Introducere

În aceast proiect vom încerca să cercetăm unul dintre cele mai riguroase dezeechilibre macroeconomice din Republica Moldova. În unele state ale lumii, în anumite perioade, inflația a fost și este în continuare cel mai mare dușman al progresului și prosperității economice. În alte ipostaze inflația poate constitui un bun stimulator pentru adaptarea politicilor antiinflaționiste în strategiile de dezvoltare ale țărilor.

Perioada de adaptare a Republicii Moldova la consecințele dezmembrării Uniunii Sovietice și dezintegrării teritoriale interne s-a suprapus, practic, cu perioada reformării fundamentale a sistemului economic. Trecerea de la economia centralizată și planificată la cea de piață s-a realizat într-un mod destul de rapid în toate directiile principale, care includeau liberalizarea prețurilor, activitatea economică externă,constituirea pieței interne, privatizarea în masă, punerea în circulație a valutei naționale în anul 1993, crearea unui nou sistem bancar. Au fost modificate condițiile și regulile activității economice și tot în această perioadă Republica Moldova s-a confruntta cu dezechilbre inflaționiste care se manifestă și pînă în prezent cu intensități diferite și diverse forme.

1. Conceptul de infație

 Sensul inițial al termenului de "inflatie" este strîns legat de ideea de "umflare", de "crestere", dar se vizează o creștere negativă. De regulă, se considera ca acest fenomen este cauzat de existența unui surplus de moneda, dar inflatia nu este legată numai de procesele monetare.                      

          În cercetările moderne o altă concepție asociată termenului de "inflatie" este aceea că inflația reprezită un fenomen activ, care se iscă în miscare, în cazul în care balanța este dezichlibirată, pentru a fi regăsit din nou. Limbajul economic contemporan este foarte evocator în această privință, cuprinzând concepții ca "presiuni inflationiste", "tensiuni inflationiste" toate acestea reliefînd că inflația aparține ariei dinamicii economice. Deci, inflatia este un fenomen care se produce în timp și care conturează anumite "forțe" opuse care consilidează sau dereglează o mișcare prealabilă.

          Inflația prevede un termen de accelerare, adică reprezintă un fenomen de creștere a vitezei diferitelor procese, în particular a vitezei de circulație a monedei si a vitezei de majorare a prețurilor. Din punct de vedere istoric, inflația a fost definita, pentru prima data, ca un fenomen monetar. Potrivit terminologiei clasice a inflatiei, aceasta reprezintă un fenomen care constă în apariția în circulatie a unei cantități excedentare de monedă, care perturbează echilibrul monetar.

  Sensul inflației constă în dezichilibrul dintre evoluția monetară, "umflată" artificial, pe de o parte si evoluția naturală a economiei reale, pe de altă parte. Din această cauza, termenul de "inflatie" se întrebuințează și altor variabile decât moneda. De exemplu, "inflația bugetară", "inflația salarială", sunt asociate în mod neîndoelnic cu inflația monetară, dar care pot fi și fenomene suverane.

          "Inflatia bugetara" relevă o situație în care mărimea veniturilor si cheltuielilor bugetului national cresc într-un mod mai accelerat decât alte elemente. "Inflatia bugetara" este disparitatea dintre cresterea constituentelor bugetului si alte variabile ale economiei.

        "Inflatia salariala" se ivește într-o societate care cedeaza presiunilor puternice ale sindicatelor, ceea ce face ca salariile să se majoreze într-o mod mai ridicat decât alte variabile ale economiei.

   În lucrarile economice contemporane, inflația este definită, de regulă, prin creșterea nivelului prețurilor deși, de obicei se menționează că nu orice majorare a prețurilor este inflaționistă. În general, pentru a face distincție între o creștere de prețuri neinflaționistă și una inflaționistă, e necesar sa se ia în considerație, în primul rând, gradul de generalitate al majorării de prețuri.Într-o economie pot avea loc majorări sau reduceri de prețuri sau pot exista prețuri ce nu se modifică; există cazuri în care corelarea tuturor modificărilor de prețuri antrenează o creștere a nivelului general al prețurilor, situații în care există inflație și situații în care, deși au loc creșteri ale prețurilor anumitor bunuri, nu există o creștere general a prețurilor și deci nu se manifestă fenomenul inflației. Rezultă că inflația este o mișcare de stimulare, în care se majorează nivelul mediu al tuturor prețurilor. Însă, gradul de generalitate al creșterilor de prețuri nu este un criteriu suficient pentru definirea inflației. Pentru a exista inflație, mai trebuie ca majorarea generală de prețuri să fie o creștere care nu conține în sine, însăși principiul care să o oprească.

2. Cauzele apariței fenomenului inflației

Fenomen economic deosebit de multilateral și cuprinzător, inflația a produs o dezbatere complexă între economisti. La moment nu există o teorie general acceptată a inflației, cauzele care generează acest proces economic pot fi de origine economică, psihologică, social-politică, internă sau externă, încadrate prin relațiile economice internaționale și al creșterii interdependențelor dintre economiile lumii.

Anumite procese inflaționiste se iscă din partea cererii, altele, din partea ofertei. Samuelson menționa privitor la aceste procese că "trăsătura caracteristică esențială a inflației moderne este că ea are o dinamică internă și că sunt greu de oprit dupa ce s-au declanșat".Este vorba in această situație de aceea  ce specialiștii numesc inflația inerțială, anticipată sau fundamentală, adică acea rată a inflației pe care agenții economici o anticipează și o iau în calcul atunci când încheie contracte și acorduri oficiale.

  Din punctul de vedere al cauzelor declanșatoare de inflație putem enumera următoarele tipuri de inflație:

    1.Inflație prin cerere - are la bază creșterea cererii globale în fața căreia oferta este inelastică sau  indiferentă. Premisa inflației este ca masa monetară să crească mai repede decât PNB sau PIB, adică oferta de monedă și veniturile agenților economici cresc mai intens decât oferta de bunuri economice. Pentru a avea loc procesul  inflaționist este necesară atât creșterea generalizată a prețurilor cât și creșterea în timp a acestora. Pentru a se realiza majorarea de durată a fenomenului împrejurările sunt multiple. Ele țin mai întâi de mecanisme intenționate de a crea în mod repetat mai multă monedă decât nevoile circulației, datorită fluxului de metale prețioase, tipărirea unui volum exagerat de bancnote, politica monetară extensivă a băncii centrale etc, neînsoțite de creșterea corespunzătoare a ofertei.  

2.Inflația prin costuri - se bazează pe legăturile care există între nivelul costurilor, comportamentul agentilor economici și eficiența utilizării factorilor de producție. Ipoteza de la care pornește analiza o reprezintă faptul că costurile unitare primesc un impuls de creștere. Acest impuls de creștere poate fi generat de:

- deprecierea monedei naționale în raport cu principalele valute internaționale; ceea ce duce la scumpirea factorilor de producție din import;

- pierderea sau restrângerea unor pițte de desfacere, ceea ce conduce la majorarea costului mediu fix;

- atragerea in circuitul economic a unor factori de producție mai mari, ai căror prețuri sunt mai înalte în raport cu productivitatea marginală ca urmare a unor proaste alocări de resurse;

- existența deja a unui proces inflaționist.

3.Inflația structurală presupune o situație dificilă din economie, în care cererea și oferta se schimbă în sens contrar; ca regulă, cererea agregată crește, iar oferta agregată scade. Ea reprezintă atât o continuare între inflația prin cerere și cea prin costuri, dar are și unele elemente componente specifice: existența unor puternice structuri monopolist , de oligopol și administrative,care au capacitatea de a stimula unele componente ale cererii globale, concomitent cu reducerea unor elemente ale ofertei globale.

3. Influența inflației asupra dezvoltării economice

Fenomenul inflaționist s-a marcat in viața oamenilor înca de la începuturi sub diferite forme, care au avut influențe negative asupra mersului vieții economice,sociale si politice.  

Inflaţia reprezintă un dezechilibru care afectează, în mărimi diferite, toate economiile naţionale, care poate fi identificat prin două tendinţe majore și anume: creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.

  Se consideră că inflaţia este un factor individualizat prin crearea permanentă mai rapidă a capacității puterii de cumparare faţă de volumul bunurilor și serviciilor, așa dar din aceasta rezltă creșterea veniturilor și preţurilor în timp ce puterea banilor scade.

Instrumentul care se aplică cel mai des în măsurarea inflașiei este indicele general al preţurilor sau indicele sintetic al preţurilor. Acest instrument, cu toate că are anumite insuficienţe, exprimă, în linii generale, majorarea preţurilor ca fenomen de ansamblu care influențează negativ economia.Însă, nu orice creștere a indicelui general al preţurilor este expresia directă a inflaţiei. Deci pentru a conchide o cocluzie corectă cu privire la natura inflaţionistă sau a creșterii indicelui general al preţurilor, adesea, sunt necesare informaţii,date statistice și analize suplimentare.

Cealaltă tendinţă foarte importantă ce caracterizează situaţia de inflaţie,este scăderea puterii de cumpărare a banilor.Aceasta constă în remarcarea faptului că în decursul unei perioade relativ lungi de timp, volumul bunurilor și serviciilor ce se cumpără într-o economie scade în comparaţie cu masa monetară și nivelul preţurilor acestor bunuri și servicii. Aceasta se determină ca un raport între masa monetară și nivelul preţurilor, arătând câte bunuri și servicii se pot cumpăra cu cantitatea de bani existentă în economie, la un nivel dat al preţurilor.

Corelatia dintre inflaţie şi creşterea economică se remarcă, prin experiență, a fi invers proporţională. Şi anume, ratele ridicate ale inflaţiei sunt însoţite de rate negative de creştere economică.Deasemenea,inflația reprezintă o dezbatere monetară şi materială,care se afirmă atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa bunurilor economice.Deseori, apariția acesteia este cauzată de

numeroase aspecte psihologice, spre exemplu:de frica instabilităţii economice şi folosind mecanismul creditului, oamenii aduc în "prezent" o cerere viitoare de consum.

Inflaţia , prin consecința deprecierii monedei naționale, modifică comportamentul individual, atât cel de consum, cât şi cel al economisirii. Astfel, în ipostaza de consumatori şi pentru a domoli efectul deprecierii monedei, agenţii economici accelerează ritmul cumpărărilor, plasându-şi disponibilul de numerar, în special în bunuri de folosinţă îndelungată sau în diferite bunuri de valoare precum obiecte din aur, opere de artă etc.

Drept rezultat, va avea de suferit atât nivelul cât și structura fenomenului de economisire. În general, inflaţia descurajează economisirea, prvocând subiecţii economici să cheltuiască mai mult. Pe fundalul unei inflaţii rapide,populația preferă satisfacţiile prezente celor viitoare, neavând siguranța că în viitor economisirea unei părţi din venit le va aduce aceeaşi mulțumire. Acest gen de comportament orientează spre schimbarea structurii economisirii. Astfel, se va majora procentul economisirii pe termen scurt şi cu caracter speculativ, în dezavantajul celui pe termen lung. De aici, rezultă efectul direct şi negativ asupra investiţiilor. 

Sunt privilegiate și investiţiile pe termen scurt, în detrimentul celor pe termen lung, mai costisitoare, dar destinate creării brute de capital în economie, unde șansa dobândirii de profit este mai izolată. Efectul este apariţia unui sector terţiar supramajorat, în care întreprinzătorii investitori ajung la profit într-un interval relativ scurt.În literatura de specialitate nu se neglijează idea că s-au înregistrat şi se înregistrează procese de creştere economică inflaţionistă. Acest lucru este posibil şi explicabil prin preţurile relativ mari, atragătoare pentru producători şi prin rata medie a dobânzii mică, care permite amortizarea investiţiilor. Continuarea întreţinută a unui asemenea proces se loveşte, însă, de anumite restricţii. Economisirea forţată, prin retragerea de la consum din cauza preţurilor mari, şi transformarea ei în potenţiale investiţii nu se efectuează în orice condiţii. Acest fapt se întâmplă doar în ţările dezvoltate, unde veniturile populaţiei sunt suficient de mari, încât să poată fi scăzute nominal şi real, pentru a crește economiile prin renunţare la consum.Deasemenea este posibil ca celelalte efecte negative ale inflaţiei să fie mult mai mari decât efectele pozitive ale creşterii economice inflaţioniste.

4.Inflația în Republica Moldova

- Metodologia privind calculul indicilui inflației de bază

Calculul acestui indicator reflectă o cunoaştere mai bună a proceselor inflaţioniste din economia naţională şi participă la perceperea şi urmărirea acţiunilor de politică monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei de către publicul larg în contextul tranziţiei băncii centrale către un nou regim de politică monetară. Indicele inflaţiei de bază este măsura ce arată sursele persistente ale presiunilor inflaţioniste care permite de a percepe ritmul inflaţiei în cazul cândconsecințele influenţelor temporare şi tranzitorii sunt eliminate . Calculul acestui indice se efectuează prin diverse metode, însă în contextul metodologiei date, vom analiza numai indicele inflaţiei de bază obţinut prin eliminarea din inflaţia totală (în cazul nostru indicele preţurilor de consum) a efectelor unor şocuri tranzitorii de genul modificărilor intervenite în urma schimbării preţurilor şi tarifelor la bunuri şi servicii cu preţuri reglementate, a condiţiilor climaterice nefavorabile care au afectat oferta de produse alimentare , modificărilor de preţ la unele produse sezoniere şi a variaţiilor preţurilor internaţionale la combustibili. Indicile inflaţiei de bază este calculat utilizând metoda excluderii cu mediaponderată, conform ecuaţiei următoare:

Ecuația

unde:IIB – indicele inflaţiei de bază;

pi – ponderea unui bun sau serviciu din coşul IPC;ipi – indicele preţului unui bun sau serviciu din coşul IPC;pexj – ponderea unui bun sau serviciu exclus din coşul IPC;ipexj – indicele preţului unui bun sau serviciu exclus din coşul IPC ;i – bunurile şi serviciile care intră în coşul IPC;j – bunurile şi serviciile care se exclud din coşul IPC la calculul IIB;n – numărul bunurilor şi serviciilor care intră în coşul IPC;m – numărul bunurilor şi serviciilor care se exclud din coşul IPC la calculul IIB.

sau indicele inflaţiei de bază poate fi calculat prin agregarea componentelorrămase după excludere (analogic ca şi în cazul calculului IPC), doar că rezultatul va fireponderat prin raportarea lui la raportul ponderii produselor şi serviciilor rămas e laponderea IPC total.

Ecuația 2 unde :pk – ponderea din coşul IPC a unui bun sau serviciu care rămâne în coşulIIB;ipk – indicele preţului unui bun sau serviciu care rămâne în coşul IIB;k – bunurile şi serviciile din coşul IPC, care rămân în coşul IIB;z – numărul bunurilor şi serviciilor care rămân în coşul IIB.

- Evoluția inflației în anii 1991- 2015

Dezintegrarea economică și teritorială, precum și erorile comise în desfăsurarea reformelor a determinat caracterul îndelungat și profund al crizei din anii 90. Criza economică a durat în Moldova 10 ani (din 1990 pîna în 1999 inclusiv), pe parcursul carora PIB s-a redus practic de trei ori și tot în această perioadă s-a intesnificat fenomenul inflației. Graficu1 Toate analizele referitoare la evoluția inflației și procesului inflaționist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii monedei naționale nu sunt tocmai relevante din motivul existenței în acei ani a unui haos monetar, circulației mai multor monede și tendinței crescătoare de pătrundere a dolarului american pe piața autohtonă. În aceste condiții BNM nu dispunea de posibilitatea de a gestiona procesul circulației monetare. În pofida intoducerii în 1993 a monedei naționale, aceasta nu este utilizată pe deplin în volumul total al tranzacțiilor din economie (o parte din volumul total al tranzacțiilor este deservită de dolar, iar din 2002 și de euro) și astfel, nu deservește circuitul total al PIB. Deasemenea, doar o partedin volumul PIB-ului Transnistriei este deservită de leul moldovenesc, ceea ce împiedică obținerea pentru întreaga perioadă de după 1994 a unor date statistice certe cu privire la volumul PIB-ului, ratele inflației și agregatele monetare. Graficul 2

Banca Naţională a Republicii Moldova răspunde de politica monetară şi cea valutară. Statutul său defineşte ca principal obiectiv al BNM: “asigurarea stabilităţii monedei interne în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor”. În fiecare an Guvernul stabileşte o rată obiectivă a inflaţiei, în acord cu FMI. Anii 1995–2003 se caracterizează prin practicarea de către Banca Naţională a unor importante operaţiuni cvasifiscale (subvenţionarea de către banca centrală a unor activităţi

economice), fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite preferenţiale. Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,8% în 1995 pînă la 4,4% în 2002, care de altfel conţine o doză ridicată de suspiciune în viziunea unor analişti financiari, a constituit o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Anul 2002 a consemnat cea mai mică rată a inflaţiei din cei 11 ani de tranziţie, 4,4%, acest rezultat fiind înlesnit de controlul administrativ al unor preţuri-cheie (inclusiv aprecierea cursului oficial de schimb, preţul energiei etc.) şi intensa monetizare a economiei.În anul 2003 rata inflaţiei de 15.7 la sută la sfârşit de perioadă a fost cea mai înaltă din ultimii trei ani. Pe parcursul anului inflaţia s-a manifestat cu o rată medie lunară de 1.2 la sută, având un caracter sezonier mai puţin pronunţat decât în anii precedenţi. În anul 2004 rata inflației a scăzut cu 3,2 % față de anul precedent iar în anul 2005 – cu 2,5 % față de anul 2004.În 2006 se manifestă o creștere sporită , cu 4,1 % față de anul anterior , urmând ca în anii următori rata inflației să scadă până la 0,4 % în anul 2009. In 2009, efectul cel mai mare al crizei politice s-a reflectat în contractarea puternică a economiei, ceea ce a condus la un proces deflaţionist foarte periculos în RM. In decembrie 2010 BNM a adoptat o nouă strategie a politicii monetare pe termen mediu, care stabileşte clar ca BNM este responsabilă pentru implementarea deplină a regimului de ţintire a inflaţiei. Presiunea inflaţionistă în 2010 este generată, în principal, de factori nemonetari aflaţi în afara controlului BNM.

În anul 2011 creșterea prețurilor a fost determinată de mai multe cauze. Printre acestea se numără:

-Majorările de tarife la energia electric,gaze și agentul termic din lunile februarie,mai și octombrie 2011, care au determinat creșterea prețurilor reglementate;

-Creșterea prețurilor la petrol pe plan internațional în prima jumătate a anului 2011, influențată de tensiunile social-politice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu;

-Efectele de runda a doua,determinate de majorările de tarife la energia electric,gaze și agentul termic,a prețurilor la combustibil și a prețurilor la produsele alimentare,care au determiner creșterea prețurilor unor bunuri și servicii aferente inflației de bază;

-Creșterea cererii interne ca urmare a majorării venitului disponibil al populației odată cu creșterea transferurilor lucrătorilor moldoveni din străinătate și a salariilor;

-Creșterea cererii externe odată cu recuperarea economiilor principalilor parteneri comerciali în prima jumătate a anului 2011.

Principalii factori care au exercitat presiune inflaționistă pe parcursul anului 2012, au constituit condițiile agrometeorologice secetoase din regiune care au cauzat majorarea prețurilor la produsele alimentare. În același timp,sporirea prețurilor din cadrul IPC a fost favorizată de efectele secundare generate de majorările de tarife tin toamna anului 2011 și creșterea tarifului la energia electrică din luna mai 2012.

În anul 2013 ,majorarea indicelui de bază a inflației s-a datorat în cea mai mare parte deprecierii în termini anuali a monedei naționale față de valutele principalilor parteneri comerciali, care au avut un caracter mai pronunțat în a doua jumătate a anului 2013.

În anul 2014, rata medie anuală a inflației a constituit 5,1 % fiind cu 0,5 puncte procentuale superioare celei din anul 2013.În această perioadă tendința de depreciere a monedei națioanle

față de dolarul SUA a reușit să compenseze , în mare parte ,presiunile dezinflaționiste determinate de o cerere agregată încă moedstă, precum și de oferta mai mare de produse alimentare pe piață ca urmare a unei revolte agricole bogate,dar și a unor embargouri din partea Federației Ruse,care prezentau riscul reducerii semnificative a ratei anuale a inflației sub ținta stabilită.Totodată ,presiuni dezinflaționiste asupra prețurilor din Republica Moldova , într-o anumită măsură,au fost exercitate de diminuarea prețurilor la produsele alimentare și la petrol pe plan internațional.

-Factorii de influență a inflației în Republica Moldova

Factori interni din Republica Moldova de influenţă:

Cantitatea de bani controlată indirect de BNM prin micşorarea / mărirea masei monetare;

Creşterea sau diminuarea cererii de bunuri şi servicii din coşul de consum ,factor ce depinde de comportamentul populaţiei, respectiv creşterea preţurilor la bunurile cu cerere sporită;

Creşterea sau diminuarea ofertei de bunuri şi servicii, influenţată de factori precum: condiţiile climaterice (de exemplu, fenomenul de secetă scade oferta la unele produse alimentare)

Politica monetara şi fiscală a BNM.

Factori externi de influenţă a inflației în Republica Moldova:

Creșterea preţului la gaz cu aproximativ 20% – produs pe care nu îl putem produce, nu îl putem înlocui şi nici elimina (pe termen scurt cel puţin) din consum. Aceeaşi situaţie este şi cazul produselor petroliere, a căror preţuri se stabilesc la nivel mondial.

De aici derivă un alt factor: includerea preţului la gaz în preţul altor bunuri şi servicii, cum ar fi activitatea spaţiilor productive (fabrici, magazine, companii).

Cursul de schimb. Aşa cum preţul produselor importate depinde de cursul de schimb, preţul final, in lei, al produselor importate ar trebui să se modifice in dependenţă de fluctuaţiile cursului de schimb. In Moldova, însă, exista fenomenul de majorarea de preţuri la deprecierea cursului de schimb.

Factorii ce nu pot fi influenţaţi de BNM:

Valutizarea. RM este o țară cu o puternică valutizare – raportul depozitelor în valută străina faţă de toate depozitele, ceea ce în Moldova constituie la momentul de faţă circa 50%, adică jumătate din depozitele deţinute oficial în bănci sunt în valută străină. Pe lângă depozitele în valută oficiale, există şi cantitatea de bani în valută cash ce circulă pe pieţele din Moldova. De aici se observă fenomenul că populaţia, de mult timp, are mai multă încredere în stabilitatea valutei străine, cel puţin pentru procurarea sau vânzarea produselor mai scumpe (cum ar fi apartamente sau maşini).

Pe lângă preţul la produsele petroliere, BNM nu poate influența nici preţurile la produsele energetice. Deşi BNM deţine setul de instrumente pentru a atenua aceste şocuri cum ar fi înăsprirea politicii monetare, aceste măsuri pot dăuna creşterii economice din Moldova.

Aşteptările inflaţioniste ale populaţiei constituie un alt factor de influenţă ce nu poate fi influenţat de BNM, însă populaţia, dintr-un motiv sau altul, poate decide să cumpere masiv sau să nu cumpere practic deloc un anumit produs.

-Instrumentele BNM de ajustare a inflației

Deşi BNM deţine setul de instrumente de ajustare a inflaţiei pe termen scurt, aceasta menţine un anumit ritm de sporire a preţurilor pe termen lung, pentru a nu dezichilibra alte procese economice sau chiar dezvoltarea economică în ansamblu a RM.Plus la aceasta, consolidarea unui anumit nivel procentual de inflaţie considerat “optim” este destul de dificilă, pentru că fiecare ţară are factori de influenţă specifici.

Creşterea monedei naţionale în economie din cause non- economice duce la creşterea inflaţiei. Masa monetară în lei poate fi majorată prin: creditarea directă de BNM a băncilor comerciale şi Guvernului sau achiziționarea de valută străină către de BNM de la băncile autorizate. Procesul de creştere a preţurilor nu trebuie considerat ca un fenomen negativ. BNM este autoritatea care stabilizează aceste creşteri şi menţine stabil un anumit nivel de creştere, pentru a evita şocurile si avalanşele de majorări de preţuri cu impact sporit asupra populaţiei.

Alt aspect care trebuie însușit corect este că BNM calculează cursul de schimb, şi nu îl stabileşte. Cursul este stabilit de activitatea economică ce se derulează în țară.

Banca central planifică să lanseze rapoarte atât de prognozare a inflaţiei pe 2 ani, pentru a ușura activitatea agenţilor economici în luarea deciziilor, cât şi rapoarte ce vor conţine instrumentele de schimbare a politicii monetare previzionate pentru viitorul apropiat, de exemplu de o liberalizare a politicii monetare.

Sintetizând că factorii de influenţă nu pot fi înțeleși exact şi complet pe un anumit termen de timp, BNM poate doar prognoza viitoarele acţiuni întreprinse, gestionate de principiile băncii de activitate, unul dintre ele fiind menţinerea stabilităţii creşterii prețurilor.

Concluzie

În final , putem remarca faptul că inflația rămâne a fi un fenomen deosebit de complex și multilateral, dar încă insufficient de cunoscut de către , acest lucru fiind reliefat atât de teoria economic cât și de situațiile economiilor naționale ale statelor lumii.Așadar, la moment nu există un instrument eficace de inlăturare sau de prevenire a acestui fenomen macroeconomic, modalitățile de soluționare variind de la o realitate economic la alta, în funcție de poziția țării în cadrul economiei globale.

Analizînd situația economică a Republicii Moldova și evoluția trendului ratei inflației am constatat că de-a lungul anilor fenomenul inflaționist a fost cauzat de numeroși factori. În epoca contemporană relatiile economice inernaționale sunt ample si complexe astfel ca fiecare economie este influențată mai mult sau mai puțin de fluxurile internaționale de valori și de toate caracteristicele pe care acestea le au și le aduc pe piețele naționale, inclusive piața autohtonă a Republicii Moldova. Țara noastră primește stimuli inflaționiști din exterior în mare măsură deoarece economia țării se bazează pe importul de materii și produse.

Conform surselor BNM, se prognozează că inflația ar putea depăși limita de sus a intervalului de variaţie de ± 1,5 puncte procentuale de la ţinta de 5% în trimestrele II, 2015 - I, 2016, ca urmare a deprecierii monedei naţionale şi posibilei majorări a tarifelor la serviciile reglementate.Constatăm că acest efect este cauza activității economice slabe din țările zonei euro și recesiunea din Federația Rusă – principalii parteneri comerciali externi ai Republicii Moldova.Acestea induc riscuri de diminuare a veniturilor valutare ale populației și ale exportatorilor autohtoni pe termen scurt, prin intermediul canalului comerțului extern și al remiterilor populației. Totodată, intensificarea tensiunii geopolitice din regiune ar putea determina presiuni inflaționiste suplimentare

Bibliografie

http://news.click.md/item/manatul-si-leul-s-au-dovedit-a-fi-cei-mai-rezistenti-in-fata-crizei-din-fostele--15058719

http://www.bnm.org/md/evolution_of_inflation

http://www.timpul.md/articol/intre-cifre-i-realitai-statistici-reale-despre-economia-r--moldova-53963.html?action=print

http://siteresources.worldbank.org/INTMOLDOVA/Resources/EGPRSPro.pdf

http://www.eco.md/index.php/economie/macroeconomie/item/3323-prognoze-mai-pesimiste-bnm-anticipeaz%C4%83-o-infla%C5%A3ie-de-p%C3%A2n%C4%83-la-81-%C3%AEn-2015

www.bns.md

.