Monitoringul integrat al biodiversitatii in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

Cea mai umedă zonă a Europei, cea mai joasă şi mai nouă regiune de câmpie, este situată

în partea de est a României, între paralela de 44024’ şi 46042’ latitudine nordică şi

28014’ şi 29046’ longitudine estică, în zona de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Suprafaţa ei totală este de 5240 km², din care 4340 km² pe teritoriul României, incluzând şi laguna Razim – Sinoie. Este a doua deltă ca mărime din Europa, după delta fluviului Volga (18.000 km²).Prin bogatia peisagistica si prin fauna,Delta Dunarii prezinta un interes cu totul deosebit din punct de vedere stiintific- un adevarat laborator de formare a ecosistemelor deltaice, turistic si economic prin resursele sale naturale regenarabile.

Delta Dunării este o unitate de relief recent formată prin colmatarea unui golf marin cu aluviunile aduse de fluviu sau cu cele resedimentate de curentul circular al Mării Negre, care au creat (în Pleistocen) sistemul de grinduri conjugate din deltă (Letea, Caraorman); după formarea acestuia (care a închis golful iniţial), teritoriul deltei a devenit un liman.

Rezervatia biosferei Delta Dunarii reprezinta un teritoriu cu importanta ecologica de interes national si mondial alcatuit din urmatoarele unitati fizico-geografice:

-Delta Dunarii,

-Complexul lagunar Razim-Sinoe,

-Dunarea Maritima in amonte pana la Galati(Cotul Pisicii),

-Litoralul Marii Negre, inclusiv apele maritime si marea teritoriala pana la izobata de 20 m, de la bratul Chilia si pana la capul Midia .

Unul din motivele pentru care Delta Dunării a devenit rezervaţie a biosferei este acela că, în comparaţie cu alte delte ale Europei şi chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unităţi sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităţilor antropice din ultimile decenii şi efectivele acestor specii ca şi habitatele lor au fost grav afectate.

Începând cu anul 1991 s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare

Mozaicul de habitate dezvoltate în RBDD este cel mai variat din România şi găzduieşte o mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la 5.429 de tipuri.

Au fost inventariate:

30 tipuri de ecosisteme, 5 429 specii, din care 1 839 specii de floră :alge planctonice (678 specii), licheni (107

specii), macromicete (38 specii), plante vasculare (1016 specii) si 3 590 specii de faună: moluşte (91 specii), insecte (2 244 specii), peşti (135 specii), amfibieni (10 specii), reptile (11 specii), păsări (331 specii), mamifere (42 specii).

Ecosisteme în RBDD

În RBDD se întâlnesc 30 de tipuri de ecosisteme (23 naturale şi 7 antropice) . Formaţiunile de apă cuprind apele curgătoare (Dunarea şi braţele sale principale, canalele cu circulaţie activă a apei, canale din zonele naturale cu circulaţie a apei în regim liber, canale din interiorul polderelor, cu schimbul controlat al apei sau fără schimb de apă), ape dulci stătătoare (lacuri cu o suprafaţă mare şi/sau schimb activ de apă, lacuri cu schimb redus de apă şi lacuri din interiorul polderelor cu schimb controlat de apă), ape stătătoare sălcii şi sărate (lacuri izolate), lagune costiere (lagunele cu legătura la mare), zone marine costiere (golfuri semi-închise şi ape marine costiere).

Zonele umede includ vegetaţia acvatică limitrofă (stufărişurile, plaurii, formaţiunile de salcii de pe maluri, păşunile de pe malurile inundate frecvent în asociaţie cu pâlcuri de sălcii sau sălcii izolate).

Pădurile, tufişurile şi vegetaţia ierboasă cuprind pădurile fluviatile temperate (pădurile mixte de stejar), tufişurile şi vegetaţia ierboasă (pajiştile de stepă, luncile de pe grindurile marine, luncile de pe câmpiile cu loess, şi tufişurile şi vegetaţia ierboasă de pe solul calcaros), şi zonele deschise cu sau fără vegetaţie săracă (dune, dune cu nisipuri mişcătoare sau partial mişcatoare, parţial acoperite cu vegetaţie, cordoane litorale slab consolidate şi plajele).

Amenajări (amenăjari agricole, amenăjari forestiere, plantaţii de plopi de pe malurile râului, amenajări piscicole, diverse alte amenăjari, poldere abandonate aflate în refacere ecologică);

FLORA - 1 839 specii floră 

Flora din RBDD este reprezentată de 1.839 de taxoni, iar circa 70% din vegetaţia deltei este dominată de stuf (Phragmites australis), papura (Typha angustifolia), asociaţiile de vegetaţia de pe plauri.

În lacuri, canale, se întâlnesc plante acvatice reprezentate de specii submerse: nufăr (Nymphea sp., Nuphar), ciulinul de baltă (Trapa natans), Potamogeton sp., Myriophyllum sp., Utricularia sp. 

Pădurile de salcie se întâlnesc pe malurile mai înalte (Salix trianda, Salix fragilis si Salix alba) în timp ce salcia cenuşie de talie mică (Salix cinerea) se întâlneşte pe malurile mai joase. 

În pădurile Letea şi Caraorman, dezvoltate în zonele joase şi mai umede dintre grindurile de nisip numite “hasmace” se întîlnesc specii de stejar (Quercus robur, Quercus pedunculiflora) împreună cu specii de frasin (Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae), cu specii variate de arbuşti sau de plante căţăratoare cum sunt: viţa salbatică (Vitis silvestris) sau liana (Periploca graeca). 

Dunele se caracterizează prin prezenţa asociaţiilor de arenacee (cu Koeleria pyramidata, Koeleria glauca, Festuca pallens, etc.). 

În zonele cu soluri sărate sunt frecvente asociaţiile de plante halofile cu Salicornia herbacea, Suaeda maritima, Puccicinelia distans, Aeluropus littoralis, şi Limonium gmelini. O categorie distinctă o formează plantele fără rădăcini, plantele plutitoare cum sunt: Salvinia natans, trei specii de Lemna, Wolffia arrhiza, Utricularia vulgaris, şi Spirodela polyrrhiza.În perioada inventarierii speciilor din RBDD au fost descoperite şi 2 specii noi pentru ştiinţă: Centaurea pontica, şi Elymus pycnattum deltaicus.

FAUNA - 3590 specii faună 

Datorită condiţiilor prielnice create de varietatea mare de habitate terestre şi acvatice fauna RBDD este reprezentată de 3.590 de specii (3061 nevertebrate şi 529 vertebrate). 

Nevertebratele formează, de departe cea mai mare parte din fauna RBDD cu peste 3.000 de specii. Din acestea sunt 435 de specii de viermi şi rotifere, 91 de specii de moluşte, 115 specii de crustacee, 168 de specii de arahnide şi 2.244 de specii de insecte. Pînă în prezent au fost descrise 37 de specii noi pentru ştiinţă, incluzând un vierme Proleptobchus deltaicus, 5 specii de arahnide 1 specie de peşteKnipowitschia cameliae şi 30 de specii de insecte, printre care Isophya dobrogensis, Diaulinopsis deltaicusşi Homoporus deltaicus.

Fauna piscicolă din RBDD are o varietate remarcabilă, cuprinzând 135 de specii. Majoritatea acestora sunt specii de apă dulce, dar sunt reprezentate şi specii marine precum şi specii eurihaline care trăiesc în Marea Neagră şi pătrund în Deltă şi în Dunăre în timpul sezonului de reproducere.Aproximativ o treime dintre specii au fost şi sunt valorificate economic prin pescuitul comercial intensiv, inclusiv grupul de sturioni (specie prohibiţa pentru o perioada de 10 ani, începând cu 2006) şi scrumbia de Dunăre (Alosa pontica).

Fauna amfibienilor şi a reptilelor este bine reprezentată în RBDD, cele mai multe din specii fiind protejate prin lege. Amfibienii sunt reprezentaţi de 10 specii de broaşte:

broasca de lac mare (Rana ridibunda), buhaiul de baltă (Bombina bombina), brotăcelul (Hyla arborea), broasca de pământ brună (Pelobates fuscus), broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis), Broasca de pământ siriaca (Pelobates syriacus balcanicus), Rana lessone şi 2 specii de sopârle de apă, triton (Triturus dobrogicus, T.vulgaris). Reptilele sunt reprezentate de 11 specii incluzând ţestudine, şopârle (Sauria) şi şerpi (Serpentes).

RBDD ramâne, însa cea mai renumită pentru fauna ornitologică, fiind înregistrate în total 331 specii (în afara celor 520 de specii inventariate în toata Europa de Vest). Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus). Se mai întâlnesc aici colonii importante de stârc lopătar (Platalea leucorodia) şi câteva specii cuibăritoare de vultur codalb (Haliaeetus albicilla).

Zona Deltei Dunării este un loc de popas major, atât de primavară cât şi de toamnă, pentru câteva milioane de păsări, în special rate, barza albă (Ciconia ciconia) şi numeroase specii de păsări de pradă. În sezonul de iarnă, RBDD găzduieşte grupuri mari de lebede si gâşte, incluzând aproape întreaga populaţie de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

Cele 331 specii de păsări includ:

-cea mai mare parte a populaţiei Europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) şi pelican creţ(Pelecanus crispus);

-60 % din populaţia mondială de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus)

-50 % din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu ( Branta ruficollis) (pe perioada iernii).

Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii incluzând specii de importanţa conservativă europeană cum sunt vidra (Lutra lutra) şi nurca europeană (Lutreola lutreola). Bizamul (Ondatra zibethicus) şi mistreţul (Sus scrofa) ce au importanţă economică pentru blana şi respectiv, pentru vânatoare. Alţi prădători sunt reprezentaţi de hermină (Mustela erminea), câinele enot (Nyctereutes procyonoides), vulpea (Vulpes vulpes) şi pisica sălbatică (Felis silvestris).

Scopul principal al declarării Deltei Dunării ca rezervaţie a biosferei a fost şi este conservarea diversităţii speciilor şi habitatelor pe care le adăposteşte.

Ca urmare, monitoringul biodiversităţii este o sarcină permanentă, pe termen lung pentru obţinerea de informaţii cu privire la:

-conservarea unor specii ameninţate şi/sau cu valoare ecologică ridicată şi a habitatelor lor;

-evaluarea efectelor măsurilor de conservare a unor specii şi a habitatelor lor;urmărirea evoluţiei biodiversităţii în zonele cu protecţie integrală în vederea menţinerii integrităţii lor ecologice

În selectarea parametrilor cheie ce trebuie monitorizaţi, Programul EuroMAB pentru Monitoringul Integrat al Rezervaţiei Biosferei presupune ca Programul de monitoring al biodiversităţii să includă date despre structura, funcţiile şi dinamica biocenozelor animale şi vegetale precum şi date despre calitatea habitatelor care fac legătura cu celelalte domenii de monitoring.

Monitoringul zonelor cu protecţie integrală

Monitoringul celor 18 zone cu protecţie integrală se face pe grupe taxonomice selectate pentru a fi urmărite în timp, iar taxonii au fost aleşi pentru a fi indicatori ai evoluţiei în timp ai acestor zone.Zone cu protecţie integrală: Roşca-Buhaiova, Lac Răducu, Lac Nebunu, Vătafu, Lunguleţ, Sărături Murighiol, Sacalin-Zătoane, Periteaşca-Leahova, Lac Rotundu, Lac Potcoava, Lac Belciug, Istria-Sinoe, Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Arinişul Erenciuc, Insula Popina, Pădurea Caraorman, Pădurea Letea.

Elemente de monitoring ale zonelor cu protecţie integrală:

-grupe evaluate: fitoplancton, zooplancton, macronevertebrate, macroflora, moluşte, peşti, amfibieni, reptile, păsări.-parametri: biomasa, specii dominante animale şi vegetale, identificarea şi repartiţia asociaţiilor vegetale, apreciere cantitativă, identificarea zonelor de cuibărit şi aglomerare pentru păsări, abundenţa numerică relativă etc.

Prin Convenţia de la Berna sunt protejate un mare număr de păsări (313 din totalul de 331 specii), urmând apoi un numar de 22 de specii de mamifere dintre care 7 specii sunt strict protejate, şi de asemenea un număr de 24 de specii de peşti din care 22 specii sunt protejate.

Monitoringul păsărilor

Având în vedere valoarea Deltei Dunării, ca zonă de importanţă avifaunistică, monitoringul păsărilor este o activitate care necesită o atenţie deosebită.

Monitoringul păsărilor se concentrează asupra speciilor de interes major:

-specii care cuibăresc în colonii (Phalacrocorraciidae, Pelecaniidae, Ardeidae, Threskiornithidae);

-specii cuibăritoare dispersate, care nu cuibăresc în colonii (Podicipedidae, Ardeidae, Anatidae, Rallidae);

-specii migratoare care iernează (Gaviidae, Podicipedidae, Ardeidae, Anatidae, Rallidae, Phalacrocoraciidae, Gruidae).

Criteriile care au condus la selectarea acestor specii sunt: speciile incluse în Lista Roşie a RBDD, speciile ameninţate cu dispariţia la nivel mondial, specii ale căror efective scad datorită ameninţărilor umane, specii monumente ale naturii, specii de interes vânătoresc, specii noi de păsări care se află în expansiune pe teritoriul rezervaţiei, specii introduse artificial şi care ar crea probleme, speciile pentru care rezervaţia deţine un procent de 1% din populaţia migratoare a acestor păsări.

Parametrii care se monitorizează anual în colonii sunt: numărul speciilor, numărul de perechi cuibăritoare, numărul de cuiburi, factori legaţi de deranj. În cazul recensământului sincron de iarnă la păsările acvatice se înregistrează numărul de specii şi numărul de exemplare observate pe fiecare zonă de recensământ.

Monitorizarea faunei de interes cinegetic se realizează prin evaluarea anuală în sezonul de primăvară a efectivelor vânatului sedentar, în scopul estimării efectivelor de reproducere a vânatului şi, implicit, a cotelor de recoltare.

Specii de interes cinegetic de pe teritoriul RBDD: iepure (Lepus europaeus), fazan (Phasianus colchicus), mistreţ (Sus scrofa), căprior (Capreolus capreolus), vulpe (Vulpes vulpes), potârniche (Perdix perdix), hermelina (Mustela herminea), nevăstuica (Mustela nivalis), bizam (Ondatra zibethica), dihor (Mustela putorius), porumbelul gulerat (Columba palumbus), porumbelul de scorbură (Columba oenas), turturele (Streptopelia), grauri (Sturnus vulgaris), gâsca de vară (Anser anser), gârliţa mare (Anser albifrons), raţe sălbatice, lişiţe (Fulica atra), sitari (Scolopax rusticola).

Parametrii care caracterizează această resursă şi frecvenţa observaţiilor sunt: număr de specii de vânat sedentar, număr de indivizi pe specie/unitatea de suprafaţă, specii de păsări de interes cinegetic, specii de animale de interes cinegetic.

Specii de fauna declarate monumente ale naturii in RBDD,colonii de importanta internationala (procente din pop. europeana-E,mondiala-M, palearctica- P)

Tadoma tadoma/ califarul alb Himantopus himantopus/ piciorangul Platalea leucordia/ starcul lopatar- 1 E Egretta alba/ egreta mare- 71 E Egretta garzatta/ egreta mica-11 E Neophron percnopterus/ vulturul hoitar Testudo greaca ibera/ broasca testoasa de uscat T. ferruginea/ califarul rosu Corvux corax/ corbul Otis tarda/ dropia O. tetrax/ spurcaciul Pelecanus onocrotalus/ pelicanul comun- 52 P Pelecanus crispus/ pelicanul cret- 5 W Branta ruficollis/ gasca cu gat rosu- 90 W Ardeola ralloides/ starc galben- 26 P Plegadis falcinellus/ tiganus- 30 E Haliaeetus albilila/ codalb- 1 E Phalacocrorax pygmeus/ cormoran- 61 W

Monitoringul pescariilor

Monitoringul pescăriilor se realizează pe cele trei tipuri de pescării: -pescăria peştilor de apă dulce; -pescăria peştilor migratori; -pescăria peştilor marini. Această clasificare permite analiza stocurilor de peşti pe tipuri de habitate, zone de pescuit, metode şi unelte de pescuit. Pe teritoriul RBDD au fost executate 26 amenajări pentru piscicultură (10 însistem extensiv şi 16 intensiv).

Zonele de pescuit de pe teritoriul RBDD cuprind :-suprafeţe inundabile ale Deltei Dunării, -Complexul lagunar Razim-Sinoe, -zona de luncă inundabilă, pe porţiuni de pe braţele Dunării şi Marea Neagră.

Pescuitul este interzis în zonele cu regim de protecţie integrală Parametrii utilizaţi în monitorizarea resursei piscicole:

-exploatarea: captura pe specii, efortul de pescuit, captura pe unitate de efort, producţia programată, producţia realizată;-structura capturilor: lungimea totală, greutate totală, care se realizează anual, toamna; -starea stocurilor: producţia maxim durabilă.

Datele obţinute în programul de monitoring al pescăriilor sunt utilizate în activitatea de cercetare în scopul: - stabilirii stocurilor şi a măsurilor de optimizare a exploatării; -estimarea efectelor reglementărilor de pescuit.

În ultimul timp se înregistrează schimbări majore în comunităţile de peşti din RBDD datorită cantităţii de nutrienţi. Astfel, Institutul de Cercetări şi Proiectări Delta Dunării din Tulcea a monitorizat pescăriile (cherhanalele) din Delta Dunării în ultimii 30 de ani. Cifrele indica atât schimbarea calitativă (speciile valoroase de sturioni, ştiucă şi lin aproape au dispărut) a capturilor cât şi cantitativă ( de la aproximativ 12.000 t/an, la mai puţin de 5.000 t/an).

DEGRADAREA BIODIVERSITATII

Degradarea biodiversităţii se manifestă pe multiple planuri, plecând de la reducerea şi ajungând la dispariţia unor specii sau a unor ecosisteme.

Degradarea biodiversităţii apare în urma manifestării presiunii antropice prin:o distrugerea şi fragmentarea habitatelor;

o supraexploatarea speciilor (vânătoarea, pescuitul);

o introducerea speciilor alohtone (originare din alte zone, inexistente în ecosistem);

o pierderea în „cascadă”, după principiul efectului în lanţ declanşat în momentul în

care o primă specie este afectată.

În ultimele patru-cinci decenii, în Delta Dunării s-au înregistrat deteriorări ale habitatelor şi pierderi de specii, cauzate de o serie de factori:

construirea de diguri în amonte, care au afectat evident regimul natural de inundare; crearea de incinte agricole şi piscicole în deltă, care au redus zona naturală cu peste 20%

din suprafaţă; nivelul ridicat al nutrienţilor din apă, care a dus la pierderea vegetaţiei acvatice şi

schimbări în structura populaţiei de peşti; poluarea industrială care se acumulează în icrele peştilor şi în ouăle păsărilor ihtiofage

cum sunt pelicanii, cormoranii, scăzând astfel capacitatea lor de reproducţie; extinderea canalelor artificiale pentru navigaţie care au afectat negativ regimul hidrologic

şi calitatea apelor lacurilor; gospodărirea defectuoasă a resurselor piscicole şi stuficole care conduce la dezvoltarea

unei pieţe negre.

PROTECTIA BIODIVERSITATII

Diversitatea sistemelor vii este esenţială în menţinerea echilibrului ecologic, în asigurarea capacităţii de suport a ecosistemelor naturale şi artificiale. Activităţile de protecţie şi conservare ale naturii se fundamentează pe principii generale, cum sunt:

o conservarea diversităţii calitative a naturii corespunde celor mai înalte interese

ale omenirii; o viaţa există sub formă de comunităţi de organisme într-un spaţiu definit sub formă

de biocenoză; o proprietatea specifică fundamentală a viului este capacitatea de autoapărare cu

ajutorul autoreproducerii, cu modificările sale şi capacitatea de autoreglare; o în natură există o strânsă conexiune între diferitele specii;

o fiecare specie reprezintă de obicei populaţii integrate în cursul evoluţiei, care

schimbă gene între ele; o conservarea naturii este un element indispensabil pentru dezvoltarea socio-

economică; o efectul societăţii umane şi al economiei sale asupra biosferei se realizează prin

mijlocirea acţiunilor fiecărui om.

Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor (UICN) a stabilit trei obiective principale pentru protecţia naturii în general, şi a biodiversităţii, în special:

o menţinerea proceselor ecologice esenţiale şi a sistemelor de care depinde viaţa;

o conservarea diversităţii genetice si deci a genofondului biosferei;

o utilizarea durabilă a speciilor şi ecosistemelor

În cadrul Convenţiei pentru Conservarea Biodiversităţii (1992), monitoringul biodiversităţii este recomandat ca un prim pas şi un mijloc permanent de învăţare în scopul unui proces de conservare şi dezvoltare durabilă eficientă. Crearea şi implementarea unui sistem de monitoring care să răspundă unor obiective bine definite, adresate unui nivel specific de organizare, care să surprindă în timp şi spaţiu fenomenele şi procesele care au loc, este condiţia necesară şi permanentă pentru includerea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în reţeaua europeană de monitoring.