Tema 1SUBIECTEObiectul de studiu şi conţinutul disciplinei.Metode şi procedee de cercetare a disciplinei.Tratări terminologice privind moneda. BIBLIOGRAFIEMoneda. Mica enciclopedie / Costin, C. Kiriţescu, Emilian, M. Dobrescu. - Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1998. – P.40-41, ibidem P.191-193; P.245-246; P.271-272; P.276-278. Stratulat Oleg. Programa analitică la disciplina universitară “Monedă şi credit” / Manuscris// www.ostratulat.ase.md. Stratulat, Oleg. Obiectul şi metoda de studiu a disciplinei universitare "Finanţe publice“/ Oleg Stratulat. - Chişinău: Editura A.S.E.M., 1995. - 17 p.Stratulat, Oleg. Originea denumirii unităţii şi subunităţii monetare naţionale. // ECO magazin economic .-2008. – 13 decembrie. Stratulat, Oleg. Leul – monedă naţională. // Curierul Economic. -2008. – noiembrie. Stratulat, Oleg. Prezentarea electronică a temei “Obiectul şi metoda de studiu a disciplinei universitare „Monedă şi credit” // www.ostratulat.ase.md. OBIECTUL DE STUDIU ŞI CONŢINUTUL DISCIPLINEI

Datorită rolului care îi revine monedei şi creditului în economie, ştiinţa despre bani şi bănci a devenit una din principalele componente ale cunoaşterii economice.Disciplina “Monedă şi credit” cultivă studenţilor gândire financiară conceptuală, formează logică economică analitică şi înzestrează cu tehnici şi procedee practice de lucru. OBIECTUL DE STUDIUApariția şi evoluţia monedei Esenţa şi funcţiile monedei Organizarea monetară Circulaţia monetară Creditul şi dobânda Organizarea sistemului de credit Băncile Banca Centrală Piaţa monetară şi creaţia monetară Bazele politicii monetare INTERCONEXIUNEA DISCIPLINEI UNIVERSITARE “MONEDĂ ŞI CREDIT” CU ALTE DOMENIIMonedă şi credit Microeconomia Macroeconomia Relaţii valutar-financiare internaţionale Pieţe de capital şi operaţiuni de bursă Activitatea bancară Finanţe publice Doctrine economice Economia politică Istoria gândirii economice METODE ŞI PROCEDEE DE STUDIULa baza metodei de studiu şi cercetare stă observarea directă şi indirectă a realităţii economice, redate în principal prin intermediul informaţiei valorice, interpretate şi analizate cu ajutorul abstracţiei ştiinţifice ANSAMBLUL METODELOR DE STUDIUModele economice Cu ajutorul acestora are loc explicarea conceptelor şi simularea proceselor ce guvernează disciplina respectivă şi care pot fi: imitative; tip index; tip simbol Modele matematice şi logice Cu ajutorul acestora are loc evaluarea laturii cantitative şi elucidarea legăturilor interne a fenomenului monetar

Metoda inducţiei şi deducţiei Cu ajutorul acesteia se realizează studierea experienţei internaţionale în organizarea monetară şi bancară, formularea concluziilor şi generalizărilor Studiu în timp şi evoluţie Cu ajutorul căreia are loc urmărirea evoluţiei instrumentelor şi proceselor monetare

3. TRATĂRI TERMINOLOGICE PRIVIND MONEDA

Există o gamă largă de termeni monetari aflaţi în semilitudine.

Pentru eliminarea confuziilor aici vom aborda aspectele terminologice ale cuvintelor cheie : ban, monedă, valută şi unitate monetară. BAN – FUNCŢIE, TITLU, RANGDenumirea “ban” a fost preluată din sfera titlurilor nobilimii şi rangurilor demnitarilor “Ban” era numit guvernatorul unei regiuni din Ungaria feodală, cârmuitorul Slavoniei etc.“Ban" era titlu şi funcţie de mare dregător în Ţara Românească după sec. al XV-lea. Titlul de „mare ban" era purtat de boierul care guverna Banatul Severinului, apoi şi guvernatorului Olteniei. MONEDĂ EMISĂ DE BANII SLAVONIEI

BAN – MONEDĂ ŞI SEMN DE VALOAREMonedele emise de guvernanţii respectivi în vorbirea curentă au preluat denumirea funcţiei acestora – ban.

Cu timpul s-a extins utilizarea termenului ban.Cuvântul “ban”, în sensul unei interpretări, redă denumirea generică pentru toate monedele şi semnele de valoare.Din 4 mai 1867 (Legea privind instituirea sistemului monetar naţional al României) “ban” este denumirea monedei divizionare a unităţii monetare româneşti. Din decembrie 1992 (Legea privind banii a R. Moldova) cuvântul “ban” este folosit ca denumire şi pentru moneda divizionară a unităţii monetare moldoveneşti.MONEDA – ZEIŢĂDenumirea de „monedă" provine de la numele zeiţei Juno (Junon) MONETA (Junon Avertizoarea) pe teritoriul templului căreia din Roma, romanii, în sec. al IV-lea î. Hr., au înfiinţat un atelier de batere a pieselor ce întruchipau bani. DINAR ROMAN DIN ARGINT CU EFIGIA JUNONEI MONETA

MONEDA – SEMN BĂNESCÎn vorbirea curentă numele zeiţei a fost preluat pentru identificarea atât a pieselor respective - monete, cât şi a instituţiei de profil - monetărie. Cuvântul “monedă” se referă la un anumit gen de bani – piese din metal în formă de disc plat folosită în funcţie de bani.De rând cu aceasta, în prezent termenul “monedă” redă şi denumirea generică a oricărui semn bănesc materializat sau nematerializat. VALUTACuvântul “valută” desemnează moneda naţională a unei ţări în ipostaza acesteia de instrument de plată şi de rezervă pe plan internaţional.Termenul “valută” redă denumirea generică pentru toate felurile de monedă şi de semne de valoare de provenienţă străină. UNITATEA MONETARĂUnitatea monetară este denumirea unui element distinct al sistemului monetar.Unitatea monetară are rolul de etalon al valorii, motiv ca toate preţurile în fiecare ţară să se exprime în unitatea monetară naţională - dolar, rublă, leu etc.

Tema 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA MONEDEISUBIECTEAbordări doctrinare privind originea banilor.Necesitatea şi apariţia banilor.Evoluţia monedei.Banii în arealul românesc.ABORDĂRI DOCTRINARE PRIVIND ORIGINEA BANILORîn literatura economică se discută în principal două teorii a provenienţei banilor: raţionalistă şi evoluţionistă.

TEORIA RAŢIONALISTĂeste expusă pentru prima oară în lucrarea lui Aristotel “Etica Nicomah” şi explică provenienţa banilor ca rezultat al unui acord între oameni, care s-au convins că pentru înlesnirea transferării valorii în procesul de circulaţie al acesteia sunt necesare instrumente speciale. TEORIA RAŢIONALISTĂ ÎN PREZENT Opinia subiectiv-psihologică referitor la provenenţa banilor persistă până în present în lucrările multor economişti contemporani. Paul Samuielson defineşte banii ca o convenţionalitate socială artificială. Jonn Kennet Galbreith socoate că fixarea funcţiilor banilor după metalele nobile sau altele obiecte este rezultatul unui accord dintre oameni.

TEORIA EVOLUŢIONISTĂ Teoria evoluționistă este conturată pentru prima oară în lucrările lui Adam Smith şi David Ricardo în sec. al XIX-lea, cel mai reprezentant exponent al ei a fost economistul german Karl Marx şi explică că provenienţa banilor este rezultatul unui proces evolutiv care indiferent de voinţa oamenilor a condus la separarea unor obiecte din masa totală a bunurilor (mărfurilor) şi ocuparea unui loc deosebit în circulaţia valorii. TEORIA EVOLUŢIONISTĂÎN PREZENT Descoperirile istorice ulterioare au extins esenţial aria cunoştinţelor despre bani. Nu s-a găsit nici un document istoric sau arheologic în calitate de argument că banii s-au născut în urma unei înţelegeri. Toată istoria apariţiei şi funcţionării banilor este, în esenţă, evoluţia lor de la concret la abstract şi serveşte drept confirmare a teoriei evoluţioniste a provenenţei banilor. NECESITATEA ŞI APARIŢIA MONEDEIBanul este un fenomen obiectiv, generat de nevoile reale ale oamenilor pentru înlesnirea şi echivalarea schimbului de bunuri. NECESITATEA MONEDEI

CIRCUMSTANŢELE CARE AU DETERMINAT APARIŢIA MONEDEIApariţia proprietăţii private şi a proprietarilor ce produceau marfă. Trecerea de la economia naturală la economia de producere şi schimb a mărfurilor. APARIŢIA MONEDEI

EVOLUŢIA MONEDEI

NECESITATEA MONEDEI

Istoria multimilenară a fenomenului monetar reprezintă, în esenţă, evoluţia conţinutului şi formei monedei. Transformările de formă şi de fond a banului ilustrează evoluţia banului ca o succesiune de epoci, în decursul fiecăreia din ele acesta fiind inedit ca materie şi insolit ca siluetă.

TRANSFORMĂRILE DE FOND A MONEDEIEPOCA BANULUI MARFĂ – demarează odată cu ivirea schimburilor economice;EPOCA MONEDEI DE AUR este lungă şi interesantă. EPOCA BANILOR SEMN începe odată cu separarea celor două laturi ale banului şi care s-a extins până în zilele noastre. EPOCA BANULU I MARFĂSemnificaţia acestei epoci în istoria banilor constă în observarea fenomenului valoare, încercarea de măsurare şi inventarea instrumentului de transferare a acesteia. Evoluţia banului demarează odată cu apariţia lui şi în decursul acesteia au loc un şir de mutaţii conceptuale şi tehnice cu referinţă la valoare şi schimb. FORMELE VALORIIForma simplă a valorii Schimbul este limitat din cauza nivelului scăzut al producerii; Este necesar să coincidă interesele participanţilor la schimb. Forma dezvoltată a valorii În procesul de schimb, marfa adusă la piață se schimba pe mai multe mărfuri aflate aici, evidențiind astfel valoarea sa; Schimbul avea loc când coincideau interesele nemijlocit a vânzătorului și a cumpărătorului. Forma generală a valorii Odată cu dezvoltarea schimbului, o marfă, comparativ cu altele, începe să apară mai frecvent pe piaţă, având rolul de intermediar. În procesul de schimb mărfurile aduse la piață se schimbă pe marfa - intermediar, care exprimă valoarea celorlalte; Forma bani a valorii Banul propriu-zis se încetăţeneşte definitiv ca instrument de intermediere a schimbului și de măsurare a valorii FORMA BANILOR ÎN EPOCA BANULUI MARFĂIstoria ne furnizează diverse exemple de folosire în funcţie de mediator în operaţiunile de schimb a celor mai diferite obiecte în forma substanţial-materială a acestora:blănuri;

EVOLUŢIA ETALONULUI MONETAR ŞI FORMELOR MONEDEI

peşte;vite;pietre de moară;bolovani;scoici etc.EPOCA MONEDEI DE AURInventarea monedei este considerată de istoria economiei o invenţie tot aşa de mare ca şi invenţia scrisului. Celebrul economist român Victor Slăvescu scria că „moneda este tot atât de necesară schimbului de bunuri şi servicii economice, pe cât este de necesar graiul pentru înţelegerea oamenilor între ei. METALELE NOBILE ÎN ROL DE MONEDĂDezvoltarea meşteşugurilor, şi în particular obţinerea şi prelucrarea metalelor (iniţial acestea au fost arama, fierul sau diferite aliaje, cum ar fi bronza), a condus la fixarea rolului de mediator în schimburi după lingourile de metal.Pe măsura creşterii bogăţiei sociale rolul echivalentului general s-a fixat de metalele nobile - argint şi aur. Ele, datorită unui şir de însuşiri cum ar fi omogenitatea, divizibilitatea, duritatea în timp, şi unor particularităţi speciale - raritate, transportabilitate, valoare înaltă a unor volume neînsemnate, dar şi altor atribute utile, au fost sortite să exercite rolul de metale monetare o perioadă de aproape trei milenii din istoria omenirii. APARIŢIA MONEDEI PROPRIU-ZISEPrimele monede pot fi considerate cele bătute sporadic în sec. al XI-lea î. Hr.În China, circulau monezi metalice în sec. X înainte de naşterea lui Cristos. Herodot ne informează că prima monedă bătută din metal în Europa ar data din secolele VII sau VI î. Hr., locul ei de origine fiind Lydia. Dacă ar fi să îl credem pe lexicograful Pollux, regele Gyges al Lydiei, autorul prezumat al acestei monezi, n-ar avut alt merit decât că şi-a pus pecetea pe bucăţi ovoidale de electrum, aliaj de aur şi argint. Adevăratul părinte al monezii metalice ar fi fost Phidon, regele din Argos, care a trăit înaintea lui Gyges, de vreme ce a prezidat Jocurile Olimpice în anul 748 înainte de naşterea lui Cristos. Această presupunere este confirmată de alte izvoare, ca de pildă de Cronica din Paros.APUNEREA BANULUI MARFĂSepararea celor două laturi ale banului – banul-marfă şi banul-semn – a fost punctul în care forma monedei s-a detaşat de conţinutul ei valoric (etalonul monetar), fiecare din acestea având în continuare evoluţie separată. Banul-marfă a fost scos pentru totdeauna din circuitul monetar. De acum înainte va circula numai banul-semn. Acesta, pierzând valoarea intrinsecă şi devenind reprezentant al valorii, obţine caracter de credit. EPOCA BANILOR SEMNOdată cu separarea celor două laturi ale banului începe o nouă fază în evoluţia formei banului, pe care o vom intitula epoca banilor semn, perioadă care s-a extins până în zilele noastre. FORMELE BANILOR DIN EPOCA MONEDEI SEMNÎn epoca monedei-semn banii îmbracă formabanilor de hârtie,banilor de cont,instrumentelor pieţei monetare:cambia;biletul la ordin;cecul;BANII DE HÂRTIEOdată cu dezvoltarea schimbului nevoile de ban-marfă, respectiv de metale preţioase cresc, în timp ce producerea lor rămâne limitată. Apare un dezechilibru între cererea şi oferta de metale.FACTORII CARE AU DETERMINAT APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIE ştergerea naturală a monedelor în procesul de circulaţie; stricarea ilegală a pieselor monetare din metal nobil de către falsificatori; stricarea conştientă a monedei metalice de autorităţile publice:micşorarea conţinutului metalic al monedei cu scopul obţinerii venitului suplimentar în visterie; confecţionarea substituenţilor banilor pe suport ieftin;emisiunea de către visterie a banilor cu curs impus artificial etc.

DATĂRI PRIVIND APARIŢIA BANILOR DE HÂRTIEpentru punerea în circulaţie a banilor de hârtie statul a parcurs o lungă cale de la apariţia primelor monede (China sec. al Xl-lea î. Hr.) şi organizarea primului sistem monetar naţional (Lidia sec. al VI - lea î.Hr.) până la primii bani de hârtie (China, sec. al XII-lea d.Hr.);emiterea monedei de hârtie în Imperiul Britanic demarează în a. 1690, iar din 1697 emisiunea bancnotelor este monopolizată de Banca Angliei. în Rusia banii de hârtie (asignaţii) au fost puşi în circulaţie în a. 1769 în timpul domniei Ecaterinei a II-a. BANII DE CONTReprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare devin operabili, totodată sa sesizat nu numai existenţa lor, dar şi comoditatea, rapiditatea şi avantajele transferurilor între conturi. În prezent banii de cont reprezintă principala componentă a masei monetare în circulaţie. INSTRUMENTELE PIEŢEI MONETARENaşterea instrumentelor de plată provine dintr-o veche practică comercială de achitare a plăţilor printr-un efect de comerţ, care în a doua jumătate a secolului al XII-lea în Europa Occidentală ia amploare. Marii negustori, pentru efectuarea plăţilor, tot mai frecvent apelau la scrisorile de schimb. Mai târziu, în secolul al XVII-lea au fost create noi instrumente – tratele comerciale. Scrisoarea de schimb şi tratele comerciale nu au valoare intrinsecă şi reprezintă un angajament al celui ce le emite de a plăti la o anumită dată o anumită sumă. TIPURILE INSTRUMENTELOR PIEŢEI MONETARECambia este unul din cele mai vechi instrumente de plată folosit în activitatea comercială internă şi internaţională, care sub diverse forme şi cu unele modificări funcţionale se foloseşte şi astăzi. Din punct de vedere istoric, cambia a apărut în China prin anii 500 – 600, apoi s-a extins în Italia. Comerţul dintre Extremul Orient şi Europa era mijlocit de arabi şi italieni şi cambiile au devenit un instrument de plată internaţional pentru comercianţi. Cambia reprezintă un titlu negociabil care face dovada existenţei unei creanţe într-o sumă concretă şi plătibilă imediat sau pe termen scurt, de regulă, până la 90 zile. Biletul la ordin este o forma mai simpla a cambiei care reflecta relaţiile numai dintre doi parteneri - beneficiar şi plătitor. Emitentul biletului la ordin este plătitorul care se angajează ferm să plătească la scadenţă suma înscrisă pe document.Cecul este un înscris prin care o persoană dă ordin unei bănci, la care are fonduri, să plătească o sumă de bani unei terţe persoane.EVOLUŢIA ETALONULUI MONETARCu toate că evoluţia etalonului monetar nu a mers în pas cu evoluţia formei monedei, acesta a suportat transformări esenţiale. ETALONUL MONETAR SUBSTANȚIAL – MATERIAL.În epoca banilor-marfă, când aceștia îmbrăcau forma substanțial – materială a obiectelor care evoluau în funcție de bani, valoarea monedei era identică cu valoarea obiectului respectiv. Etalonul monetar în perioada descrisă avea valoare determinată de importanța și semnificația bunului folosit în intermedierea schimbului, de substanța materială a acestuia. ETALONUL MONETAR AUR-MONEDĂ s-a instituit odată cu apariţia monedei propriu-zise, denotă că piesă confecţionată din aur, se păstrează pentru o anumită perioadă şi după îmbrăcarea de către monedă a formei banilor de hârtie şi a banilor de cont. ETALONUL MONETAR AUR-LINGOUDupă intrarea în circulaţia largă a banilor de hârtie şi banilor de cont şi consolidarea tendinţei de declin a cererii de monedă de aur, s-a observat inutilitatea baterii monedei de aur în proporţii mari. Acum a devenit suficientă stabilirea conţinutului de aur în unităţi de greutate pentru o unitate monetară, iar aurul să fie păstrat în lingouri în rezervele băncii emitente. Aşa are loc o transformare a conţinutului valoric a monedei, care de acum în colo devine etalon monetar aur-lingou. În aşa mod, etalonul monetar materializat în aur, rămas în depozitul băncii, îşi îndeplineşte funcţia de măsurător al valorii fără a fi prezent nemijlocit la această operaţiune. ETALONUL MONETAR AUR-DEVIZEÎn funcţie de garant valoric, de rând cu aurul depozitat în bancă, au fost admise şi alte active: efecte comerciale publice, creanţe asupra producţiei aflate pe piaţă, efecte bancare etc. În aşa mod, echilibrul dintre banii-semn şi banii-marfă, datorită modificării esenţiale a conţinutului substanţial-material al etalonului monetar, a fost menţinut.

În aceste împrejurări se instituie sistemul monetar bazat pe etalonul monetar aur-devize. Acest mecanism a funcţionat suficient de lung timp şi destul de eficient, aurul servind convertibilitatea banilor de hârtie şi de cont şi exercitând funcţia de măsură a valorii. ETALONUL PUTERE DE CUMPĂRARE masa de bani-semn în formă de bani de hârtie şi de cont aflată în circulaţie pe pieţele naţionale şi internaţionale îşi găseşte expresie valorică în ansamblul de bunuri cotate pe aceste pieţe. Puterea de cumpărare a unei unităţi monetare exprimă volumul de mărfuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu această unitate într-o perioadă şi pe o arie geografică determinată,comparativ cu o altă perioadă luată ca bază de comparaţie. BANII ÎN AREALUL ROMÂNESCPrimele monede autohtone în spaţiul românesc au fost drahmele de argint, bătute de oraşul pontic Histria în sec. X-IV î. Hr. Vladislav I în 1369 a bătut cea dintâi monedă românească de argint, cu legenda în limba latină. Prima monedă în Moldova - groşul, a fost bătută pe timpul domniei lui Petru Muşatin (a.a. 1375 - 1391) în a. a. 1377 - 1378. În Transilvania prima monedă a fost bătută în timpul lui Ioan Zapolya (a.a. 1510 -1540). MONEDE ROMÂNEŞTI DIN TIMPUL DOMNIEI LUI VLADISLAV I VLAICUCele mai vechi monede româneşti datează din timpul domniei lui Vladislav I Vlaicu (1364-cca 1377). Sistemul monetar introdus de acesta în jurul anului 1365 cuprindea trei valori: ducaţi, cu o greutate medie de 1,05 grame, dinari (0,70 grame = 2/3 ducat) şi bani (0,35 grame = 1/2 dinar = 1/3 ducat). Primele monede ale Ţării Româneşti prezintă pe avers, de regulă, un scut despicat, având în primul câmp opt fascii, iar pe revers un coif închis, surmontat de o acvilă conturată, cu cruce în cioc.

Tema 3 ESENŢA ŞI FUNCŢIILE MONEDEI MODERNE

SUBIECTE1. Abordări ale monedei. 2. Funcţiile monedei. 3. Formele şi varietatea monedei. 4. Rolul monedei în economie.

1. ABORDĂRI ALE MONEDEI

Pe parcursul perioadei de aproape trei milenii conceptul monedă şi-a găsit reflecţie în numeroase definiţii şi interpretări. Tratările au evoluat în timp, oglindind transformările cantitative şi calitative a economiei, dar şi a societăţii în ansamblu. PUNCTE DE VEDERE PRIVIND ABORDAREA MONEDEI

conceptuală, care presupune evidenţierea esenţei materiei prin conţinutul ei, definind ce reprezintă aceasta;

funcţională, care prevede explicare subiectului prin funcţiile exercitate de ea, definind ce face aceasta.

ABORDAREA CONCEPTUALĂ PRIN EVIDENŢIEREA LATURII MATERIALE Economistului german din secolul al XIX-lea Karl Marx, afirmă că banii reprezintă o „marfă

specială, separată spontan din lumea celorlalte mărfuri în urma dezvoltării îndelungate a producţiei şi schimbului de mărfuri, care îndeplineşte funcţia socială de echivalent general al tuturor celorlalte mărfuri şi de instrument general al schimbului, datorită proprietăţilor sale deosebite”. În continuare se afirmă: „Marfa care funcţionează ca măsură a valorii, şi deci, nemijlocit sau prin înlocuitor şi ca mijloc de circulaţie este bani”;

Celebrul economist român Victor Slăvescu afirma: „Banul este un bun economic ca oricare altul, care se deosebeşte totuşi din punct de vedere economic şi juridic de toate celelalte bunuri”;

Remarcabilul economist-cercetător Paul Bran scria: „Cercetarea categoriei economice de bani trebuie să pornească de la un adevăr incontestabil, verificat de practica monetară, şi anume de la faptul că banul cuprinde două laturi aflate permanent într-o interacţiune dialectică: latura obiectivă, reprezentată de banul marfă, şi latura subiectivă, sub forma de bani-semn;

J. M. Keynes vede în bani „lichiditate prin excelenţă” întrucât pot fi schimbaţi oricând, la alegere, în orice bunuri sau servicii, ei permit stingerea imediată a oricărei datorii, au putere liberatorie deplină şi imediată;

Cunoscutul economist-cercetător român Costin Kiriţescu scrie: ”Banii reprezintă un instrument social, o formă particulară, imediat mobilizabilă a avuţiei sociale, o întruchipare transmisibilă şi omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deţinătorului dreptul asupra unei părţi din produsul social al ţării emitente”.

ABORDAREA CONCEPTUALĂ PE POZIŢII RAŢIONALISTE Vestitul economist-cercetător român Vasile Turliuc, scrie că „banii sunt o convenţie socială – acceptăm banii ca plată pentru simplul motiv că ne aşteptăm ca şi alţii să-i accepte drept plată – în consecinţă banii sunt orice este general acceptat ca mijloc de schimb (în schimbul bunurilor şi serviciilor) în cadrul unei comunităţi”. ABORDAREA FUNCŢIONALĂ

Adam Smith scria: „Banii sunt instrument general al comerţului prin intervenţia căruia mărfurile se cumpără şi se vând”;

Celebrul economist american Paul Samuelson scrie că banii sunt un „mijloc modern de schimb şi unitatea etalon în care se exprimă preţurile şi obligaţiunile”;

în literatura economică americană abordarea funcţională este cel mai frecvent folosită. Spre exemplu: „Banii – mijloc de plată pentru mărfuri şi servicii, mijloc de măsurare a valorii şi mijloc de păstrare (acumulare) a valorii”. Sau o calificare mai puţin riguroasă, însă acceptată în macroeconomie, defineşte banii ca „stoc de active utilizate pentru efectuarea tranzacţiilor”;

MONEDA MODERNĂ este rezultatul întregii dezvoltări a societăţii umane, care înglobează revoluţiile tehnico-ştiinţifice şi

sociale, transformările relaţiilor de producţie, progresele tehnicilor, mecanismelor şi instrumentelor monetare etc.

În opinia noastră, moneda modernă este instrumentul economic fundamental creat prin decretare, cu atribuirea a proprietăţilor extrinseci de etalon al valorii şi de mijloc legal de plată, devenit, în rezultat, şi cel mai preferabil mijloc de rezervă a valorii.

MONEDA – FERMECĂTOR MISTER„Banii farmecă oamenii. Din cauza lor ei se chinuie, pentru ei muncesc, inventează cele mai iscusite moduri de obţinere a lor şi cele mai ingenioase moduri de ai cheltui. Banii sunt unica marfă, care nu poate fi folosită în alt fel, decât a te izbăvi de ei. Ei n-au să vă hrănească, n-au să vă îmbrace, n-au să vă dea adăpost şi n-au să vă distreze până atunci, până când nu o să-i cheltuiţi sau o să-i investiţi. Oamenii preferă să facă totul pentru bani şi banii fac aproape totul pentru oameni. Banii sunt un fermecător, repetabil, schimbător mister”.

2. FUNCŢIILE MONEDEIOrice instrument economic s-a ivit ca necesitate de a exercita anumite funcţii. EVOLUŢIA FUNCŢIILOR BANILORObservarea manifestărilor exterioare ale fenomenului banilor este un proces continuu care are ca obiectiv şi pătrunderea în esenţa acestuia. Funcţiile banilor, analogic esenţei lor, au evoluat concomitent cu dezvoltarea formelor valorii şi progresarea modalităţilor de schimb ale ei.ABORDĂRI PRIVIND FUNCŢIILE MONEDEI

Aristotel, în lucrarea sa „Etica Nicomah” vede în monedă „o unitate de măsură comună ... Iar acest etalon este în realitate nevoia, care asigură legătura între toate...” Această afirmaţie denotă funcţia de etalon al valorii. În continuare autorul scrie: „Pentru eventuale schimburi, însă, dacă momentan nu avem nevoie de nimic, moneda ne serveşte ca un fel de garant că, în caz de nevoie, schimbul va fi posibil; căci trebuie ca acela ce dispune de monedă să poată primi în schimb marfa corespunzătoare”. Vedem că Aristotel direct vorbeşte despre utilizarea monedei ca mediator al schimbului şi indirect – despre garantarea schimbului în viitor, ceea ce poate fi interpretat că păstrare a valorii pentru tranzacţiile viitoare.

Economistul german Karl Marx evidenţia cinci funcţii ale banilor. „Formele speciale ale banilor de simplu echivalent al mărfurilor, de mijloc de circulaţie, de mijloc de plată, de tezaur şi de bani universali, indică, după importanţa diferită şi după preponderenţa relativă a uneia sau alteia dintre funcţiuni, trepte foarte diferite ale procesului social de producţie. Totuşi, ştim din experienţă că o circulaţie a mărfurilor relativ slab dezvoltată este suficientă pentru ca toate aceste forme să ia naştere”.

ALTE OPINII CU PRIVIRE LA NUMĂRUL ŞI CONŢINUTUL FUNCŢIILOR BANILOR S.de Brunhoff afirmă că banii sunt „socialmente admişi ca semne ale avuţiei, ca purtători de putere

de cumpărare, ca mijloc de plată liberatorie”; există şi părerea potrivit căreia banii ar exercita două funcţii de bază: evaluarea bunurilor şi

mijlocirea schimburilor. De rând cu acestea banii mai au şi funcţii secundare: 1) mijlocirea plăţilor, banii având putere

liberatorie; 2) mijlocirea creditului, adică transmiterea provizorie a unei puteri de cumpărare, 3) mijlocirea economiilor, banii făcând inutile economiile în natură; 4) păstrarea şi transferul valorilor; 5) distribuirea bunurilor şi serviciilor potrivit puterii de cumpărare.

FUNCŢIILE MODERNE ALE MONEDEI• mijloc de măsurare a valorii (etalon al valorii) • mijloc de circulaţie a valorii • instrument de rezervă a valorii.

MONEDA - ETALON AL VALORII• Măsurarea valorii este funcţia principală a banilor. Banii ca etalon al valorii se folosesc pentru

estimarea şi compararea valorii diferitor mărfuri şi servicii. • Moneda în funcţie de etalon al valorii îndeplineşte un rol tehnic. Cu ajutorul monedei valoarea se

măsoară în acelaşi mod cum cu ajutorul kilogramului se măsoară greutatea, iar cu ajutorul metrului - lungimea.

BANII ÎN FUNCŢIA ETALON AL VALORIIBanii în calitate de etalon al valorii sunt omogeni, condiţie importantă pentru compararea, calcularea şi înregistrarea tranzacţiilor.

Exprimând preţurile în unităţi monetare, oamenii pot să compare imediat valoarea diferitor mărfuri fără careva efort.In calitate de etalon al valorii nu este necesară prezenţa fizică a banilor. Măsurarea valorii are loc în mod abstract, prin confruntarea valorii unităţii monetare cu valoarea bunului respectiv.

MONEDA - MIJLOC DE CIRCULAŢIE• In funcţia ca mijloc de circulaţie banii servesc ca intermediar general in schimbul social de

mărfuri. • În situaţia în care banii se folosesc pentru plata mărfurilor şi serviciilor, ei funcţionează ca mijloc de

plată sau instrument al tranzacţiilor.• Ca mijloc de circulaţie banul trebuie să apară nemijlocit la schimbul de mărfuri, indiferent de ce

formă substanţial-materială o îmbracă la moment. MONEDA – INSTRUMENT DE REZERVĂ A VALORII

Funcţia de rezervă a valorii se manifestă în cazul conservării valorii obţinute în urma vânzării mărfurilor şi serviciilor pentru efectuarea tranzacţiilor în viitor.

Banii, în ansamblul instrumentelor de păstrare a valorii, sunt cei mai lichizi. Tezaurizarea valorii în orice formă substanţial –materială poartă în sine şi riscuri, mai ales când

aceasta are loc în formă de monedă de hârtie şi de cont (inflaţia). 3. FORMELE ŞI VARIETATEA MONEDEI

Banii, în evoluţia sa, au îmbrăcat un şir de forme exterioare, au avut divers conţinut interior, în aşa mod, constituind o largă diversitate monetară. Structurarea acestei diversităţi, în esenţă, înseamnă cercetarea clasificărilor banilor elaborate în funcţie de anumite criterii. FORMELE ISTORICE ALE MONEDEI

forma substanţial-materială a bunurilor acceptate ca bani, piese din metale nobile, banii de hârtie, banii de cont, instrumente de plată.

POTRIVIT FORMEI SUBSTANŢIAL-MATERIALĂbanii pot fi: de metal, de hârtie, de cont.

Bani de metal reprezintă piesele din metal (aramă, bronz, fier, argint, aur, electrum, platină etc.) care îndeplinesc funcţiile banilor.

Banii de hârtie, fiind asemenea numiţi deoarece sunt confecţionaţi din hârtie, reprezintă semnul banilor, sunt reprezentanţi a banilor cu valoare intrinsecă. Banii de hârtie îmbracă diverse forme concrete: bancnote, bani de tezaur etc.

Bani de cont sau bani scripturali reprezintă disponibilităţile aflate în conturile bancare şi în circulaţia între aceste conturi prin operaţii de virament sau transfer între conturi.

ÎN FUNCŢIE DE AUTENTICITATEbanii sunt: cu valoare intrinsecă şi de origine creditară.

Banii cu valoare intrinsecă sunt banii-marfă - valorile materiale care funcţionează în rol de bani şi banii bătuţi din metale nobile.

Banii creditari este denumirea generică a semnelor băneşti care au la origine operaţie de credit (cambia, bancnota, cec, biletul la ordin etc.).

POTRIVIT ROLULUI ÎN FUNCŢIONAREA SISTEMULUI MONETAR banii sunt: principali şi divizionari.

Banii principali sunt reprezentaţi de unitatea monetară şi multiplii ei. Banii divizionari sunt submultiplii unităţii monetare.

CATEGORII SEPARATE DE BANIDe rând cu grupările banilor întocmite în baza unor criterii mai există şi categorii separate

de bani, identificate în baza unei anumite caracteristici. Banii fiduciari sau fictivi sunt banii fără valoare proprie care circulă numai în virtutea încrederii

acordate de deţinătorii lor autorităţii emitente. Banii de război sunt banii emişi de o putere străină ocupantă pe teritoriul ţării stăpânite.

4. ROLUL MONEDEI ÎN ECONOMIILE MODERNE Rolul monedei în funcţie de măsură a valorii se manifestă prin crearea instrumentului de

organizare a evidenţei şi controlului asupra cheltuielilor şi veniturilor. Moneda este instrumentul principal de evidenţă şi control atât la nivelul unităţilor economice cât şi la nivelul macroeconomic.

Rolul monedei în funcţie de mijloc de circulaţie se afirmă prin crearea posibilităţii de transmitere instantanee a valorii de la un proprietar la alt posesor al ei. Datorită acestui fapt moneda deserveşte întreg procesul de circulaţie a valorii la fazele producţie, schimb, repartiţie. Moneda a devenit instrumentul de plată ideal de onorare a tuturor obligaţiilor.

Rolul monedei în funcţiei de tezaurizare se dezvăluie prin capacitatea de a rezerva şi păstra valoare în cea mai generală şi lichidă formă. Creând depozite bancare sau portofolii de valori mobiliare, banii contribuie la întemeierea în viitor a bunurilor economice, sociale şi spirituale prin alimentarea procesului investiţional.

tema 4 ORGANIZAREA MONETARĂCUPRINS1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL. 2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL. 3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN.

1. SISTEMUL MONETAR NAŢIONAL1.1. Originea sistemelor monetare. 1.2. Noţiune de sistem monetar. 1.3. Compoziţia sistemului monetar. 1.3.1. Formativa instrumentară. 1.3.2. Cadrul reglamentor. 1.3.3. Structura instituțională. 1.4. Tipuri de sisteme monetare. 1.5. Sistemul monetar actual al Republicii Moldova. 1. SISTEMUL MONETAR NAȚIONALOrganizarea monetară, evoluând aproape trei milenii, a furnizat diverse experiențe, demonstrând importanța constituirii judicioase și funcționării efective a sistemelor monetare. 1.1. ORIGINEA SISTEMELOR MONETAREMoneda şi circulaţia monetară în majoritatea ţărilor s-a constituit istoric, având în primele cinci secole pretutindeni caracter sporadic şi haotic.

PRIMUL SISTEM MONETAR În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară din Asia Mică, regele Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul sistem monetar naţional:

stabileşte unităţile şi subunităţile monetare, fixează pentru fiecare conţinutul de metale nobile, determină raportul dintre aur şi argint, bate centralizat moneda, decide asupra regulilor de emitere şi circulaţie a banilor.

EFECTELE CONSTITUIRII SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL centralizarea şi unificarea baterii monedelor; aprobarea unităţii naţionale unice; stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3.

RAPORTUL DE VALOARE DINTRE MONEDELE DIN AUR ŞI ARGINT

1.2. NOŢIUNE DE SISTEM MONETAREvoluţia contemporană a sistemelor monetare naţionale este marcată de procesele de internaţionalizare a relaţiilor monetare, tendinţa de aderare la sistemele monetare regionale, apariţia noilor forme ale banilor, schimbare de fond a conţinutului valoric al monedei. Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte reflectare în lucrările diferitor autori, care redau esenţa acestei formaţii sub diferite aspecte. OPINII PRIVIND NOŢIUNEA SISTEM MONETAR

Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în ţară, consfinţită de legislaţia naţională”;

Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia naţională reprezintă sitemul monetar”;

Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv”.;

Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume”;

(După cum se observă, sistemul monetar naţional este sesizat de autori ca o configuraţie sau procedeu al circulaţiei monetare reglementat strict de legislaţie. Abordarea unilaterală a acestui fenomen complex nu este în favoare dezvăluirii profunde a esenţei lui.) OPINII PRIVIND NOȚIUNEA SISTEM MONETAR

Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen generic pentru ansamblul normelor legale şi instituţiilor care reglementează, organizează, respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice, sociale, financiare şi de credit urmărite de fiecare stat”;

Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv;TRATAREA ORIGINALĂ A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONALÎn formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie incluse toate elementele constituente ale acestuia:

instrumentarul monetar; cadrul reglementar; structura instituţională.

Sistemul monetar naţional reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor de natură monetară în temeiul reglementărilor juridice sub supravegherea autorităţii monetare publice ANSAMBLU MĂSURILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR PRIVIND CONSTITUIREA ŞI UNCŢIONAREA SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL ACTUAL

alegerea valutei care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii, de etalon, de echivalent general, prin care se defineşte moneda naţională;

stabilirea unităţii monetare, care, sub o anumită denumire, serveşte ca etalon al valorii; alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monede principale, bani divizionari,

bancnote etc.); reglementarea tipăririi cupiurelor şi baterii monedelor divizionare metalice; reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare, precum şi a

decontărilor fără numerar; organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului monetar; stabilirea relaţiilor cu alte sisteme monetare.

UNITATEA MONETARĂ Unitatea monetară reprezintă elementul central al sistemului monetar şi serveşte etalon de măsurare a valorii. În majoritatea ţărilor denumirile unităţii monetare naţionale sa-u format istoric Denumirile unităţilor monetare au surse diferite: - denumirea metalul din care era confecţionată moneda - aureus, serebrenic etc; - denumirea unității de greutate a monedei – drahmă, lira sterlină, livră etc.; - tradiţia încetăţenită în vorbirea curent ă- leu, leva, leka; - denumirea monedei altei ţări - dolar este denumirea monedei naționale în 39 țări; - o convenţie - DST, EURO etc. sau altele.ETALONUL MONETAREtalonul monetar reprezintă valoarea cuprinsă într-o unitate monetară sau materia adoptată ca bază a sistemului monetar, prin care se defineşte unitatea monetară şi celelalte tipuri de monedă. În evoluţia istorică valoarea unităţii monetare s-a calificat prin:

- etalonul marfă, - etalonul metalic, - etalonul devize (valută, coş valutar),

1.3. COMPOZIŢIA SISTEMULUI MONETAR

1.3.1. FORMATIVA INSTRUMENTARĂ

- etalonul putere de cumpărare. MASA MONETARĂ Masa monetară este termenul (și indicatorul) prin care se identifică suma totală a banilor, indiferent de forma pe care o îmbracă, şi a altor active, care pot fi folosite în funcţie de bani. Masa monetară este atât obiect al managementului monetar, cât şi instrument de gestiune macroeconomică. Însemnătate sporită pentru funcționarea normală a sistemului monetar are componentă a masei monetare numite ”bani în numerar”. Ea înglobează toate semnele monetare emise de autoritatea monetară în formă de bancnote, bilete de tezaur, monedă divizionară de diferit nominal. Este important ca masa de bani efectivi să satisfacă necesitățile circulației monetare atât ca cantitate, cât și ca structură. MECANISMUL DE EMISIUNE MONETARĂ Emisiunea monetară în prezent a devenit o preocupaţie complexă, care înglobează pe de o parte punerea în circulaţie a numerarului, iar pe de altă parte – controlul asupra masei monetare (depozitele și creditele bancare, instrumentele politicii monetare și pieței monetare), obiectivele fiind asigurarea funcţionării normale a sistemului de plăţi în numerar şi fără numerar, stabilitatea puterii de cumpărare a monedei, şi menţinerea cursului valutar adecvat. MANAGEMENTUL CIRCULAȚIEI MONETARE Sistemul monetar are misiunea de a deservi funcţionarea normală a economiei, fapt care impune asigurarea validităţii circulaţiei monetare. Aceasta se realizează printr-un complex de activităţi organizate şi efectuate de autoritatea monetară publică în limitele competenţelor sale, și anume:- analiză, - prognozare, - reglementare,- supraveghere. MECANISMUL DE FORMARE A CURSULUI VALUTAR AL MONEDEI NAȚIONALE În practica monetară există mai multe modalităţi de stabilire a cursului de schimb, cele mai reprezentative fiind – fixarea cursului şi cotarea. Fixarea cursului valutar înseamnă stabilirea arbitrară de către autoritatea monetară a raportului dintre moneda proprie și alte monede. Cotarea este acțiunea de stabilire a cursul unei monede în raport cu alta la bursă. Se deosebesc două metode de cotare a valutelor: directă şi indirect. Cotare directă, practicată în majoritatea ţărilor lumii, inclusiv în R. Moldova, reprezintă situaţia când unitatea monetară străină rămâne constantă, iar unitatea monetară naţională variază. Spre exemplu:1 USD = 12,45 MDL. Cotare indirectă indică câte unităţi monetare străine fac o unitate monetară naţională. Ea este utilizată numai în câteva țări: Anglia, Australia, Irlanda, Noua Zeelandă. În același mod se stabilește și cursul euro. Spre exemplu: 1EURO = 1,37 USD sau 1GBP = 1,61USD, etc. Cursul valutar stabilit în urma cotării zilnice este numit flotant. MECANISMUL DISCIPLINEI DE CASĂ A SUBIECȚILOR ECONOMICIFuncționarea normală a sistemului monetar în condițiile actuale este posibilă grație respectării regulilor cu referință la păstrarea banilor în numerar în casele subiecților economici, inclusiv băncilor comerciale, la formele documentelor de evidență și dare de seamă privind circulația numerarului în cadrul unităților economice, la responsabilitatea persoanelor de răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea monetară centrală pune în acțiune un ansamblu de instrumente și norme, menite să asigure comportamentul regulamentar al tuturor operatorilor cu moneda și instrumentele de plată.

1.3.2. CADRUL REGLAMENTOR

DecreteCoduri ConstituţiaHotărâriRegulamente

1.3.3. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ Componenta instituţională a sistemelor monetare include următoarele elemente: constituentul;

- legiuitorul; - emitentul; - organizatorul;- reglementatorul; - supraveghetorul.

1.4. TIPURI DE SISTEME MONETARE Multiplele sisteme monetare naţionale cunoscute de istoria monetară au fost originale şi unicale. Şi

dacă unele au avut trăsături comune, aceasta nu anihilează individualitatea fiecărui sistem monetar.

Cu toate acestea, istoric sau format diverse principii privind constituirea sistemelor monetare naţionale, care, fiind aplicate separat în fiecare ţară, generau formarea sistemelor monetare asemănătoare. Aceasta permite ale grupa potrivit anumitor criterii şi ale îngloba în anumite grupe cu caracteristici comune. caracterul autorităţii constituante, etalonul monetar

POTRIVIT CARACTERULUI AUTORITĂŢII CONSTITUANTE A SISTEMELOR MONETARE

• sisteme monetare antice şi medievale care aveau monedă emisă de suveran • sisteme monetare moderne care funcţionează pe baza monedei emise de autoritatea monetară

publică

SISTEMELE MONETARE ANTICE ŞI MEDIEVALEs-au caracterizat prin:

• fărâmiţare – descentralizarea baterii monedei;• simplitate – absenţa instrumentarului de supraveghere, reglementare, etc.;• deteriorare – uzura şi falsificarea monedei.

SISTEMELE MONETARE MODERNEOdată cu formarea statelor sistemele monetare moderne şi-au asumat roluri monetare:

crearea monedei, definirea unităţii monetare, stabilirea parităţii metalice.

ÎN FUNCŢIE DE ETALONUL MONETAR• metaliste • nemetalice

SISTEME MONETARE METALISTE Metalice se numesc sistemele ale căror etalon se reprezenta de metale monetare. În funcţie de numărul metalelor prin care se definește oficial moneda se realiza distincţia între sistemele monetare bimetaliste şi sistemele monetare monometaliste SISTEME MONETARE BIMETALISTE Sistemele monetare bimetaliste au ca etalon monetar două metale. În funcţie de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, sistemele monetare bimetaliste au cunoscut trei variante de funcţionare: bimetalismul integral, bimetalismul paralel, bimetalismul parţial. SISTEME MONETARE MONOMETALISTE Sistemele monetare monometaliste au în funcție de etalon monetar un singur metal: fie argintul, fie aurul. SISTEMELE MONETARE NEMETALICE

Sistemele monetare nemetalice sunt cele care nu au la bază metalul monetar. Către acestea se referă:

- sistemele bazate pe etalonul marfă; - sistemele monetare care are la bază o valută;- sistemele monetare bazate pe un coș de valute, - sistemele monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare.

1.5. SISTEMUL MONETAR ACTUAL AL REPUBLICII MOLDOVA Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului monetar naţional s-au conturat după

obţinerea de către R. Moldova a independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această Lege a fost stabilită unitatea monetară naţională a R. Moldova - leul moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu moldovenesc este egal cu 100 bani.

Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În această zi cursul valutar a fost stabilit de 3,8 lei pentru $1. Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi banii din conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru un leu.

LEUL MOLDOVENESC

CADRUL REGLAMENTORIU AL SISTEMULUI MONETAR AL R. MOLDOVA Constituţia R. Moldova în art. 130 stipulează: „... (2) Moneda naţională a Republicii Moldova

este leul moldovenesc. (3) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii naţionale a Republicii Moldova. Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului.”

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei consacră monedei un capitol special – capitolul VIII „Moneda

STRUCTURA INSTUTIŢIONALĂ A SISTEMULUI MONETAR NAŢIONALInstituţiile bancare din ţară:

Banca Naţională a Moldovei, fiind autoritatea monetară publică, are rolul central în organizarea circulaţiei monetare. Banca Naţională prin regulamentele sale stabileşte valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, designul şi alte caracteristici ale bancnotelor şi monedelor metalice care sunt mijloc de plată în R. Moldova. Banca Naţională organizează tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranţă a celor neemise în circulaţie. Banca Naţională are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote şi monede metalice ca mijloc de plată legale pe teritoriul R. Moldova.

Băncile comerciale sunt sprijinul Băncii Naţionale în organizarea funcţionării sistemului monetar naţional. Prin intermediul acestora are loc emisiunea numerarului în circulaţie, retragerea cupiurelor şi monedelor deteriorate, preschimbarea semnelor monetare, organizarea evidenţei şi statisticei monetare (16).

2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL  2.2.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional 2.2.1.1. Primele Uniuni Monetare 2.2.1.2. Crearea şi funcţionarea sistemului monetar internaţional Breton- Woods 2.2.1.3. Constituirea şi evoluţia sistemului monetar internaţional actual 2.2.2. Instituţiile monetare şi de credit internaţionale

(emisiunea mai 1994)Caracteristici:Dimensiuni: 58 x 114 mm;Culori dominante, faţă-verso: galben, verde, cafeniu şi ocru;Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat;

2.2.2.1. Fondul Monetar Internaţional 2.2.2.2. Banca Mondială 2.2.3. Drepturile Speciale de Tragere – monedă internaţională 2.2.4.Colaborarea R. Moldova cu instituţiile monetare şi de credit internaţionale 2. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONALDezvoltarea economică a condus la intensificarea legăturilor economice dintre diferite ţări, inclusiv şi a relaţiilor monetare. Până la sfârşitul celui de al II-lea Război Mondial relaţiile monetare dintre ţări purtau, de regulă, caracter bilateral. Totuşi trebuie de menţionat că au existat încercări de o mai largă colaborare în reglementările internaţionale a relaţiilor monetare, care s-a realizat sub forma de uniuni şi blocuri monetare.

• Uniunile monetare au fost create în a doua jumătate a sec. al XIX-lea în scopul unificării a unor elemente ale sistemelor monetare naţionale ca mijloc de depăşire a dificultăţilor create de funcţionarea neadecvată a bimetalismului sau a monometalismului argint.

• Uniunea Monetară Latină a fost înfiinţată prin Convenţia din a. 1865 încheiată între Franţa, Belgia, Italia şi Grecia.

• Uniunea Monetară Germană a fost constituită în a. 1875. • Blocurile monetare au fost create în prima jumătate a sec. al XX-lea coincizând în timp cu

Marea Depresie. • Blocul lirei sterline (a.a. 1931- 1939) • Blocul francului francez (a.a.1929 – 1945) • Blocul dolarului american (a.a. 1933 - )

CARACTERISTICA SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL (SMI) DE LA BRETON-WOODS

• 1-22 iulie, 1944 • Constituirea Sistemului Monetar Internaţional de la Breton Woods

• Conceptul SMI • un ansamblu de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări

instituţionalizate menite să coordoneze comportamentul monetar al ţărilor –membre în relaţiile de plăţi şi onorare a angajamentelor reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale şi de mişcări de capital pe plan internaţional.

• Participanţi • 45 state, dintre care URSS ca observator

• Etalonul adoptat • aur -devize

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE ALE SISTEMULUI DE LA BRETON-WOODS Alegerea liberă a etalonului monetar; Menţinerea stabilităţii parităţilor şi cursurilor de schimb ale monedelor naţionale; Asigurarea convertibilităţii internaţionale a monedelor; Crearea rezervelor monetare oficiale şi asigurarea lichidităţii internaţionale; Echilibrarea balanţelor de plăţi; Crearea instituţiilor financiar-monetare internaţionale.

2.2.2. INSTITUŢIILE MONETARE ŞI DE CREDIT INTERNAŢIONALE• Crearea FMI

• Fondul Monetar Internaţional, a fost creat la 27 decembrie 1945, întrând efectiv în funcţiune de la 1 martie 1947.

• Scopurile FMI: • promovează cooperarea monetar-internaţională; • supraveghează politicile valutare ale ţărilor membre; • elaborează documente care conţin principiile de orientare a politicii valutare; • pune la dispoziţia ţărilor membre fonduri sub formă de credite; • contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi dintre ţările membre.

OBIECTIVELE FMI

• promovarea cooperării monetar - internaţionale prin intermediul unei instituţii specializate, care să facă posibilă consultări permanente între ţările membre;

• facilitatea desfăşurării echilibrate a schimburilor internaţionale, care să contribuie la folosirea eficientă a resurselor ţărilor membre;

• evitarea manipulării cursurilor valutare în scopuri incorecte; • eliminarea restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea comerţului internaţional.

FORMAREA ŞI UTILIZAREA RESURSELOR FMI

FORMAREA RESURSELOR UTILIZAREA RESURSELOR

• cotele părţi ale ţărilor membre ale FMI;• dobânzile încasate;• cotizaţiile anuale ale ţărilor membre etc.

• mecanismul de creditare lărgit;• facilitatea pentru transformare sistemică;• facilitatea de finanţare compensatorie;• finanţarea situaţiilor neprevăzute;• finanţarea stocurilor regulatoare;• facilitatea de ajustare structurală.

GRUPUL BĂNCII MONDIALE• 1945

• Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare • 1956

• Corporaţia Financiară Internaţională • 1960

• Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare • 1988

• Agenţia Multilaraterală de Garantare a Investiţiilor OBIECTIVELE BĂNCII MONDIALE

Promovarea dezvoltării economice şi reformelor, în ţările în curs de dezvoltare; Acordarea de împrumuturi pe termen lung, destinate finanţării proiectelor de investiţii şi

programelor de dezvoltare. Aceste împrumuturi sunt dirijate spre domeniile infrastructurii: şosele, căi ferate, sisteme de telecomunicaţii, domeniul energetic.

2.2.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE – MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ

CA

RA

CT

ER

IST

ICA

D

ST

Factorii care au determinat apariţia unităţilor monetare de cont internaţionale

• necesitate de a spori lichiditatea internaţională; • crearea unei monede internaţionale care să nu aparţină nici

unui stat; • găsirea unui instrument monetar stabil în condiţiile evoluţiei

instabile a cursurilor valutelor convertibile. Emisiunea şi evidenţa DST

• volumul comerţului internaţional; • rezervele valutare ale statelor; • lichiditatea internaţională; • starea balanţelor de plăţi; • evidenţa şi mişcarea din contul unei ţări în contul altei ţări sau

al FMI sunt efectuate prin sistemul computerizat al Departamentului DST al FMI, unde sunt stocate toate fondurile exprimate în DST.

Evaluarea DST-lui 1) 1970–1974 – aur – 0,888671 gr. Au; 2) 1974–1980 – coş valutar – 16 valute; 3) 1981–1999 – coş valutar – 5 valute; 4) 1999 – prezent – coş valutar – 4 valute (USD, EUR, JPY, GBP).

Funcţiile DST-lui • etalon monetar – valoarea unei monede poate fi definită în DST;

• mijloc de rezervă – intră în structura lichidi-tăţii internaţionale;

• mijloc de plată – folosit pentru procurarea altor valute. Participanţi şi deţinători • ţările care au încheiat un contract prin care îşi asumă

obligaţiile faţă de Dep. DST; • alţi deţinători care nu au încheiat contract (BRI, BAfD, BIRD,

AID etc.)

Alocări şi utilizări • să-şi mărească rezerva valutară oficială; • să procure contra DST valută convertibilă de la alte ţări

membre ale FMI indicate de acesta; • să obţină direct valute convertibile contra DST de la o ţară

membră fără intermediul FMI; • să plătească dobânzi şi comisioane.

Limitele de întrebuinţare a DST-lor

FMI şi băncile centrale ale ţărilor membre; persoanele particulare nu au acces la DST;

2.4. COLABORAREA R. MOLDOVA CU INSTITUŢIILE MONETARE ŞI DE CREDIT INTERNAŢIONALE

R. Moldova a devenit membru al FMI la 12 august 1992, după achitarea cotei sale care constituie 90 mln DST;

La 30 iunie 1995 Moldova a acceptat prevederile Articolului VIII, Secţiunile 2, 3 şi 4 ale Statutului FMI, fapt care a permis liberalizarea operaţiunilor valutare curente.

Republica Moldova conform hotărârii Parlamentului din 28.07.92 a fost acceptată aderarea Moldovei la BIRD, CFI, AID şi AMGI. Calitatea de membru al Republica Moldova la MIGA a fost recunoscută la 9.06.93 după ce a fost achitată cota capitalului subscris de 960 mii DST.

3. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN 3.3. Sistemul monetar european 3.3.1. Evoluţia sistemului monetar internaţional 3.3.1.1. Crearea sistemului monetar european 3.3.1.2. Funcţionarea sistemului monetar european bazat pe ECU 3.3.1.3. Constituirea şi funcţionarea uniunii monetare europene actuale 3.3.2. Banca Centrală Europeană 3.3.3. EURO – monedă unică europeană

3.3.1. EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR EUROPEAN

Sistemul Monetar European (SME) a fost creat în 1979 pe o perioadă de aproximativ 10 ani ca o zonă de stabilitate monetară în cadrul ţărilor membre a CEE şi a avut drept obiective:

1. Creşterea stabilităţii monetare în cadrul CEE, în mod deosebit după înregistrarea fluctuaţiilor puternice ale dolarului SUA din acea perioadă

2. Îmbunătăţirea situaţiei economice a ţărilor membre a CEE, urmărindu-se în special creşterea economică, mai buna utilizare a forţei de muncă şi ameliorarea mediului şi nivelului de viaţă

3. Stabilizarea relaţiilor economice şi monetare internaţionale

 ETAPE TRECERII LA UNIUNEA EUROPEANĂ (UE)• I ETAPĂ 1991-1993

• Statele membre au făcut eforturi pentru a adopta propria politică economică la cerinţe îmbunătăţirii coordonării între politicile naţionale

• II ETAPĂ 1994-1996 • Statele membre ale Comunităţii Europene şi-au propus să întărească convergenţa

rezultatelor lor economice, măsurabile prin cinci indicatori, cărora li s-au stabilit nivele de atins:

• Datoria publică să nu fie mai mare de 60% faţă de PIB; • Deficitele bugetare nu trebuie să depăşească 3% faţă de PIB; • Marja ratei dobânzii nu trebuie să depăşească 2%; • Diferenţierile ratei anuale a inflaţiei nu trebuie să depăşească 1,5%; • Cursul valutar – valutele trebuiau să fluctueze în limitele de +-15%

• III ETAPĂ 1997-1999 • Trecerea de la o pluralitate de monede comunitare la o monedă comună, unică.

3.2. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ a fost constituită în baza institutului monetar european

1999. Funcţia de bază este promovarea politicii monetare în zona EURO.

3.3. EURO - MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

CA

RA

CT

ER

IST

ICA

EU

RO

Funcţiile etalon al cursurilor valutare, care asigură măsurarea valorii bunurilor şi serviciilor din relaţiile economice internaţionale;

mijloc de plată în REI şi dintre ţările Uniunii Europene;

mijloc de rezervă; instrument de facilitare a contractării şi a rambursării

împrumuturilor pe piaţa capitalurilor. Formele metalică –piese de 1, 2 EURO şi 1, 2, 5, 10, 20 cenţi, au

o faţă naţională şi o faţă comună. bancnotele EURO – se emit în valoare de 5, 10, 20, 50,

100, 200, 500, în culori diferite şi în mărimi crescătoare, în funcţie de valoarea lor.

Efectele introducerii

monedei stimularea realizării pieţei unice; impulsionarea dezvoltării schimburilor economice

internaţionale, prin micşorarea costurilor tranzacţiilor în valute, se îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale;

stimularea cadrului concurenţial; înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea riscului

valutar; îmbunătăţirea gestiunii finanţelor publice; asigurarea stabilităţii preţurilor, favorizarea

îmbunătăţirii repartiţiei resurselor materiale şi financiare.

Sancţionarea ţărilor în caz de nerespectare a criteriilor

de convergenţă

publicarea de informaţii suplimentare privind emisiunea de instrumente ale datoriei publice a statului în cauză;

reexaminarea creditelor acordate statului de către Banca Europeană de Investiţii;

depunerea la Comunitatea Europeană a unui depozit nepurtător de dobândă până ce deficitul bugetar sau îndatorarea excesivă or fi corijate;

impunerea de amenzi adecvate. Componenţa ţărilor la UE 27

Ţările unde a fost introdus EURO

Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda.