Moliere- Tartuffe

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molire (15 ianuarie 1622 17 februarie 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director i actor, unul dintre maetrii satirei comice.Fiu de Tapissier du Roi ("Tapier al Regelui"), Poquelin i-a pierdut mama din copilrie. A fost admis la prestigiosul Collge de Clermont iezuit, pentru a-i completa studiilen iunie 1643, mpreun cu iubita sa Madeleine Bjart, cu un frate i o sora a acesteia, a fondat compania teatral sau trupa L'Illustre Thtre, care a falimentat n 1645. n aceast perioad i-a asumat pseudonimul Molire, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franei. Euarea companiei l-a forat s stea cteva sptmni la nchisoare pentru datoriile acumulate. A fost eliberat cu ajutorul tatlui su i, nsoit de Madeleine Bjart, a plecat ntr-un tur al satelor drept comedian voiajor. Aceast via a durat 14 ani, timp n care a jucat iniial alturi de companiile lui Charles Dufresne, crendu-i ulterior propria sa companie. n cursul cltoriilor sale, l-a ntlnit pe prinul de Conti, guvernatorul provinciei Languedoc, care a devenit sponsorul su, numind compania sa dup acesta. Prietenia sa avea, ns, s se termine mai trziu, cnd Conti s-a alturat inamicilor lui Molire n Parti des Dvots.Le Tartuffe, ou L'Imposteur a fost interpretat, de asemenea, la Versailles, n 1664, crend cel mai mare scandal din cariera artistic a lui Molire. Descrierea sa a ipocriziei generale a claselor dominante a fost a fost considerat un ultragiu i a fost contestat violent. Acelai rege se pretinde c i-ar fi sugerat s suspendeze reprezentaiile, iar Molire a scris cu rapiditate Don Juan, ou le Festin de Pierre pentru a o nlocui. A fost o lucrare bizar, derivat dintr-una a lui Tirso de Molina i inspirat de viaa lui Giovanni Tenorio, scris ntr-o proz ce pare nc actual; ea descrie povestea unui ateist care devine un ipocrit religios i pentru aceasta este pedepsit de Dumnezeu. i aceast lucrare a fost suspendat degrab. Regele, demonstrndu-i nc o dat protecia, a devenit oficial noul sponsor al trupei lui Molire

Este totodato poveste despre instinct, despre nedreptatei inegalitate, animatde caractere puternice Conflictul din snul familiei capt, pe rnd, accente comice, dramatice i, n cele din urm, tragice. comedie frumoasdespre binei ru dari despre ct de greu e sdeosebeti binele de ru.

Comedia clasic este reprezentat strlucit de textele lui Molire (1622-1673), autor care s-a consacrat ntru totul carierei teatrale, nu numai n calitate de dramaturg, ci i de actor, regizor i conductor de companii teatrale ; s-a bucurat de aprecierea lui Ludovic al XIV-lea, ca organizator al spectacolelor i al serbrilor de la Curte, unde a obinut succesul graie farselor i comediilor muzicale pe care le-a reprezentat. Fr s renune niciodat la aceste specii minore ale genului comic care rspundeau ateptrilor publicului avid de distracii de la Curte, Molire se va concentra ns pe comediile cu subiecte importante, redactate conform canoanelor esteticii clasice. Teatrul su nregistreaz o important deplasare de accent de la aciune ctre personaje, de la comedia de intrig la comedia de caracter.Dramaturgul i alege personajele din societatea contemporan (burghezi, nobili, rani, medici), fixndu-le printr-o trstur de caracter sau comportament (avarul, ipocritul, mincinosul, pedantul, mizantropul); Molire asociaz astfel o dimensiune socio-istoric unei tipologii general umane, trasat cu o grij permanent pentru verosimil, pentru respectarea adevrului naturii umane.Comedia a fost definit nc din Antichitate ca reprezentare a umanitii comune, cu subiecte preluate din viaa cotidian i preocupat de ridiculizarea viciilor, defectelor i slbiciunilor omeneti. Personajele se grupeaz n tipologii, mti, caractere ce satirizeaz defecte morale generale. Finalitatea comediei este prin excelen critic i moralizatoare; autorii antici au exprimat acest deziderat n formula ridendo ctigat mores (rznd se ndreapt moravurile). Molire nsui nelegea comedia ca o mbinare a spiritului ludic i a unei eficiene morale i sociale; el pune n scen tipuri generale, caractere universale i comice, nutrind convingerea c prin rs poi aplica o corecie viciilor i moravurilor. Clasicismul nu este interesat de particular, de individual, avnd ambiia de a surprinde esenialul, generalul, universalul.Personajele clasice sunt tipuri generale (umane i literare), importante prin permanena lor, care le face recognoscibile indiferent de timp i de spaiu; concentrate pe o singur trstur considerat dominant, ele sunt reprezentative pentru o ntreag categorie de oameni ce prezint acelai comportament cu al lor. Molire a creat n piesele sale personaje care i-au ctigat celebritatea tocmai prin caracterul lor reprezentativ: Harpagon ntruchipeaz, de exemplu, tipul avarului, Don Juan pe cel al seductorului, iar Tartuffe pe cel al ipocritul.Tartuffe sau Impostorul, una dintre reuitele comediei clasice, este organizat echilibrat n cinci acte, urmnd cu strictee regulile de compoziie n vigoare. Aciunea, care are drept decor casa unui burghez parizian, se desfoar n mai puin de douzeci i patru de ore, conform unei intrigi unitare ce reunete tiparele tradiionale ale comediei: cstoria a doi tineri ndrgostii zdrnicit de obstacole ce trebuie nlturate, conflictul ntre generaii, pclirea vicleanului. Tartuffe, gzduit n casa lui Orgon, a crui ncredere a ctigat-o prin pretins sa cucernicie, obine de la protectorul lui promisiunea cstoriei cu fiica acestuia, Mariana, ndrgostit de Valer, precum i o donaie a ntregii averi. Elmira, soia lui Orgon, reuete s-l demate pe impostor, ns acesta ncearc s alunge din cas ntreaga familie a protectorului su, fapt mpiedicat de intervenia justiiar a regelui. Piesa denun aparenele mincinoase i ipocrizia creia Molire i d o dimensiune religioas, ca fals cucernicie ce ascunde ambiii materiale ( materialism ) i senzuale. Tartuffe, ns, nu atac religia sau credina, ci mistificarea lor prin exces i abuz.Tartuffe este un farnic i jumtate; toate poftele josnice parc sunt concentrate n el, prefcndu-l ntr-un monstru moral; orict de comic este, el inspir fric i dezgust, mai mult dezgust chiar dect fric. Intenia reiese limpede: Tartuffe reprezint ntr-adevr satira sau esena ipocriziei; cuvintele pe care le folosete nu pot nela nici o clip pe nimeni. Dei el nu apare pn n actul al III lea, Tartuffe este discutat pe larg de toate celelalte personaje. Cele mai multe dintre personajele i dau seama c Tartuffe este un ipocrit dezgusttor, care pretinde a fi un fanatic religios. Cu toate acestea, Orgon, devine victima lui Tartuffe.Tartuffe ajunge n casa lui Orgon ca un simplu vagabond. El pretinde a fi om religios i l convinge pe Orgon s rmn ca un oaspete pe termen nelimitat. Orgon ncepe s-i ndeplineasca lui Tartuffe fiecare capriciu, creznd c acesta i conduce pe calea spre cer. Fr a realiza Tartuffe este, de fapt un intrigant ale crui scopuri sunt acelea de a obine casa lui Orgon, mna fiicei lui n cstorie si iubirea soiei lui Orgon.

Orgon este reprezentarea lu i Moliere pentru modul in care un om poate fi atat de orb in devotamentul sau fatade credinta incat nu judeca clar faptul ca altii pot profita de aceasta credinta. Tartuffe castiga o putere totala asupra actiunilor lui Orgon din cauza naivitatii lui. Totusi , pe parcursul operei situatia evolueaza iar Tartuffe este demascat in final. In aceasta oper, Moliere prezint omul clasic oscilnd ntre datoria de tat, so, persoan public i pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, fcut pentru un necunoscut n care a avut ncredere deplin. Orgon a refuzat s i cread familia i a preferat s dea ascultare unui strin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales s i urmeze instinctul dect s se incread n valorile acelei epoci care puneau totui familia pe primul plan. Cu toate c Orgon l-a crezut pe Tartuffe -un reprezentant al Divinitatii o alta mare valoare a vremii el i-a renegat propriul fiu, fr ca mcar s l asculte; el a procedat aa cum l ndemnase cel care pentru el reprezenta religia i l ghida n tot.Se poate afirma astfel c personajul lui Moliere a ales initial pasiunea avnd ncredere totala ntrun strin iar apoi datoria, ascultnd ce a spus reprezentatul bisericii.n timpul actului al IV lea, Orgon i recpt raiunea i i pierde total ncrederea n impostorul Tartuffe dup ce aude o conversaie ntre Elmira i acesta, exclamnd: Iat, v mrturisesc, este un om ngrozitor! Nu pot s-mi revin, i asta m ucide. n final, Tartuffe este demascat i pedepsit, recapatandu-se astfel echilibrul vieilor celorlalte personaje.Cea mai curajoasa piesa a unu autor foarte indraznet pentru vremea sa. Tartuffe este un vagabond religios, un om care sta pe langa biserici si afiseaza un chip bun si credinta pana cand un om bogat il vede si il ia sub aripa sa ocrotitoare. Un astfel de naiv este Orgon care il ia in gazda pe tartuffe si cade intr-o asemena admiratie fata de el, incat se gandeste sa io dea pe fiica sa de sotie si sa ii doneze toata averea sa. Familia lui Orgon este ingrozita pentru ca ei sunt imuni la farmecele ipocritului si il vad exact asa cum e- poate pentru ca Tartuffe nu se oboseste sa se prefaca si in fata lor.orgon ramane surd la toate avertizarile familiei, nici cand ii spune ca Tartuffe incearca sa ii seduca sotia, nici cand ii se aduc dovezi el nu poate crede.tartuffe este imun la orice critica si atac, pentru ca in orice imprejurare el lasa ochii in pamant si incepe un discurs religios. Chisr si cand este prins asupra unei fapte pacatoase, omul e atat de viclean incat sa joace cartea religiei pana la capat, abuzand de cainta si acceptand ca a gresit insa subliniaza ca este obligatia celorlalti sa il ierte daca sunt crestini.

Impact asupra culturii francezeMulte cuvinte sau fraze folosite n operele lui Molire sunt folosite i n franceza actual: Un tartuffe este un ipocrit, n special unul expunnd moralitate afectat sau evlavie religioas. Statua Comandantului (statue du Commandeur) din Dom Juan este folosit ca o comparaie pentru rigiditate impecabil (raide comme la statue du Commandeur). Don Juan este folosit ca un calificativ de depreciere pentru brbaii care seduc femeile cu motive ascunse, iar apoi le prsesc. n Les Fourberies de Scapin, actul II, scena 7, lui Gronte i se cere bani de rescumprare pentru fiul su, pretinzndu-se a fi inut cu fora pe o galer. El repet, "Ce dracului cuta n acea galer?" ("Que diable allait-il faire dans cette galre?") Cuvntul galre este folosit n francez de astzi pentru a numi o aventur mpovrtoare, dureroas, adesea alturi de acest citat din Les Fourberies de Scapin.