muzical~ actualitatea · electrocutante). snobismul, la rândul său, este stimulat copios de...

Serie nouãiulie 2013

7(CXLIV)

36 pagini9,9 lei

D i n s u m a r:

Saptămâna Internaţională a Muzicii NoiRemember Dorin TeodorescuTinere talente la malul măriiKerestely, Ţeicu, ArdeleanCaravana CatenaAmintiri cu Luminiţa Dobrescu

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ªI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIAMUZICAL~ACTUAL

ITATEA

În imagine: Nicofoto: Sebastian Oros

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2013

Editorial

Consternare şiîngrijorare

Liviu DĂNCEANU

Marile evenimente muzicale trebuie sădospească aidoma unui aluat ce creşte la călduraîntreţinută de publicul spectator. Fără public oriceîntâmplare artistică devine un fel de surogat,artefact, erzaţ; altfel spus plat şi steril. Publiculpoate fi convocat (manipulat?) de mass-media şiauto-convocat de propriul său snobism. Mass-media mai îndeplineşte şi rolul de a pregătiaperceptiv impactul cu evenimentul; uneori prinanume şocuri (terapeutice, desigur, chiar dacăelectrocutante). Snobismul, la rândul său, estestimulat copios de prezenţa oficialităţilor locale,ca de altfel şi a unor nume sonore din tabăraprotagoniştilor (musai o prezenţă asiduă, dintr-unanumit punct de vedere chiar protectoare). Darun eveniment muzical se şi auto-publicitează (de obicei, la noi, eleste mai cunoscut în străinătate decât în ţară, fie şi pentru că, seştie, valurile ating ţărmurile mai îndepărtate măturând, nu de puţineori, indiferenţa găştilor şi a reţelelor mai mult sau mai puţindeghizate). Marile evenimente nu sunt nicidecum aventuri oarbe;ele ţin mai curând de principiile fizicii aşa cum este, bunăoară,legea lui Arhimede: cu cât scufunzi mai mult (cu alte cuvinte, câtinvesteşti mai mult) cu atât vei avea mai crescut nivelul(magnitudinea) evenimentului. Ca să nu mai spunem că în oriceraport de parteneriat există o lege mutuală (şi nu numai), carestipulează că cine dă banul are drept de control asupra aceluiacare îl cheltuieşte. Or, nu îmi aduc aminte ca de ani buni, la noi, săfi fost vreun manager de festival chemat pentru a-şi motivaîntreprinderile (opţiunile, criteriile, selecţia, rezultatele etc). Evidentcă un festival se cade a curma risipa ori deturnările. Tot atât deadevărat este însă şi faptul că una dintre poveţele evenimentuluimuzical trebuie să fie reabilitarea ideii de recompensă a muncii. Pede altă parte, festivalul are libertatea de a-şi devora oaspeţii, dea-i exploata la maximum, nu numai prin etalarea vocaţiei lorspecifice, ci şi prin identificarea acelor resurse umane propriimarilor personalităţi. Cui nu-i place să fie spectatorul unuieveniment muzical de excepţie? Dar, cum spectacolul total deastăzi este mai interactiv decât oricând, iar unii protagonişti joacăîn cel mai curat stil traseist, suntem, iată, siliţi să compunem noipartituri, poate prea sofisticate pentru experienţa de caredispunem, dar de o indelebilă necesitate lăuntrică. Un gest pe carenu l-am face dacă numai noi am fi jigniţi, umiliţi etc., dar jignită şiumilită este însăşi muzica românească. Nu de azi, de ieri, şi nicidoar uneori şi involuntar. Ci, cu o poftă şi osârdie demne demicimea unor sclavi ai făţărniciei şi ignoranţei. Lasă că, dacăevenimentul teatral, plastic ori cel literar mai pătrunde când şi cândprin plasa evenimentelor politice, economice, sociale sau sportive(şi foarte bine face!), muzica savantă contemporană e ocultată cuabilitate şi cinism de către mediile de informare. Mai trist este faptulcă însăşi instituţiile culturale abilitate tratează noua muzicăromânească ca pe o „Cenuşăreasă” ce poartă un pantof „secondhand”. Cine sunt sfetnicii acestor instituţii şi care sunt vedetele

DIN SUMARSăptamâna Internaţională a

Muzicii Noi 2013 2-10

Recenzii 12-13

Tinere talente la Constanţa 14

Remember 16-17

Punctul pe j... azz 18-19

Compozitorii noştri 20-21

Evenimente muzicale 22-23

Caravana Catena 24-25Concerte 26-27Femina 28-29Amintiri cu L. Dobrescu 30-31CD-uri 34-35

mass-media moral obligatesă susţină cauza muziciiculte autohtone (or, nu peaceea de divertisment)? Înnici un caz personalităţi alefenomenului sonorromânesc. Pur şi simplu elenu sunt cooptate şi nicimăcar consultate în acţiunide logistică pe termenmediu şi lung a culturiinaţionale. Înclinăm săcredem că la „cinele detaină” ale celor ce pun lacale răstignirea creaţieinoastre contemporane iauparte tocmai acei indivizi cuo experienţă îndelungată şi– vai – cu un exerciţiu binerezolvat în zonamediocrităţii, incapabilităţiişi oportunismului. Or,

desantul componisticii româneşti în lume trebuiesusţinut de acele instituţii ce au ca menireprotejarea şi promovarea artei autohtone. Nici unfestival, reuniune, impresar ori editor nu te va plătipentru difuzarea în străinătate a muzicii ţării tale;eventual îţi vor oferi scena şi contextul în care poţirestitui opusurile şcolii româneşti. Şi aceasta nu-ipuţin lucru. Graţie unor relaţii personale atentcultivate beneficiem de suficiente prilejuri prin caresă facem cunoscute realizări nobile ale noii noastrecomponistici. Ofensiva muzicii româneşti seamână însă sine die, în timp ce speranţa noastrăse transformă hic et nunc în consternare şiîngrijorare.

2

SIMN 2013


“Noul, oveche

poveste”Despina PETECEL THEODORU

Am luat drept motto alînsemnărilor de faţă sintagma folosităde către filosoful Andrei Corneapentru titlul una dintre cărţile sale,întrucât mi s-a părut adecvatădefinirii, într-un fel, a fenomenuluicontemporan de creaţie, aşa cum afost el prezentat şi în recent încheiataediţie a Săptămânii Internaţionale aMuzicii Noi (25-31 Mai 2013), adicăîntr-un context larg, generos, flancat –dacă pot spune astfel - de opere alepredecesorilor noii generaţii decompozitori. Filiaţia muzicii noi, cutehnici, limbaje, structuri, formule şiconfiguraţii ritmico-melodice,“recuperate fără rest” din tradiţiileunui trecut mai apropiat sau maiîndepărtat, ca şi recursul launiversalitatea simbolurilor arhetipale(i.e. actualitatea, modernitatea lor

niciodată alterată de trecerea timpuluişi a modelor) a dezvăluit, atâtvigoarea, soliditatea, anvergurameşteşugului componistic algeneraţiilor din primele decenii alesecolului al XX-lea, cât şiingeniozitatea, fantezia, dexteritateageneraţiei actuale de compozitori, dea inova, de a crea “opere dereconstrucţie imaginativă” a acestortrecuturi. Meritul îi revine nouluidirector artistic al SIMN, compozitorulşi profesorul Dan Buciu. Scopul său afost acela de a concepe o ediţie

“echilibrată”, în care să “coabitezetendinţe de ultimă oră, cu lucrări careau intrat (sau tind să intre) înpatrimoniul valoric mondial sau/şiromânesc”, pornind de la“accepţiunea dată în Vestul Europei”noţiunii de “Muzică Nouă”, adicămuzica de după 1950. De aceea, pelângă numele consacrate aleprezentului, concertele au înscris înprogramele lor nume “parţial uitatesau neglijate”, precum ConstantinSilvestri, Paul Constantinescu, MihailJora, Dan Constantinescu, SigismundToduţă, Dan Voiculescu, DumitruCapoianu, Mihai Moldovan, LiviuGlodeanu etc.

Conferinţa susţinută în Sala“Dinu Lipatti” a Universităţii deMuzică, de către compozitorulpolonez Zygmund Krauze despregândirea sa muzicală cuprinsă într-unsistem teoretic numit “unistic andspatial music”, ce are în vederecrearea de texturi fluide, eteronfone,obţinute din mixarea şi stratificareadiferitelor citate folclorice, extrase dinfolclorul Poloniei, dar şi in al altorculturi muzicale ale lumii, ca şi desprepreocupările sale minimaliste, cu

efecte caleidoscopice etc.,dublul Simpozion organizatîn aceeaşi incintă, pentru acelebra centenarul naşterii luiConstantin Silvestri şicomemorarea a cinci deceniide la moartea lui PaulConstantinescu (coordonatorştiinţific Olguţa Lupu) şi, deasemenea, lansarea CD-uluicu lucrări ale foarte tinereicompozitoare Ana Szylágyi(prezentat de către pianista şiprofesoara Lavinia Coman)au îmbogăţit conturul

manifestărilor festivaliere, facilitândînţelegerea mai aplicată, dinperspectivă muzicologică, afenomenului muzicii contemporane.

Din păcate, nu am reuşit săfiu prezentă la toate manifestările. Deaceea, însemnările mele se vorrezuma, ca şi în alte dăţi, laconcertele şi spectacolele la care afost posibil să particip. Şi, întrucâtacestea s-au grupat de la sine în“perechi”, voi renunţa la factorulcronologic!

Spectacole de operă şi unperformence.

“Săptămâna...” a debutat cuopera în două acte şi un Prolog, Oscrisoare pierdută (după piesaomonimă a lui Ion Luca Caragiale) deDan Dediu, pe un libet de ŞtefanNeagrău – care a semnat şi regiaspectacolului - şi cu o scenografiecreată/ imaginată de Viorica Petrovici.Soliştii, corul (pregătit excelent deDaniel Jinga) şi Orchestra Operei

Naţionale l-au avut la pupitrul dirijoralpe Vlad Conta.

Dintre compozitorii zilelornoastre, care şi-au făcut din“refigurarea trecutului în prezent” oadevărată pasiune, dar şi un act devirtuozitate rămâne, indubitabil, DanDediu! Ingenios, cu o imaginaţie“neînfrânată”, cum însuşimărturiseşte, dar dublată de operfectă stăpânire a tuturor tehnicilorşi limbajelor componistice,fundamentale în edificarea unorarhitecturi sonore solide şiarmonioase, chiar dacă aparentlipsite de stabilitate – precumarhitecturile lui Gaudi - datorităeclectismului stilistic pe care-l cultivăcu voluptate, Dan Dediu atinge defiecare dată performanţe care încântăşi uimesc. “Ritmuri şi inflexiunimelodice balcanice”, “hora lungă,romanţa, french can-can-ul”, ritmurilede joc popular, tango-ul, “bossa nova,peşrevul turcesc, fanfaramoldovenească”, reminiscenţe de

Dan Dediu

Mihail Jora

3

SIMN 2013


canzonettă italiană sau valsul culentori raveliene, tristeţi à la Sibeliussau grimase à la Sostakovici, ecourivenite din sacralitatea muziciistravinskiene, din graţia baletelor luiCeaikovski, din patosul habanereiCarmencitei sau din duetele dedragoste ale Boemei pucciniene,toate s-au înlănţuit în opera lui DanDediu, cu umor, ironie şi mult firesc,

într-o parodie plină de autenticitate şisavoare a mediului socio-politic, deieri şi de azi.

Spre deosebire de Momâi şiMumii (cata-strofe), tot dupăCaragiale, prezentate anul trecut subformă de concert, tot la OperaNaţională, versiunea completă apartiturii caragialiene – scrisă “cuplăcere şi dintr-un foc” - a beneficiatde o scenografie extrem de inspirată– ca toate creaţiile sale – a VioricăiPetrovici. Artista plastică a optatpentru “un spaţiu destul de abstract,plin de forme inanimate, repetabile” -fiinţe virtuale, din hârtie, agăţate peun fel de schele gigantice, care auîmpânzit scena pe întregul parcurs aldesfăşurării spectacolului, citind ziarevirtuale. Viorica Petrovici a mizat petonurile “de griuri, de la alb la negru”tocmai pentru a sugera rigiditatea,stereotipia de limbaj, comportament,vestimentaţie a unei anume categoriisocio-politice, indiferent de epoca încare trăieşte şi activează. O ideesubtilă, la care ţine în mod deosebit şiautoarea, mi s-a părut plasarea, îndiferite colţuri ale decorului, a unorfelinare cu o lumină gălbuie,“misterioasă, ce dezvăluie cele maiascunse secrete”, cu alte cuvinte,

dezvăluie prin ascundere, întâmplăriadesea dubioase petrecute în spateleaparenţelor cosmetizate de ipocriziaunor societăţi corupte şi coruptibile.Personajele, “acompaniate” de câteun leit-motiv specific caracterului şipoziţiei lor sociale, au fost creionatemuzical cu vervă, cu accente şi tuşeîndrăzneţe şi o acuitate egalată doarde măiestria lui Paul Constantinescu,

atunci când a scris O noaptefurtunoasă.

În afară de Andrei Lazăr(Caţavencu), Valentin Racoveanu

(Trahanache) şi Răzvan Georgescu(Agamiţă Dandanache), ceilalţiinterpreţi au făcut parte dintr-ogarnitură complet nouă: FlorinSimionca (Tipătescu), Iustinian Zetea(Pristanda), Simonida Luţescu (ZoeTrahanache), Daniel Filipescu(Farfuridi), Daniel Pop(Brânzovenescu), Liviu Indricău(Cetăţeanul), Vlad Benescu

(Becherul). Deşi s-au remarcat cu toţiiprin dicţie impecabilă, joc de scenăexpresiv şi voci bine timbrate şimodulate, cred totuşi că, pentruCaţavencu, ar fi fost necesar uninterpret mai impozant, mai infatuat,cu o atitudine mai arogantă, iarpentru Zoe, o interpretă mai silfidă şimai seducătoare. Sub baghetasigură, meticuloasă, a lui Vlad Conta,corul, orchestra şi întregul ansamblual Operei, s-au pliat cu promptitudineşi flexibilitate tuturor momentelorvocale şi coregrafice - acestea dinurmă interpretate de un grup de eleviai Liceului de Coregrafie “FloriaCapsali”, solişti Alina Ştefănescu şiIonuţ Arteni.

Dan Dediu a găsit, cuadevărat, “ştecherul potrivit care săintre în priza atât de specială ascrisorii pierdute”, astfel încât debutulactualei ediţii a SIMN a fost laînălţime, stabilind o ştachetă foarteridicată pentru calitatea concertelor şispectacolelor ulterioare.

Peste numai două zile (27Mai) am asistat la un alt fel de sintezăstilistică şi semantică, în planspiritual, cu ramificaţii mistico-religioase, reunind, într-un Prolog şi

şapte tablouri, nu doar istorialimbajelor şi armoniilor muzicalepământene şi cosmice, ci şi Genezaspeciei umane şi, în general, a tuturorspeciilor vii de pe Terra, înconexiunea şi dependenţa lor deGeneza Universului: opera trans-realist-arhetipală într-un act, deMihaela Vosganian, Visătorul trezit,pentru ansamblu de solişti, actori

scenă din O scrisoare pierdută

scenă din Visătorul trezit

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2013

SIMN 2013păpuşari, grup vocal, orchestră şidansatori, cu momente video, dans şisunete procesate, pe un libret şi cutexte de Varujan şi Armine Vosganian,în regia atât de originală a luiAlexander Hausvater, perfectacordată cu polisemia acţiunii.

Ca şi Cross-media Opera,Locurile de putere ale “DoamneiAlbe”, montată în ediţia din 2011 aSIMN, tot pe scena Operei Naţionale,Visătorul trezit reflectă, în sunete,imagini, gestualitate, texte cu caracterritualic, esoteric, impregnate de o

sacralitate atotcuprinzătoare, încă oetapă a experienţelor iniţiaticepersonale ale autoarei, din ce în cemai preocupată de depăşirea limitelorcunoaşterii. Prin această nouăîntruchipare sonoră, MihaelaVosganian deschide calea către oestetică sui generis, prin care să“recupereze funcţiile arhetipale aleartei: de ritual, de catharsis, extatică,de vindecare” - şi, în egală măsură, săaceeadă în zona suprarealului, prinvarii tehnici onirice, prin efortuldesprinderii de sine şi pătrunderea înînsuşi “compendiul”, codul cunoaşteriiabsolute, fizice şi metafizice, Akasha.De altfel, Akasha este şi titlul primuluidin cele 7 tablouri ale operei, iar visulare rol de vehicol care faciliteazăcălătoria în astral. Muzica trece de laritmuri de tobe primitive, la efectelascive de jazz, limpezite de

inflexiunile modal-paradisiace alepiccolei (Akasha - visul macro-cosmical spaţiului energiei cauzale); de lasunete teluric-ancestrale (Agharta -visul micro-cosmic în centrulpământului), la onomatopee, cânteceşi jocuri de copii şi clapping musicexprimate cu candoare, nonşalanţă,expresivitate de către Irinel Anghel, înThe Moon and Sun Child - visulcopilului, recuperarea copiluluiinterior; de la vorbirea-cântată,rudimentară, a vocii inconfundabile aElmirei Sebat, ce atinge deopotrivă

pragul cel mai de sus aldestructurării fiinţei, printr-unţipăt similar cu cel al Sfinxuluimuribund din Oedipulenescian (Dead Immersion -visul femeii scufundate înmoarte, prin iubire), ladezlănţuirile dionisiace,sacrificiale, ale grupului debalerini, în ritmuri şi sunetesălbatice de trombon şisaxofon, în timp ce grupulvocal îl invocă pe Zalmoxis cuincantaţii magice, oferindu-izeului păgân “pe cel ales”,capabil să “treacă prin foc”pentru el (Zalmoxe´s Choice -visul sacrificiului alesului dac);de la un lamento ca un threniantic, care premergebocetului de proporţiicosmice, în care ecuprinsă jalea infinită,atemporală, pentru

muritori, dar şi pentru IisusCel răstignit şi, poate, chiarsuferinţa Lui pentru păcatelelumii, magistral cântat deMihaela Vosganian (Nubia –visul ceremonialului deînmormântare), lasuccesiunea de simboluri ceapar în proiecţiile video,suplinind sau subliniindsemnificaţiile ultimuluimoment, MerKaBa - visuliniţierii luminii albe -, cândLiliana Iorgulescu deschide ocarte – Cartea Vieţii probabil -ale cărei pagini le răsfoieştede la dreapta la stânga, ca şi când arciti detaliile înscrise acolo, dinainte deînceputul Timpurilor, despre destinulfiecărui muritor în parte, după care leîmprăştie în aer, redându-le parcăArhivei Universului, Akasha. În timp

ce interpreţii şi balerinii sunt grupaţi înfaţa scenei, în imaginile video se nascşi mor Galaxii, iar din cuplul primordial– Adam şi Eva (Elmira Sebat şi unuldintre balerini) - se nasc şi mor, pentrua reînvia, civilizaţii şi seminţii ...

Ar fi nevoie de câteva paginipentru a vorbi despre toţi interpreţii –Grupul de muzică Inter-Art, alcătuitdin Mihaela Vosganian, Irinel Anghel,Elmira Sebat, Geanina SăveanuMeragiu, Ana şi Maria Chifu, BarrieWebb, Constantin Urziceanu,Alexandru Dan Andrei, Radu Vâlcu,Corul şi Orchestra Teatrului Naţinal deOperetă “Ion Dacian” dirijate, maibine-zis stăpânite, ghidate de TiberiuSoare, cu mână sigură, inteligenţă şicomprehensiune, în hăţişulsemnificaţiilor spirituale ale textului şimuzicii -, ca şi despre scenografia şicostumele realizate de VioricaPetrovici, cu aceeaşi deschidere şisubtilă înţelegere a lumii simbolurilorarhetipale.

Aş încheia grupajulspectacolelor cu un impact puternicasupra publicului, cu performence-ulmultimedia Fairies & Fishes,instalaţie-fantezie imaginată de IrinelAnghel în Expoziţia Acvaristică dinParcul Herăstrău. Ca de obicei înfeeriile pe care le concepe şi

construieşte, Irinel Anghel provoacă“liberul arbitru” al spectatorilor,stimulându-i să iasă din inerţiacotidiană şi să decidă calea pe carevor să meargă: pe cea a “sacrificiilor”rezultate în urma calculelor

Mihaela Vosganian

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2013

SIMN 2013excesiv/exclusiv-raţionale (Scylla),sau pe cea a acceptării aspectuluiimprevizibil al vieţii, cu toateconsecinţele care decurg din aceastăalegere (Charybda). În accepţia luiHomer, Scylla şi Charybda arîntruchipa, dualitatea – ori/ori,sau/sau – fiind totuşi complementare,un fel de coincidentia oppositorum –unul fiind simbolul sinelui, al ego-ului,considerat ca unica realitate posibilă,celălalt, simbolul reflectării realităţiiînconjurătoare şi acceptării ei caatare. Nu fără temei, aşadar, IrinelAnghel a plasat cele două personaje,chiar la intrarea în culoarul îngust –asemenea strâmtorii Messina pe carelegenda spune că o străjuiau cei doimonştri mitologici, Scylla şi Charybda– care ducea la intrarea în Acvariu,unde erai nevoit să te strecori printr-un labirint încă şi mai îngust,“presărat” cu o serie de ispiteodisseice, care te deturnau dindrumul spre ieşire, făcându-tesă revii mereu în locul din careai plecat: sirene mari şi mici,melodioase şi visătoare (trăindîn Marea Oniriei), odansatoare (Irina Marinescu),o violonistă (Raluca Stratulat),Ulysse, Penelopa, dar şi unpersonaj shakespearian, fiinţaangelică, aeriană, Ariel -(A(i)ri(n)el, care trăieşte înParadoXphere – personificatăde Irinel însăşi, înveşmântatăîn alb, cu o ghirlandă de floricolorate etc. Sunetele live şiprocesate, emise de vioară,de vocea lui Irinel sau redatede mediul electronic, s-au menţinut însfera ingenuităţii, cu fluctuaţii acvaticesau, dimpotrivă, plutitoare în spaţii denicăieri sau de “altundeva”! Încă odată, Irinel Anghel a tranformatderizoriul aparenţei în temă dereflecţie asupra “călătoriei” spre noiînşine şi ajungerea la esenţalăuntrică, după nenumărate rătăciri şireveniri prin labirintul îndoielilor,întocmai ca Ulysse.

Concertele tinerilorcompozitori.

Cele două concerte dedicateTinerilor Compozitori Români au pusîn evidenţă, pe de o parte, înclinaţialor pentru tehnici, formule de limbaj şi

forme de expresie ataşate tradiţiilormodal-arhaice, polifoniei clasice,stilului crossover sau paratextualităţii,pe de altă parte, atracţia crescândăpentru mituri şi legende, simboluri aleunor culturi, credinţe, filosofii exoticeetc. Primul concert cameralmultimedia (25 Mai), subintitulat“Kaleidoscope”, s-a axat pe lucrări cucaracter sincretic, muzica – live/multimedia, cu tentă preponderentmodal-arhaică fiind însoţită în specialde proiecţii video. În lucrarea“ÎncerCantata” pentru soprană(Veronica Anuşca) şi ansamblu(SonoMania), pe versuri de CornelBrad, Sabina Ulubeanu descrie osuită contrastantă de stări de spirit, ceoscilează între înăuntru-înafară, prinpolitempii ritmico-timbrale combinatecu efecte vagi de bocet ale vocii desoprană - cântată, vorbită, intensdramatică sau dimpotrivă, destinsă,

sfârşind în imponderabil, ca gândulcare se gândeşte pe sine, hrănindu-se din propria-i combustie. DianaGheorghiu a reuşit să spună mult/multe într-o piesă interesantă, dedimensiuni reduse - Dragonfy III. Alter(ed) ego, pentru ansamblu (flaut,clarinet, violă, violoncel, pian,percuţie) şi bandă. Tema balaurului şia metamorfozelor produse demişcările lui convulsive au inspirat-oîn a inventa şi o metodă, tehnicaumbrelor captive, unde, “fiecare sunetatacat în timp real implică oproiecţie/umbră sonoră ce rămânecaptivă într-un plan auditiv secundarpe tot parcursul piesei.” Pe un fondsonor arhetipal, cu sunete prelungi cao pedală, transformată în ţesătură

eterofonică, pigmentată cu acorduri şiritmuri telurice (pian, percuţie), seproiectează video (autor MihaiBenea), chipul unei fete cu faţaacoperită de un văl transparent,ghemuită pe un teren pietruit, pemarginea unui râu, părând să visezecu ochii deschişi. Treptat, fizionomiaşi, implicit, Eul, i se “alterează”

(altered ego), iar corpul i se acoperăcu forme dantelate, în nuanţe de lasepia la alb, în tehnica “body painting”realizată de Silvia Trăistaru. Apoi totuldispare, la fel de treptat precum aînceput, ca o iluzie optică. PentruGabriel Mălăncioiu, complement-aritatea constituie tema predilectă acreaţiilor sale. Punctul de pornire încompunerea lucrăriiComplementarium, pentru soprană(Alexandra Ariadna Mihai), clarinet,violă, violoncel şi percuţie dedicatămemoriei lui Jonathan Harvey a fostchiar una dintre partiturilecompozitorului englez, atras la rândullui de dualităţi şi contrarii coincidente,cu tentă sacră, religioasă - Death ofLight/ Light of Death (MoarteaLuminii/ Lumina Morţii). GabrielMălăncioiu recurge şi el la structurimodale esenţializate, în contrast cuintensitatea amplificată a vocii.Intonaţiile ei hăulite, doinite, ritualice,ca şi când ar dori să recuperezeesenţa sacră a fiinţei, sunt dublate deefecte de toacă şi, în acelaşi timp, deîngânarea unui motiv bizantin, decătre ceilalţi instrumentişti.Suomisaundi (“sunet finlandez”)

Gabriel Mălăncioiu

Sabina Ulubeanu


SIMN 2013pentru ansamblu şi proiecţii video(Tiberiu Dinescu), de Dan Variu aadus în atenţie stilul “trance music” -gen ambiguu al muzicii electronice,datorită polistilismului pe care sebazează - techno şi house, jazz,muzică de dans şi chiar new age -curent apărut la începutul anilor 1990,promovat în special în cluburi şidiscoteci. Compozitorul inventează oglumă muzicală sinestezică,transformându-i pe instrumentişti învocalişti, fiecare silabisind cuvântuldin titlu, pe ritmuri diferite – punctate,de jazz, în formule repetitiv-obsesive -şi pe fundaluri diferit colorate şiluminate. Şi de data aceasta,ansamblul SonoMania, alcătuit dininstrumentişti deja consacraţi printalentul şi măiestria lor interpretative

(Ana Chifu, flaut, Maria Chifu, fagot,Mihai Pintenaru, clarinet, TamaraDica, violă, Eugen Bogdan-Popa,violoncel, Radu Vâlcu, chitară, OlgaPodobinshi, pian Sorin Rotaru,percuţie) s-a aflat sub baghetadirijorului Lucian Beschiu. Concertuls-a încheiat cu piesa lui Darie Nemeş-Bota, Nartazuba (Sălaşul Zeilor),pentru ansamblu (flaut, clarinet, fagot,violă, violoncel, pian, percuţie) şibandă, cu proiecţii video realizate decompozitor după tablourile realist-figurative ale pictorului croat IgorKordej, în coregrafia semnată deFlorin Munteanu – totodatăprotagonistul secvenţelor de dansritualic. Inspirat de Legendele ţării luiVam. O mitologie a omului - în fapt, oficţiune imaginată de Vladimir Colin -,Darie Nemeş le-a transpus într-overitabilă Creaţiune, unde, din ritmurimasive şi strigăte ancestral-primitiveînregistrate pe bandă, sunt făurite şidistruse structuri gigantice - în spaţiiamintind atelierele lui Hefaistos, în

adâncurile Mării celei Mari, în carepescuia muritorul Vam sau însălaşurile intergalactice ale “narţilornemuritori”... În proiecţiile video –adevărate fresce în mişcare – cecontrapunctează “evenimentele”sonore, vedem coexistând timpuri,seminţii, armate şi fapte războinice,fenomene naturale apocaliptice,peste care triumfă chipul lui Vam -eroul care a reuşit să dominestăpânirea zeilor conduşi de Ormag,“numele spaimei”, “secure de os”pentru muritori, înlocuind credinţa înforţele supranaturale cu religia (cf.concluziei lui Vladimir Colin). Piesaface parte dintr-un proiect mai amplu,pretenţios, din care autorul ne-aprezentat doar un “forşpan”, extremde incitant.

Cel de-al doilea concert altinerilor compozitori (28 Mai) a fostsusţinut de ansamblul transilvăneanIconArts, condus de dirijorul săupermanent, Gabriel Bebeşelea.

Lucrările incluse în acest program aureflectat, în principal, preocupareacompozitorilor pentru scriitura modal-polifonică. Rame şi cioburi pentrupian la 4 mâini şi percuţie de Mihai

Măniceanu (interpreţi, autorul şi MihaiMurariu) a re-adus în prim-plangândirea sa muzicală secvenţială şigustul pentru contraste cultivate cutalent, imaginaţie şi forţă expresivă.Construită din 5 secvenţe, piesa s-aaxat pe un joc ritmico-timbral variat:formule contrapunctice de virtuozitatepercusivă, cu inserturi din folclorulgenuin al copiilor au alternat cumomente pianistice consonante,urmate de o combinaţie de acordurisparte şi de unificarea lor în “rama”frumos cizelată de armoniile pianuluişi percuţiei laolaltă. Finalul piesei aconstat din sintetizarea ritmuriloreterogene ale percuţiei, arpegierilediafane ale pianului, din verva şicantabilitatea lor poetică. Ambiguu,titlul piesei Adinei Sibianu, Letters,pentru pian, vioară, oboi, violoncel şipercuţie, ar putea fi interpretat la felde bine ca “litere” şi “scrisori”.Indiferent însă de semnificaţiacuvântului, demersul sonor pare săsugereze lectura unor scrisori (stiluri)concepute cu litere (motive)aparţinând, pe rând, eterofoniei(oboiul şi corzile), cantabilităţii cutentă meditativă repartizată corzilor şipianului (Mihai Murariu),contrapunctului imitativ (în canon) almotivelor (ansamblul), culminând cu ofugă polifonică generală, cu amprentămodală. Ca într-o unduire a unei“panglici” – Braid - plutind în aer,muzica lui Mihai Murariu, pentruansamblu, se balansează între

lirismul visător al corzilor şioboiului şi pigmentărileritmico-acordice ale pianuluişi percuţiei, în fraze ample,polifonizate. SebastianAndrone dezlănţuie Stihiileîntr-o partitură destinatăansamblului de 11instrumentişti (pian, douăviori, violă, violoncel,contrabas, oboi, clarinet,flaut, fagot, percuţie).Imperceptibile la început, canişte respiraţii, flageoletelestranii ale corzilor semetamorfozează însonorităţi primitive (fagot-

clarinet). La rândul lor, acestea setransformă într-un motiv de cântec deleagăn trist (oboi-flaut), preluat deunisonul ansamblului, amplificat până

Sonomania

Gabriel Bebeşelea

la paroxism, ca o ieşire din matcă. Pefondul acesta de sorginte ritual-arhaică se interpun inflexiunile uneidoine de jale, ca un bocet, ce parepreluat din folclorul ancestral –asemănător, poate, cu cele culese deBrăiloiu -, dar care e repede absorbitde vocea tainică a naturii din care aizvorât. O muzică frumos şi elegantconstruită, cu mare supleţe şi abilitate,în spirit clasic, mozartian şireverberaţii neoclasice, stravinskiene,a fost Simfonietta pentru ansamblu şidoi percuţionişti, de Dominic Maican –absolvent, la vârsta de 18 ani, alprestigioasei Jiuilliard School, vârstăla care scrisese deja 6 simfonii, unRequiem, muzică pentru pian şi de

cameră, şi era deţinătorul a nu maipuţin de 45 de premii şi distincţii,discipol al lui Karlheinz Stockhausen,printre alţii. Odată cu piesa DianeiSimon, pătrundem în lumeasimbolurilor vedice - Matsyaînsemnând “peşte”, dar şi avatar alzeului Vihnu, jumătate războinic cupatru mâini, jumătate un peştegigantic. Compoziţia pare să reflecte oasemenea dualitate, printr-ocombinaţie între muzica arhetipală,bazată pe rezonanţa naturală asunetelor, texturi eterofonice şi ritmurieterogene, repetate însă pe osuprafaţă excesivă ca întindere.Şerban Marcu a ales ca reperparatextual un mit al antichităţiigreceşti, Narcis, a cărui poveste ailustrat-o sub forma unei melopeimodale, cu inserţii de unison şimomente eterofonice, plurivocale,sincronice, amintind de Ison II deŞtefan Niculescu, dar şi de atmsoferapastorală a multora dintre creaţiile lui

Cornel Ţăranu – maestrul său laAcademia de Muzică din Cluj-Napoca.Concertul s-a încheiat cu lucrarea luiVlad Maistorovici, Vis cu vampiri – ofrenezie ritmică, scrisă cu umorşi lejeritate, în stil crossover, curitmuri de jazz convertite sprefinal în ritmuri de taraf, cu isonultipic ţinut de contrabas şi cufinal brusc, ca un scherzando.

Despre recitaluri.Primul dintre recitalurile

cu adevărat extraordinare afost cel care l-a avut caprotagonist pe flautistul italianMario Caroli (26 Mai). Acestartist miraculos fascinează defiecare dată auditoriul prin felulîn care-şi foloseşte întreagafiinţă la plasticizarea şirafinarea sunetelor minimalist-melismatice, prin “filaje” specifice doarinstrumentelor cu coarde (Patrumelodii armene de Bruno Mantovani);virtuozitatea cu care combină tehnicilede emisie a sunetelor: tongue ram,multifonice, jet whistler, whispertoneetc., convertind timbrul flautului cândîntr-unul asemănător cu al viorii, înaltul apropiat de undele martenot, într-unul amintind semnalele sonore alepăsărilor exotice sau efectul ciocnirilordiscrete ale cochiliilor de Moluşte(Donax de Ivan Fedele, dar şi Mortetamburo de Salvatore Sciarrino);eterizarea spiralată, filigranată asunetelor, prin folosirea vocii şi awhispertone-ului, ca şi a unui vibratomagic, obţinut prin dozarea intensităţiicu care îşi apasă degetele pe clapeleflautului (Laconismul Aripii de Kaija

Saariaho); apropierea şi îndepărtarea,reliefarea şi estomparea, coborârea şiproiectarea sunetelor pe înălţimitranscendentale (Sonata de Tiberiu

Olah, căreia i-a redescoperit noisubtilităţi spirituale); materializareasau fluidizarea materiei sonore, curitmări sincopate, ce descriu faliileînguste săpate de torentele fluviale înstânci (Ravine de Stefano Gervasoni);sublimarea şi purificarea fiinţei, prinmoarte, de balastul materiei, înparticule aidoma cuantelor de lumină(Grădina japoneză, pentru flaut-bas,piccolă şi mediu electronic, de DoinaRotaru).

Celălalt recital extraordinar(27 Mai) a fost cel care a pus învaloare, la superlativ, dubla calitate -de pianişti şi compozitori – a lui AndreiTănăsescu şi Mihai Măniceanu. Artişticu temperamente accentuate până laexcentricitate, autentice, inventive,sensibile, cu virtuozitate spectacu-loasă, cei doi s-au completat,inspirându-se şi stimulându-sereciproc, transformând seara într-unact de creaţie greu de uitat. Programula evoluat în crescendo. AndreiTănăsescu a redat cu aplomb,luciditate, cu patos şi forţă depătrundere în adâncurile sensurilormuzicii monumentalitatea, dar şifluiditatea de sorginte impresionistădin 4 piese pentru pian de HoriaŞurianu, narativitatea, spirituldramaturgic şi vizualitatea spaţio-temporală a Sonatei pentru pian deCostin Miereanu, acordurilesecvenţate pointillistic, cu ritmuriaksace, ca un joc între imagine şirealitate din Monotip de Liviu


SIMN 2013

Mihai Măniceanu

Mario Caroli

Andrei Tănăsescu


SIMN 2013Glodeanu, arpegierile diafane,metafizice, cu contraste întredelicateţea petalelor de cireş săspunem, şi vigoarea trunchiurilor decopaci în care înfloresc, din piesaOndulaţii, a japonezului MakotoShinohara.

La rândul lui, MihaiMăniceanu a subliniat, cu capacitateasa de a filtra fiecare sunet prinpropria-i fiinţă, de a-i modulaintensitatea de la consistenţa maseiatomice, la transparenţa efemerului,variaţiile cromatice şi ritmice, sacre-profane, ale lucrării Klavierstück nr. IXde Karlheinz Stockhausen,avalanşele sonore şi contrasteledintre grandios-sublimat, întreaparenţa precară a sunetului şiesenţa lui de dincolo de semn, dinEseu în sunet de GheorgheCostinescu, sau tensiunea ritmică, deextracţie bartókiană, ca un perpetuummobile, cu breşe cantabile, modale şireveniri – poate prea dese şi preaextinse - la formula iniţială din SonataI pentru pian de Henryk Gorecki. Înfinalul recitalului lor, AndreiTănăsescu şi Mihai Măniceanu şi-auunit personalităţile în lucrarea luiAndrei Tănăsescu, Ciuleandra,pentru pian la 4 mâini (p.a.). Dupăepuizarea ultimelor acorduri,cuvintele care au apăreau automat înmintea majorităţii auditorilor au fost“colosal”, “uluitor”, “genial”! Atâtvaloarea muzicii, cât şi nivelulinterpretării au constituit o surprizăchiar şi pentru cei care-i cunoşteaupe cei doi din apariţiile lor anterioareîn ambele ipostaze. De laoriginalitatea, umorul, dexteritateaparodierii unui joc popular arhi-cunoscut, de la fantezia tratăriivariaţiilor tematice, cu dramatism,poezie, agresivitate şi candoare, ladiversitatea şi dificultatea extremă,deloc obişnuită, a scriiturii pianistice,cu cele mai neaşteptate forme deintersectare a mâinilor, totul a fost de

natură să încânte, să şocheze – însensul complex al cuvântului -, săuimească şi să extazieze. AndreiTănăsescu şi Mihai Măniceanu au

alcătuit un cuplu de o rarăcompatibilitate intelectual-afectivă şimuzicală, încât cred că ar trebui să segândească serios la un proiectmuzical mai consistent şi de lungădurată.

Despre două ansambluricamerale.

Primul dintre ele a fost “Profil”condus de Tiberiu Soare (26 Mai) –un ansamblu cu instrumentişti de elită(Diana Moş şi Petru Nemţeanu,vioară, Marian Movileanu, violă,Eugen Bogdan Popa, violoncel, DinuPetrache, contrabas, Ştefan Diaconu,flaut, Emil Vişenescu, clarinet, FlorinPane, trombon, Adriana Maier, pian),bine sudat, versat în interpretareapartiturilor de muzică contemporanăşi foarte nouă, sub bagheta unuidirijor cu viziune amplă şi ştiinţăpolivalentă în privinţa stilurilor şigenurilor componistice. Programulprezentat a surprins o paletă foartediversă de limbaje componistice şiformule instrumental-timbrale: Epitaf

pentru Jorge (probabil Jorge LuisBorges) de Cornel Ţăranu – opartitură din seria “omagiilor”(Omagiu lui Paul Celan) şi amintirilor(Remembering Bartók I, II, III), cutrasee accidentate, non-lineare,precum proza fantastică a scriitoruluibrazilian, cu hiatusuri şi linii continue,cu asperităţi şi relaxări, cu plajeuniforme până la transparenţă,susţinute de o structură de rezitenţămodal-intrinsecă; “Pentru voi”(soprană, clarinet şi cvartet decoarde) de Ulpiu Vlad – o meditaţiede un dramatism profund, dureros,despre suferinţă şi moarte, dar şidespre posibilitatea transfigurării lor,exprimată prin eterofonii polifonizate.Pe fundalul lor, soprana BiancaManoleanu dă curs unor vocalize

penetrante, ce se preschimbă într-unlamento care cuprinde întregul spaţiu-timp, colorându-l în nuanţe de gri-uriintense; “Omagiu lui R. Sch.” (RobertSchumann, desigur), pentru pian,violă, clarinet de György Kurtág – omuzică structurată în 6-7 secţiuni,fiecare cu un profil distinct, axat fie pecontrapunctul imitativ, pe desfăşurăricantabile şi altele concentrate,minimaliste, după modelul webernian,pe alternanţa continuu-discontinuu,pe arpegieri accelerate, fără o ţintăprecisă sau pe omogenitateaconferită de trecerea leit-motivuluitematic de la un instrument la altul;“Nebănuitele trepte”, partiturăinspirată de poemul “Autoportret” dinacest ciclu blagian, pentru soprană şiansamblu, de Viorel Munteanu –piesă cu un relief sonor vălurit,ondulat, aidoma spaţiului mioriticteoretizat de Blaga în sistemul săufilosofic, cu salturi intervalice ample,de la pământul înzăpezit, la

Ansamblul “Profil”

Cornel Ţăranu

Ulpiu Vlad

“frumuseţea şi nefiinţa” curcubeului,al căror spaţiu e umplut cu ornamenteritmico-melodice, cu unduiri alepasajelor flautului şi clarinetului şireverberaţii ale “hăuliturilor” sopranei,ca nişte chemări fără răspuns - dinmoment ce “Lucian Blaga e mut ca o

lebădă”; Nevăzutele (Invizibile)Coduri pentru ansamblu, de VladimirScolnic – o acumulare entropică desonorităţi ritmico-timbrale, la care seajunge treptat, prin sunetele telurice,nenăscute parcă, iniţiate de trombon,asemenea unei vocabule neseman-tice, care pătrund apoi într-o zonă apurităţii primordiale prin succesiuniintervalice consonante, misterioase,perturbate însă brusc de agresivitateapercuţiei, ce dă tonul haosuluibabilonic. Şi, deoarece limitasuperioară nu mai poate fi depăşită,clarinetul vine să restabileascăarmonia cu limpezimea respiraţiei lui,determinând şi celelalte instrumentesă-şi modifice direcţia dinspre haosînspre cosmos, relevând astfelmisterul ascuns al codurilor; Color

Games, pentru ansamblu, de HanaAjashvili – o muzică într-adevărcolorată, caleidoscopică, alcătuită dinpolitempii şi fragmente ritmico-timbrale multicolore, rafinat nuanţate;“Entropia” pentru ansamblu deCristian Lolea – o construcţie alcătuită

dintr-un vacarm timbral, cu accenteaspre, violente şi cascade ritmice înformule variate, cu accente feroce –deşi ostentative - în care apariţiamomentelor lumi-noase e întârziată,poate pentru ca acea clipă să fiepreţuită în datele ei esenţiale. Acelmoment îi e destinat viorii, carecalmează “entro-pia” prin pasajedelicate, în registrul acut.

Concertul ansamblului“Game” condus de Alexandru Matei astârnit, ca întotdeauna, nu doarinteresul, ci şi euforia publicului,datorită spectacolului/spectaculozităţiipe care le oferă de fiecare dată.Programul a debutat cu Salcia pentruflaut (Ana Chifu) şi percuţie, de DoinaRotaru. Deşii ncon fundab i l ă ,muzica Doinei emereu alta,i m p r e v i z i b i l ă ,ţinteşte noi sensuri,noi combinaţiitimbrale care săintre în comuniunecu flautul, noiecuaţii spirituale încare să poată fiîncadrat ciclul existenţial naştere-viaţă-moarte-renaştere. De dataaceasta, compozitoarea a recurs lasimbolul sălciei pletoase, la “plânsul”ei interiorizat, prelins pe crengilegracile, arcuite până aproape deluciul lacurilor pe marginea căroracreşte, şi absorbit de ele fără caimpactul să poată fi sesizat. Laînceput ca un vuiet/vaiet cosmic,

sunetele firave produsede trecerea unui arcuşpe marginea marimbeisunt preluate de flaut şitransmutate în bocet,care planează o vremeîn atmosferă. Brusc,percuţia se precipită,c o m p l e - t â n d u - ş iarsenalul percusivmetalic, cu instrumentedin lemn şi piele, ca şicând s-ar trezi din

amorţeală toată jalea Universului,stârnind agitaţie pe pământ şi în Cer.Explozia ritmico-timbrală e calmatăde sunetele siflate ale flautului,intonând, în filigran, un cântec duiosde leagăn, înconjurat de

onomatopeele ocarinei – semn cămoartea şi renaşterea au făcut“schimbul” sub oblăduirea MagneiMater. Concertul pentru vibrafon şipatru grupe de percuţii de LiviuDănceanu (solist Daniel Iliescu,student în anul I), a mizat pe sonorităţidiafane, cu aer misterios şireverberaţii multiple, creând pânzespectrale şi volumetrii ritmice princumularea diverselor instrumente depercuţie cu efecte timbrale bogatcolorate. Din nou, ansamblul formatde Alexandru Matei, nu poate fi privitaltfel decât ca o grupare de iniţiaţi,conştientă de faptul că instrumentelepe care le mânuiesc cu gestualitateritualică le-ar putea deschide porţile

cunoaşterii simbolice primordiale. ÎnRebonds (Ricoşeuri) de YannisXenakis, Alexandru Matei a fostsingurul, incomparabilul interpret aldiverselor grupuri de tobe – mari,mici, bongos-uri, totm-tom drums-urietc. - pentru care compozitorul a scrisla fel de numeroase tipuri de ritmuri –fruste, aksace, primitive, ceremoniale,de o duritate maximă, repetitive fără afi monotone, “ricoşând” periodic,înapoi, la anumite formule ritmicecare se reiau, pentru a fi continuateîntr-o direcţie cu totul diferită. Prinpiesa Hexagon, Adrian Pop aintenţionat să descrie un ritual magic,folosind sonoritatea de clopote,gongul, trianglul şi bolurile tibetane –ale căror sunete cristaline invită şiînsoţesc oficierea ritualului sacru sauora de meditaţie -, marimba, tobelemici, într-o îmbinare armonioasănefisurată. Pentru lucrarea sa,Misterioso, Sofia Gubaidulina a apelatla o multitudine de instrumente,creând o muzică dinamică, viucolorată, cu ritmuri contrapunctate,efervescente, cu glissando-uri detimpani, dar şi cu efecte volatile,realizate prin intermediul secvenţelor


SIMN 2013

Raluca Stratulat, Orchestra Filarmonicii din Piteşti,dirijor Jin Wang

Ansamblul “Game”

Cristian Lolea


SIMN 2013arpegiate de la marimbe şivibrafoane, care echilibrează raportuldintre concret-abstract, densitate-rarefiere. După un crescendozguduitor, cu timpani şi clopoteexplozive, muzica se retrage parcă învraja misterului iniţial.

Concertul cele douăconcerte simfonice.

Una dintre surprizele actualeiediţii a Săptămânii Internaţionale aMuzicii Noi l-a constituit concertulOrchestrei Filarmonicii din Piteşti (30Mai), înfiinţată în 2007 din iniţiativamanagerului formaţiei, JeanDumitraşcu. La pupitrul dirijoral s-aaflat Jin Wang – oaspete permanental Orchestrei Naţionale Radio încădin 1993. Pe afişul concertului amregăsit nume aproape uitate de

organizatorii vieţii muzicaleautohtone: Mihai Moldovan, DumitruCapoianu, Paul Constantinescu.Ultima piesă din program i-a aparţinutchiar lui Jin Wang – Impresii din TibetVI, Mesajul secret.

Primele trei opus-uri auevidenţiat – mai ales pentru foartetinerii creatori – soliditatea ştiinţeicomponistice a generaţiei care amarcat mijlocul secolului al XX-lea,meşteşugul impecabil al scriituriimuzicale, simţul construcţieicoerente, bine proporţionate, astfelîncât acele creaţii nu şi-au pierdut niciazi actualitatea, în ciuda proiectării lorpe spaţii mult mai ample decât multedintre formele concentrate aletimpurilor noastre. Texturi de MihaiMoldovan este o lucrare concepută înspiritul unui modalism stilizat,geometrizat, compozitorul explorândcu iscusinţă, intuiţie şi viziune largcurpinzătoare straturile primitiv-arhaice, apelând la ritmuri şi semnale

primordiale de alămuri, la armonicelenaturale ale sunetului, la tehnicaeterofoniei. Concertul pentru vioară şiorchestră de Dumitru Capoianu(solistă Raluca Stratulat) are ostructură clasică, în trei mişcări,debordează de inventivitatemelodică, luxurianţă coloristică,virtuozitate sclipitoare, frazele suntarcuite cu eleganţă şi facilitate,modalismul său având şi unelereminiscenţe ritmice văditstravinskiene – Stravinski fiind reperulimposibil de evitat de către generaţiadespre care e vorba. Raluca Stratulatşi-a însuşit cu precizie sensul textuluimuzical, pe care l-a redat culimpezime şi acurateţe. Orchestra şi,în special, compartimentul alămurilor,au sunat impecabil pe tot parcursulserii. Triplul concert pentru vioară,

violoncel şi pian de PaulConstantinescu – solişti LuminiţaBurcă, Andreea Ţimiraş şi MihaiRitivoiu, ultimii doi, proaspeţiabsolvenţi ai Universităţii deMuzică din Bucureşti, ambii fiindposesorii câtorva premii şidistincţii la competiţii naţionale şiinternaţionale (Mihai Ritivoiu aocupat chiar locul al 3-lea laConcursul Internaţional “GeorgeEnescu”, ediţia 2011, şi a obţinutPremiul Fundaţiei “ConstanţaErbiceanu”, iar în prezent este

masterand la Guildhall School ofMusic & Drama din Londra). Toţi trei

s-au integrat perfect în spiritul muziciilui Paul Constantinescu – caracterizatprin vitalitate, fineţe expresivă, cu

vagi reminiscenţe brahmsieneprovenite din Dublul concert pentruvioară, violoncel şi orchestră alcompozitorului german (în parteamediană), erudiţie în privinţacunoaşterii şi stăpânirii arteicontrapunctice şi circumscrierea ei înethosul modal românesc (mişcarea a

III-a). Impresii din Tibet sunt rodulpasiunii lui Jin Wang pentru culturileşi ritualurile extrem-orientale, pe carele explorează cu aceeaşi pasiune şifebrilă, voluptoasă curiozitate cu careabordează fiecare partitură de lapupitrul dirijoral. Acest opus i-adezvăluit publicului latura sacomponistică, forţa sa de a reitera, însunete, un ritual străvechi deinvocare a milei lui Dumnezeu: “Om,mani pad me Hum” – “Doamne,protejează-ne”! Cu ajutorul unorinstrumente specifice, cum suntbolurile metalice tibetane sau domchen-ul (trombonul tibetan) şi kia ring(trompeta tibetană), a cărorsemnificaţie era aceea de conectapământul cu Dumnezeu, Jin Wang aconferit un plus de autenticitateaoficierii serviciului divin. Paroxismulsentenţios al alămurilor, ca un Rextremendae majestatis dinrequiemurile europene, s-a topit înacalmia reverberaţiei de gong, care s-a menţinut până la final, ca un fond-pedală pe care s-adesfăşuratceremonia. Este momentul în carebaritonul – Valentin Vasiliu – rosteştecuvintele de mai sus, cu intonaţiigrave, quasi vorbite, în timp ceinstrumentiştii din orchestră se facecoul cuvintelor lui, pe care le repetă

Dumitru Capoianu

Paul Constantinescz

Mihai Moldovan


SIMN 2013

11

sacadat, ca într-o procesiunereligioasă. La scurtă vreme intervine şisoprana - Tina Munteanu – pe fonduldiscret al unisonului corzilor şi alpasajelor luminoase ale flautului şioboiului, repetând aceeaşi invocaţieîntr-o nuanţă abia perceptibilă.Comuniunea cu Divinitatea seînfăptuise. Doar cuvinte de laudăpentru receptivitatea orchestreipiteştene şi pentru mobilitatea de carea dat dovadă în asimilarea a treipartituri atât de dificile şi pretenţioase.Meritul îi revine în egală măsură lui JinWang care are darul şi harul de aempatiza cu instrumentiştii oricăreiorchestre simfonice.

Concertul de închidere a SIMN(31 Mai) i-a revenit Corului şiOrchestrei Naţionale Radio condusede Tiberiu Soare – dirijorul eipermanent. Programul a reunit treilucrări cu trei abordări distincte delimbaj. Simfonia I de AdrianIorgulescu, bazată pe polistructuriritmice, pe varietatea limbajelor –contrapunctic, eterofonic, modal - şi,aş spune, pe trei repere cu caracterleit-motivic/algoritmic: ritmul, timbrul

oboiului şi unisonul. Din nou trebuie sămă refer la ştiinţa compozitorului de aimagina şi realiza construcţiei flexibile,armonioase, populate cu evenimenteşi episoade sonore dintre cele maidiverse, cu transformări agogice caredau impresia de multiversurilabirintice. Mai puţin obişnuit caalcătuire, Concertul pentru pian şiorchestră de Zygmund Krauze, alcărui solist a fost chiar autorul, a fost

conceput ca o muzică unitară, în patrusecţiuni cu libertate individuală:intervenţiile pianului au caracter decadenţă solistică şi alternează custructurile orchestrale, mereu altele catimbralitate, ritm, model eterofonic. Înprima cadenţă pianul are un profil liric,pastoral, luminos, după ce fuseseintegrat în ţesătura eterofonică aansamblului orchestral; în cea de-adoua formează un duo cuacordeonul, ale cărui sunete seconfundă uneori cu sonoritateapianului sau chiar cu cea a unoradintre suflători, urmată de unfragment orchestral dominat dealămuri, cu efete de orgă; cea de-atreia intervenţie pianistică eîmbibată de afecţiune şi visare şi eprecedată de timbrul strident altrompetelor, iar în ultima, pianulcombină starea acordică şi ceamelodică încheind consonant, pefondul de unison al corzilor, încrescendo. În urma ovaţiilorinsistente ale publicului,compozitorul polonez ne-a încântatpe toţi improvizând cu graţie şinaturaleţe după o Mazurcă de

Chopin. Săptămâna Internaţională a

Muzicii Noi s-a încheiat cu unomagiu adus lui Ştefan Niculescu,fondatorul acestui festival, prinincluderea în program a ultimului săuopus, Pomenire. Un recviemromânesc – “o adaptare proprie adenumirii celebrului Ein deutschesRequiem, după cuvinte din SfântaScriptură, cum spune JohannesBrahms”, mai degrabă o celebrare aeternităţii spiritului, o “aducereaminte de Cel de Sus şi de ceiadormiţi întru Domnul”, decâtexpresia unei ceremonii prodefunctis. Structurat în 7 secţiuni -Odihneşte-te, Mântuitorule, Doamnemiluieşte, “corespunzătoare

catolicului Kyrie Eleison şi ChristeEleison”, Cântecului zorilor, extras dinculegerea “Ale mortului”, alcătuită deConstantin Brăiloiu în 1936, Stihirileglasurilor, Strigătul Atotţiitorului,Evanghelia, Pomenirea (solist basulIustinian Zetea, un tânăr absolvent alclasei de canto a tenorului IonelVoineag, la Universitatea de Muzicădin Bucureşti) – Recviemul lui ŞtefanNiculescu impresionează prin

simplitate şi grandoare; prin rigoarea,substanţa şi frumuseţea scriituriicontrapunctice, modal-bizantine şieterofonice, prin spaţialitateametafizică, prin varietatea nuanţelorţesăturii corale, ce reliefează veşnicapendulare a fiinţei între certitudine şiincertitudine, între interogaţie,implorare şi revelaţie... Toate acestenuanţe au fost subliniate în egală

măsură de corul şi OrchestraRadiodifuziunii şi de Tiberiu Soare, cuînţelegerea în profunzime a textuluibiblic şi muzical deopotrivă, cu ogestică modelată de însuşi contextulsemantic al muzicii, dar şi de energiacompactă a gândului mereu conectatla semnalele transmise de gândireamuzicală a autorului.

Dacă ar fi să caracterizezsuccint ediţia din acest an a SIMN,primele cuvinte care-mi vine în mintear fi diversitatea şi acurateţeaconcepţiei. Diversitate repertorială şiinterpretativă, dar şi unitate îndiversitate în privinţa alcătuiriiprogramelor în funcţie de anumitedirecţii componistice şi efecteexpresive conţinute de opus-urileasociate în fiecare dintre ele.Acurateţe, în privinţa selectării doaracelor partituri şi interpreţi, desprecare s-a estimat că vor fi la înălţimeaexigenţelor impuse dintru-nceput deorganizatorii Săptămânii, aducândtotodată doza de noutate absolutnecesară într-un astfel de context.

În concluzie, cea de-a 23-aediţie a festivalului a fost o reuşită dintoate punctele de vedere.

Ştefan Niculescu

Zygmund Krauze, Dan Buciu


Maeştri

Despre muzică…la superlativ

George RIZEA

Cu un aer primăvăratic, searade 14 mai a adus în cadrul stagiunii derecitaluri a Filarmonicii George Enescuun interesant moment artistic, susţinutde pianistul Vlad Dimulescu.Deopotrivă muzician de concert şipedagog, prezenţa domniei sale pescena Sălii Mari a Ateneului implicătotdeauna curiozitatea publicului cătrenoile repertorii abordate, cât şi dorinţaacestuia de a-i urmări permanentevoluţia artistică, de la un an la altul, dela un recital la altul.

Programul muzical s-a orientatexclusiv în aria stilistică a muziciiromantice. Astfel, debutul a constat înprezentarea Sonatei în sol minor op. 22de Robert Schumann, o lucrare cepropune pianiştilor o construcţie sonorăamplă, şi folosirea unui complex detimbruri deosebite. Am putut observaîncă de la primul atac energiadiscursului muzical pasional, alternat cuvibraţia lirică, puternică, a mişcărilorlente - asemenea personajelorFlorestan (cel pasional) şi Eusebius(visătorul), ce reprezintă dualitateapersonalităţii lui Schumann. Sonorităţileau fost contrastante, realizate fiindprintr-un tuşeu remarcabil, dar şi printehnică de virtuozitate; impresionanteau fost şi liniile polifonice evidenţiate cuostentaţie, ce au condus în modspectaculos către finalul sonatei.

În continuare, şi-au făcut

apariţia paginile schumannieneconcretizate în Kinderszenen op. 15.Alcătuit dintr-o serie de miniaturi, ciclultransfigurează sonor proiecţiaamintirilor copilăriei compozitorului.Interpretată foarte expresiv, ciclul depiese a mişcat foarte mult publicul prinmelosul deosebit, dar şi prin simplitateade exprimare.

După pauză, momentul multaşteptat a fost reprezentat deVariaţiunile pe o temă de Händel op.24, de Johannes Brahms.Reprezentând o capodoperă a literaturiipianistice universale,lucrarea secaracterizează peplanuri multiple:alternanţa modurilormajor-minor, succe-darea variaţiunilorpolifone cu celeomofone, culmi-naţiile dinamice peseturi de variaţiuni,totul fiind încununatprintr-o fugăelaborată deosebit,cu procedee tehnicefoarte dificile. Amsesizat încă dindebut eleganţa cucare pianistul aabordat tema subestetica specifică abarocului, metamorfozată apoi în celmai pur stil romantic. Interpret foartecerebral, Vlad Dimulescu a reuşit săimpresioneze prin concepţia arhi-tecturală remarcabil realizată, dar şiprin modul înduioşător de abordare a

variaţiunilor de caracter, pentru ca apoimăreţia fugii să amintească de MuzicaApelor şi de statulul regal al muzicii cetocmai se încheiase, sub excelentatălmăcire a unui lord al pianului.

A fost un recital de succes,parcursul acestuia fiind alcătuit dinelemente muzicale contrastante, foartebine alese; pianistica artistului serii afost perfect adaptată exigentelorcompozitorilor prin sunet, agilitate,efecte, timbralitate şi planuri sonore,denotând că de-a lungul carierei saleşi-a făurit mijloacele cele mai adecvate

temperamental, pentru a se reprezentaplenar şi consecvent în apariţiile saleconcertistice. În semn de preţuirepentru muzică şi interpretare, publicul aoferit cu generozitate aplauze,concretizate printr-un encore –Aufschwung de Robert Schumann.

Miltiade Nenoiu:„Portret din cinci

închipuiri” Viorel COSMA

În ziua de marţi 21 octombrie 1980, pe hartamuzicală a ţării a apărut cvintetul de suflători „Concordia” –fondat de fagotistul, profesorul şi scriitorul/poet MiltiadeNenoiu. Cartea lansată în Palatul Cantacuzino al UniuniiCompozitorilor se numeşte „Portret din cinci închipuiri” –un titlu literar cam abscons, criptic, dar autorul îi zice„emblematic”, „încifrat”, căci subtitlul volumului, „Concordia”,a fost inspirat şi preluat de la „zeiţa romană a bunei înţelegeri,a armoniei în familie şi societate, fiică a lui Jupiter şi Temis,soră a Păcii”. Fiindcă auziţi ce mai precizează autorul„monografiei subiective”, Concordia, la pagina 82: În anul 367î.e.n., în Forul roman din capitala Italiei s-a ridicat un templucare, citez: „a devenit sediul reuniunilor Senatului roman”!

Îmi imaginez zâmbete pe feţele Dv., însă vă rog săcredeţi că am intrat în posesia exemplarului de semnal alcărţii, cu o lună de zile înainte de evenimentele „încinse” dinParlamentul României, aşa încât orice aluzie politică trebuieexclusă. Am şi un argument zdrobitor: ascultaţi cum sunămotto-ul lui Miltiade Nenoiu din programul de sală de acum32 de ani – preluat după Platon: „Veniţi cu încredere în casaîn care se cântă – zicea anticul filosof elen – pentru cămuzica înlesneşte comunicarea dintre oameni!”

Cu acest mesaj însufleţitor a pornit la drum formaţiacamerală „Concordia”, înfruntând toate furtunile, necazurile,umilirile, dar şi bucuriile, succesele, confirmările profesionalede durată peste timp, pe care – din păcate – niciun altansamblu cameral de suflători din ţara noastră nu le-aîncercat. Miltiade Nenoiu şi colegii săi din „Concordia” aucrezut în victoria lor, au luptat şi – iată – au rezistat 32 de ani,în pofida tuturor dificultăţilor – performanţă neatinsă de nicioaltă echipă camerală autohtonă.

Cartea lui Miltiade Nenoiu este un instrument delucru şi documentare de mare probitate profesională pentrutoţi iubitorii muzicii de suflători, dar în acelaşi timp omonografie de suflet, migălos şi riguros întocmită, blindată de

Vlad Dimulescu

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 7 � Iulie 2013 13

Recenzii

Vioara înBarocul italian

Andreea DRAGU

Cartea „Vioara în Baroculitalian”, autor Mădălin AlexandruStănescu (Editura Muzicală, 2012) estestructurată pe cinci capitole, cu titlurisugestive, ce tratează un subiect desabordat: vioara în perioada barocului.Găsim, pe lângă informaţiile strictistorice, şi puncte de interes actualeprecum interpreţi ai muzicii baroce aisecolului XX sau utilizarea acesteimuzici în arta cinematografică.

În primul capitol (Premise)aflăm istoria viorii, plecând încă de laforma ei primitivă şi ajungând laperioada renascentistă şi apoi barocă,unde autorul face un popas mai mare,pentru a ne descrie fiecare etapă dindezvoltarea acesteia. Aflăm că originileviorii au fost destul de multe şi variate,fapt pentru care este dificil de stabilit cuexactitate unde şi când a luat naştereacest instrument mlădios. Autorulconcluzionează spunându-ne că „uninstrument precum vioara este oentitate ce reuneşte într-un singur corpmai multe destine”.

Ceea ce ştim cu certitudinesunt numele renumiţilor constructori deinstrumente care au adus vioara laforma perfectă, care i-au dezvoltatsunetul şi au condus-o la stadiul în carese află astăzi datorită materialelor dincare era făcută, material ce devenea totmai bun odată cu trecerea anilor. Ceimai importanţi dintre cei amintiţi deautor au fost: Nicola Amati, AntonioStradivari şi Giuseppe Guranieri. Mai

ştim de asemenea şi strămoşii viorii:lăuta, ravanastronul, rebecul, lirabizantină, viela, viola da gamba, lira dabraccio şi viola da braccio.

În continuarea acestuisubcapitol, autorul ne descrie perioadabarocă, în special perioada barocăitaliană; aflăm caracteristicile acesteiperioade, modul în care s-a dezvoltatatunci vioara şi cum a devenit baroculitalian epoca primelor capodopereviolonistice.

În următoarele trei capitole(Cultura muzicală barocă la Roma:Arcangelo Corelli, Cultura muzicalăbarocă în Veneţia: Antonia Vivaldi,Compozitori italieni din alte centremuzicale în secolul XVIII) autorul îşiîndreaptă atenţia asupra muziciiinstrumentale baroce şi a compozitorilorce au scris pentru vioară, făcând şiscurte analize de sonate, la care aataşat şi exemple muzicale.Compozitori menţionaţi în carte:Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi,Francesco Geminiani, Francesco MariaVeracini, Giuseppe Tartini, PietroLocatelli.

Ultimul capitol este de altfel şicel mai interesant şi mai captivant:Despre muzica barocă în secolul XX.Aflăm lucruri foate interesante despreprelucrările moderne ale muzicii baroceşi despre interpreţi ai acesteia în secolulXX: Richard Taruskin, NikolausHarnoncourt, octetul The SwingleSingers sau Nigel Kennedy, violonistcunoscut pentru viziunea sa unicăasupra Anotimpurilor lui Antonio Vivaldi,care sunt cântate într-un ritm mai alert,cu un efect al arcuşului ce imprimămelodiei o sonoritate rock şi cu bătăi dinpicior pentru marcarea accentelor.

Cartea atrage şi prin subiectefoarte actuale precum muzica de film -cea barocă bineînţeles. Dupăintroducerea din care aflăm succintistoria cinematografiei, ne estemenţionat un film în care muzica barocăeste introdusă cu scopul de a ilustrasonor acţiuni care se desfăşurau învremea manifestării curentului baroc:Casanova. Pe coloana sonoră a acestuifilm apar printre altele şi două dinconcertele lui Antonio Vivaldi pentruinstrumente vechi (lăută, mandolină).

Cartea mai conţine şi unrezumat în limba engleză, foarte binevenit, după părerea mea, plus anexe şio bibliografie consistentă.

Recomand această carte înprimul rând celor interesaţi de epocamuzicală barocă, violoniştilor, şi nunumai.

izvoare scrise (cronici, recenzii,interviuri, reportaje, mărturii oficiale,premii, diplome, distincţii naţionale şiinternaţionale) şi, mai cu seamă,atractivă vizual, datorită numeroaselorilustraţii alb/negru şi color. Întregul textse bazează pe surse primare de arhivă,care conving pe cititor că formaţia„Concordia” a avut un rol esenţial înformarea gustului artistic al unui publicreticent faţă de genul muzicii desuflători.

Meritul esenţial al acestuiansamblu artistic în viaţa noastrămuzicală contemporană mi se pare,însă, promovarea consecventă acreaţiei originale. De la partiturile lui IonCăianu, Paul Constantinescu, ZenoVancea, Tudor Ciortea, DumitruCapoianu, până la Tiberiu Olah, AnatolVieru, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe,

Myriam Marbé, Ulpiu Vlad, Dan Dediu,Violeta Dinescu, Doru Popovici, LiviuGlodeanu, Mihai Moldovan, LiviuDănceanu, Liana Alexandra, Maya Badian,Fred Popovici, Nicolae Brânduş, FeliciaDonceanu, Doina Rotaru, Şerban Nichifor,Iancu Dumitrescu, Horaţiu Rădulescu etc.,pe scurt peste 70 de creatori autohtoni şi numai puţini de 126 de compozitori străini autrecut prin „laboratorul” Concordiei de-alungul acestui aproape un sfert de veac.

Miltiade Nenoiu ne-a oferit un„Portret în cinci închipuiri” pentruposteritate. Să-i fim recunoscători şi săpreţuim această muncă fără preget. Cred,cu toată hotărârea, că enigmatica titulaturăa formaţiei „Concordia” şi-a împlinit visele şiaspiraţiile atât de frumos exprimate prinmotto-ul simbolic al anticului Platon:„Muzica înlesneşte comunicarea dintreoameni”.


Tinere talente

Pianista Sabina Oprea şiviolonista Aurora

Zodieru-LucaMariana POPESCU

Un concert inedit a avut loc la Constanţa - o întâlniremuzicală de mare sensibilitate la care au fost protagoniste douătinere talente: pianista Sabina Oprea şi violonista Aurora Zodieru– Luca, în compania Orchestrei Teatrului Oleg Danovschi, dirijatăde Radu Ciorei.

A fost o iniţiativă inspirată pe care publicul constănţeana primit-o cu bucurie: întâlnirea pe aceeaşi scenă a două tinere

muziciene deosebitde talentate,absolvente aleColegiului Naţional deMuzică Regina Mariadin Constanţa, care s-au afirmat încă dinperioada copilăriei,atât pe sceneleconstănţene cât şi încompetiţiile muzicale. În prima parte a

concertului, a evoluatSabina – IulianaOprea, studentă înanul II, la Academiade Muzică GheorgheDima din Cluj, clasaprofesor univ. dr.

Daniel Goiţi, unul dintre renumiţii pianişti concertişti şi în acelaşitimp, un pedagog de marcă.

Sabina Oprea este fiica a doi distinşimuzicieni: mama – Gabriela Oprea, pianist,lector univ. dr. la Facultatea de Arte, iar tatăl -profesor la clasa de clarinet, Colegiul Naţionalde Muzică Regina Maria.

Sabina Oprea a început studiulpianului cu mama sa, la vârsta de trei ani. Caelevă a liceului de muzică constănţean, astudiat pianul cu prof. Alina Deleanu,afirmându-se în competiţii şcolare naţionale şiinternaţionale: “George Georgescu”- Tulcea,Miniatura romantică – Galaţi, OlimpiadeleNaţionale de la Bacău, Cluj.

Tânăra pianistă are în palmaresnumeroase concerte şi recitaluri susţinute laConstanţa, Botoşani, Sibiu, Bucureşti, Cluj.

Din dorinţa de perfecţionare, SabinaOprea a participat la cursuri de specializare cu prof. WolfgangWagenhauser de la Universitatea de Muzică din Trossingen, dincadrul Festivalului Micul Paris, în 2008 şi 2009.

În anul 2012, Sabina Oprea a participat la cursurile demanagement cultural Music – Us Summer Camp, suţinute deIoan Hollender.

În anul 2013, a urmat cursurile de master-class:Rencontres Musicales Internationales en Wallonie, Wavre,Belgia.

La Concursul Naţional de Interpretare Lions Diamond -Timişoara 2013 – a primit Premiul Special al Asociaţiei Culturale.

Pe scena constănţeană, Sabina Oprea a încântatauditoriul cu interpretarea Concertului nr. 3 pentru pian şiorchestră, în do minor, op. 37, de Ludwig van Beethoven.Abordarea acestui concert reprezintă un act muzical dematuritate, ca rezultat al unor acumulări în domeniul tehnicii şiinterpretării pianistice. Inteligenţa muzicală, frazarea, elaborareasunetului, cunoaşterea stilului beethovenian, sensibilitatea – suntdoar câteva dintre calităţile tinerei pianiste deosebit de tenace în

cultivarea unui repertoriu care cere mult studiu şi renunţări. Labis, a interpretat Toccata din Suita nr. 2, în Re major, op. 10 deGeorge Enescu.

În partea a doua a concertului, violonista Aurora Zodieru– Luca, a completat tabloul de tinereţe şi sensiblitate, fiind ocunoscută a scenelor constănţene.

Aurora Zodieru – Luca moşteneşte pasiunea pentrumuzică de la părinţii săi: regretata pianistă Sanda Zodieru – Lucaşi de la tatăl său contrabasistul Vladislav Ioan Zodieru – Luca, celcare i-a îndrumat paşii în muzică, neprecupeţind niciun efort.

A început studiul viorii, la vârsta de 6 ani, cu prof. InesDumitrescu, continuând apoi, cu regretaţii - prof. Radu Pricop şimarele pedagog Ştefan Gheorghiu. La vârsta de 12 ani, a debutatca solistă în concert cu Filarmonica Marea Neagră din Constanţa,urmând apoi, concerte cu Filarmonica din Bacău, cu OrchestraSimfonia - Bucureşti, cu Orchestra UNMB, cu Orchestra TeatruluiNaţional de Operă Oleg Danovschi din Costanţa.

La terminarea Liceului, îşi îndreaptă paşii înspre ÉcoleSuperieure de Musique - Sion (Elveţia), unde a surprins prinnivelul ridicat al pregătirii sale, fiind primită direct în anul II destudiu. Numai după doi ani, a absolvit înalta şcoală, în 2011, cunotă maximă. Este masterandă la Universitatea de Muzică dinGraz (Austria), la clasa profesoarei - renumita violonistă deorigine română Silvia Marcovici.

A participat la cursuri de master-class cu profesorii IgorOzim, Adelina Oprean, Zakhar Bron, Silvia Marcovici, ŞerbanLupu, Shmuel Askenasy, Sergiu Schwartz. Este laureată a mai multor concursuri naţionale. În anul 2011,

Aurora Zodieru – Luca a participat la Concursul Internaţional deVioară „Henri Marteau” de la la Hof, Germania, unde a primit unpremiu special: o copie a viorii Maggini, spre a fi folosită timp detrei ani. În acelaşi an, a fost invitată la Encuentros Musicales deSantander - Spania, unde a susţinut concerte şi recitaluri.

Muzica de cameră este un domeniu preferat alinterpretei, având numeroase apariţii în cvartet şi recitaluri devioară: în Elveţia (Sierne), Spania, Austria (Viena ). Este bursieraClubului Rotary – Cetatea Tomis, în 2009 şi 2012.

În concertul susţinutpe scena TeatruluiNaţional de OperăOleg Danovschi dinConstanţa, AuroraZodieru – Luca aemoţionat cu inter-pretarea Concertuluipentru vioară şiorchestră în Re major,op. 77, de JohannesBrahms, o lucrareromantică de referinţăpentru repertoriulviolonistic, demon-strând că stăpâneştestilul de interpretare

brahmsian, îmbinând tehnica violonistică cu multiplele sensuri aleexpresivităţii tipice muzicii romantice.

Ca bis, a prezentat cu sensibilitate, Andante din Sonataa II-a pentru vioară solo de Bach, pe care l-a dedicat profesoruluide vioară Radu Pricop, care din păcate, chiar în timp ce sedesfăşura concertul, a trecut în lumea celor drepţi.

Şi nu în ultimul rând, trebuie remarcată prestaţiadeosebită a Orchestrei Teatrului Naţional de Operă OlegDanovschi din Constanţa, care sub conducerea dirijorului RaduCiorei - personalitate muzicală de referinţă pentru repertoriulsimfonic şi de operă, înafara însoţirii cu profesionalism a evoluţieicelor două soliste, a completat programul de concert cu Aria dinSuita nr.3, în Re major de J.S. Bach şi 3 dansuri româneşti deB. Bartók.

A fost o seară muzicală specială pe care cele douătinere interprete au oferit-o în dar, publicului constănţean care aştiut să aprecieze şi să se bucure de împletirea armonioasă atinereţii, frumuseţii, sensibilităţii şi măiestriei.


Concerte sub... lupă

Virtuţi alemuzicii

cameraleromantice

Grigore CONSTANTINESCU

În fiecare an, duoul cameralalcătuit din Rudolf Fatyol – vioară şiRemus Manoleanu – pian susţine unconcert în sala Ateneului Român, lainvitaţa Filarmonicii bucureştene. Înmijlocul lunii iunie, cei doi muzicieni auoptat acum pentru o muzică ”aproape”estivală, cu ambient romantic evocator,liniştit, ca şi cum ar fi un preludiu alvacanţei ce se apropie. Desigur, estevorba despre ceea ce primim noi capublic, deoarece repertoriul ce poartăsemnătura lui Antonin Dvorak nu este înegală măsură lesnicios de redat şi înce-i priveşte pe interpreţi.

Muzică de cameră în mareasală de concerte a Ateneului, iată cevadeosebit de solicitant, căci acustica secere special urmărită şi echilibrată, înaşa fel încât tălmăcirea partiturii săîmbine, prin armonizare specifică,maniera numită în vremuri trecute“Haus-musik”. Dvorak, compozitorulromantic înclinat spre sonorităţisimfonice şi vocal-simfonice, poate crea

şi partituri lirice, cuvântătoare în versurimelodice. Este cazul Sonatinei pentruvioară şi pian, demnă de aceastătitulatură miniaturală graţie motivaţieidiscursului tainic, plinde aluzii poetice. Ceidoi parteneri,amplasaţi pe podiumca o formaţie de duoce ocoleştegrandilocvenţa con-certantă, aucapacitatea uneipotriviri ce vine dintr-oîndelungată amiciţiemuzicală. De aicireplici, răspunsuri,paralelisme sonore încare vioara şi pianul seascultă reciproc, cudiscreţie. La mijloculprogramului, Romanţaa dus în continuare această modalitarede exprimare, însă efluviile lirice păreausă descindă din lectura uneicorespondenţe romantice, unde fiecarefrază permite respiraţii, oftaturi, lansăride exprimări intimiste conforme culiniştea cititorilor de epistole dedragoste. Ca o concluzie, se parevenind de la vioara lui Rudolf Fatyol,sunetul final nu lasă nicio îndoială călumina înserării va deveni lumină delună. Mai amplă, construcţia celor treipărţi ale Sonatei pentru vioară şi pianar fi putut să se îndrepte spre modele

camerale brahmsiene. Totuşi, Dvorakamână astfel de întâlniri, vizibile însimfonii, continuând rostirile calde aleduoului cameral, a cărui ambianţă o

părăseşte doar pentru filalul voios allucrării.

Mereu am simţit că alegerearepertoială a venit din dorinţainterpreţilor de a ne oferi un mesaj alpăcii. Şi în sunetul viorii, şi înmobilitatea versificată divers a clapelorpianului, atât Rudolf Fatyol cât şiRemus Manoleanu şi-au definitmăiestria cu o delicată înţelegere adarului oferit de muzică. Nu uităm,ascultându-i, câtă dreptate aveaGeorge Enescu mărturisind că “muzicaare virtuţi consolatoare”.

Un concert simfonic deexcepţie

Mircea ŞTEFĂNESCU

Joi, 20 iunie 2013 Filarmonica George Enescu aprogramat un concert simfonic, pentru care înscriere, dirijor,solist, repertoriu, merită felicitările noastre. Ştiu dintotdeaunacă la Filarmonica bucureşteană există momente, şi nu

singulare, când se produc miracole. Un astfel de moment, însuccesiunea de miracole care a durat de la începutulconcertului până la sfârşitul lui, a fost celebrat de dirijorul şicompozitorul german Peter Ruzicka, şi de violoncelistulValentin Răduţiu născut la München în 1986.

Prima piesă audiată a fost prima audiţie la Bucureştia lucrării Uber Unstern de Peter Ruzicka, un univers sonorscris pentru orchestră mare, un univers conturat cu alternanţetulburătoare şi fremătătoare de pianisime şi de fortisime, într-un alter ego al condiţiei umane, şi al miracolelor, poate şitriumfătoare. ale acesteia dincolo... dincolo de stele.

Valentin Răduţiu solistul Simfoniei concertantepentru violoncel şi orchestră de George Enescu, a dăruitascultătorilor, într-o viziune de mare frumuseţe şi efuziuni aleacesteia şi ale unor altitudini ale virtuozităţii rar întâlnite îninterpretarea acestei capodopere enesciene, o versiune de onoutate absolută. Trebuie să spun că în zeci şi zeci de ani dezile am ascultat de multe, multe ori această Simfonieconcertantă pentru violoncel şi orchestră de GeorgeEnescu, şi am ştiut dintotdeauna că trebuie să existe aici unînţeles pe care, mulţi, mulţi violoncelişti – chiar de prestigiu -nu au ajuns să-l inunde în lumină, şi să-i confere izbucnireade viaţă, de viaţă autentică, aşa cum a sunat acum arcuşul luiValentin Răduţiu, în tandem cu Peter Ruzicka. A fost unmiracol, şi fericiţi au fost cei care au l-au trăit acolo subrotonda Ateneului.

Cele şapte fragmente orchestrale din opera Parsifalde Richard Wagner, s-au adăugat cu Miracolul Vinerii marişi cu un preaplin de absolut cuceritoare măiestrie dirijorală, laimpactul memorabil al acestui concert.


Remember

DorinTeodorescu

Grigore CONSTANTINESCU

După un timp, după mult timp,mereu ne gândim la cei care nu mai suntîmpreună cu noi, la cei pentru care amsimţit afecţiune. Arareori înţelegem că nui-am uitat şi, mai ales, înţelegem de ce nui-am uitat. Cei care l-au admirat pe DorinTeodorescu, purtându-i statornicăprietenie, gândind la el cu nostalgie şitristeţe, pot recunoaşte că de-a lungulvremii imaginea şi vocea “VoievoduluiOperetei” aparţine pentru totdeaunamemoriei. Oricând şi oricât îi repovestimspectacolele, revedem momentelesuperbe ale carierei sale, din păcate preascurtă, pe cât a fost de frumoasă.

Pe la mijlocul anilor şaizeci a fostdescoperit de rectorul Conservatorului“Ciprian Porumbescu”, profesorul dr.Victor Giuleanu, care urmărea din juriu unconcurs de tineri interpreţi amatori. Laacea clipă a intersecţiei cu un alt destin,Dorin Teodorescu a părăsit Timişoara şi aînceput, la sfatul Rectorului studiulcântului clasic. S-au ridicat spre înaltulcerului frumoasele jerbe ale glasului său,care învăţa de la Maestrul PetreŞtefănescu-Goangă cum “se cântă”. Îşiasculta colegii – Eugenia Moldoveanu,Cristian Mihăilescu - cu care cânta la

clasa de operă sub sfatul lui EugenGropşanu, Hero Lupescu. Urca treaptă cutreaptă spre împlinirea visurilor de-abiabănuite cu câtăva vreme în urmă. Dardestinul său la condus către scenă, unde“Mister X” avea să-şi înceapă călătoria devedetă a operetei bucureştene, naţionale,internaţionale.

Prietenia noastră s-a clădit pesentimentul preţuirii, la lumina fiecăruispectacol urmărit. Timpul trecea repede,primii zece ani, apoi alţi zece, numărândvârstele şi succesele, premierele,turneele Când, de la o lună la alta, postulradiofonic “România muzical” nereaminteşte, cu o anume arie, vocea luiDorin Teodorescu, mi se pare incredibil căacest minunat glas, trezind tăcerile, să seaudă de departe, din “Marele Dincolo”.Revin, năpădesc amintirile, fieVânzătorul de păsări, Lăsaţi-mă săcânt, Voievodul ţiganilor, FrumoasaElena, O noapte la Veneţia, Lysistrata,Rose Marie, Se mărită fetele, ContesaMaritza, Văduva veselă, Liliacul,Prinţesa circului, Secretul lui MarcoPolo, Ţara surâsului, Victoria şi-al eihusar, Mătuşa mea Faustina, Plutaşulde pe Bistriţa. Melodiile se schimbă,înfăţişările eroilor întruchipaţi de Dorin lafel. Dar, după spectacol, ieşea din teatrupurtând încă pe chip clipa abia trecută,revedeai întotdeauna aceiaşi figurăsenină, plăcută, de o expresie caldă, plinăde simţire. Se poate oare să vorbim latrecut despre Dorin Teodorescu, după aniicare au trecut de la despărţirea sa de

scenă ? Ultimul său proiect, Victoriaşi-al ei husar îl aştepta în teatru, larepetiţiile de cabină şi de scenă. Zadarnic,căci întunericul avea să înlocuiascăridicarea de continuă.

Prea tânăr pentru a pleca dinmijlocul ansamblului al cărui directorfusese, din preajma studenţilor deConservator pe care la rându-i îi îndruma,din apropierea dragei sale familii -Andreea şi Fani, din proximitateaaplauzelor publicului. Au trecutpaisprezece ani de absenţă; ar fi împlinitacum, în luna iulie, şapte decenii de viaţă.

Soarta i-a cumpănit darurile,bucuriile, munca şi satisfacţiile. Dar maiales i-a oferit dreptul la dragosteanestinsă, dreptul la memorie. Neuitare.

Franz StürmerDamian VULPE

Alături de personalităţile muzicale româneşti, Banatul adat şi o seamă de muzicieni de etnie germană care au contribuitmult la menţinerea şi dezvoltarea acestei arte, printre einumărându-se şi Franz Stürmer. Acesta a activat în miezulsecolului trecut, legându-şi numele de oraşele Timişoara şiReşiţa. S-a născut cu o sută de ani în urmă (3 ianuarie 1913) înlocalitatea cunoscută prin exploatările miniere, Moldova Nouădin sudul Banatului montan dar a urmat Gimnaziul real germanla Timişoara şi tot în perioada respectivă se conturează direcţiadezvoltării sale ulterioare; muzica. Astfel va frecventa Academiade muzică din Cluj care i-a asigurat baza profesării sale cadascăl de muzică vocală dar şi instrumentală, ca dirijor de corsau ansamblu vocal-orchestral, recte operetă.

A predat obiectul muzica la şcoli de predare în limbagermană, mai întâi la Timişoara, înainte de război la „Banatia” iardupă ce a fost concentrat în armata română, la viitorul liceu„Lenau”, evidenţiându-se mai ales prin activitatea coralăsusţinută cu ardoare. Nu e de mirare că dirijează coralaTinerimea germană şi Corul Domului Romano-Catolic iar apoiprin 1965 înfiinţează pe lângă Filarmonică şi un cor de copii carei-au adus recunoaşterea în acest domeniu. Mai conduce şi coruride adulţi din sfera sindicatelor, precum şi celebrul cor ţărănescdin Chizătău.

De Filarmonica „Banatul” se leagă şi activitatea sainstrumentală, fiind membru activ în compartimentul viorilorsecunde şi nu ocolea nici participarea în formaţii camerale cecompletau efervescenţa concertistică în oraşul de pe Bega.

De la începutul anilor ‘60, Franz Stürmer se mutădefinitiv la Reşiţa unde îşi desfăşoară în continuare activitateadidactică predând muzica la diferite şcoli dintre care şi la viitorulLiceu „Diaconovici-Tietz” dar şi vioara la Şcoala de muzică şi

desigur nu nglijează nici laturadirijorală a preocupărilor sale. Pelângă corurile din şcolile în care predăa mai condus Formaţia de cameră alprofesorilor şcolii de muzică, CorulBisericii romano-catolice şi CorulAnsamblului german de operetă lacare se adaugă desigur colectivulorchestral. Cu acest ansamblu aprezentat o seamă de spectacoledintre care reţinem titluri ca: Susanacea inocentă de J.Gilbert, Contesadansului şi Dans spre fericire deR.Stolz, La calul bălan de R.Benatzkysau Contesa Maritza de E.Kalman.

Tot în această perioadăcântatul la vioara îl îndrumă spreserile de muzică organizate demonseniorul paroh Paul Lackner,unde muzica de cameră erapracticată cu asiduitate.

Fiind dirijor de cor şi simţind acuitatea lipsei derepertoriu pentru concertele prezentate de formaţiile pe care leconducea Franz Stürmer se apropie şi de compoziţie, prelucrândfolclorul german din Banat şi scriind câteva cântece de masă,cum se solicita atunci. Ne-au rămas în amintire lucrările: Diewahre Lieb, Ich bin a Schwob, Mein Heimatdorf, S’Leni dar maiales mult cântatul Wen mein Diandel am Abend um Wasser geht.

După dispariţia sa la 14 oct. 1983 amintireaprofesorului, dirijorului, violonistului şi compozitorului FranzStürmer este prezentă la Reşiţa prin darea numelui său formaţieicorale a Asociaţiei germane de cultură şi educaţie a adulţilor ceare un aport cert în peisajul muzical al oraşului.


Remember

Rodica MitricăBadârcea

Stephan POEN

Se va împlini curând un an de la plecarea de peaceastă lume a mezzosopranei Rodica Mitrică Badârcea,solistă a Operei Române din Bucureşti din anul 1975 pânăîn 1990 când s-a stabilit în străinătate continuând pentrumai mulţi ani cariera artistică.

Născută la Craiova în anul 1945, Rodica MitricăBadârcea şi-a desăvârşit studiile muzicale şi artistice laConservatorul „Ciprian Porumbescu” astăzi UniversitateaNaţională de Muzică din Bucureşti.

De-a lungul anilor de ucenicie muzicală şi artisticăde mare valoare petrecuţi în prestigiosul ansamblu alCorului Madrigal sub bagheta marelui dirijor MarinConstantin, artista se afirmă prin obţinerea unorsemnificative premii la concursuri internaţionale de cantode mare importanţă precum cele de la Bucureşti (GeorgeEnescu, 1970), Barcelona (1972, 1976 Maria Canals),Paris (1974). Tot în acea perioadă urmează cursuri deperfecţionare cu maeştri foarte valoroşi precum baritonulGino Bechi, tenorul AntonDermota, soprana Conchita Badia,pianistul Erik Werba.

Acumularea progresivă aconsistentelor experienţe decunoaştere necesare constituirii şiconsolidării profilului personalităţiisale artistice, i-a prilejuit în anul1975 angajarea la Opera Românădin Bucureşti. După o serie deroluri secundare foarte necesareprimilor paşi pe o scenă liricăpentru un tânăr artist, începe să seafirme într-un repertoriu foarteamplu atât la Bucureşti cât şi în alteteatre din România şi dinstrăinătate: Mozart COSI’ FANTUTTE (Dorabella), Rossini ILBARBIERE DI SIVIGLIA (Berta),Delibes LAKME’ (Mallika),Mascagni CAVALLERIARUSTICANA (Lola), Verdi ILTROVATORE (Azucena), AIDA(Amneris), UN BALLO INMASCHERA (Ulrica), DON CARLO(Eboli), RIGOLETTO (Maddalena), OTELLO (Emilia),FALSTAFF (Mrs. Meg Page), ERNANI (Giovanna), WagnerTANNHÄUSER (Venus), DIE WALKÜRE (Rossweisse),Borodin KNIAZ IGOR (Kontchakovna), Bizet CARMEN(Carmen), Saint-Saëns SAMSON ET DALILA (Dalila).Artista s-a afirmat şi în creaţia românească de operă înlucrări precum OEDIPE de Enescu (rolul Jocasta), ORFEUde Gheorghe Dumitrescu (rolul Medeea), FEDRA deMarcel Mihalovici (premieră pentru România (1981). Înconcerte şi recitaluri a abordat numeroase titluri din

repertoriul vocal simfonic, de lied sau de operetă şimusical.

S-a bucurat de frumoase succese în turneeefectuate în Elveţia, Austria, Italia, Germania, Jugoslavia,Belgia, Spania, Franţa, URSS, Bulgaria, Polonia,

Cehoslovacia, etc. Presa de specialitate a elogiat mereucalităţile vocale, interpretative şi prezenţa scenică a artisteiromânce.

Am urmărit apariţiile mezzosopranei Rodica MitricăBadârcea în primii zece ani aicarierei sale la Opera Română dinBucureşti asistând la toatedebuturile şi la un număr foartemare de reprezentaţii. Am admiratcu profundă emoţie glasul său acărui coloană sonoră se caracterizaprin amploare şi supleţe, ceea ce îiconferea o deplină funcţionalitate îna adapta calibrul incisivităţii sonoreşi dozarea nuanţelor timbrale de lacele mai închise la cele maistrălucitoare. Sensibilitatea şieleganţa expresivă împreună cu oîncîntătoare prezenţă scenicărealizau ipostazele teatrale foarteadecvate ale personajelor salerepurtând succese în seri deneuitat. Era un om amabil, sensibil,prietenos, mereu surâzătoare şifoarte caldă în tot ce exprima subaspect artistic şi uman.

Într-una din zilele de augustale anului trecut, în vacanţă înRomânia, lângă foşnetul răcoros al

pădurii, înconjurat de prieteni pasionaţi de operă, ascultam,printre alte înregistrări ale marilor artişti români din trecut şipe Rodica Mitrică Badârcea interpretând „Kiss me Kate” dePorter într-o versiune românească ... Visul de-o vreme îmieste prieten ... Retrăiam în acele momente atmosferainterpretativă ale acestei personalităţi artistice fără să ştimatunci, că, în acele clipe ale după amiezii, spiritul ei porneaîn marea şi definitiva călătorie ... Glasul ei se împleteaatunci cu acel Prieten care este Visul şi care întreţine foculsufletesc a cărui flacără cântătoare continuă să palpite îneternitate. Visul de o vreme a pornit în veşnicie ...


Punctul pe j... azz

Demiurgul de big band-uri

Florian LUNGU

Notam într-un material apărut în revistă acummai bine de trei ani că discografia de jazz se îmbogăţeaîn 2009 cu un album de jazz pe genericul căruia apăreaimplicat un nume al diasporei române. „Pentru O LungăDurată Internaţională”, abreviat P.O.L.D.I. – iată oambiţioasă denominaţie sub care s-a definit unansamblu german fondat în 1996 cuprinzândadolescenţi şi tineri muzicieni formaţi la Liceul deMuzică din oraşul germanTuttlingen, orchestrăîntemeiată, dirijată şi condusăspre culmile succesului dePoldi (Leopold) RobertReisenauer, compatriot alnostru până în 1986 când aemigrat în ţara lui Bach şi a luiMozart. Venit pe lume la 18decembrie 1958 la Sibiu,absolventul Liceului de Muzică„George Enescu” din Capitalăşi al Conservatorului „CiprianPorumbescu” la Secţiatrompetă (Clasa profesoruluiIancu Văduva), s-a afirmat cainstrumentist improvizator dejazz mai întâi în ansambluldirijorului Biţu Mărgărint, apoiîn colaborări cu MirceaTiberian, Garbis Dedeian, cugrupurile „Basorelief” şi„Omicron”. După stabilirea saîn noua ţară de reşedinţă, PoldiReisenauer a activat caprofesor, instrumentist decombo dar mai ales ca dirijor înoraşul Tuttlingen al orchestrei de jazz înfiinţată de el laLiceul de Muzică, cu care a şi întreprins două turnee pemeleagurile noastre, în 2003 şi 2007. Big band-ul asusţinut între timp numeroase concerte în mai multeţări, a apărut pe micul ecran, a înregistrat discuri şi adobândit onorante premii („International Jazzma” –2004, „Jupiter Wind Cup” – 2005, „Jugend Jazzt” –2005, „Skoda Jazz Award” – 2005, „Soloists Award OfThe German Jazz Federation” – 2005 etc.), P.O.L.D.I.BIG BAND impunându-se drept unul dintre cele maibune (dacă nu cel mai bun!) tinere ansambluri similaredin Germania. Publicul românesc, fie el din Sibiu, dinBucureşti, Braşov ori Timişoara, a aplaudat atunci cuîncântare evoluţiile de indiscutabilă pregnanţă ale Bigband-ului german, ca şi disponibilităţile notabile deacurateţe şi acordaj, de substanţialitate armonică,amploare sonoră şi incisivitate timbrală, de sincronism

şi fermitate ritmică dovedite de oaspeţii germani, dar şide marcanţi artişti români invitaţi, precum AncaParghel, Mircea Tiberian şi Nicolas Simion. Albumulapărut în primăvara lui 2008, numit „Live In Romania”, aalăturat unsprezece piese înregistrate din recitalurilesusţinute de Big band-ul P.O.L.D.I. la Sibiu în data de1 iunie 2007 la Sala Thalia şi la Bucureşti în data de 4iunie 2007 în Studioul de Concerte „Mihail Jora”.

Înregistrările concertului care a avut loc la Vienaîn octombrie 2008 s-au constituit drept un preţiosmaterial pentru cel de al treilea disc live al junilorjazzman-i din Tuttlingen, material din care au fostselectate douăsprezece momente muzicale – temestandard în reuşite reînveşmântări sonore – atestândnivelul performant atins de tânăra orchestră, prestanţa

atacurilor proprii instrumentelordin alamă, omogenitateapartidelor de suflători, energiainsuflată interpretărilor,diversitatea repertorială (de laswing şi bop la jazz rock şilatino), creativitatea individualăa tinerilor solişti instrumentişti,cărora li s-a alăturat cavocalistă invitată notorie,cântăreaţa şi profesoaraamericană de culoare SandyPatton.

Cu bucurie am aflat că,neobosit, Poldi Reisenaier aîntemeiat în 2012 o nouăorchestră de tineret, numită„NULL 746 EINS” Bigband(generic inspirat de un numărde telefon), care nu a întîrziatsă se afirme, ansamblul fiind larândul său premiat. Astfel, amaflat de la Poldi că în data de 8iunie a. c. „NULL 746 EINS”Bigband a susţinut laTuttlingen un foarte reuşitconcert, împreună cu faimosultrombonist şi profesor

universitar Jiggs Whigham, dirijor al BBC Londra, cuapreciatul trompetist Joo Kraus şi cu doi artişti românide ţinută care trăiesc în Germania, bass-istul DecebalBădilă şi saxofonistul/ clarinetistul/ compozitorulNicolas Simion. Concertul, înregistrat audio şi video încondiţii tehnice profesionale, va fi imortalizat printr-unCD şi un film pe DVD – pe care şi noi le vom promovadupă finalizarea lor. Împreună cu acest big bandstudenţesc, despre care afirmă cu legitimă mândrie că„sună foarte bine şi cântă cu o energie teribilă,ridicându-se cu mult peste nivelul celuilalt ansamblu cucare am fost în România!”, dirijorul ar dori să efectuezeîn mai 2014 un turneu de două săptămâni prin câtevaoraşe ca Timişoara, Sibiu, Braşov, Bucureşti, eventualSatu Mare. O iniţiativă întru totul oportună, pe care osusţinem din toată inima.

Îndreptarul de Artăimprovizatorică de Jazz

În 2012 am prezentat Teza de DoctoratImprovizaţia muzicală între libertate şi control-JazzEcumenica, titlul fiind sugerat chiar de cătrecoordonatorul ştiinţific, compozitorul-pianist, rectorulUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, prof.univ. dr. Dan Dediu.

Teza de doctorat conţine trei paliere tematice: a.o istorie a improvizaţiei muzicale cu accent pe perioadabarocului muzical (un ghid excelent fiind lucrareaFormele Muzicale ale Barocului în creaţia lui J.S. Bacha lui Sigismund Toduţă); o istorie a jazz-ului prin prismasimbiozei classical-jazz (aici am realizat un subcapitolde istoria jazz-ului cu elemente inedite ale genuluimuzical) b. Îndreptarul de improvizaţie muzicală c.compoziţia de jazz simfonic Jazz Ecumenica pe caream compus-o în perioada doctoratului şi care cuprinde7 părţi printre care : Jazz Passacaglia, Jazz Fuga şiTatăl Nostru (Pater Noster) pentru orchestră simfonicăde jazz şi cor de femei.

Îndreptarul de Artă Improvizatorică de Jazz, pecare Editura Muzicală l-a publicat, conţine pe coperta-verso scurte recenzii ale unora dintre cele maiimportante personalităţi muzicale din România, fiind odescriere exactă a ceea ce cuprinde:

„ ...Asistăm la o desfăşurare impresionantă decunoştinţe tehnice.

....Un ghid şi totodată un Îndreptar în domeniulimprovizaţiei de jazz, fiind înfăţişate cu claritate etapeleprocesului achiziţionării mijloacelor necesaredesfăşurării actului improvizatoric în bune condiţii, adicăla modul profesionist şi onest.”

Dan Dediu, Rector al Universităţii Naţionale deMuzică din Bucureşti

„...Combină noţiunile de bază ale teorieiimprovizaţiei cu elemente de pianistică jazz-istică.Paginile referitoare la pianistica de jazz reprezintă ocontribuţie valoroasă în domeniul pedagogiei despecialitate de la noi, fiind primul material de acest felredactat în limba română.

... O altă realizare demnă de a fi menţionatăeste înfiinţarea la insistenţele şi sub îndrumarea luiFlorin Răducanu a primei secţii de jazz (la Colegiul ”G.Enescu”) în cadrul învăţământului preuniversitar dinRomânia”.

Mircea Tiberian

„...Sunt prezentate succint, cu claritate şiexemple bine alese, ipostaze ale limbajului muzicaljazz-istic, trăsături tehnico-stilistice vizând notaţia,armonia melosul, ritmul, structurile intonaţionale. Esteconceput de un subtil profesionist, de un pedagog cuhar şi un creator-interpret de elită, ce propune celorinteresaţi un scurt Îndreptar pentru studiul improvizaţieimuzicale, atât în stilul jazz, cât şi în zona de fuziunestilistică classical-jazz.”

Romeo Cosma

„... Tratează modalităţile de realizare a uneiimprovizaţii de jazz, cu referiri la teoria modurilor, la

armonie dar şi la soluţiile pe care le propune pentrudezvoltarea capacităţii de a improviza şi a compune”.

Sorin Lerescu

Acest Îndreptar de improvizaţie muzicală de jazzl-am realizat ţinând cont de nevoile tinerilor muzicieni,etapele de pregătire fiind realizate gradual. Din acestmotiv, metoda nu se adresează celor care dorescrezultate imediate, facile, realizarea corectă aparametrilor didactici fiind posibilă în minimum 4 ani destudiu (chiar dacă unii elevi pot fi precoce în ceea cepriveşte înmagazinarea informaţiilor şi aplicareaformulelor date). O realizare creativă, diversificatăstilistic, precum şi dobândirea discernământului estetic“de jazz” apare abia într-o fază mai avansată din punctde vedere al maturizării personalităţii muzicale,experienţa proprie obţinută din practica în cadrul unoransambluri specifice fiind obligatorie.

Trebuie să spunem că există preocupăriimportante anterioare în domeniul pedagogiei de jazzdin România. Aici trebuie amintiţi Marius Popp, MirceaTiberian şi Romeo Cosma. Cu atât mai mare mi-a fostbucuria să am susţinerea şi aprecierea pentru acestdemers din partea unor personalităţi muzicale ale cărorpăreri le expunem pe coperta exterioară-verso: DanDediu, Mircea Tiberian, Romeo Cosma, Sorin Lerescu,care recomandă acest Îndreptar atât elevilor şistudenţilor, cât şi viitorilor pedagogi de jazz dinRomânia.

Partenerul media al acestui proiect didactic estePlatforma internaţională de Jazz cu sediul în Canada,JazzWorldQuest.com, director Ştefan Bocioacă,căruia îi adresăm mulţumiri speciale. (FlorinRĂDUCANU)


Punctul pe j... azz

Compozitorii noştriJolt Kerestely

Compozitorul este un obişnuit al manifestărilorinternaţionale. În oraşul Sandanski din Bulgaria s-adesfăşurat un festival tradiţional la care au luat parte 5ţări. Jolt Kerestely a fost invitatul special, sărbătorit într-un cadru festiv, cu un film de 25 de minute despreactivitatea sa componistică. În concurs, solista AdelinaNeacşu Creţu din Ploieşti s-a clasat pe locul 3 cubinecunoscuta melodie a lui Kerestely, “Dragoste decorturar”. Să ne reamintim de asemenea că la ultimaediţie a concursului “Mamaia copiilor” lui Jolt Kerestely

i-a fost conferit “Trofeul Aurel Manolache” pentru piesa“Aritmetica”, pe versuri de George Popovici, îninterpretarea fetiţelor Brianna Alexandra Stan, RebeccaAntonia Nicolae, Maria Bojiţă şi Ilinca Dinu. De curânda făcut parte, la Cluj-Napoca, din juriul Festivaluluicameral organizat în amintirea compozitorului şiprofesorului Tudor Jarda. Anul trecut, fiind prezent înjuriul Festivalului tinereţii de la Jupiter (cel care avealoc cândva la Costineşti), colonelul Valentin Neacşu,şeful Muzicii Militare din România, l-a anunţat că vaapela la el la toate manifestările importante ale genului.Aşa încât în această primăvară a fost în juriulConcursului naţional de creaţie pentru muzica defanfară “Iosif Ivanovici”, primind şi o Diplomă deexcelenţă pentru promovarea cultural-artistică aMuzicilor Armatei (chiar aşa, ce s-a ales de Festivalulcântecului ostăşesc de altădată?), iar în aprilie a jurizatla Festivalul pentru copii şi tineret “Armoniile Dunării”de la Brăila (este clar, oraşul nr. 1 în ce priveştemanifestările muzicale festivaliere!), organizat ca lacarte de Romeo Bunea, director al Şcolii de muzică dinBrăila... Şi pentru că tot am vorbit de oraşul de laDunăre, în luna iunie Jolt Kerestely a fost invitat deonoare la ediţia a XI-a a Festivalului internaţional almuzicilor militare de la Brăila. Festivalul a fost deschisde orchestrele reunite din România, Republica

Moldova şi Turcia, care au interpretat absolutemoţionant celebra melodie “Copacul”, pe versuri deOvidiu Dumitru. Au fost nu mai puţin de 160 deinstrumentişti (din ţara noastră au evoluat fanfarele dinBucureşti, Braşov, Iaşi, Brăila şi Constanţa),orchestraţiile fiind trimise din timp tuturor. În sfârşit, înultimele zile ale lunii iunie compozitorul a luat parte la opreselecţie pentru Festivalul tinereţii de la Jupiter (caresperăm să fie mai serios ca în anii trecuţi!), preselecţiedesfăşurată la... Nehoiu, în judeţul Buzău. Deasemenea, în această perioadă compozitoruldefinitivează atât de aşteptatul album de autor cuFuego.

Marius ŢeicuCompozitorul a fost distins cu premiul

“Profesionişti de Top” pe anul 2012, de către ForumulMuzical Român. După cum se ştie, a fost din noupreşedinte al juriului la ediţia a IX-a a Festivaluluiinternaţional “George Grigoriu” de la Brăila (unde, laGala laureaţilor, a cântat, împreună cu întreaga sală,unul din marile sale şlagăre), după care a intrat înstudio pentru înregistrarea pieselor “Poate tu eşti omulmult-visat”, cu Mirabela Dauer, şi “E lumină-n ochii tăi”,

cu Monica Anghel, ambele pe versuri de CorinaDespot. Aceste două titluri se adaugă celor peste 500de melodii pe care Marius Ţeicu le-a compus începânddin 1970, primele sale creaţii fiind “Dintre sute decatarge” (Gabriel Drăgan), “Astăzi vreau să-ţi cânt(Serenada)” (cântată chiar de el alături de ModernGrup), “Vin norii, vin” (Dida Drăgan), “Dorinţa” şi“Îndărătnica” (Modern Grup). Ne bucură extraordinarrevenirea lui Marius Ţeicu alături de marile vedete alegenului, pentru că în ultima vreme a scris mai multpentru copiii talentaţi cu care a lucrat: Bianca Lixandru,Andra Gogan, Andrada Popa, Ioana Rucsanda,Andreea Pavăl.

Dan ArdeleanÎnafară de romanţă (este dirijorul orchestrei la

festivalul “Crizantema de aur” de la Târgovişte),compozitorul şi pianistul Dan Ardelean iubeşte mult


Maeştri

alături de Fuego

Omagiu“chanson”-uluiLucia ZEGHERU

După cum se ştie, după ces-a stabilit în Germania în anii ‘60,Pompilia Stoian, pe lângăactivitatea muzicală, a predatengleza şi franceza la Liceul“Hoffman-von-Fallersleben” dinBraunschweig, fiind absolventă afacultăţii de profil de laUniversitatea din Bucureşti. În2013 a pregătit cu grijă recitalul pecare a fost invitată să-l susţină laaniversarea a 40 de ani deactivitate a Asociaţiei germano-franceze din Salzgitter (şi cel dinBraunschweig a aniversat în 2012nu mai puţin de 50 de ani, Pompiliasusţinând atunci un recitalacompaniată de un pianist de mareclasă, Burkhard Bauche,corepetitor la Teatrul de stat din

oraş). Pentru cei care nu ştiu, suntfoarte mulţi germani, îndeosebi înrândul intelectualilor, care cunoscşi iubesc limba, literatura, culturaFranţei. La spectacolul amintit

Pompilia Stoian a cântat titluricelebre, cum ar fi “Sous le ciel deParis”, “Padam, padam”, “La foule”,“Les feuilles mortes”, “Je ne

regrette rien”, “L’accordeoniste”,“Champs Elysees”, “Mon Dieu”, “Lamer”, “Douce France”, “La vie enrose”, cărora le-a adăugat, ca undar din partea României, celebrul

“Ionel, Ionelule” al lui ClaudeRomano (George Sbârcea), fiindcăsângele apă nu se face...

jazz-ul. Astfel, la invitaţia Doinei Mândru, directorprograme artistice la Centrul cultural Mogoşoaia, înluna iunie a susţinut două concerte la PalatulMogoşoaia. Dan Ardelean Quintet a evoluat încomponenţa: Cezar Ghioca – vocal (da, aţi citit bine, evorba de cunoscutul regizor de la Teatrul de revistă “C.

Tănase”!), Florin Dinu – saxofon, Bebe Covercă –bass, Titi Herescu – baterie, Dan Ardelean – lider, pianelectric. Au fost abordate o serie de piese dinapreciatul recital “Poveşti în jazz”, prezentat în

premieră la Centrul naţional de artă “TinerimeaRomână”, având ca temă ipostazele unei femei faţă debărbat, aşa cum se regăsesc în jazz-ul american: “I’veGot You Under My Skin” (Cole Porter), “Fly Me To TheMoon” (Bart Howart), “The Lady Is A Tramp” (RichardRodgers), “Witchcraft” (Cy Coleman), “Love Is A

Tender Trap” (James van Heusen),“The Love Nest” (Louis A. Hirsch),“The Shadow of Your Smile” (JohnnyMandel). Recitalul a fost apreciat încel mai înalt grad, între alţii, descriitorul şi omul de televiziuneOctavian Sava. Iată ce ne-a declaratcompozitorul Dan Ardelean: “Amvenit cu multă plăcere la Mogoşoaia,pentru că m-am legat de acest loc înperioada când am scris muzicafilmului “Doamna cu trandafir”,regizat de Cristina Nichituş, peliculăcare retrasa biografia MartheiBibescu, adevărat simbol al acestuiloc şi a cărei viaţă ar trebui să fiecunoscută în special de doamneledin spaţiul public de azi. Gazdele ne-au pus la dispoziţie o excelentăinstalaţie de sunet, iar dacă maiexista şi o copertină pentru scenă

totul era perfect. Oricum, vă invit să nu rataţi vizitareaacestui palat care înseamnă atât de mult pentruspiritualitatea românească”. (Ana FLORE)


Maeştri


În ţară

Evenimentemuzicale

Octavian URSULESCU

Nu credeam a mai vedea vreodată atât de plinăsala Casei de cultură a sindicatelor din Galaţi! Şi astala un concert de muzică uşoară tradiţionalăromânească – e drept, susţinut de autentice vedete alegenului. Meritul revine fostului (şi, sperăm, viitorului)

director al Teatrului muzical “Nae Leonard”, FlorinMelinte, cel care îşi propune ca sub “stindardul”Fundaţiei pe care a înfiinţat-o, “Leonard”, săpromoveze valorile perene ale genului. Dealtfel am înţeles că unul din protagoniştiiacestui spectacol, Alexandru Jula, are unproiect extrem de ambiţios, pe care doreştesă-l demareze în curând: o asociaţienaţională a “Seniorilor” divertismentuluiromânesc! Ar fi minunat să-i vedem la lucru,solidari (sperăm să fie!), umăr lângă umăr, înspectacole memorabile, pe cei care neîncântă de decenii şi care, neglijaţi deorganizatori, televiziuni, posturi de radio, maiau atâtea de spus pe scenă. În Franţa, depildă, există turneele intitulate “Nostalgie”, lacare publicul se calcă pur şi simplu înpicioare să-i revadă pe idolii care acum au60, 70 sau chiar 80 de ani! Iar în Italia, pentrua înţelege ce înseamnă memoria afectivă amelomanilor, recenta dispariţie a lui LittleTony a produs o vie emoţie la scarănaţională. E timpul să învăţăm şi noi să nepreţuim monştrii sacri atâta timp cât sunt înviaţă!

Revenind la spectacolul de la Galaţi, doiasemenea eroi, cu multe decenii de succese la activ, s-

au reîntâlnit pe scenă, aşa cum au făcut-o de atâteaori. Alexandru Jula va aniversa peste puţină vremeşase decenii de activitate artistică! Da, aţi citit bine,acest artist legendar a străbătut surâzător toată istoriarecentă a genului, nu întâmplător anul acesta i s-auconsacrat două cărţi, o a treia fiind pe cale să apară, şia fost distins, la Antena 2, cu Premiul pentru muzică alemisiunii “Confidenţial”, realizată şi prezentată deOana Turcu şi Cristian Brancu. Mai mult, neobosit,lucrează la un nou album! Recitalul său, încântător,presărat cu glume şi amintiri, a înlănţuit piese dindiverse epoci, fiindcă... are de unde alege. La rândulei, Mirabela Dauer se dovedeşte solid ancorată în

actualitatea genului,axându-şi apariţia pe piesemai recente, născute dincolaborarea cu talentatulcantautor Raoul, cu care aoferit de altfel, în finalulspectacolului, câtevagustate duete. Solistuloriginar din Turda a cuceritaplauze cu piese de pealbumul “Balkanic”,recenzat şi de revistanoastră. O foarte plăcutăsurpriză, pentru cei care n-o cunosc, a oferit prinprestaţia sa sensibila şi atâtde muzicala AlexandraCanareica. Absolventă deConservator, tulceanca arela activ două premii de

interpretare la Mamaia şi este ultima câştigătoare aTrofeului “Steaua fără nume”, în 1989, impresionândprin repertoriul divers. În fine, micuţa solistă Maria

Crăciun, ajunsă acum la 13 ani, pare a nu mai aveaprospeţimea debutului, când cucerea zeci de premii:poate prost îndrumată, poate în căutarea succesului

Selatin Kiazim


În ţarăcomercial, abordează un repertoriu modern care nu ise potriveşte, renunţând la piesele de linie. Suntemsiguri că Mirabela Dauer, care o protejează, îi va dasfaturile cele mai bune.

În multe localităţi mai mici din ţară se organizeazămanifestări muzicale cu ecou internaţional remarcabilşi având în plusavantajul că întreagasuflare locală, în fruntecu oficialităţile, seimplică total. Nu o datăam scris în paginilenoastre de talentatulsolist de muzică uşoarăSelatin Kiazim. Amamintit de descendenţasa artistică, dar acumeste cazul să facemtoate precizărilenecesare, având în faţăşi documentata broşurădedicată lui “GrigoreKiazim – rapsod alcântecului dobrogean”de nepotul acestuia,Baear Chiazim. L-amcunoscut pe Baear pecând era director alcasei de cultură dinMăcin, organizând spectacole extraordinare cu artiştiimportanţi; au fost acolo, degustând ba oscrumbie, ba un batal preparat “ca la mamalui”, turceşte, Gabriel Cotabiţă, IleanaŞipoteanu, Gabriel Dorobanţu, Cătălin Crişan(mulţi ani a purtat bluzonul de “fâş” produs lafabrica din Măcin!), regretatul Nicu Dumitrescuşi mulţi alţii. Personal am cea mai urîtăamintire legată de un asemenea spectacol:chiar în faţa casei lui Baear mi-a fost spartămaşina şi mi s-a furat tot ce era în ea, haine descenă (veneam după festivalul de la Amara),bani, acte, până şi agenda telefonică, dar maiales maşina de scris. Cum asta se întâmplaînainte de 1989, bănuiţi câte drumuri a trebuiesă fac la Miliţie, unde caracterele maşinii erauînregistrate... În fine, din acel moment n-ammai dorit să revin la Măcin, dar aflu acum, dinaceastă carte, că exista un festivalul “inmemoriam” închinat acestui neuitat virtuoz alcobzei, mandolinei şi banjoului. Anul acesta aavut loc un spectacol omagial aniversând 100de ani de la naşterea artistului, în organizareaprimăriei, casei de cultură din Măcin (care îipoartă acum numele) şi comunităţii turcelocale; să mai precizăm că a fost un răsfăţ cubaclavale şi alte delicatese gastronomice turceşti?Invitaţii speciali în spectacol au fost Reihan Kiazim(fratele mai mic al artistului omagiat), Sevim (nepot,valoros pianist şi şef de orchestră) şi fiul acestuia din

urmă, Selatin (cu ortografierea turcească autenticăSehllatin). Reihan a interpretat chiar la mandolina luiGrigore, lăsată lui moştenire, piese din folclorulromânesc şi turcesc, Sevim a cântat vechi pieseturceşti, specifice folclorului dobrogean, iar Selatin acântat cu aplomb muzică uşoară românească şi

internaţională (poate ajunge la fel de celebruca Tarkan, mai ştii?). Au participat ansambluride dansuri, un taraf, alţi solişti de muzicăpopulară - şi pe scenă, şi în sală fiind români,turci, ruşi lipoveni, italieni, greci. Cu aceastăocazie oficialităţile au promis reluareafestivalului “In memoriam Grigore Kiazim”,întrerupt anul trecut; să vedem dacă se vorţine de cuvânt... În celălalt capăt al ţării, înMunţii Apuseni, la Zlatna, ştim însă sigur că seva îndeplini tot ce s-a propus. Există aici unprimar, Silviu Ponoran, care nu numai că-şiiubeşte cu patimă oraşul (care arată ca ogrădină japoneză, cu poduri de lemn şiarteziene!), dar este promotorul celor maiambiţioase proiecte culturale. Astfel,tradiţionalului festival de romanţe i s-aadăugat acum ceva incredibil: un Festivalinternaţional al filmului etnografic! Acest FIFEa fost pus la cale cu tânărul artist fotograf(colaboratorul nostru, de altfel) şi regizorGabriel Boholţ, având încă de la prima ediţieun juriu prestigios: Geo Saizescu (preşedinte),

Alecu G. Croitoru, Sebastian Papaiani, Călin Căliman,tînăra vedetă de laTVR2, actriţa româno-canadiană ClaudiaMotea, Marian Stere dela Radio RomâniaInternaţional (el aacordat distincţiapentru muzicăoriginală). Multă muzicăîn filmele de pe ecran(proiecţiile începeau pestadion de la orele 22,pe un ecran gonflabilpus la dispoziţie deMarius Iuraşcu,directorul RomâniaFilm), dar şi pe scenă,cu invitaţi cunoscuţi,Traian Jurchelea sauMircea Tîrziu, câşti-gător al Trofeului“Moştenitorii” de la“Tezaur folcloric”(TVR2), dar şi cu cei

mai talentaţi artişti locali. Înafara festivalului deromanţe, Silviu Ponoran are în proiect concerte demuzică uşoară cu artişti valoroşi, mai ales că la liceuldin localitate există un ambiţios tânăr profesor demuzică, Horia Tanislav.

Claudia Motea


Caravana

Maratonul muzicii şial dansului

Oana GEORGESCU

11 oraşe, 19 farmaciişi 6 spectacole în aer liber,sute de autografe şi mii defani! Acestea sunt cifrelesuccesului CaravaneiCATENA (iniţiat de AncaVlad, preşedintele GrupuluiFildas - Catena) care a

străbătut jumătate de Românie în numai douăsăptămâni.

Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Nico, AdrianEnache şi Free Deejays (Bogdan Taşcău şi RareşVarniote s-au lansat în 2010 cu piesa ”You Know”, încolaborare cu americanul de origine jamaicană BuppyLennox) au dat mii de autografe la farmaciile din Piteşti,

Slatina, Craiova, DrobetaTurnu Severin, Timişoara,Deva, Sibiu, Braşov, Iaşi,Bacău şi Focşani. Zeci de miide spectatori au cântat şi audansat împreună cu artiştii lorpreferaţi în Piaţa “VasileMilea” din Piteşti, în Piaţa“Mihai Viteazul” din Craiova,în Piaţa Unirii din Timişoara,în Piaţa Mică din Sibiu, înPiaţa Sfatului din Braşov şi înfaţa Palatului Culturii din Iaşi.

La spectacoleledesfăşurate în aer liber,ocolite ca prin minune, defiecare dată, de ploile şi

vijeliile care s-au abătut asupraRomâniei – deh, nu degeabaCATENA este ”farmacia inimilornoastre”!, tonul a fost dat de HoraCATENA. Pe acordurile compuse deBogdan Taşcău (cu numele descenă Mister B, el a făcut parte şi dingrupul ”Todomondo”, care ne-areprezentat la Eurovision 2007 cupiesa ”Liubi, liubi, I love you”compusă tot de el), în marea horăs-au prins mii şi mii de oameni. Ei au

BambiSanda CÂRCEL

În plin sezon estival, Denisa şi

Raluca Tănase, alias Bambi, nepropun un videoclip antrenant,“fresh”: piesa aleasă este cel mairecent hit al duetului, o melodie dancecu puternice influenţe elene, cântatăde altfel în limba greacă şi în română,“Leyla”, compusă de Cătălin Dascălu.Filmările s-au făcut într-un lan degrâu, în pădure la Afumaţi, precum şipe un superb yacht pe lacul Snagov.Prima zi de filmare, într-un câmp demaci lângă Urziceni, n-a început preapromiţător: o ploaie torenţială păreasă zădărnicească eforturile echipei de30 de persoane. Cu nu mai puţin de11 maşini, echipa a blocat efectivtraficul în pădurea de lângă Urziceniunde protagonistele trebuiau să

filmeze pe biciclete. Numai că Ralucaşi Denisa nu se mai urcaseră pe obicicletă de... 13 ani, de cândfilmaseră videoclipul celebrului lor“Doi ochi căprui”, iar zicala aceea cu“Mersul pe bicicletă nu se uităniciodată” nu s-a dovedit prea corectă

în prima oră de filmare, mai ales căghidonul era foarte greu de manevratdin pricina unor coşuri mari pline cuflori. Noroc cu plimbarea pe lac,relaxantă, de vacanţă, aşa cum esteşi piesa, interpretele uitând deoboseală, stress-ul filmărilor şi...biciclete. Alături de ele în videoclipapar Mircea Cazan (care de altfelcântă în piesă la bouzoukia) şiansamblul de dansuri greceşti Ellas;make-up artist Miki Ioniţă. Ţinutele dinvideoclip sunt realizate de RalucaTănase, care după cum se ştie are ocasă de modă, în lanul de grâusurorile fiind înveşmântate în ţinuteinspirate din portul tradiţionalgrecesc. Iată ce au declarat fetele dela Bambi: “Suntem foarte încântate denoul nostru single, “Leyla”, l-amcântat în concerte şi “prinde” foartebine. Este o piesă veselă, de sezon...vara asta o pornim spre mare pebiciclete!”.


Variadansat alături de cele mai renumiteAnsambluri Folclorice din marile oraşe:”Dorul” al Centrului Judeţean pentruConservarea şi Promovarea CulturiiTradiţionale Argeş, ”Coroniţa” de laPalatul Copiilor din Craiova, ”Timişul” alCasei de Cultură a Sindicatelor dinTimişoara sau ”Cindrelul – JuniiSibiului”.

Succesul imens al acesteiCaravane şi al artiştilor globe-trotteri,dublat şi de audienţa reportajelorrealizate de echipa SENSOTV.RO, esteincontestabil şi a generat proiectul unuinou itinerar ce va cuprinde alte zeci deoraşe ale ţării. (Foto: Sebastian Oros)

A. Enache, Free Deejays

ConcerteDan CHIRIAC

Bogdan Ota, Cinema Patria Două concerte la Bucureşti din turneul de

promovare al primului său album, “Day of Wrath”,intitulate “Revelaţia”, show-uri de sunet, lumini şi efectespeciale. Pe scenă s-au aflat Nordic Sonata Orchestra,corul La Musica (cu accente gregoriene), Bogdan Ota lapian, iar pe ecranul cinematografului s-au derulat mesajeşi imagini cu conţinut moral, istoric şi religios. Dintrepiese amintim “Black Friday”, “Mourning”, “Day of Wrath”,“Story of my life” (cu baterie şi chitare electrice), “Glimpseof Happiness”, “Harald’s dream”, “Strigoii”, “Fantasy forPiano and Orchestra”, iar muzicianul din Botoşani aprezentat un scurt istoric al fiecărei piese. După primaparte a show-ului, Bogdan Ota i-a invitat în scenă pesoprana de origine basarabeană, Maria Simion - pentru“Wedding in the sky” - şi pe Lucian Anghel - “If I die” .

În final, muzicianul a oferit două bis-uri şi aadresat îndemnul: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Nicu Alifantis, Opera NaţionalăDouă concerte organizate pentru lansarea noului

album al său, “Mozaic”, care-i marchează cei 40 de anide carieră. De la jazz la muzica de sonoritate grecească,portugheză sau indiană, dar şi blues sau rock, cuinstrumente obişnuite sau mai exotice - sitar, buzuki.Piesele noi au fost alternate cu hituri precum “Aproapelinişte” sau “Ploaie în luna lui Marte”, interpretate de

Mozaic Band - formula completă de studio, a echipei carea înregistrat alături de Nicu Alifantis - Raul Kusak, MarcelMoldovan, Berti Barbera, Marius Popp, Răzvan Mirică,Mihai Neniţă, Adrian Flautistu, Virgil Ianţu, Bogdan Tudor,Yogish Agarwal, Cosmin Bălean, Emil Bizga, CristianSoleanu, Adrian Cojocaru, Lyuben Gordievski şi MirceaCazan (am inclus aici grupul vocal şi grupul de suflători).Final splendid cu “Kamadeva” (versuri Mihai Eminescu).

Rafinament şi profesionalism, un concert de ocalitate rară.... să vedem cum va suna varianta folk.

În memoriam Florian PittişPrimul concert în memoria sa, după aproape 6

ani de la dispariţie, în Duminica Floriilor, în sectorul 3, pescena din parcul „Alexandru Ioan Cuza”, fost I.O.R.Intrarea liberă. Au cântat Marius Baţu - Poesis, Zoia

Alecu, Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, Cristi Minculescu cuun chitarist străin, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, VladiCnejevici, precum şi Teo Boar - cu o versiune nouăPasărea Colibri.

Sanda Weigl şi Cvartetul Bălănescu, ArCuBGipsy Songs, o premieră cu doi artişti români de

excepţie, Sanda Weigl şi Alexander Bălănescu, la SalaArCuB din Capitală, o remarcabilă iniţiativă de a revitalizavaloarea folclorului românesc, muzică autenticăromânească pe ritmuri de jazz. Sanda Weigl şi CvartetulBălănescu i-au cucerit pe bucureşteni reeditând ritmurileautohtone unice într-o variantă modernă, cu influenţe dejazz şi cabaret. Vocea puternică, evocatoare, îmbinată cujocul creativ al viorilor şi al violoncelului, îi aminteştepublicului de oferta lirică şi valoarea muzicii tradiţionaleromâneşti. Mesajul transmis prin acest concert, premierăîn Capitală, se adresează în special noilor generaţii.Melodii-patrimoniu, precum Lume, lume, Şaraiman sauAnii mei îi amintesc tânărului spectator de bogatamoştenire culturală primită de la părinţi, moştenire cemerită transmisă urmaşilor săi.

Acest repertoriu a fost prezentat pe multe scenecu renume din Londra, Berlin sau New York, unde s-abucurat de un succes răsunător.

Alternosfera, Arenele Romane. M-am bucurat sincer să descopăr câtă lume îi

apreciază, lucru pe care admit cu ruşine că nu îlbănuiam. Oameni de toate vârstele la deschidere, cuSerge Kino si trupa White Walls. În ciuda diferenţelordintre genurile muzicale, se pare că puţină diversitate nustrică niciodată. Alternosfera şi-au făcut intrarea cu piesanoului album, “Drumuri Pi(necunoscute)”, ce se află încorelaţie cu data de lansare a albumului, luna 3, ziua 14,adică ziua internaţională Pi. Au cântat în total 23 depiese, din anii anteriori, precum “Wamintirile”, “Ploile nuvin”, “Visători cu plumb în ochi”, “Închisoarea albă“, “Floride mai” sau “Virgula”, dar şi de pe albumul de promovare,Epizodia: o energie molipsitoare, asemănare aproapeperfectă a sunetului live cu cel înregistrat în studio.Versurile sunt punctul forte în fiecare melodie: poetice,originale.


Pe scene

Prospeţime şitalent

Xenia RADU

Veştile dinspre “fabrica de ministar-uri Cristian Simionică”, de la Iaşi, suntdintre cele mai bune, semn că sămânţasădită de marele dascăl Titel Popovici a

rodit. Pe lângă Simi Project (MariaSabina Simionică şi Isabela Badea), dinechipa cantautorului face parte de câtevaluni o fetiţă cu o voce remarcabilă,Ştefana Butnaru, 12 ani, elevă în clasa aVI-a la Colegiul de artă “Octav Băncilă”din Iaşi. Sabina şi Isabela au 9 ani şi suntcolege în clasa a II-a la Şcoala “IonelTeodoreanu”, la clasa unei învăţătoareiubitoare de muzică, Cojocaru Rodica.Între cele mai recente apariţii aletalentatelor copile au fost spectacoleleorganizate de Primăria Iaşi şi SensoModels, intitulate “Ce ne-aduceiepuraşul?” şi urmărite de un publicnumeros în Piaţa Voievozilor, în cartierulAlexandru cel Bun. A fost un adevărat tur

de forţă pentru ele, fiindcăSabina a cântat 11melodii, Isabela – 6, iarŞtefana a impresionat cuvocea sa interpretând“Ave Maria”. La un altconcert, organizat deCasa de cultură “MihaiUrsachi” pe esplanadaMuzeului Eminescu dinparcul Copou, acelaşi succes, şi deaceastă dată parteneri media fiind“Actualitatea Muzicala”, “Ultima oră” şiRadio Enigma. Peste numai câteva zile,“trupa de şoc”, neobosită, s-a găsit pescena instalată în Parcul Expoziţiei,pentru Festivalul de teatru, muzică şidans “Înşir-te mărgărite”, organizat dePrimăria Iaşi, Senso Models şiInspectoratul şcolar judeţean, care le-aupremiat pe minunatele fetiţe, care aususţinut un recital comun de nu mai puţinde 75 de minute, finalul, apoteotic,aparţinând cuplului fiică-tată, MariaSabina şi Cristian Simionică. Dar a fostdoar începutul unei zile fierbinţi, cu numai puţin de 3 show-uri. La Palas MallMaria Sabina, dar şi Simi Project austrălucit într-un spectacol realizat încolaborare cu Antena 1 Iaşi, prezentatorfiind Vlad Baba, de la emisiuneaduminicală “Deschis la distracţie”; au maiparticipat patru şcoli de dans şi trupa deteatru “Înşir-te mărgărite” de la Casastudenţilor. Peste numai câteva ore,micuţa Simionică a participat la show-ulagenţiei First Models, pentru ca a doua zi(câţi artişti maturi mai au o asemeneaagendă încărcată?), la Iulius Mall, acelaşiVlad Baba să prezinte inaugurarea Şcoliide televiziune din film la Iaşi, cu SimiProject afirmându-şi crezul artistic: “Nune place locul doi!”, un şlagăr cu muzicăşi text de Cristian Simionică. În aceeaşizi, peste 2 ore, în Parcul Expoziţiei,Cristian Simionică şi-a delectat şi el faniicu piesele “Vamos a Mamaia” (în duet cufiica sa), “Ai se eu te pego”, “O lume maibună”. Recapitulând, 6 spectacole în 8zile, repertoriul fiind şi el grăitor şiconvingător prin diversitate: “Vedeta cu

sute de fani”, “Când părinţii nu-s acasă”,“Să fim prieteni”, “Toate şogoriţele”,“Ministarul din cartier”, “Rock, numairock”, “Nu răspund la întrebări”, “Vamos aMamaia” (Maria Sabina Simionică),“Muzica-i pasiunea mea”, “Nu ne placelocul doi”, “Samba de Janeiro”, “Tu şi eu”(Simi Project), “Muzica e viaţa mea”,“Vreau o minune” (Isabela Badea), “AveMaria”, “Latino lover”, “My heart will goon” (Ştefana Butnaru). La mijlocul luniiiunie, Simi Project, Maria SabinaSimionică şi Ştefana Butnaru au fostpunctul de atracţie la spectacolul pentrucopii desfăşurat pe o estradă în zonaPalatului Culturii, organizat de RATP şiPrimăria Iaşi în cadrul FIE (Festivalulinternaţional al educaţiei). În paralel aufost participările la diverse competiţii degen. La etapa zonală a concursuluimuzical judeţean “Ritmurile copilăriei” aufost obţinute două locuri I, de Simi Projectşi de grupul etno “Floare de colţ”, pregătitde învăţătoarea Cojocaru Rodica (în carecelor două fete de la Simi Project li seadaugă trei colege de clasă, Bety, Dariaşi Alexandra). Aşa încît, firesc, ambeleau fost laureate şi în finala organizată deIŞJ, Şc. I. Ghica şi Colegiul naţional deartă “O. Băncilă”, acesta din urmăgăzduind de altfel concursul în salaproprie. Simi Project a cules aplauze cutradiţionalele sale hit-uri “Nu ne placelocul 2” şi “Muzica-i pasiunea mea”.Grupul “Floare de colţ” a dat viaţăpieselor “Bundiţa” şi “Toate şogoriţele”,orchestrate de Cristian Simionică, fiindapreciat în cel mai înalt grad înconfruntarea cu formaţiile venite de laHîrlău, Paşcani, Tg. Frumos, Hălăuceşti.


Pe sceneConcert caritabil -Ploieşti

Trei recorduripentru Ploieşti, laconcertul caritabil pentruSpitalul de Copii: a fostcel mai mare concert cuspectatori plătitori dinistoria Ploieştilor; a fostprimul concert caritabildin istoria oraşului; a fostprimul concert rocksusţinut pe noul stadion”Ilie Oană”. Concertulcaritabil susţinut deformaţiile Phenomenon,Bucium şi Phoenix,alături de formaţia luiGrigore Leşe, a reunit pe

stadionul “Ilie Oană” peste 8.000 de oameni. Probabilcă s-a strâns o suma serioasă, iar toţi banii vor mergeîn conturile fundaţiei care va amenaja Spitalul dePediatrie în clădirea Petrom din centrul Ploieştiului.Ploieştenii au rezistat eroic unei ploi de aproape ooră; concertul s-a terminat în jurul orei 23.00.

N. Covaci

Simi Project


Femina

GraţiiRevenirea Silviei Chifiriuc

La zece ani după albumul “O pisică îndrăgostită”,Silvia Chifiriuc a revenit, aşa cum am consemnat de altfel înpaginile noastre, cu un nou album, “E voia ta” - o colaborareremarcabilă cu faimosul compozitor basarabean IanRaiburg. Vă veţi întreba, pe drept cuvânt, ce a făcut în acestdeceniu de aparentă tăcere. Ei bine, fireşte, n-a încetat săcânte, dar în primul rând s-a dedicat studiilor, absolvindFacultatea de arte de la Universitatea “Ovidius” dinConstanţa şi devenind licenţiată în interpretare muzicală-operă la Facultatea de arte “George Enescu” din Iaşi, dupăce, cu ani în urmă, făcuse greşeala de a întrerupe studiile la

Universitatea de artă “Luceafărul”, unde l-ar fi avut caprofesor pe Ion Cristinoiu. Asta deşi mama sa o dorea... soţiede preot (al doilea prenume al său este Agapia!), iar tatăl –economistă sau contabilă... Cariera muzicală a SilvieiChifiriuc a fost de la bun început legată de litoral: a terminatliceul la Constanţa, apoi timp de 15 ani a fost nelipsită dinmarile show-uri estivale organizate de Alexandru Mihu, încare cânta alături de Dan Spătaru, Jean Constantin,Mirabela Dauer, Mădălina Manole, Anastasia Lazariuc,Maria Dragomiroiu, Mihai Constantinescu, GabrielDorobanţu, Gheorghe Gheorghiu şi alţi artişti de frunte. Aadorat-o pe Mihaela Runceanu, ar fi vrut să-i fie elevă, dar n-a fost să fie, în schimb a avut mereu alături oameni care i-aupreţuit talentul. Debutează pe micul ecran în 1993, cu opiesă a lui Şerban Georgescu, după care are o primă

confirmare importantă la selecţia naţională Eurovision dinanul următor, când ocupă locul 3 cu melodia regretatuluiDinu Giurgiu, “E doar un joc”. Se clasează pe locul 4 lafestivalul de la Mamaia din acelaşi an, cu piesa lui AdrianOrdean, “Aş vrea” şi tot pe 4 la Eurovision, cu “Prea multeîntrebări” (D. Giurgiu). Din acest moment este nelipsită dinemisiunile-concurs ale TVR (“3 din 10 pentru un show” - locul4 în finală cu “Noapte de vară” de Adrian Ordean, “O melodiedintr-o sută”), precum şi din programele difuzate pe caleaundelor: Radio România Actualităţi, Radio Constanţa, RadioVacanţa, Radio Iaşi, Radio Doina (Constanţa). În paralel,este disputată de emisiunile de divertisment de la ProTV,Tele 7abc, Antena 1, OTV, TV Neptun. Adevărate jaloaneprofesionale importante sunt prezenţele constante dinemisiunile “Videomagazin” de la TVR1 (realizatori Gh. E.Marian, Eugen Dumitru) şi apoi, timp de ani la rând, din celesemnate de Nicolae Modreanu tot la TVR: “Bunădimineaţa!”, “Videomagazin”, “Tonomatul de vacanţă”,“Seara românilor”. O altă realizatoare binecunoscută de laTVR, Marina Almăşan, a ţinut s-o aibă deseori invitată înemisiunile sale de mare audienţă (“Veniţi cu noi peprogramul 2”, “Ceaiul de la ora 5”, “Arca Marinei”, “Cazuri şinecazuri în dragoste”). Apariţiile pe micul ecran ale artisteisunt foarte legate de postul public, alte emisiuni-fanion fiind“Atenţie, se cântă!” (Horia Moculescu) sau “Dănutz SRL”(producător Mondo Film, prezentator Dan Bittman). În plandiscografic, debutul a fost făcut cu albumul “Un ultim bunrămas” (1994), urmat de “Noapte de vară” -1998 (colaborarefructuoasă, de peste un deceniu, cu compozitorul AdrianOrdean), “Ascultă-mi inima” (2001) şi amintitul “O pisicăîndrăgostită” (2003). Şi iată-ne ajunşi la cel mai recent albumal solistei, “E voia ta”, lansat public de casa Ovo Music la uncentru comercial din Capitală pe 22 decembrie 2012. Ideeaunei colaborări cu Ian Raiburg (cunoscut la noi mai puţin înipostaza de cantautor cât de autor al unor mari şlagăreinterpretate de Fuego sau Ion Suruceanu) se născuse cumai bine de un an în urmă, când Silvia i-a solicitat o piesămelodic-romantică. Fiind cucerit de glasul acesteia, Raiburgi-a propus să intre în studio pentru un album cu 10 melodii,primul pe care-l consacră integral altui artist! Înregistrările s-au făcut în două etape, în ambele cu profesioniştiremarcabili: la Chişinău, la SM Studio (aranjor şi maestru desunet Sergiu Musteaţă), şi la Bucureşti, în studioul Ovo

Music al lui Ovidiu Komornyik – orchestrator EmanuelGheorghe “Fisă”. Interpreta şi-a dorit versuri calde, poetice,la piesa titulară acestea aparţinîndu-i lui Grigore Vieru;


Feminacelelalte sunt semnate de Daniela Crăsnaru, RoxanaPopescu, Zoia Alecu, Xenia Suruceanu, artista emerită OlgaCiolacu sau Raiburg însuşi. Semnalele date de concertele depromovare din ţară, cu mare succes decasă, fiind absolut pozitive; SilviaChifiriuc va ajunge în această vară şiacolo unde este o parte din sufletul ei, pelitoral. (Ada CONCIUC)

CORINA 8847 Bud susţinecampania de conştientizare şi strângerede fonduri lansată de Asociaţia pentruAjutorarea Copiilor cu Autism dinRomânia - Horia Motoi. In 2007,Organizaţia Naţiunilor Unite a decis cadata de 2 aprilie să fie declarată ZiuaInternaţională de Conştientizare aAutismului, afecţiune care atinge anualun copil dintr-o sută. Anul acesta, Corinaa acceptat să renunţe la numele care aconsacrat-o în favoarea 8847, numărulde SMS la care Asociaţia pentruAjutorarea Copiilor cu Autism dinRomânia - Horia Motoi poate primidonaţii. Altfel, iarna, CORINA s-a odihnitpe “Pernele moi”, iar acum, odată cuvenirea verii, ROATA SE ÎNTOARCE! Opoveste care se derulează pe ritmurieclectice ce oscilează între dancemodern şi elemente tradiţionaleromâneşti, “Roata se întoarce” este unprodus Roton şi HahahaProduction. Cunoscută pentruschimbările curajoase de stil şi calitatea de trendsetter,Corina prezintă o nouă abordare odată cu videoclipul pieseişi se pregăteşte de lansarea unui nou album, pe care îl vacânta întregii ţări într-un turneu ce va cuprinde numeroaseoraşe.

ALEXANDRA STAN a cântat în mai multe oraşe dinStatele Unite ale Americii - Miami, Las Vegas, San Francisco,Tampa, Chicago, San Diego, Los Angeles - în cadrul unuiturneu de promovare prin cluburi. A interpretat atât hituri careau consacrat-o, precum “Mr. Saxobeat” sau “Lemonade”, câtşi piese de pe următorul album, care va fi lansat la vară.Artista a promovat în S.U.A. albumul “Saxobeats”, iar laîntoarcerea în ţară cântăreaţa întenţiona să lanseze un nouvideoclip. “Cluburile în care am cântat au fost arhipline, şi,

spre surprinderea mea, foarte mulţi dintre cei prezenţi ştiauversurile pieselor mele”, a spus Alexandra. Cel mai recentsingle Alexandra Stan - Cliche (Hush Hush).

LOREDANA a primit premiul special pentrupromovarea României în lume, în cadrul Galei Premiilor VIP.“Sunt onorată de această recunoaştere, e un premiu care mă

obligă să promovez în continuareRomânia! Fac acest lucru de când măştiu şi nu mă voi opri aici, sunt mândrăcă sunt româncă”, a spus solista.Loredana a primit încă o distincţie:premiul pentru “Cel mai bun show livedin România” la Celebrity Awards alrevistei “Story”. Loredana şi-a lansat şiun nou clip, pentru piesa “Viva Mamaia!”, cântată împreună cu Radu Mazăre,primarul oraşului Constanţa, Cabron şiAlex Velea. Melodia este imnul staţiuniiMamaia.

După succesul înregistrat cupiesa “Trumpet lights” în vara anuluitrecut, AMI are un nou single, “Otravez”, care promite să devină rapid hit,şi pentru care a filmat şi un videoclip.Filmările, în regia lui Florin Botea, auavut loc la studiourile din Buftea. “Stilullatino mă avantajează, mi se potriveşteca imagine şi sound”, a spus Ami. Eaapare în mai multe ipostaze, în rolulunei femei latino, singure, dar şi alăturide Alex Dicu, un tânăr fotomodel carejoacă rolul iubitului cântăreţei.“Videoclipul va transpune privitorul

direct acolo, în acele decoruri mexicane”, a spus regizorulFlorin Botea.

ALINA îşi lansează primul videoclip din cariera solo,pentru single-ul “Tu eşti vara mea”, o piesă dinamică şioptimistă. Filmările au avut loc la Gura Portiţei şi au durat ozi întreagă. Clipul a fost regizat de Iulian Moga, iar Alina ajucat în clip rolul unei fete îndrăgostite, partenerul său fiind

fotomodelul Mario Popescu. “Clipul spune o poveste dedragoste dintre doi tineri care ştiu să îşi trăiască viaţa lamaximum, ştiu să se bucure de libertate, vară, soare, dar şide momentele frumoase dintre ei”, a explicat Alina. (MihaiANTON)

Ami


Remember în serial

Povestea adevăratăa primului

“Cerb de aur”Octavian URSULESCU

În timp ce alţi solişti ajung să trăiască dinamintiri, iată că Luminiţa Dobrescu este încununată derevista “Actualitatea Muzicală” cu “Premiul discului” pe

2012 pentru remarcabilul său dublu album “Un cântecpentru tine”, apărut la Casa Radio (care, din păcate,n-a ştiut sau n-a vrut să-şi promoveze corespunzătorpropriul produs!). Am scris“amintiri”, pentru că artista afost prima câştigătoare,pentru România, a“Cerbului de aur”, în 1969,iar în decembrie 1970 s-astabilit în străinătate: după44 de ani, impresiile s-auestompat, informaţiilesuferă, apar tot felul deaberaţii semnate denecunoscători sau netrăitoriale acelei perioade, aşaîncât ne-am decis săpurcedem la un serial ce varetrasa toată istoriazbuciumată a muziciiuşoare din aceste decenii,prin prisma biografiei artistei, dar şi a intersectării ei cudiverse personalităţi, componistice şi interpretative.

Pentru că, să nu uităm, înafara triumfului de la Braşovea a mai reprezentat România cu succes la festivaluriimportante (Sopot, Bratislava, Sofia) şi mai ales alansat o serie de şlagăre care se cântă şi azi, în specialla festivalul internaţional “George Grigoriu” de la Brăila:“Doar băieţii sînt de vină”, “Of, inimioară!”, “Ceva, cevas-a întîmplat cu mine”, “Ia din viaţă ce-i frumos”, “Cîtădragoste”, “Dacă nu iubeşti”, “Îndrăgostiţii n-au nevoiede cuvinte”, “De ce?”... Luminiţa Dobrescu s-a născutla 5 iunie 1946, la Bucureşti. Mama sa era casnică, otalentată croitoreasă, iar tatăl, fost militar, desenatortehnic la un institut de proiectări, este cel care i-ainsuflat pasiunea pentru muzică. A locuit multă vremeîn cartierul Bucureştii Noi, în apropierea bisericiiBazilescu (cînd i-am luat primele interviuri se mutase –adresă predestinată! - pe Ştirbei Vodă, chiar pestedrum de Conservator), fiind colegă de clasă cu AngelaSimilea. Pentru autenticitate, păstrăm povestea lapersoana întâi, aşa cum ne-a fost încredinţată.

Colegă cu Angela Similea“Angela Similea, Fata Morgana... Această

temă, cu toate că viaţa a transformat-o dintr-o amiciţiede copilărie, naivă, de bună credinţă, aşa cum erau şiacele vremuri ale copilăriei noastre, într-o realitateînsoţită de multe semne de întrebare, rămase pânăastăzi pentru mine fără răspuns, este una specială, daram să încerc, totuşi, s-o postez într-o rază de luminăcălătoare. Familia Angelei se mutase de curând încartierul unde eu mă născusem, Bucureştii Noi, pe cîndea avea vârsta de 10 ani. Era ca o “floare de colţ”,timidă, retrasă, mai tot timpul singură, privindu-ne penoi, colegii ei, care zburdam, ne jucam nestingheriţilăsând frâu liber simţămintelor, sentimentelor, fără săpunem pe cântar vorbele, faptele, fără să răstălmăcimnimic. Aşa este copilăria, cel puţin aşa era atunci!Angela vorbea puţin, ne observa şi cred că acele dateşi impresii, care au lăsat urme adânci în subconştientul

“copilului Angela”, au însoţit-o o viaţă întreagă... Dupăîncheierea ciclului primar eu m-am înscris la liceul din

cu Angela Similea şi fratele acesteia

Luminiţa şi Angela cu colegii de la şcoala primară din Bucureştii Noi

Remember în serial


Pajura, ea s-a mutat cu familia la Piaţa Chibrit.Începuturile noastre muzicale au fost decalate de

lansarea mea timpurie în muzica uşoară. Ne-am mairevăzut, din întâmplare, în 1992, la o fabrică demarmură din Bucureştii Noi. Drumurile întortocheate alevieţii, cât şi experienţele conferite de oamenii pe carei-ai întâlnit cândva, i-ai pierdut, i-ai regăsit apoi încaruselul neiertător al existenţei umane ne învaţă săînţelegem că totul este relativ, că ni s-a părut ceea ceam trăit – cel puţin asta este convingerea mea! Faptulcă Angela nu m-a trecut cu vederea în cartea scrisă deSmaranda Jelescu, dedicându-mi rânduri care readucla rampă acele trăiri din copilăria noastră, acele semnede întrebare la care eu încă nu am găsit răspuns,demonstrează că am avut dreptate...”.

În timpul liceului, LuminiţaDobrescu a fost remarcată deprofesorul de muzică, Pufulete,care a inclus-o într-un septet demuzică... populară, cu care adebutat în 1965 pe scena de la“Modern Club”. În acelaşi an, cuacest grup folcloric debutează pemicul ecran, în cadrul uneiemisiuni foarte urmărite în epocă(de fapt, ca tot ce eradivertisment TV pe atunci),“Clubul tineretului”, realizată deIleana Pop şi Cornel Pop şiprezentată de Mariana Mihuţ şiValentin Plătăreanu. Dar întretimp, mai precis în 1964, artistase căsătorise cu Dan DominiqueCostinescu, student laArhitectură. Acesta se ocupa deorganizarea spectacolelor Luminiţei, semnând deasemenea pentru ea câteva reuşite versiuni româneştiale unor hit-uri internaţionale: “Yesterday”, “Sunny”, “Ils’en va, mon garçon”. Detaliu de “istorie muzicală”, naşde căsătorie al solistei nu fusese altul decât PaulUrmuzescu!

Naşul Urmuzescu“De Paul Urmuzescu şi de familia sa mă leagă o

prietenie specială. Eram vecini, eu locuiam pe ŞtirbeiVodă, vis-à-vis de Conservatorul de muzică “CiprianPorumbescu”, unde eram şi studentă, el – la SalaPalatului, unde stă şi azi. Ne-am “descoperit” destul detârziu, iar pentru colaborări sau înregistrări nu mairămăsese foarte multă vreme, eu fiind mai tot timpulplecată din ţară. Abia după 1968, după plecareaPompiliei Stoian în Germania, Paul Urmuzescu mi-aîncredinţat melodia “La anii mei”, înregistrată iniţial decolega mea, piesă care se impusese în scurtă vreme şicucerise inimile publicului ascultător. Variantaînregistrată de mine cu orchestra Sile Dinicu eraadaptată pe stilul “swing”, aceasta fiind dorinţacompozitorului, de a modifica radical componentele deînceput. Am cântat-o în multe emisiuni TV şi s-a impus,cu acest nou stil dorit de compozitor, la fel de bine şi derepede. După o nouă plecare, a...mea de această dată,Ileana Popovici a realizat la rându-i o versiune în stilu-iinconfundabil. Paul Urmuzescu îmi devenise între timpşi naş, avusesem curajul să păşesc în viaţamatrimonială. Prezenţa lui Urmuzescu pe platourileteleviziunii (ne-am întâlnit, fireşte, şi la “Cerbul de aur”),în studiourile de înregistrare de la radio sau de laElectrecord, la studioul “Alexandru Sahia”demonstrează complexitatea stilului său de creaţie,capacitatea de a coordona cele două instituţii, TVR şiRadiodifuziune, la aceasta din urmă fiind un adevărat“membru fondator”. Paul era o fire extrem deexuberantă, un profesionist de înaltă clasă, atât încompoziţie, cât şi în regia de sunet, în care era

imbatabil. Piesele lui sunt adevărate perle, una maifrumoasă şi mai romantică decât cealaltă; de altfel, prinfrumuseţea şi originalitatea de care dădeau dovadă, sebucură şi azi de o mare popularitate”.

Luminiţa cu grupul folcloric şi prof. Pufulete

cu naşul Paul Urmuzescu la cununia civilă

32

Music-hall


După 25 de ani….Oana GEORGESCU

De la sfârşitul lui iunie şi până la începutul luniiaugust, în fiecare sâmbătă seara, în superbul Teatru de

Vară ”Herăstrău”, am avut ocazia să asistăm la o seriede spectacole de excepţie reunite sub titlul de ”O searăla Revistă”. Un nou concept de stagiune estivală, carea înregistrat un succes extraordinar, cu o distribuţie dezile mari şi gradenele de 2.500 de locuri arhipline defiecare dată. Artizani au fost artiştii Teatrului de Revistă”Constantin Tănase”, care au fost răsplătiţi mereu cu

ropote de aplauze: STELA POPESCU şi ALEXANDRUARŞINEL, NAE LĂZĂRESCU şi VASILE MURARU,CRISTINA STAMATE, ADRIANA TRANDAFIR,VALENTINA FĂTU, ANA MARIA DONOSA, LILIANAMOCANU, NAE ALEXANDRU şi CRISTIAN SIMION,MIRUNA BIRĂU, ORTANSA STĂNESCU, RALUCAGUSLICOV, MONALISA BASARAB, DIANA RADU,TATIANA FECIORU, interpreţii ADRIAN ENACHE,

SANDA LADOŞI,MIRELA BOUREANUVAIDA, ALIN GHEOR-GHIŞAN, DANIELATĂNASE, RADUGHENCEA, CRISTINAISAC şi trupaDISTINTO.

”O seară laRevistă” reprezintă oserie de spectacolemuzical – umoristice cucele mai reuşitemomente artisticeselectate de-a lungulanilor din repertoriulrevuistic, pe texte deMihai Maximilian,Octavian Sava, NaeLăzărescu, VasileMuraru, Dan Mihăescu,

Adrian Lustig ş. a. Orchestra Teatrului de Revistă“Constantin Tănase” (dirijor, compozitorul Dan Dimitriu)şi excelentele reprize coregrafice susţinute deAnsamblul de Balet al Teatrului de Revistă “ConstantinTănase” (coregrafia: Cornel Popovici) au completat unshow total. Scenografia aparţine arh. TheodoraDinulescu şi Anei Iulia Popov, iar aranjamente muzicalesunt semnate de acelaşi Dan Dimitriu. Regia a fost

Al. Arşinel

Ana Maria Donosa

Daniela Tănase

semnată de polivalentul regizor CezarGhioca, unicul regizor românspecializat în teatru muzical, în SUA,el însuşi un interpret extraordinar demuzică de jazz.

Acest eveniment carea monopolizat Bucureştii în fiecareweek-end a mai înregistrat o premierăde excepţie: după mai bine de 25 deani, toate cele şase spectacole au fostpreluate şi transmise live la TVR2! UnBRAVO pentru directorul acestuicanal, Liana Săndulescu,producătorul Carmen Movileanu,regizorul muzical Liana Elekeş şipentru membrii întregii echipei detehnicieni a Televiziunii Române!

La ziGabi MATEI

NICOLE CHERRY, una dintrecele mai talentate tinere cântăreţe dinpeisajul muzical din România, în vârstăde doar 14 ani, a semnat cu MediaProMusic. “Cireşica”, aşa cum estealintată de toţi cei din jur, a început săcânte de la zece ani. pe scenelefestivalurilor de muzică pentru copii dinţară, Mamaia Copiilor fiind primacompetiţie la care a participat. Single-ulei de debut, “Memories“, o piesăreggae, exotică, beneficiază şi de unvideoclip, filmat de Alex Ceauşu. Pelângă activitatea muzicală, Nicole nuneglijează deloc şcoala – învaţă laColegiul “Dinu Lipatti“, din Bucureşti,la clasa de percuţie şi pian.

DELIA iese din zona clasică aindustriei muzicale româneşti cuajutorul unui nou single - U (FightingWith My Ghosts). “Am vrut să fac cevadiferit faţă de ce ascultăm la radio, cevedem pe tv. Atât piesa, cât şi clipulsunt o părticică din lumea mea.Videoclipul „U” este unul de imagine încare mă regăsesc în 6 ipostaze diferite:Diva cu o iguana, Nympha inocenta,Muse blindfold, Versachu, Tribal şiTrash...” - Delia. Videoclipul este oproducţie Cat Music, filmat de cătreCevaDeVis la Castel Film Studios şi l-aavut ca invitat special pe Frankie –iguana. Piesa este produsă şiorchestrată de băieţii de la Sunrise Inc,muzica este semnată tot de eiîmpreună cu Delia, iar textul este scrisde artistă împreună cu Lavinia Sima.

Dacă vara trecută a avutsuper-hit-ul “Tu şi eu”, în această varăINNA ne duce ... “Spre mare”. Piesa a

fost produsă şi compusă de INNA,împreună cu băieţii de la The Farmers(Andrei Prodan şi Claudiu Ursache).Spre sfârşitul anului 2012, INNA şi-asurprins din nou fanii cu un concept deconcerte live - “Rock The Roof”. Astfelcă solista, alături de formaţia sa, acântat live pe acoperişurile unor clădiridin mari oraşe ale lumii - Paris, MexicoCity, Londra şi Istanbul. Cel mai recentalbum al Innei - “Party Never Ends” -

este bine primit de fani. “More ThanFriends”, un featuring cu DaddyYankee, e deja numărul 1 în Argentina.In plus, Inna ne-a surprins şi cu piesa“P.O.H.U.I.” interpretată cu cel mai coolaccent moldovenesc .

ANDREEA BĂLAN sereinventează cu fiecare single, fiecarevideoclip, fiecare show şi lansează unuldintre cele mai interesante videoclipuridin cariera sa: “Things U Do 2 Me” feat.Mike Diamondz. Cântăreaţa-dansatoare a adunat peste 40 dedansatoare alături de Mike şi departenerul ei de scenă, Petrişor, într-opetrecere unică. Această petrecereprezintă noul concept de spectacol alAndreei: Carnaval Show. Filmările

videoclipului au avut loc în regia luiAnthony Icuagu, fiind prima colaborarea artistei cu tânărul regizor.

După succesul înregistrat cu“Stinge Lumina”, RUBY lansează unnou single: “Două suflete”. Ca şi rândultrecut, noua piesă s-a lucrat tot înstudiourile Hahaha Production, iar AlexVelea împreună cu Smiley şi ŞerbanCazan au fost conducători de proiect.“De când am ascultat prima variantă depiesă pentru <Două suflete> mi-am datseama că e super potrivită pentru mineşi că o să iasă extraordinar de bine - adeclarat Ruby. “Era momentul ca Rubysă lanseze un nou single”, a declarat şiAlex Velea.

ANCA COJOCARU, aceastănouă “power girl” a industriei muzicaleautohtone, ne învaţă cum să îi spunem“Hai pa” şi să mergem cu încredere maideparte, fără să ne pierdem visele şisperanţele. Artista lansează primul săuvideoclip, cel pentru piesa “Hai pa”, înregia şi în faţa camerei lui AlexandruPopescu, cel care a realizat clipuripentru artişti ca Akcent, Connect-R,Raluka şi mulţi alţii. O producţie a luiAdrian Sînă, piesa este perfectă atâtpentru vocea cât şi pentrupersonalitatea lui CoJo, pe ritmuri popcu accente de saxofon.

ANDREEA D - videoclipulpiesei “Magic Love”. Regizat de cătreAlex Ceauşu, videoclipul a fost filmat înTurcia - Cappadocia şi Pamukkale,timp de şase zile, şi transpune înimagini sfârşitul unei poveşti dedragoste, sentimentele contradictoriiale celui care a pierdut lupta cu sinepentru a putea depăşi momentul.Filmările nu au fost lipsite de peripeţiileaferente unei adevărate expediţii înmunţii Turciei.

33

Pe scene


CD-uri


Marina Voica:„Cântece noi...

cântece vechi...”Casa Electrecord ne propune

acest album remarcabil (redactor dedisc: Mioara Panaite), cu un bookletelegant, în care o descoperim peprotagonistă şi în chip de talentatăpictoriţă. Între cele 22 de titluri sunt maimult... cântece vechi decât noi, darasta e foarte bine, pentru că multe dinele n-au fost nicicând gravate pe disc.Sunt aici câteva adevărate bijuteriidatorate compozitorilor CameliaDăscălescu (cu nu mai puţin de 4cântece, între care „Un tren, într-ogară”), Radu Şerban („O pânză-ndepărtare”), Aurel Giroveanu(„Romanţa dragostei”), GheraseDendrino („Să nu ne despărţim”),Laurenţiu Profeta („Hei, voi nopţilor!”),Marcel Dragomir („Timpul”, „Dacăpriviţi”), Dan Dimitriu („Dacă vei veni”),Gabriel Mărgărint („Pentru ce?”).Alături de aceste nume cunoscuteinterpreta acordă credit unor autori cumar fi Ileana Toader, Dan Grigoraş sauunor talentaţi tineri orchestratori,Marius Cristinel Popa sau DariusOnica. Piesele notorii beneficiază de

orchestraţii şi acompaniamente dinpartea reputaţilor Sile Dinicu,Alexandru Imre, Gabriel Mărgărint,Ionel Tudor, Marcel Dragomir, DanDimitriu. Cu modestie, Marina Voicaface loc în această colecţie redutabilăunui număr de doar 5 compoziţiiproprii, alese însă pe sprânceană: „Într-un colţ de cafenea”, „O căsuţă lamarginea satului”, „Apartament 23”,„Bucureştiul e Micul Paris”, „Nu măuita”. De asemenea, în aceastăimpresionantă desfăşurare de forţefigurează versiuni extrem de reuşite aleunor piese celebre, lansate de ShirleyBassey, Vladimir Vîsoţki, k. d. lang (nuera rău dacă era şi cover-ul după

”Common People”, al lui Pulp, cu careisterizează publicul tânăr în apariţiile eiactuale). Un album excepţional, cuadevărat de colecţie.

Diana Zăvălaş: „Tango sentimental”

Când spui tango spuiArgentina, iar azi puţini ştiu căfaimoasa „Zaraza” a lui Cristian Vasileare ca punct de plecare un tangoargentinian. Parfumul interbelicromânesc se regăseşte în cuprinsulacest disc, în care pianista DianaZăvălaş reuneşte 12 teme latino-americane celebre. Născută în 1984,artista studiază pianul de la 6 ani; atrecut prin muzica clasică europeană,cea latino-americană şi cea orientală, asusţinut numeroase concerte, a

câştigat premii, dar se regăseşteplenar interpretând cu sensibilitate şipasiune... tangouri sentimentale, ca peacest album editat de Electrecord.Realizarea este recomandată înbooklet cu justificată căldură de EugenA. Cristea de la „Tango Tandem” -singura şcoală de dezvoltare personalăprin tango argentinian din România.Aşadar, vă invităm „Mano a mano” laun „Milonga sentimental”, la BuenosAires!

Byron: „30 de secunde de

faimă”Este al patrulea album al formaţiei

bucureştene, care din 2006 şi până azia lansat 3 albume de studio (unul cuprelucrări după melodii româneşti) şidouă producţii video de lung metraj.Discul conţine 13 piese şi estedisponibil în două ediţii distincte – „30Seconds of Fame” în limba engleză şi„30 de secunde de faimă” în limbaromână Invitaţi de calibru au participatla înregistrările efectuate la Bucureşti,

Timişoara - violonistul AlexanderBălănescu, Luiza Zan (voce), PetreIonuţescu (trompetă – Blazzaj), MirceaMutulescu (oboi), Mihai Boboescu(fagot) - şi Los Angeles: secţiunea de

coarde, adică Pablo Hopenhayn(vioară, violă) şi Juan Ignacio Emme(violoncel), membri Esession Strings.

Albumul a fost înregistrat, mixat şimasterizat în studioul Real Sound &Vision, avându-l ca producător peVictor Panfilov. Grafica albumului esterealizată de către 6fingers, cu oprezentare atractivă şi un bookletedificator. Componenţa byron: DanByron – voce, chitară acustică, flaut,principal textier şi compozitor, CostinOprea – chitară electrică, 6fingers(Sergiu Mitrofan) – clape, chitarăacustică, voce, Laszlo Demeter – bass,Dan Georgescu – tobe. Formaţia adepăşit de mult graniţele stilului rockalternativ/progresiv, oferindu-nesonorităţi complexe şi versuriinteresante, care o plasează în elitagenului.

Nightlosers:„Cinste lor”

Formaţia clujeană, înfiinţată în1994, impusă cu marele hit“Dragostea-i ca şi o râie (Zavaidoc)”, aconcertat atât în ţară cât şi la marifestivaluri peste hotare şi a lansatalbume în 1994, 1998, 2004.

Cele 11 piese păstreazăaceeaşi linie stilistică, combinaţie întreblues-ul american si elemente defolclor autentic ardelenesc: uimitoareoriginalitatea cu care muzicieniitratează cover-urile (piese foartecunoscute - Shake Rattle And Roll, HeyJoe, Rolling And Tumblin’, Route 66ş.a.), îmbinând ţambalul, chitările,strigăturile rostite în maghiară deTörök-Csingo Zsuzsanna cu frânturi depiese cunoscute („dansul pinguinului”),totul având un aer live. Componenţa:


CD-uriHanno Höfer (voce, chitare, ukulele,muzicuţă, steel guitar), Grunzo Geza(claviaturi), Claudiu Purcărin (baterie),Jimi “El Laco” (violă, chitare, bouzouki,mixaje), Lucian Pop (electric & doublebass), Invitaţi: Nucu Pandrea – frunză,

Nea Vasile Dinu, Elvis Rromano şiSandu Ciorbă – voce, Tia Zaharia –contrabas, Cătălin Vlad – clarinet,Pusztai Aladar şi Pusztai RenatoAladar – ţambal.

Înregistrat la Bucureşti şi ClujNapoca, masterizat în străinătate,albumul ne prezintă un soi de worldmusic original, mustind de umor: peplan autohton şi chiar european este undemers unicat.

Ovidiu Mihăilescu:„Cowboy-ul Nelu”

Născut la Câmpina, fiind înPolitehnică student la Facultatea deTransporturi, în 1984 a intrat în echipade folkişti a “Cenaclului Vouă” alături decare a participat la peste 300 despectacole în toate colţurile ţării. În1990 debut TV cu melodia „Tânăr şiliber”, în 1993-1994 locul 2 la festivalulde muzică folk „Om Bun”, în 2003 îi

apare volumul de versuri „Aici sunt aniiDvs.”, urmat ulterior de „Cartea celor 7mari”, fondator al mişcării „Zona deMijloc” devenită “Gashkademia de

folk”, are participări la festivalurile folkimportante şi realizează o emisiune cuprofil de folk şi cultură numită„Folkweb”la Radio 3 net. Alte albume:2009 – „Cipilica”, 2010 – „Cântece deFolk Crăciun”.

Aşadar nu numai un folkistbine cunoscut, ci şi un poet activ, carene propune 14 cântece de facturidiverse, sensibilitatea şi umorul fiindingrediente permanente.

Zavaidoc & Jean Moscopol

Când Bucureştiul era socotitMicul Paris, în numeroase localuri(şantanuri) evoluau jazz-band-uri sautarafuri, cu gurişti faimoşi, de la carene-au mai rămas înregistrări uimitoare -Zavaidoc, Jean Moscopol, CristianVasile, Mia Braia, Titi Botez, Gion,

Petre Alexandru, Dorel Livianu.Despre Jean Moscopol (născut

la Brăila, lansat în Bucureşti între anii1925 şi 1928 în muzica uşoară) amscris în numărul trecut.

Zavaidoc - nume real MarinTeodorescu – născut la Piteşti în 1896,decedat în 1945, era fiu de lăutar,Tănase Teodorescu, viorist şiţambalagiu. În timpul primului războimondial, alături de George Enescu aprezentat pe front spectacole muzicalemenite să ridice moralul armateiromâne.

Multe dintre cântecele sale audevenit şlagăre ale muzicii lăutăreşti,ele fiind ascultate şi în prezent cuplăcere şi nostalgie, interpretate într-unstil personal, original şi unic prinintensitatea trăirilor emoţionale ce-iînsoţeau discursul muzical. “Şlagăreleinterpretate de Zavaidoc, JeanMoscopol şi alţii, create de compozitoriitimpului (Ionel Fernic, Ion Vasilescu,Petre Andreescu, ş.a.), îşi mai găsescadmiratori chiar şi în zilele noastre,pentru că poartă în ele parfumulinconfundabil al acelor vremuri. Elevorbesc despre oameni simpli, cu

pasiuni clocotitoare, iar toate acesteaîntr-o formă elegantă, romantică saupasională. Şi astăzi ele ne răscolescamintirile, cu toată gama trăirilor şisentimentelor invocate în minunateletexte, care acum par demodate, darpline de poezie” (din prezentareaalbumului scos de Soft Records sublicenţa Star Media Music): Femeia,Călugărul din vechiul schit, Vrei săne-ntâlnim sâmbătă seara....

Robin and theBackstabbers:

„Bacovia Overdrive:Stalingrad”

Formaţie din Bucureşti, cuiniţialele titulaturii ....RATB, caredeclară că practică pop–rockmelodramatic (!), fondată în 2010, lainiţiativa solistului Andrei Proca,poreclit Robin. Prima melodie difuzatăa fost „Vânătoarea regală” (titlu preluatde la romanul cu acelaşi nume de D. R.Popescu). Componenţa actuală îicuprinde pe Andrei Robin Proca (voce,chitară), Vladimir Proca (tobe) - fiiivechiului muzician Giani Proca, solistvocal al formaţiei Prim Plan dinMiercurea Ciuc în anii ‘80, FlorentinVasile (chitară, backing vocals), VladFeneşan (chitară bas), Radu Moldovan(tobe) şi Andrei Fântână (saxofon,acordeon, chitară). Formaţia s-abucurat de popularitate încă de ladebut, câştigând Premiul Publicului la

ediţia din 2010 a competiţiei StufstockNewcomers şi începe să susţinăconcerte în marile oraşe ale ţării, fiindde asemenea prezentă pe scenamultor festivaluri.

Este primul album dintr-otrilogie care urmează să mai cuprindăArhanghelsk şi Vladivostok: melodios,misterios, o speranţă a noului val alformaţiilor noastre.

Pagini de Florin-Silviu URSULESCU

Ştiri

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Grigore CONSTANTINESCU, Viorel COSMA, Andreea

DRAGU, Oana GEORGESCU, Florian LUNGU, Despina PETECEL-THEODORU, Stephan POEN,

Mariana POPESCU, George RIZEA, Mircea ŞTEFĂNESCU, Florin-Silviu URSULESCU,

Damian VULPE

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Mondo popMihai ANTON

CODY SIMPSON a dezvăluit fanilor detaliilegate de albumul cunumărul doi al artistuluiaustralian, “SurfersParadise”. “Am denumitalbumul după zona în carem-am născut şi am copilărit.”a declarat Cody. Primulsingle de pe noul material vafi “Pretty Brown Eyes” - opiesă veselă. In plus, Codyle-a mai pregătit o surprizăfanilor, dezvăluind încă opiesă de pe viitorul album:“Awake All Night”.Videoclipul track-ului a fost

regizat de cunoscuţii regizori canadieni The YoungAstronauts.

Rapper-ul american T.I. a lansat albumul„Trouble Man: Heavy Is The Head” care conţine 16piese şi colaborări cu Lil Wayne, Andre 3000, R. Kelly,Pink, Cee Lo Green, ASAP Rocky, Meek Mill sau Akon.

PARAMORE ne pregătesc un nou album pentru2013, intitulat „Paramore”, primul material de studiosemnat de trupa rock din 2009 când au lansat “brandnew eyes”. Primul single de pe noul material va fi piesa“Now”.

Cunoscuta trupa pop-rock GOO GOO DOLLS a

anunţat lansarea unui nou CD intitulat „Magnetic”.Primul single de pe album este „Rebel Beat”.„Magnetic” este cel de-al zecelea material de studiolansat de trupa originară din New York.

Revista “Billboard” a făcut public clasamentulcelor mai bine clasate piese ale anului 2012. Astfel,FUN. sunt prezenţi în fruntea clasamentelor anuale„Hot 100 Airplay”, „Top Artist Duo/Group”, „Top Billboard200 Artists”, „Hot 100 Artists”, „Ringtones”, „Rock DigitalSong” sau „Alternative Songs”. Albumul „Some Nights”,lansat în Statele Unite pe data de 14 februarie 2012, apropus trei hit-uri la nivel mondial.

Cântăreaţa de origine suedeză care a surprinsscena muzicala cu sound-ul ei underground electro-popeclectic, cucerind topurile cu piesa “I Follow Rivers”,revine în atenţia fanilor cu o nouă colaborare. DavidLynch a cooptat-o pe artistă pentru piesa “I’m Waiting

Here”, inclusă pe viitorul disc al regizorului. LI LYKKETIMONTEJ ZACHRISSON, născută pe 18 martie 1986în Stockholm, a fost crescută de părinţi cu valenţeartistice - mama sa a fost fotograf, iar tatăl săumuzician. Cântăreaţa a lansat primul său EP, “Little Bit”în 2007, iar în 2009 - primul său album, “Youth Novels”.Doi ani mai târziu a lansat albumul ce ne-a adussingle-ul “Wounded Rhymes”. În plus, Lykke a semnatun contract de modeling cu celebra agenţie VivaLondon.

SEAN PAUL revine în atenţia fanilor cu un nousingle care vorbeşte despre iubire adevărată, TheOther Side Of Love, produs de Benny Blanco şi TheCataracs. “Am vrut să demonstrez că dancehall-ulpoate avea o multitudine de influenţe şi note distincte”a spus Sean Paul. Cel mai recent album Sean Paul,“Tomahawk Technique”, lansat la începutul lui 2012, afăcut senzaţie în topurile muzicale, debutând pe primapoziţie în şapte ţări şi s-a bucurat de o nominalizare lapremiile Grammy. In plus, single-urile de pe album auprimit Discul de Aur la scurt timp de la lansare, avândvânzări de peste 5 milioane de copii.

THE MAN au lansat un nou disc, intitulat “EvilFriends”. Albumul a fost produs de celebrul DangerMouse. Formaţia a marcat lansarea noului material cuo prezenţă în cunoscutul show TV “Late Night withJimmy Fallon”, unde a interpretat cel mai recent singleal ei - “Purple Yellow Red and Blue”. Trupa a dat startulunui turneu major în America de Nord.

Li Lykke Timontej Zachrisson

Cody Simpson

muzical~ actualitatea · electrocutante). snobismul, la rândul său, este stimulat copios de...

Documents