Munii Vrancei

Aezare i limiteMunii Vrancei se ncadreaz laturii externe a grupei de Curbur, aparinnd Carpailor Orientali, n cuprinsul creia, laolalt cu Munii Brecului i Munii Buzului, alctuiesc sectorul estic. Acesta este mrginit de Depresiunea intramontan a Braovului, la nord, de Subcarpaii Curburii, la est, i de valea carpatic a Buzului, la sud-vest. (Fig.2)Spre est, teritoriul montan vine n contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranante marcat de localitile Soveja, la nord, pe valea uiei, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zbala. (Fig.3)La nord-vest, Munii Vrancei sunt mrginii de Depresiunea Braovului, In partea nordic, limita Munilor Vrancei este trasat n lungul vii Oituzului.(Fig.3).Sub raport adminitrativ-teritorial, zona aparine judeelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacu (sectorul nordic), Buzu (marginea de sud-vest i foarte puin din extremitatea sudic) i Covasna (latura nord-vestic) avnd o suprafa de aproximativ 1.500 km (Fig.4, Fig.5)

Relieful si alcatuire geologicPentru a nelege relieful Munilor Vrancei ca element distinctiv al peisajului geografic natural, se cuvine mai nti cunoaterea genezei i alctuirii formelor, a relaiilor sale strnse i complexe cu factorii geologici - relaii ce se reflect nemijlocit (alturi de numeroi ageni modelatori ai scoarei) n frumuseea, originalitatea i atractivitatea lui. Istoria geologic a Munilor Vrancei se implic prefacerilor multiple, petrecute n decursul a peste 140 milioane de ani, ct nglobeaz timpul derulat de la finele mezozoicului pn n prezent. Ea se leag intim de evenimentele care au generat cutarea depozitelor sedimentare acumulate n medial marin, exondarea treptat a catenelor i constituirea lanului carpatic (Roman F., 1989).Munii Vrancei sunt creaia orogenezei alpine, manifestat ns cu intensiti temporale i spaiale diferite.Data fiind apartenena la Carpaii Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice i complexelor litologice sedimentare - proprii Munilor Vrancei - se nscriu unitii de fli. Cum ns aceasta s-a realizat n dou perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea fliului cretacic (mai vechi i dispus ctre baza cuverturii sedimentare) i subunitatea fliului paleogen (mai tnr i dispus n partea superioar a cuverturii sedimentare). Diferenierile privesc att caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, ct i trsturile de ordin tectono-structural. n acest din urm caz, se apreciaz c fliul cretacic a fost mpins ctre rsrit, acoperind (ariind) fliul paleogen. Micrile ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenilor denudaionali sa ndeprteze, parial, formaiunile mai tinere (paleogene) i, astfel, s se constituie ceea ce, n geologia teritoriului, poart denumirea de semifereastra tectonic Putna - Vrancea. n cadrul acesteia, poziia depozitelor cretacice este anormal, ele situndu-se peste formaiunile paleogene.(Roman 1989)Substratul abund n aa-zise faciesuri litologice, purtnd amprenta rocilor preponderente din alctuirea depozitului geologic respectiv. Rspndirea cea mai larg o au gresiile cu ,,familiile" lor numeroase i diverse, de la gresia de Kliwa" i de Tarcu", la gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatic verzuie i alb etc., n alternan sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase, marne, calcare cu silicifieri, radiolarite roii, isturi, isturi disodilice, isturi marnoase, isturi bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite etc. Toate acestea sunt dispuse n strate cu grosimi variabile i au o structur cutat, aproximativ paralel, orientat pe aliniamente majore cu direcie general nord-est - sud-vest.Pe lng aceste aspecte, formaiunile geologice sunt afectate sensibil de deformri tectonice: falii, flexuri, decrori etc. Unele linii de fracturi se evideniaz n peisaj prin povrniuri ori abrupturi, care mrginesc creste propriu-zise. Tot de tectonic snt legate i micrile seismice actuale, deosebit de frecvente n zona Vrancei. Acestea i au originea n marile energii degajate de dinamica unor microplci litosferice ce se conjug n fundamentul Carpailor Curburii.De fapt, activitatea tectonic a ntregului edificiu muntos vrncean se face remarcat i prin micri actuale lente, pozitive, cu intensitate cuprins ntre 2,0 i 4,0 mm/an, ridicarea fiind rspunztoare" de adncirea tuturor vilor (frecvent, cu 300-400 m).Sub raport altimetric, Munii Vrancei au nlimi mai mari de 1100 m, culminnd la 1785 m n vrful Goru, nivelul altitudinal mediu de 1500 putnd fi generalizat la ntreaga suprafa, Pe lng vf. Goru, alte exemple ni le ofer vf. Lcui (1777 m), vf. Giurgiu (1 721 m) si vf. Furu (1 415m)(Fig.6).

Aspecte climatice Caracteristicile dominante ale climei Munilor Vrancei sunt determinate de poziia geografic n cuprinsul arcului carpatic i de etajarea reliefului, suferind mai mult influena penetrrii, la latitudini mai joase, a maselor de aer din nordul Europei. Desigur, ele sunt subordonate climei temperat-continentale specifice Romniei, cu remarcabile oscilaii sezoniere.Temperatura aerului se manifest n succesiunea anotimpurilor prin valori pozitive i negative destul de diferite. Media anual este cuprins ntre 2 i 4C, pentru zona montan cea mai nalt, i 6 - 8C, corespunztoare sectorului muntos mai cobort. Mediile lunii cele mai calde, iulie, oscileaz ntre 14 i 16C la periferia munilor i 10 - 12C la altitudini mai mari de 1500 m. n luna ianuarie, temperaturile medii coboar de la - 2 pn la mai puin de - 6C pe culmile cele mai nalte.Precipitaiile cresc de la 600-800 mm pn la 1 200 - 1 400 mm, cele mai abundente afectnd munii cu nlimi de peste 1 400 - 1 500 m. Aceste valori medii multianuale sunt neuniform repartizate pe anotimpuri, nregistrndu-se cte un maxim la finele primverii i nceputul iernii, separate de dou perioade de minim: iulie - august i ianuarie - februarie.La tranziia anotimpurilor, precipitaiile au caracter mixt, punndu-se astfel n eviden i condiiile locale. Spre exemplu, n ntreaga zon se pot produce concomitent ploi, ninsori i lapovie, aa cum cderile de zpad sau ploile toreniale nu lipsesc din manifestrile trectoare ale strilor vremii.Dinamica atrnosferei se implic nemijlocit n caracterizarea climatic. Poziia geografic a Munilor Vrancei permite influena maselor de aer vestice, oceanice, mai umede i cu temperaturi moderate, ct i a celor est-europene, mai aride, n funcie de care strile vremii se deosebesc mai cu seam n privina umiditii i nebulozitii atmosferei. Este important faptul c masele de aer oceanic, o dat ce depesc la est aliniamentul culmilor nalte, devin mai srace n precipitaiile ce le sunt specifice, nregistrndu-se concomitent degajarea cerului de nori i foehnizarea lor. Contrar, fronturile atmosferice rsritene, n naintarea i ascensiunea lor, se rcesc, sporesc n umiditate, dau precipitaii destul de nsemnate i mresc gradul de nebulozitate.Vile favorizeaz inversiuni termice evidente (mai frecvente primvara i toamna), fenomen ce permite, de pild, prelungirea duratei medii de topire a stratului de zpad sau apariia timpurie a ngheului i brumei.

Reeaua hidrograficDatorit condiiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziia geografic n cuprinsul Curburii Orientalilor i de ali factori, Munii Vrancei ofer condiii prielnice organizrii unei reele hidrografice dense. Reeaua hidrografic are o distribuie radiar, ncrustndu-se deopotriv pe ambele flancuri montane. Astfel, vile dirijate ctre rsrit aparin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Data fiind disproporia considerabil n privinta extinderii celor dou flancuri muntoase vrncene, vile orientate ctre est snt cu mult mai lungi i totodat mai numeroase, n raport de cele de pe flancul opus, rezultnd astfel o evident asimetrie hidrografic. De aceea, bazinul Siret colecteaza majoritatea cursurilor de ape din acest spaiu montan.Siretul colecteaz din cuprinsul munilor Vrancei o reea de ape constituita in cinci bazine hidrografice individuale: Oituz, uia, Putna, Rmnicul Srat si Buzau.Bazinul Oituz este reprezentat de rul cu acelasi nume si afluentul sau, Casinul. Oituzul i are obria la aproximativ 1100 n altitudine, pe povrniul nordic al culmii dintre Muat si Lepsa, mrginete la apus Munii Brecului i se orienteaz, n buna parte, pe direcia general sud-nord, depind limitele teritoriului montan vrncean.Cainul si aduna apele din extremitatea de nord-est a Muntilor Vrancei, mai precis, de pe versantul nordic al culmii Clabuc-Zboina Neagra. Este colectat de Oituz, n cuprinsul Depresiunii subcarpatice Tazlau-Casin, n afara teritoriului muntos al Vrancei.Bazinul Susita, a crui suprafa este de 410 km2, n zona de care ne ocupm este reprezentat numai prin sectorul sau superior. Aceasta ocup contactul dintre culmile muntoase Zboina Neagra-iua Golasa, la vest, si Depresiunea subcarpatica Soveja, la est n depresiune, usita primete din stnga Dragomirna, China si Dumicuu, iar din dreapta Prul Negru, alctuind laolalta o convergen hidrografic ce confer zonei caracterul de ,,pia" de adunare a apelor.Bazinul Putna are o suprafa totala de 2 742 km2, din care aproximativ jumatate nglobeaza Muntii Vrancei, drennd aproape n exclusivitate flancul rasaritean al acestora. La alcatuirea bazinului hidrografic particip si rul Zbala (unit cu Naruja), precum si totalitatea praielor montane. n ce priveste confluentele Putna-Zbala si Zbala-Naruja, acestea au loc la exteriorul Muntilor Vrancei, n depresiunea subcarpaticaPutna se constituie dintr-un manunchi de izvoare, dirijate pe versantul nordic al culmii Lacauti-Arisoaia, de la o altitudine maxima apropiata de 1 700 m. n punctul "Grumaz" (305 m alt., situat n Depresiunea Vrancea), culege apele Zbalei unite cu ale Narujei.Tiia, cu o suprafata a bazinului de 54 km2, se formeaza din unirea Tisitei cu Tisita Mica, care si aduna apele din masivele Zburatura si Condratu, fiecare modelndu-si cte un sistem de chei foarte adnci: (pna la 700 m) de-o frumusete rara. Ea debuseaza n sectorul de defileu al Putnei, imediat aval de satul Lepsa, la circa 550 m altitudine.Izvoarele cu apa potabila obisnuita sunt de regula sumar amenajate. De pilda, captarea poate fi n fragmente de trunghiuri de arbori scobii, sau n incinte din piatr, zidite, ce poart denumirea de "budai". n alte cazuri, izvorul este dirijat printr-un uluc, confectionat de obicei din lemn si se numeste "ipot". El poate desemna si dirijarea parial a apei unui pria. Pentru turismul din Munii Vrancei aprovizionarea cu apa potabila nu constituie o dificultate ntruct izvoare, amenajate ct si neamenajate, se gasesc pe toate traseele, inclusiv pe rutele nemarcate (exceptnd poteca de pe creasta Cozei).

VegetaiaTrsturile de ansamblu ale asociaiilor fito i zoogeografice din cuprinsul Munilor Vrancei sunt o reflectare a condiiilor de mediu proprii treptei de relief i climatului corespunztor acesteia. Pe lng ele intervin ns o seam de factori locali care influeneaz cantitativ i calitativ nveliul biologic al teritoriului. Aa spre exemplu, substratul litologic i condiiile hidrogeologice, unele procese de modelare actual a scoarei, activitatea antropic i alte cauze rspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale. Date fiind altitudinea i condiiile climatice, vegetaia caracteristic Munilor Vrancei este cea de pdure (suprafaa ei fiind ns discontinu, datorit mai ales defririlor masive efectuate n perioada interbelic) i de pajiti montane secundare,

In arealul formatiunii silvestre se disting doua etaje: unul inferior, cu arborete de amestec (foioase si rasinoase) si unul superior, alcatuit din rasinoase (conifere). Padurile de amestec (mixte) ocupa, ndeosebi, jumatatea rasariteana a Muntilor Vrancei (cu altitudini medii sub 1500 m) si prefera versantii sudici, participarea speciilor de conifere fiind subordonata (n cazul expozitiei nsorite) arborilor ca frunza cazatoare. Dintre speciile de foioase se face remarcat fagul (Fagus silvatica) (Fig.8) constituind pe alocuri arborete pure. El se asociaza cu paltin (Acer poxtanoides), carpen (Carpinus betulus), frasin (Frasinus excelsior), mesteacan (Betula pendula) si mai rar gorun (Quercus petraea), ulm de munte (Ulmus glabra) ori anin (Alnus viridis, A. glutinosa, A, inrcana), acesta din urma ntlnindu-se pe fundul vailor pna n etajul rasinoaselor.Padurile de conifere urca pna n vecinatatea celor mai nalte vrfuri, acoperind, cu predilectie, jumatatea apuseana a zonei montane, precum si versantii cu expozitie nordica, rolurile principale n compozitia lor revenind molidului (Pecea boies) si bradului (Abies alba); secundar, se asociaza pinul silvestru (Pinus sylvestris), Pe suprafete insulare se dezvolta molidisuri pure, bradete sau pinete. Codrii propriu-zisi de molid se ntlnesc n cuprinsul vailor Putna, Zabala, Naruja,Pajistile montane (sau "golurile"), sunt foarte dispersate. n majoritate, ele snt o consecinta a substituirii padurilor pe cale antropica, ceea ce face ca numeroase suprafete sa se ntlneasca n interiorul arealului vegetatiei silvestre. Cele spontane, reduse si sporadice, caracterizeaza mai cu seama vrfurile Goru, Lacauti, Giurgiu.Vegetaia specific pajitilor montane o reprezint asociaiile de: tapoic (Nardus stricta), paius (Festuca rubra, F. supina), trestioara (Calamagostris arundinacea), firu (Poa violacea), la care se adaug afin (Vactinium myrtillus), merior (Vaccinium vitisidea), iarba neagr (Cailuna vulgaris) i pe alocuri ienupar (Juniperus communis-Fig.9) alctuind ntinse "covoare" pe culmile muntoase din partea apuseana a zonei. n jurul stnelor, mai apar stevia (Rumex alpinus) si stirigoaia (Veratrum album), iar n locurile mai umede cresc rogozuri (Carex albat c. distans, C. flacca), brusturele caprei (Telechia speciosa) si alte specii hidrofile.Desi ntrziata, primavara aduce n pajistile muntilor si n poieni brebenei (Corydalis solida), toporasi (Viola bielziana, V. bicolor), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) etc. Notabila este prezenta, de altfel singular, pe vrful Goru (1785 m), a jneapanului (Pinus mugo- Fig.10), introducnd astfel n Vrancea ceva din ambianta pajistilor alpine. Probabil c, odinioara, jnepeniurile erau mai extinse n munii vrnceni mai nali.

FaunaAceasta este constituit dintr-o mare bogie i diversitate de specii. Apele repezi i limpezi snt mediul propice ihtiofaunei, reprezentate prin pstrv (Salmo trutto fario), mrean (Barbus barbus), boitean (Phoxinus phoxinus), clean (Leuciscus cephalus) i scobar (Chondrostoma nasus). La limita superioar a pdurilor ntlnim mediul cocoului de munte (Tetrao urogalus), ieruncei (Tetrastes bonasia), acvilei de stnc (Aquila chrysaetos) i acvilei iptoare (Aquila pomerana); mai jos, n crengriul codrilor, pe liziere i n poieni, triesc buha (Bubo bubo), huhurezul mic (Stix aluco), ciuful de pdure (Asio otus), corbul (Corvus corax), mierla gulerat (Turdus torquatus), gaia (Garrulus glandarius), ciocnitoarea neagr (Dryocopus martius), ciocnitoarea verde (Picus viridis), diverse specii de piigoi (Parus caeruleus, P. major) etc., aproape toate, exceptnd gaia, fiind ocrotite de lege i declarate monumente ale naturii.Padurile sunt populate nsa si de numeroase mamifere, unele specii de carnivore sau rozatoare avnd mare importanta cinegetica. Dintre toate aceste vietati, cerbul (Cervus elaphus) se bucura de cea mai mare admiratie. Arealul sau de raspndire ocupa ntreaga zona muntoasa, prefernd locurile mai retrase si linistite. n acelasi spatiu traiesc ursul (Ursus arctos), mistretul (Sus scrofa), rsul (Lynx lynx), jderul (Martes foina) si lupul (Canis lupus). Masivele mijlocii si joase adapostesc vulpea (Vulpes vulpes), pisica salbatica (Felis silvestris), iepurele comun (Lepus europaeus), chiar si iepurele de vizuina (Oryctologus cuniculus) si capra rosie (Capreolus capreolus).De aproape doua decenii, fauna Muntilor Vrancei s-a mbogatit cu "antilopa Carpatilor". Aduse din Retezat, Bucegi si Fagaras, exemplarele de capra neagra (Rupicapra rupicapra), caci despre aceasta specie este vorba, s-au acomodat usor si au prosperat, fiind astazi ntlnite n mai tot cuprinsul vaii Tisitei. Evident, regimul lor de ocrotire este valabil si pe teritoriul vrncean.

Rezervatii naturaleRezervatiile naturale din Muntii Vrancei sunt urmatoarele: Rezervatia forestiera Lepsa-Zboina, Rezervatia forestiera si geologica cheile Tisitei si Rezervatia geologica si de peisaj cascade Putnei. Toate acestea au si o reala nsemnatate turistica, fiind strabatute de diverse trasee turistice.Rezervatia forestiera Lepsa-Zboina ocupa o suprafata de 210,7 ha, fiind situata pe versantul sudic al Muntelui Zboina Neagra. Are o vegetatie lemnoasa si alcatuire floristica aflate n stadiu aproape natural. Este accesibila din statiunea Soveja (traseul turistic 13) si din satul Lepsa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F). Rezervatia conine exemplare de Fagus sylvatica, avnd vrsta de aproape 260 ani, circa 35 m naltime si diametre de pna la 1,2 m. De asemenea, sunt nchegate molidisuri, arborete de molid-brad, cu vrste cuprinse ntre 100 si 180 ani, n poienile carora se ntlnesc frecvent afinul (Vaccinium myrtillus), bulbucul de munte (luis europaeus) - monument al naturii, boziorul (Orchis sambucina), toporasi (Viola bielziartp, V. bi- color) s.a. Nu lipseste papucul doamnei (Cypripedium verticillatum) - monument al naturii, breabanul (Cardamine glandurigera) crinul de padure (Lilium mirtagon), stnjenelul de munte (lris ruthenica), n rezervaie abund i elemente faunistice, unele declarate monumente ale naturii, ca, de exemplu, cocosul de munte (Tetrao urogalus), acvila tipatoare (Aquila pomarina), corbul (Corvus corax) si rsul (Lynx lynx).Rezervatia forestiera si geologica cheile Tiitei este constituita pe 307 ha si nglobeaza cursul inferior al vaii Tisitei cu monumentalele sale chei. Valoarea fitogeografica a rezervatiei consta n numarul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale si atlantice, ct si n existenta speciilor endemice carpatice si dacice continentale. Dintre acestea, enumeram trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmisoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), snziene de munte (Galium anisophyllum), ciubotica ursului (Cortusa matthioli). De asemenea, rezervatia contine una dintre nestematele floristice ale stncariilor: floarea de colti (Leontopodium alpinum), monument al naturii pus sub ocrotirea legii pretutindeni n Romnia. Este unicul loc din Vrancea unde se gaseste aceasta planta gingasa. si tot aici, ca nicaieri n Muntii Vrancei, traieste o pasare mica, gratioasa, cu pete mari rosii pe fondul cenusiu al aripilor; se numeste fluturasul de stnca (Tichodorma muraria).Vegetatia lemnoasa este reprezentata prin fagete n amestec cu molid si brad, ct si prin molidisuri pure, dar restrnse, avnd rol principal n protectia terenului. Trasaturile geologice particulare ale rezervatiei se datoreaza att constitutiei petrografice variate (cu compusi carbonatici, radiolarite verzi si rosii, marne rosii cu intercalatii de conglomerate cu elemente verzi si multe alte faciesuri de vrsta cretacica), structurii foarte complicate a formatiunilor, ct si tectonizarii puternice. Asemenea trasaturi au condus la aparitia unui microrelief aparte, care accentueaza originalitatea peisajului, reprezentat prin polite situate la diferite naltimi, pereti stncosi, surplombe, jgheaburi, povrnisuri concave etc. De altfel, acest sector al Tisitei ndeamna pe unii specialist sa-1 considere canion. Caracterului mixt al rezervatiei merita sa i se alature peisagistica inedita si interesul stiintific incontestabil, subliniindu-se astfel valorile patrimoniului natural vrncean.Rezervatia geologica si de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrnsa fata de celelalte (aproximativ 10 ha) Spectaculozitatea cascadei se datoreaza detaliilor albiei modelata prin eroziunea selectiva a rocilor si tectonizarea formatiunilor geologice. Caracteristica este suita marmitelor, care obliga suvoiul de apa sa sara dintr-o scobitura n alta, linistindu-se nsa n bazinetul adncit la baza caderii de apa. Lungimea cascadei masoara 76 m, diferenta de nivel 14 m, iar debitul mediu 9 m3/s. n mod obisnuit, viteza apei nregistreaza 18 m/s.Mai adaugam, existenta pe abruptul din dreapta cascadei a unei flore de stncarie destul de rara: garofita (Dianthus corthusianorum), iarba surzilor (Saxifraga paniculata), mierluta (Minuartia verna) s.a.Exista nsa si alte locuri n cuprinsul Muntilor Vrancei unde natura ne ofera nemumarate elemente ce atrag, deopotriva, admiratia excursionistilor si chiar interesul oamenilor de stiinta. Un punct de atractie turistica l constitute Lacul Negru (Fig.55), aflat n bazinul Narujei, la 1235 m altitudine, pe versantul nordic, avnd o suprafata de peste 1 ha. Lacul Negru exemplifica un ecosistem de rara originalitate, n care organizarea si evolutia vietii s-au desfasurat n conditii cu totul speciale si care au suferit n mica masura impactul cu factorul uman.

Aspecte demograficeAu fost identificate o serie de probleme demografice cu care se confrunt vestul judeului Vrancea:-scderea numrului populaiei n intervalul 1968-2002 datorit scderii natalitii i creterii mortalitii, dar i a intensificrii migraiei;-repartiia neomogen n teritoriu;

-distribuia inegal pe sexe;

-structura puternic dezechilibrat pe grupe de vrst, ce pune n eviden

mbtrnirea demografic;

-ponderea redus a populaiei active;

-ponderea redus a populaiei salariate;

-nivelul sczut de educare a populaiei

Activitatile economice din Muntii Vrancei si regiunile invecinateModul de utilizare a terenurilor

Modul de utilizare a terenurilor evideniaz profilul funcional al unitilor administrative, precum i modul de intervenie al factorului antropic n mediul natural. Cea mai ridicat pondere din terenurile din vestul judeului Vrancea (66,7 %) sunt reprezentate de pduri, ceea ce evideniaz gradul ridicat de naturalitate al acestui spaiu. De asemenea, n categoria terenurilor agricole, cea mai ridicat pondere revine punilor i fneelor, punndu-se astfel n eviden dezvoltarea activitilor de cretere a animalelor.Dezvoltarea asezarilor umane a favorizat aparitia in jurul gospodariilor, pe suprafete restranse, a terenurilor cultivate cu cereale, legume, cartofi, iar in zonele cu conditii de relief si clima favorabile, extinderea viilor si livezilor. Crearea in zona studiata sau in apropiere a unor centre de vinificatie (Cotesti, Candesti, Panciu, Odobesti) sau de procesare a fructelor (Vidra, Dumitresti) a constituit un factor favorabil pentru intensificarea si extinderea acestor culturi.In structura terenurilor agricole se remarca suprafetele ridicate ocupate de pasuni si fanete, favorizate de relieful fragmentat, climatul caracterizat de temperaturi medii anuale de 8-9 grade C si precipitatii anuale de 800 mm, precum si de solurile mai putin fertile (cambisoluri si spodosoluri). Terenurile cultivate (arabil, vii si livezi) au o pondere redusa in utilizarea terenurilor.

Din analiza datelor statistice se constata faptul ca, atat in trecut, cat si in prezent, cele mai intinse terenuri din suprafetele arabile sunt ocupate de cereale. Cerealele detin suprafete mai extinse pe terenurile arabile din Subcarpatii Vrancei (comunele Vidra, Valea Sarii, Vizantea Livezi, Paltin, Dumitresti).

Cresterea animalelor a reprezentat una din principalele optiuni ale populatiei din zona montana si subcarpatica de a-si obtine resursele alimentare necesare supravietuirii. Bonitatea scazuta a terenurilor arabile, suprafata ridicata ocupata de paduri etc. a obligat populatia din zona montana si subcarpatica sa se adapteze. Astfel s-a dezvoltat pastoritul agricol, care utiliza pasunile si fanetele din apropierea localitatilor din zonele depresionare.Industria este o activitate economica cu dezvoltare redusa in partea vestica a judetului Vrancea, in ciuda existentei unor resurse (fructe, produse lactate, carne, lana, piei de animale, lemn etc.) care ar permite sustinerea unor unitati mici si mijlocii. Astfel, desi in profilul functional al tuturor localitatilor este mentionata cel putin o activitate industriala, productivitatea acestora este redusa. De altfel, majoritatea comunelor din vestul judetului Vrancea detin unitati de obtinere a bauturilor alcoolice, in special utilizand ca materiei prima fructele, profitand de legislatia ambigua din acest domeniu. Cunoscute pentru activitatile de exploatare a lemnului in vestul judetului Vrancea sunt comunele Tulnici, Soveja, Vizantea-Livezi, Nereju, Vidra, Dumitresti, Nistoresti, Naruja.

Utilizarea terenurilor este dominat de activitile legate de fondul forestier i creterea animalelor. Pajitile secundare sunt intens exploatate, suprafaa punabil fiind prea mic n comparaie cu numrul de animale. Practicile de cretere a animalelor domestice produc deseori conflicte ntre om i carnivorele mari. Monoprofilul aezrilor montane, respectiv exploatarea i prelucrarea primar a materialului lemnos constituie modul cel mai vizibil dedegradare a habitatelor naturale. Valenele turistice ale acestui spaiu sunt mai intens exploatate.Probleme de amenajarePartea de vest a judetului Vrancea prezinta, mai ales prin faptul ca este o zona montana bine mpadurita, un mare interes stiintific si educational. n scopul de a proteja caracteristicile deosebite ale acestei zone si a le conserva pentru generatiile viitoare, au fost nfiintate, pe baza unor studii de fundamentare, o serie de rezervatii naturale de diferite tipuri. n prezent, dupa emiterea Legii nr. 5 / 2000, situatia ariilor protejate s-a schimbat radical. Astfel, din cele 15 rezervatii naturale si monumente ale naturii recunoscute anterior n prezenta lege nu se regasesc decat 11. De asemenea, n cea mai mare parte din cazuri, suprafata a fost redusa drastic, situandu-se sub cea necesara pentru prezervarea obiectului protectiei.Aceste "taieri" s-au realizat fara nici un studiu de fundamentare prealabil. O alta problema n momentul de fata este reprezentata de situatia regimului de proprietate a terenurilor din partea de vest a judetului Vrancea. Printr-un act normativ recent, mare parte a terenurilor forestiere si a pasunilor a fost trecut din domeniul public n cel privat, respectiv de la Primariile comunelor la Obstile satesti. Astfel, portiuni nsemnate din ariile protejate sunt n acest moment proprietate a Obstilor satesti, care pot decide asupra folosintei lor viitoare.Procesele de versant (alunecrile de teren, torenii i ravenele etc.) constituie n importani factori de degradare a terenurilor, acestea fiind favorizate de diferite condiii, n aceasta zon cea mai important fiind reprezentat de defririle masive ce au loc.Consecinele defririlor: s-au intensificat procesele de eroziune a solurilor; la creterea ariditii climatului- sunt tot mai frecvente secetele; la intensificarea vitezei vnturilor. s-au intensificat alunecrile de teren, ce produc grave pierderi materiale economiei naionale; a degenerat starea masivelor forestiere; a srcit flora i fauna, s-a creat pericolul dispariiei unor specii de animale i plante. In afara msurilor generale, pe terenurile predispuse alunecarilor, se interzice defriarea plantaiilor silvice, amplasarea de construcii i depozite grele, trasarea de ci de comunicaie, efectuarea de spturi la piciorul versanilor ameninai de alunecare.

Combaterea alunecarilor si luarea in cultura a terenurilor alunecate reprezinta actiuni complexe, care prezinta dificultati tehnice si conduc la cheltuieli foarte mari, de aceea trebuie sa se puna un accent deosebit pe prevenirea acestui fenomen.Lucrrile de consolidare prevzute n vederea limitrii deplasrilor ce au afectat locuinele de pe amplasamentul studiat, se mpart n dou categorii: lucrri de drenare i evacuare controlat a apei de pe amplasament, n reeaua de canalizare i lucrri de ranforsare pe piloi forai.

Utilizarea terenurilor este dominat de activitile legate de fondul forestier i creterea animalelor. Pajitile secundare sunt intens exploatate, suprafaa punabil fiind prea mic n comparaie cu numrul de animale. Practicile de cretere a animalelor domestice produc deseori conflicte ntre om i carnivorele mari. Monoprofilul aezrilor montane, respectiv exploatarea i prelucrarea primar a materialului lemnos constituie modul cel mai vizibil de degradare a habitatelor naturale. Valenele turistice ale acestui spaiu sunt mai intens exploatate.

1