UNIVERSITATEA “OVIDIUS”, CONSTANTA

FACULTATEA DE LITERE

MASTER COMUNICARE SI DISCURS INTERCULTURAL IN SPATIUL EUROPEAN

MULTICULTURALITATE si/sau MULTICULTURALISM

in cadrul intercultural

-IANUARIE 2012-

MULTICULTURALITATE si/sau MULTICULTURALISM

in cadrul intercultural

I.MULTICULTURALITATE –posibile interpretari

Multiculturalitatea se manifesta prin diferente culturale, de identitate si politice.

Aceste diferente sunt hotaratoare indeosebi in centre migrationale, dar in acelasi timp

nenumarate grupuri reduse la tacere, incearca sa-si dobandeasca recunoaşterea: minorităţi

etnice, femeile (prin mişcările feministe), minorităţile sexuale, etc. Insa termenii multicultural

şi multiculturalism nu au un inteles unic si exact stabilit. Se poate referi la pluralitatea

grupurilor culturale distincte sau la conceptii despre diferente culturale si in acelasi timp la

raspunsurile politice si individuale date la aceste problema. 

Putem considera termenul de cultura ca sinonim al termenului natiune, iar termenul de

multiculturalitate implica astfel diferente etnice si nationale. Insa aceasta este doar o parte a

unei problematici mai largi, care include si alte aspecte (feminism, minoritati sexuale, etc.).

O societate multiculturala este una in care fiecare individ, fara deosebire de

nationalitate sau de religie, are drepturi egale, inclusiv pe acela de a-si folosi limba proprie. O

multime de reglementari internationale garanteaza aceste drepturi. Cu timpul insa,

nediscriminarea initiala a devenit, la randul ei, discriminatorie.

II.MULTICULTURALISM –definire conceptuala

Multiculturalismul este discursul modernitatii tirzii, care prezinta, interpreteaza si

reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor. In constructia identitatii sociale,

multiculturalismul se opune strategiilor omogenizante ale modernitatii, considerindu-le pe

acestea ca suficiente si opresive, punand accentul pe diferente si diversitate.

Ideologia multiculturalismului isi propune ajutarea comunitatilor in sustinerea culturilor lor

diferite. Acest lucru insa nu inseamna ca multiculturalismul se opune schimbarii.

Multiculturalismul ca teorie politica si multiculturalismul ca multiculturalitate nu

trebuie confundate, asa cum se intampla adesea, desi intre ele exista o legatura.

Multiculturalismul reprezinta o reactie a teoriei politice in cadrul celor mai multe dintre

statele actuale: explozia cererilor la acomodare a diferentei din partea minoritatilor culturale.

Multiculturalismul liberal recunoaste ca schimbarea in lumea contemporana este

inevitabila, deci scopul acestei politici nu este conservarea culturilor in starea lor primara.

Multiculturalismul liberal izvoraste din dorinta de reusita a membrilor societatii. Iar aceasta

reusita depinde de respectul si inflorirea grupurilor culturale ale indivizilor.

III.Tipuri de multiculturalism

Multiculturalismul pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi

din societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp

pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural sau refuzul acestuia.In functie

de interpretarile de baza a multiculturalismului, se poate vorbi despre multiculturalism

normativ,descriptiv si critic.(M. Feischmidt).

a)Multiculturalismul normativ este unul dintre principalele raspunsuri ale teoriei

politice actuale la multiculturalitate. Critica regulile anterioare privind diferentele sociale si

culturale si pretinde noi norme in aceasta privinta. Conceptul de baza a multiculturalismului

normativ este diferenta, care foarte des - spun criticii multiculturalismului - presupune grupuri

inchise, servicii delimitate. Oponentii multiculturalismului sustin ca acesta duce la

ghetoizarea minoritatilor si impiedica integrarea acestora in societatea majoritara.

Politica multiculturalismului accepta drepturile privind non-diferentierea, dar in

actiunea politica considera ca importante doua judecati de valoare: a) libertatea personala si

reusita depinde de apartenenta completa si neingradita la un grup cultural respectat; b) crede

in pluralitatea valorilor, in special in valabilitatea acelor valori diferite care se materializeaza

in practica diferitelor societati. Multiculturalismul pretinde recunoasterea egalitatii de catre

comunitatea politica a tuturor comunitatilor culturale valabile. Statul daca este multicultural,

este format din diferite comunitati si nu este proprietatea niciuneia.

b)Multiculturalism descriptiv priveste multiculturalismul ca fapt, ca atitudine. Acest

tip de multiculturalism este considerat drept cinic-culinar sau consumator . In acest sens

multicultura se refera la diversitatea culturala a bunurilor din societatea de consum, in primul

rand in industria culturii (arta, muzica, film), in domeniul comunicatiei si al serviciilor.

Aceasta forma spectaculoasa, dar superficiala a diversitatii culturale este un rezultat al

globalizarii, al productiei si consumului transnational. In acest caz toleranta culturala este

considerata doar o iluzie.

c)Un ultim tip de multiculturalism ar fi cel critic. Pornind de la faptul diversitatii

culturale, reevalueaza conceptele si discursurile folosite de culturile majoritare si minoritare,

cu scopul crearii unei culturi comune mai democratice si mai deschise. Multiculturalism critic

contesta regulile existenta si accentueaza in primul rand importanta reprezentarilor si a

institutiilor producatoare de intelesuri.

IV.Multiculturalitate si imigrare

Hotararea de a imigra este luata de obicei din motive economice, uneori politice, iar

scopul urmarit este de a devein cetateanul unei tari mai prospere, mai libere si mai

democratice. Grupurile de imigranti nu-si pierd interesul fata de identitatea lor si nici

atasamentul etnocultural si continua sa aiba preocupari pentru pastrarea anumitor obiceiuri, a

portului, religiei, traditiilor culinare.etc. dar aceste preocupari sunt trecute de obicei pe un

plan secundar in comparative cu interesul pentru dobandirea cetateniei. Statele in care traiesc

minoritati nationale sunt numite state multinationale, in timp ce statele care primesc un numar

mare de imigranti au denumirea de state multietnice.

Cele trei mari tari de imigrare cu cele mai mari procente de imigranti pe cap de

locuitor sunt: Australia, Canada si SUA; peste jumatate din imigratii legali din lume se

indreapta catre unul dintre aceste trei state. In anii ’60 politica de imigrare a acestor tari

urmarea asimilarea totala a imigratilor. Modelul a devenit cunoscut sub denumirea de anglo-

conformitate si a fost sustinut prin argument care prezentau asimilarea ca pe o conditie

esentiala a stabilitatii politice. Aceasta politica s-a tradus prin neacceptarea acelor imigranti

care pareau inasimilabili: Sua si Canada au refuzat imigrantii chinezi iar Australia a preferat

imigrantii albi in exclusivitate. Incepand cu anii’70, cele trei tari au renuntat treptat la modelul

asimilationist, care s-a dovedit a fi nerealist si nedrept. Politica lor de imigrare a devenit mai

tolerant si pluralista, in sensul ca grupurilor de imigranti li s-a permis pastrarea anumitor

obiceiuri si traditii. S-a dovedit treptat ca imigrantii care isi pastreaza sentimental puternic al

identitatii si al mandriei etnice pot deveni totusi cetateni loiali si productive, care se integreaza

in institutiile statului si invata limba dominanta.

Termenul de multiculturalitate favorizeaza confuziile tocmai in masura in care este

ambiguu in ceea ce priveste distinctia intre multinational si multiethnic. Aceasta ambiguitate a

stat la baza controverselor din Canada din decursul anilor’70 cand politica multiculturala a

guvernului a fost criticata pe de o parte de canadienii francofoni pentru riscul de a reduce

pretentiile de co-natiune ale locuitorilor din Quebec la statul de imigrant, pe de alta parte de

ce care si-au manifestat ingrijorarea ca noile politici de imigrare vor permite constituirea unor

grupuri etnoculturale, complete din punct de vedere institutional, pe langa cele doua

consecrate, anglofona si franceza.

Modul diferit in care conceptul de cultura este inteles si utilizat in diferitele regiuni ale

lumii-mod care reflecta cu siguranta principalele preocupari politice ale societatilor respective

privind mostenirea istorica de problemele nerezolvate, cat si problemele care rezulta din

evolutia lumii contemporane-este identificabil si intr-o sesizabila diferentiere intre sensurile

atribuite conceptului de multiculturalism. In Canada, sensul cu care termenul este folosit pe

scara larga denota faptul ca imigrantii sunt incurajati in afirmarea identitatii lor entice, fara ca

acest lucru sa-i expuna la prejudecati sau discriminare. In Europa, multiculturalitatea este

inteleasa in mod frecvent ca o forma de impartire a puterii intre diferitele comunitati

nationale, in timp ce in America termenul se refera cu precadere la tehnicile de incluziune a

grupurilor marginalizate.

V. Multiculturalism/ multiculturalite si canon cultural

Procesul globalizarii ne pune în fata unei continue resituari a raporturilor

majoritate/minoritate, in spatii culturale concrete si la nivel global, si ne indeamna la o

continua intelegere, acceptare si afirmare a diversitatii. Multiculturalismul apare ca „un

discurs tipic pentru o modernitate tarzie care isi asuma experienta sociala a diversitatii si

diferentei”. Gandirea postmoderna a pus in evidenta relatiile de putere care se afla în spatele

revendicarilor privind identitatea culturala.

Una din criticile majore la adresa multiculturalismului vizeaza domeniul educatiei.

Principala acuza este legata de faptul ca multiculturalismul opteaza pentru introducerea în

canonul academic occidental a unor teme, domenii si cursuri care sunt considerate ca fiind

marginale si nereprezentative din punct de vedere al canonului educatiei occidentale.

Richard Rorty arata ca multiculturalismul incepe ca o incercare de a convinge barbatul

alb occidental asupra faptului ca trebuie sa manifeste toleranta si sa accepte clasele marginale

sau pe cei pe care, datorita stereotipiilor sale, ii considera a fi cetateni de rangul al doilea.

Astfel, multiculturalismul incearca, pe de o parte, sa aduca o schimbare de mentalitate în

randul populatiei dominante, iar pe de alta parte sa aduca in planul echilibrului si egalitatii

publice unele clase discriminate precum persoanele de culoare, oamenii saraci, imigrantii

recenti, femeile etc. Acestia din urma trebuiau adusi la nivelul unei constiinte a identitatii de

grup care sa le permita depasirea imaginii negative pe care o proiecta asupra lor grupul

cultural dominant. Un pas important l-a constituit introducerea in colegiile si universitatile

americane a unor cursuri menite sa promoveze studiile afro-americane, studiile hispanice,

studiile de gen etc.Rorty considera ca, , introducerea acestor cursuri a creat un climat de

incredere si s-a ajuns chiar la eliminarea starilor conflictuale in raport cu grupurile vizate de

aceste studii.

Desi intelege ca multiculturalismul e preocupat mai degraba de problema identitatii

decat de problemele cu care indivizii se confrunta, Rorty considera ca discursul multicultural

trebuie mutat dinspre cultivarea diferentelor culturale inspre discutiile privind inegalitatile in

impartirea sferelor de putere. Multiculturalismul ar trebui, dupa Rorty, sa vizeze mai degraba

domeniul resurselor si al dobandirii bunastarii decat sa ii educe pe tineri in ideea ca fac parte

din identitati culturale separate. Starea de discriminare in care sunt tinute clasele marginale

este in viziunea filosofului american cauzata de factori economici.

Prin prisma acestei accederi la putere si la resurse trebuie privita multiculturalitatea ca

o realitate si ca o valoare incontestabila atat in spatii culturale formate in tari cu un mare aport

de imigranti, cum intalnim in cateva cazuri in spatiul occidental, cat si in spatii culturale cu o

indelunga traditie istorica si cu o structura ce presupune convietuirea intre o cultura majoritara

si mai multe minoritati istorice, cum este cazul romanesc si indeosebi cel transilvan. Spatiul

romanesc in general si cel transilvan in mod special stau sub semnul multiculturalitatii.

Dincolo de ideologia multiculturalismului, multiculturalitatea ca fapt de existenta

presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majoritatii. Ea

aduce in mod firesc elementul diversitatii si necesitatea recunoasterii diferentei ca un pas

esential al convietuirii.

Multiculturalismul porneste de la starea de fapt a multiculturalitatii si incearca o

reconstructie a spatiului cultural comun in care identitatile minoritare sunt privite ca parteneri

egali in procesul afirmarii importantei contributiei comune la o constructie axiologica ce sta

sub semnul pluralismului. Afirmarea publica a minoritatilor, angajarea lor in jocul politic

presupune insa o adancire a autonomiei identitare in raport cu celelalte entitati minoritare si in

special in raport cu cea a grupului majoritar. De aceea multiculuralismul presupune afirmarea

unor identitati clar conturate. Pentru a evita caderea in separatism, autonomizarea unui grup

cultural poate merge pana acolo unde se mentine constiinta apartenentei la un spatiu

multicultural comun.

In cadrul romanesc, specificul multiculturalitatii transilvane are materializare

Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Asa cum afirma Andrei Marga, artizanul reconstructiei

multiculturale a aceste universitati,”este Universitatea cu cea mai dezvoltata organizare

multiculturala, asigurand studii complete in romana, maghiara, germana, precum si

specializari in ebraica, alaturi de o gama larga de programe in limbi moderne( engleza,

franceza, spaniola, italiana etc). Organizata in departamente comune, universitatea dezvolta o

larga autonomie a liniilor de studiu in limbile minoritatilor. Minoritatile se bucura de o

reprezentare privilegiata in toate structurile de conducere si cele decizionale ale universitatii

la toate nivelurile. Mai mult decat atat, este practicata o discriminare pozitiva menita sa

asigure o cat mai performanta si competitiva dezvoltare a invatamantului in limbile

minoritatilor. Aceasta actiune are inclusiv o importanta dimensiune financiara.

Dincolo de pozitiile criticilor multiculturalismului care nu sunt putini in cultura

romana, raspunsurile pe care le da mediul academic cerintelor concrete ale sferie publice

romanesti arata ca multiculturalismul nu este nici o categorie datata si fixata intr-o preistorie a

mediului academic american, nici un fenomen conjuctural care a ajuns la un declin ireversibil.

Desi este o universitate laica moderna, Universitatea Babes- Bloyai acorda o importanta

deosebita valorizari unei bogatii extraordinare a spatiului cultural transilvan:diversitatea

confesionala si religioasa. Astfel, ea este „universitatea cu cele mai extinse programe de studii

teologice.”

In felul acesta, intr-un spatiu cultural in care convietuirea dintre majoritatea religioasa

si minoritatile religioase si confesionale, dintre cultura dominanta si minoritatile culturale

poate sa capete amprenta intolerantei, se promoveaza un model educational care, pe de o

parte, ajuta minoritatile sa ajunga la o mai buna autocunoastere si o mai activa prezenta în

sfera publica, iar pe de alta parte, ajuta majoritatea sa perceapa intr-un mod mai adecvat

alteritatea si sa se defineasca pe sine ca limita si deschidere a identitatii celorlalti. In acelasi

timp deschide spre o situare in sfera puterii atat pe principiul proportionalitatii, cat si pe

principiile concretizate in politici speciale pentru minoritati.

VI. CONCLUZII

Este imposibil sa ajungi la o concluzie in fata unui subiect atat de generos in planul

interpretarilor. Putem vorbi de o optiune la care aderam din perspectiva asupra lumii in care

traim si a diferentelor sale. Este irealizabila trasarea unui centru acceptat ca atare de toata

lumea. Periferia si centrul se pot stabili numai in funcţie de locul in care te afli. Iar astazi,

cand granitele geografice par sa se estompeze, criteriile de stabilire a centrului si a periferiilor

se imbogatesc. Interferentele culturale se intalnesc la granitele palide ale statelor, dar ele

trebuie sa se intrepatrunda si nu sa se suprapuna intr-un amalgam lipsit de valoare. Riscul

disparitiei specificului cultural (si implicit national) se acutizeaza pe masura ce trambitele

multiculturalismului globalizant elimina tocmai chestiunile legate de specificul cultural (si

implicit national). 

BIBLIOGRAFIE

Andrei Marga, Manifest pentru o universitate performanta si competitiva, adoptat de

Senatul Universitatii Babes-Bolyai in reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004

consacrata aniversarii a 85 de ani de la intemeierea Universitatii Romanesti din Cluj.

Adrian Marino, Multiculturalitatea, lumini si umbre, Altera, nr. 13/200

Salat, Levente: Multiculturalismul liberal, Polirom, Iasi, 2001 (cap. 11.)

Monica Spiridon, Splendoarea si mizeriile unui concept:multiculturalism, in Altera,

nr.12/1999

www.geoteatru.blogspot.com

www.wikipedia.org

www.observatorcultural.ro

www.dianacoman.com/blog