my design thesis !!!!!!

Elemente de decoratiuni in design-ul vestimentarRevnic Emilia - Ioana

Cuprins

Capitolul IIntroducere

I. Elemente decorative ale anilor '60 II. Stilul vestimentar

2.1. Stilul elegant 2.2. Stilul clasic 2.3. Stilul casual 2.4. Stilul urban 2.5. Stilul adaptat 2.6. Clasificarea stilurilor

III. Evolutia si stilul imbracamintei 3.1. Imbracamintea in antichitate 3.2. Costumul medieval 3.3. Vestimentatia renascentista 3.4. Costumul popular romanesc

Capitolul IIDescrierea rochiei

I. Analiza rochiei II. Formulele tiparului clasic

2.1. Calculele folosite la proiectarea tiparului 2.2. Calculul dimensiunilor de bază 2.3. Trasarea liniilor de bază în lungime 2.4. Trasarea liniilor de bază în lăţime 2.5. Trasarea liniilor de contur

III. Etapele trasformarii tiparului rochiei clasice in tiparul rochie cu cravataIV. Procesul tehnologic al rochiei de gala cu cravata

Biblografie

Capitolul IIntroducere in stiluri


Formarea ochiului in abilitatea de a selecta acele materiale textile,cu anumite desene,cu o animita structura sau anumite calitati texturale,care atrag un numar mare de consumatori,este extrem de importanta si considerata a fi un talent special.In designul vestimentar,alegerea materialelor,corelarea proprietatilor acestora cu caracteristicile modelelor,este vitala;ea este conditionata si de diferitele tipuri de piete de desfacere,de anumite concepte privind imaginea unor case de moda sau firme,de principiile artei,de tipul si structura produsului de imbracaminte, ocazia purtarii, de principiile modei de calitate etc.

Materialul textil este elementul (suportul) cu ajutorul caruia se creeaza si se realizeaza noile modele; selectarea acestuia si evolutia formei sau stilului noilor produse alcatuiesc o grupa de notiuni care trebuie considerate, intotdeauna impreuna.

Designerii experimentati studiaza noile materiale mai devreme,deci inainte de inceperea sezonului,pentru a se inspira si a le alege pe cele pentru care vor creea modelele sau pe care le vor folosi pentru modelele deja proiectate.

Pe pietele mai putin pretentioase,unde sunt folosite, cu precadere materialele textile cu anumite desene,alegerea acestora este considerata, adeseori,mai importanta decat dezvoltarea noului stil,a noilor modele; acesta este doar un punct de vedere, deoarece, la orice nivel al pietei,pentru orice produs de imbracaminte (fie el haute couture, high fashion sau pret-a-porter, ready to weare), materialul potrivit usureaza munca designerului si rezultatele sunt net superioare.

Materialul textil, caracteristicile sau proprietatile acestuia, determina o serie de restrictii imediate in design, cea mai evidenta dintre acestea fiind corelatia care trebuie sa existe intre material si scopul pentru care el a fost creat, cum ar fi: -materialele calduroase sa fie utilizate pentru sezonul rece (cele realizate din lana, de exemplu) iar cele racoroase pentru sezonul cald (de exemplu cool-wool); -materialele bogate,pretioase,pretentioase, fabuloase cu proprietati estetice deosebite, sa fie utilizate pentru crearea vestimentatiei de seara; -materialele durabile sa fie folosite la realizarea imbracamintei pentru timpul liber,joaca,sau alte situatii; iar exemplele pot continua.

Un alt factor limita in alegerea materialului (in designul vestimentar) il constituie proprietatile de suprafata,aspectul sau sau altfel spus, interesul pentru suprafata materialului. In limbaj plastic (artistic) intalnim termenul textura (alcatuire) care reprezinta calitatea sau valoarea structurala a unui material al artei (sau al designului n.n.),vizibila la suprafata,pipaibila,care prin prelucrare, este pastrata ca atare sau este accentuata,subliniata, pentru ai spori expresivitatea. La fel de importanta este insa si structura materialului, contextura acestuia, fie ca ea este opaca sau transparenta, compacta sau poroasa, neteda sau moale (piloasa), mata sau lucioasa etc.

Pentru designer de o deosebita importanta sunt deci structura sau contextura materialului si proprietatile de suprafata. Aceeasi factori (elemente) pot fi analizati separat numai sub aspect teoretic, pentru o mai buna intelegere si clarificare a unor aspecte sau probleme, deoarece in practica trebuie luati in considerare, intotdeauna, impreuna. Relatia dintre sructura materialului si proprietatile de suprafata este, de obicei, factorul cel mai important in determinarea adecvantei materialului la diferitele sale destinatii.

Alegerea materialelor in scopul crearii si realizarii noilor produse de imbracaminte se bazeaza atat pe criterii stiintifice cat si pe criterii estetice, deosebit de importante fiind, in acest sens, proprietatile ce asigura confortul la purtare, valoarea de prezentare si, mult mai rar durabilitatea.

Trebuie facuta o diferentiere neta intre materialele cu caracter de moda a caror utilizare este determinata de valoarea de prezentare - materialele pentru imbracamintea uzuala si lenjeria de corp - care trebuie sa imbine armonios proprietatile de confort si durabilitate cu valoarea de prezentare - si materialele pentru imbracamintea cu destinatie speciala, care trebuie sa prezinte, in general, anumite caracteristici impuse de asigurarea protectiei, confortului si durabilitatii.

Daca aruncam o scurta privire asupra evolutiei materialelor utilizate pentru realizarea imbracamintei, se constata ca: -omul preistoric folosea la inceput piei de animale drept imbracaminte; ulterior, el a invatat sa curete si


sa prelucreze pieile pe care le-a putut transforma in produse care au inceput, treptat, sa semene cu imbracamintea actuala; -inclinatia spre frumos a omului l-a determinat sa decoreze pieile cu picturi si broderii si cand,ulterior,a invatat arta teserii,s-a folosit de doua culori si de contrastele dintre acestea,pentru a obtine diferite forme compozitionale (motive,borduri,fonduri decorative etc.). Astfel interesul pentru aspectul materialului,pentru proprietatile sale,este la fel de vechi precum este imbracamintea insusi.

Ca o forma de analiza in designul vestimentar, materialele textile, in functie de prezenta sau absenta unor desene, pot fi grupate, intr-un mod foarte general, astfel: -materiale simple (fara modele,imprimeuri sau desene) -materiale cu desene geometrice -materiale cu motive stilizate (concrete sau interpretate).

MATERIALELE SIMPLE - sunt materialele a caror frumusete subtila atrage intotdeauna creatorul; in cazul materialelor realizate din fire cu caracteristici sau efecte deosebite se considera ca este suficient ca noul produs sa prezinte o constructie (croiala) cat mai placuta, cat mai interesanta si neasteptata.

La MATERIALELE CU DESENE GEOMETRICE, motivul este cel care atrage privirea si de aceea cere multa atentie in crearea modelului,la imbinarea reperelor sau elementelor de produs.

In cazul MATERIALELOR CU MOTIVE STILIZATE (mai ales florale), marea lor popularitate se datoreaza si capacitatii pe care acestea o au de a acoperi (masca) natura firelor din care sunt realizate;deoarece aceste desene ascund,de asemenea,croiala unor produse de imbracaminte, ele cer simplitate in design. Se impune astfel o atenta selectare si folosie a materialului, pentru a capta privirea.

Prin urmare, desenul materialului textil este un element extrem de important in design,dar care nu trebuie analizat separat. Astfel,imprimeul (desenul) unui material minunat,cum este crepe de chine-ul din matase, care este aproape sobru,intunecat sau estompat,poate fi,in acelasi timp,foarte elegant datorita calitatii materialului caracteristic; acelasi desen, pe un material realizat din fibre sintetice, fara luciu, nu mai este la fel de sofisticat si minunat. Foarte interesante sunt si efectele pe care desenele materialelor textile le pot avea asupra siluetei umane.

Desenele extreme accentueaza siluetele extreme; de exemplu,un desen (motiv decorativ) cu raport (foarte) mare face ca o persoana mica de statura sa para si mai mica sub greutatea acestuia si de aceea,in astfel de cazuri,sunt recomandate desene cu dimensiuni moderate sau mici. Un desen urias accentueaza masivitatea unei presoane corpolente,mai ales daca prezinta suprafete largi,neumplute; explicatia consta in faptul ca ochiul percepe dimensiunile si numarul desenelor (motivelor) ca o reflectare a marimii siluetei. De asemenea,suprafetele mari,intinse,motivele cu dimensiuni mari,pot sa cada intr-un mod imprevizibil pe corpul omenesc,accentuand zonele pe care se plaseaza (bustul,abdomenul,fesele etc.). Desenele cu dimensiuni medii,cu motive in contraste reduse,camufleza cel mai bine o silueta larga sau mare. Persoanele inalte si suple pot utiliza cu succes desenele mari,accentuate.

Suprafetele umplute cu desene par mai mari decat cele suple, goale; o bluza realizata dintr-un material cu un desen izbitor,indraznet,asortata la pantaloni in culori intunecate, face ca zona bustului sau a trunchiului sa para mai mare decat cea a soldurilor.

Desenele cu anumite orientari accentueaza silueta,deoarece ochiul urmareste directia in care acestea se indreapta; de exemplu, o dunga verticala ascendenta poarta privirea de la linia de terminatie a produsului de imbracaminte,la fata purtatorului, intr-o licarire rapida, neintrerupta,care face ca persoana sa para mai supla. Structurile diagonale sunt,de asemenea,incantatoare deoarece genereaza linii oblice ascendente si conduc privirea spre fata.

Desenele geometrice sunt mult mai elastice, mai nestatornice decat alte imagini; in contrast,desenele florale cu rapoarte mici sunt delicate si feminine. O regula buna ce sta la indemana,consta in crearea unor modele simple din materiale cu desene complicate, deoarece desenul poseda deja o mare putere de atractie; in felul acesta este pusa in valoare eleganta si simplitatea formei compozitionale fara a diminua impactul motivelor prin diferite elemente srtucturale.

Tendintele in ceea ce priveste stilul desenelor materialelor textile sunt ciclice, asemenea siluetei in


moda, si sunt, adeseori, strans corelate cu aceasta din urma. Atunci cand silueta dreapta este in voga,sunt oferite numeroase desene de dimensiuni mari; cand stilul feminin, romantic, este popular, sunt cautate desenele florale,cu dimensiuni moderate; desenele vormarete prezinta un motiv amuzant si sunt frecvent intalnite in imbracamintea copiilor.

Designerul trebuie sa evalueze atat aplicabilitatea fiecarui imprimeu sau desen,cat si estetica sa.Desenele cu sens prezinta motive asimetrice,cu o anumita orientare,ceea ce conduce la cresterea consumului de material; problemele se complica si mai mult in cazul materialelor cu anumite borduri. Materialele cu desene fara sens sunt economice si mai usor de folosit. Desenele in carouri, neechilibrate, ridica,de asemenea,mari probleme la sablonare si la asamblare (potrivire) si cer un anumit stil. Materialele cu desene geometrice,cum sunt dungile sau carourile,trebuie tesute si finisate cu grija pentru a nu fi create probleme suplimentare cauzate de biezari. De asemenea,nu trebuie sa uitam ca lumina afecteaza modul in care percepem culorile materialelor.

In unele situatii, efectele, ridica insa problemele in ceea ce priveste potrivirea, armonizarea directiilor liniilor; ele cer mai multa indemanare si gust. Elementele decorative lipsesc, de obicei,in aceste cazuri,iar atunci cand apar sunt extrem de simple,mai mult sugerate (de exemplu: linii constructiv-decorative sau linii create chiar de elemente de produs,nasturi etc.),pentru ca materialul sa poata fi pus in valoare. Materialele care prezinta dungi sau carouri extrem de fine pot fi folosite ca atare sau in combinatie cu alte materiale; ele sunt mai practice,mai luminoase si mai putin revendicative in comparatie cu materialele simple (fara desene), dar mai viu colorate.

DESENELE CONVENTIONALE - combina ritmul impersonal al dungilor cu farmecul fin,delicat si natural al florilor,in materiale care sunt mai maleabile decat cele cu desene geometrice si care sunt cel mai adecvate imbracamintei uzuale.

DESENELE FLORALE - se bazeaza, in general, pe subtilitatea curbelor line, fine si nu pe fixarea atentiei pe un anumit motiv. Desenul puternic inflorat cere un stil sau un model simplu deoarece materialul are propria ei ornamentatie si bogatie. Desenele florale delicate ofera alte modalitati de utilizare in design. Cu alte cuvinte,trebuie avute in vedere atat motivele florale,complexitatea,formele si dimensiunile lor, cat si cromatica acestora. Alegerea si utilizarea materialelor cu motive (desene) florale implica atat consideratii practice (tehnice) cat si artistice; astfel, unele desene florale au sens, ceea ce ridica restrictii la sablonare; alte desene, fara sens, pot fi utilizate in diferite combinatii pentru a crea efecte deosebite ( de exemplu: o serie de repere ale produsului de imbracaminte pot fi croite pe fir drept,altele pe bie). Materialele cu multiple directii ale desenului nu ridica restrictii prea mari la sablonare (incadrare) insa,adeseori, efectul lor este mai moderat din punct de vedere estetic. Un motiv floral extrem de atractiv limiteaza sau restrictioneaza activitatea de creatie, obligandu-l pe designer sa gandesca cu mare atentie noul model, astfel incat desenul sa nu fie afectat si,mai mult, sa fie pus in valoare cat mai bine.

DESENELE CU PUNCTE SAU BULINE - punctul sau bulina sunt motive foarte des folosite in crearea desenelor deoarece sunt extrem de simple,iar absenta continutulu,in cazul punctului,confera

acestuia o conotatie emotionala pura,de libertate,bucurie si veselie. Folosirea cu succes a punctelor sau bulinelor depinde,de obicei, de reducerea intensitatii lor prin mai multe procedee,cum ar

fi:-micsorand marimea lor (deoarece puterea lor de atractie sau impresionare este dependenta si de marimea lor);

-slabind (diminuand) balanta de culori sau echilibrul acestora;de exemplu,micsorand contrastul culorilor ( bulinele negre pe fond alb creeaza cel mai puternic contrast;bulinele albe pe fond negru par mai putin intense) ;cand contrastul dintre buline si fond este mai redus si impactul bulinelor este,de asemenea,mai redus. Hand-ul si aspectul materialului dicteaza silueata si tipul de imbracaminte ce pot fi create si realizate. Un material moale, cu drapaj foarte bun,nu este adecvat

pentru produse de imbracaminte ce cer o anumita rigiditate sau stabilitate; de exemplu, o matase fina nu este adecvata pentru o jacheta,dupa cum un

material gros din lana nu este potrivit pentru o rochie fluida de seara. Acestea sunt exemple "exagerate", de materiale neadecvate pentru realizarea unor produse de imbracaminte. Designerul profesionist


trebuie sa tina cont de diferentele subtile dintre materiale si stilul adecvat acestora; on acest sens, patru componente sau elemente sunt esentiale in cazul unui material textil:fibra,firul,constructia si tratamentul de finisare.

Fiecare persoana ia contact cu diferite materiale inca de la nastere; in cazul designerului insa, aceasta vaga cunoastere a modului in care este perceput (mai ales) tactil si vizual un material se dezvolta intr-o cunoastere constienta a modului de folosire sau a adecvantei pentru un anumit produs de imbracaminte. Designerul se foloseste de evaluarea tactila a unui material asa cum sculptorul, de exemplu, evalueaza piatra, pamantul sau lemnul, atat cu mainile, cat si cu ochii; studentul viitorul designer, incepe sa-si dezvolte sensibilitatile tactile prin draparea si coaserea materialului (asamblarea reperelor). Pentru a va familiariza cu materialele textile,incercati sa le apreciati contextura si starea suprafetei, sa le pipaiti, sa le drapati, recurgeti apoi la modelare pentru a vedea cum poate fi acoperit si infrumusetat corpul omenesc.

Folosind aceste metode,veti putea remarca faptul ca materialele stralucitoare, lucioase, creeaza senzatia ca silueta sau corpul omenesc sunt mai mari, mai ales in cazul unui produs de imbracaminte cu o silueta ajustata; suprafetele stralucitoare confera, de asemenea, un aspect mai elegant, in comparatie cu cele mate, intunecate. Incercati apoi sa corelati materialele cu tipul de imbracaminte, ocazia purtarii, sezon (clima) etc. Sfatul este, deci, sa experimentati, sa evaluati, deoarece prin dezvoltarea acestor abilitati se deschid noi orizonturi in ceea ce priveste utilizarea materialelor textile si a efectelor pe care acestea le au atunci cand produsul de imbracaminte este purtat.

Deci, silueta si modelul produselor de imbracaminte sunt influentate de structura materialului textil, masa sa specfica, desen. Contextura materialului textil poate fi descrisa in termeni plastici ca: aspra, noduroasa, lejera etc. Prin folosirea unor contexturi noduroase (bucleurile), de exemplu, linia este mai lina si, in acelasi timp, se adauga volum. Designerii utilizeaza adeseori astfel de materiale pentru ca produsele de imbracaminte in culori palide sau unii sa devina mai interesante, mai atractive. De asemenea, liniile ascutite nu pot fi create din materiale care au o contextura lejera, noduroasa, voluminoasa. Liniile drepte ale corpului, care cer, in concordanta, o linie sau o silueta dreapta a produselor de imbracaminte, impun si folosirea unor materiale cu bucle mici sau fara bucle. Liniile drepte sau ascutite nu pot fi create din materiale cu o structura compacta (cum ar fi de exemplu gabardina din lana) sau din materiale luciose (cum sunt matasea,satinul sau taftaua); cele mai adecvate materiale,care pot fi folosite pentru a crea linii efectiv ascutite (de exemplu) sunt cele din fin, din matase, stofele cu legatura diagonal etc.; folosirea materialelor de intarire poate fi benefica in obtinerea liniilor ascutite dintr-unmaterial care, altfel, ar cadea usor sau ar drapa. Pentru corpurile sau siluetele cu linii rotunjite nu sunt recomandate bucleurile sau materialele prea voluminoase, deoarece acestea creeaza iluzia ca liniile curbe sunt mai curbe, in loc sa fie indulcite, atenuate sau estompate. Materialele moi si netede drapeaza bine si cad in faldui usoare si de aceea sunt recomandate in crearea unor linii curbe line, neaccentuate.

Designerul trebuie sa cunoasca o serie de aspecte legate de fabricarea materialelor si a confectiilor textile pentru a putea coordona o activitate deosebit de complexa, cea a realizarii noilor colectii. El incepe prin evaluarea si testarea materialelor pentru a-si putea cristaizaideile si pentru a evita solutiile gresite. Orice designer experimentat trece in revista toate tipurile de materialr textile pentru a-si forma o privire de ansablu, pentru a cunoaste ce ofera piata si pentru a nu omite vre-un material adecvat telurilor sale. Selectarea materialelor este dependenta si de moda, pret, estetica, destinatie, functionalitate etc.

I. Elemente decorative ale anilor `60

Anii `60 a reprezentat o perioada a schimbarilor, atat din punct de vedere tehnologic, cat si social si mai ales la categoria haine a fost o schimbare socanta. Aceasta perioada de timp reprezinta, pentru haine, o renastere avand ca sablon nu doar stilul de imbracaminte de pana atunci, ci si decoratiunile vestimentare inspirate din natura, din zona geografica, din zona de asezare (urban sau rural), din decoratiunile interioare si chiar muzica a avut un impuls asupra hainelor.

Elementele decorului acestei perioade erau urmatoarele:


Culorile – erau inspirate din natura; verde, portocaliu si galben erau foarte populare si puteau fi intalnite oriunde: in vestimentatie, in decorul interior sau la masini. Insa, in anii `60 culorile erau exagerate ajungandu-se pana la nuante excesiv de vibrante. Culorile halucinogene au avut, de asemenea, un impact maxim. Culori precum: rozul fucsia si portocaliul madarina erau folosite una langa alta. Tapetul metalic din vinilin stralucitor era foarte la moda. Contrastul alb-negru era si el extrem de popular. Efectul dorit era acela de a crea un impact maxim pentru un aspect provocator, frapant.

Materialele – tesaturile colorate, salurile Paisley, modelele florale si psihedelice erau principalele tendinte ale vremii. Cu cat un material era mai colorat cu atat mai bine, iar materialele de dimensiuni mari, cu flori stilizate si in culori luminoase erau preferatele tuturor. Culorile neon creau un aspect modern. Infatisarea hippie consta in modelele entice, precum erau tesaturile din bumbac indiene. Sari-urile indiene erau foarte folosite ca draperii, cuverturi de pat sau decoratiuni de perete.

Imagine de ansamblu – Imaginea generala, caracteristica anilor `60 este una de curatenie si deschidere. Modernismul si expresionismul abstract incepusera sa fie foarte cunoscute. Traditiile erau respinse si noile tendinte si puncte de vedere erau celebrate. Designul devenise o modalitate de a provoca emotii si reactii. In plus, minimalismul, ca forma a modernismului, redusese decorul la elementele esentiale. In opozitie, miscarile “flower power” si Hippie erau mai decorative si etnice in natura.

II. Stiluri vestimentare

Ne-am propus sa vorbim despre ce stil vestimentar sa adoptam in functie de personalitatea noastra. Pentru a intelege mai bine ce stil vestimentar ni se potriveste, mai intai trebuie sa aflam care sunt aceste stiluri vestimentare.

2.1. Stilul elegantAcest stil presupune piese vestimentare create de designeri sau reproduceri ale

pieselor din colectiile designerilor. Culorile alb, negru, gri au fost dintotdeauna considerate culori elegante. Asadar, daca

va doriti un stil elegant optati pentru tinute in aceste culori. Croiul nu trebuie sa fie complicat, din contra liniile simple sunt mult mai elegante, iar

daca nu ma credeti uitati-va la croiul din colectiile Chanel. Daca va doriti un stil elegant, atunci optati pentru materiale fine. Iar pentru a completa o tinuta

eleganta alegeti bijuterii din aur sau pietre pretioase veritabile, cum ar fi diamantele.

2.2. Stilul clasicVestimentatia clasica nu se demodeaza nicioadata si o poti adopta

indiferent de varsta. Acest stil este un triumf al artei, demonstrand ca poate persista de-a lungul anilor.

Daca va doriti haine care sa fie in permanenta la moda, atunci alegeti unele in culorile beige, rosu, albastru sau negru.

Croiul simplu si traditional nu se va demoda niciodata.Optati pentru materiale durabile, deoarece aceste tinute le veti putea

purta o perioada foarte lunga de timp. Bineinteles, trebuie asortate tot cu bijuterii clasice, cum ar fi perlele (bratari, lanturi, inele, brose, cercei si accesorii de par).


2.3. Stilul casual Acest stil presupune tinute comode, usor de purtat. Puteti opta pentru orice

culoare, de la stralucitoare le cele pastelate sau in culorile pamantului.Denimul este unul dintre materialele preferate ale celor ce adopta stilul

casual. Dar si fibrele sintetice sau cele naturale se potrivesc acestui stil vestimentar. Puteti alege accesorii simple, conteaza doar cum le asortati.

2.4. Stilul urbanAtunci cand ne uitam pe strada, vom vedea o multime de oameni imbracati dupa

propiul lor stil, in comunitatea lor urbana. Cultura hip-hop domina stilul urban si aduce multe piese vestimentare noi.

Stilul urban este rezultatul unei fuziuni dintre culturi diferite, idei si atitudini ale oamenilor din mediul urban. Asadar, nu putem vorbi de o paleta de culori, ci de un mix de nuante si culori care se schimba ca si vremea.

Croiul nu este impus de designeri, ci de oameni obisnuiti care isi pun ideile in practica si mai ales de aceia care refuza sa urmeze stilul conventional.

Influentele sunt variate si numeroase, de la cultura africana, americana si asiatica la cultura rock, pop, hip hop, indie sau dance. Toate aceste influente au dat nastere la o bogata paleta de materiale din care putem alege atunci cand dorim sa optam pentru stilul urban.

De fapt, stilul urban este adevarata moda, stilul care iti pune in valoare adevarata personalitate si atitudine. Este cel mai actual stil, deoarece reprezinta ceea ce se poarta in comunitatea noastra.

2.5. Stiluri adaptateDe sigur de la aceste stiluri "principale" au derivat si alte

stiluri secundare sau stiluri adaptate dupa resursele financiare ale unei persoane sau dupa gusturile oamenilor, cum ar fi: Harajuku (originar din Asia, mai precis Japonia; este un stil de imbracaminte si de coafare, care apartine in mare parte stilului urban), imbracamintea office a devenit, de curand, un stil vestimentar (care contine o combinatie a mai mutor stiluri: elegant, clasic si casual), asa mult ravnitul stil emo (nume provenit de la emotii, care a prins un contur serios in ultimi ani si care este apreciat de un numar destul de mare de adolescenti) etc. Toate aceste stiluri sau moduri de a valorifica vestimentatia si totodata personalitatea fiecarui reprezinta o inspiratie din trecut, caruia i-a fost adaugat ceva nou. Deoarece lumea este intr-o continua schimbare multa lume isi creaza propriul stil de imbracaminte.

2.6. Clasificarea stilurilorStilul de imbracaminte poate fi clasificat dupa urmatoarele criterii:

- sex (feminin, masculin);- varsta (copii, adulti, batrani);- ocupatie (scolar, muncitor);- anotimp (primavara, vara, toamna, iarna);- gusturi.

Din stiulri se poate trage urmatoarea concuzie: ca moda este o evolutie a imbracamintei.


III. Evolutia si stilul imbracamintei

Imbracamintea este un bun vestimentar, necesar omului pentru protejarea impotriva intemperiilor, sau ca mijloc de podoaba si infrumusetare a corpului sau.

Inca de la aparitia omului pe pamant, imbracamintea s-a impus ca o sricta necesitate indispensabila, fara de care viata devine imposibila. In decursul veacurilor, omul a folosit diferite mijloace de acoperire si protejare a corpului; aceste mijloace au fost determinate de zona geografica in care a trait si de intemperiile care au actionat asupra sa. La inceput, aceste mijloace de protejare au fost simple si rudimentare, dar pe parcursul timpurilor ele au fost perfectionate si imbunatatite o data cu descoperirile si perfectionarile tehnice aparute in viata omului.

Evolutia imbracamintei s-a desfasurat ca urmare a obtinerii unor materiale noi cu aspect placut, frumoase la vedere, rezistente la solicitarile mecanice si eficiente la prelucrare si la purtare. Un element important in evolutia materialelor l-a constituit coloristica materialelor, care a determinat o adevarata lupta in obtinerea de materiale in culori frumoase si apoi combinarea lor la confectionarea imbracamintei.

Imbracamintea a fost, in totdeauna, aleasa in functie de clasele sociale instarite care impuneau restrictii si in vestimentatia oamenilor de rand. Popoarele dominante, din diferite zone geografice,au avut un rol foarte important in linia si forma imbracamintei, care consta in deciderea liniei vestimentare. Cu toate acestea, imbracamintea a avut o evoultie continua, fiind influentata si de evolutia stiintei si tehnicii care au avansata fara oprire.

3.1. Imbracamintea in antichitate1.1.1. Costumul grecCostumul se caracterizeaza prin simplitate la inceputul acelei perioade, cand inca nu aparusera

meseriasii croitori, care sa confectioneze imbracamintea. Haina era confectionata in casa de catre fiecare purtator si mai tarziu au aparut producatorii de veste pe care le purtau in deosebi barbatii. Imbracamintea acestor timpuri se confectiona in culorii vii si a predominat pana la aparitia costumului "Doric" care a pus bazele costumului antic grec.

1.1.2. Costumul romanAvea trasaturi asemanatoare costumului greac fiind drapat cu falduri drepte care nu se mdelau pe

conformatia corpului.1.1.3. Costumul bizantinA aparut ca o influenta a costumului grecesc si indoesebi a celui asiatic (sirian si iordanian) care se

aflau in preajam Bizantului. Aparitia conceptiilor teologice si idealurile de frumusete au determinat creatia unei mode care sa acopere cat mai mult din conformatia corpului. Ca urmare, Constantinopolul a devenit un centru mondial al imbracamintei de lux, unde se produceau tot mai multe tesaturi frumoase, rigide si in culori variate. Astfel, apare o diversitate de tesaturi in culori vii, cu desene si motive simetrice sau florale, influentate de imbracamintea siriana.

3.2. Costumul medieval1.2.1 Costumul medievalEra caracterizat printr-o linie lunga, plisata frumos si ajustata pe gat si la maneci. In functie de zona

geografica, se foloseau materiale graose pentru regiunile cu clima rece si materiale subtiri din canepa, in sau matase pentru zonele cu clima calda. In anotimpuri reci, se mai foloseau pelerine drepte confectionate din tesasturi groase sau dublate cu blanuri.

1.2.2 Costumul feudalPentru inalta societate, costumatia pastra oarecum linia, dar se deosebea prin bogatia de podoabe

si broderiile cu care era impodobit costumul lor. Costumul in aceasta perioada continea, de obicei, doua robe si/sau pantaloni cu tunica scurta. In aceasta perioada, costumatia este in plin proces de transformare, atat la femei cat si la barbati.

1.2.3. Costumul gotic


Costumul gotic este specific acelei perioade istorice in care schimbarea era in plina amploare. Vestimentatia acelei perioade de timp este reprezentata de tinute cat mai frumoase si confectionate cu mult lux si fast. Hainele contineau diferite culori cu motive brodate sau imprimate. Camasile se transforma ajungand, tot mai mult, la forma asemanatoare a celor din zilele noastre. Tot in aceasi perioada a aparut gulerul tare si se pune accent pe noile transformari ale societatii: interzicerea, de catre nobilime, purtarii culorilor gri si verde, de asemenea purtarii blanurilor scumpe, a aurului si a pietrelor pretioase.

3.3. Vestimentatia renascentistaAcest stil de imbracaminte apare in epoca Renasterii si aduce un elogiu frumusetii fizice a omului.

Acest costum este caracterizat prin revere late si dublate cu blanuri, prin decolteuri degajate, care sa asigure libertatea miscarilor, precum si alte modificari impuse de cerintele modei, atat pentru femei cat si pentru barbati. In anotimpurile calduroase se folosea crinolina, o rochie din materiale subtiri, decoltata la gat, foarte stransa pe talie si foarte larga la tiv, unde se inatreste cu balene din os sau din metal.

Un factor mobilizator in evolutia imbracamintei l-a constituit Franta, care prin curtea domnitoare ce a predominat o perioada indelungata de timp, a influentat intregul proces de evolutie. Astfel se explica si faptul ca in 1672 apare la Paris primul jurnal de moda care se foloseste pana si in zilele de azi.

3.4. Costumul popular romanesc Costumul din Romania a evoluat in functie de perioadele istorice si de starea economica a claselor

sociale care l-au constituit. La femei imbracamintea era compusa din camasa luga si dreapta, incretita la gat si in talie, avand maneci ajustate la terminatie. de la taile in jos, acestea, purtau sorturi, numite catrinte, iar pe cap aveau o basma in anotimpurile calduroase sau o marama dublata in anotimpurile friguroase. Pe trup se lua o scurta prelungita peste genunchi. Barbatii purtau pantaloni de dimie ajustati pe picior, care in anotimputile calduroase se confectionau din panza facuta in casa. Peste pantaloni se purta o camasa larga, care se ajusta pe talie cu un brau sau un chimir, iar manecile erau drepte si largi. Pe cap purtau o caciula tuguiata, usor turtita intr-o parte sau o boneta inspirata din traditiile tracice.

Peste acestea, in anotimpurile reci se purta un suman,, care acoperea corpul pana la genunchi si rare ori pana la glezne. Cu toate influentele popoarelor migratoare, vestimentatia traditionala a romanilor si-a pastrat caracteristicile si trasaturile nationale pana in prezent.


Capitolul IIDescrierea rochiei

I. Analiza modelului:

- si la fata si la spate, rochia este aproape simetrica;- nici la fata, nici la spate, rochia nu are pense;- are fermoar pe partea dreapta;- la tivul de la nivelul gleznelor este brodat;- de cravata este atasat un guler pentru sustinere.

Detaliile principale: fata, formata dintr-o bucata, si spatele, care este, la fel ca si fata, format tot dintr-o bucata. Detaliile secundare: guler - o bacata, cravata - o bucata si fermuar - o bucata.

Rochia pentru atestat este o rochie de tip lunga, pana la glezne, usor evazata o data cu coborarea spre tiv. Nu are maneci, in scimb are un guler flexibil cu inchidere: nasture + butoniera. Culoarea rochiei este mov aprins si pe mijlocul partii de sus din fata are adaugat un material alb in forma de cravata. Rochia da o nota de elganta, si in acelasi timp, si de simplitate. Eleganta si simplitatea, impreuna, formeaza un contrast aparte, care la rochiile de gala dau un "plus" produsului. Rochia de ocazie este o vestimentaţie clasică pentru diferite festivităţi şi de aceea trebuie să aibă o linie modernă şi mai ales elegantă. Materialul folosit pentru rochie este satenul. Am ales acest tip de material deoarece este un material are o culoare placuta, este simplu, elegant si da o nota de clasicism. Modelul rochiei este inspirat de pe un articol gasit pe internet, am atasat o poza ca exemplu.

II. Formulele tiparului clasic:

2.1. Calculele folosite la proiectarea tiparuluiIC = 173 cmPb = 50 cmAd = 5 cm

2.2. Calculul dimensiunilor de bază:Lt = IC/4 – 2 = 173/4 – 2 = 41,25 cm : 5 = 8,25 cmPŞ = Pb + 5 = 50 + 5 = 55 cm : 5 = 11 cmLsp = Pb/3 + 2 = 50/3 + 2 = 18,67 cm : 5 = 3,73 cm Lpt = Pb/3 + 3 = 50/3 + 3 = 16,66 cm : 5 = 3,93 cm

2.3. Trasarea liniilor de bază în lungime:AB = Pb/4 + 10 = 50/4 + 10 = 22,5 cm : 5 = 4,5 cmAT = Lt = 41,25 cm : 5 = 8,25 cm


Ab = Lş = 50 + 20 = 70 cm : 5 = 14 cmAL = Lpn= 120 cm : 5 = 24 cm

2.4. Trasarea liniilor de bază în lăţime:BB1= Lsp+ Ad/3 = 18,67cm + 5/3 = 20,34 cm : 5 = 4,07 cmBB2 = Pb+ Ad = 50 + 5 = 55 : 5 = 11 cmB2B3 = Lpt+ Ad/3 + 1 = 16,66 cm + 5/3 + 1 = 19,33 : 5 = 3,6 cmB1B4 = B1B3/2 (se măsoară pe tipar)

2.5. Trasarea liniilor de contur:Aa = (Pb+ Ad) /8 = (50 + 5)/8 = 6,88 cm = 1.37 cmaa1 = Aa/4 + 0,5 = 6,88/4 + 0,5 = 2.22 cmA1a2 = 2 cm = 0,4 cma2a3 = 1 cm = 0,2 cmA2A3 = Aa +1 = 7,5 cm = 1,5 cmA2G = A3G1 = aa1 + 1 = 3,1 cm = 0,62 cmB2B5 = B2B3/2PP'= 0,5 cmB5P1 = B5P/2P1P2 = Pb/10 - 0,5 cm = 50/10 - 0,5 = 4,5 cm = 0,9 cmB5P3 = B5PB1a4 = Pb/4 = 50/4 = 12,5 cm = 2,5 cmP3P4 + G1P = a1a3 - 1P3P4 = a1a3 - (G1P + 1)B3R = 4,5 cm = 0,9 cmt2t3 = 1 cm = 0,2 cmt3t4 = t3t5 = 3,5 cm = 0,7 cmt1t6 = 1 cm = 0,2 cmtt1 = tt2 = 2 cm = 0,4 cmt2t4 = t3t5 = 2,5 cm = 0,5 cm


III. Etapele trasformarii tiparului rochiei clasice in tiparul rochie cu cravata

3.1. Etapele la spate:In prima etapa: din partea superioara a tiparului, am decupat tot pana la nivelul sub bratului. Apoi

am mutat pensa pe laterale tiparului la nivelul taliei, o jumatate pe lateral si cealalta jumatate pe linia de simerie, si pe urma am adaugat in partea de jos a tiparului pe ambele margini, pentru a face rochia evazata. Si la final am dublat tiparul pentru a conferi lejeritate.

3.2. Etapele la partea din fata:In etapa intai am mutat jumatate de pensa pe lateral la nivelul taliei; in a doua etapa am adaugat

surplus de tipar, tiparului clasic pentru a face rochia sa fie evazata. In cea de-a treia etapa am calculat unde vine cea de-a doua jumatate de pensa pe linia de simetrie pentru a face loc cravatei si am taiat partea respectiva. In urmatoarea etapa am unit umarul cu gulerulsi jumatate din distanta de la unire am adaugat-o statiului pentru cravata. In etapa a patra am decupat partea superioara a tiparului de la varful superior al cravatei pana la nivelul sub bratului. Si in ulrima parte am dublat, ca la spate, tiparul pentru a conferi lejeritate si pentru a putea corecta daca am gresit la dimensiuni.

IV. Procesul tehnologic al rochie de gala cu cravata


Procesul tehnologic de confectiuonare reprezinta totalitatea operatiilor si fazelor tehnologice desfasurate intr-o ordine logica pentru confectionarea rochiei de gala cu cravata. Procesul de confectionare cuprinde operatii de prelucrare a detaliilor, operatii de asamblare a detaliilor si operatii de finisare a produsului finit; deci este un tabel in care se explica in ce ordine trebuie facute toate operatiile, aratandu-ne in acelasi timp si cum ar trebui sa arate si si cu ce masina de cusut ar trebui sa coasem.

Nr.crt.

Denumirea operatiei Vedere fata Vedere sectiune Masini si utilaje

1. Surfilarea detaliiilor Triplock

2. Coaseraea cravatei cu fata

Masina simpla de cusut

3. Asamblarea fetei cu spatele


4. Coaserea fermoarului Masina simpla de cusut

5. Montarea gulerului la cravata



6.

7.

Tighelirea

Coaserea tivul


Masina de brodat

Biblografie


Introducere - http://andreau.wordpress.com/rochii-gala

Evolutia si stilul imbracamintei - Manual pentru clasele a XI - a si a XII - a, licee industriale cu profil de industrie usoara

Descrierea rochiei - In prima parte de pe: http://andreau.wordpress.com/rochii-gala - In a doua parte din: "Croitorie. Carte pentru tineret" - In ultima parte din: Manual pentru clasele a XI - a si a XII - a, licee

industriale cu profil de industrie usoara

Tiparul clasic - Manual pentru clasele a XI - a si a XII - a, licee industriale cu profil de industrie usoara

Formulele tiparului clasic - Manual pentru clasele a XI - a si a XII - a, licee industriale cu profil de industrie usoara

Etapele de modificare - http://andreau.wordpress.com/rochii-gala

Pozele - http://andreau.wordpress.com/rochii-gala - http://www.invatasitucumseface.ro/rochie-tipar-clasic - http://www.stil-si-moda.ro/stiluri-vestimentare

my design thesis !!!!!!

Documents