1. Stabileste reperele temporale si spatiale din incipitul romanului

   Reperele temporale si spatiale ale actiunii sunt bine precizate, ca in orice roman realist. In volumul intai, actiunea se desfasoara in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial.

2. Identifica membrii familiei Moromete si prezinta ipostaza in care este surprins fiecare.

Paraschiv – „se dăduse jos din căruţă, lăsase pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând.”

Nilă - „intrase în casă şi după ce se aruncase într-un pat, începuse şi el să geamă, dar mai tare ca fratele său, ca şi când ar fi fost bolnav.”

Achim – „se furişase în grajdul cailor şi se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni”

Tita şi Ilinca – „ plecaseră repede la gârlă să se scalde.”

Mama – „rămânea să aibă grijă ca ziua să se sfârşească bine.”

Tătăl – „Rămas singur în mijlocul bătăturii”- Imaginea lui Ilie Moromete simbolizează drama paternităţii izvorâtă din neputinţa personajului de a ţine unită familia sub sceptrul său.

3. De ce naratorul precizeaza ca, dintre toti, singura mama ramanea sa aiba grija ca ziua sa se sfarseasca bine? Ce reprezinta Catrina pentru intreaga familie?

Catrina pastreaza aparentele, parand ca are o situatie tipica femeii din mediul rural. Ea accepta autoritatea sotului, are grija de familie, este foarte credincioasa, iar singurul motiv pentru care ea are o interventie este legat de studiile lui Niculae. Moromete o considera naiva si o trateaza cu ironie, condamnand mai ales apropierea ei de biserica”, iar oamenii din sat spun ca degeaba merge la slujbe intrucat pacatele tineretii sunt prea puternice. Caracterizarea indirecta se face prin mijloace specifice romanului realist: biografie, fapte si vorbe. Catrina este avida dupa avere (din inversunarea prin care isi cere drepturie asupra casei), orgolioasa (se supara atunci cand Moromete trece casa pe numele Ilincai si refuza sa participe la nunta ei), schimbatoare (abia in volumul doi isi arata adevarata personalitate).

4. Identifica doua trasaturi dominante ale firii lui Moromete in urmatorul fragment: Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi fost rau sa vina cineva.

Moromete priveste lumea patrunzator, in intamplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o lumina a spiritului deschis, care pentru ceilalti nu se aprinde. Acesta este un om sociabil si comunicativ, placerea lui cea mai mare fiind de a studia prin dialog gandirea celorlalti.

5.Explica semmnificatia faptului ca din mana lui Moromete fumul tigarii se ridica drept in sus, fara graba si fara scop.

Imaginea intareste ideea timpului incremenit.

6. Ivirea lui Tudor Balosu ii provoaca lui Moromete un anumit tip de reactie. Numeste motivele pentru care Ilie nu o astfel de aparitie asteapta.

1

   Prezenta ui Balosu nu ii face placere lui Moromete pentru ca singurul lucru de care acesta este interesat este sa cumpere salcamul lui Ilie cu scopul de a obtine o afacere buna. Dispretul lui Moromete fata de Balosu decurge din atitudinea lor, radical diferita, fata de bani. In timp ce Balosu se dovedeste un oportunist, Moromete nu agreeaza deloc ideea de a avea cati mai multi bani.

7. Numeste alte personaje care i-ar fi starnitlui Ilie Morometebo reactie cotrara~bucuria reintalnirii~si precizeaza din ce ratiune.

Un personaj pe care nu il agreeaza este foncierul Jupuitu, caruia trebuie sa ii plateasca de o perioada foarte lunga datoriile.  Tehnica amanarii este un alt concept al filozofiei de viata a lui Moromete, el incercand sa taraganeze orice decizie sau atitudine care nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral construita de narator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins provocata de Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile bietului taran. Mai intai Moromete intra in curte, trece pe langa prispa fara sa se uite la cei doi, se intoarce "cu spatele la agent", se rasteste la Paraschiv care nu se vedea nicaieri, apoi se rasuceste brusc pe calcaie si striga: "-N-am!"- totul desfasurandu-se sub privirile uluite, naucite ale agentilor. Calm apoi, se cauta prin buzunarele flanelei, de unde scoate praf de tutun, se uita urat la omul care-l insotea pe Jupuitu si "i se adresa suparat si poruncitor: - Da-mi, ma, o tigara!".

8. Din fragmentul citat se deduce ca Tudor Balosu este un personaj care nu este multumit de cantitatea proprietatilor sale. Cum este nici dispus a munceasca singur pentru un castig in plus, prefera sa plateasca pe altii sa faca treaba murdara.

9. Tudor Bălosu sugerează că personajul numit astfel este lacom, pus pe căpătuială.

10. Un episod semnificativ și simbolic atât în evoluția familiei, cât și prin referire la protagonist, este tăierea salcâmului. Ilie trebuie să plătească „foncierea” și rata de la bancă, prețul grâului este scăzut și este nevoit să vândă salcâmul . Prăbușirea copacului în zori în timp ce spre cimitir se aud bocetele femeilor, seamănă cu prăbușirea unui om și prefigurează autoritatea paternă a lui Moromete. De altfel, criticul Eugen Simion afirmă că salcâmul este „dublu vegetal” al protagonistului.

11. Moromete dispretuieste discutiile despre bani, cu atat mai mult cand e vorba de vanzarea salcâmului întrucât simboliza elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti, al stabilității țărănești.. Astfel, schimbarea de subiect este plina de tact, protagonistul incercand sa aducă in vorba subiecte ce l-ar determina pe Blosu sa inteleaga alternative la problemele lor.

12. Aducerea in discuție a ploii vrea sa sugereze ca s-ar putea sa scape si altfel de datorii, decât tăind salcâmul.

13. Fonciirea este un subiect foarte delicat pentru Moromete deoarece acesta amana cat mai cu putinta plătirea proprietăților agricole. Astfel , amintirea acestui aspect l-ar putea determina pe Moromete sa nu mai zaboveasca in privinta taierii salcamului si sa se grabeasca mai degraba sa obtina banii de la Balosu prin vanzarea copacului.

14. Tema a destrămării familiei este instituită încă din prima pagină a romanului. Este vorba despre scena întorcerii Moromeţilor de la câmp. Prin intermediul acestei scene cititorul nu numai că face cunoştinţă cu personajele, dar le şi cunoaşte destinul. Putem spune chiar că această primă pagină are un rol profetic, punând în lumină drama familiei Moromete. În acest sens, revelatoare este

2

imaginea lui Ilie Moromete „rămas singur în mijlocul bătăturii”, ceea ce simbolizează tocmai deznodământul personajului şi neputinţa sa de a ţine unită familia sub sceptrul său. . Ce se întâmplă în această scenă se întâmplă în toată cartea, în sensul că tatăl va rămâne singur părăsit de ceilalţi membri ai familiei. Episodul cu Tudor Balosu reliefeaza atitudinea fata eternele probleme financiare, carora Moromete le acorda rolul unei triste necesitati: “Existenta banilor ii pricinuia o furie neputincioasa (cand trebuia sa-i dea, ii dadea cu gesturi dispretuitoare si blestema marimea, culoarea si mirosul lor)”.

1/126

Reactiile celorlalti contureaza lipsa de importanta acordata mamei.

2. O scena ilustrativa pentru conturarea relatiilor dintre cei doi este chiar scena cinei, in care Catrina se comporta in concordanta cu rolul ei de femeie supusa, docila. Autoritatea lui Moromete in familie reiese din faptul ca „el statea bine pe locul lui”, pe pragul inalt al casei.

3. Atributul „linistit”, in comparatie cu agitatia din jurul sau, ii ofera protagonistului un aer de superioritate si calitatea unui om care nu se agita pentru treburi marunte.

4. Principalul conflict este cel dintre tată şi cei trei fii ai săi din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă şi Achim, izvorât dintr-o modalitate diferită de a înţelege lumea. Se disting pe de o parte si de alta dintre dorinţa de conservare a valorilor morale patriarhale a lui Moromete şi dorinţa de independenţă a celor trei fii, „bolnavi” de gândul evadării din lumea satului tradiţional. Faptul că cei trei fraţi vitregi „stăteau spre partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară”prefigurează fuga acestora din casă şi din sat, altfel spus din gospodăria paternală. Şi asta deoarece, ceea ce vor cei trei fii mai mari este, aşa cum observă criticul E. Simion, „să uzurpe puterea tatălui”

5. Morometii se afla la cina, stransi "in tinda", in jurul unei mese mici, joase si rotunde, "pe niste scaunele cat palma", asezati "unul langa altul, dupa fire si neam". Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei, "ca si cum ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa piece", prevestind parca fuga la Bucuresti; in partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina, avand langa ea pe Nicuiae, pe Ilinca si pe Tita, "copii facuti cu Moromete". Autoritatea capului familiei este sugerata inca de acum, deoarece "Moromete statea parca deasupra tuturor", veghindu-si familia, stapanind "cu privirea pe fiecare".    Inca din acest prim episod, atmosfera este tensionata, fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiri care mocnesc sa izbucneasca in conflictele ce aveau sa zguduie puternic familia, ducand la destramarea ei. Principalul conflict este intre Catrina Moromete si cei trei fii vitregi, Paraschiv, Nila si Achim, apoi intre Hie Moromete si fiul sau, Nicuiae, care ar fi vrut sa se duca la scoala, sa invete, dar tatal il trimitea cu oile la pascut, pentru ca "alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa studiem".

Paralela intre romanul “Morometii” de M. Preda si

romanul “Ion” de L. Rebreanu

Debutul extraordinar al lui Marin Preda cu "Intalnirea din pamanturi" -1948 nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. Abia aparitia "Morometilor" (vol. I

3

1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta formula sa epica. Romanul a fost intampinat favorabil, interesul criticilor ramanand constant. S-a pronuntat destul de repede cuvantul "capodopera" si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat comparatia cu acest model.

Judecat in ansamblu "Morometii" e un mare roman prin originalitate, intai, a tipologiei, si profunzimea creatiei. Tipologia este, ca la Slavici si Rebreanu, taraneasca, insa diferentele sunt de fapt majore. In cele mai sus mentionate sufletul rural este mai degraba rudimentar, obsedat de acumulare de ordine materiala, interesele de alta natura devenind priotare doar dupa ce acest proces s-a incheiat.

Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu, previzibil, miscat mai mult de instincte, si face din taranii sai indivizi cu o viata psihica normala, apti prin aceasta de a deveni eroi de proza moderna. Asadar Preda prezinta niste tarani inteligenti si ironici, complecsi ca din punct de vedere moral, capabili sa traiasca marile drame ale existentei in modul lor caracteristic.

Un debut extraordinar a avut si Liviu Rebreanu cu romanul „Ion” care ii va aduce scriitorului consacrarea academica . Academia ii acorda premiul Nasturel , iar , 2 ani mai tarziu , dupa aparitia romanului “Padurea Spanzuratilor” primeste marele premiu al romanului .

In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de “momentul Rebreanu”. Prozatorul continua si aprofundeaza investigarea societatii romanesti, in traditia lui Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu si Ion Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica.

Multi critici literari au remarcat ca intre capodoperele literale ale celor doi autori prezenta unor serii de asemanari si deosebiri in privinta relatiei dintre incipit si final, a viziunii despre lume a autorlor, cat si protagonistii operelor- Ion al Glanetasului si Ilie Moromete.

In cadrul romanului Morometii, actiunea este plasata, in punctul ei initial, la cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial , cand timpul parea foarte rabdator cu oamenii, iar viata se scurgea fara conflicte insemnate. In spatiul epic a lui Marin Preda functia acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare si produce in sanul taranimii schimbari fulgeratoare, care pun in cumpana insusi destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite in perfecta concordata cu timpul sugerat. Astfel, un sfert din volum se petrece de sambata seara pana duminica noaptea adica de la intoarcerea Morometilor la camp pana la fuga Polinei cu Birica. Scriitorul decupeaza scene de mare simplitate din viata taranilor si nareaza lent, staruin asupra fiecarui amanunt, gest sau replica. Totul se desfasoara parca dupa un tipic anume, nimic nu e spontan, in asa fel incat impresia de ceremonial este staruitoare, ca si cum taranii s-ar orienta dupa o ordine prestabilita dupa un cod stravechi.

In paralel, intalanim in romanul Ion acelasi aspecct simetric redat de relatia dintre incipit si roman prin intermediul unui motiv literar. Opera se deschide cu drumul care duce spre satul Pripas, locul unde se va desfasura intreaga actiune. Drumul este personificat, cu trimitere evidenta la ideea de destin, si este descris

4

cu obiectivitatea unei camere cinematografice, asa cum afirma criticul Nicolaie Manolescu. Toponimele utilizate- Cismeaua Mortului si Rapele Dracului, precum si imaginea crucii cu un Iisus de tinichea ruginita cu o cununa de flori uscate sugereaza intrarea intr-un spatiu desacralizat. In final, du pa cosumarea atator drame, autorul descrie din nou deumul care paraca iese din roman odata cu plecarea sotilor Herdelea. Satul se afla la sfiintirea unei noi biserici ca dovada a reinstaurarii sacrului.

In timp ce in Ion prezentarea romanului este construita in principal cu ajutorul tehnicii moderne a pluriperspectivismului, Marin Preda se axeaza pe tehnica analizei psihologice si a decupajului. In acest sens, portretul moral lui Ion este reflectat prin viziunea diferita impartasita de colectivitatea satului care joaca rolul unui adevarat „cor tragic”, comentand intamplarile prin care trece protagonistul. In contrast, Moromete este privit mai mult din interior, surprinzandu-i-se capacitatea de disimulare, preferinta pentru ironie, disponibilitatea pentru umor, detasarea emotionala siesi impusa, precum si viziunea in totalitate diferita in privita pamantului fata de Ion.

Intr-adevar, protagonistii au totusi in comun faptul ca evolueaza si se definesc in raport cu problema pamantului. Este un raport de interconditionare; pe de-o parte temperamentul, varsta si starea civila a fiecarui personaj marcheaza atitudinea lui fata de pamant , iar pamantul la randul sau isi pune pecetea asupra evolutiei si destinului fiecaruia.

Modalitatea prin care Ilie Moromete crede ca va putea sa salveze integritatea loturilor de pamant este tergiversarea. Cu convingerea neclintita ca lucrurile se vor rezolva de la sine el trece prin momente dificile jucand comedia disimularii. Nici una din amenintarile care plutesc asupra familiei nu capata o rezolvare definitiva ci numai amanarea scadentei. Patima arzatoare a lui Ion pentru pamant il determina sa actioneze fara prea mult timp de gandire, spre deosebire de Moromete.

Viziunea critica asupra celor doi este puternic contrastata. George Calinescu il considera pe Ion o bruta, o fiinta lipsita de inteligenta elementara, vinovat moral pentru moartea Anei; Eugen Lovinescu il definea drept o expresie a instinctului de posesiune a pamantului. Moromete a fost considerat țăran-filosof, care „formulează aceleași probleme precum Kant, dar carora le găsește rezolvări diferite”. Nicolaie Manolescu îl numea „cel din urmă țăran”, ultimul reprezentant al unei lumi în destrămare în care familia și pământul sunt reperele care dau stabilitatea existenței.

O alta deosebire intre romanul lui M. Preda si cel al lui L. Rebreanu este aceea ca planurile actiunii pe de-o parte se intercaleaza in „Ion” , conflictul principal fiind insasi imposibilitatea suprapunerii celor doua glasuri, pe cand in „Morometii” exista un plan al familiei Moromete care este in centrul intregii naratiuni si un plan al celorlalte destine si familii din sat care evolueaza paralel.

Lupta pentru existenta, si aici crancena ca peste tot, nu desfigureaza indivizii. Marin Preda inlatura din viziunea lui imaginea omului inlantuit de instincte, iar cand, pentru o clipa, instinctele ies la suprafata textului, prozatorul aduce imediat alte elemente care lumineaza fata sufletului taranesc.

Pilduitoare in acest sens este povestea cuplului Birica – Polina, asemanatoare in latura ei sociala cu cea a cuplului Ion – Ana din romanul lui Rebreanu. Preda reia,

5

astfel, tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i ca Ana o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului.Devenind nevasta, in ea se trezesc energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a Victoriei Lipan, cealalta fata (barbateasca, intreprinzatoare) a tipologiei traditionale. Polina nu lupta insa decat pentru zestrea ei, si dupa ce isi duce barbatul pe miriste pentru a smulge cu forta graul ce i se cuvine si a da tatalui nedrept o lectie, se retrage cu discretie in umbra barbatului.

6