PAROHIA ,, INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ” - COMUNA

CHIOJDEANCA, PROTOPOPIATUL URLAȚI

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Parohia este situată în satul Chiojdeanca, comuna Chiojdeanca, județul Prahova,

aparținând de Protopopiatul Urlați. Denumirea comunei are ca etimon cuvântul

maghiar köves, kövesd, care se traduce prin de piatră, pietros. Toponimii similare există în

Transilvania (Coveș, Cuieșd), Moldova (Cuejdiu, Chiojdeni) și în Ungaria ( Kövesd).

Legenda istorisește despre o familie de moșneni care s-ar fi statornicit în localitatea Bătrâni,

care avea doi flăcăi și o fată. Când le-a venit sorocul, feciorul cel mare s-a așezat pe valea

Chiojdului, întemeind Chiojdul Mare (astăzi Starchiojd), cel mic a înființat Chiojdul Mic

(astăzi Chiojdu), iar copila s-a măritat și s-a așezat mai la sud-est, unde a deschis un han,

căruia drumeții îi spuneau La Chiojdeanca1. Comuna este situată în nord-estul județului, la

limita cu județul Buzău, în Subcarpații de Curbură, pe ambele maluri ale râului Chiojdeanca,

ce se varsă în râul Cricovul Sărat, învecinându-se la nord cu comuna Calvini (județul Buzău),

la est cu comuna Salcia, la sud-est cu comuna Sângeru, la vest cu comunele Șoimari și

Podenii Noi, iar la sud cu comuna Apostolache, Prahova2. Comuna este deservită de șoseaua

județeană DJ234, care o leagă spre sud de Apostolache și mai departe de restul rețelei de

drumuri județene prahovene. Prima mențiune despre teritoriul comunei este înscrisă în

Hrisovul din timpul domnitorului Radu Paisie (1535-1545). Aceasta reiese dintr-un “Act de

cumpărare al moșiei Măstănești”, mai exact a unei părți a acesteia, folosindu-se pentru

delimitare denumiri ce se găsesc și astăzi în această comună. Prima atestare documentară a

numelui de Chiojdeanca datează din 17 martie 1607 , așezarea dezvoltându-se în jurul locului

de popas pe străvechiul drum ce venea din Transilvania, prin Pasul Buzău, și se îndrepta

către Mizil și Târgșor. Numele localității a mai fost menționat și în anul 1835 când clăcașii

din Chiojdeanca și Trenu se plângeau ocârmuirii județului Săcuieni că arendașii moșiilor

moșnenești, neprielnice pentru culturi și cereale au măsurat și locuri sterpe, i-au obligat să

plăteasca ocaua și pe respectivele suprafețe3.

1 Pr. Ioan Oporan, Monografia sociologică a comunei Chiojdeanca, p. 16, manuscris

2 George Ioan Lahovari, Marele Dicționar Geografic al României, vol.2, Stat. Grafic J.B. Socecu, București 1899, p. 3733 Nicolae Simache, coord.,File din trecutul comunei Apostolache, București, 1970, p.29; Andrei Rădulescu, Monografia comunei Chiojdeanca,Ed. Toroutiu, București, 1940, p24

În comuna Chiojdeanca se află biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva–

Văgăunești” (1792, refăcută în 1847) din Chiojdeanca; și biserica de lemn „Sfântul

Dumitru”(1774) din Nucet, ambele monumente istorice. Există două cruci de pomenire aflate

tot în satul de reședință: una datând de la 1719, aflată la 100 m nord de biserica „Cuvioasa

Paraschiva”, pe culmea unui deal; și o alta din secolul al XIX-lea, aflată în incinta aceleiași

biserici. Personalitățile locale sunt:Andrei Rădulescu, președinte al Academiei

Române între 1946–1948, Eugen Simion, președinte al Academiei Române între 1998–2006,

Ștefan Ionescu, general de divizie în Armata Statului Major din timpul regelui Carol al II-

lea și Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 01.11.1937-01.02.1939;

Romulus Cioflec, scriitor și învățător în comuna Chiojdeanca între anii 1905–1906 și autor al

romanului Boierul, inspirat din realitățile comunei.

B. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE

Prima biserică atestată în aceste locuri  a fost construită din lemn de către preotul

Radu, care în anul 1784, în timpul răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan s-a refugiat din

Transilvania împreună cu soţia sa Maria şi cele trei fiice . Biserica a fost cunoscută sub

denumirea de  ,, Ţilimpeşti’’ de la numele moşnenilor posesori ai locului, având ca hram ,,

Intrarea Maicii Domnului în Biserică’’. În anul 1897 moşneanul fruntaş Stan Dragomir şi

soţia sa Atina Drăgulănescu au zidit în locul bisericii din vârghii  actuala biserică parohială

din piatră şi cărămidă, lăcaşul fiind finalizat în 1902. A fost pictată şi sfinţită între 1921- 1922

de către enoriaşii satului4. După cutremurul din 1940 a fost renovată de generalul Ştefan

Ionescu şi soţia sa , Eufrosina, nepoata ctitorului Stan Dragomir. În anul 1970 a fost pictată de

Ion Minulescu, preot slujitor fiind Pr. Ion. N. Oporan. În urma cutremurului din 1977, biserica

a fost grav avariată. Între anii 1980-1985 a fost reparată şi consolidată în întregime, iar între

anii 1990-1993 a fost pictată în frescă de către Şerban Ionescu, preot slujitor fiind Pr.

Gheorghe I. Tudose, fiu al satului. Aceste lucrări au fost susţinute material de enoriaşii

parohiei, cu contribuţia comunei înfrăţite Anthering ( Austria). Sfinţirea acestor lucrări a fost

săvârşită la data de 3 mai 1994 de către Prea Sfinţitul Teodosie Snagoveanul, Episcop vicar

patriarhal . Biserica are planul în formă de cruce, având două turle şi pridvor cu coloane în stil

brâncovenesc, sursa de inspiraţie fiind Biserica Mănăstirii Sinaia. În interiorul bisericii se

găsesc două plăci comemorative din marmură, pe care sunt inscripționate numele tuturor

eroilor căzuți în primele două războaie mondiale. Preoții slujitori cunoscuți din pomelnicul

bisericii sunt: Pr. Ioan, Pr. Dumitru, Pr. Gheorghe, Pr. Mircea, Pr. Neagu, Pr. Stoica, Pr.

4 Pr. I. Oporan, op. cit., p. 18

Gheorghe, Pr. Radu, Pr. Frangulea, Pr. Aron, Pr. Ioan. Preoții slujitori după 1930 au fost : Pr.

Ioan Oporan ( 1930-1975), Pr. Gh. Tudose (1975- 1994), Pr. Mihai Iordăchescu ( 1994-2002),

Pr. Ovidiu-Petre Vlăescu ( 2002-2008), Pr. Marcel Cîrstea ( 2008- prezent).

C: CIMITIRUL

În anul 1957, Parohia a făcut un schimb cu Sfatul Popular, primind terenul învecinat

bisericii, ca cimitir comun pentru satele Chiojdeanca și Nucet.

E. PROFILUL ACTUAL AL PAROHIEI

Parohia organizează acțiuni filantropice și culturale ocazionale, în colaborare cu Școala

Gimnazială ,, Andrei Rădulescu” și Primăria.

F. DATE CONTACT PAROHIE

Parohia ,, Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, Strada Principală nr. 97, sat Chiojdeanca,

comuna Chiojdeanca, județul Prahova

FILIALA NUCET - PAROHIA CHIOJDEANCA

A. ISTORICUL COMUNITĂȚII PAROHIALE

Satul Nucet este parte componentă a comunei Chiojdeanca, luându-și numele de la

plantațiile de nuci care erau aici în vechime, din care se extrăgea uleiul.

B. ISTORICUL BISERICII

Biserica ,, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir’’ este cel mai vechi locaş de cult din

comună, fiind construită în anul 1774 de enoriaşii satului Nucet în frunte cu Pr. Dobrin și

familia. A fost folosită ca biserică de enorie până în jurul anului 1900, iar apoi s-a folosit doar

cimitirul, cu excepţia anilor 1940-1944, când s-a slujit în ea permanent, timp în care a fost

renovată biserica parohială din centrul comunei, avariată de cutremur. În anul 1957 a fost

închis şi cimitirul, prin înfiinţarea celui nou, comun pentru satele Chiojdeanca şi Nucet5.

În anul 1850 a fost mărită cu tinda, tot din scândură, de către enoriaşii parohiei. Între

1941-1944, când a fost renovată şi s-a construit clopotniţa, a fost acoperită cu tablă, cu

5 Pr. I. Oporan, op. cit., p19

fondurile enoriaşilor,cu sprijinul Ministerului Cultelor şi cu stăruinţa Acad. Andrei Rădulescu

şi a Pr. Ioan N. Oporan. În 1977, după cutremur, pardoseala a fost reparată de Pr. Gheorghe I.

Tudose, fiu al satului, împreună cu enoriaşii.

Construcţia este din bârne cioplite, prinse în cuie de lemn. Are formă dreptunghiulară,

doar altarul fiind rotund şi e pardosită cu dale din piatră. Catapeteasma este pictată pe pânză şi

aplicată pe lemn, prin donaţia credincioşilor Oprea Samoilă şi Dinu Şerbănoiu din anul 1850.

Nu se cunoaşte numele pictorului. În anul 1944 pictura a fost spălată de pictorul Veniamin

Precup. Printre slujitorii bisericii se numără: Pr Dobrin ctitorul, Pr. Ioan Dobrin, Pr. Ioan

Geană, Pr. Ioan de la Buda6

BIBLIOGRAFIE

1. LAHOVARI, George Ioan, Marele Dicționar Geografic al României, vol. 2, Stat.

Grafic J. B. Socecu, București, 1899

2. OPORAN, Ioan, Pr., Monografia sociologică a comunei Chiojdeanca, manuscris

3. RĂDULESCU, Andrei, Monografia comunei Chiojdeanca , Ed. Toroutiu, București,

1940

4. SIMACHE, Nicolae, coordonator, File din trecutul comunei Apostolache, București,

1970

6 Ibidem, p. 20