MOROMETII VOL.1

Marin Preda

MARIN PREDA este un reprezentat de seama al literaturii romane de dupa al Doilea Razboi Mondial, din peioada contemporana. Proza sa scurta de factura sociala anticipeaza marile creatii romanesti, din care se evidentiaza romanul "Morometii".

DEFINITIE : Romanul este o specie a genului epic, o naratiune de mare intindere, cu o actiune complexa, unitara, cu multe conflicte sociale si sufletesti, cu un numar mare de personaje, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.

ROMANUL "MOROMETII", structurat in 2 volume aparute la distanta de 12 ani unul de altul, volumul I publicat in 1955, iar volumul al II-lea, in 1967, fixeaza in eternitate o realitate pierduta, aceea a satului romanesc traditional pe cale de disparitie, a ultimilor tarani arhaici autentici. Este o carte fundamentala, de referinta prin densitatea epica, prin adancimea psihologica si prin problematica inedita, o ampla monografie a satului din campia Dunarii, la limita dintre cele doua oranduiri sociale.

Avand in vedere marturisirea scriitorului ca: "Tot timpul am fost dominat de sentimentul universului copilariei mele, pe care am vrut sa-l reconstitui, in centrul acestui univers aflandu-se mereu tatal meu, Tudor Calarasul", se intelege de ce personajul principal din roman, Ilie Moromete, are drept model imaginea tatalui, om meditativ si un filozof in felul lui, "cu o gandire originala care atragea si fermeca lumea, cescretea fruntile, facandu-i nu doar o data pe unii dintre ei sa simta ca valoarea omului nu sta in acumularea de bunuri, ci in minte, adica in spirit."

TITLUL romanului, un substantiv propriu articulat enclitic, asaza tema familiei in centrul cartii. Titlul se focalizeaza asupra membrilor familiei Moromete, exponenti ai mediului rural, surprinsi in pragul unor prefaceri sociale radicale, de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, si supusi transformarilor istorice de dupa acest eventiment istoric marcant.

TEMA romanului poate fi redusa la 2 substantive: omul si timpul. Ea s-ar putea limita la urmatoarea afirmatie: "libertatea morala este in permanenta lupta cu fatalitatile istorice". Tema face referire la satul romanesc din Muntenia, ilustrat prin familie, taranime si drama ei istorica, deoarece satul este supus zguduietoarelor prefaceri ale istoriei.

PERSPECTIVA NARATIVA obiectiva este completata prin aceea a reflectorilor, Ilie Moromete si Nicolae Moromete, ca si prin aceea a personajului-narator, Parizianul, care relateaza despre vizita lui Moromete la Bucuresti.

COMPOZITIA primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a naratiunii.

ACTIUNEA PRIMULUI VOLUM se petrecere in vremea cand "timoul avea cu oamenii o nesfarsita rabdare", cu 3 ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, majoritatea intamplarilor desfasurandu-se de la inceputul pana la sfarsitul verii, interval ce ar putea fi structurat in 3 mari secvente epice.

dureaza de sambata seara pana duminica noaptea si cuprinde scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora, etc.

se deruleaza pe parcursul a 2 saptamani incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti

cuprinde perioada de la seceris pana la sfarsitul verii si se incheie cu fuga feciorilor la Bucuresti cu oile si caii, lasand familia fara mijloacele zilnice de trai

PLANURILE DE ACTIUNE sunt paralele, destinele familiilor taranesti nu se intesecteaza si nu se determina unele pe altele. Exista un plan al familiei Moromete care este centrul intregii actiuni si un plan al celorlalte destine ale familiilor din sat: Vasile Botoghina care este in disputa cu sotia lui, Anghelina, deoarece el vrea sa vanda o parte din pamant pentru a merge la spital, fapt pentru care ea are unele rezerve; Tugurlan, asupra caruia nenorocirile se tin lant; un alt plan se refera la familia bogatasului Tudor Balosul, a carei fiica, Polina, isi urmeaza dragostea, pe Birica, un tanar sarac, pe care tatal nu-l accepta.

In cel de-al doilea volum, structurat in 5 parti, prin tehnica rezumativa, evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade sunt eliminate(elipsa), timpul naratiunii cunoaste reveniri(alternanta). Actiunea se concentreaza asupra a doua momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945 si cooperativizarea dupa 1949, perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua, violenta, va transforma structura de viata si de gandire a taranilor.

CARACTERUL SIMETRIC al compozitiei primului volum rezulta din cele 2 faze ce incadreaza volumul I si pun intreaga actiune sub semnul timpului. Astfel, la inceputul romanului, apare enuntul: "In campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari". Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine, caci timpul devine viclean, rabdarea nu este decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand imaginea vietii linistite este spulberata, prozatorul revine asupra afirmatiei de la inceput, dar acum "timpul nu mai avea rabdare". Autorul vrea sa dea o imagine despre rotirea vietii dupa o lege statorinica si misterioasa care actioneaza si in natura.

Un TRIPLU CONFLICT sfasaie familia Moromete:

mai intai, este dezacordul dintre tata si fiii din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile(pamant-bani);izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Ea a primit de la reforma agrara 8 pogoane, dar la putina vreme, din cauza foamei, Ilie vinde un pogon, promitandu-i Catrinei ca-i va trece casa pe numele ei. Amenintat din ce in ce mai mult de baieti, Ilie Moromete amana promisiunea, iar Catrina devine din ce in ce mai tematoare.se desfasoara intre Ilie Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca Moromete se recasatoreste ii aprinsese ura impotriva lui si a Catrinei, pe care o transmite celor 3 fii mai mari

Un CONFLICT SECUNDAR este intre Ilie si Nicular, fiul cel mic, obligat sa ingrijeasca oile care-l oboseau. Deoarece nu avea nicio aplecare spre munca, impotriva dorintei tatalui, a ales drumul invataturii. Simte ca trebuie sa intre intr-o alta lume pe care Ilie Moromete o ignora, motiv pentru care a ramas un neinteles pentru intreaga familie. In volumul al doilea, acest conflict trece pe primul plan, pentru ca tatal si fiul reprezinta 2 mentalitati diferite. (relatia dintre 2 personaje)

Exista in roman "obiecte" cu functionalitate simbolica, precum pamantul, cina, salcamul, poiana lui Iocan, secerisul, "fonciirea".

PAMANTUL este un simbol sacru, coordonata determinanta care asigura prestigiul familiei. Desi reprezinta un substantiv-tema al romanului, el si-a pierdut puterea din operele lui Rebreanu. La Marin Preda se observa o detasare de vraja obsesiva a pamantului. In general, taranul a fost actionat de 2 elemente, pamantul si familia, dar la Marin Preda apare o a treia alternativa: placerea contemplatiei, bucuria de a duce o viata independenta, de a vedea lumea ca pe un spectacol.

CINA este un moment festiv si se serveste in tinda la o masa mica, joasa, rotunda, inconjurata de scaunele foarte mici, membrii familiei fiind asezati unul langa altul. Cei trei frati vitregi stateau pe partea spre iesire, pregatiti oricand de plecare, prevestind fuga la Bucuresti. In partea dinspre vatra, aproape de oalele cu mancare, statea mereu Catrina avandu-i langa ea pe Niculae, Tita si Ilinca. Autoritatea capului familiei este sugerata si aici, deoarece Ilie Moromete statea parca deasupra tuturor, pe pragul celei de-a doua odai si stapanea cu privirea pe fiecare.

POIANA era un loc de intalnire, de comentare a evenimentelor politice, locul unde taranii traiau intr-o iluzie. Cele 3 ziare, "Miscarea", "Dimineata", "Curentul" cuprindeau evenimente politice comentate de Moromete si Cocosila.

SCENA FONCIIREI zguduie echilibrul lui Ilie Moromete care joaca teatru incercand sa mai amane pe cat posibil plata datoriilor. Dupa gesturi, vorbele rostite, agitatia fara rost, ii exaspereaza pe agentii fiscali carora le plateste doar 1000 de lei, restul peste 2 saptamani.

SCENA SECERISULUI se constituie intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor statornicite aici din timpuri stravechi: plecarea de acasa, taiatul spicelor, legatul snopilor, construirea clailor, odihna, pranzul si intoarcerea acasa.

SALCAMUL este arborele sacru, "axis mundi" si reprezinta vericalitatea si echilibrul familiei, un subiect de disputa intre Ilie Moromete si Tudor Balosul. Moromete este nevoit sa-l taie pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea prefigureaza destramarea familiei, risipirea iluziilor lui Moromete.

Ampla fresca a satului romanesc surprinde numeroase PERSONAJE reprezentative pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infatisate, si impune o tipologie noua.

In centrul romanului sta familia Moromete, iar axul ei este Ilie Moromete, personaj cu un destin simbolic pentru satul traditional.

Personajele din Silistea sunt surprinse in evolutie, devin victime ale propriilor trairi. Avand iluzia ca pot sa traiasca independent, fiii cei mari hotarasc sa-l paraseasca, moment dificil pentru Moromete care traieste un zbuciun care-i marcheaza fizionomia: "Fata i se ascutise si se innegrise, iar in cele cateva minute parca se subtiase". El se transforma in interior si gandu-i candva autoritar, devine "tulbure si insingurat". Declinul este imprevizibil si, evident, nu mai are aceeasi atitudine fata de Tudor Balosul, fata de jandarmi si fata de preceptor. Mai mult, se stinge lumina si bucuria pe care o traia in toate momentele zilei, caci nemaivazand fiii alaturi, nu mai avea liniste, existenta devenind o povara. Se retrage usor din poiana, de pe stanoaga, de pe prispa casei.

In volumul al doilea, se concretiseaza faptul ca Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani de viata in singuratate si tacere. Mai avea slabiciunea de a umbla prin sat. Ultima oara este adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el isi exprima crezul de viata cand ii spune medicului : "Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta!". Acest al doilea volum se incheie 10 ani mai tarziu. Niculae a devenit inginer horticol si se casatoreste cu o fata din sat, Marioara. La inmormantarea tatalui sau, Niculae afla de la sora sa, Ilinca, ca tatal se stinsese incet, fara a suferi de vreo boala. In finalul romanului,relatia dintre Ilie si Moromete pare sa se incheie fericit, caci tatal si fiul se impaca in visul baiatului.

In romanul "Morometii", actiunea este plurivoca si include reactiile sufletesti ale personajelor. Autorul se dovedeste a fi un valoros interpret al decupajului. Intr-un mod original, Marin Preda imbina stilul cologvial, vorba aluziva, parabola, lirismul cu epicul, descriptivul cu narativul. O varianta specifica este imbinarea fireasca a stilului direct cu cel indirect in caracterizarea personajelor. Aceste doua stiluri s-au contopit intr-unul singur, "stilul scriitorului". In figura lui Ilie Moromete, utilizeaza planurile a doua infatisari: cea reala si cea aparenta. El creeaza tipuri, le copiaza pe cele existente, imbina realitatea cu fictiunea, in intentia de a transpune cititorul in lumea dorita de el. La Marin Preda se remarca absenta figurilor de stil, cuvintele fiind utilizate cu sensul lor propriu. Limbajul este concis, sobru, impregnat cu expresii populare, de unde si oralitatea stilului.

"Morometii" este un roman al deruralizarii satului. Criza ordinii sociale se reflecta in criza valorlor morale, in criza unei familii, in criza comunicarii. "Din romanul unui destin, "Morometii" devine romanul unei colectivitati(satul) si al unei civilizatii sanctionate de istorie".