monumente de arhitectura traditionala in muzeul astra

80

Upload: anghelescu-ana

Post on 30-Dec-2014

34 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA
Page 2: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA
Page 3: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

MONUMENTE DE ARHITECTURĂ TRADIŢIONALĂ

ÎN MUZEUL ASTRA

CONSILIUL JUDEŢEAN SIBIU

COMPLEXUL NAŢIONAL MUZEAL ASTRAMUZEUL CIVILIZAŢIEI POPULARE TRADIŢIONALE ASTRA

Editura „ASTRA MUSEUM” Sibiu, 2010

Page 4: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Autorul mulţumeşte domnului director general VALERIU ION OLARU, doamnei director de specialitate MIRELA CREŢU şi domnului şef secţie conservare monumente IOV TOLOMEI pentru sprijinul acordat

în realizarea acestei publicaţii.

Text: Ciprian Anghel ŞtefanCorectură: Mirela Creţu, Delia VoinaDTP: Silviu Ioan PopaFoto: Silviu Ioan Popa, Alexandru Olănescu, Arhiva Complexului Naţional Muzeal ASTRAGrafică: Alina Ioana KisProiectare, grafică: Gabriela Moruz

Page 5: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

CUPRINSCUVÂNT ÎNAINTEINTRODUCERE

ZONA ETNOGRAFICĂ MARAMUREŞCasa veche a complexului arhitectural din Călineşti - BerbeştiCasa nouă a complexului arhitectural din Călineşti - BerbeştiCasa gospodăriei de olar din SăcelCasa gospodăriei de agricultor din DeseştiZONA ETNOGRAFICĂ BUCOVINACasa gospodãriei de dogar din StrajaCasa gospodãriei de meºter în instrumente muzicale din Câmpulung MoldovenescZONA ETNOGRAFICĂ BUZĂUCasa gospodãriei de prelucrare a chihlimbarului din ColþiZONA ETNOGRAFICÃ DOBROGEACasa gospodãriei de pescar din MahmudiaZONA ETNOGRAFICÃ BRANCasa gospodãriei cu ocol întãrit din MãguraZONA ETNOGRAFICÃ ÞARA OLTULUICasa gospodăriei de prelucrare a inului ºi a cânepii din LisaZONA ETNOGRAFICÃ OLTENIACasa complexului arhitectural din Stolojani - Târgu CărbuneştiCasa gospodăriei de viticultor din VlădeştiCasa gospodăriei de olar din GăleşoaiaZONA ETNOGRAFICĂ MĂRGINIMEA SIBIULUICasa gospodãriei de prelucrare a straielor vâltorite din TiliºcaCasa gospodãriei de prelucrare a lânii din Poiana SibiuluiZONA ETNOGRAFICĂ HÂRTIBACICasa gospodăriei pentru prelucrarea cânepii din SăsăuşZONA ETNOGRAFICÃ HARGHITACasa gospodãriei de olar din CorundZONA ETNOGRAFICÃ ZARANDCasa gospodãriei de oloier din LivadaCasa gospodăriei de spătar din RâşculiţaZONA ETNOGRAFICÃ PÃDURENICasa gospodãriei de miner marmorar din AlunZONA ETNOGRAFICÃ ÞARA MOÞILORCasa gospodãriei de intelectual din StăneştiCasa gospodăriei de negustor din Goieşti - VidraZONA ETNOGRAFICÃ MESEªCasa gospodãriei de agricultor din Mierţa

GLOSAR

67

9121518

2124

27

30

33

36

394245

4851

54

57

6064

66

6972

75

78

Page 6: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Complexul Naţional Muzeal ASTRA, deţinătorul unor valori monumentale etnografice, inestimabile, are

pe lângă responsabilitatea conservării şi valorificării lor în expoziţia în aer liber din Dumbrava Sibiului şi pe cea a

promovării acestui patrimoniu pentru cunoaşterea amănunţită a experienţei milenare acumulate de generaţiile

de constructori ţărani care au realizat, pe teritoriul României, o adevărată Civilizaţie a lemnului.

Prilejuită de manifestarea „Târgul caselor tradiţionale”, aflată în acest an la cea de a doua ediţie,

publicaţia de faţă vine în întâmpinarea specialiştilor şi publicului larg cu un set reprezentativ de informaţii

despre construcţii din lemn, salvate şi transferate în Muzeul în aer liber.

Aceste construcţii, ca şi multe altele, aflate în muzeele în aer liber din România sunt exemple de valori

arhitectonice perfect integrate spaţiului şi peisajului cultural românesc, totodată perfect adaptate necesităţilor

ecologice pe care societatea viitorului le impune. Monumentele întrunesc calităţi esenţiale de armonie

volumetrică, funcţionalitate practică şi ingeniozitate tehnică, utilizând numai materiale naturale, locale.

Construcţiile sunt sănătoase, atât pentru locuitorii lor cât şi pentru mediu natural, integrându-se armonios

spaţiilor destinate odihnei şi recreării în zonele adiacente aşezărilor urbane.

La selecţia monumentelor din acest an, am utilizat parţial informaţi cuprinse în catalogul Muzeul

Civilizaţiei Populare Tradiţionale “ASTRA” (Dumbrava Sibiului), editat în anul 2007 sub conducerea d-lui prof. dr.

Corneliu Ioan Bucur.

Pentru toţi cei care sunt interesaţi să-şi construiască o casă nouă de vacanţă, inspirată din modelele

tradiţionale, le sugerăm să viziteze Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului unde pot găsi şi soluţii cu privire la

transferul unor construcţii autentice pe care proprietarii lor, din diferitele zone ale ţării, doresc să le vândă. Le

recomandăm tuturor o astfel de soluţie, care poate salva de la dispariţie multe construcţii valoroase, optime

pentru petrecerea zilelor de vacanţă într-un autentic stil tradiţional românesc.

Valeriu Ion Olaru, Director general

Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu

CUVÂNT ÎNAINTE

Page 7: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Arhitectura tradiţională poate fi considerată una dintre formele cele mai elocvente de expresie a

modului de viaţă, a gustului pentru frumos, a unor tradiţii etnice şi culturale.

În tabloul general al arhitecturii româneşti, construcţiile tradiţionale ocupă un loc bine definit, prin 1apartenenţa la cele două sisteme constructive: din îngrăditură de nuiele – Fachwertz , considerat şi cel mai

2arhaic, şi sistemul de constructiv al cununilor orizontale de bârne – Blockbau .

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, deşi axat pe

creaţia tehnica, prezintă şi construcţii monumentale ale arhitecturii tradiţionale din zone etnografice ce au dat

valori de excepţie în aria cioplirii şi sculptării lemnului. În lucrarea de faţă aceste zone sunt reprezentate de unul,

două sau trei monumente. Prezentarea începe din nordul ţării (Zona Maramureş), spre nord–est (Zona

Bucovina), est (Zona Buzău), sud–est (Zona Dobrogea de nord), centrul (subzona Bran, Ţara Oltului, Zona

Harghita), sud–vest (Zona Gorj), vest (Ţara Zărandului, Zona Pădureni, Ţara Moţilor) şi nord–vest (Meseş).

Criteriile care au stat la baza selecţiei monumentelor prezentate, constă în materialele şi tehnicile de

construcţie, planimetria, elevaţia, tehnicile de izolare şi ornamentica, toate aceste elemente fiind absolut

necesare pentru păstrarea esteticii monumentului şi a confortului oferit.

Harta materialelor şi a tehnicilor de construcţie se înfăţişează sub forma unor inele concentrice, de la

construcţiilor din bârne de lemn, care acoperă versanţii interiori şi exteriori ai lanţului carpatic, prelungindu-se

mult şi în zonele de dealuri intra şi pericarpatice, învăluit la rândul lui de construcţiile de împletituri din nuiele.

În acest tablou lemnul, ca şi material de construcţie are ponderea cea mai ridicată. Piatra şi pământul au

fost folosite, uneori cu rezultate plastice deosebite, la construcţia caselor.

Structura arhitecturală a casei tradiţionale este de o mare simplitate, fiecare din elementele constructive

fiind perfect raţionalizate, dovadă a unei mari experienţe istorice în arta şi ştiinţa de a construi în lemn.

Casa este un spaţiu funcţional complex destinat adăpostirii, preparării şi consumului mâncării, odihnei,

depozitării inventarului casnic, inclusiv instalaţia de încălzit şi gătit.

Materialele de construcţie folosite sunt uşor de procurat. Lemnul de diferite esenţe (brad, molid, stejar,

fag), piatra şi pământul galben se găsesc în zonele prezentate.

Tehnicile de construcţie evoluează de la împletitura de nuiele şi prelucrarea manuală, până la cununile

de bârne şi prelucrarea cu ajutorul sistemelor tehnice preindustriale.

1Tehnica Fachwerk acoperă aproape în totalitate Europa centrală şi cea occidentală, urcând spre nord, până în Scoţia, Danemarca şi sudul Suediei.

Tehnica nuielelor împletite cu schelet de “furci” înfipte în pământ are străvechi tradiţii şi pe plan european, fiind considerată o preocupare a

Fachwerk-ului evoluat. Paul Petrescu, Arhitectura ţărănească din lemn din România, Bucureşti, Editura Meridiane, 1974, p. 10.2Tehnica Blockbau acoperă o suprafaţă foarte întinsă din Europa nordică – Scandinavia, bazinul Mării Baltice, întinderile împădurite ale Rusiei,

regiunile din marele lanţ muntos ce străbat tot continentul (Carpaţi, Alpi, Pirinei).

INTRODUCERE

Page 8: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Planimetria prezentată evolutiv, de la casa monocelulară până la casa cu trei sau patru încăperi,

subliniază utilitatea spaţiului construit.

Elevaţia porneşte de la casa simplă aşezată pe un soclu mic de piatră şi se opreşte la casa cu parter şi etaj.

Tehnicile de izolare sunt simple şi eficiente. Pământul galben amestecat cu pleavă şi paie de grâu era

folosit ca tencuială şi material de izolaţie. Stratul din acest tip de tencuială, aplicată pe pereţii interiori şi exteriori

ai unei case, ajungea până la 10 chiar 15 cm. Astfel se asigura o izolaţie eficientă indiferent de anotimp.

Muşchiul de pădure, uscat se folosea in spaţiile dintre bârnele pereţilor şi a scândurilor de tavan la întâlnirea

dintre grinzi şi ultimul strat de bârne al pereţilor.

Ornamentica stâlpilor de la prispă, a ferestrelor a tocurilor de uşă şi a cosoroabelor denotă măiestria

prelucrării lemnului în zonele etnografice de provenienţă a monumentelor.

Începând din anul 2009 în cadrul muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului s-a organizat Târgul caselor

tradiţionale din România, cu scopul de a încuraja construirea, în zonele cu potenţial turistic, a caselor de locuit

sau de vacanţă, după modele arhitecturale locale, cu folosirea materialelor de construcţie corespunzătoare

zonei de proximitate, a tehnicilor locale de construcţie, izolaţie şi ornamentare. Un alt argument ar fi acela că în

cadrul programelor de finanţare cu fonduri europene nerambursabile se acordă un anumit punctaj acelor

proiecte care promovează valorile tradiţionale locale.

În satul contemporan a avut loc o evoluţie a caselor, de la tipul de casă construită după tiparele

tradiţionale locale, la casa urbanizată, aducând nu de puţine ori prejudicii peisajului natural. Monumentele

prezentate în această broşură pot devenii oricând modele de urmat în construirea viitoarei case de vacanţă sau

de ce nu a unei case de locuit permanent.

Obiectivele propuse prin tipărirea acestei publicaţii şi prin realizarea Târgului caselor tradiţionale sunt

acelea de a conştientiza că monumentele de arhitectură locală definesc peisajul cultural al fiecărei zone, iar

periclitarea arhitecturii locale duce la degradarea treptată a acestuia.

Ciprian Anghel Ştefan, Şef secţie

Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA

Page 9: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Călineşti, datată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a fost t

1973 şi reconstruită în anul 1974, reprezentând modelul arhaic de construcţie al caselor

maramureşene.

Planul casei este dreptunghiular, cu trei încăperi: tinda mediană (2,39 x 4,35 m), cămara (1,8 x

4,35 m) şi camera de locuit (4,56 x 4,35 m).

Casa este construită pe un singur nivel, cu soclu din blocuri de piatră care susţine pereţii din

bârne de stejar, cu dimensiuni de la 40/15 cm până la 70/15 cm, tăiate în traşcă şi prelucrate cu barda.

La capete bârnele sunt încheiate în cheutoare dreaptă.

Pereţii sunt netencuiţi, singurul element izolator fiind muşchiul de pădure, uscat şi pus în

spaţiile de îmbinare dintre bârne. Podeaua este din pământ bătut. Tavanul este din fostănă de brad

peste care s-a aplicat, în pod, un strat de pământ (6 cm), cu rol termoizolator. Ferestrele sunt de mici

dimensiuni, cu patru ochiuri, sprânceană şi lăcrimar. Uşa de acces este realizată din două tăblii din

lemn de stejar prinse în cuie ţigăneşti.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad horjită şi teşită.

ransferată în muzeu în anul

Casa veche a complexuluiarhitectural din

Călineşti - Berbeşti judeţul Maramureş

9

Casa din Călineşti

MUZEUL ASTRA

Page 10: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

10

Casa din Călineşti

MUZEUL ASTRA

Page 11: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 9,43 m

l = 4,78 m1

l = 5,68 m2

h = 2,40 mcasă

h = 4,40 mşarpantă

h = 6,80 mtotal

11

Faţada principală

Detaliu grafic

fereastră cu lăcrimar

Planul casei

6,80

4,40

2,40

Casa din Călineşti

MUZEUL ASTRA

Page 12: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Berbeşti aparţine Complexului arhitectonic maramureşan, reconstruit în muzeu în

anul 1974, şi ilustrează evoluţia tehnicilor de construcţie şi ornamentare a monumentelor de

arhitectură populară, din lemn de esenţă tare (stejar), de pe Valea Cosăului, din secolele XVIII-XIX.

Materialul de construcţie folosit este piatra (blocuri de piatră cioplită), pentru fundaţie, lemnul

de stejar, încheiat la capete în cheutoare dreaptă, pentru pereţi, lemnul de brad pentru acoperiş şi

învelitoare.

Casa are şatră decorată cu arcade sculptate, pe două laturi (faţada principală şi laterală) şi este

formată din patru încăperi: tinda (2,55 x 5,85 m), camera de locuit (5,73 x 4,16 m), camera bătrânilor

(2,05 x 5,85 m) şi cămara (1,89 x 5,85 m), adosată pe toată lungimea construcţiei.

Pereţii sunt tencuiţi şi zugrăviţi în interior, iar cuptorul tradiţional are ataşat o plită din fontă, cu

hornul de tablă. Podeaua este din scândură de brad la fel ca şi tavanul, bătut în tehnica cu capac.

Şatra conferă o estetică deosebită întregului ansamblu, împodobind faţadei casei cu o galerie

de stâlpi frumos decoraţi şi arcade monumentale.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad.

Casa nouă a complexuluiarhitectural din

Călineşti - Berbeşti judeţul Maramureş

12

Casa din Berbeşti

MUZEUL ASTRA

Page 13: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

13

Casa din Berbeşti

MUZEUL ASTRA

Page 14: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 9,45 m

l = 5,70 m

L = 11,77 mtotal

h = 2,45 mcasă

h = 5,25 mşarpantă

h = 7,70 mtotal

14

Faţada principală

Detaliu grafic

poartă Planul casei

7,70

5,25

2,45

Casa din Berbeşti

MUZEUL ASTRA

Page 15: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Săcel, a fost transferată şi reconstruită

în muzeu în anul 1968.

Planul casei este dreptunghiular, cu trei încăperi - tindă (5,20 x 3,40 m), cămară (5,20 x 1,10 m)

şi cameră de locuit (5,35 x 5,20 m).

Casa este construită pe un singur nivel, cu soclu din piatră şi pereţi din buşteni de brad

semirotunzi, cu diametrul de 10-28 cm. Tălpile sunt cioplite în bardă, pe fibră, pentru a oferi o

durabilitate îndelungată. Bârnele pereţilor sunt din brad, semirotunde, încheiate în cheutoare

dreaptă, cu capetele în trei feţe.

Pereţii exteriori sunt tencuiţi cu lipitură de pământ amestecat cu paie de cereale. Podeaua este

din pământ galben bătut. Tavanul este lucrat în tehnica cu capac, din fostănă din lemn de brad

prelucrată cu rindeaua de mână, prezentând distanţiere de lemn , cu rol de izolare şi de fixare.

Sistemul de iluminat constă în două ferestre de mici dimensiuni, cu sprânceană şi lăcrimar.

Accesul în casă se face printr-o uşă dublă, incizată cu motive decorative specifice, realizate în

daltă semirotundă.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din draniţă de brad bătută la un rând.

datată în a două jumătate a secolului al XIX-lea,

Casa gospodăriei de olardin Săcel

judeţul Maramureş

15

Casa din Sãcel

MUZEUL ASTRA

Page 16: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Sãcel

MUZEUL ASTRA16

Page 17: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 10,25 m

l = 5,20 m

h = 2,20 mcasă

h = 4,24 mşarpantă

h = 6,44 m total

Faţada principală

Detaliu grafic

cheutoare dreaptă

Planul casei

6,44

4,24

2,20

Casa din Sãcel

MUZEUL ASTRA 17

Page 18: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa de nemeşi din Deseşti, datată la începutul secolului al XX-lea a fost transferată în muzeu

în anul 1998 şi reconstruită între anii 1999 – 2001.

Casa din Deseşti este structurată pe trei registre: temelia, pereţii şi acoperişul. Planul casei este

dreptunghiular, cu trei încăperi - tinda mediană (1,90 x 4,95 m), camera de zi (4,69 x 4,95 m) şi camera

bună (4,92 x 4,95 m).

Temelia se înalţă până la 2 m, trasformându-se în pivniţă (6,22 x 4,35 m).

Pereţi sunt realizaţi din bârne de fag cioplite în bardă, închiate la capete în cheutoare coadă de

rândunică. Atât la capete cât şi la mijloc bârnele sunt fixate în cuie de lemn, pentru a nu se curba sau

disloca.

Interiorul casei este tencuit şi văruit. Izolaţia termică se realiza cu lipitură de pământ galben

amestecat cu pleavă de grâu sau paie. Podeaua este dintr-un strat gros de argilă, bătută cu maiul,

peste care s-a aşezat fostănă din lemn de brad. Tavanul casei este înfundat cu scândură de brad

profilată, peste care s-a aplicat, în pod, un strat de argilă, cu rol izolator.

Uşile exterioare au tăblii profilate, parchetate sau simple, la cele interioare decupându-se două

ochiuri de geam. Ferestrele, cu sprânceană şi lăcrimar, au tocurile aplicate, sculptate şi traforate.

Acoperişul înalt, în patru ape, are şarpanta din bile de brad şi laţi din esenţe moi, iar

învelitoarea, din draniţă de brad bătută la un rând.

Casa gospodăriei de agricultor din Deseşti

judeţul Maramureş

Casa din Deseºti

MUZEUL ASTRA18

Page 19: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Deseºti

MUZEUL ASTRA 19

Page 20: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 13,64 m

l = 6,00 m1

l = 7,30 m2

h = 2,38 mparter

h = 2,31 metaj

h = 4,55 mşarpantă

h = 9,24 m total

Faţada principală

Detaliu grafic

stâlp de prispă

Planul casei

Casa din Deseºti

MUZEUL ASTRA20

Page 21: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa, transferată în muzeu, în anul 1991, este o construcţie caracteristică pentru

populară bucovineană din prima jumătate a secolului al XIX-lea, atât prin tehnicile de construcţie cât

şi prin sistemul de împrejmuire.

Casa aparţine tipului arhaic, cu prispa liberă de jur împrejur, cu un podmol uşor înălţat, având

streaşina acoperişului, cuprinsă într-o cingătoare din grinzi de lemn.

Planimetric, casa prezintă tipul bicameral, cu tindă descoperită (3,25 x 4,76 m) şi o singură

încăpere (4,79 x 4,76 m).

Pereţii casei sunt construiţi din bârne de brad cioplite în patru feţe, încheiate la capete în

cheutoare dreaptă (nemţească). În exterior nu prezintă tencuială, cu excepţia unei rame în jurul uşilor

şi al ferestrelor. Interiorul este tencuit cu un strat de 6 cm de liptură de pământ amestecat cu pleavă

de grâu. Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din fostănă de brad.

Acoperişul este în patru ape, cu învelitoare din draniţă de brad.

arhitectura

Casa gospodãriei de dogar din Straja

judeţul Suceava

Casa din Straja

MUZEUL ASTRA 21

Page 22: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Straja

MUZEUL ASTRA22

Page 23: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,79 m

l = 5,26 m

h = 2,23 mcasă

h = 3,25 mşarpantă

h = 5,48 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

cheutoare dreaptă

(nemţească) Planul casei

Casa din Straja

MUZEUL ASTRA 23

Page 24: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Câmpulung Moldovenesc, datând de la mijlocul secolului al XIX-lea, transferată în

muzeu în anul 1982 şi reconstruită în anul 1986, prezintă caracteristicile arhitectonice specifice zonei

Bucovinei, ilustrând străvechiului meşteşug al confecţionării instrumentelor muzicale tradiţionale.

Casa prezintă, la etaj, un plan evoluat, format din locuinţa propriu-zisă, cu trei încăperi tindă

(1,83 x 2,90 m), odaie (5,35 x 4,70 m) şi bucătărie (3,25 x 2,90 m), iar la parter un beci (3,78 x 2,60 m), cu

intrarea din curte, amenajat sub ultima încăpere.

În cadrul arhitecturii populare specifice zonei montane, cu mari păduri de conifere, se

evidenţiază casa cu foişor şi prispă, realizată din grinzi masive de brad, cioplite în patru feţe, clădite în

cununi orizontale şi încheiate la capete în coadă de rândunică. Podeaua este din pământ bătut, iar

tavanul, din fostănă de brad, este lucrat în tehnica cu capac. Atât interiorul cât şi exteriorul casei

prezintă un strat de tencuială şi văruială cu o grosime finală de 10 cm.

Pe faţada principală şi pe latura dreaptă, casa are prispă deschisă, cu stâlpi ornamentali (care

susţin streaşina lată a acoperişului), întreruptă de foişorul plasat asimetric, în partea stângă.

Ferestrele sunt de dimensiuni mici cu şase ochiuri, iar uşile din tăblii de brad.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad.

Casa gospodăriei de meşterde instrumente muzicale

din Câmpulung Moldovenescjudeţul Suceava

Casa din Câmpulung Moldovenesc

MUZEUL ASTRA24

Page 25: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Câmpulung Moldovenesc

MUZEUL ASTRA 25

Page 26: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,62 m

l = 5,62 mcasă

l = 8,01 mtotal

h = 2,00 mpivniţă

h = 2,27 metaj

h = 3,41 mşarpantă

h = 7,68 mtotal

Faţada laterală

Detaliu grafic

stâlp de prispă

Planul casei

7,68

3,41

2,27

2,00

Casa din Câmpulung Moldovenesc

MUZEUL ASTRA26

Page 27: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de prelucrare a chihlimbarului

din Colţijudeţul Buzău

Zona comunei Colţi este cunoscută pentru exploatarea,

chihlimbarului sau a rumanitului (cum mai este cunoscut chihlimbarul românesc).

Principalele ocupaţii ale locuitorilor sunt: creşterea animalelor, prelucrarea lemnului şi, până

nu demult, prelucrarea chihlimbarului.

Casa a fost proprietatea lui Oprea Nicolae din satul Aluniş, datând, după spusele localnicilor şi

după elevaţie, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest tip de casă cu etaj este caracteristic

pentru jumătatea de nord a Olteniei şi a Munteniei.

Planimetric, casa are două nivele. Parterul este construit din piatră masivă de râu, cu o grosime

variind între 15 şi 20 cm. Aici se află două încăperi, una cu rol de bucătărie de vară (3,60 x 3,30 m), iar

cea de-a doua cu rol de atelier (3,90 x 3,30 m). Etajul este compus din două camere de dimensiuni

aproape egale, una cu rol de odaie de locuit (3,20 x 2,70 m), iar cealaltă de odaie frumoasă (3,40 x

3,20m). În cele două camere se intră dintr-o tindă centrală.

Accesul la etaj se face printr-o scară de lemn aflată în capătul anterior al prispei. Pereţii etajului,

tencuiţi în interior şi la exterior, sunt din bârne de brad solzite, încheiate în cheutori rotunde. Uşile

sunt din brad, frumos sculptate, păstrând ferestrele şi feroneria originală. Balustrada prispei de la cel

de-al doilea nivel are un trafor sculptat şi trei stâlpi frumos ornamentaţi.

Şarpanta este construită în patru ape, având o amplitudine de 4 m. Învelitoarea este din

şindrilă de 25 cm lungime.

din cele mai vechi timpuri

Casa din Colþi

MUZEUL ASTRA 27

Page 28: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Colþi

MUZEUL ASTRA28

Page 29: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Detaliu grafic

cheutoare rotundă Planul casei

Faţada principală

Dimensiuni:

L = 7,70 m

l = 3,79 m1

l = 4,99 m2

h = 2,32 mparter

h = 2,16 metaj

h = 3,00 mşarpantă

h = 7,48 mtotal

3,00

7,48

2,32

2,16

Casa din Colþi

MUZEUL ASTRA 29

Page 30: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de pescar din Mahmudia judeţul Tulcea

Casa, specifică pentru localităţile din Delta Dunării, provine din comuna Mahmudia, judeţul

Tulcea şi a fost reconstruită în muzeu între anii 1975-1979.

Construcţia este caracteristică pentru arhitectura din satele din nordul Dobrogei, de la sfârşitul

secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Planul dreptunghiular al casei se compune din trei încăperi camera de locuit (3,60 x 4,25 m),

camera de oaspeţi (4,30 x 4,25 m) şi tinda mediană (sala), folosită ca bucătărie (3,20 x 4,25 m).

Pereţii sunt construiţi din chirpici (lut amestecat cu paie de grâu) şi văruiţi în alb. Podeaua este

din pământ galben bătut iar tavanul este tencuit. Ferestrele sunt de dimensiuni medii cu două

ochiuri. Acoperişul în două ape este cu învelitoarea din stuf.

Casa este prevăzută pe două laturi cu o prispă străjuită de stâlpi, decorată cu o bogată

dantelărie în lemn, lucrată în tehnica traforajului şi desfăşurată pe timpanul frontonului de la faţadă,

pe pazii şi la streaşină. Se remarcă geamul podului de pe frontonul lateral, ornamentat cu doi căluţi

de mare afrontaţi.

Casa din Mahmudia

MUZEUL ASTRA30

Page 31: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Mahmudia

MUZEUL ASTRA 31

Page 32: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 17,15 m

l = 4,60 m1

l = 6,15 m2

h = 2,35 mcasă

h = 2,20 mşarpantă

h = 4,75 mtotal

Detaliu grafic

geamul podului de pe

frontonul lateralPlanul casei

Faţada principală

4,75

2,20

2,35

Casa din Mahmudia

MUZEUL ASTRA32

Page 33: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei cu ocol întăritdin Măgura

judeţul Braşov

Casa cu ocol întărit din Măgura datează din anul 1844, conform inscripţiei de pe una din

grinzile de la tavan. A fost transferată în muzeu în anul 1972 şi reconstruită între anii 1973 – 1975.

Planul casei este dreptunghiular şi se compune din patru încăperi: tinda (2,06 x 5,75 m), căsuţa

(4,13 x 5,75 m), casa mare (4,93 x 6,70 m) şi celarul (1,95 x 5,75 m).

Construită pe un soclu de piatră de stâncă, casa are pereţii din bârne de brad cioplite cu securea

şi barda, în patru muchii, cu diametrul variabil (între 17–25 cm). La capete sunt încheiate în cheutoare

dreaptă cu două, trei şi patru feţe (variază în funcţie de grosimea lemnului).

Atât interiorul cât şi exteriorul casei sunt tencuite cu un strat de 10 cm de pământ galben şi

apoi văruit. Podeaua este din fostănă de stejar, iar tavanul din scândură de brad bătută la două

rânduri.

Accesul în casă se face printr-o uşă dublă. Ferestrele au şase ochiuri de geam.

Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad horjită şi teşită, iar în partea de

sud a casei este prelungit până la 1,5 m, deasupra solului, protejând astfel întreaga construcţie de

vânturile şi curenţii reci care acţionează dinspre munte.

Casa din Mãgura

MUZEUL ASTRA 33

Page 34: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Mãgura

MUZEUL ASTRA34

Page 35: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 25,05 m

l = 15,04 m

h = 2,40 mcasă

h = 4,06 mşarpantă

h = 6,46 mtotal

Detaliu grafic

îmbinarea cosoroabei

în grinzi

Planul casei

Faţada principală

6,46

2,40

4,06

Casa din Mãgura

MUZEUL ASTRA 35

Page 36: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Lisa, construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, este un monument caracteristic pentru

gospodăriile tradiţionale din Ţara Oltului, fiind transferată în muzeu în anul 1998 şi reconstruită în

2005.

Casa, ridicată pe temelie din piatră de râu, cu pereţii construiţi din bârne de brad, cioplite în

patru feţe, aşezate în cununi legate în cheutoare dreaptă, este împărţită în trei încăperi situate la

nivelul solului: casa de locuit (5,10 x 4,44 m), tinda (2,80 x 6,26 m) şi celarul (5,10 x 1,66 m). Pereţii sunt

tencuiţi şi văruiţi, atât în interior cât şi în exterior, capetele bârnelor fiind mascate de tencuială. Tinda,

spaţiu multifuncţional, are podeaua din pământ bătut, iar camera de locuit din scândură de lemn de

brad. Podul este tăvănit în tehnica cu capac, cu scândură din lemn de brad în camera de locuit şi cu

tencuială aplicată peste scânduri, în tindă. Din camera de locuit se face accesul în celar, încăpere

îngustă, dispusă paralel cu latura lungă a casei, având funcţia de depozit pentru alimente.

Acoperişul, în trei ape, cu tişfolt , prezintă pe latura dinspre stradă un pinion trapezoidal, tripon,

caracteristic stilului baroc austriac, realizat din cărămidă tencuită şi văruită, cu guri de aerisire.

Învelitoarea acoperişului este din ţiglă, material care a înlocuit, în jurul anului 1900, paiele de

secară. Sub fronton s-a construit o streaşină cu rolul de a proteja peretele casei.

Casa gospodăriei de prelucrare a inului şi a cânepii

din Lisajudeţul Braşov

Casa din Lisa

MUZEUL ASTRA36

Page 37: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Lisa

MUZEUL ASTRA 37

Page 38: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,37 m

l = 6,68 m

h = 1,75 mpivinita

h = 1,93 mparter

h = 3,45 mşarpantă

h = 7,13 mtotal

Detaliu grafic

fereastră cu obloane

Planul casei

Secţiune transversală

7,13

1,93

3,45

1,75

Casa din Lisa

MUZEUL ASTRA38

Page 39: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Stolojani, Băleşti, transferată în muzeu în anul 1981, evidenţiază cele mai vechi tradiţii

constructive gorjene din secolele XVIII-XIX.

Casa este construită pe o temelie joasă din piatră de râu, pe care sunt aşezate tălpi masive de

stejar, având în continuare pereţii din cununi de bârne rotunde de stejar, cioplite în patru feţe şi

îmbinate la capete în cheutoare dreaptă. Podeaua este din pământ bătut pus peste o podină din

spărturi de stejar. Tavanul este executat din scândură de fag realizat în tehnica nud şi feder, peste care

se aşează un strat de pământ bătut cu rol izolator.

Planimetric, locuinţa are două încăperi cu funcţii distincte, camera de zi (3,41 x 3,88 m) şi

camera bună (3,07 x 3,91 m), cu intrare proprie din prispă şi comunicând între ele printr-o uşă

practicată în peretele median.

Faţada principală a casei are prispă deschisă, mărginită de patru stâlpi sculptaţi în torsadă,

fixaţi la bază într-o talpă masivă de stejar cu o dublă funcţie: constructivă, pentru susţinerea prispei

de la etaj şi decorativă, delimitând o prispă similară, deschisă complet, în faţa intrării în pivniţă. Prispa

de la etaj este prevăzută cu un parmalac, construit din şipci verticale, fixate în pană şi uluc.

Accesul în prispa de la etaj se realizează de pe scara exterioară, instalată pe faţada principală a

casei sau pe una din laterale. Stâlpii prispei superioare, dispuşi simetric şi decoraţi identic cu cei de la

parter, susţin florarul incizat, cu frumoase torsade, pe toată lungimea lui.

Acoperişul este construit în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă, prăştilă, de stejar. Coama

acoperişului este terminată, la capete, printr-o ţeapă, între care se înşiră ciocârlanii, tăiaţi cu cuţitoaia

în forme stilizate.

Casa complexului arhitecturaldin Stolojani - Târgu Cărbuneşti

judeţul Gorj

Casa din Stolojani

MUZEUL ASTRA 39

Page 40: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Stolojani

MUZEUL ASTRA40

Page 41: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 7,30 m

l = 4,83 m1

l = 5,36 m2(cu prispă)

h = 2,20 mparter

h = 2,32 metaj

h = 4,00 mşarpantă

h = 8,52 mtotal

Detaliu grafic

stâlp şi florar

Planul casei

Faţada principală4,83

5,36

7,30

8,52

2,32

4,00

2,20

MUZEUL ASTRA

Casa din Stolojani

41

Page 42: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de viticultordin Vlădeşti

judeţul Vâlcea

Casa, datată în anul 1835, a fost transferată în muzeu în 2006 şi reconstruită în anul 2007, fiind

ridicată pe un soclu înalt din piatră de râu şi lespezi de gresie, cu o grosime de 60 cm. În soclu, casa are

la parter, o pivniţă dispusă sub toată suprafaţa locuibilă.

Casa prezintă două încăperi şi foişorul. Accesul în camera de zi (4,99 x 3,31 m) se face prin foişor

(2,30 x 2,40 m) şi printr-o scară de piatră, dispusă pe peretele sudic al casei. Cele două camere

comunică între ele printr-o uşă, iar cea care nu are acces din exterior este considerată camera bună

(3,32 x 4,99 m), unde erau primiţi oaspeţii.

Pereţii locuinţei sunt construţi dintr-un schelet de lemn împletit cu nuiele, cunoscut în zona

submontană a Vâlcei sub denumirea de grădelele. Sistemul constă în fixarea unor pari din lemn de

carpen, cu diametrul cuprins între 6 şi 8 cm, în talpa de jos (în orificii dăltuite) şi în cosoroaba paralelă.

Odată fixaţi aceşti pari se începea procesul de împletire al nuielelor în jurul lor.

Distanţa dintre pari este destul de mică (cca. 15-20 cm) şi acest lucru nu permitea folosirea

oricărui tip de nuia. Se foloseau doar nuiele din alun şi carpen cu diametrul de 1-3 cm. Pentru

tencuiala pereţilor se folosea pământ galben (destul de cleios) amestecat cu pleavă de grâu, care se

fixa cu mâna pe grădele. Prima încăpere este pardosită cu argilă, iar cealaltă cu cărămidă.

Foişorul, construit în dreptul bucătăriei, peste intrarea în pivniţă, este elementul de arhitectură

care decorează faţada casei. Născut din nevoia de a oferi posibilitatea locuirii sau odihnirii afară, de a

lua masa pe această splendidă terasă acoperită, semideschisă, foişorul prelungeşte, practic spaţiul

locuinţei monumentului.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad.

Casa din Vlãdeºti

MUZEUL ASTRA42

Page 43: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Vlãdeºti

MUZEUL ASTRA 43

Page 44: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 6,86 m

l = 6,06 m1

l = 8,98 m2(cu foisor)

h = 2,32 mparter

h = 2,31 metaj

h = 3,26 mşarpantă

h = 7,89 mtotal

Detaliu grafic

grădele

Planul casei

Faţada principală

6,86

6,06

8,98

7,89

3,26

2,31

2,32

Casa din Vlãdeºti

MUZEUL ASTRA44

Page 45: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de olardin Găleşoaia

judeţul Gorj

În anul 2002, au fost transferate din satul Găleşoaia, astăzi o localitate dispărută în urma

extinderii exploatărilor carbonifere, două gospodării de olar ce aparţineau aceleiaşi familii, datând

din secole diferite: cea bâtrână de la jumătatea secolului al XIX-lea, cea nouă, din anul 1926.

Casa nouă este construită din cărămidă, pe două nivele, fiind prima construcţie cu etaj din

această localitate. La primul nivel sunt două încăperi, prima servea ca pivniţă de depozitare (3,59 x

3,90 m) a proviziilor alimentare şi a băuturilor, cea de-a doua fiind camera de dormit (3,71 x 3,90 m),

cu o sobă ce încălzeşte şi încăperea de deasupra. La al doilea nivel, cu acces pe o scară ce

împodobeşte întreaga faţadă, sunt odăile bune, două la număr (3,65 x 3,90 m şi 3,80 x 3,90 m).

Construcţia are, la faţadă, o prispă, spaţiu deschis cu pridvor, traforată şi mărginită de stâlpi

simpli neornamentaţi. Tinda se întinde şi pe latura din dreapta a celui de-al doilea nivel, fiind

înfundată în treimea dinspre spatele casei, pentru construirea unei mici cămări. Brâul traforat,

florarul, din partea superioară a construcţiei, sub cornişă, este o adevărată dantelărie, lucrată din

scândură de brad, sporind substanţial valoarea artistică a monumentului.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din ţiglă solzi.

Casa din Gãleºoaia

MUZEUL ASTRA 45

Page 46: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Gãleºoaia

MUZEUL ASTRA46

Page 47: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,20 m

l = 4,50 m1

l = 7,60 m2

h = 2,30 mparter

h = 2,58 metaj

h = 2,30 mşarpantă

h = 7,18 mtotal

7,18

2,30

2,58

2,30

Faţada principală

Detaliu grafic

fronton cu florar

Planul casei

Casa din Gãleºoaia

MUZEUL ASTRA 47

Page 48: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind transferată în anul 1995 şi reconstruită în

muzeu în 2004.

Elevaţia casei este specifică pentru satele din Mărginimea Sibiului, prezentând un soclu înalt

de piatră, cu pivniţă sub toată construcţia.

Nivelul de locuit se compune din trei încăperi: tinda rece (3,85 x 2,50 m), casa dinente (4,50 x

3,85 m) şi camera de zi (2,50 x 3,85 m).

Pereţii casei sunt din bârne de brad tăiaţi în patru muchii, încheiaţi la capete în cheutoare

bătrânească.

Interiorul prezintă un stat de tencuială din lipitură de pământ galben amestecat cu paie, cu o

grosime de 5 cm.

În tindă podeaua este din pământ bătut, iar în cele două încăperi de locuit din scândură de

brad.

Tavanul camerelor de locuit este din scândură de brad, bătută în tehnica cu capac, peste care

s-a aplicat, în pod, un strat de 6 cm de pământ, cu rol termoizolator.

Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din şindrilă de brad (L = 120 cm) şi timpanele

aproape drepte.

Privarul acoperă o treime din faţada casei, având acoperiş propriu, construit într-o singură

apă, pe sistemul în furci, ce dublează acoperişul casei.

Casa gospodăriei de prelucrare a straielor vâltorite

din Tilişcajudeţul Sibiu

Casa din Tilişca

MUZEUL ASTRA48

Page 49: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Tilişca

MUZEUL ASTRA 49

Page 50: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 11,50 m

l = 5,00 m

h = 1,98 mparter

h = 2,07 metaj

h = 4,05 mşarpantă

h = 8,10 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

fereastră

Planul casei

8,10

4,05

2,07

1,98

Casa din Tilişca

MUZEUL ASTRA50

Page 51: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de prelucrare a lânii

din Poiana Sibiuluijudeţul Sibiu

Casa gospodăriei cu ocol închis din Poiana Sibiului, datând din anul 1854, conform inscripţiei

aflată pe una dintre grinzi, a fost transferată şi reconstruită în muzeu, între anii 1977-1980.

Nota specifică a acestui tip de gospodărie este dată de modul de dispunere a construcţiilor de

locuit - casa şi căsoaia - şi a anexelor gospodăreşti: şura, grajdurile şi şopronul. Spaţiile dintre acestea

sunt închise, la faţada principală, prin stâlpi masivi, zidiţi din piatră, care cuprind poarta şi portiţa, iar

spre grădină, printr-o portiţă acoperită cu şiţă.

Planimetric, casa prezintă un plan dreptunghiular format din două încăperi de locuit şi tinda

mediană (2,95 x 4,70 m), care dau într-o prispă deschisă, privar (pălimar), acoperită cu o polată

desprinsă din acoperişul casei. Din tindă se intră în cele două încăperi: casa de şezut (3,38 x 4,70 m) şi

casa mare (5,35 x 4,70 m). Aşezarea celor două încăperi variază în funcţie de panta terenului de

construcţie, casa mare, fiind dispusă de regulă deasupra pivniţei.

Ca elevaţie, casa de locuit are două nivele: pivniţa, construită în partea din spate a casei

condiţionat de panta terenului şi spaţiile de locuit, înălţate pe un soclu din piatră zidită cu pereţi din

lemn de brad semirotund, cu diametrul variabil între 12-16 cm, încheiat în cheutoare ciobănească

(rotundă). Podeaua este din scândură de brad bătută pe grinzile pivniţei, iar tavanul tot din scândură

de brad lucrat în tehnica cu capac. Interiorul şi exteriorul casei este tencuit cu lipitură de pământ

galben, peste care s-a zugrăvit cu pigment albastru, cunoscut sub denumirea de mândră Mărie.

Acoperişul este realizat din şindrilă de brad de dimensiuni mari (până la 130 cm lungime), în

două ape cu timpane abrupte, ce amintesc de vechile acoperişuri din paie realizate în patru ape.

Casa din Poiana Sibiului

MUZEUL ASTRA 51

Page 52: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Poiana Sibiului

MUZEUL ASTRA52

Page 53: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 12,75 m

l = 5,10 m1

l = 6,95 m2

h = 2,12 mcasă

h = 4,30 mşarpantă

h = 6,42 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

privarPlanul casei

6,95

8,44

4,30

2,12

Casa din Poiana Sibiului

MUZEUL ASTRA 53

Page 54: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei pentruprelucrarea cânepii

din Săsăuşjudeţul Sibiu

Casa din Săsăuş datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind transferată în muzeu

în anul 1973 şi reconstrută între anii 1975 – 1977.

Casa prezintă două nivele: cel superior, destinat locuirii şi amenajării temporare a atelierului de

ţesut şi cel inferior, compartimentat în două încăperi, servind drept pivniţă.

Planul locuinţei este cel tradiţional, cu două încăperi: casa de locuit (4,62 x 4,13 m) şi tinda (2,85

x 4,13 m). Accesul în locuinţă se face pe o scară zidită din piatră care dă pe o prispă scurtă, în faţa

intrării în casă, deschisă, aflată deasupra intrării în pivniţă.

Casa îmbină două tehnici de construcţie, în funcţie de spaţiu: pivniţa (4,55 x 3,75 m) este

lucrată din zidărie de piatră, cu liant din argilă, iar locuinţa propriu-zisă, dintr-un schelet de bârne

masive de stejar, cu contrafise pe colţuri şi cu împletitură de nuiele umplută cu tencuială de pământ

galben. Podeaua este din spărtură de stejar, iar tavanul din scândură de brad.

Acoperişul casei este în trei ape cu învelitoarea din snopi de paie. Latura dinspre faţadă este

întreruptă cu o împletitură de nuiele, sub care se găseşte streaşina, tot din snopi de paie.

Casa din Sãsăuş

MUZEUL ASTRA54

Page 55: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Sãsăuş

MUZEUL ASTRA 55

Page 56: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 7,84 m

l = 5,18 m

h = 2,05 mparter

h = 2,45 metaj

h = 4,00 mşarpantă

h = 8,50 mtotal

7,84

5,18

Faţada principală

Detaliu grafic

soclu de piatră

cu talpă Planul casei

2,05

2,45

4,00

8,50

Casa din Sãsăuş

MUZEUL ASTRA56

Page 57: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Corund, construită în anul 1832, a fost transferată în muzeu în anul 1973. Gospodăria

reuneşte atât monumente de arhitectură locală, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cât

şi de la sfârşitul secolului - poarta şi portiţa.

Planul casei este format din patru încăperi: tinda (2,51 x 1,85 m), situată central şi închisă spre

curte cu perete din scândură traforată, camera de lucru (5,53 x 4,90 m) cu atelierul de olar, camera de

bună (4,30 x 4,90 m) aşezată spre stradă şi cămara (2,51 x 2,95 m) opusă intrării. În stânga tindei, spre

curte, se găseşte târnaţul, închis, până la înălţimea de 1 m, cu scândură traforată.

Casa are pereţii din bârne rotunde de brad, încheiate la capete în cheutoare rotundă, ridicaţi

pe un soclu de piatră,cu înălţimea de 20 cm.

Podeaua este din pământ bătut atât în camera de lucru cât şi în tindă, iar în camera de oaspeţi

din scândură de brad.

Pereţi sunt tencuiţi pe ambele părţi cu lipitură de pământ şi văruiţi cu pigment albastru iar

tavanul este realizat din scânduri de brad, petrecute una peste alta, în tehnica cu capac.

Acoperişul în patru ape, are învelitoarea din şiţă de brad.

Casa gospodăriei de olardin Corund

judeţul Harghita

Casa din Corund

MUZEUL ASTRA 57

Page 58: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Corund

MUZEUL ASTRA58

Page 59: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 13,03 m

l = 5,30 m1

l = 6,28 m2

h = 2,00 mcasă

h = 4,82 mşarpantă

h = 6,82 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

”ochi” de evacuare

a fumului

Planul casei

6,82

2,00

4,82

Casa din Corund

MUZEUL ASTRA 59

Page 60: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Caracteristică arhitecturii rurale din Ţara Zarandului, de la sfârşitul secolului al XIX-lea,

gospodăria de oloier din Livada, judeţul Hunedoara, transferată în muzeu în anul 1981, prezintă

utilizarea, în cadrul gospodăresc, a produselor tehnice şi instrumentarului tradiţional (în proces

evolutiv), de obţinere a uleiului vegetal, în scop alimentar.

Casa de locuit, monocelulară (7,36 x 4,60 m), are planul dreptunghiular, fiind realizată din

cununi de grinzi de stejar, încheiate în cheutoare rotundă, clădite pe tălpi masive. Peretele din dreapta

casei are un pomnol întărit cu o împletitură de nuiele. Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din

scândură de brad.

Faţada dinspre curte este prevăzută cu o prispă deschisă (târnaţ), cu patru stâlpi ornamentaţi

în partea de sus prin crestare, la fel ca şi capetele grinzilor care susţin grinda longitudinală (cusurău)

pe care sunt fixaţi căpriorii (cornii), uniţi prin laturi transversale şi având la bază, tălpigi de sprijin

pentru învelitoarea de paie.

Casa gospodăriei de oloierdin Livada

judeţul Hunedoara

Casa din Livada

MUZEUL ASTRA60

Page 61: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Livada

MUZEUL ASTRA 61

Page 62: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 7,84 m

l = 4,62 m1

l = 6,06 m2

h = 2,29 mcasă

h = 5,20 mşarpantă

h = 7,49 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

stâlp şi cusurău

Planul casei7,49

5,20

7,842,29

Casa din Livada

MUZEUL ASTRA62

Page 63: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa de spătar din Râşculiţa provine din Ţara Zarandului. A fost transferată în muzeu în anul

1971, monumentul datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

La nivelul inferior există o singură încăpere (3,90 x 3,57 m), săpată în terenul în pantă. Pereţii

acesteia formează, de fapt, soclul din piatră pe care este construită casa. Uşa de intrare este

amplasată în peretele lateral al soclului.

La nivelul superior casa prezintă două încăperi: camera de locuit (4,63 x 4,38 m) şi cămara (2,63

x 4,38 m). Pereţii sunt construiţi din bârne cioplite din stejar şi fag încheiate în cheutori rotunde. Pe

ambele suprafeţe sunt lipiţi cu pământ, şi zugrăviţi cu var. Planşeul este susţinut de grinzi masive,

căptuşite cu scânduri de stejar, peste care este aşezat un strat de pământ bătătorit.

Plafonul este din scânduri de stejar, susţinute de grinzi transversale ale căror capete, ieşite în

exterior, formează baza de susţinere a cosoroabei (grinda longitudinală pe care sunt fixaţi, în cuie de

lemn, căpriorii acoperişului). În interior, pe sub toate grinzile transversale, trece meşter grinda care

are rol de susţinere.

Târnaţul se întinde pe toată faţada şi este mărginit de o balustradă închisă cu scânduri, prinse

în cuie de lemn.

Acoperişul este înalt, în patru ape cu învelitoarea din paie, corespunzător regimului

precipitaţiilor.

Casa gospodăriei de spătardin Râşculiţa

judeţul Hunedoara

Casa din Râºculiþa

MUZEUL ASTRA 63

Page 64: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Râºculiþa

MUZEUL ASTRA64

Page 65: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,41 m

l = 4,08 m1

h = 2,20 mcasă

h = 4,84 mşarpantă

h = 7,04 mtotal

l = 4,99 m2

Faţada principală

Detaliu grafic

stâlp

Planul casei

7,04

4,84

2,20

Casa din Râºculiþa

MUZEUL ASTRA 65

Page 66: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

În anul 2005 a fost transferată o casă de miner din satul Alun, Bunila, monument datat la

începutul secolului al XIX-lea.

Casa are un plan complex, reunind camera de locuit (4,65 x 4,46 m), cămara de alimente cu

cuptor (1,75 x 2,79 m), cămara de unelte (2,75 x 2,31m) şi pivniţa (sub cămara de alimente).

Construcţia este aşezată pe o fundaţie din piatră luată din cariera de marmură, iar pereţii sunt

din bârne rotunde de brad cu diametrul între 14-17 cm, încheiate la capete în cheutoare dreaptă.

Exteriorul nu prezintă tencuială. Interiorul este tencuit pe cercuială de nuiele cu pământ galben

amestecat cu paie şi apoi văruit.

Podeaua este din scândură de brad. Tavanul este bătut cu scândură de brad în tehnica cu

capac.

Ferestrele sunt simple, de dimensiuni mici cu patru ochiuri.

Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea acoperişului din praştilă (şiţă, şindrilă) de brad,

teşită la capete.

Casa gospodăriei de miner marmorar

din Alunjudeţul Hunedoara

Casa din Alun

MUZEUL ASTRA66

Page 67: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Alun

MUZEUL ASTRA 67

Page 68: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 9,89 m

l = 5,99 m1

h = 1,65 mpivniţă

h = 2,20 mcasă

h = 3,75 mşarpantă

h = 7,60 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

bârne rotunde Planul casei

7,60

3,75

1,88

1,65

2,20

Casa din Alun

MUZEUL ASTRA68

Page 69: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Depistată în comuna Poiana Vadului şi cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea

de Casa Haneş Zamfira, construcţia datează de la mijlocul secolului al XIX-lea şi a fost transferată în

muzeu în anul 1992.

Casa se încadrează în planul dreptunghiular, cu două nivele. La parter prezintă două încăperi

cu funcţii diferite, una cu rol de pivniţă (4,18 x 4,68 m), iar cealaltă cu rol de depozit-cămară (2,90 x

2,94 m). Nivelul de locuit se compune din două încăperi, camera bună (5,25 x 4,53 m) şi camera de zi

(3,54 x 3,43 m), în care se accede din târnaţ (1,74 x 3,54 m).

Materialul de construcţie folosit este piatra legată cu liant de pământ galben pentru parter.

Exteriorul nu prezintă tencuială. În interior pereţii sunt pomoştiţi cu lipitură de pământ galben.

Zidurile au o grosime de cca 40 cm. La nivelul al doilea, construcţia este alcătuită din bârne

masive de brad, tăiate în traşcă, cioplite în patru muchii, dispuse în cununi orizontale şi încheiate în

cheutoare (muşcătoare) coadă de rândunică. Pentru podea s-au folosit fostănele de brad prinse de

grinzile pivniţei în cuie din lemn (melci).

Tavanul este din scândură din lemn de brad bătută în tehnica cu capac, încastrată în grinzile

care susţin podul. Peste tavan, în pod s-a intervenit cu un strat de pământ gros de cca 7 cm, cu rol

termoizolator.

Acoperişul, în patru ape, are învelitoarea din şindrilă de brad, horjită şi bătută la un rând.

Ca elemente ornamentale semnalăm feroneria de la ferestre, având rol de protecţie, arcadele

şi uşiţa de acces a târnaţului.

Casa gospodăriei de preotdin Stăneştijudeţul Alba

Casa din Stãneºti

MUZEUL ASTRA 69

Page 70: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Stãneºti

MUZEUL ASTRA70

Page 71: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,49 m

l = 5,58 m1

h = 2,44 mparter

h = 1,88 metaj

h = 3,60 mşarpantă

h = 7,92 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

feroneria de la fereastră

Planul casei

7,92

3,60

1,88

2,44

Casa din Stãneºti

MUZEUL ASTRA 71

Page 72: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de negustor din Goieşti - Vidra

judeţul Alba

Casa din Goieşti-Vidra, transferată în muzeu în anul 1992, ilustrează tipul evoluat de casă

tradiţională din aşezările răsfirate tip Crâng din Ţara Moţilor.

Ca elevaţie, casa are nivelul inferior construit din piatră de râu, legată cu liant de argilă şi nivelul

al doilea din grinzi masive de brad, tăiate în joagăr încheiate în cheutoare coadă de rândunică.

Planimetric, locuinţa are câte două încăperi la ambele nivele, cu funcţii diferite şi intrări separate

în fiecare. Prima (4,3 x 3,73 m) avea funcţia de pivniţă, fiind locul de depozitare al legumelor şi

fructelor, iar a doua (4,3 x 3,7 m) era folosită ca spaţiu de locuit în timpul verii. Exteriorul şi

interiorulsunt tencuite cu pământ galben amestecat cu paie de grâu şi zugrăvit cu o spoială de var.

Nivelul al doilea prezintă două încăperi, casa (4,19 x 4,61 m) şi casa de dincolo (4,19 x 4,61 m).

Faţada principală a casei este prevăzută cu un foişor, având ca puncte de sprijin, la parter, două

coloane paralelipipedice din babdiţă.

Pereţii sunt din bârne de lemn de brad alb (abies alba) tăiat în joagăr încheiate la capete în

cheutoare coadă de rândunică. Dimensiunile bârnelor sunt variabile ca înălţime (între 15 şi 23 cm),

dar egale ca şi grosime (15 cm). În interior, ambele încăperi sunt tencuite cu pământ galben

amestecat cu pleavă şi paie de secară, iar peste acesta spoială de var. Podeaua este din fostănă de

brad cu grosimea de 5 cm, iar planşeul tot din fostănă de brad, bătută în tehnica cu capac. În pod,

peste planşeul din fostănă, s-a pus un strat de 5 cm de pământ galben cu rol termoizolator.

Acoperişul este în patru ape cu învelitoarea din şindrilă de brad, horjită şi teşită, bătută la un

rând.

Casa din Goieºti

MUZEUL ASTRA72

Page 73: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Goieºti

MUZEUL ASTRA 73

Page 74: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 8,68 m

l = 5,20 m1

l = 7,49 m2(cu foişor)

h = 2,40 mparter

h = 2,60 metaj

h = 4,00 mşarpantă

h = 9,00 mtotal

9,00

4,00

2,60

2,40

Faţada laterală

Detaliu grafic

stâlp de târnaţ

Planul casei

Casa din Goieºti

MUZEUL ASTRA74

Page 75: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa gospodăriei de agricultordin Mierţa

judeţul Sãlaj

Casa din Mierţa, transferată în muzeu în anul 1990, este datată pe grinda-meşter în anul 1834

şi a fost construită conform memoriei satului, de Perţea Pavel, căpitan în oastea lui Avram Iancu.

Monumentul este reprezentativ pentru arhitectura tradiţională a satelor de pe Valea

Almaşului. Planul tricameral prezintă casa (4,66 x 3,86 m), tinda (1,69 x 3,86 m) şi cămara (2,50 x 3,86

m). Faţada este mărginită de un târnaţ cu cinci stâlpi sculptaţi, de o valoare estetică deosebită.

Casa este construită din lemne rotunde de gorun, cu diametrul variabil (10–20 cm), pe tălpi

groase, cioplite în patru feţe, încheiate în cheutori semirotunde, aşezate pe temelie de piatră.

Interiorul şi exteriorul casei este tencuit cu lipitură de pământ galben (10 cm) şi văruit.

Podeaua este din pământ bătut, iar tavanul din scândură de brad lucrat în tehnica cu capac.

Acoperişul este în patru ape, cu învelitoarea din paie de grâu.

Casa din Mierþa

MUZEUL ASTRA 75

Page 76: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Casa din Mierþa

MUZEUL ASTRA76

Page 77: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Dimensiuni:

L = 9,36 m

l = 5,72 m

h = 2,12 mcasă

h = 5,01 mşarpantă

h = 7,13 mtotal

Faţada principală

Detaliu grafic

stâlp de prispă

şi cheutori

Planul casei

7,13

5,01

2,12

Casa din Mierþa

MUZEUL ASTRA 77

Page 78: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Arcade – elemente din lemn folosite ca şi contrafise, de grosimea stâlpului şi a grinzii pe care o susţine; cioplite dintr-o singură bucată

sau din două bucăţi, ornamentată cu crestături

Babdiţă – piatră calcaroasă

Bardă – secure cu tăişul lat şi coada scurtă, folosită de meşterii dulgheri pentru cioplitul lemnului; tăişul poate fi pe stânga, dreapta

sau pe centru

Bârnă – lemn gros sub formă de trunchi rotund sau prelucrat cu barda în una, două sau patru feţe

Cămară – încăpere a casei folosită ca spaţiu de depozitare a alimentelor, ţesăturilor, obiectelor de uz casnic

Căprior – element din lemn al şarpantei acoperişului încheiat în unghi cu un alt element (pereche) aşezate în poziţie oblică; mai multe

perechi formează suportul laţilor, peste care este pus materialul învelitorii

Casa dinente (camera buna, casa bună) - încăpere a casei folosită ca loc de etalare a bogăţiei, a ţesăturilor, icoanelor, mobilierului;

utilizată doar la ocazii speciale

Celar – vezi cămară

Cercuială de nuiele – sistem de susţinere în formă de reţea, al tencuielii din pământ, constând în nuiele de alun sau carpen, crăpate în

două, bătute pe pereţii casei în poziţie oblică

Cheutoare – tehnica de îmbinare a lemnului cunoscută sub mai multe denumiri: muşcătoare (Ţara Moţilor, Ţara Zarandului), coadă de

rândunică (pentru toate zonele ţării), dreaptă (nemţească în Bucovina, românească în Oltenia, Pădureni, Maramureş, bătrânească în

Mărginimea Sibiulului), rotundă (ciobănească în Valea Jiului, Mărginimea Sibiului)

Chirpici – cărămizi nearse realizate dintr-un amestec de pământ galben, apă şi paie tocate, turnate în forme de lemn şi uscate la soare

Cingătoare – partea grinzilor de tavan care ies în exteriorul casei, pentru susţinerea căpriorilor

Ciocârlani – ultimul rând de şindrilă, tăiată cu cuţitoaia în diferite forme, care iese deasupra coamei acoperişului

A ciopli – procedeul de îndepărtare al scoarţei lemnului şi a alburnului şi de făţuire prin folosirea bardei sau toporului

Contrafise – elemente de lemn care au rolul de fixare şi de susţinere a cosoroabelor şi a stâlpilor

Cornişă – partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a unei construcţii, cu rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica

scurgerea apei de ploaie pe faţadele clădirilor

Cosoroabă, Cusurău – ultima grindă de sus a unui perete care are rolul de susţinere al căpriorilor

Cu capac – tehnica de batere a scândurilor sau fostănelor pe grinzile podului, prin suprapunere

Cuie ţigăneşti – elemente de metal, în patru muchii, de diferite dimensiuni, ascuţite la un capăt iar la celălalt turtite, folosite la fixarea

diferitelor elemente de lemn, sau ca ornament

Cuţitoaie – lamă de oţel curbată, cu două mânere scurte de lemn fixate perpendicular; se folosea pentru decojirea bârnelor

Daltă – unealtă de oţel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat

Draniţă – denumire dată şindrilei în zona Maramureşului şi a Bucovinei

Foişor – spaţiu semiadăpostit amplasat pe faţada casei, susţinut de zidărie sau de stâlpi, cu acoperişul în două, trei sau patru ape

Fostănă – elemente groase din lemn (5 cm) rezultate prin debitarea buştenilor, folosite la podea sau la tavan

Furci (tehnică) – sistem evolutiv al acoperişului prin adăugarea unui alt acoperiş cu panta mai mică pentru protejarea prispei

Grădele – sistem constructiv folosit în zona Olteniei care constă într-o împletitură de nuiele pe stâlpi de carpen, puşi vertical între

talpa de jos a peretelui şi cosoroabă

A horji – tehnică manuală de prelucrare a şindrilei, prin crearea unei scobituri în formă de ic pe toată lungimea, pentru îmbinarea cu o

altă şindrilă

Joagăr – sistem tehnic preindustrial cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcţionează cu o mişcare alternativă, fiind acţionat de

forţa apei curgătoare prin intermediul unei roţi de apă

Lăcrimar – piesă de lemn fixată pe partea exterioară de la cerceveaua ferestrelor care împiedică prelingerea în interiorul casei a apei

de ploaie

GLOSAR

78

Page 79: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA

Mai – ciocan de lemn folosit pentru tasarea pământului pe podea

Meşter-grinda – bârnă de lemn aşezată pe pereţii laterali ai casei cu rolul de susţinere a grinzilor tavanului

Mezdreală – vezi cuţitoaie; termenul este folosit în zona munţilor Apuseni

Muchie – parte a unei bârne de lemn cioplită în patru feţe

Nemeş – om înstărit din satele maramureşene

Nud şi feder – tehnica manuală de prelucrare a şindrilei, prin crearea unei scobituri, în formă dreptunghiulară pe toată lungimea,

pentru îmbinarea cu o altă şindrilă

Odaie – cameră de locuit

Pană – element din lemn de formă triunghiulară, cu unghi ascuţit

Parmalac – balustradă închisă

Pazie – scândură îngustă sau lată, ornamentată, amplasată sub streaşină

Pleavă – rămăşiţe de spice rezultate din treieratul cerealelor

Podină – podea de scânduri la casă, la pod

Podmol – prispă de pământ sau prag de pământ împrejurul casei

Prăştilă – denumirea dată şindrilei în zona Văii Jiului şi în zona Pădurenilor

Pridvor – denumire dată prispei în Bucovina

Prispă – element amplasat pe una, două sau trei laturi ale casei, cu scopul de a apăra temelia casei de umezeală; este unul din

elemntele care contribuie la definirea caracterului deschis al casei tradiţionale

Privar – denumirea dată prispei în Mărginimea Sibiului

Şatră – denumirea prispei cu stâlpi şi balustradă în Maramureş

Şindrilă - bucăţi subţiri din lemn rezultate prin debitarea buştenilor, prelucrate cu cuţitoaia, folosite ca material pentru învelitoare

Şiţă – vezi şindrilă

Solzite – crestate cu securea, fără îndepărtarea părţilor crestate

Şoşi – stâlpi

Spărtură – elementul de lemn rezultat din spargerea buştenilor de fag sau stejar, folosit pentru podea, în special în zona Olteniei

Spoială de var – aplicarea unui singur strat de var peste tencuială

Sprânceană – element de lemn profilat amplasat deasupra ferestrei

Streaşină – prelungire a acoperişului unei construcţii în afara zidurilor, care apără pereţii şi fundaţiile de ploaie

Tăblii – parte a unei lucrări de tâmplărie, formată dintr-unul sau două panouri de lemn, fixate pe scheletul unei uşi

Tălpi – primul element de lemn care se aşează pe temelie şi susţine peretele

Tălpigi – cadru de lemn sub formă de scară, amplasat la baza streaşinei pentru suţinerea învelitorii din paie

Târnaţ – denumirea dată prispei în Ţara Moţior, Ţara Zarandului, Pădureni

Teşită – tăietură oblică la un capăt al şindrilei

Timpan - spaţiu triunghiular sau trapezoidal, ornamentat sau simplu, amplasat între cornişele unui fronton

Tindă – prima încăpere prin care se intră în casele ţărăneşti

Tisfolt – parte a învelitori tăiată oblic la una sau două laturi (aici apare timpanul trapezoidal)

Torsadă – motiv arhitectonic ornamental care imită o frânghie răsucită

Traşcă – fierăstrău pentru debitarea longitudinală a bârnelor

Tripon – denumire regională a frontonului trapezoidal

Uluc – scobitură, şanţ făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă

79

Page 80: Monumente de Arhitectura Traditionala in Muzeul ASTRA