TEMA MONOGRAFICĂ:

Sistemul Bancar al Elveţiei

Îndrumător ştiinţific: Student: Lect. univ. drd. BOGDAN CĂPRARU

Iaşi 2008

Cuprins

CAP.1. Sistemul bancar elveţian……………………………..1

CAP.2.Banca Centrală a Elveţiei…………………………….5 2.1.SNB, Primul şi al doilea Război Mondial…………………...5 2.2.Funcţiile şi activitatea băncii centrale a Elveţiei …………...7 2.3. Obligaţiile şi ţintele Băncii naţionale a Elveţiei…………….9

CAP.3. UBS AG……………………………………………….11 3.1.Istoria băncii UBS…………………………………………….12 3.2.Afacerea UBS………………………………………………....13 3.3.Spaţiu de lucru……………………………………………..... 14 3.4.Controverse………………………………………………...... 15

CAP.4. Credit Suisse………………………………………….16

4.1.Istoria băncii Credit Suisse……………………………………..16 4.2. Managementul bunurilor\activelor……………………………18 4.3. Fuziuni şi Achiziţii……………………………………………...20

Bibliografie

2

Cap.1. Sistemul bancar elveţian

Economia elveţiană este, conform clasamentelor întocmite de renumite instituţii

internţionale specializate, printre cele mai competitive şi liberale. Principalele coordonate care

conferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor

de înaltă calitate si tehnicitate sunt: gradul ridicat de protecţie oferit de legislaţia în domeniul

afacerilor, stabilitatea pe temen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şi

control din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie

precum şi apărarea secretului bancar.

Sectorul bancar reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei elveţiene

şi absoarbe aproape 4% din populaţia activă. Băncile elveţiene gestionează bunuri in valoare de

peste 3.300 miliarde CHF dintre care mai mult de jumatate provin din afara Elveţiei.Cu o lungă

tradiţie in materie de stabilitate economică şi financiară manifestată in principal in nivelul scăzut

al inflaţiei, o rată redusă a dobanzilor si o monedă naţională puternică si stabilă , Elvetia este

considerată unul dintre cele mai mari centre financiare offshore din lume, devansând Londra,

New York sau Frankfurt.

Deschiderea unei bănci, efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare, managementul

fondurilor mutuale sunt activităţi pentru a căror desfăşurare este necesară obţinerea aprobării

Comisei Federale Elveţiene a Băncilor-EBK.In comparaţie cu alte state, sistemul bancar elveţian

este mai putin rigid din punct de vedere al reglementărilor.

In afara celor două bănci renumite UBS şi CS GROUP care se află printre cele mai mari

instituţii bancare din lume, pe piaţa bancară elveţiană sunt prezente multe alte bănci locale si

peste 100 de instituţii financiare străine . Băncile cantonale ,băncile regionale şi băncile de

economii joacă un rol important in finanţarea proiectelor de investiţii. Organizaţia cea mai

importantă din sectorul bancar elveţian este Swiss Bankers Association.

O specifitate a băncilor elveţiene este dată de aşa numitul “secret bancar”, subiect de

actualitate care generează dispute aprinse între Elveţia şi UE în contextul negocierilor pe tema

impozitării economiilor bancare, parte componentă a setului doi de acorduri bilaterale. Conform

legislaţiei federale, băncile sunt obligate să protejeze confidenţialitatea tranzacţiilor efectuate de

către clienţi, în egală măsură elveţieni sau investitori străini. Argumentele părtii elveţiene în

confruntarea cu criticii europeni pe această tema se referea în primul rând la faptul că proecţia

3

oferită nu se aplică în cazurile în care există suspiciuni cu privire la natura legală, în raport cu

legislaţia elveţiană, a fondurilor care fac obiectul tranzacţiei. La solicitarea autorităţilor fiscale

din ţara de origine, motivată de suspiciunea de fraudă fiscală se poate obţine, prin decizie

judecatorească, suspendarea secretului bancar şi acordarea de asistenţa judiciară autoritaţilor

statului de origine a fondurilor.

Secretul băncilor elveţiene are mare legătură cu neutralitatea tradiţională a ţării. Este un

fel de convenţie acceptată de toată lumea pentru a face din această ţară un fel de paradis securizat

pe toată linia : teritoriul, băncile, chiar şi francul elveţian este perceput în acest sens. Primele

bănci private elveţiene au apărut pe la 1680, iar patronii lor garantau cu propria avere toate

depozitele clienţilor. Acest lucru s-a dovedit o reclamă de mare succes şi de aici s-a născut

tradiţia privind securitatea unei bănci elveţiene. Încă mai există 15 bănci private, iar politica de

garantare a proprietarului se menţine.

Tot in spiritul păstrarii unui grad ridicat de discreţie al operaţiunilor in băncile elveţiene

există posibilitatea utilizării de conturi nepersonalizate (numbered accounts).Titularul de cont

este identificat doar printr-un număr însa contul nu este totusi unul anonim , datele personale ale

titularului fiind disponibile doar unui număr restrâns de lucrători ai băncii.In general, suma

minimă impusă pentru deschiderea unui “numbered accounts” este de 100.000 CHF.

Economia Elveţiei este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de

succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor

financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al

investiţilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern

constant de investiţii. Din cauza micimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă,

industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea

stabilităţii economice a ţării.

Industria financiară nu deţine o cota mai mare de 15% din economia elveţiană, dar cu

toate acestea segmentul bancar a contribuit în ultimii ani cu peste 50% la creşterea economică a

tării, arată un raport guvernamental citat de Bloomberg.

In ultimul trimestru din 2007, ritmul de crestere al economiei elvetiene a atins cel

mai înalt nivel din ultimii doi ani pe fondul creşterii semnificative a cheltuielilor consumatorilor

şi corporaţiilor. Produsul intern brut al ţării a urcat cu 1% faţă de nivelul înregistrat în trimestrul

anterior, cel mai rapid ritm din iunie 2005.

4

Sistemul bancar al Elveţiei este caracterizat prin stabilitate, intimitate si prin protecţia

asupra informaţiilor legate de bunuri si servicii .

Tradiţia tãrii de a asigura discreţia conturilor bancare, datează de sute de ani,iar în anul

1934 acest lucru chiar s-a introdus în constituţie. Toate băncile în Elveţia sunt coordonate de

Comisia Federală a Băncilor( FBC), a cărei autoritate derivă dintr-o serie de statute federale.

Elvetia este din punct de vedere economic o natiune avansatã si prosperă, cu un produs

intern brut( GDP) mai mare decât al altor naţiuni dezvoltate din vestul Europei. În plus, valoarea

francului elveţian( CHF) a fost relativ stabilã comparativ cu alte monezi. În 2003, sectorul

financiar cuprindea 14% din PIB-ul ţăriii, iar ca angajaţi numărul era de aproximativ 180 000

oamenii ( dintre care 110 000 chiar în sectorul bancar); acesta reprezintând circa 5,6 din totalul

elveţian al forţei de munca.

Neutralitate elveţiană şi suveranitatea statală, de mult recunoscutã de naţiunile

externe, au creat o ambianţă stabilă, propice dezvoltării sistemului bancar. Cu toate că aşezarea

geografică o plasează aproape de centrul Europei, Elveţia şi-a menţinut o poziţie neutră faţă de

ambele războaie mondiale; nu este un membru al Uniunii Europene sau al Ariei Economice

Europene, iar până în 2002 n-a fost nici măcar membră a Naţiunilor Unite.

Acum se estimează că o treime din toate fondurile păstrate în afara sistemului de origine(numite

şi fonduri offshore ) sunt deţinute de Elveţia.

In 2001 băncile elveţiene au manevrat 2.6 trilione de dolari americani, pentru ca apoi, în

2002, să scadă la 2.2 trilioane, datorită unei perioade prelungite dominate de căderi de preţuri şi a

unor dispozţtii mai exigente în ceea ce priveşte sistemul bancar.

Instituţia Bank of International Settlements, care facilitează cooperarea între băncile

centrale din întreaga lume, îsi are reşedinţa la Bazel.Fondata în 1930, instituţia a ales această

locaţie datorită neutralităţii ţării ,amănunt foarte important dacă ne gândim că ţările membre

fuseseră de ambele tabere în Primul Război Mondial.Băncile străine care activează în Elveţia

opereazăă la momentul actual aproximativ 877 miliarde franci elveţieni, incluzând bunurile de

valoare.

Până în prezent, nu există nici o cifră oficială referitoare la numărul de conturi bancare

deschise în Elveţia de europeni. Singura cifră cunoscuta este valoarea acestor fonduri

administrate in Elvetia, adica aproximativ 3546 de miliarde de franci elvetieni in 2004, în creştere

5

cu 7,7 procente comparativ cu 2003. Analiştii estimează că mediile bancare elveţiene gestionează

aproximativ o treime din averea mondială.

Cele mai dure legi bancare

Legea elveţiană respectă dreptul la intimitate şi, nu din întâmplare, Elveţia are cele mai

dure legi în ce priveşte confidenţialitatea şi secretul financiar. Tradiţia de a apăra intimitatea

clientului a făcut din sistemul bancar elveţian un succes de-a lungul atâtor generaţii, chiar şi

înainte de 1934, când secretul bancar nu era legiferat. O bancă elveţiană este extrem de sigură,

întreaga industrie financiară fiind strict supravegheată de Comisia Bancară pentru ca nimic să nu

afecteze mitul băncilor elveţiene. Pe lângă situaţia legală, Elveţia are şi o tradiţie în lumea

financiară. Mai bine de 35% din veniturile private de pe întregul mapamond au fost investite în

sau prin Elveţia.

Totuşi, din cauza băncilor unde au existat probleme în trecut, imaginea Elveţiei a avut de

suferit. Tocmai din această cauză, băncile fac acum eforturi mult mai mari ca să evite aceste

poveşti urâte. Legile sunt stricte, iar băncile, înainte de a deschide unui client un cont, trebuie să

ştie exact cine este clientul şi de unde provin banii. Dacă se descoperă că sunt bani murdari,

băncile nu îi acceptă, pentru că spălarea banilor este interzisă în Elveţia.

Este un loc unde sunt mult mai mulţi bani alţii decât cei ai elveţienilor. Spre exemplu, în

România gradul de bancarizare este undeva la 30%, în Europa Occidentală media este de 80%, în

Germania acesta ajunge la 200%, în timp ce în Elveţia este de 400%. Deşi este o ţară mică,

instituţiile financiare au active estimate la 400 de miliarde de dolari. Dar sumele depuse acolo

sunt mult mai mari. Nimeni nu ştie valoarea lor nici măcar aproximativă. Legenda spune că, de-a

lungul secolelor, sume colosale depuse în băncile elveţiene nu au mai fost revendicate, iar averea

băncilor elveţiene se bazează pe astfel de conturi vechi încă evidenţiate dar ai căror proprietari

sunt de mult oale şi ulcele.

6

Cap.2.Banca Centrală a Elveţiei

2.1. SNB, Primul şi Al doilea Război Mondial

În timpul războiului, Banca Naţională a Elveţie s-a străduit să îndrepte încrederea în

monedă, ţinând preţul sub control şi asigurând solvabilitatea Elveţiei în respect faţă de ofertele

vitale.

Decizia Băncii Naţională a Elveţiei de a se lipi principiului aurului standard poate fi

explicat prin dorinţa de a evita o repetare a experienţei negative din timpul Primului Război

Mondial. Banca Naţională a Elveţiei a ţintit să asigure o strategie orientată către structura

economică a ţării care ia permis să reziste în timpul turbulenţelor monetare din 1930. Banca

Naţională a Elveţiei a încercat să obţină acest ţel prin mijloace pragmatice. A aderat la acest

principiu al aurului standard, doar deviind de la acesta când scopurile îi erau ameninţate. Într-un

timp, considerentul politicii externe a jucat un rol care nu trebuia subestimat. În vederea ţintei de

a-şi menţine încrederea în valută, a stabilităţii preţului şi a garantării fondurilor vitale aderând la

principiul transformării aurului. Transformarea aurului în timpul războiului a fost o strategie

adecvată. Achiziţionarea aurului de la Banca Reich, bancă daneză, asociată cu această strategie a

reprezentat reversul monedei.

Întrebarea e dacă Banca naţională nu a putut asigura o strategie care să ţină cont atât de

problemele politice legale şi morale fără a ameninţa ţelurile monetare.

În prima jumătate a războiului o reducere substanţială a achiziţionării aurului din

Germania ar fi putut pune în pericol ţelurile urmărite de Banca naţională a Elveţiei.

Din 1943, Banca Naţională a Elveţiei a fost asigurată cu întârzierea monetară care a putut

limita operaţiunile cu banca Reichs fără a stârni importante riscuri monetare care să ia amploare

având repercursiuni în desfăşurarea activităţii băncii. În Elveţia ratele de schimb valutar flexibile

au câştigat o reputaţie proastă. După terminarea Războiului Banca Naţională a Elveţiei a

încurajat întoarcerea la vechiul standard al aurului. Acest lucru a fost reuşit în 1924 deşi Legea

Băncii Naţionale a fost adoptată la sfârşitul anilor 1920.

În timpul Marii Deprecieri Banca Naţională a Elveţiei a sprijinit eforturile internaţionale

de a întări standardului aurului şi în acelaşi timp ţinând cont şi de interesul Elveţiei. În timpul

7

perioadei între Războaie, Elveţia a crezut ca-şi poate îndeplini sarcina de a controla banii din

circulaţia ţării şi facilitarea plăţilor. O întâlnire cu comisia Băncii în aprilie 1939 a adresat

chestiunea pentru război pe front economic.

A fost luate în considerare câteva puncte principale pentru pregătirea economică de

război.

Banca Naţională a considerat esenţial apărarea parităţii aurului atât în termenii politico-

monetari cât şi menţinerea plăţilor cu alte ţări pentru a proteja fondurile vitale ale Elveţiei. În

afara devalorizării, privită ca o greşeala de Banca Naţională a Elveţiei, francul elveţian a înfruntat

turbulenţele monetare din 1930 fără a suferi daune majore. În mijlocul lunii aprilie, rezervele de

aur şi proprietăţile monetare ale băncii s-au ridicat la 3,2 bilioane de franci elveţieni în

comparaţie cu 200 de miliarde de franci elveţieni evaluaţi în perioada jumătăţii anului 1914.

Acoperirea bancnotelor era de 150%, fată de bancnotele acoperite în anul 1914 în proporţie de

60%.

Cererea paşilor de regularizare era considerată de Banca Naţională a Elveţiei ca fiind

cerută pentru a limita scurgerea capitalului.

În contextul războiului Banca Naţională a Elveţiei dorea evitarea crizei lichidităţii ca cea

din 1914 prin punerea pe piaţă a unui număr mare de bancnote. Nevoia pentru a introduce

controlul valutei a devenit mai mare, deşi Consiliul guvernamental era convins că această măsură

era contrară intereselor economiei Elveţiene. După înfrângerea Franţei din 1940, situaţia pe piaţa

de schimb valutar extern s-a schimbat. Pierderea siguranţei în dolar, a însemnat pentru francul

elveţian a fi principalul instrument în plăţile interguvernamentale din Europa. Elveţia a devenit

conduita Europei de schimb şi aur.

Erau considerate esenţiale menţinea aurului pentru francul elveţian, limitarea inflaţiei,

facilitatea finanţării pentru deficitul federal, menţinerea plăţilor cu alte ţări, stabilitatea externă a

valutei şi menţinerea puterii de cumpărare şi a plăţilor internaţionale.

În contrast cu Primul Război Mondial, sistemul internaţional monetar nu a căzut. Banca

Naţională a Elveţiei a crezut că o politică monetară generată de către menţinerea parităţii ar putea

limita riscul de a finanţa datoriile guvernamentale.

Economia Elveţiei a pierdut prin introducerea restricţiilor schimbului valutar extern şi

bilanţul plăţilor a fost caracterizat printr-un deficit comercial structurat, fiind finanţat de un

surplus din servicii.

8

2.2. Funcţiile şi activitatea băncii centrale a Elveţiei

O bancă centrală reprezintă autoritatea monetară a rezervei bancare. Ea este o entitate

responsabilă de politica monetară a ţarii sale sau al unui grup de state membre, precum UE. E

obligată de Constituţie şi de lege (stat) pentru a acţiona în concordanţă cu interesele ţării ca un

întreg. Principala responsabilitate a Băncii Naţionale a Elveţiei o reprezintă menţinerea stabilităţii

valutei naţionale şi aprovizionării capitalului, dar îndatorări mai active ale funcţiei cuprind

controlul subvenţionării interesului ratelor împrumuturilor şi acţionând ca un aprod al

împrumutului a ultimei resurse către sectorul bancar în timpul crizelor financiare.

Banca centrală se află în fruntea piramidei, coordonând întreaga activitate bancară având

funcţia de ”bancă a băncilor”. Are obligaţia implementării politicii monetare de bază. Băncile

comerciale fiind principala sa clientelă. Toate celelalte bănci sunt obligate să-şi deschidă conturi

curente la banca centrală şi să-şi constituie la dispoziţia acesteia rezerve minime obligatorii. Pe

baza acestora banca centrală poate acorda băncilor comerciale credite de refinanţare.

Ea este banca care gestionează masa bănească, având rolul de bancă de emisiune,

urmărind în permanenţă satisfacerea cererii de monedă cu bani de cont şi bilete de masă. Aceasta

deţine monopolul asupra emisiunii. Oferă economiei bancnote ce întrunesc standarde ridicate

pentru respectarea calităţii şi a securităţii. Este de asemenea însărcinată de către Constituţia

federaţiei cu sarcina de distribuire a monedei .

Banca centrală a Elveţiei are funcţia de a regulariza şi supraveghea industria bancară.

Montarea ratei de interes oficială utilizată pentru administrarea inflaţiei şi rata de schimb a ţării şi

asigurarea că această rată ia ca efect un mecanism politic divers.

Supravegheză în mod sistematic plăţile importante şi sistemul de achitare a securităţii şi ajută la

formarea cadrului operaţional pentru sectorul financiar. Supravegherea sectorului bancar elveţian

e responsabilitatea Comisiei Federale a operaţiunilor bancare elveţiene.

În vederea instrumentelor politicii monetare obişnuite, Banca Naţională a Elveţiei poate

achiziţiona sau vinde, valută externă. Operaţiunile de schimb valutar extern pentru politica

monetară propune utilizarea contextului de intervenţie a schimbului valutar extern pentru a

influenţa rata de schimb a francului Elveţian împotriva valutei externe. Aceasta poate intra în

schimbul de valută externă, funcţie folosită din 2000 pentru nevoile politice monetare în

9

circumstanţele excepţionale. Politica de investire a Băncii Naţionale a Elveţiei e bazată pe trei

criterii: lichidităţi, performanţă, reuşite şi siguranţă. Actul nou al Băncii Naţionale va mări

posibilitatea investiţiei universale a Băncii Naţionale a Elveţiei.

Anumite angajamente operaţionale îndeplinite:

- eligibilitate valutară – securitatea trebuie să denomineze francul elveţian, dolarul american şi

euro sau lira sterlină

- angajamentele lichidităţii pentru securitate. Volumul minim pentru demonizarea securizată a

francilor elveţieni este de 100 de mid.

Cerinţele fundamentale pentru cei ce împrumută:

- sectorul public elveţian – Confederaţia Elveţiană, cantoane, municipalitatea elveţiană.

- Sectorul public extern – state federale, care aprovizionează întâlnirea cu o rată a cerinţelor

- Organizaţii internaţionale

- Bănci ipotecare

Categoria de garantare a eligibilităţii

Pentru a fi eligibili pentru includere în coşul Băncii Naţionale, garantarea trebuie să fie un

contract de poziţie a profitului cu o rată a profitului fixă sau inconştientă, garant al contractului

după exercitarea garanţiei ei sau a potenţei înregistrării datoriilor băneşti ale pieţei. Contractele

subordonate şi a celor transformabile nu sunt eligibile.

Problema excluderii corespondenţei . Banca Naţională a Elveţiei nu acceptă securităţile

corespondenţilor sau pe cele emise de persoanele sau companiile ce formează o entitate

economică între corespondenţi. O antrepriză e considerată a aparţine aceleiaşi unităţi economice

unde 20% sau mai mult din capital sau a dreptului de vot sunt păstrate. Această regulă nu se

aplică şi participanţilor băncilor ipotecare. Dacă e violată, Banca Naţională a Elveţiei poate

exclude temporar corespondentul de la operaţiile politicii monetare.

Paza garantării eligibilităţii. Eligibilitate colaterală a sprijinului Băncii Naţionale a

Elveţiei e în principal depozitată cu cea a Securităţii Internaţionale Elveţiană. În cazul siguranţei

externe, Banca Naţională a Elveţiei permite paza peste graniţe furnizării siguranţei care sunt

depuse depunătorilor centrali de garanţie, internaţionali sau băncilor centrale a statelor membre

UE.

Banca Naţională a Elveţiei joacă rolul de bancher al Confederaţiei şi împreună cu

autorităţile federale participă la colaborări internaţionale monetare.

10

2.3. Obligaţiile şi ţintele Băncii naţionale a Elveţiei

Banca Naţională a Elveţiei conduce politica monetară a ţării ca o bancă centrală

independentă. E obligată de Constituţie şi de lege (stat) pentru a acţiona în concordanţă cu

interesele ţării ca un întreg. Principala ţintă este asigurarea stabilităţii preţului, ţinând cont de

dezvoltarea economiei. Pentru aceasta creează un mediu propice pentru creşterea economiei.

Stabilitatea preţului este o conduită importantă pentru creştere şi prosperitate. Inflaţia şi

dezinflaţia sunt factorii inhibatori a deciziei producătorilor şi consumatorilor; ei dezbină

activitatea economică şi pun dezavantajul pe o economie slabă.

Banca Naţională a Elveţiei echivalează stabilitatea preţului cu o creştere în indexul

preţului naţional de consum cu mai puţin de 2 % pe an.

Asigurarea suplinirii de bani . Banca Naţională a Elveţiei e încredinţată cu privilegiul în

semnării problemelor. Oferă economiei bancnote ce întrunesc standarde ridicate pentru

respectarea calităţii şi a securităţii. Este de asemenea însărcinată de către Constituţia federaţiei cu

sarcina de distribuire a monedei .

Tranzacţii de plată (fără bani). În acest domeniu, Banca Naţională furnizează servicii de

valoare înaltă a plăţilor între bănci sunt stabilite în Cliringul Interbancar Elveţian (CIA),

depozitele conturilor în sistemul via.

Investirea rezervelor internaţionale. Banca Naţională a Elveţiei administrează resursele

internaţionale. Ei asigură confidenţialitatea cu francul elveţian, ajută la prevenirea şi învingerea

crizelor şi pot fi utilizate pentru investiţii în piaţa externă de schimb stabilitatea sistemului

financiar.

În cadrul sarcinii de stabilizare a sistemului financiar, Banca Naţională analizează riscul

surselor de conturi emanat din sistemul financiar. Supravegheză în mod sistematic plăţile

importante şi sistemul de achitare a securităţii şi ajută la formarea cadrului operaţional pentru

sectorul financiar. Supravegherea sectorului bancar elveţian e responsabilitatea Comisiei Federale

a operaţiunilor bancare elveţiene.

Statistica Băncii Naţionale a Elveţiei satisface diversele date statistice, remarcabile

statistici bancare şi bilanţul plăţilor.

11

Banca Naţională a Elveţiei poate rezolva propria legătură a certificatelor de interes

bănesc,poate accepta depozitele băneşti făcând posibilă absorbţia lichidităţilor excesive prin

implementare de facilităţi de depozitare. Aceasta poate achiziţiona şi vinde securitatea categoriile

francului elveţian pentru politica monetară pentru a influenţa ratele pe termen lung în situaţii

excepţionale. Banca Naţionale este beneficiara unei transparenţe în euro şi în costurile

tranzacţiilor scăzute.

Stabilitatea financiară reprezintă o cheie esenţială pentru funcţionarea unei economii

naţionale şi pentru efectele implementării politicii monetare.

Un sistem financiar al căror componente individuale , intermediari financiari şi

infrastructura pieţei financiare trebuie să se dovedească şocurile puternice.

Politica de investire a Băncii Naţionale a Elveţiei e bazată pe trei criterii: lichidităţi,

performanţă, reuşite şi siguranţă. Actul nou al Băncii Naţionale va mări posibilitatea investiţiei

universale a Băncii Naţionale a Elveţiei. De aceea Banca Naţională a Elveţiei va fi capabilă să-şi

adapteze profilul investiţiilor pe nevoi. Banca Naţională a Elveţiei şi-a adoptat procesul de

control al riscului şi al investiţiilor şi şi-a îmbunătăţit contabilitatea către public.

Un sistem monetar omogen în Europa şi un argument internaţional monetar stabil va ajuta

Elveţia pentru a beneficia din recuperarea prezentă a lumii economice.

Principalul scop al Băncii Naţionale a Elveţiei este de a o aproviziona cu lichidităţi pentru

sistemul bancar. Acesta este realizate prin cumpărarea de eligibilităţi colaterale pentru sprijinul

Băncii Naţionale a Elveţiei din partea corespondenţilor şi aprovizionarea cumpărătorului cu

echivalentul fondurilor ca o balanţă a depozitelor bancare. Banca Naţională a Elveţiei absoarbe

surplusul de lichidităţi prin vânzări colaterale împotriva, balanţei de depozite băneşti.

Lichidităţile aprovizionate trebuie să acopere cel puţin 100% din eligibilitate sprijinului

colateral al raportului Băncii Naţionale a Elveţiei. Lichiditatea e creditată către contul CIA după

concluzionarea tranzacţiei, atât timp cât ei aprovizionează suficiente securităţi pentru a adăposti

tranzacţia.

12

Cap.3. UBS AG

Sediul Bancii UBS din Chicago

UBS AG (NYSE:UBS;SWX:UBSN;TYO 8657) este o companie de servicii globale

financiare variate,cu sediul ei pricipal în Bassel şi Zurich,Elveţia.Este cel mai mare manager din

lume de asigurări sociale private,”cel mai mare manager din lume pentru banii altor persoane”şi

de asemenea este a doua bancă din Europa ca mărime cu ambele ramurii :piaţa de capital şi

rentabilitate.

UBS are o prezentă majoră în SUA , cu sedii localizate în New York City,Cartierul

Manhattan(Investiment Banking);Weehawken,New Jersey(Private Wealth) şi

Stamford,Connecticut(Capital Markets).Oficiile de retail ale UBS sunt localizate peste tot în SUA

şi în peste alte 50 de ţării.

UBS etse o prescurtare , care s-a format de la o firmă predecesoare –Union Bank Of

Switzerland- , oricum UBS a încetat să fie considerată o prescurtare reprezentaţională după

fuziunea cu Swiss Bank Coporation din 1998 .

Grupurile de afacere globala ale UBS sunt :Private Banking ,Investiment Banking şi

Asset Management.În plus , UBS este unul dintre principali furnizori pentru Banca Comerţului cu

Amănuntul şi Banca Serviciilor Comerciale în Elveţia.Activele investite sunt de 3,225 trilioane

franci elveţieni(CHF),contribuţia acţionarilor este de 47,850 bilioane CHF şi piţa capitalizată este

de 151,203 bilioane CHF la sfârşitul anului 2007.

Termenul AG din numele companiei provine de la Aktiengesellschaft,care etse

echivalentul acţionarilor de bază a corporaţiei din SUA .

13

În câteva situaţii UBS s-a dezvoltate pe o cale asemănătoare băncii rivale Credit

Suisse.Amândoua sunt băncii elveţiene comerciale şi de retail care au cumpărat majoritatea

bănciilor de investiţii din SUA(în cazul UBS agentul numărul 1 de retail este Paine Webber)

3.1. Istoria băncii UBS

UBS a fost fondată ca o bancă elveţiană,creată în 1747,când prima ei sucursală a fost

stabilită în regiunea elveţiană Valposchiavo.Oricum cele 3 componente principale ale companiei

datează în din a doua jumatate a secolului al XIX lea .Union Bank din Elveţia , Swiss Bank

Corporation şi Paine Weeber sau atencedentele lor , au fost create între 1860 şi 1870 .

Banca Modernă UBS a fost fondată prin fuziunea dintre Union Bank din Elveţia şi Swiss

Bank Corporation în iunie 1998.Cu toate că numele companie nou formate a fost presupusă a fi

„ United Bank Of Switzerland” , oficialii au optat să o numească simplu „ UBS” pentru a nu

coincide cu filiala United Bank Switzerland – partea băncii United Bank Limited’s Swiss.

SBC a constituit anterior o bancă de investiţii globală prin achizitia filialei Dillon Read

din New York şi a S.G. Warburg din Londra . Primul preşedinte al noi băncii formate a

demisionat în octombrie 1998 în timpul crizei Long –Term Capital Management, care a afectat

Union Bank din Elveţia .În 2000 UBS acaparează Paine Webber Grup , urmând să devină cea

mai mare fimă managerială pentru clienţii privaţi.A investit active în toată afacerea , incluzând şi

SUA , în total de 3,265 trilionane CHF.

La 9 iulie 2003 ,toate grupurile de afacere reunite sunt numele de UBS au început să

funcţioneze ca o singură firmă mare.UBS Paine Webber , UBS Warburg ,UBS Asset

Management şi alte băncii au devenit simplu „ UBS”.

UBS este prezentă în toate centrele financiare majore mondiale , cu sedii în 50 de ţării.

Conform site-ul UBS , banca avea 81,557 de angajaţii la 30 iunie 2007 (27,315 în Eveţia, 31,933

în America , 13,355 în Europa ,Orientul Mijlociu şi Africa şi 8,954 în Asia şi Australia).

3.2.Afacerea UBS

USB este organizată în 4 grupuri de afaceri:Global Wealth Management şi Business

Banking , Investiment Bank,Global Asset Managemet şi Corporate Center.

14

Dillon Read Capital Management

În iunie 2006 UBS a anunţat lansarea băncii Dollon Read Capital Management, o

afacere alternativă pentru investiţii de management în scopul de a acapara noi afaceri şi personal

pe care UBS îl perduse în faţa altor firme.Câţiva directori superiori ai UBS Investiment Bank au

părăsit postul pentru a ridica noua afacere DRCM . O revistă de scandal din U.K.(Marea

Britaniei) a sugerat că UBS a garantat 1 bilion de dolari bonusuri şi premii de 3 ani pentru cei 120

de angajaţii pentru a descuraja comercianţii să plece , dar UBS a negat că planul de compensaţie

pentru DRCM a fost în întregime o realizare inferioară.

La 3 mai 2007 UBS a anunţat apropierea de DRCM datorită complecţităţilor operaţionale

.DRCM a anunţat o pierdere 124 milioane de dolari în primul sfert de an ;

Aceasta după ce au câştigat 1,2 bilioane dolari în 2006. 1,2 bilione dolari din fondurile

investitorilor au fost întoarse cu investiţii câştigând 16,6% după plăţii .Multe dintre stategiile de

comerţ ale DRCM care au fost rentabile au fost mutate la banca de investiţii.

UBS Polybahn

Una dintre afacerile neobişnuite operate de UBS AG este UBS Polybahn, n teleferic din

Zurich ,Elveţia .Dreptul de proprietate al acestei lini datează încă din 1876 când Union Bank din

Elveţia a salvat de la faliment compania de funicular.

Concurenţii

Concurenţii principali sunt:Deutsche Bank , HSBC,Citigrup,Morgan Stanley, Credit

Suisse,Banc Of America Securities LLC , Goldman Sachs , JP Morgan ,Lehman Brothers , Bear

Stearns şi Merrill Lynch.

3.3. Spaţiu de lucru

Varietatea

UBS a fost numită una dintre cele 100 Best Companies for Working Mothers din SUA în

2006 pentru al patrulea an consecutiv , conform revistei Working Mothers .Este un membru al

Stonewall Diversity Champions şi are activi etnii minoritare .

15

Recorduri

Comerţul cu podea a lui UBS din Stamford , Connecticut deţine cartea recordurilor pentru

cea mai securizată podea din lume

Financiar

În tot anul 2006 ,UBS a raportat un profit net de 11,253 milione CHF atribuit acţionarilor

UBS ,cu 11,249 milione CHF din continuitatea operaţiunilor şi 4 milioane CHF din întreruperea

operaţiunilor.

Pentru anul trecut , 31 decembrie 2006 :

- profit net 11,257 milione CHF;

- angajaţii 81,577;

Pentru anul trecut, 31 decembrie 2007:

-pierderi nete 4,384 milione CHF.

Afacerile majore de sponsorizare

TEAM Alinghi (American’Cup)

Athletissima Lausanne(Golden League)

3.4. Controverse

În ianuarie 1997 Christoph Meili un pazinc de noapte al Union Bank Of Switzerland

(cunoscută autnci ca UBS),la găsit pe arhivistul băncii dintrugând arhivele unei filiale

care făcea afaceri cu Nazi Germany , care încâlcau o recentă rege elveţiană(datată din 13

decembrie 1996);

În 2001 băncii UBS i s-a reproşat că a refuzat să extindă linia de credit Swissair’s, forând

să aterizeze avioanele Swissair’s la 2 octombrie 2001 ;

În aprilie 2002 ,Bank Of America a dat în judecată 5 oameni care au părăsit banca şi se

anjgajează să sprijine grupurile de securitate ale UBS , pretinzând că cei 5 au conspirat să

fure secrete industriale , softwuri particulare şi clienţi de la Bank Of America.Bank Of

16

America a ţinut un proces pentru 20 milioane dolari contra celor 5 , care au lucrat anterior

pentru compania lor din Charlotte.

Pe 10 mai 2004 ,UBS a fost amendată cu 100 milioane dolari de US Federal Reserve

pentru transferuri ilegale de fonduri de la un cont înfiintat de Federal Reserve la UBS în

Iran , Cuba şi alte state prezenre sub embargoul comercial al SUA.

Într-un articol publicat în Bussines Week ,pe 26 februarie 2007 , UBS a fost anunţat că

firma este investigată de procurori federali în SUA după ce au descoperit comercianţii

lucrând pentru cel puţin 2 fonduri neindentificate plătind un angajat UBS pentru

informaţii despre variaţiile de viteză de evaloare a stocurilor.Mai târziu pe 1 martie s-a

anunţat că firma a avut o fraudă peste 15 milioane dolari.

17

Cap.4. Credit Suisse

Clădirea Credit Suisse din Londra

Credit Suisse Group este structurat pe trei Divizii: Investment Banking (Banking-ul de

Investitii), Private Banking (Banking-ul Privat si Asset Management (Managementul Bunurilor\

Activelor). În data de 16 ianuarie 2006, Primul Credit Suisse din Boston (CSFB), acum divizia

Banking-ul de Investiti, Credit Suisse Asset Management (CSAM), şi Credit Suisse Private

Banking (CSPB), au devenit împreuna cunoscutul grup Credit Suisse. Această mişcare a fost

iniţiată pentru o mai buna funcţionare a fiecărei diviziuni în parte şi pentru a crea brandul unei

“Singure Bănci

Punctul de afacere Credit Suisse este furnizorul de servicii financiare extinse în Europa şi alte

pieţie selectate. Acesta oferă produse de investiţii, banking privat şi servicii financiare de

consultanţă pentru clienţi particulari şi corporativi. Credit Suisse a fost înfiinţat de către Alfred

Escher.

Private Banking(Banking-ul Privat) – Credit Suisse este una dintre cele mai mari

organizaţii bancare private cu filiale în Elveţia şi alte numeroase ţări internaţionale.

18

Banking-ul Privat este specializat în oferirea de consiliere invesţională particulară şi în

managementul profesionist de bunuri pentru a fructifica valorile generale umane.

Corporate & Retail Banking - În Corporate & Retail Banking, Credit Suisse ocupa o

poziţie de top pe piaţa elveţiana. Oferă servicii bancare diverse şi de calitate pentru clienţi

particulari şi corporativi din Elveţia. În plus, oferă clienţilor servicii bancare online uşor-

accesibile şi inovative.

Instituţiile Financiare (Financial Institutions)- banking de la expert la expert (Expert to

expert banking). Soluţii integrate şi consiliere profesională pentru bănci şi institutii

financiare în toată lumea.

Primul Credit Suisse din Boston (redenumit Credit Suisse, Divizia Bancară

de Investiţii)

Primul Credit Suisse din Boston (redenumit Credit Suisse) este o bancă activă de

investiţii, piaţă de capital şi servicii financiare. Este membră renumitului grup de firme de

securitate.

Securitate Institutionala – Securitatea serveşte nevoilor generale ale clieţilor

instituţionali prin expertiza Egalităţii, Venitului Fix, Serviciilor Directe şi de

Investigaţie. Banking-ul de Investiţie serveşte nevoilor clienţilor corporativi prin

intermediul serviciilor de Achiziţie si Fuziune, Egalitatea Capitalul de Piaţă, Capitalul

de Piaţă de Plăţii, Investiţii Private şi Linii de Finanţare.

Bancă Privata Credit Suisse CSPB (redenumită Divizia Bancara Privata

Credit Suisse)

Pe langă sectorul privat bancar, Credit Suisse asigură consiliere integră şi furnizează

gamă largă de produse investiţionale si servicii complete potrivit nevoilor specifice fiecărui

individ la nivel global. Comitetul de Consiliere a Credit Suisse cuprinde deopotrivă

managementul bunurilor şi garanţiilor. În afară de acesta, Credit Suisse este lider în furnizarea

de produse investiţionale alternative şi inovative. Soluţiile mangeriale de sănătate include

19

planificarea taxelor, planificarea pensiilor, soluţii de asigurări de sănătate, consultanţă în

domeniul sănătăţi şi succesiunii, responsabilităţi şi înfiinţare. Credit Suisse oferă multiple

servicii la nivel global. În Elveţia, Credit Suisse aplică produsele bancare şi servciile pentru

clientii privaţi bancar, la fel precun şi clienţilor de afaceri şi de retail.

4.1. Istoric

Logo-ul mai vechi al Credit Suisse

1856 – înfiinţarea Credit Suisse

1905 – Prima filială (în Basel)

1940 – Prima filială în afara Elveţiei (în New York)

1978 – Începutul cooperării cu Prima Corporaţie din

Boston,care a fost redenumită ulterior Prima Bancă Credit

Suisse (CS) din Boston

1989 - CS Holding a devenit compania mamă a Grupului

1990 – Achiziţionarea Băncii Leu

1993 - Achiziţionarea Swiss Volksbank

1994 – Alianţa strategică cu Swiss Re

1995 - Alianţa strategică cu Winterthur Group

1996 - CS Holding devenise Credit Suisse Group; afacere

de investiţie bancară numită şi Credit Suisse First Boston

(CSFB)

1997 – Alianţa cu Grupul Winterthur

2000 - Achiziţionarea Donaldson, Lufkin & Jenrette (DLJ)

2001 – Sponsorizare pentru Echipa Sauber Petronas (acum

BMW Sauber F1 Team)

2002 – Divizarea structurii organizaţionale a grupului în

două unităţi bancare: Serviciile Financiare Credit Suisse şi

Primul Credit Suisse din Boston

20

2004 - Divizarea structurii organizaţionale a grupului în trei

unităţi bancare: Credit Suisse, Primul Credit Suisse din

Boston şi Winterthur

2006 - Credit Suisse suferă o schimbare majoră de

structurare a modelului "One Bank". S-a lipsit de

Winterthur până ce AXA s-a reorganizat din nou,

înlocuind CSFB cu Banca de Investiţii. A fost retrânsă şi

Prima filiala din Boston.

2008 - Credit Suisse retrage câţiva dintre angajaţii săi ca

rezultat al evaluării totale a activelor de 2.85 miliarde de

dolari.Credit Suisse writes down $2.85B

4.2.Managementul bunurilor\activelor

În cadrul managementului bunurilor, Credit Suisse oferă produse variate pentru toate

domeniile de investitie, începând cu venituri fixe şi produse multiple din gama activelor, şi

terminând cu investiţiile alternative, aşa precum real estate, fondurile de bază, egalitate

privată şi managementul volativ. Managementul activelor la Credit Suisse cuprinde portofolii,

fonduri reciproce şi alte unelte de investiţie pentru un spectru larg de clienţi, începând de la

cei guvernamentali, instituţionali şi corporativi, terminând cu persoanele fizice. Având birouri

de management al activelor în 18 ţări, managementul activelor al Credit Suisse este coordonat

la nivel global prin retele integre pentru a aduce ideile bune de investiţie în toate băncile din

lume.

Serviciile Share

Prin serviciile share,Credit Suisse oferă servicii de a susţine diviziile, în timp ce asigură

un control independent. Diviziile Serviciului Share include CFO, COO, CRO, Consiliul

General şi divizia tehnică.

Winterthur a fost desprins de la Credit Suise în data de 14 iunie, 2006. AXA a obţinut

titulatura de companie lider în asigurare din Elveţia după Grupul Credit Suisse pentru 8 mlrd

de Euro.

21

Unităţile

Compania are trei unităţi de operare din 2004.

Credit Suisse, bancă privată

Prima Bancă Credit Suisse din Boston, bancă de investiţii (redenumită Credit Suisse

1/16/2006)

Managementul activelor al Credit Suisse, managementul bunurilor.

4.3.Fuziuni şi Achiziţii

CSFB USA este subdiviziunea integră a Primului Credit Suisse din Boston, care este de

altfel şi, subdiviziunea integră a CS. CS este subdiviziunea integră a CSG. CSFB USA a fost

creată ca rezultat al fuziunii cu DLJ, care a fost completată în data de 3 noiembrie 2000. CSFB

LLC, principalul broker-dealer autorizat al Statelor Unite,devenise subsidiară DLJ, şi DLJ

schimbându-se ulterior în CSFB USA.

Înainte de fuziunea DLJ, Credit Suisse Group (CS) a cumpărat First Boston în 1988

creând CS First Boston. Sistemul de indexare a preţurilor a crescut după fuziunea

Donaldson, Lufkin & Jenrette (DLJ).

Dezaprobări\Critici

În 2007, Credit Suisse a primit critici referitoare la coordonarea exploatării forestiere de

către organizaţia din Malaezia – Samling, la bursa de schimb din Hong Kong. Reprezentanţii

mediului au acuzat Samling-ul pentru distrugerea spaţiilor forestiere şi exploatare ilegala.Credit

Suisse susţine că Samling a fost criticat pe nedrept, acuzaţiile fiind mai întâi de toate primite din

partea publicului general şi nu din partea experţilor băncii care participaseră la sondaj făcut de

către o agenţie independentă. Concluzia la care au ajuns este că această companie a folosit toate

standardele naţionale şi internaţionale relevante pentru menţinerea spaţiului forestier

22

Bibliografie

1. www.bnr.ro

2. www.riksbank.se

3. www.wikipedia.com

4. www.snb.ch

5. www.creditsuise.com

6. www.capital.ro

23