ce fel ar putea faptul că Dumnezeu este bun să constituie pentru tine o „cetate tare” în vremuri grele? 2. A. Ce va face Dumnezeu pentru că este bun (Ps. 25:8-9)? B. Dumnezeu va face aceasta prin voia Lui, care poate fi descrisă ca Dumnezeu e bun 53 (Romani 12:2), şi prin poruncile Lui, ce sunt _ (Rom. 7:12). 3. Deci, ce ar trebui să înţelegi când descoperi diferite porunci ale lui Dumnezeu revelate în Scriptură? (Orecapitulare a întrebărilor 1 şi 2, împreună cu Deuteronom 5:29 şi 6:24 vă vor ajuta să răspundeţi). 4. Explicaţi cu cuvintele voastre uluitorul adevăr revelat de Iacov 1:17 despre toate lucrurile bune ce ţi s-au întâmplat vreodată, de la cel mai mărunt până la cel mai important. Descoperirea a Ii-a-Bunătatea lui Dumnezeu faţă de lume 5. A. Arătaţi care a fost părerea lui Dumnezeu despre creaţia Sa după ce i-a dat viaţă prin cuvântul puterii Sale (Gen. 1:31). B. Explicaţi tragicul contrast dintre Geneza 1:31 şi 6:5- 6 în lumina Genezei 2:15-17 şi 3:1-8. Dumnezeu e bun 55

6. In ciuda tuturor evenimentelor relatate în Geneza 3, ce rămâne adevărat, conform Psalmului 33:5? 7. A. Cine sunt receptorii bunătăţii lui Dumnezeu (Mat. 5:43-45)? B. Cum poate fi creştinul asemenea lui Dumnezeu (Mat. 5:44-48)? C. Cum te-ar putea elibera porunca „iubeşte-ţi duşmanul” şi astfel să fie spre binele tău? 8. Arată dovezi specifice ale bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate făpturile, aşa cum reies ele din pasajele următoare. Aplică la viaţa ta cel puţin două din aceste versete. A. Geneza 8:21-22 b. Psalmul 36:6b c. Psalmul 145:9, 15-16 d. Matei 6:26-30 e. Fapte 14:17 9. Explică demonstraţia supremă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine şi întreaga omenire aşa cum este ea revelată în Romani 5:6-8 şi Galateni 4:4-6. Descoperirea a IlI-a-Bunătatea lui Dumnezeu faţă de cel credincios 10. Bunătatea lui Dumnezeu este ilustrată de binecuvântările Lui în Isus Hristos. Enumeraţi binecuvântările numite în următoarele versete şi puneţi numele vostru în fiecare. Exemplu: Ioan 1:12- Dumnezeu i-a dat Măriei dreptul să devină copil al lui Dumnezeu. A. Ioan 1:12 (cf. 1 Ioan 3:1; Efes. 1:5) b. Romani 8:28 c. Romani 8:32 d. Efeseni 1:3-6 e. Efeseni 1:7-8 f. Efeseni 1:13 g. 2 Petru 1:3-4 56 Iată Dumtezeul tău Dumnezeu e bun 57 11. Când reflectezi la bunătatea lui Dumnezeu faţă de tine, ce te îndeamnă Psalmul 34:8 şi 107:1, 8 să faci? Ai făcut-o? 12. A. Conform Romani 2:4, care ar fi un rezultat al bunătăţii lui Dumnezeu în viaţa ta? Poţi da un exemplu din experienţa ta? B. La ce alte acţiuni concrete ne încurajează bunătatea lui Dumnezeu (Ps. 36:7)? Descoperirea a IV-a-Bunătatea lui Dumnezeu exprimată prin credincioşi 13. Descoperiţi un motiv semnificativ pentru existenţa femeii creştine pe pământ, conform Psalmului 34:14; Efeseni 2:10, Coloseni 1:10 şi Tit 3:8. În ce fel ar putea fi spre binele tău porunca principală din aceste versete? Care este relaţia dintre porunca aceasta şi planul general al lui Dumnezeu în Romani 8:29 pentru cei credincioşi? 14. Care este principala podoabă a femeii înaintea lui Dumnezeu (1 Tim. 2:9-10)? Ce te îndeamnă să faci acest adevăr referitor la modul în care ai creşte-o pe fiica ta? 15. Fiindcă această podoabă a femeii este atât de preţioasă înaintea lui Dumnezeu, este important să descoperim câteva exemple biblice de fapte

bune. Enumeraţi câteva exemple de fapte bune din următoarele versete: a. Psalmul 133:1 b. Proverbe 12:25 c. Mica 6:8 d. Matei 5:44-45 e. Romani 12:9-21 f. 1 Tesaloniceni 5:15-21 g. 1 Timotei 2:1-3 h. Tit 2:4-5 i. Tit 3:1-2 16. Când doreşti să faci bine familiei tale, ca soţie şi mamă, cine a iniţiat această motivaţie a ta, după Filipeni 2:13? 17. Explicaţi ce a făcut Dumnezeu în Romani 7:18-19; 2 Corinteai 9:8; 1 Tesaloniceni 5:24 şi 2 Petru 1:3 pentru a te ajuta să faci binele. (Versetele acestea sunt deosebit de potrivite pentru momentele în care te simţi frustrată în încercarea ta de a face binele.) 18. Care va fi rezultatul faptelor tale bune: a. asupra altora (1 Petru 2:12)? B. Asupra ta (Deut. 6:24)? A trebuie să-ţi dai seama acum că Dumnezeul cel viu, izvorul oricărui bine, trăieşte în tine, femeia creştină! Cu cât depinzi mai mult de El, bunătatea Lui se va revărsa prin tine asupra familiei tale şi asupra celorlaţi. „Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Cor. 9:8). 6. Dumnezeu este omniscient Tocmai i-ai explicat soţului tău ce simţi şi el se uită la tine cu o privire ce-ar vrea să spună „femeile sunt creaturile cele mai ciudate din tot ce-a făcut Dumnezeu”. Iar tu gândeşti: Sunt eu izolată ca o insulă? Oare nimeni nu ştie şi nu înţelege ce spun? Cuvântul lui Dumnezeu răspunde: „Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine!” (Ez. 11:5). „Doamne,… de departe îmi pătrunzi gândul” (Ps. 139:2). Ce minunat! Dumnezeu ştie. Cineva ne înţelege gândurile! Eşti tristă sau te simţi frustrată; ai nevoie de ceva, dar nu ştii de ce. Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre” (Fii. 4:19). Cum poate s-o facă? Dumnezeu ştie de ce ai nevoie. Eşti în suferinţă, copleşită de durere-nimeni nu poate simţi chinul tău şi îţi spui: „Da, Doamne, Tu cunoşti realitatea; Tu ştii şi ce gândesc; dar poţi cunoaşte ce simt eu?” 60 „Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). Adevărul biblic pe care se bazează aceste răspunsuri este că Dumnezeu cunoaşte totul. Dumnezeu a ştiut întotdeauna totul, deci mi a trebuit să înveţe nimic! „Cine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?” (Isa. 40:13). Ce înseamnă „Dumnezeu cunoaşte totul”? Pentru început avem nevoie de o imagine ca să putem vedea ceva din acest aspect de neînţeles al caracterului lui Dumnezeu.

Să luăm ca ilustraţie ideea de „mişcare” şi să ne gândim la acest aspect al experienţei în lumina omniscienţei lui Dumnezeu. „Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Ii sunt cunoscute din veşnicie” (Fapte 15:18). Cunoaşterea absolută a tuturor lucrărilor Lui înseamnă că Dumnezeu cunoaşte fiecare bătaie de aripă a fiecărei albine, păsări sau insecte din momentul acesta. Dumnezeu cunoaşte fiecare aplecare a ierbii; orice pas omenesc, orice mişcare a capului şi chiar bătaia inconştientă din degete, toate sunt ştiute de El (Ps. 139:1-3). Dumnezeul nostru cunoaşte cele mai mici mişcări pe care le-am făcut şi pe care le vom face vreodată, iar această cunoaştere nu este decât o părticică infimă a omniscienţei Lui! Un alt fapt uimitor în ce priveşte omniscienţa lui Dumnezeu este nu numai că El cunoaşte toate detaliile din trecut, prezent şi viitor, dar cunoaşte şi toate posibilităţile; Dumnezeu este omniscient 61 El ştie „ce-ar fi dacă…” (1 Ioan 3:20; Mat. 11:21-24). Te-ai întrebat vreodată: „Cum ar fi dacă toate ar fi fost altfel”? Dumnezeu ştie exact cum ar fi fost! Cât este de clar că trebuie să căutăm sfatul şi călăuzirea Dumnezeului nostru, singurul care vede întreaga imagine. „Nădăjduieşte în Domnul! Eu te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Ps. 27:14; 32:8). Dumnezeu ştie totul despre tine. Dar El te iubeşte cu toate că îţi cunoaşte fiecare motiv, fiecare păcat ascuns. „Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse„ (Ps. 90:8). „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Rom. El te iubeşte! Ce uşurare să ştii că nu trebuie să fii ceea ce nu eşti: eşti iubită aşa cum eşti. Nimeni nu se poate furişa la Dumnezeu şi să-I spună ceva despre tine care L-ar face să nu te mai iubească. Nici o slăbiciune de caracter nu va apărea la suprafaţă luându-L prin surprindere şi micşorându-I dragostea pentru tine. Deşi ştie tot ce se poate şti despre tine, eşti atât de preţuită de Dumnezeu încât El a murit pentru ca tu să poţi avea cu El o relaţie personală veşnică! El cunoaşte fiecare amănunt al vieţii pe care o duci acum. „Ştii când stau jos şi când mă scol… cunoşti toate căile mele” (Ps. 139:2-3). Poate că nimeni nu cunoaşte şi nu înţelege situaţia ta actuală, dar Dumnezeu o cunoaşte în întregime. Şi nu cunoaşte numai stituaţia ta, dar El îţi cunoaşte şi limita, ştie cât poţi îndura: „Căci El ştie din ce suntem făcuţi; îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Ps. 103:14). A Ce mângâiere să ne dăm seama că Dumnezeu ştie din ce suntem făcuţi şi astfel ştie de ce avem nevoie în viitor tot aşa cum ştie ce ne trebuie în acest moment! Cunoaşterea nevoilor noastre viitoare sta la baza promisiunii Lui: „înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească

vorba, îi voi asculta!” (Isa. 65:24) Cum poate să răspundă Dumnezeu la o întrebare ce nu I s-a pus? El ştie ce vrei să ceri înainte ca tu s-o faci. Cunoaşterea lui Dumnezeu cuprinde trecutul, prezentul şi viitorul în acelaşi timp; de la ridicarea şi prăbuşirea popoarelor, până la cărarea unei furnici, toate detaliile îi sunt cunoscute. Deoarece Dumnezeu singur cunoaşte viitorul, numai El îl poate prezice. Fiecare profeţie biblică împlinită s-a adeverit în fiecare detaliu şi tot aşa se vor împlini toate profeţiile biblice. Numai profeţii lui Dumnezeu au dreptate de fiecare dată! Fiindcă numai Dumnezeu cunoaşte viitorul, El te poate pregăti pe tine pentru viitorul tău şi a promis că o va face: „Eu te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Ps. 32:8). Învăţătura Lui este în Cuvântul Său pentru ca să ne lumineze căile: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Ps. 119:105). Descoperirea I-Dumnezeu este atotcunoscător 1. Scriptura ne revelează lucruri concrete pentru a-1 ajuta pe omul finit să înţeleagă acest concept infinit – că Dumnezeu cunoaşte totul! Descoperiţi câteva din aceste lucruri în versetele următoare şi faceţi ca răspunsurile să vi se adreseze personal: Dumnezeu este omniscient 63 a. Iov 23:10 b. Psalmul 103:14 c. Psalmul 139:2-4 d. Psalmul 147:5 e. Ezechiel 11:5 f. Daniel 2:22 gFapte 15:18 h. Evrei 4:13 2. „Domnul… căruia îi sunt cunoscute (în întregime, în detaliu) din veşnicie” (Fapte 15:18). În ce fel ne ajută Psalmul 50:11 şi Matei 10:30 să întrezărim ceva din această cunoaştere „deplină”? 3. A. Datorită omniscienţei şi bunătăţii Sale, judecăţile lui Dumnezeu sunt întotdeauna _ (Ier. 11:20), fiindcă El cunoaşte toate faptele şi aspectele implicate şi El face întotdeauna ce este bine. B. Ce ar trebui să însemne aceasta pentru tine când citeşti în Scriptură despre judecata lui Dumnezeu? 4. A. Gândindu-te la ce-ai descoperit, crezi că Dumnezeu Se miră de ceva vreodată? Are Dumnezeu nevoie să pună întrebări sau să interpreteze faptele? De ce da sau de ce nu? B. Din cât înţelegi despre omniscienţa lui Dumnezeu, cum consideri deciziile luate de Dumnezeu cu privire la direcţia vieţii tale? Descoperirea a Ii-a-Cunoştinţa lui Dumnezeu şi prezicerea viitorului Scriptura declară că Dumnezeu singur cunoaşte viitorul (Isa. 41:22-24; 44:6-8). Dumnezeu a instituit şi un anumit test, pentru ca oamenii să ştie dacă un profet era sau nu de la Dumnezeu. Condiţiile testului erau simple şi clare: dacă profetul trecea testul în întregime, era de la Dumnezeu; dacă dădea greş în vreo privinţă, nu venea de la Dumnezeu. Dumnezeu este omniscient 65

5. A. Descoperiţi care este testul profetului lui Dumnezeu în Deuteronom 18:18-22 şi rezumaţi-1 pe scurt. B. Cum aţi aprecia mediumurile „religioase” de astăzi în lumina testului lui Dumnezeu? 6. Episodul relatat în 1 Samuel 23:8-14 revelează două aspecte specifice despre cunoaşterea viitorului de către Dumnezeu. Descoperiţi-le. (Folosiţi şi secţiunea introductivă). 7. A. Te poţi gândi la moduri specifice în care Dumnezeu te-a pregătit în trecut pentru „viitorul” pe care ştia că-1 vei avea astăzi? Enumeră-le. B. Cum poţi fi „pregătit” pentru viitor? Descoperirea a IlI-a-Isus Hristos este omniscient 8. Ce persoană este revelată în Ioan 21:17 ca ştiind totul? 9. Observaţi modul în care următoarele exemple biblice ilustrează adevărul din Ioan 21:17: a. Cine-L cunoaşte în întregime pe Dumnezeul incomprehensibil, Tatăl nostru (Mat. 11:27; 1 Cor. B. Ce ne dezvăluie vindecarea omului cu mâna uscată de către Isus despre spectatorii acestui eveniment (Luca 6:6-1 l; cf. Ez. 11:5)? C. Care sunt cele două moduri în care acuzaţia adusă de Isus Hristos împotriva celor două oraşe din Noul Testament, Horazin şi Betsaida (Mat. 11:21-24), demonstrează că El este atotştiitor? (Horazinul şi Betsaida au fost distruse înainte de secolul al IV-lea d. Hr.) d. De unde credeţi că a putut Isus să-i vorbească cu exactitate femeii de la fântână despre „bărbaţii” ei (Ioan 4:16-19)? E. Ioan 6:64 declară că Isus cunoştea Dumnezeu este omniscient 67 10. Dumnezeu fiind atotcunoscător, ce declară Scripturile despre Isus Hristos? Descoperirea a IV-a-Dumnezeu ştie totul despre tine 11. A. Ce declară în mod specific 1 Cronici 28:9 că Dumnezeu ştie despre tinel b. în ce fel este aceasta o încurajare pentru tine în săptămâna ce va urma? 12. A. Citeşte Psalmul 139 şi fă o listă cu tot ceea ce ştie Dumnezeu despre tine. B. Meditând la Psalmul 139:13-15, crezi că Dumnezeu a făcut vreo greşeală când te-a „ţesut” pe tine în pântecele mamei tale? (Foloseşte ceea ce ştii despre Dumnezeu este omniscient 69 caracterul lui Dumnezeu pentru a răspunde la această întrebare.) c. Cum ar putea afecta acest adevăr imaginea pe care o ai despre tine? (Ps. 90:8; Ier. 2:22; Osea 7:2). C. Cu toate acestea, când crezi în adevărul din Romani 5:8, ce spune Dumnezeu că va face pentru tine (Ps. 103:10-12; Isa. 43:25)?

13. A. în ce fel arată Psalmii 56:8 şi 142:3 că Dumnezeu ştie exact durerile tale şi frământările tale ascunse? B. În lumina acestui adevăr, gândeşte-te la o luptă sau la un necaz prin care ai trecut. Ce înseamnă pentru tine să ştii că Dumnezeu a fost foarte aproape de tine în zbuciumul tău? 14. A. Rescrie Evrei 4:13 cu cuvintele tale, folosind numele tău. # d. A făcut Dumnezeu aceasta pentru tine? De unde ştii? B. Dumnezeu, fiind atotcunoscător, poate să 15. A. Fă legătura dintre descoperirile din această lecţie şi marea promisiune din Filipeni 4:19. B. Enumera câteva din nevoile tale actuale. C. Amintindu-ţi că Dumnezeu te cunoaşte în întregime, scrie Filipeni 4:19 sub lista ta. Ce vrea să spună aceasta? Descoperirea a V-a-Cunoaşterea Iui Dumnezeu şi credinciosul 16. A. După Coloseni 2:2-3, unde se află sursa adevăratei cunoaşteri şi a înţelepciunii? B. Ce ai tu, ca femeie creştină? 17. În lumina acestui studiu, cum poţi tu răspunde a. nevoilor soţului tău? B. Nevoilor copilului tău? C. Nevoilor prietenilor tăi? 7. Dumnezeu este atotînţelept Cunoştinţele reprezintă cantitatea de informaţie posedată de cineva. Înţelepciunea este modul de folosire a respectivei informaţii. Înţelepciunea biblică este însuşirea cunoştinţelor şi aplicarea lor corectă într-o anumită situaţie pentru obţinerea celor mai bune rezultate. „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea” (Dan. 2:20). Dumnezeu este atotînţelept, adică are capacitatea nelimitată de a aplica corect cunoaşterea Sa atotcuprinzătoare. Dumnezeu este bun şi nu poate face decât binele, deci cunoaşterea Lui aplicată (înţelepciunea) va rezulta întotdeauna în binele cel mai bun posibil. Deoarece Dumnezeu nu poate sacrifica un atribut de-al Său de dragul altuia, fiecare hotărâre a Dumnezeului atotputernic este tot atât de plină de dragoste pe cât este bună şi înţeleaptă. Datorită atotcunoaşterii, înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, căile Lui nu pot fi îmbunătăţite: ele sunt perfecte. „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite” (Ps. 18:30). Dumnezeu nu poate greşi niciodată. Ce mare siguranţă este aceasta pentru cei ce se încred nu în cunoaşterea lor, ci în înţelepciunea lui Dumnezeu. Ca oameni suntem limitaţi mai mult sau mai puţin la o perspectivă minusculă asupra vieţii noastre. In contrast cu aceasta, Dumnezeu ştie exact ce îngăduie în viaţa ta. El vede întregul tablou al vieţii tale. El a ales pentru tine cea mai bună direcţie pentru a-Şi împlini în tine şi în cursul istoriei planurile Lui desăvârşite şi pline de dragoste.

Gândeşte-te la feLul în care Dumnezeul atotînţelept a condus bărbaţii şi femeile Bibliei prin tot felul de situaţii alese special pentru a-i învăţa principiile eliberatoare ale credinţei în singuruL Dumnezeu adevărat. În timp ce lucrarea Lui se desfăşura în viaţa acestor oameni, Dumnezeu îşi împlinea planul general în istorie prin ei. Tot aşa, Dumnezeu te conduce cu grijă prin situaţii folosite cu înţelepciune pentru a forma în tine o natură nouă, asemenea Lui. Metoda lui Dumnezeu de formare a acestei naturi noi este de a te învăţa să te bazezi pe El în orice împrejurare. Răspunsul tău prin credinţă este întărit de cunoaşterea faptului că situaţia în care te afli a fost pregătită de Dumnezeu prin înţelepciunea Lui plină de dragoste. „Eu-zice Domnul-te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta… (ca să fii) asemenea chipului Fiului Său” (Ps. 32:8; Rom. 8:29). Nu vei putea niciodată înţelege pe deplin căile lui Dumnezeu sau oferi motive concrete pentru toate actele Lui „căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul” (Isa. 55:8). Dar poţi şti printr-o decizie luată prin credinţă, pe baza caracterului atotînţelept al lui Dumnezeu, că toate căile Lui sunt desăvârşite, indiferent cum le vezi tu sau cât de rele par. „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face şi nu-i voi părăsi” (Isa. 42:16). Descoperirea I-Descoperirea acestui atribut 1. A. Care este diferenţa dintre cel ce cunoaşte şi cel ce dovedeşte înţelepciune? B. Consideri cunoaşterea un scop în sine? De ce sau de ce nu? '* c. Poţi avea înţelepciune fără cunoaştere? Explică. 2. Descoperă ce spun Scripturile despre Dumnezeu în Isaia 28:29, Daniel 2:20-22 şi Romani 16:27. Ifl 3. A. Pe baza adevărului găsit în versetele anterioare, cui trebuie să-i ceri sfatul mai întâi, în orice situaţie? B. Ţi-ai făcut din aceasta un obicei? 4. Este posibil ca Dumnezeu să lucreze cu înţelepciune în viaţa ta, dar fără a-Şi exercita celelalte caracteristici? De ce este important să-ţi aduci aminte de aceasta? 5. Numeşte caracteristicile distinctive din Iacov 3:17 ce descriu înţelepciunea lui Dumnezeu. 6. Care crezi că este baza promisiunii lui Dumnezeu din Psalmul 32:8? Descoperirea a Ii-a-O ilustraţie biblică a sfatului înţelept al lui Dumnezeu 7. Citeşte 2 Cronici 20:1-13.

A. Rezumă pe scurt problema cu care se confruntă poporul lui Dumnezeu. B. Care a fost reacţia iniţială a regelui (şi foarte probabil şi a poporului) faţă de ameninţarea ce-i păştea? C. Care a fost primul pas concret al regelui pentru soluţionarea problemei? Este acesta primul tău pas în mijlocul greutăţilor? D. In lumina versetelor din Proverbe 1:7; Isaia 26:3-4; 31:1, 3, de ce crezi că acesta a fost cel mai bun prim pas ce-1 putea face? E. Ce adevăr despre Dumnezeu aminteşte Iosafat la începutul rugăciunii lui? F. De ce crezi că e bine să-L lauzi pe Domnul când vii înaintea Lui la rugăciune cu o problemă dificilă? G. Ce expresii din rugăciunea aceasta te fac să crezi că atitudinea regelui a fost: 1) smerenie înainte Domnului? Dumnezeu este atotînţelept 11 2) dependenţă de Domnul? 8. Citeşte 2 Cronici 20:13-30. A. Care a fost sfatul concret al lui Dumnezeu pentru poporul Său transmis prin mesagerul Său, Iahaziel? Descoperirea a IlI-a-Descoperirea înţelepciunii lui Dumnezeu în tine 10. A. Unde se află sursa adevăratei înţelepciuni (Col. 2:2- b. în lumina pasajelor din Coloseni 2:2-3 şi 1 Corinteni 2:14-16, crezi că se poate ca cineva careL dispreţuieşte pe Isus Hristos să fie cu adevărat înţelept? B. Crezi că sfatul acesta părea un plan de luptă cam ciudat din perspectiva lumii? (Vezi Isa. 55:8.) Explică. C. Conform acestui pasaj, a cui era lupta? D. A fost urmat sfatul lui Dumnezeu? Care a fost rezultatul? E. Ce efect a avut asupra ţărilor din jurul Ierusalimului încrederea în Dumnezeu? 9. Ce lecţie personală te-a învăţat Duhul Sfânt în timpul studierii acestei ilustraţii despre ce se întâmplă când ascultăm de înţelepciunea lui Dumnezeu? 11. A. La fel ca femeii ce crede că Isus Hristos este Mântuitorul, ce adevăr uimitor şi practic în acelaşi timp ţi se revelează în 1 Corinteni 2:16 şi Iacov 1:5? B. Ce cerinţă îţi arată Iacov 1:5 pentru primirea înţelepciunii? C. În ce fel te pregăteşte studierea Cuvântului lui Dumnezeu să primeşti înţelepciunea de la Dumnezeu? (Reciteşte definiţia înţelepciunii din secţiunea introductivă.) 12. Femeia din Proverbe 31:10-31 este descrisă ca o femeie ce „deschide gura cu înţelepciune” (v. 26).

A. Ce crezi că înseamnă această afirmaţie? Ţi s-ar putea aplica ţie această afirmaţie? De ce da sau de ce nu? B. Ai putea da un exemplu cum ai aplicat tu cunoaşterea lui Dumnezeu într-o anumită situaţie? Care a fost rezultatul? Dumnezeu este atotînţelept 79 15. În puternic contrast cu Proverbe 1:20-32, ce se întâmplă în viaţa ta când asculţi de înţelepciunea lui Dumnezeu (Prov.1:33)? 16. A. Enumera ce promite Proverbe 4:6-12 că va însoţi dezvoltarea înţelepciunii adevărate în viaţa ta. 13. A. Cui îi aparţin cunoaşterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu revelate? (Deut. 29:29) (Prenumele noastre se referă prin aplicaţie la cei ce cred în Isus Hristos.) b. Noi dorim ca şi copiii noştri să aibă înţelepciune. În lumina acestei dorinţe, ce sugerează Deuteronom 29:29 şi 6:6-9 referitor la copiii tăi? Descoperirea a IV-a-Rezultatele înţelepciunii lui Dumnezeu în viaţa femeii 14. După Proverbe 1:20-32, ce se întâmplă într-o viaţă în care cunoaşterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu sunt nesocotite? B. În ce fel ţi-ar putea afecta aceste „rezultate” 1) viaţa? 2) căsnicia? Descoperirea a V-a-Toată înţelepciunea este a lui Dumnezeu 17. Vei putea tu înţelege vreodată aici, pe pământ, totul despre Dumnezeu şi căile Lui? De ce sau de ce nu? (Vezi 1 Cor. 13:9 şi Deut. 29:29, Isa. 55:8-9.) 18. Credincioşii nu vor putea să ştie întotdeauna „de ce” li se întâmplă ceva. Cu toate acestea, ca şi credincios în Isus Hristos, ce poţi şti tu cu certitudine (Rom. 8:28)? 8. Dumnezeu este omniprezent În acest moment chiar eşti înconjurată de prezenţa lui Dumnezeu. In drum spre magazin sau la serviciu continui să fii în prezenţa Lui fiindcă Dumnezeu este pretutindeni. Nu poţi merge într-un loc unde să nu fie Dumnezeu (Ps. Prezenţa aceasta nu este doar cea a unei părţi din Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi împărţit, difuzat sau răspândit în întregul univers ca mineralele în pământ; nici nu este un uriaş ce este o parte aici şi restul altundeva. Dumnezeu nu are „părţi”, El este un întreg. Tot ceea ce este Dumnezeu, este prezent în întregime pretutindeni. Oriunde mergem suntem înconjurate de Dumnezeu. Deci, întotdeauna suntem în prezenţa lui Dumnezeu; în momentele mai grele ale vieţii cât şi la bine, în momentele aparent mai „spirituale”.

Sensul literal al cuvântului prezenţă este „faţă”. Ideea de prezenţă este aceea de a te afla faţă în faţă sau de a privi în ochi. Psalmul 139:7 exprimă omniprezenţa lui Dumnezeu în felul următor: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?„ Cu alte cuvinte, tot ceea ce este Dumnezeu se află mereu în faţa ta sau se îndreaptă spre tine! „Tu eşti Dumnezeu care mă vede„ (Gen. 16:13). Nu este de mirare că El promite: „te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Ps. Isus a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5) şi „Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele” (Mat. 28:20). Cum ar putea El să te părăsească? Natura însăşi a lui Dumnezeu este de a fi mereu prezent! Conştientizarea prin credinţă (nu neapărat prin simţuri) a acestui adevăr ne aduce siguranţă şi pace. Dumnezeu este mai aproape decât răsuflarea noastră, decât pleoapele şi unghiile noastre. Şi Dumnezeu locuieşte efectiv în cel credincios, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu umple spaţiul cu fiinţa Sa. „Nu umplu Eu cerurile şi pământul? Zice Domnul” (Ier. 23:24). „Spaţiul” condiţionează gândirea noastră. De exemplu, dacă acum eşti acasă, noi ştim că nu eşti şi la magazin. Dar limitele spaţiului nu-L pot afecta pe Dumnezeu, fiindcă El este spirit (Ioan 4:24). Dumnezeu există şi în afara spaţiului şi nu se supune limitelor spaţiului. „Cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde” (1 Regi 8:27). Dumnezeu nu este cuprins în spaţiu (cum este sufletul nostru în trup cât timp trăim pe pământ, ca un embrion într-un pântece). Este exact invers: spaţiul este cuprins în Dumnezeu! „în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Fapte 17:28). „Toate se ţin prin El” (Col. 1:17). Aplicând acest nemaipomenit adevăr şi conceptul de dragoste a lui Dumnezeu faţă de cel credincios în fiecare zi a vieţii sale, Pavel spune: Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom. 8:35, 38-39) Câtă siguranţă! Ce izvor de îmbărbătare este adevărul că Dumnezeu este pretutindeni. În orice loc, tu, creştinul, ai o Călăuză, un Protector, un Tată, un Prieten; ai oricând la dispoziţie un ajutor prompt şi eficient. Dumnezeu este Călăuza ta: „te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta… şi acolo mâna Ta mă va călăuzi” (Ps. 32:8; 139:10). „Dreapta Ta mă va apuca” (Ps. 139:10). Devenind conştientă de faptul că Dumnezeu este întotdeauna cu tine, nu te vei mai teme niciodată de întuneric sau de împrejurări. Psalmistul a spus: „Cel puţin întunericul mă va acoperi”, dar aducându-şi aminte de

omniprezenţa lui Dumnezeu declară bucuros: „Noaptea străluceşte ca ziua” (Ps. 139:11-12). Psalmistul încheie: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Ps. 16:11). Deoarece suntem mereu în prezenţa lui Dumnezeu, putem avea bucurie deplină. Fie să ne dăm seama prin credinţă de prezenţa continuă a lui Dumnezeu! Descoperirea I-Scriptura ne învaţă despre omniprezenţa lui Dumnezeu 1. Uimitorul adevăr că ne aflăm mereu în prezenţa lui Dumnezeu este exprimat în diverse moduri în Biblie. În ce fel revelează fiecare din versetele următoare adevărul că Dumnezeu este întotdeauna prezent? A. 1 Regi 8:27 b. Psalm 139:7-10 c. Fapte 17:27-28 d. Efeseni 4:6 2. Ce crezi că înseamnă „cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde” (1 Regi 8:27)? 3. Sensul literal al cuvântului prezenţă este_ (Vezi partea introductivă.) Cum ar putea să te ajute sensul acesta să înţelegi mai bine omniprezenţa lui Dumnezeu când eşti într-o situaţie de criză? Dumnezeu este omniprezent 85 4. A. Ce a putut declara psalmistul despre fiecare zi a vieţii lui, pe baza omniprezenţei lui Dumnezeu (Ps. B. Reflectă la acest adevăr cel puţin o dată pe zi în săptămâna aceasta. Notează orice gând îţi vine în minte în timpul de meditaţie. 5. Ce lucru imposibil a crezut Iona că poate face (Iona 1:1-3)? Compară cu Psalmul 139:7-10. 6. Deseori întâmplările din viaţa noastră ne învaţă adevăruri despre caracterul lui Dumnezeu. Ce şi-a dat seama Iona, în cele din urmă, despre Dumnezeu şi ce 1- a costat învăţarea acestui adevăr (Iona 1:4-7; 2:1-9- mărturia lui Iona)? 7. A. Ce spune Iona că şi-a amintit când „tânjea sufletul” în el (2:7)? B. Ce a făcut Domnul ca răspuns la rugăciunea lui Iona Rescrie Fapte 17:28 cu cuvintele tale, introducând numele tău. 9. A. Cum îl descriu pasajele următoare pe Dumnezeu pentru a ilustra imensitatea Celui Atotputernic? 1) Isak40:12, 15,22 2) Isaia66: l b. De ce crezi că au folosit scriitorii biblici astfel de „imagini” despre Dumnezeu? C. In contrast cu forma omului, Dumnezeu este în realitate (Ioan 4:24). Descoperirea a Ii-a-Omniprezenţa lui Dumnezeu vizibilă temporar 10. A. Conform relatării din Daniel 3:1-15, ce li s-a cerut exilaţilor evrei Şadrac, Meşac şi Abed-Nego? Dumnezeu este omniprezent 87 11. Care a fost răspunsul acestor oameni în situaţia lor dificilă şi care crezi că a fost baza deciziei lor (Dan.

12. Ce arată pasajul că ştiau aceşti oameni despre Dumnezeu, ceea ce i-a făcut să-şi pună cu hotărâre credinţa în El (3:16-18)? 13. Arătaţi rezultatul „imediat” al poziţiei lor demne — 23), pe care 1-a îngăduit Dumnezeu pentru a-Şi slăvi Numele. 14. A. Descrieţi întâmplarea miraculoasă ce a avut loc chiar sub ochii împăratului Nebucadneţar (3:24-25). B. Este prezenţa lui Dumnezeu în general vizibilă ochilor omeneşti (1 Tim. 1:17)? B. Care poruncă a lui Dumnezeu i-a făcut pe cei trei tineri să cunoască clar voia lui Dumnezeu în această problemă (Deut. 5:7-9)? C. Pe baza versetului 1 Timotei 1:17, ce a fost excepţional legat de întâmplarea din cuptorul cel groaznic? 15. Enumera cel puţm trei rezultate glorioase ale atitudinii acestor oameni care au luat o hotărâre în lumina Cuvântului lui Dumnezeu (3:26-30). Poţi da exemplu un moment în care ai ales să urmezi porunca concretă, a lui Dumnezeu şi efectul imediat a părut negativ, dar mai târziu ţi-ai dat seama de binecuvântare, fiindcă Dumnezeu era cu tine? Descoperirea a IlI-a-Mărturia lui Pavel 16. A. Compară evenimentul Vechiului Testament din Daniel 3 cu mărturia lui Pavel din 2 Timotei 4:16- b. în ce fel ilustrază aceste două relatări certitudinea promisiunii lui Isus din Matei 28:20? Descoperirea a IV-a-Practicarea prezenţei lui Dumnezeu 17. A. încearcă să împărtăşeşti unuia sau tuturor copiilor tăi, în aşa fel încât să înţeleagă, faptul că Dumnezeu este prezent întotdeauna. (Dacă nu ai copii, încearcă cu copilul unei prietene.) Care a fost răspunsul lor? B. De ce crezi că e important pentru copii să fie conştienţi de faptul că Dumnezeu este întotdeauna cu ei? 18. Cum ai putea aplica în mod concret în viaţa ta această nouă cunoaştere a omniprezenţei lui Dumnezeu? (Nu uita, credinţa în Dumnezeu se bazează pe adevăruri despre Dumnezeu, nu pe ceea ce simţi despre El.) 19. Memorează Psalmul 139:5, 7 pentru a putea reflecta la omniprezenţa lui Dumnezeu. C. Leagă această promisiune de o problemă actuală din viaţa ta. 9. Dumnezeu este imuabil „Ajutor! Staţi un pic! Vreau să mă opresc. Totul se schimbă atât de repede, vreau să-mi trag sufletul.” Siguranţa ta era în locurile familiare şi acum o schimbare în familie te-a plasat într-o situaţie cu totul necunoscută. „Ajutor!” Siguranţa ta era într-o viaţă liniştită şi acum totul este în dezordine, mişcare şi frământare. „Ajutor!” Siguranţa ta era în carnetul de cecuri al soţului tău şi acum el şi-a pierdut slujba. „Ajutor!” Siguranţa ta era într-o prietenă şi acum ea a plecat. „Ajutor!”

Cum am putea fi echilibrate într-o lume în continuă schimbare? La cine putem apela când totul este ca iarba ce se ofileşte? Unde se află adevărata siguranţă! „Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Mal. 3:6). Dar totul se schimbă, spunem noi. Bobocii şi florile se ofilesc, urâtele omizi devin fluturi frumoşi care apoi încetează să mai zboare, munţii se erodează, uneltele noi ruginesc, hainele se învechesc, casa tremură, bebeluşii devin copii, copiii adolescenţi, apoi adulţi, bătrâni; reginele frumuseţii fac riduri. „Eu, Domnul, nu Mă schimb!” Dumnezeu este imuabil 91 Totul în lumea noastră pare să fie în continuă mişcare. Totuşi, tocmai această schimbare ne face să vedem mai bine contrastul dintre o lume în schimbare şi Creatorul ei imuabil. Aşa cum mişcarea şi tumultul valurilor împotriva unei stânci măreţe ne fac să apreciem şi mai mult statornicia stâncii, aşa şi schimbarea accentuează siguranţa pe care o aflăm în Stânca neclintită, neschimbătoare, care este Dumnezeul nostru. Experimentând schimbarea învăţăm să-L apreciem pe Cel ce nu Se schimbă. Dumnezeul Scripturii nu progresează, nu creşte sau Se dezvoltă, devenind mai bun sau mai rău, fiindcă El a fost şi este întotdeauna desăvârşit, „acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8). Deci, Dumnezeu poate spune: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14). „Tot ceea ce este astăzi, Dumnezeu a fost şi va fi mereu. Dumnezeu a fost întotdeauna perfect în toate şi deci nu poate deveni mai mult” (A. W. Pink). Deoarece Dumnezeu este singurul care nu Se poate schimba niciodată, siguranţa noastră adevărată şi de durată este în El şi în căile Lui. Fiindcă omul este „năvalnic ca apele” (Gen. 49:4), Tatăl nostru iubitor şi imuabil ne avertizează: „nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor” (Ps. 146:3). Dumnezeu singur este demn de încredere, căci nimic nu poate influenţa sau schimba natura Lui de bunătate absolută. Dumnezeu este singura realitate stabilă de credinţă pentru om. Totul se poate schimba în jurul nostru, dar ca femei creştine putem avea siguranţă că în Cel Neschimbător „avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Fapte 17:28). Atitudinea unui soţ sau a unui prieten faţă de noi se poate schimba, dar atitudinea lui Dumnezeu a fost aceeaşi când, din dragoste, a murit pentru noi. Nu trebuie să ne îngrijorăm niciodată dacă vom găsi o atitudine primitoare la Dumnezeu când venim la El după ce „am făcut-o lată”. Dumnezeu nu are toane şi nici nu îşi pierde afecţiunea. „Te iubesc cu o-iubire veşnică” (Ier. 31:3). Iubirea Lui nu se schimbă-ce siguranţă! Imuabilitatea lui Dumnezeu se reflectă şi în celelalte atribute ale Sale: nimic nu se poate schimba la Dumnezeu.

Dumnezeu va cunoaşte întotdeauna totul şi va avea capacitatea de a-Şi folosi cunoaşterea în mod desăvârşit prin înţelepciunea Sa. Mai mult, puterea Lui de a duce la îndeplinire hotărârile Sale drepte nu va scădea niciodată. Dumnezeu nu S-a răzgândit niciodată. Ar fi imposibil să se ivească ceva ce să-L facă pe Dumnezeu să nu Se ţină de cuvânt. De aceea Scriptura declară: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Ps. 119:89). „Sfaturile Domnului dăinuiesc pe veci şi planurile inimii Lui din neam în neam„ (Ps. 33:11). La fel ca Dumnezeu, Dumnezeu este imuabil 93 în multe locuri din Scriptură (Gen. 6:6 şi Iona 3:9, 10, de exemplu) se spune „Dumnezeu S-a căit„. Aceasta este o expresie omenească ce vrea să spună că Dumnezeu acţionează cu consecvenţă faţă de oameni în problema păcatului. Cât timp oamenii nu se pocăiesc, Dumnezeu pronunţă judecata; când se pocăiesc, ca ninivenii, Dumnezeu acţionează cu îndurare. În cunoaşterea Lui, Dumnezeu ştia ce se va întâmpla şi nu a fost luat prin surprindere, încât să-Şi calce cuvântul. În ebraică, ca şi în limba română, există două cuvinte: unul tradus prin a se pocăi, însemnând „a se întoarce, a schimba direcţia„; celălalt, tradus a se căi, înseamnă „a-i părea rău, a regreta.„ nici planurile şi nici promisiunile Lui nu se pot schimba, deci trebuie să se împlinească. El este pe deplin credincios unor promisiuni ca aceasta: „învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Prov. 22:6). „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Fii. 4:13). Ce siguranţă! Dându-ne seama de siguranţa în El, suntem gata să fim un ajutor pentru soţii noştri, ascultând de ei fie că sunt slabi, fie că sunt tari. Cunoscând libertatea în Hristos suntem libere să ne smerim înaintea copiilor noştri şi să răspundem nevoilor lor reale. (O mamă fără siguranţă tinde să răspundă nevoilor copilului ei din teama de a fi respinsă, nu poate rezolva problema sfidării sau acţionează din dragoste egoistă ce caută „tranchilizante” care să ascundă tensiunea.) Noi vrem să fim soţii şi mame consecvente, iar Scriptura încurajează femeile creştine să se încreadă în Dumnezeul lor imuabil „în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Priveşte la Dumnezeul tău neschimbător şi cunoaşte adevărata siguranţă ce-ţi aduce pacea! Încredinţează Domnului timpul tău de studiu în fiecare zi, căci El doreşte fierbinte ca tu să înţelegi Cuvântul Lui pentru ca să ai viaţă din belşug. Opreşte-te chiar acum şi roagă-te lui Dumnezeu Duhul Sfânt ca El să fie învăţătorul tău. Descoperirea I-Dumnezeu nu Se schimbă Există multă nesiguranţă astăzi, în parte datorită schimbărilor mari specifice acestui secol. Biblia se adresează acestei dileme declarând că Dumnezeu este întotdeauna acelaşi! 1. De ce ar putea fi declaraţia din Maleahi 3:6 un factor de echilibru pentru tine când sunt schimbări în jurul tău sau în momente de frământare lăuntrică? 2. A. Când Dumnezeu Şi-a dezvăluit numele_ (Exod 3:14), nu Eu am fost sau voi fi, ce revelează

El despre persoana Lui? B. Compară acum Exod 3:14 cu Ioan 8:58. Cine vorbeşte şi ce ni se revelează în Ioan 8:58? 3. Pe baza versetului din Evrei 13:8, răspunde la următoarea întrebare: Te iubeşte Isus Hristos acum la fel de mult ca atunci când Şi-a dat viaţa pentru tine? Explică. Dumnezeu este imuabil 95 Enumera câteva motive pentru care s-a folosit imaginea stâncii pentru a-L descrie pe Dumnezeul nevăzut. 6. Rescrie Iacov 1:17 cu cuvintele tale, aplicând acest verset la viaţa ta. Descoperirea a Ii-a-Rezultatele imuabilităţii lui Dumnezeu 7. A. Ce trebuie să fie adevărat dacă Dumnezeu nu Se schimbă (Num. 23:19, Isa. 46:10)? B. Ce înseamnă aceste promisiuni pentru viaţa ta? 4. Dumnezeu singur este nemuritor, fiindcă El există dintotdeauna şi va exista mereu; El nu Se schimbă (1 Tim. 6:16). Deci care este „darul” pe care numai Dumnezeu îl poate face oamenilor (2 Tim. 1:10)? Ai tu acum acest dar? 5. Scriitorii Vechiului Testament se referă mereu la Dumnezeu ca Stânca. Gândeşte-te un pic la o stâncă. 8. A. Enumera ce se poate descoperi despre Cuvântul lui Dumnezeu în următoarele versete: Psalmul 33:11 Psalmul 119:89, 152 Isaia 40:6-8 Matei 5:17-18 b. Rezumă pe scurt ce ai descoperit în aceste versete. C. In lumina celor de mai sus, care ar trebui să fie atitudinea ta faţă de Cuvântul lui Dumnezeu? 9. Care este principiul fundamental în Psalmul 33:11? Cum ai putea aplica practic Psalmul 33:11 când sfatul lui Dumnezeu diferă de cel al lumii (ex.: în căsnicie, creşterea copiilor, afaceri, biserică)? 10. A. Deoarece Dumnezeu nu Se schimbă, despre ce se afirmă în Psalmul 100:5 că va continua în veci? B. Când ne întrebăm: „Mă mai iubeşte Dumnezeu după câte am făcut?”, ce declarăm de fapt despre Dumnezeu? Ce am uitat? 11. În contrast cu cerurile şi pământulce declară Dumnezeu în Isaia 51:6 că nu se va sfârşi niciodată? Dumnezeu este imuabil 97 12. Folosind atributul puterii pentru explicarea răspunsului tău, arată în ce fel natura imuabilă a lui Dumnezeu afectează celelalte atribute ale Sale. Descoperirea a Hl-a-Un exemplu biblic al imuabilităţii lui Dumnezeu Fiindcă nu Se schimbă, Dumnezeu este întotdeauna credincios promisiunilor Sale. Felul în care Avraam şi Sara au devenit părinţi ilustrează foarte frumos acest adevăr.

13. A. Conform Genezei 11:29-30, Avram (mai târziu Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam) s-a căsătorit cu_, dar ea era b. Totuşi, ce i-a promis Dumnezeu lui Avram (Gen. — 3)? Ce era implicat în promisiunea referitoare la situaţia lui Avram şi a Sarei? C. Cum este lărgită promisiunea lui Dumnezeu în Geneza 13:14-16 şi ce este clar acum referitor la problema celor doi? Descoperirea a IV-a-Lupta omului pentru a-L urma pe Dumnezeu prin credinţă atunci când nu poate „vedea” 14. Citeşte Geneza 15:1-6. A. Care era frământarea lui Avram când a vorbit cu Dumnezeu? B. Te poţi identifica cu Avram numind o frământare pe care o ai în legătură cu o promisiune a lui Dumnezeu pentru tine? C. Cum 1-a încurajat Dumnezeu pe Avram? Dumnezeu este imuabil 99 15. A. Fiindcă Dumnezeu părea să nu răspundă imediat, Sara 1-a convins pe Avram să-L ajute pe Dumnezeu. Cei doi soţi au luat hăţurile în mână folosind metoda timpului lor. Explicaţi practicile din acel timp şi nefericirea rezultată din recurgerea la ele (Gen. 16:1-6). B. Deşi pare de multe ori mai uşor sau chiar singura alternativă posibilă la problema noastră, căile lumii ce merg împotriva sfatului lui Dumnezeu aduc nefericire. Ai putea da un exemplu de încercare a ta de a-L ajuta pe Dumnezeu şi rezultatul a fost un „dezastru”? D. Arătaţi care a fost răspunsul lui Avram. E. Care este răspunsul tău la o promisiune pe care ţi-a făcut-o Dumnezeu? Care ar trebui să fie (Evrei f. Când Avram a crezut, i s-a răspuns imediat la rugăciune într-un mod vizibil (Gen. 16:1)? I i 16. Dumnezeu a aşteptat până ce Avram şi Sara au încercat în felul lor, apoi Şi-a înnoit şi extins promisiunea în Geneza 17:1-8. Explică în ce fel a fost Dumnezeu foarte specific de data aceasta în legătură cu împlinirea promisiunii (Gen. 17:21). 17. A. Citeşte Geneza 18:1-15. Descrie ce se întâmplă în acest pasaj ca şi când tu ai fi Sara. B. A afectat starea fizică a Sarei împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu (Gen. 21:1-3)? C. Ce motive ai găsit, fără să-ţi dai seama, pentru care Dumnezeu nu Şi-ar putea împlini promisiunile faţă de tine? D. Dacă ţii cont de caracterul lui Dumnezeu, mai „rezistă” motivele tale? Descoperirea a V-a-Ce înseamnă pentru tine imuabilitatea Iui Dumnezeu

18. A. Indiferent cât de des te muţi într-un loc nou sau te confrunţi cu o situaţie nouă, unde este adevăratul tău adăpost, ca femeie creştină (Ps. 90:1-2)? : ţ Dumnezeu este imuabil 101 20. Ce spune Iov 23:13 despre Dumnezeu şi ce rezultat important găsim în versetul 14? Ce îţi spune Dumnezeu ţie, referitor la viaţa ta, prin acest pasaj, dacă-1 compari cu Psalmul 18:30? 21. Memorează Maleahi 3:6 pentru ca Duhul Sfânt să-ţi amintească mereu că Dumnezeu nu Se schimbă. B. De ce este acest „loc” în siguranţă? 19. Care este marea încurajare şi binecuvântare a lui Dumnezeu pentru părinţii ce-L caută cu smerenie (Ps. 102:28)? 10. Dumnezeu este credincios Dumnezeu a declarat despre Sine însuşi că este credincios. A fi credincios sau loial înseamnă a fi absolut hotărât să te ţii de promisiunile şi angajamentele făcute. Să ştii dar că Demnul, Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios. (Deut. Poate am cunoscut durerea necredincioşiei şi ne-am întrebat în cine oare ne-am putea încrede. Răspunsul Scripturii este să asociem adevărul că Dumnezeu este credincios cu faptul că Dumnezeu nu Se schimbă. „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb” (Mal. 3:6). Dumnezeu va fi întotdeauna credincios faţă de tine fiindcă El nu Se poate schimba. Pentru a fi doar o singură dată necredincios, ar trebui să Se schimbe. Însuşi numele lui Dumnezeu înseamnă „Cel credincios” (Apoc. 19:11), deoarece credincioşia Lui este desăvârşită. Gândeşte-te, există Cineva care nu te va dezamăgi niciodată, care nu-Şi va călca promisiunea! Ce înseamnă aceasta pentru tine? Dumnezeu va fi, trebuie să fie, credincios Cuvântului Său şi fiecărei promisiuni ce ţi-a făcut-o aici: Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta. (1 Tes. 5:24) Credincios este Cel ce te-a chemat să-1 încurajezi pe soţul tău şi să răspunzi nevoilor lui, Cel ce îţi va da şi harul s-o poţi face. Credincios este Cel ce te-a chemat să fii mama copiilor tăi, cu limitele lor fizice, temperamentul şi capacităţile lor intelectuale specifice, Cel care îţi va da puterea să-i creşti cum trebuie. Credincios este Cel ce te cheamă la o lucrare aparent imposibilă, Cel care îţi va da capacitatea necesară pentru a o duce la îndeplinire (Evrei 4:16). Deoarece Dumnezeu este perfect, El nu va da greş niciodată! Câtă siguranţă, pace şi încredere poţi avea acum ca om, soţie, mamă şi organizator al căminului tău. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte (Fii. 4:13). El este credincios-pe deplin hotărât să-Şi ţină promisiunea faţă de tine. Un alt aspect al acestei siguranţe în credincioşia lui

Dumnezeu se bazează pe faptul că această credincioşie faţă de noi nu este condiţionată de credincioşia noastră faţă de El. „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur” (2 Tim. 2:13). Faptul că Dumnezeu ne este mereu credincios constituie o importantă bază a încrederii noastre în El. „Ce tot vorbeşti, Dumnezeu credincios? Uită-te în ce situaţie sunt!” S-ar putea ca, tntr-un anumit moment, să nu ne dăm seama de credincioşia lui Dumnezeu faţă de noi din cauza sentimentelor noastre sau a felului cum „arată situaţia” în acel moment. Dar fii liniştită, Dumnezeu vede tabloul întreg şi acţiunile Lui sunt perfecte. Chiar în acest moment, Dumnezeu îţi este perfect credincios, fiindcă nu poate fi altfel. Credinţa – acceptarea mentală a credincioşiei lui Dumnezeu va aduce siguranţă şi pace lăuntrică. În ciuda sentimentelor noastre sau a ceea ce împrejurările par a ne spune, credinţa noastră (acceptarea mentală) este bazată pe faptul că Dumnezeu este credincios. Ce ne-ar putea clinti? Avem încredere, pace şi siguranţă. Eşti îngrijorată, descurajată, înfricoşată sau ispitită? Îmbărbătează-te: Dumnezeu îţi este credincios! Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. (Plângeri Descoperirea I-Credincioşia lui Dumnezeu ne dă speranţă 1. Memorează Plângeri 3:21-24. 2. A. Când profetul Ieremia este cuprins de disperare (Plângeri 3:1-20), ce gând îl îmbărbătează şi îi dă speranţă (Plângeri 3:21-24)? B. De ce este deosebit de important pentru Ieremia să-şi amintească declaraţia „credincioşia Ta este atât de mare” în aceste momente când situaţia lui este atât de jalnică? C. La ce se gândea mereu Ieremia şi care a fost rezultatul (Plângeri 3:19-20)? Ţi se întâmplă şi ţie? Care este de obicei rezultatul? 3. Ce a lăsat Dumnezeu ca semn de aducere aminte că El va fi mereu credincios pentru atunci când eşti descurajată şi ţi se pare că Dumnezeu te-a uitat (Gen. 4. Pe ce bază face Pavel declaraţia sa hotărâtă din 2 Timotei 1:12? Ce trebuie să înţelegi tu despre Dumnezeu înainte de a face o astfel de afirmaţie? 5. A. Indiferent care este moda actuală de viaţă bună sau „liberă”, poruncile lui Dumnezeu sunt_ (Ps. 119:129-130 şi mai ales 137-138).

B. De ce înţelegerea acestui adevăr despre poruncile lui Dumnezeu ar fi un factor de stabilitate pentru tine, într-o lume a teoriilor mereu schimbătoare despre căsnicie, creşterea copiilor şi obţinerea păcii lăuntrice? Dumnezeu este credincios 107 c. 2 Tesaloniceni 3:3 d. 2 Timotei 2:13 e. lloanl:9 6. Scrie cu cuvintele tale adevărul din 2 Timotei 2:13 în aşa fel încât să ţi se adreseze ţie. 7. Ce afirmă următoareLe versete că va face Isus Hristos şi, prin urmare, ce afirmă despre El (2 Tes. 3:3; Evrei 2:17; Apoc. 19:11)? Descoperirea a Ii-a-Credincioşia lui Dumnezeu faţă de tine 8. Arată ce va face Dumnezeu din credincioşie faţă de tine, aşa cum indică versetele următoare. Când notezi răspunsurile, aplică-1 pe fiecare la viaţa ta. A. 1 Corinteni 1:9 b. 1 Corinteni 10:13 9. Conform Psalmului 91:4, ce trebuie să fie pentru tine credincioşia lui Dumnezeu? Ce crezi că înseamnă aceste cuvinte pentru viaţa ta? (Un dicţionar ar putea fi util.) 10. Gândeşte-te la o problemă actuală din viaţa ta. A făcut Dumnezeu vreo promisiune care să aibă legătură cu această problemă? Dacă da, care anume? Cum te-ar putea încuraja acum înţelegerea faptului că Dumnezeu este absolut credincios promisiunilor Lui? 11. Prezintă câteva moduri în care Şi-a dovedit Dumnezeu credincioşia faţă de tine personal. 12. Meditează cel puţin o dată în săptămâna aceasta la faptul că Dumnezeu este credincios faţă de tine. Explică pe scurt ce înseamnă acest adevăr în lumina responsabilităţilor tale de soţie: şi a responsabilităţilor tale de mamă: Descoperirea a IlI-a-Credincioşia lui Dumnezeu nu se schimbă Relatarea biblică a modului în care Avraam şi Sara au devenit părinţi demonstrează nu numai imuabilitatea lui Dumnezeu (vezi, Dumnezeu este imuabil”), ci şi credincioşia lui Dumnezeu în a îndeplini ce a promis. 13. În Evrei 11:11, ce atribut al lui Dumnezeu a fost o încurajare pentru Sara, ca ea să creadă promisiunea lui Dumnezeu? (Este important de observat că obiectul credinţei lui Avraam şi a Sarei nu a fost numai promisiunea lui Dumnezeu, ci credinţa lor se baza pe caracterul lui Dumnezeu.) Cuvântul lui Dumnezeu este credincios fiindcă Dumnezeu este credincios! Dumnezeu este credincios 109 15. A. Numeşte câteva motive care s-ar putea să te împiedice să-ţi dai seama de credincioşia lui Dumnezeu fată de tine. B. Pe ce îţi bazezi credinţa când hotărăşti să accepţi mărturia acestor „motive” împotriva mărturiei Scripturii?

16. Este posibil ca Dumnezeu să fie necredincios faţă de tine o singură dată? Explică. 17. Ce trebuie să faci când treci printr-o suferinţă nemeritată (1 Petru 4:19)? ^ Descoperirea a IV-a-Tu, un om credincios 18. A. Ce spune Luca 16:10 că este adevărat despre omul credincios? 14. A. Când totul în jurul tău pare să contrazică credincioşia lui Dumnezeu faţă de promisiunile Lui, ce trebuie să faci, conform lui Isaia 50:10? B. Ce trebuie să-ţi aminteşti (Ioan 13:17)? B. În ce domenii ale vieţii tale este adevărat acest lucru sau începe să fie adevărat? C. Te poţi gândi la domenii în care te simţi deosebit de necredincioasă? Explică. D. Vrei să devii un om caracterizat prin credincioşie? E. Când devii creştin (crezând că Isus Hristos a murit pentru păcatele tale şi a înviat din morţi pentru ca tu să ai o viaţă nouă), Scriptura ne spune că Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi. Care „roadă a Duhului” din Galateni 5:22-23 se poate aplica dorinţei tale de a fi credincioasă? Cum poţi deveni credincioasă, conform acestor versete? Dumruzeu este credincios 111 trăieşte în tine, dându-ţi credincioşia Sa pentru ca să te facă pe tine credincioasă în domeniile respective. C. Când răspunzi la acest îndemn, ce este important săţi aminteşti dacă „ţi se pare” că nu te poţi schimba (2 Cor. 5:7)? 19. A. Numeşte un domeniu în care doreşti să fii credincioasă: lui Dumnezeu soţului tău copiilor tăi prietenilor tăi b. Acum vorbeşte-I lui Dumnezeu despre aceste domenii. Mulţumeşte-I pentru că El, Cel credincios, 11. Dumnezeu este sfânt_ „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor” (Isa. 6:3). O vedenie a Dumnezeului cel Sfânt însoţea misiunea încredinţată de Dumnezeu profeţilor. Imaginea sfinţeniei lui Dumnezeu devenea pentru profeţi punctul lor de echilibrul lor în momente de disperare. Indiferent de împotrivire, aceşti oameni au rămas tari fiindcă ştiau că Dumnezeul lor este sfânt. Adevărul fundamental la baza purităţii şi onoarei tuturor atributelor lui Dumnezeu este faptul că Dumnezeu e „minunat în sfinţenie” (Exod 15:11). De aceea Scriptura apelează la sfinţenia lui Dumnezeu mai mult decât la oricare alt atribut al Lui. Dacă am începe să înţelegem ce înseamnă că „Dumnezeu e sfânt” şi noi am avea putere, ne-am bucura şi am binecuvânta „Numele Lui cel sfânt” (Ps. 103:1). Dar sfânt rămâne doar un cuvânt până nu-1 legăm de un concept sau o imagine pentru a-i da înţeles.

Înţelesul de bază al cuvântului sfânt este „a tăia” sau „a despărţi”. Când sfânt este folosit în legătură cu Dumnezeu, se referă la separarea Lui completă de rău. Nu putem găsi la Dumnezeu nici măcar umbra vreunui cusur; El este absolut pur. „Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). Ce îmbărbătare este pentru cei ce credem în Numele Lui să ne dăm seama că nu există nici urmă de impuritate sau cusur în dragostea, suveranitatea, puterea, înţelepciunea, credincioşia, bunătatea lui Dumnezeu fiindcă El este sfânt. La fel ca celelalte atribute, această puritate absolută, această separare de rău nu-I cere nici un efort lui Dumnezeu. Nu există o luptă pentru a fi sau a rămâne sfânt: El este sfânt şi nu poate fi altfel. „Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt” (Apoc. 15:4). Fiindcă este sfânt, Dumnezeu urăşte păcatul şi trebuie să-1 judece. Dacă ar trece cu vederea păcatul, ar înseamnă că-Şi tăgăduieşte propriul Său caracter. Crucea lui Isus Hristos (când Dumnezeu a lăsat întreaga Sa mânie împotriva păcatului să se reverse asupra Fiului Său) este dovada că păcatul trebuie pedepsit. În afara persoanei lui Isus Hristos şi a lucrării Lui încheiate pe cruce nu există nici o speranţă de sfinţeniei pentru noi. Dar, bucurie nespusă, suntem acceptaţi de „Preaiubitul Său” şi primim neprihănirea lui Dumnezeu (Efes. 1:6) dacă credem că Isus Hristos este Mântuitorul nostru de sub puterea păcatului şi judecată. (Neprihănirea lui Dumnezeu ne face să fim primiţi de Dumnezeu.) Poate că sfinţenia ni se pare un concept ciudat, chiar negativ, deoarece ne-am obişnuit să acceptăm în vieţile noastre ceea ce este atins de păcat şi deci nesfânt. Trăind zilnic fără sfinţenie suntem mai şocate de puritate. Ideea de sfinţenie ne înfricoşează. Sfinţenia lui Dumnezeu pare a fi un concept înălţător, dar fără nici o legătură cu viaţa, bun pentru meditaţiile teologilor-care este însă relevanţa sa pentru o femeie care trebuie să spele rufe şi să facă curăţenie? Scriptura ne răspunde: împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu (care este sfânt) şi vei avea pace. (Iov 22:21) Sfinţenia este importantă pentru pace! Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. (Dan. 11:32) Sfinţenia este importantă pentru a fi tari! Veţi cunoaşte adevărul (că Dumnezeul nostru este sfânt) şi adevărul vă va face liberi. (Ioan 8:32) Sfinţenia lui Dumnezeu este importantă pentru a fi liberi! Ştiinţa sfinţilor este priceperea. (Prov. 9:10) Sfinţenia este importantă pentru a avea pricepere, pentru a înţelege.

Dar mai este ceva. Sfinţenia este relevantă pentru conceptul de frumuseţe şi libertate. Sfinţenia este esenţa frumuseţii şi a libertăţii, fiindcă ele există când răul este absent sau este îndepărtat. „Frumuseţea Domnului” (Ps. 27:4) şi este numită „podoabe sfinte” (Ps. 110:3). Frumuseţea sfinţeniei este frumuseţea maiestuoasă şi naturală ce străluceşte când nu Dumnezeu este sfânt 115 există răul (ex.: grădina Edenului înainte de căderea omului, trupurile noastre glorificate, etc). Gândeşte-te, ca să luăm un exemplu de pe pământ, la un izvor cristalin de munte, alimentat de zăpada ce se topeşte. Imaginea este în puternic contrast cu o baltă mâloasă, cu miros urât şi plină de resturi de mâncare. Noi, femeile creştine, trebuie să ne „împodobim” cu frumuseţea sfinţeniei (1 Tim. 2:8-11). Podoaba aceasta nu depinde de contul din bancă sau de calităţile fizice, ci este o frumuseţe ce străluceşte mereu într-o viaţă eliberată de păcat, despărţită de rău. Scriptura ne spune că podoaba aceasta ne aparţine, ca femei în Hristos. Libertatea sfinţeniei este libertatea lăuntrică a unei vieţi despărţite de resentimente, egoism, invidie, lăcomie şi deprinderi degradante. Frumuseţea şi libertatea sfinţeniei este demonstrată de vieţile trăite „nu pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei” (2 Cor. 5:15). Numai Dumnezeu este despărţit de rău, numai El poate fi sursa sfinţeniei, iar El trăieşte în tine, femeia creştină! În Hristos, El te-a curăţat de orice rău şi ţi-a dat Duhul Său cel Sfânt pentru a desăvârşi sfinţenia în tine. De aceea Dumnezeu îţi poate porunci (pentru binele tău şi pentru a te face strălucitor de frumoasă şi absolut liberă): „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16). Când Dumnezeu locuieşte în tine „plin de slavă în sfinţenie”, El te poate chema la închinare „înaintea Domnului, cu podoabe sfinte” (1 Cron. 16:29). Descoperirea I-Sfânt este Domnul! 1. Cine este sfânt şi ce-ţi cere ţie această sfinţenie (1 Sam. 2:2; Apoc. 15:4)? 2. Explică cu cuvintele tale înţelesul cuvântului sfânt, aşa cum este folosit cu referire la Dumnezeu (partea introductivă te poate ajuta). 3. A. Defineşte, cu ajutorul dicţionarului, cuvântul slăvit (glorios). B. Descoperă ce îl face pe Dumnezeu „plin de slavă” în Exod L5:11. Explică de ce este adevărat. B. De ce este bine pentru tine să-ţi aduci aminte de sfinţenia lui Dumnezeu? C. Ce ne porunceşte Psalmul 30:4 să facem când ne amintim de sfinţenia lui Dumnezeu? D. Scrie cuvintele „Numai Tu eşti sfânt” (Apoc. 15:4) şi pune-le într-un loc unde să le poţi vedea pentru aţi aminti acest adevăr în fiecare zi a săptămânii următoare. De asemenea, ascultă porunca lui

Dumnezeu din Psalmul 30:4. 5. A. Deoarece Dumnezeu este sfânt, ce este caracteristic Casei Lui, conform Psalmului 93:5 şi lui Isaia 4. A. Când Dumnezeu vorbea poporului Său Israel, Se numea pe Sine „Sfântul lui Israel”. De ce crezi că a vrut Dumnezeu să sublinieze acest atribut al Lui înaintea poporului Său? B. Ce semnificaţie practică poate avea acest adevăr pentru tine, ca femeie creştină, când îl compari cu 1 Corinteni 3:16-17? Descoperirea a H-a-Mielul sfânt al lui Dumnezeu 6. Ce nume deosebite I se dau lui Isus Hristos în Fapte 3:13-15? 7. A. Ce fel de jertfă cerea Dumnezeu în timpul Vechiului Testament, când trebuia să se aducă o jertfă pentru păcat (Lev. 4:32-35)? B. Ce adevăr crezi că voia să ilustreze Dumnezeu prin această jertfa? Dumnezeu este sfânt 119 9. A. Crezi că ar putea Dumnezeu să-Şi compromită caracterul pentru „a trece cu vederea” păcatul tău? De ce? B. Dacă totul s-ar sfârşi aici, ce cuvânt ai folosi pentru a descrie soarta omului? 10. Ce lucru nemaipomenit a făcut Dumnezeul nostru pentru a rezolva problema sfinţeniei noastre, creând astfel posibilitatea relaţiei noastre personale cu El (Isa. 53; Rom. 5:6, 8-9; Efes. 1:7)? C. Cum se referă la Isus Hristos Ioan 1:29 şi 1 Petru d. în ce fel argumentează Evrei 9:12-14 şi 1 Petru — 19 faptul că Isus Hristos este sfânt? 11. Cu ajutorul a ceea ce ai descoperit în această lecţie, explică baza adevărurilor din Ioan 14:6 şi 1 Ioan 5:11- Descoperirea a IlI-a-Unica bază a relaţiei cu Dumnezeu 8. Conform Scripturii, a existat vreun om sfânt, apt pentru a se înfăţişa înaintea lui Dumnezeu (Rom. 3:10, 23)? 12. A. Cum primim neprihănirea lui Dumnezeu pentru a ne putea apropia de El (Rom. 3:22)? B. Care trebuie să fie răspunsul tău înainte de a fi acceptată de Dumnezeul cel sfânt? 120 Iată Dumn ezeul tău c. Dacă acesta a fost sau este acum răspunsul tău, ce lucru minunat devine adevărat despre tine (Isa. 53:11; Col. 1:22)? Descoperirea a IV-a-Planul lui Dumnezeu ce te eliberează 13. A. Ce este acum posibil pentru tine, pe baza versetelor din Efeseni 1:7, Coloseni 1:22 şi Evrei 4:16? Dă răspunsuri personale. B. Care trebuie să fie atitudinea inimii mele când vin la

Dumnezeu (Isa. 57:15)? Dumnezeu este sfânt 121 ocupăm de următoarele pasaje pentru a înţelege mai bine acest concept. A. Conform următoarelor versete, ce poate constitui „frumuseţe” în prezenţa lui Dumnezeu (Ex. 28:2, Ps. 96:6, 9)? B. Deşi femeile încearcă tot felul de metode pentru a deveni „frumoase”, care este calea lui Dumnezeu, văzută prin 1 Timotei 2:9-10, 1 Petru 1:16 şi 1 Petru 16. A. Gândindu-te la anumite domenii ale vieţii tale, ce rezultate posibile aştepţi de la aplicarea versetului 1 Petru 1:16 în viaţa ta? 14. În lumina versetelor din Efeseni 1:3-4, 2 Timotei 1:9 şi 1 Petru 1:16, care a fost scopul general al alegerii tale de către Dumnezeu? (Introdu numele tău în aceste versete.) 15. Unul din planurile clare ale lui Dumnezeu pentru femeia creştină este ca ea să devină frumoasă. Să ne % iIb. Descoperă care sunt cele două lucruri pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ca porunca aceasta să fie posibilă în viaţa ta (Col. 1:21-22)? (Nu uita: Dumnezeu S-a îngrijit întotdeauna de tot ce era nevoie pentru ca tu să poţi împlini poruncile Lui.) Descoperirea a V-a-Cum poţi cunoaşte sfinţenia lui Dumnezeu 17. În ce fel poţi cunoaşte, experimenta personal sfinţenia (Rom. 12:1-2; 2 Cor. 7:1; 1 Tes. 3:12-13 şi Evrei 18. De ce atitudinea „eu sunt mai sfânt decât tine” este opusul atitudinii inimii sfinte, atât de plăcută lui Dumnezeu (Ps. 51:17; Isa. 66:2b)? 19. Cei care II vor vedea pe Domnul sunt _ Şi 20. Memorează 1 Ioan 1:5 şi Apocalipsa 15:4. (Evrei 12:14). 12. Dumnezeu este drept Pentru a trăi aşa cum vrea Dumnezeu-având pace lăuntrică, libertate şi bucurie, oricare ar fi situaţia în care ne aflăm trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu pentru a ne putea încrede în El şi pentru a chema Numele Lui. Am învăţat împreună Numele lui Dumnezeu: El este Dragoste, * este Suveran, Atotputernic, Atotştiutor, Atotînţelept, Atotprezent, Neschimbat, Credincios şi Sfânt. „Bun!”, spunem cu convingere. Dar numele Lui este şi Dreptate, deci dreptatea Sa cea sfântă (mânia Lui) trebuie să vină împotriva păcatului, atât a păcatului exterior cât şi a atitudinii inimii. Dar, vei spune, de ce-am adus vorba despre asta? Şinoi, femeile creştine, trebuie să ne înfiorăm când vine vorba despre dreptatea lui Dumnezeu. Un Dumnezeu al dragostei şi bunătăţii este foarte popular, dar, la menţionarea unui Dumnezeu al dreptăţii, oamenii se blochează, şi noi la fel.

„Cum pot sta dragostea şi bunătatea desăvârşite laolaltă cu dreptatea?” întrebăm noi. Dar când punem această întrebare uităm că Dumnezeu este sfânt. Noţiunea noastră despre dreptatea lui Dumnezeu este atât de slabă deoarece concepţia noastră despre dragoste şi 124 bunătate este atât de deformată, atât de „nesfântă” (vezi „Dumnezeu este sfânt”). Suntem atât de obişnuite să justificăm păcatul sau să cochetăm cu el, încât ni se pare o dovadă de bunătate şi aşteptăm de la Dumnezeu acelaşi lucru. „Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine” (Ps. 50:21). Dar Dumnezeu este cu desăvârşire sfanţ şi de aceea El este singurul care cunoaşte viaţa fără păcat. Cunoscând bucuria de nedescris a sfinţeniei, nu e de mirare că Dumnezeul nostru urăşte păcatul cu o mânie sfântă, fiindcă păcatul mutilează, roade şi distruge creaţia Lui intelectual, emoţional şi fizic. Dumnezeu iubeşte în mod desăvârşit şi doreşte binele copiilor Lui, cum ar putea El trata cu indiferenţă puterea destructivă a păcatului? Dacă noi, ca mame, ne-am da seama de distrugerea pe care o provoacă acum păcatul în viaţa copilului nostru şi de rezultatele tragice din viitor ale acestui păcat, nu l-ar mistui mânia noastră? Nu am avea motive să ne ridicăm de pe confortabilul scaun al apatiei pentru a îndrepta copilul nostru printr-o disciplină plină de dragoste, dar consecventă şi fără nici un compromis? Aceasta este o lecţie în special pentru noi, mamele miloase, care avem copilaşi mici şi-i considerăm prea micuţi ca să înţeleagă sau avem copii cu probleme fizice. Dumnezeul dragostei ne spune clar: „Cine cruţă nuiaua îl urăşte pe fiul său, dar cine-1 iubeşte îl pedepseşte îndată” (Prov. 13:24). Într-adevăr, bunătatea şi dragostea fără dreptate nu sunt nici bune, nici iubitoare. Sfinţenia lui Dumnezeu înseamnă şi că El nu poate accepta păcatul, deşi „ştie din ce suntem făcuţi, îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Ps. 103:14). Dreptatea este atitudinea lui Dumnezeu faţă de păcat. „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor” (Rom. 1:18). Mânia sfântă a lui Dumnezeu împotriva grozăviei păcatului a fost demonstrată de Dumnezeu în Grădina Edenului, când bărbatul şi femeia au ales să acţioneze independent de Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu s-a arătat şi prin potop, prin distrugerea Sodomei şi Gomorei şi ar trebui să se dezlănţuie şi împotriva noastră, a soţilor şi copiilor noştri, fiindcă suntem păcătoşi (Rom. 3:23)! Dumnezeu este drept: păcatul trebuie pedepsit. Dar datorită dragostei lui Dumnezeu pentru noi, cea mai teribilă judecată a Sa împotriva păcatului s-a abătut asupra Fiului Său, Isus Hristos. El a suportat judecata ce ni se cuvenea nouă. A fost uşor pentru Hristos? Gândeşte-te la strigătul chinuit al lui Isus Hristos când mânia lui Dumnezeu s-a dezlănţuit asupra Sa. Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit? Totuşi Tu eşti Cel Sfânt. (Ps. 22:1, 3)

Cel ce nu a cunoscut decât sfinţenia, suferea acum groaza păcatului. Şi nu numai atât, dar, pe cruce, Dumnezeu Fiul a cunoscut mânia îngrozitoare a lui Dumnezeu, căreia nu i-ar fi rezistat nimenea. „Cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii” (Ps. 1:5). Dragostea, bunătatea şi dreptatea desăvârşite trăiesc laolaltă şi ne-au fost descoperite într-un mod minunat la cruce. Acest adevăr uimitor trebuie să fie un motiv de bucurie indiferent în ce situaţie eşti căci „Isus… ne izbăveşte de mânia viitoare” (1 Tes. 1:10). Acum, dar, nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus… în adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. (Rom. 8:1-2) Descoperirea I-Dreptatea lui Dumnezeu Cuvintele dreptate şi neprihănire sunt folosite ca sinonime în Scriptură. 1. Căutaţi în dicţionar cuvântul dreptate şi scrieţi o definiţie scurtă a lui. 2. Citiţi Deuteronom 32:3-4. Explicaţi ce înseamnă „toate căile Lui sunt drepte” în lumina definiţiei dreptăţii. 3. Cum descrie Scriptura judecăţile lui Dumnezeu în versetele următoare: a. Psalmul 119:137 b. Psalmul 145:17 4. A. Reflectând La Psalmul 89:14, ce crezi că înseamnă: „Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie”? Dumnezeu este drept 127 b. Explică Psalmul 89:15-16, aplicând versetele acestea la viaţa ta. (Ar fi util să introduci numele tău în ele.) 5. A. Numeşte trei lucruri pe care le va face Domnul, după cum afirmă Ţefania 3:5. B. Ce îţi spune Dumnezeu ţie prin aceste versete 1) despre căsnicia ta? 2) despre o relaţie dificilă? Descoperirea a Ii-a-Isus Hristos 6. Cum este descris în mod profetic Isus Hristos în Zaharia 7. A. Cum s-a referit la Isus omul care a îngăduit ca El să fie răstignit (Mat. 27:24)? B. Cine va fi judecătorul drept al acestei lumi la sfârşitul veacului (2 Tes. 1:7-9; Apoc. 6:16)? 128 Iată Dumnezei, 1 tău c. Cum descrie Isus în Ioan 5:30 judecata Sa? 8. A. Cine este descris în cântarea din Apocalipsa 15:3-4? Compară cu Ioan 1:29, 35-36. B. Cum este El descris? C. Meditând la faptul că aceeaşi persoană doreşte aşa de mult să aibă o relaţie personală cu tine, ce înseamnă pentru tine acest pasaj? 9. A. Ce poţi fi sigură că va face Dumnezeu, deoarece El este drept (Deut. 32:43; Fapte 17:31; Rom. 1:18; 2Tes. 1:6-9)? B. Dar care este dorinţa lui Dumnezeu (1 Tim. 2:4-6)? 10. Ce întrebare pune Iov 9:2 şi răspunde 1 Petru 3:18? Ce legătură ar putea avea cu tine?

Dumnezeu este drept 129 11. Ca şi credincioasă ' în Isus Hristos, ce este acum adevărat despre tine? A. Romani 3:26 b. Romani 5:1 c. Romani 5:9 d. Romani 8:1 e. 1 Tesaloniceni 1:10 12. Cum trebuie să trăiască zi de zi o femeie dreaptă (sau justificată) (Rom. 1:17; Gal. 2:20; Os. 14:9)? Hotărăşte să trăieşti aşa astăzi, mai ales în domeniile problematice pentru tine. 13. Fiindcă este drept, ce va face Dumnezeu pentru tine, femeia creştină care crede că Isus Hristos este Mântuitorul ei (Ps. 94:12; Evrei 12:7-11; 1 Ioan 1:9)? Descoperirea a Hl-a-Poruncile Domnului sunt drepte Dumnezeu ne-a eliberat de păcat prin crucea lui Isus Hristos şi apoi ne-a dat Duhul Său Sfânt pentru a ne ajuta să trăim vieţi sfinte. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său pentru ca să cunoaştem adevărul. 14. Ce lucru constructiv face psalmistul pentru a împiedica păcatul să-i stăpânească viaţa (Ps. 119:11)? 15. Studiază Psalmul 19:7-11. A. Enumera minimum şapte cuvinte folosite pentru a descrie poruncile Domnului Dumnezeu. B. Descoperă cinci rezultate care vor apărea în viaţa ta dacă urmezi poruncile Lui. Dumnezeu este drept 131 b. Conform Scripturii, care este cel mai bun mod prin care o soţie îşi poate „îmbărbăta” soţul pe calea Domnului (1 Petru 3:1-4)? C. Cum trebuie să-i încurajăm pe copiii noştri în credinţa în Dumnezeu (Deut. 6:6-7)? 17. Care este promisiunea lui Dumnezeu pentru toţi cei ce sunt drepţi? A. Proverbe 3:33 c. Te interesează experimentarea acestor „rezultate” în viaţa tal Conform Psalmului 19, ce trebuie să faci în acest caz? Descoperirea a IV-a-Un îndemn de a fi drept 16. A. Ce ne îndeamnă înţelegerea dreptăţii lui Dumnezeu să facem dacă soţii sau copiii noştri nu-L cunosc pe Domnul sau dacă nu urmează Cuvântul Lui (2 Cor. B. Proverbe 4:18 c. Proverbe 10:6 d. Proverbe 10:20 e. Proverbe 10:31 f. Proverbe 12:13 g. Proverbe 20:7 18. Care este îndemnul Dumnezeului cel Sfânt pentru tine, fiica Lui, aşa cum reiese din 2 Cronici 19:7? Enumera trei moduri concrete în care ai putea începe realizarea acestui îndemn astăzi. 19. Memorează Deuteronom 32:4. 13. Lăudaţi pe Domnul! Ţi s-a întâmplat aşa ceva vreodată? Ai un necaz şi te simţi copleşită. Poate soţul tău şi-a pierdut slujba sau cineva drag are probleme; poate eşti îngrijorată din cauză unei boli sau cineva ţi-a făcut vreun rău. Vii la Domnul cu problema ta şi spui: „Doamne, iată problema mea; Ţi-o încredinţez Ţie.”

După ce termini rugăciunea, primul gând ce-ţi vine în minte este tot necazul tău! Poate eşti mai tare şi prin voinţă încerci să nu te mai gândeşti la probleme, repetând mereu: „Doamne, este problema ta, ţi-am încredinţat-o!” Dar îţi aminteşti iarăşi când te piepteni sau speli vasele-ce nenorocire! Reiei ciclul încredinţării problemei până ajungi la exasperare, învinovăţindu-te că nu eşti un creştin mai tare. Observi, totuşi, că în timpul întregului proces, atitudinea gândirii tale nu s-a schimbat. În Scriptură există o poruncă ce se adresează acestei dileme. Vorbeşte la fel de clar situaţiilor copleşitoare ale vieţii şi împrejurărilor zilnice, ca atunci când suntem descurajate sau deprimate fără un motiv aparent, îngrijorate sau încordate din cauza programului, iritate de ivirea 134 lată Dumnezeul tău neprevăzutului sau frustrate din cauza speranţelor dezamăgite. Porunca lui Dumnezeu ce se adresează foarte practic vieţii zilnice, deşi este păstrată doar pentru „ocazii deosebite”, este porunca de a-L lăuda pe Domnul. Importanţa acestei porunci este subliniată şi de faptul că este cea mai des amintită în Vechiul Testament. Se pare că Dumnezeu nu vrea să uităm sau să omitem să-L lăudăm. Strigătul din inimă al psalmistului David ne duce la aceeaşi concluzie: „O, de-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!” (Ps. 107:8). Dar pentru a-L lăuda pe Dumnezeu trebuie să-L cunoaştem, de aceea porunca de aL lăuda pe Domnul este cel mai bine înţeleasă în contextul studiului despre caracterul lui Dumnezeu. Deoarece porunca de a-L lăuda pe Domnul este atât de vitală pentru viaţa noastră de creştini, s-o examinăm un pic. În acelaşi timp vom răspunde şi la întrebarea deseori pusă la terminarea unui ciclu de studii: „Cum să-mi amintesc şi să aplic ce am învăţat?” Pentru studiul nostru, răspunsul este „Laudă-L pe Domnul.” Lauda ne aminteşte mereu caracterul lui Dumnezeu. Practicarea laudei ne va obliga să legăm caracterul lui Dumnezeu de problemele vieţii. Efectul slăvirii lui Dumnezeu asupra atitudinii noastre este eliberarea, fiindcă lauda ne îndreaptă atenţia spre persoana şi lucrarea lui Dumnezeu. Descoperirea I-Poruncile lui Dumnezeu 1. De ce ţi-a dat Dumnezeu porunci specifice în Cuvântul Său (Deut. 5:29; Ps. 18:30; 32:8)? Lăudaţi pe Domnul 135 2. Dă un exemplu de poruncă a lui Dumnezeu care a fost o binecuvântare deosebită pentru tine. Ilustrează-o. 3. Numeşte porunca menţionată în Psalmul 106:1; 135:1- 3; 147:1 şi 148:1. Descoperirea a Ii-a-De ce să-L lăudăm? De ce ni se dă porunca de a-L lăuda pe Domnul? Este lauda ceva rezervat pentru momente deosebite în biserică sau trebuie făcută doar de cei

care au ajuns la un anumit nivel de maturitate spirituală? Slăvirea lui Dumnezeu poate suna ca o activitate „super-spirituală” fără a avea o relevanţă deosebită pentru viaţa de zi cu zi. Dar vom vedea că ea este în centrul vieţii noastre noi de creştin. 4. Conform Scripturii, de ce trebuie să-L lăudăm pe Domnul? A. Deuteronom 5:29 b. Psalmul 33:1 c. Psalmul 50:23 d. Psalmul 147:1 5. Prin laudă putem cunoaşte bucuria lăuntrică, pacea şi libertatea în mijlocul situaţiilor dificile, deoarece lauda ne îndreaptă atenţia asupra persoanei lui Dumnezeu şi atunci vedem situaţia noastră dintr-o altă perspectivă. Fapte 16:16-34 este un exemplu excelent pentru acest aspect al laudei. A. Descrie pe scurt în ce situaţie erau Pavel şi Sila. B. Care crezi că ar fi reacţia omenească naturală în astfel de situaţii? C. În contrast cu aceasta, ce fac Pavel şi Sila în situaţia grea în care se află (Fapte 16:25)? D. în lumina acestui pasaj, care crezi că a fost perspectiva lui Pavel şi a lui Sila asupra situaţiei lor? Lăudaţi pe Domnul 137 6. Care trebuie să fie subiectul laudei biblice, după Deuteronom 10:21? Vedem, deci, că lauda nu înseamnă să repeţi „Lăudaţi-Lpe Domnul, lăudaţi-L pe Domnul”, fiindcă aceasta este doar chemarea la laudă. În Deuteronom 10:21 descoperim că lauda înseamnă să ne gândim la Dumnezeu subliniind: a. cine este Dumnezeu-„El este slava ta.” b. ce a făcut El-„El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari şi grozave.” Pentru a rezuma: Lauda lui Dumnezeu este o declaraţie sau mărturie făcută ţie însuţi sau altora despre cine este Dumnezeu şi ce a făcut El. 7. Ai privit vreodată un apus de soare magnific, dorind să faci şi tu ceva în schimb, dar neştiind ce anume? Dumnezeu a creat omul cu dorinţa înnăscută de a-Llăuda şi a arătat în Cuvântul Său unicul mod de a împlini această dorinţă. Totuşi, dacă omul nu-L laudă pe Dumnezeu, va căuta să laude pe altcineva. A. Explică ce ar putea fi acest altcineva sau altceva, folosind ca ajutor Daniel 5:23. Descoperirea a IH-a-Ce este lauda? Înţelesul de bază al cuvântului laudă este „mărturisire sub forma unei declaraţii”. Fc?! B. De ce crezi că aceste laude sunt goale? Ir: c. Aplicând Daniel 5:23 la zilele noastre, ce este lăudat în cultura noastră? 8. Ca răspuns la Daniel 5:23, ce ne spune Domnul să facem, prin psalmistul David, în Psalmul 65:1; 107:8, Descoperirea a IV-a-Cum să-L lăudăm?

Chemarea la laudă este un îndemn de a ne aduce aminte cum este Dumnezeul nostru, care este Numele Lui şi ce a făcut El din pricina Numelui Său. Rugăciunea ne va aminti sau ne va încuraja să ne încredem în Dumnezeu, indiferent de împrejurări. La fel ca celelalte porunci ale lui Dumnezeu, ascultarea poruncii de a-L lăuda pe Domnul va aduce binecuvântarea (Deut. 5:29). Lauda sinceră va afecta întotdeauna atitudinea noastră, atrăgându-ne atenţia asupra lui Dumnezeu, nu asupra situaţiei noastre. Deşi situaţiile trebuie înfruntate în mod realist, aşa cum se ilustrează în Psalmi, împrejurările nu trebuie să constituie (cum o fac deseori) obiectul meditaţiei noastre. Gândurile noastre trebuie să stăruiască asupra caracterului lui Dumnezeu (Ps. 42:11). 9. Cum trebuie să-L lăudăm pe Domnul? A. Psalmul 9:1 Lăudaţi pe Domnul 139 b. Psalmul 34:1 c. Psalmul 47:7 d. Rezumă concluziile tale într-o propoziţie, folosind numele tău. Ce trebuie să facem când îl lăudăm pe Domnul? Scriptura ne revelează două moduri fundamentale prin care să-I aducem laudă. 10. Lauda descriptivă: descrierea sau declararea caracterului (atributelor) lui Dumnezeu în general, fără a ne referi la o anumită situaţie. A. Ilustrează în ce fel este Psalmul 145 un exemplu de laudă descriptivă înşirând diferitele atribute ale lui Dumnezeu menţionate. Notează şi versetul în dreptul atributului. B. Ai putea da exemplu personal un anumit moment în care ţi-ai adus aminte de diferite aspecte ale caracterului lui Dumnezeu? Care a fost efectul laudei asupra atitudinii tale? 11. Lauda declarativă: declararea a ceea ce a făcut Dumnezeu într-o anumită situaţie sau pentru cineva anume. De exemplu: Dumnezeu a fost credincios şi S-a 140 lată Dumnezeul tău îngrijit de nevoile Măriei. În situaţia gravă, i-a dat înţelepciunea de a şti ce să facă pentru copilaşul ei. A. Demonstrează în ce fel Psalmul 30 este un exemplu de laudă declarativă. B. Dă o ilustraţie din viaţa ta despre ce anume a făcut Dumnezeu pentru tine, ca să demonstrezi un aspect al caracterului Său. Descoperirea a V-a-Două femei care au ştiut să laude Două mame din Scriptură ne sunt exemple de femei care au ştiut să-L laude pe Dumnezeu şi au făcut-o. Scriptura ne arată că amândouă au înfruntat o situaţie dificilă cu o atitudine de laudă pentru Domnul. 12. Citeşte 1 Samuel 1:1-28. A. Arată care era necazul Anei, mama profetului Samuel (1 Samuel 1:24-28).

B. Care a fost răspunsul Anei, într-un singur cuvânt? 13. A. Cu ce greutate se confrunta Măria, mama lui Isus, în Luca 1:26-38 şi Matei 1:18-19? Lăudaţi pe Domnul 141 b. Care a fost răspunsul ei la această situaţie? 14. Alege fie lauda din rugăciunea Anei (1 Sam. 2:1-10), fie cântarea de laudă a Măriei (Luca 1:46-55), sau amândouă (pentru o mai mare încurajare şi binecuvântare), şi enumera atributele lui Dumnezeu amintite în pasaj (notează versetul pentru fiecare). Arată, dacă poţi, ce fel de laudă reprezintă fiecare, descriptivă sau declarativă. 15. De ce crezi că amintirea caracterului lui Dumnezeu a fost o încurajare pentru aceste două femei? 16. Aplică porunca de a-L lăuda pe Dumnezeu la viaţa ta: a. Te poţi gândi la o situaţie grea sau apăsătoare cu care te confrunţi acum? Ce ar trebui să faci pentru binele tău, conform Scripturii (Ps. 42:11)? B. Fie că eşti sau nu într-o situaţie dificilă, când trebuie să dai laudă (Ps. 34:1)? În ce fel îţi poate afecta viaţa ascultarea de Psalmul 34:1? 142 lată Dumnezeul tău 17. Slăvirea lui Dumnezeu trebuie făcută fără încetare şi din toată inima, dar uneori nu poţi să-L lauzi. Dumnezeu cunoaşte binecuvântarea ce rezultă din laudă, de aceea îţi cere să faci din laudă — Evrei 13:15). Lauda te ajută să-L vezi pe Dumnezeul tău! Sugestii pentru lideri_ Rolul liderului în conducerea discuţiilor este foarte important. Scopul primordial al liderului de discuţii nu este să înveţe pe alţii, ci să conducă discuţia în aşa fel încât participanţii să fie încurajaţi să împărtăşească ce au descoperit ei singuri. Această părtăşie este o parte necesară a procesului de învăţare. Un lider înţelept are grijă să se asigure că aceasta are loc - 1. Încrezându-se în Duhul Sfânt că El va lucra prin ei; 2. Asigurând o atmosferă caldă în care toţi sunt încurajaţi să împărtăşească câte ceva; 3. Împiedicând discuţia să se abată de la subiect. Discuţia nu trebuie să se bazeze pe ceea ce cred oamenii, ci pe ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Scopul întrebărilor este să îndrepte discuţia spre Scriptură. Liderul poate întreba: „Cum aţi răspuns la întrebarea următoare?” şi astfel grupul poate trece mai departe. 4. Încercând să acopere tot materialul propus. Aceasta îi va motiva şi încuraja pe participanţi să-şi termine temele. 5. Folosind regula ca numai cei ce şi-au făcut temele să împărtăşească. Aceasta îi va încuraja şi motiva pe toţi participanţii să-şi facă lecţia înaintea timpului de discuţie. 144 Iată Dumne seul tău 6. Scurtând şi reformulând întrebările, când este nevoie, pentru a. câştiga timp şi interesul celorlalţi.

7. Diver&ificându-şi metoda. Unele întrebări cer participarea tuturor membrilor pe rând, la altele este suficient răspunsul unei singure persoane. Uneori este bine să se lărgească discuţiile cerând diferite observaţii la aceeaşi întrebare din partea mai multor participanţi. Sugestii pentru liderii de cursuri Cursul trebuie să cuprindă: 1. Verificarea înţelegerii corecte a atributelor lui Dumnezeu; 2. Alegerea aplicaţiilor din material care se potrivesc nevoilor grupului sau situaţiilor obişnuite cu care se confruntă. Partea introductivă a fiecărui capitol poate fi folosită ca schiţă pentru o prezentare în rezumat a materialului.

SFÂRŞIT