Pinza de Ceahlau

Cel mai larg dezvoltata ~i cea mai reprczen tativa unitate a Daci­c!elor externe este pinza de Ceahlau. Distinsa sub aceasta denumire pe prima eclitie a Hartii tectonice a Romaniei (Dumitrcscu ct al., 1962), pinza de Ceahlau corespun<lc cu ceea ce Bancila (1958) a dcnumit .,uni­tate vest-interna" , iar Filipescu (1955) ,,pinza intcrna superioara", ~i paqial cu pinza de Bratocca (Popescu, 1958).

Limita interna a pinzci de Ceahlau est0 marcata de incalecarea fie a pinzei fli~ului negru sau de Baraollt, fie de cea a pinzelor central­cst-carpatice. In afloriment, pinza de Ceahlau vine in contact direct mai ales cu pinza bucovinica. Situatia este numai aparenta, intrucit pinza bucovinica a depa~it toatc- celclalte pinze central-est-carpatice ~i chiar pe cc-a a fli~ului negru. Relaiiilc rcale se pot examina in partea de nord a Carpa~ilor Orientali romane!iti, in Muntii Maramur('l?ului, unde pinza bucovinica fiind erodata sc poate observa (v. fig. 7..f) ca pinzele infe­rioare ei incaleca ~i elc fli!iurile pinzei de Ceahlau. Jn unele locuri con­tactul tectonic de !iariaj ce limiteaza la interior pinza de Ceahlau este acoperit fie de clepozitelle post-pinza ale Dacidellor mediane (Buccgi l?i <tlte mici petice in Valca Moldovci sau Maramure$), fie de depozitelc tinere ale depresiunilor intramontane sau de produselc arcului vulca­nic neogen.

Limita extcrna a pinzei de Ceahlau este de natura tectonica, re­prczentata de urma planului ci de ~ariaj. In citeva locuri (Stani!'joara in Muntii Bistritei, Bratocea in Muntii Ciucal?), conturul de eroziune al pinzei descrie forme sugestive (capcte tectonice) pentru caracterul im­portant al ~ariajului. In Mun\ii Ciucului sint deschise de eroziune doua fcrestre tectonice (Bancu ~i Lazare!iti) in cuprinsu l carora afloreaza ckpoz ite ale pinzei fli!'jului curbicortical, mai cxtcrna.

Elementul caracteristic ~i comun tuturor subunitatilor (digitatii­lor) care au fost distinse in cuprinsul pinzei de Ceahlau este fli$ul de Sinaia, cea mai veche secventa de acest tip cunoscuta in Carpati. Dupa sedimentarea fli!'jului de Sinaia, aria de depunere corespunza­toare pinzei de Ceahlau s-a diversificat, in intervalul Barremlan-A.l·­bian dezvoltindu-se litofaciesuri izocrone ~i heteropicc, in general carac­teristic fiecareia dintrc digitatiile pinzei. Sub accst aspect, pinza de Ceahlau este o pinza polifaciala ca $i pinza de Tarcau din grupa Mol­clavidelor, de care se deosebc~te printr-o structura mai complicata.

:Qigitatiile pinzei de Ceahlau au fost stabilite (Sandulescu, 1964 ; $tefanescu, 1969, 1976 : Sanclulescu et al., 1981) in partea centraUi $i sudica a pinzei de Ceahlau. Corelarea celor doua sectoarc $i implicit a digitatiilor stabilite intimpina unele dificultati. Totu~i, din compara­rea succesiunilor iitostratigrafice $i a relatiilor mutuale intre digita~ii pc diferite transversale se poate obtine urmatoarea succesiune, de la inte­rior spre exterior (fig. 90) : digita~ia Ciuc, Bratocea-Durau, Comarnic­Tico~ $i Bodoc.

233

? /

e

0

I I

I I I

I ? I I I I

I I

' l I \ Bd I I

I

/

Bd

eo

Digitatia Ciuc este caracterizata de dez­voltarea importanta a fli$ului de Sinaia. El debuteaza cu o secventa (ti thonica) $istoasa se­ricitoasa cu caractere de prefi$, urmata de fli­$Ul calcaros tipic $i specific pinzei de Ceahlau, $i se incheie cu o secventa de fli$ grezo-mar­nos cu brecii. Barremian-Aptianul este repre­zen tat de fli$ul de Bistra, grezos polimictic, in arenitele caruia se recunosc $i fragmente de roci eruptive bazice (bazalte, spilite - Sandu­lescu, 1964). Depozitele mai noi decit Aptianul nu s1nt cunoscute In digitatia Ciuc; ele pot lipsi <latorita nedepunerii sau eroziunii, deo­camdata neputlndu-se preciza daca este vorba de unul sau de altul dintre cele doua procese sau daca ele nu au fost depuse $i apoi erodate, inainte de deformarea mezocretacicE'1.

Digitatia Bratocea-Durau cuprinde in partea sudica intreaga secventa a fli;;ului de Sinaia ($tefanescu, 1976), cu o secventa infe­l'ioara .ctezvoltata de asemenea intr- un facies de prefli$ calcaros. urmata de secventa mediana $i apoi de cea superioara, bogata in brecii. Intervalul Barremian-Aptian este caracterizat de dezvoltarea unui fli$ grezos-marnos (fli$ul de Piscu cu Brazi sau fli$Ul marnos-grezos ru­

Fig. 90. Zonele de scdimcn- giniu), cu caractere polimictice, cu intercalatii tare corespunzatoare d igita- d 1 d l

tiilor pinzei de Ccahlau: e brecii sau cong omerate cu ezvo tare lenti-Cc - Ciuc; s - Bratocea; n - Durau; culara. in care in sectorul sudic se gasesc in­c - Comaroic; T - Tico~; Bd - Bodoc; globate uneori c:i klippe sedimentare de cal-

• Bo· pi11za de Bobu. 'f

care urgoniene sau jurasice superioare. Acest fli$, care nu este exclus sa urce $i in Albian,

este acoperit de o secventa groasa de conglomerate polimictice (conglo­merate de Bucegi, Ciuca.;;, Ceahlau) cu rol de molasa mezocretacica pre­tectogenetica. Vi;·sta lor poate fi dedusa indirect, fiind albiana (supe­rioara ?).

!n cuprinsul digitatiei Bratocea sint cunoscute in citeva puncte aflorimente de bazalte .;; i silicolite ro~ii ~i verzi, asociate partii infe­rioare a strat€!1or de Sinaia. Ele constituie putinefie vestigii ale activi­tatii magmatice · bazice ce s-a desfii9urat in aria de sedimentare a pinzei de Ceahlau. Lipsa in generai1' a unui complex bazic U.a partea inferioara a acestei .unitati se datore~te, ca $i in aJlite cazuri, dezlipirii in timpul proceseJor teotogenetice a serimor sedimcntare de pe sodlu'l lor primar.

Digitatia Comarnic-Tico.;; este caracterizata de dezvoltarea in in­ter valul Barrem ian-Aptian inferior a unei secveni(e call'caro-$istoase (fli-

234

$Ul de Comarnic), bogata in brecii polimictice, relativ subtire in raport cu fli;;urile echivalcnte de la interior $i exterior. Digitatia Comarnic­Tico9 afloreaza in doua zone restrinse, $i anume in zona de curbura $i in Valea Bicazului, caracterul ei foarte discontinuu putindu-se datora grosimii recluse a succesiunii litostratigrafice ;;i ingustimii zonei de seclimentare. Lipsa depozitelor albiene in cuprinsul digitatiei Comarnic­Tico9 po ate ca pa ta aceea;;i explicatie duplicitara ca $i pentru digi tatia Ciuc : lacuna de sedimentare $i/sau eroziune.

Digitatia Bodoc este cea mai externa subunitate a pinzei de Ceahlau. Deasupra partii superioare, cu brecii, a fli9ului de Sinaia ur­meaza o succesiune groasa in care secven\e de fli$ grezo-$istos, asema­natoare cu fli9ul de Piscu cu Brazi, altcrneaza cu secven\e de fli$ gre­zos, acestea din urma predominind spre partca super ioara, unde admit $i intercala\ii de conglomerate polimictice. In sectorul sudic se r eali­zeaza o vari a\ie longitudinala de facies, in sensul ca secventelc grezoase masive dispar treptat, raminind mai a les litofaciesul fli;;ului de Piscu cu Brazi. in Muntii Ciucului $i mai tl,a nord, in Stani9oara $i Mun\ii Maramure;;ului, succesiunea barremian-albiana a digitatiei Bodoc este bogata in fragmente de mica (in special secventele de fli$ grezos), ase­manindu-se pina la un punct cu gresiile masive cunoscute in scria fli9ului curbicortical ce apar\ine Molclavidelor.

Dintre caracterele litologice generale ale fli$urilor din difcrite di­gita\ii ale pinzei de Ceahlau se pot retine, printre altele :

- arenitele au un caracter poJimictic pronuntat, elementele Jitice pe care le cuprind fiind dcopotriva $isturi crlstaline, roci sedimentare carbonatice $i roci eruptive bazice ;

- digitatiile cu cele mai groase succesiuni litostratigrafice sint cele de Bratocea-Durau 9i Bodoc, in allcatuirea llor 11.uind parte ~i for­matiuni albicne ;

- digitatiile Ciuc 9i Comarnic-Tico9, lipsite de depozite albiene, au putut avca pozitii mai ridicate la sfir9itul Cretacicului inferior, cea de a doua avind probabil pozitia unui rid submcrs 9i in timpul Barre­mian-Ap\ianului.

Sursa materialului detritic din arenitele 9i breciile fli~urilor eocre­tacice ale pinzei de Ce2hlau trebuie plasata la inter iorul ariei de scdi­mentare. In acest caz se pune intrebarea daca ea era comuna cu cea a depoziteilor sincrone din pinza flli9u lui negru, Ua nord, sau cu a celor din pinza de Baraolt, in sud. Dezvoltarea restrin.sa pe dir ectie a pin­zelor fli9ului negru 9i de Baraolt nu constituie un argument suficient pentru a tragc concluzia ca erau 9i paleogeografic recluse ca extindere longitud ina!a, a9a ca ele pot fi considerate ca fiind situate la interiorul ariei de sedimentare corespunzatoare pinzei de Ceahlau pe clistante importante. Pe de alta parte, caracterele litologice ale arenitelor din ili$ul de Sinaia in primul rind, clar 9i din celelalte formatiuni care iau parte la alcatuirea pinzei de Ceahlau sint relativ constante pe directia

235

unita~ilor in care afloreaza. Din aceste motive ~i tinind seama ca pinza de Ceahlau provine dintr-o arie in care procesele de riftogeneza au predominat, SC pot face urmatoarele consideratii :

- riftul Dacide11or externe avea o configuratie pa!lcogeografica complexa In cuprinsul lui ~i in timpul procesclor de subtiere a scoartei continentale (streching), raminind portiuni alungite mai mult sau mai putin ingus'.e, alcatuite din depozite metamol'fice acoperite de forma­tiuni calcaroase care au an1t rolul de cordiliere ; · - in constitutia cordilierelor au luat parte ~i produsc ale mag­matismului bazic contemporan cu procescle de riftogeneza, care a fost erodat ~ i clcpus in zonelle adiaccnte mai coborite, cu rol de fose intra-· rift ;

- cordilierele nu aveau o dezvoltare longitudinala continua, in unele por~iuni in lungu.l arie i corespunzatoare pinzei de Ccahlau fosel•? situate de o parte !?i de alta a lor putindu-se uni.

Distributia areala, caracterele litologice ale fragmentelor, frec­\·enta ~i g rosi mea nivelelor cu brecii la partea superioara a fli!?ului dc­Sinaia sust in !;ii confirma concluzia de mai sus.

Problema pozitiei ~ i caracterului zonei corespunzatoarc digitatiei Comarnic-Tico~ poate fi discutata tinindu-sc seama de faptul ca in constitutia ei nu sc cunosc tcrmeni mai vechi decit fli$ul de Comarnic. Lipsa fli$ului de Sin<:ia ar putea fi explicata in doua moduri :

- prin nedepunerea lu i pe o zona mai ridicata, furnizoare de ma­terial detritic atit in fosa de la vest (Bratocea-Durau), cit !;>i in cea de la est (Boduc) :

- pri n desprinderca formatiunilor care alcatuiesc digi.tatia la un nivel m a i inalt decit celclalte cazuri, adica deasupra fli!?ului de Sinaia.

Abunden ta breciilor in fli!;>ul de Comarnic ar sustine prima ipo­teza (fig. 90), mai ales ca pe m srginea externa a cligitat iei Bratocea se cunosc ni\'Clc cu fli!;> de Comarnic.

Fli~ul digitatiei Bodoc a fost tributar $i unei surse externe. Este posibil ca aceasta sa fie reprezentata de cordiliera perimoldaviana, care a alimentat spre exterior fosa fli$ului curbicortical. Descre$tcrea par­ticiparii ma terialului detriti c provenit din aceasta cordiliera la sud de Mun1;ii Bodoc ar fi explicata de interpunerea fosei in care se sedimenta fli$ul de Bobu (v. fig . 90).

Modul in care sint distribuite areaJ digitatiile pinzei de Ceahlau (fig. 91) l?i raporturile in care se gasesc cu p'.anul. de $ariaj arata ca acesta din urma este udteri or genezei lor. Intcrva·;u1 de timp care des­parte momcntul in care s-au format digita\iile de momentul in care s-a proclus ~ariajul cste greu de precizat, dar ambele procese sint epi­gliptice .

Caracterul d iscontinuu pc care il au unele digitatii in sens lon­gi~adinal, cum este de exemplu Bratocea-Durau, se poate datora pe de o partc Yariatiei de latime a zonei corespunzatoare (fig. 90), iar pe de alta parte, inaintarii tectonice exagerate a digitatiei Ciuc (fig. 91). 0 situa\ie asemanatoar e ar putea sa fie consiedrata !;>i in cazul digita-

236

t:ZZJ1 ~2 §Cj3

4o

b

d

0 10 20 30km ..... ~____,______,

Fig. 91. Schita tcctonica a Dacidelor cxterne in Carpa~ii Orienta Ii :

1 • pinz.clc central -est carpatice; 2 • plnta fli~ului negru; 3 • pinz.a de Barao lt; 4 • pinz.a de C<ahl~u {a - digitalia Ciuc; b • digita\ia Bratocea­!)urau; c - digitat ia Comarnic-Tico~; d - d igita\ia B0doc); 5 - pinz.a de

Bobu; 6 - ~nriaj; 7 - digita\ic; 8 - retrotnc~lecarc.

tiei Comarnic-TicO$, cu precizarea ca intre segmentele din care au provenit celle doua portiuni ale digitatiei s-ar putca fie sa nu fi existat ridul ce le corespunde, fie ca acesta sa nu fi fost acoperit cu depozite, func~ionind mai departe ca o cordiliera.

FormatiunHe cretacicc superioare sint putin rcprezentate in cu­prinsul pinzci de Ceahlau, in parte clatorita croziun ii carE> le-a inde­partat du pa punerea in loc a pinzei, in parte clatorita probabi l nedc­puneri i. Ele sint discordante pc depozitele eocrctacice, in baza secventei cenomaniene identificindu-se $i Vraconianul superior. Aceasta discor­danta corespundc sfi r'?itului deformarilor tectogenetice importante care au avut loc mai la interior, in clomeniul Dacidelor mediane $i chiar in domeniul Dacidelor externe (pinza fli!?ului negru ~i pinza de Baraolt) .

Virsta !?ariajului pinzei de Ceahlau este intrasenoniana (laramica timpurie). Imediat ult0rior $ariajului pinzei de Ceahlau, s-au produs fcnomcne de retroindilccarc ce au afectat nnele clemente din cuprinsul Rcestc ia, prccum $i partca interna a pinzei de Bobu (v. fig. 91) ($tc­fanescu, 1976). Proccscllc de retro1ncMecare sint antcri>oare depunerii cuverturii post-tectog('ncticc care acopera $i pinza de Bobu $i pinza de Ccahlau in aceca$i masura.

Cuvertura post-tectogenetica debuteaza cu marnele de Gura Bc­liC'L cuprinzind $i formati uni de fli~ paleocen-eocene (faciesul de $0-trilc) $i ~istoasc-bituminoasc oligocen-miocene. La Yest de Valea Pra­ho\·ei, fruntea pinzei de Ceahlau este acoperita in intregime de < uvertura post-tectogenetica (flan cul intern al sinclinalului Buciumeni - $tcfanescu, 1967) care in accasta zona se suprapune normal depozi­telor pinzei fli$ului curbicortical, $ariata mai tirziu, in Miocenul infe­rior. In .raport cu pinza cl in urma, cea de Ceahllau a fost transportatrt pasiv in timpul sub~ariajului vorlandului.

Deformarile post-tcctogenctice au afcctat impreuna pinza f;ii ruYcrtura ei sedimentara, materializate mai alC's prin fracturari !?i cu­tari Jargi ~i foarte largi.

Pinza de Bobu

Dezvoltarea arC'ala a pinzei de Bobu estc relativ restrinsa. ea aflorind doar in zona de curbura a Carpatilor romane~ti. DepozitC'lc care constituic aceasta unitate au fost distinse initial (Popescu, 1958) sub denumirea de serjc de Bobu, ca un litofacies mai intern al seriei fli~ului curbicortical (scria de Teleajen), presupunindu-se ca indintarca dintre cele doua serii se realizeaza pe sub sinclinalul Nebunul Sterp­Boncuta (marcat de aflorarea depozitelor neocrctacice). Mai tirziu s-a stabilit ($tefanescu, 1976) ca depozitele seriei de Bobu afloreaza ~i la sud-est de sinclinalul mentionat $i ca sint in raporturi tectonice de incalecare cu cele ale pinzei fli~ului curbicortical (cunoscutii in aceastii regiune $i sub denumirea de pinzii de Teleajen). Jn fapt, urma planu-

238