MOS MAIORUM

VALORILE CIVILIZAŢIEI ROMANE

"Moribus antiquis res stat Romana virisque." Ennius“Statul Roman se bazează pe obiceiuri străvechi şi eroi”

Mos maiorum este firul roşu călăuzitor al întregii tradiţii şi civilizaţii romane. Desemnează “obiceiurile străbunilor” , un cod nescris din care romanii îşi extrăgeau normele morale şi sociale. Concept de bază al tradiţionalismului roman, acesta diferă de legea scrisă dar totodată o completează.

Aceste mores maiorum sunt de fapt principii colective, modele de comportament, practici sociale care reglau viaţa privată, politică şi militară a Romei antice. Legile scrise reglementau doar unele aspecte ale vieţii cotidiene şi deoarece trăiau într-o societate de tip patriarhal, romanii se bazau cel mai mult pe aceste obiceiuri tradiţionale, fundamentul eticii şi moralei lor.

SCURT ISTORIC

Termenul de mores era folosit încă din perioada tribală desemnand diferite practici magico-religioase, deoarece cei mai în vârstă, maiores, erau sacerdoţii care impuneau credinţele şi ceremoniile ce uneau populaţia.

Conform istoricilor Gaius şi Sestus Pomponius, mores erau obiceiurile triburilor din Latium care s-au unit şi au format ulterior Roma. Aceasta înseamnă că se referă prin urmare la modele comportamentale ale familiilor şi mai tîrziu, începând cu jumătatea sec. VIII î.e.n. ale ginţilor. Mores erau transmise oral chiar de către preoţi sau de către şefii triburilor. Romulus ar fi fost primul care le-a consemnat în scris, transformîndu-le în legi. Se pare că prima culegere de norme scrise ar fi “Liber Numae” a regelui Numa Pompilius. A urmat “Commentarius” a lui Servius Tullus şi mai târziu “Libris Sibyllinis”.

Principalele mores• FIDES - încredere, credinţă, cinste

• PIETAS - pietate, sentiment religios; afecţiune, iubire, respect

• MAJESTAS – demnitatea statului ca reprezentant al poporului roman

• VIRTUS - calitate morală, virtute, tărie sufletească

• GRAVITAS - seriozitate, nobleţe

FIDES• Fidelitate, loialitate, credinţă, încredere, reciprocitate între cetăţeni,

onestitate

• A putea să te încrezi în cuvântul dat fără contracte sau martori

• De la fides derivă “ bonae fidei” – cu bună credinţă, devenit termen juridic

• În dreptul roman, fides avea o importanţă deosebită, deoarece ca în majoritatea culturilor antice, şi în cea romană contractele verbale erau foarte frecvente în viaţa cotidiană, în tranzacţiile comerciale, în relaţiile dintre patronus şi clientes sau între soţi

• Zeiţa Bona Fides, a bunei- credinţe, era garanţia respectării contractelor , descrisă ca find bătrână dar reprezentată mereu sub forma unei tinere. Istoricul Livius povesteşte că ritualurile sale erau îndeplinite de flamines maiores, cei mai importanţi preoţi

• De reţinut că FIDES era mereu reprezentată stând în mâna dreaptă a omului, mâna jurămintelor sau ca două mâini care se strâng reciproc. De aici a luat naştere modul de a jura în diferite tribunale ale lumii antice şi moderne, cu dreapta pe carte

FIDESMonedele, având pe avers efigia zeiţei Fides, purtau pe revers acelaşi simbol al mâinii drepte, ca garanţie pentru respectarea contractelor.

PIETAS• atitudinea romanilor faţă de respectul evlavios datorat zeilor, devoţiunea

faţă de patrie, părinţi familie, etc. La început se referea la familie şi la încrederea şi respectul dintre soţi, apoi raportul s-a extins între om şi divinitate prin îndeplinirea oligatorie a ritualurilor religioase

• Simbolul zeiţei era lebăda, pasăre sacră şi conform lui Livius i s-a ridicat un templu în 181 î.e.n.

• Pietas putea fi înţeleasă în mai multe moduri. De exemplu Iulius Caesar, după bătălia de la Pharsalus din 48 î.e.n. A ridicat un templu dedicat zeiţei Venus, ca mamă a lui Eneas strămoşul ginţii Iuliilor

• În lucrarea sa “De inventione”, Cicero vorbeşte despre o altfel de pietas, respectul cetăţenilor faţă de stat, iar Vergilius în “Eneida” ilustrează toate sacrificiile şi riturile pe care Eneas trebuie să le îndeplienască pentru a face pe plac zeilor, dovedind pietas pentru a obţine garanţia unei noi lumi. Ocrotirea divinităţii este condiţionată de practicarea acestei pietas

PIETASMulţi romani îşi luau cognomenul Pius pentru a-şi exacerba această virtute importantă

MAJESTAS• demnitatea statului ca reprezentant al poporului

roman, de unde a derivat lex maiestatis, în special în perioada republicii şi imperială

• Încălcarea acestei legi era aspru pedepsită, deoarece constituia o ofensă adusă întregii comunităţi

• Majestas semnifică şi grandoarea unui popor, mândria de a face parte din poporul roman, considerat superior altora prin civilizaţie, cultură şi tradiţii

VIRTUS• Derivă de la vir- bărbat şi semnifică tot ceea ce reprezenta idealul

adevăratului bărbat roman – curaj, valoare, excelenţă, caracter; atributele lui virtus erau percepute în epoca veche ca şi calităţi tipic masculine, pentru ca ulterior termenul să capete şi alte conotaţii

• Virtus era o conduită specifică publică, deoarece nu exista valoare în folosirea calităţilor pentru scopuri personale, ca să acumulezi avere de exemplu; virtus poate fi folosită pentru a obţine gloria pentru republică

• Până prin sec. I î.e.n. Virtus se transmitea din tată în fiu şi descendenţii bărbaţilor înzestraţi cu ea aveau obligaţia să calce pe urmele strămoşilor şi să demonstreeze că şi ei înşişi sunt virtuosi; ulterior a apărut conceptul de civis novum adică virtus putea fi obţinută prin propriile fapte depăşind astfel strămoşii

VIRTUSzeificată, Virtus era zeiţa curajului şi a valorii militare, însoţită adesea de zeul Honos, cele două calităţi importante ale unui soldat: curaj şi onoare

GRAVITAS

• Cuprinde toate regulile de conduită ale romanului tradiţional: respect pentru tradiţie, seriozitate, demnitate, autoritate şi autocontrol

• În faţa greutăţilor un bun roman trebuia să rămână imperturbabil, gravitas fiind una dintre calităţile fundamentale pe care trebuia să le aibe un roman pentru a-şi îndeplini rolul adecvat în societate

• Gravitas era adesea folosită ca etalon pentru a stabili momentul când un tânăr putea fi considerat matur

• aceste sensuri ale termenului sunt specifice epocii vechi şi republicii în mare parte; în perioada imperiului gravitas apare mult mai rar în înscrisuri iar acolo unde este menţionată conceptul este schimbat în înţeles

ALTE VALORI ALE ROMANITĂŢII• În afara valorilor de bază ce alcătuiau mos maiorum au apărut de-a lungul

timpului şi altele, stabilite fie de împăraţi pentru o comunitate mai bună sau de autorii latini (retorii, istoricii, erudiţii, juriştii, etc) în creionarea lui bonus civis

• DIGNITAS

• AUCTORITAS

• GLORIA

• HUMANITAS

• CLEMENTIA

• AMICITIA

• OTIUM

• SIMPLICITAS

• CONCORDIA

• HONOR

BIBLIOGRAFIE• Humanitas Romana, Oscar E. Nybakken,

Transactions and Proceedings of the American Philological Association Vol. 70, (1939), pp. 396-413

• The Legacy of Roman Education, R. Pascal, The Classical JournalVol. 79, No. 4 (Apr. - May, 1984), pp. 351-355

• Dicționar de Mitologie greco-romană. Zei, Eroi, Mituri, co-autori: prof. dr. Zoe Petre, conf. dr. Cristian Olariu, etc, București, Editura Corint,  2011.

• Istoria Romei, Eugen Cizek, Bucureşti, Editura Paideia, 2010