Monumentele Frantei

Turnul Eiffel Turnul Eiffel (din franceză: La tour Eiffel, care se pronunță la tur e-'fel)

este o construcție faimoasă pe schelet de oțel din Paris ce măsoară 324 m înălțime. Turnul a devenit simbolul Franței cel mai răspândit la nivel mondial. A fost conceput de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin și Stephen Sauvestre, angajați la Eiffel și Co. Gustave Eiffel, inițial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susținător al său și a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinații turistice ale Parisului și lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul și-a primit cel de-al 200.000.000 vizitator la 28 noiembrie 2002.

Structura a fost construită între anii 1887-1889. Aceasta urma să servească drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. A fost inaugurat la 31 martie1889 și deschis pentru public la 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oțel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranță din acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit la construcția turnului, și anume în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale funcționau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice.

Turnul are 300 m înălțime, excluzând antena din vârf, ce mai adaugă 20 de metri, și o greutate de peste 10.000 de tone. Când a fost construit era cea mai înaltă clădire din lume. Întreținerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri datorită contracției și dilatării aliajului de metale.

Cel puțin la începuturile sale, publicul a întâmpinat cu multă reticență această construcție, considerând-o inestetică. Astăzi însă este considerat drept simbolul orașului și una dintre cele mai frapante piese de artăarhitecturală din lume. Unul dintre clișeele hollywoodiene este priveliștea de la o fereastră pariziană, care întotdeauna include Turnul Eiffel.

La început, Eiffel a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viață timp de 20 de ani, dar ținând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicațiilor, s-a renunțat la demontarea sa.

Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Clădirea, unde lucrează 500 de persoane (250 de salariați direcți ai SETE și 250 ai diferiților concesionari ai monumentului), este deschisă publicului pe tot parcursul anului. Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991, împreună cu alte monumente pariziene.

Catedrala Notre-DamesCatedrala Notre-Dame din Paris (în română Catedrala Doamna Noastră, cu referire la Fecioara Maria) este un monument al arhitecturii gotice timpurii din Franța, sediu al Arhiepiscopiei Parisului. Catedrala se află pe Île de la Cité, în centrul Parisului.Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar, pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.

Arcul de Triumf Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument situat în Paris, în Place de l'Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului Champs-Élysées (cel mai frumos bulevard din lume, după parizieni). Se află la intersecția mai multor bulevarde, cum ar fi Grande Armee, Wagram și, bineînțeles, Champs-Élysées. Comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, a fost terminat abia în 1836. Inspirat de arhitectura romană și înalt de cincizeci demetri, poartă patru altoreliefuri, câte unul pe fiecare stâlp:

Triumful din 1810 Rezistența Pacea La Marseillaise Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai

Imperiului. Numele celor care au murit în luptă sunt subliniate.

Arcul face parte acum din monumentele naționale franceze cu o mare însemnătate istorică. La picioarele sale se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial; sistemul ce alimentează flacăra care îl comemorează a fost pentru prima dată folosit aici. Soldatul Necunoscut este comemorat la fiecare 11 noiembrie, ziua armistițiului semnat între Franța și Germania în1918.

Muzeul Luvru (Musee du Louvre) Muzeul Luvru (în franceză Musée

du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie și artă din Franța (după suprafață, 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinați expozițiilor) și unul dintre cele mai importante muzee din lume. Este situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei și strada Rivoli (franceză Quai de Louvre - Rue Am. de Coligny - Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franțuzești acoperă o largă parte din istoria Franței, de la Dinastia Capețienilor până în prezent.

Castelele din FrantaCastelele de pe Valea Loarei sunt castele situate în regiunile Centre (Touraine, Blaisois, Orléanais, Berry) și Pays de la Loire (Anjou).Printre cele mai remarcabile și renumite sunt următoarele:Castelul AmboiseCastelul AngersCastelul Azay-le-RideauCastelul Bastie d'UrfeCastelul BloisCastelul BrissacCastelul ChambordCastelul ChâteaudunCastelul ChevernyCastelul Chaumont-sur-LoireCastelul ChenonceauCastelul ChinonCastelul GienCastelul LangeaisCastelul LochesCastelul Meung-sur-LoireCastelul MontsoreauCastelul Saint-BrissonCastelul Saint-MauriceCastelul SaumurCastelul SerrantCastelul Sully-sur-LoireCastelul TalcyCastelul UsséCastelul ValençayCastelul Villandry

Valea Loarei, înscrisă în anul 2000 pe lista locurilor din patrimoniul mondial UNESCO, desemnează partea situată între localitățile Sully-sur-Loire și Saint-Florent-le-Vieil. Valea Loarei constituie un loc excepțional datorită diversității biologice, dar și pentru bogăția istorică și culturală (parcuri, castele și orașe). Este foarte greu să afli numărul exact al castelelor din Franța. În Valea Loarei, există în jur de 50, 60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau chiar tripla în funcție de criteriile aplicate în selecție. Un lucru este evident: Franța, această țară acastelelor, fie ele regale, princiare, nobiliare sau militare, are cea mai mare concentrație de astfel de clădiri din întreaga lume. Simboluri ale regalității, valori ale renascentismului, bijuterii ale artei arhitecturale sau decorative, multe dintre aceste reședințe au devenit astăzi hoteluri sau case de oaspeți.

Au luc ra t l a aces t p ro iec t

Marasescu Cata l in

Gherghe Ov id iu

Negr i l a C r i s t ina

Nuta F lo r ina

Sfarsit