ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE FINANŢE, ASIGURĂRI, BĂNCI ŞI BURSE DE VALORISPECIALIZAREA : BĂNCI ŞI POLITICI MONETARE

SISTEMUL BANCAR DIN MAREA BRITANIE

STUDENTĂPLEŞU ANAMARIA

BUCUREŞTI2010

TIPURI DE INSTITUŢII

Băncile au jucat un rol important în Marea Britanie, economia acestei ţări având o

poziţie importantă în lume, nu doar în dezvoltarea industrială şi comercială, ci şi în organizarea

sistemului bancar. Sistemul bancar englez este unul specializat şi compartimentat. Băncile care

operează în acest sistem sunt clasificate în funcţie de mai multe criterii.

Astfel, un prim criteriu de clasificare a băncilor ar fi cel legat de tipul de operaţiuni şi

servicii oferite.

Merchant banks cuprinde instituţii bancare alcătuite din case de acceptare (acceptant

houses) şi case de emisiune (issuing houses). Aceste instituţii efectuează operaţiuni de creditare

şi nu realizează servicii de retail. Activitatea lor constă mai degrabă în vânzarea unor servicii,

decât plasarea fondurilor proprii sau colectarea acestora. Ele oferă o gamă largă de servicii

naţionale şi internaţionale, la întreprinderi şi alte bănci: fuziuni, emisiuni internaţionale. Rolul

principal este subscrierea acţiunilor, adică companiile ce doresc să-şi mărească capitalurile prin

bursele de valori apelează la o merchant banks să realizeze acest proces.

Accepting houses sunt instituţii bancare britanice ce realizează bilete la ordin, facilitând

împrumuturile. Aceste case de acceptare sunt grupate într-o asociaţie cu 52 de membrii, cele

mai importante dintre ele formând Comitetul Caselor de Acceptare. Printre casele de acceptare

din Marea Britanie amintim: Hambros Bank, Hill Samuel, Morgan Grenfell, Rothschild, J.Henrz

Schroder Wagg şi S.G.Warburg.

Sarcinile realizate de mechant banks sunt: consultanţă în fuziuni, restructurări, gestiunea

portofoliilor de valori mobiliare, studii, emisiunea de acţiuni şi obligaţiuni, oferte publice de

vânzare,de cumpărare sau de schimb, acceptări de cambii trase asupra lor, servicii, denumite

corporate finance, cu rolul de consiliere financiară şi de gestiune a unei întreprinderi, leasing,

factoring, tranzacţii pe piaţa aurului şi pe piaţa valutară, tranzacţii la bursele de mărfuri, armarea

navelor maritime.

Casele de scont funcţionează pe piaţa bancară britanică prin intermediul bill brokers,

consideraţi agenţi. În Marea Britanie se găsesc 20 case de scont, dintre care doar 10 formează

London Market Association, ce scontează efective publice şi private, pe care le rescontează la

Banca centrală.

Băncile comerciale (commercial banks) reprezintă societăţi pe acţiuni ce deţin un

număr mare de sucursale şi agenţii de cartier. Operaţiunile efectuate de aceste bănci sunt:

colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plată şi acordarea creditelor curente, toate

aceste operaţiuni fiind prestate de cele mai importante instituţii, cum ar fi: Midland, Lloyds,

1

Barclays şi National Westminster. Relaţiile băncilor comerciale cu micii solicitanţi de credite se

realizează prin intermediari, de exemplu, pentru ca un comerciant să poată sconta o cambie sau

un bilet la ordin, el trebuie să se adreseze unei instituţii specializate (casă de scont), care îşi

procură fondurile necesare scontului împrumutându-le de la o bancă.

Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor bancare britanice este mărimea tranzacţiilor

tipice pe care banca le derulează.

Retail banks sunt băncile care se adresează cu precădere, clienţilor individuali, persoane

fizice, în acest scop dezvoltând o reţea largă de unităţi cât mai aproape de clienţii potenţiali.

Următorul tabel cuprinde principalele bănci de retail independente, în ordinea

capitalizării de piaţă. Lista este destul de scurtă dacă ţinem seama că sistemul bancar englez a

fost extrem de consolidat încă de la începutul secolului XX.

Tabel nr. 1

BancaValoarea de piaţă (₤ mld.)

14 Septembrie 2010

Active (₤ mld.)

31 Decembrie 2008

HSBC 119.1 1,736

Lloyds Banking Group ** 52.5 1,195

Standard Chartered 39.8 299

Barclays 38.7 2,320

Royal Bank of Scotland Group * 28.8 2,508

* Guvernul Marii Britanii deţine 84% din acţiunile ordinare ale Grupului Băncii Regale a Scoţiei. Cu

toate acestea banca îşi păstrează autonomia faţă de guvernul Marii Britanii.

** Guvernul Marii Britanii deţine 43% din acţiunile Grupului Bancar Lloyds, banca ramânând în

sectorul privat.

Sectorul băncilor comerciale şi de retail este dominat de Barclays, HSBC, Grupul

Lloyds, Grupul Băncii Regale a Scoţiei şi Standard Chartered.

Există un număr de afaceri bancare deţinute de grupuri de retail precum:

Banca Co-operativă deţinută de Grupul Co-operativ.

Banca Harrods deţinută de Harrods.

Banca Sainsbury's, a cărei acţiuni sunt deţinute în proporţie de 50% de compania

britanică Sainsbury's şi 50% sunt deţinute de Grupul bancar Lloyd.

Banca Tesco, deţinută de compania britanică Tesco.

Wholesale-banks sunt băncile care operează numai cu afaceri de valori mari,

având relaţii cu firme de mari proporţii sau cu alte bănci, pe piaţa monetară.

2

Un alt criteriu de clasificare a băncilor din Marea Britanie porneşte de la bilanţul lor

contabil şi are în vedere tipurile de depozite pe care le acceptă.

Băncile primare –sunt bănci, care derulează operaţiuni prin intermediul mecanismului

de plăţi ,în interiorul ţării,ele oferind un sistem de transfer monetar prin intermediul conturilor

curente.

Băncile secundare –acestea nu fac parte din mecanismul de plăţi şi nu participă la

sistemul de compensare. Majoritatea depozitelor acestor bănci sunt depozite la termen în mare

parte în valută, chiar dacă aceste aspecte diferă de la bancă la bancă.

Mai sunt şi alte instituţii financiare care acceptădepozite precum: buildinf societies

( societăţi de investiţii pentru locuinţe), uniunile de credit şi National Saving and Investment.

Build societies fac parte din societăţile private a instituţiilor de credite pe termen lung.

Membrii acestor societăţi aveau dreptul de proprietate asupra acţiunilor şi efectuau plăţi pentru a

finanţa construcţiile de locuinţe. Societăţile de investiţii pentru locuinţe oferă servicii financiare

de tipul economiilor, investiţiilor, împrumuturilor, asigurărilor şi al creditelor ipotecare.

Uniunile de credit (credit unions) sunt instituţii financiare bazate pe principiul

mutualităţii ce oferă produse şi servicii de economisire şi creditare de cea mai bună calitate

clienţilor săi şi care îşi ajută membrii să-şi îmbunătaţească situaţiile financiare. Conturile acestor

instituţii sunt deschise de persoane ce îşi aleg Consiliul de Directori ce stabileşte politicile

uniunilor de credit în legătură cu ratele dobânzilor şi alte probleme ce vor apărea.

National Saving and Investment, cunoscută anterior sub numele de National Saving

Bank, are drept scop atragerea de depozite de la populaţie pentru a acoperi nevoile de finanţare

ale statului. Casa Naţională de Economii este o instituţie financiară ce atrage economiile

familiale emiţând certificate cu dobândă indexată sau fixă, dar neimpozabilă. NS&I oferă

produse de economisire şi de investire, cum ar fi: conturi de economii individuale, certificate de

economii cu dobândă variabilă, certificate de economii cu dobândă fixă, fiind garantate 100%

de Trezoreria Marii Britanice.

Alte tipuri de societăţi bancare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Marii Britanii

sunt:

Băncile britanice de peste mări (British Overseas Banks) sunt instituţii

financiare a căror sediul se găseşte în Londra, având peste 500 de agenţi răspândite în

numeroase ţări. Serviciile acestor bănci se aseamănă foarte mult cu cele oferite de băncile care

se desfăşoară în Marea Britanie.

3

Instituţii de credit pe termen lung se împart în: companii de asigurări, societăţi

private fonduri de pensii, societăţii de investiţii şi anumite corporaţii care finanţează industria

(Finance For Industry, Finance Corporation for Industry, Industrial and Commercial Finance

Corporation ş.a.), care se îndreaptă spre alte domenii economice: construcţii navale (Ship

Mortgage Finance Co Ltd.), export(Export Credit Guarantee Department) sau care finanţează

agricultura (Agricultural Mortgage Corporation Ltd.).

1.1. INDICATORI DE APRECIERE

Analizând sectorul financiar în PIB al Marii Britanii prin intermediul indicatorilor de

apreciere am constatat că sistemul bancar britanic este unul dintre cele mai competitive sisteme.

Indicatori care exprimă gradul de pătrundere geografică a produselor şi serviciilor bancare

a) numărul de bănci/ suprafaţă de 1000 km pătraţi: 357*1000/ 243.610= 1,4

b) numărul de sucursale (branşe) la 100.000 locuitori: 10500*100.000/62.041.708= 16,9

Deşi numărul de reţele de sucursale este treptat în scadere , acestea rămân un punct

important de prestare a serviciilor pentru bănci.

c) numărul de ATM-uri la 1000 km pătraţi: 64.000*1000/243.610= 262,7

d) numărul de ATM-uri la 100.000 locuitori: 64.000*100.000/62.041.708= 103,1

În ceea ce priveşte accesul pe piată bancară clienţii băncilor utilizează din ce în ce mai mult

conturile lor online, fără a vizita o sucursală: 46 milioane de clienţi s-au înregistrat pentru

tranzacţii bancare prin telefon şi 33 milioane de clienţi au folosit serviciile de banking online.

Indicatori care exprimă mărimea sistemului bancar

a) gradul de intermediere financiară (active bancare/ PIB)= 1,81

Indicatori care exprimă gradul de deschidere al sectorului bancar britanic

a) Numărul de bănci din sistemul britanic.

Numărul de bănci a scăzut de la 600 în 1985 la 346 în 2005. Acestă cauză se datorează

faptului că, pe piaţa britanică existau multe bănci străine care îşi desfăşurau activităţile prin

intermediul băncilor de investiţii. Momentan sunt 357 de bănci în sistem, din care 157 bănci

naţionale.

b) Numărul de bănci străine din sistemul britanic.

Numărul băncilor străine a scăzut de la 202 în 1999 la 171 în 2005, fiind mai puţine

decât băncile corporatiste. După 1990 numărul băncile non-europene s-a redus, acest fenomen

fiind anihilat de prezenţa instituţiilor europene al căror număr s-a majorat de la 79 în 1993 la

109 în 1999. În prezent există bănci străine care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Marii

4

Britanii şi care acceptă sau nu acceptă depozite. În rândul primei categorii se numără 178 de

instituţii, iar la cel de-al doilea tip sunt 22 de bănci, rezultând un total de 200 de asltfel de

instituţii financiare.

Bănci naţionalizate administrate de către Guvern 

National Savings and Investments, fondat initial in 1861 ajută Guvernul să obţină

venituri financiare suplimentare, altele decât cele provenite din taxe, la rate ale dobânzii mai

mici decât ratele imprumuturilor contractate direct de pe piaţă. Northern Rock a fost

naţionalizată în februarie 2008 după primul faliment bancar aparut în ultimul secol. Pe 29

septembrie 2008, Trezoreria a anunţat că Bradford & Bingley a fost parţial naţionalizată.

Dintre băncile private mai importante putem enumera: Arbuthnot Latham & Co,

Butterfield Bank, C. Hoare & Co, Duncan Lawrie, Harrods Bank, N M Rothschild & Sons,

Raphaels Bank.

Indicatorii care reflectă gradul competitivităţii în sistemul bancar

a) gradul de concentrare al activităţii bancare:

1,696+1,526+1,463+1,027+270/6,378= 0.9379

Primele cinci bănci deţin aproximativ 93% din totalul de active din întregul sistem bancar.

Tabel nr. 2

InstituţiiTotal active

Miliarde ₤

Active

(procent din PIB)

Active

(procent din totalul activelor din

sectorul bancar)

Royal Bank of

Scotland Group1,696 122% 26%

Barclays Group 1,526 110% 23%HSBC Holdings Group 1,463 105% 22%Lloyds Banking Group 1,027 74% 16%

Standard Chartered Group 270 19% 4%Total 6,378 459.0 97.3

Sursa: Almanahul “Bancherii”, Anuarul statistic 2009 şi calculele Băncii Angliei

b) indicele Herfindahl al concentrării activelor bancare:

- pentru instituţiile de credit la sfârşitul anului 2009 era 467

- pentru cele mai mari cinci instituţii de credit în procente: 48,8

Acest indice poate lua valori între 0 şi 10.000, iar cel mai ridicat nivel reflectă o piaţă mai

concentrată. După cum putem observa că nivelul indicelui Herfindahl pentru cele cinci mari

bănci s-a situat la valoarea de 4880, ceea ce indică o concentrare redusă a acţiunilor bancare.

Indicatorii de exprimare a eficienţei şi productivităţii la sfârşitul anului 2009 erau:

a) ROA= 0,40

5

b) ROE= 10,81

c) NIM= 2,06

Din experienţa marilor bănci din ţările dezvoltate rezultă că nivelurile medii ale unor

indicatori se situează între următoarele limite: ROA (0,5%-1%), ROE (10%-16%), NIM (3%-10%).

Atfel, se poate observa că valorile indicatorilor mai sus menţionaţi sunt apropiate de nivelele

inferioare ale limitelor lor, ceea ce reflectă efectele crizei financiare, care a afectat serios sistemul

bancar britanic.

Indicatorii de exprimare ai stabilităţii financiare a sistemului bancar la sfârşitul anului 2009

erau: a) RATA DE ADECVARE A CAPITALULUI (CAR)= 12,95.

1.4. TENDINŢE

De-a lungul timpului, sistemul bancar britanic a suferit mai multe transformări. Astfel putem

observa faptul că a apărut, în Londra o tendinţă de acumulare a sarcinilor şi funcţiilor comerciale

(asigurări, informaţii comerciale, bănci).

Canalele de distribuţie a transferurilor electronice de monedă au fost localizate în diferite

locuri pentru a optimiza eficienţa operaţiunilor bancare şi a permite clienţilor băncii accesul la

produsele bancare. Acest lucru a dus la o scădere a numărului de angajaţi şi la creşterea şomajului.

O altă tendinţă regăsită în activitatea bancară constă în concentrarea industriei bancare, ce se

desfăşoră din secolul al XIX-lea şi care se realizează prin fuziunea, absorbţia sau dispariţia unor

bănci. Numărul băncilor a scăzut semnificativ după cum se poate observa în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 3

An 1980 1992 1995 2001 2003 2004 2005

Număr

bănci

796 665 560 385 356 346 335

Sursa:www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=20&ved=0CEIQFjAJOAo&url=http%3A%2F

%2Fwww.homepages.ucl.ac.uk

Fuziunile şi achiziţiile din ultima perioadă sunt reflectate în lista de mai jos:

Alliance & Leicester sunt deţinute de Banca Santander din octombrie 2008;

Allied Irish Bank (GB): deţinută de AIB Group a Republicii Irlandeze;

Clydesdale Bank: deţinută de National Australia Bank;

Egg Banking plc: deţinută de Citigroup;

First Trust Bank: deţinută de AIB Group a Republicii Irlandeze;

Northern Bank: deţinută de Danske Bank din Danemarca;

6

Santander (anterior Abbey, şi Bradford & Bingley): deţinută de Banca Santander din Spania;

Yorkshire Bank: deţinută de National Australia Bank.

Bank of Cyprus UK: deţinută de Banca din Cipru.

Efectele crizei ar putea determina ca băncile din Marea Britanie să apeleze la finanţări

suplimentare din partea statului anul viitor, iar nevoile de împrumut ale acestora ar putea ajunge la

25 miliarde de lire (39,5 miliarde dolari) pe lună, apreciază un grup de experţi, deşi Ministerul de

Finanţe britanic a îndepărtat un astfel de scenariu.

În urma examinării datelor furnizate de Bank of England, grupul independent New

Economics Foundation (NEF) apreciază că multe bănci din Marea Britanie ar putea să se confrunte

cu o scădere a fondurilor, într-un raport asupra băncilor din Marea Britanie. Royal Bank of Scotland

(RBS.L) şi Lloyds (LLOY.L) au fost preluate parţial de către stat pentru a face faţă imenselor

pierderi pe care le-au înregistrat în timpul crizei creditelor, iar alte bănci, precum Barclays şi HSBC

au obţinut credite ieftine de la Banca Centrală.

Băncile din Marea Britanie au la dispoziţie un termen, până în ianuarie 2012, pentru a

înapoia împrumutul de 185 miliarde de lire din partea Bank of England, în schimbul activelor în

valoare de 287 miliarde de lire. De asemenea, ele sunt nevoite să respecte noile reguli ale acordului

Basel III, prin care băncilor li se cere să facă rezerve de capital mai mari pentru a preveni

eventualele crize ale sistemului bancar.

Totuşi, întrebat în legătură cu raportul NEF apărut luni, ministrul britanic de Finanţe,

George Osborne, a declarat că nu se aşteaptă ca băncile britanice să aibă nevoie de ajutoare

guvernamentale suplimentare.

7

CAPITOLUL II

BANCA CENTRALĂ A MARII BRITANII

2.1. ÎNCEPUTUL

În 1694 a luat fiinţă Banca Angliei (Bank of England) printr-un decret regal (Royal

Charter), având la început un capital de 1.200.000 lire sterline, fiind fondată pentru a acorda

credite Guvernului şi de a gestiona datoria publică. Cu timpul Banca Angliei a evoluat de la

rolul unei bănci comerciale spre funcţiile unei bănci centrale. În 1844 , pe baza unei legi

bancare, Banca Angliei a fost împărţită în două departamente: Departamentul Bancar si

Departamentul de Emisiune. Banca Angliei a fost naţionalizată în 1946, prin transferul

capitalului social către tezaur. Acestă bancă este condusă de un Consiliu de Administraţie

responsabil pentru gestionarea afacerilor băncii, iar membrii sunt numiţi de Coroană. Până în

iunie 2009, Consiliul era constituit din Guvernator, doi Viceguvernatori şi 16 directori. Actul

din 2009 a redus numărul directorilor la 9, cu funcţii non-executive.

Istoricul băncii este interesant dacă ţinem cond de evenimentele şi circumstanţele care

au avut loc de-a lungul a mai bine de 300 de ani. Acestea au modelat cultura şi tradiţiile Băncii,

care sunt relevante pentru reputaţia sa de bancă centrală în acest început de secol XXI. În acelaşi

timp, o mare parte din istoria Băncii merge in paralel cu istoria economică şi financiară, şi

uneori chiar şi cu cea politică a Regatului Unit.

Un moment important în istoria băncii a fost revoluţia din 1688, când William şi Maria

au fost încoronaţi, când în Anglia domnea o stabilitate economică nemaintâlnită până în acel

moment. De-a lungul timpului au fost propuse mai multe procese privind nevoia de a înfiinţa

bănci publice care să mobilizeze resursele naţiunii, dar în cele din urmă a câştigat cel realizat de

William Paterson. În acest proiect se făcea referire la faptul că trebuia să i se acorde un credit

Guvernului de 1.200.000 lire pentru acoperirea cheltuielilor de război.

8

Banca şi-a început activitatea în sediul de pe Cheapside, din Mercers’Hall, având un număr

de 17 funcţionari şi doi supraveghetori. Consiliul de Administraţie al Băncii l-a avut ca prim

Guvernator un comerciant renumit, pe nume Sir John Houblon. Printre responsabilităţile noii bănci

se numărau: implicarea acesteia în activităţi bancare convenţionale, acceptarea de depozite şi

scontarea cambiilor comerciale, emitea bancnotele, lupta împotriva înfiinţării băncilor de depozite

pe acţiuni. Biletele emise de Bancă au fost acceptate ca monedă, deoarece volumul de bilete aflate

în circulaţie era aproape egal cu capitalul băncii.

Guvernul reînnoia dreptul de funcţionare al băncii în momentul în are aceasta îi oferea un nou

credit. Banca Angliei era privită mai mult ca o instituţie publică, deşi avea şi capital privat,

naţionalizarea din 1946 dând putere statului să emită direcţii pe care Banca trebuia să le

urmeze .Banca Angliei este considerată cea mai puternică bancă comercială şi tezaurul ţării, datorită

relaţiei cu statul şi activităţilor sale, precum şi poziţiei sale în centrul sistem financiar.

2.2. OBIECTIVELE BĂNCII

Încă de la înfiinţarea sa, aceasa s-a constituit ca bancă a guvernului realizând acorduri

monetare cu FMI şi cu Banca Mondială, iar de la sfârşitul secolului al XVIII-lea ea reprezintă

bancă a intregului sistem bancar, deci bancă a băncilor. Obiectivele principale ale băncii sunt

impuse de Tribunal, din iunie 2008.

Banca are două scopuri: stabilitatea monetară şi cea financiară. Acţiunile băncii sunt

transparente în toate domeniile cât şi în cel al stabilirii ratei dobânzii. Ca toate băncile centrale

şi Banca Angliei deţine monopolul în ceea ce priveşte emisiunea monetară încă de la începutul

secolului XX. Însă doar din anul 1997 banca are drept legal de a stabili rata oficială a dobânzii.

Deciziile în ceea ce priveşte aceasta rată sunt luate de catre Comitetul de Politică Monetarq a

băncii.

1. Stabilitate monetară

Primul obiectiv al Băncii constă în garantarea stabilităţii monetare prin menţinerea

stabilităţii preţurilor şi a încrederii în moneda naţională. Stabilitatea preţurilor se obţine prin

procesul de ţintire a inflaţiei, prin intermediul ratei dobânzii, deciziilor luate de către Comitetul

de Politică Monetară, precum şi prin intermediul strategiei sale de comunicare.

Obiectivul de stabilitate al preţurilor al băncii are două elemente principale: un nivel al

inflaţiei stabilit în fiecare an de către Guvern şi angajamentul cu privire la un regim politic

deschis pentru operaţiunile de open-market.

9

Nivelul scăzut al inflaţiei este un factor important ce ajută la promovarea stabilităţii pe

termen lung în economia de stabilitate.

Una dintre responsabilităţile Băncii o reprezintă stabilitatea pieţii monetare prin alegerea

nivelului ratei dobânzii pe termen scurt adecvat inflaţiei-ţintă a Guvernului. În mai 1997

Guvernul i-a dat Băncii independenţă operaţională pentru a putea stabili o rată a dobânzii pe

termen surt, iar nivelul inflaţiei stabilit de Guvern fiind de 2%.

Un sistem financiar stabil este ingredientul cheie pentru o economie sănătoasă şi

prosperă. În legătură cu acest obiectiv, banca are un rol important de a contribui la protejarea şi

consolidarea stabilităţii sistemului financiar din Regatul Unit. Banca realizează acest lucru prin

evaluarea riscurilor, supravegherea sistemului de plăţi şi a operaţiunilor de piaţă acţionând în

calitate de creditor de ultimă instanţă.

2. Stabilitatea financiară

Un rol important al Băncii Angliei este menţinerea stabilităţii financiare ce presupune

protejarea împotriva ameninţărilor întregului sistem financiar. Aceste ameninţări sunt

descoperite de către funcţiile informaţionale de piaţă şi de datorită supravegherii Băncii şi apoi

sunt eliminate prin intermediul operaţiunilor financiare, pe plan naţional, dar şi internaţional. În

cazuri neobişnuite, Banca îndeplineşte rolul de împrumutător de ultimă instanţă, prin care poate

ajuta instituţiile financiare aflate în impas, pentru a evita pierderea încrederii care ar putea

acapara întregul sistem financiar.

Pe o perioadă destul de îndelungată, Banca Angliei a ajutat la menţinerea stabilităţii

sistemului financiar, fiind considerată un model pentru celelalte bănci centrale din Europa şi din

lume. După 1997, Banca se ocupă cu stabilitatea întregului sistem financiar, pe când Autoritatea

Serviciilor Financiare avea sub control băncile individuale şi celelalte organizaţii financiare,

printre care şi tranzacţiile financiare cunoscute ca piaţa de capital al Londrei.

Stabilitatea financiară este un obiectiv comun al Băncii Centrale, Trezoreriei Majestăţii

Sale si Autorităţii Serviciilor Financiare. În iulie 2010 Guvernul a emis un document privind

modificările propuse cadrului de reglementare din Regatul Unit. Acesta confirmă planurile

prezentate de către cancelar de a oferi băncii responsabilitatea reglementării micro şi

macroprudenţiale. Modelul propus va implica o "nouă abordare, bazată mai mult pe raţionalitate

în legatură cu reglementarea firmelor".

Cadrul de reglementare în ceea ce priveşte responsabilităţile şi conducerea activităţii

băncii este stabilit prin Actul din 1998 al Băncii Angliei, modificat ulterior de actul semnat în

2009. Actul bancar semnat în 2009 între trei autorităţi (Trezoreria Majestăţii Sale, Banca

10

Angliei şi Autoritatea Serviciilor Financiare) a crescut responsabilitatea, puterea şi rolul băncii,

unde, o parte importantă a acestuia o constituie crearea regimului special de decizii. Unele

dintre priorităţile strategige aprobate de către Consiliu pentru 2010/2011 sunt:

a. păstrarea inflaţiei la un nivel căt mai apropiat de limita de 2% şi sprijirea cadrului

politicii monetare;

b. asigurarea că banca are politici, instrumente şi infrastructură, pentru a pune în

aplicare politica monetară, pentru a oferi lichiditate permanentă în sistemul

bancar şi pentru a gestiona riscurile din sistem în mod eficient;

c. îmbunătăţirea capacităţii de supraveghere a băncii în domeniile

colectării şi analizării informaţiilor din surse externe, în scopul de a

sprijini obiectivele politicii;

Bugetul pentru funcţiile băncii în anii 2010/11 afost stabilit la 122.4 milioane lire

sterline şi rămâne sub presiune datorită costurilor suplimentare care decurg din muncă, ca

răspuns la criza financiară şi din nevoia de investiţii suplimentare în domeniul IT.

Propunerile de proiecte majore în vederea susţinerii priorităţilor strategice în 2010/11 includ:

Tabel nr. 4

Prioritatea strategică ProiectCosturi 2010/2011*

Milioane ₤

Costuri totale*

Milioane ₤

Politica monetarăModel nou bazat pe

prognoză1.4 2.4

Operaţiuni de piaţă

- operaţiuni de revizuire

a pieţei

- managementul riscului

colateral

- monitorizarea

platformei de operaţiuni

colaterale

1.2

2.1

1.6

2.1

3.5

4.0

Stabilitatea financiară

Monitorizarea sectorului

bancar

Model de evaluare a

riscului pentru

instituţiile sistemice

0.8

0.2

1.0

1.1

Servicii bancare şi

operaţiunile cu bancnote

Proiecte de securitate şi

de stocare7.8 11.8

11

Abilităţile şi capacitatea

de organizare

Servicii şi sisteme de

RU

Sisteme de colaborare şi

de împărtăşire a

cunoştinţelor

0.7

1.1

1.4

5.4

Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

Profitul băncii se prezintă dupa cum urmează:

Tabel nr. 5

Profit brut

Milioane ₤2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 2008/2009 2009/2010

Departamentul

bancar106 99 191 197 995 231

Departamentul de

emisiune1,618 1,698 1,653 2,327 2,188 491

Rezumatul bilanţului poate fi scris sub forma următoarelor tabele:

Tabel nr. 6

Active2010

mil ₤

2009

mil ₤

Numerar şi solduri cu alte bănci centrale 486 1,516

Credite şi avansuri către bănci şi

alte instituţii financiare12,510 136,829

Titlurile de valoare deţinute la

valoarea justă4,085 3,334

Instrumente financiare derivate 361 287

Alte credite şi avansuri 199,935 815

Titluri disponibile pentru vânzare 4,390 3,937

Investiţii în filiale - -

Imobilizări necorporale 13 17

Bunuri imobile şi echipamente 181 176

Proprietăţi pentru investit 26 26

12

Activele de pensii 269 294

Alte active 848 697

Total active 223,104 147,928

Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

Tabel nr. 7

Pasive2010

mil ₤

2009

mil ₤

Instrumente ale pieţei monetare – 42,212

Depozite de la bănci centrale 11,429 24,356

Depozite de la bănci şi alte

instituţii financiare 169,920 42,186

Alte depozite 32,335 31,638

Obligaţiuni în valută 4,126 2,965

Instrumente financiare derivate 263 81

Datorii fiscale curente 163 235

Pasivele privind impozitul

amânat 146 134

Pasivele de pensii 208 178

Alte pasive 290 622

Capital 15 15

Rezultatul reportat 3,621 2,748

Alte rezerve 588 588

Totalul capitalurilor atribuite

acţionarilor4,224 3,321

Total pasive 223,104 147,928

Sursa: Raportul Anual al Băncii Angliei

2.3. FUNCŢIILE BĂNCII

Funcţiile îndeplinite de Banca Angliei sunt:

13

Funcţia de bancă a statului -Banca Angliei se ocupă de administrarea rezervelor statului, dar

şi de gestionarea creditului pentru sectorul public şi de administrarea emisiunilor de datorie

publică. Ea are rolul de consilier şi realizator al emisiunilor de titluri pentru contul statului, prin

intermediul unor sindicate pentru realizarea de împrumuturi, prin supravegherea datoriei publice

şi plata anuală a dobânzilor la titlul de stat.

Funcţia de bancă a băncilor – Banca centrală supraveghează rezervele băncilor private. Ea

administrează activitatea bancară şi intervine pe piaţa interbancară, adică realizează viramente şi

compensări interbancare şi furnizează resursele necesare băncilor care au nevoie de refinanţare.

Funcţia de control al schimbului – controlează rezervele de devize, gestionează schimbul

valutar, supraveghează încasările şi plăţile internaţionale, realizează Balanţa de Plăţi.

Funcţia de control şi inspecţie – elaborează normele de funcţionare ale băncilor private şi au

autoritatea de a deschide noi bănci şi entităţi de credit.

Funcţia de reglare a circulaţiei fiduciare – Banca pune în circulaţie bancnotele şi monedele

emise, eliminându-le pe cele deteriorate.

Funcţia privind politica monetară – Banca centrală se ocupă cu analizarea situaţiei eonomice

a ţării şi elaborarea de strategii de politică monetară cu privire la asigurarea stabilităţii monetare.

Funcţia de consultanţă – Banca Angliei realizează rapoarte informative şi publicaţii periodice

cu caracter statistic, cu privire la situaţia economică a ţării.

14

Bibliografie

Vasile Cocriş, Bogdan Căpraru: “Sisteme şi operaţiuni bancare” (suport de curs), Iaşi, 2008

Webografie

http://www.bankofengland.co.uk/

http://www.bankofengland.co.uk/publications/annualreport/2010/2010full.pdf

http://www.ecb.int/pub/pdf/other/eubankingstructures201009en.pdf

http://www.quazell.com/bank/beur_grb.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_banks_in_the_United_Kingdom

http://chestofbooks.com/finance/banking/Banking-And-Business/index.html

15