Raport nr. 55195-MD

MOLDOVA

DUPĂ CRIZA GLOBALĂ: PROMOVAREA COMPETITIVITĂȚII ȘI

CREȘTERII PARTAJATE

4 aprilie 2011

Unitatea Reducerea sărăciei și management economic

Regiunea Europa și Asia Centrală

Document al Băncii Mondiale

ii

MOLDOVA – ANUL FINANCIAR AL GUVERNULUI

1 ianuarie – 31 decembrie

ECHIVALENTE MONETARE

(Rata de schimb în vigoare la 30 aprilie 2010)

Unitate monetară = Leu moldovenesc US$1.00 = 11,27500 (MDL)

Ponderi și măsuri Sistemul metric

ACRONIME ȘI ABREVIERI

SAT Strategie de asistență pentru țară SFM Studiul forței de muncă

MET Memorandum economic pe țară ODM Obiective de dezvoltare ale mileniului

ERFT Evaluarea responsabilității financiare a țării ME Ministerul Educației

CSI Comunitatea statelor independente MF Ministerul Finanțelor ÎPD Împrumut pentru politici de dezvoltare MS Ministerul Sănătății

EAC Europa și Asia Centrală CCTM Cadrul de cheltuieli pe termen mediu

FEF Fundația Europeană pentru Formare BNM Banca Națională a Moldovei

ISD Investiții străine directe ÎNP Împrumut neperformant

PESF Program de evaluare a sectorului financiar ECPRF Evaluarea cheltuielilor publice și a

responsabilității financiare PIB Produs Intern Brut ACP Analiza cheltuielilor publice

PNB Produs Național Brut MFP Management financiar public

GOST Gusudarstyennyy Standart SIRF Standarde internaționale de raportare

financiară CFI Corporația Financiară Internațională PTF Productivitatea totală a factorilor

FMI Fondul Monetar Internațional PNUD Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare

SPD Scrisoare privind politicile de dezvoltare TVA Taxă pe valoare adăugată

Vicepreședinte: Director sector: Manager sector: Conducător echipă:

Philippe H. Le Houerou Yvonne M. Tsikata

Benu Bidani Dino L. Merotto

MOLDOVA

MEMORANDUM ECONOMIC PE ȚARĂ

CUPRINS

SUMAR EXECUTIV ........................................................................................................................ VII SUMAR ȘI RECOMANDĂRI ............................................................................................... VII

PRINCIPALELE CONCLUZII ANALITICE ........................................................................... XVI

1. SURSELE CREŞTERII ECONOMICE: CONSTATĂRILE PE PLAN MACRO ŞI MICRO ............ 1 A. Impactul crizei globale .......................................................................................................... 1 B. Remitenţele, situaţia fiscală şi necesitatea unor reforme în domeniul cheltuielilor ............... 5 C. Implicaţii pentru viitoarea strategie de creştere economică ................................................... 6 D. Evidenţa la nivel macro a surselor de creştere economică, 2000-2008 – cheltuielile şi

descompunerea PIB-ului ..................................................................................................... 7 E. Capitalul, forţa de muncă şi analiza după modelul Solow ................................................... 12 F. Evidenţa la nivel micro a surselor de creştere la nivel de sector, 2003-2009 ....................... 17 G. Structura economiei Moldovei ............................................................................................ 17 H. Productivitatea şi caracteristicile acesteia: o trecere în revistă ............................................ 25 I. Productivitatea şi climatul investiţional ................................................................................ 28 J. Spre un program de reformă ................................................................................................. 32

2. POT EXPORTURILE OFERI UN AL DOILEA GENERATOR AL CREȘTERII ECONOMICE? . 36 A. Introducere și rezumat ......................................................................................................... 36 B. Tendințele de export: și modul în care creșterea în declin a exporturilor afectează

crearea locurilor de muncă................................................................................................ 37 C. Crearea unei strategii bazate pe exporturi în jurul avantajului comparativ al Moldovei ..... 42 D. Sofisticarea .......................................................................................................................... 44 E. Ușurința tranziției spre diversificare .................................................................................... 47 F. Concluzii și implicații în materie de politici ........................................................................ 49 G. Caracteristicile sectorului agricol din Moldova ................................................................... 54

3. MIGRAŢIA: BENEFICII, PERSPECTIVE, PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI ........................ 64 A. Magnitudinea migraţiei în Moldova .................................................................................... 64 B. Beneficiile migraţiei ............................................................................................................ 65 C. Perspective ........................................................................................................................... 67 D. Oportunităţi .......................................................................................................................... 69 E. Provocări: Migraţia şi managementul macroeconomic ........................................................ 70 F. Provocări: Emigrare, salarii şi calificări în Moldova ........................................................... 71 G. Calificări: Este oare capitalul uman o constrângere obligatorie pentru creştere? ................ 77 H. Implicaţii pentru sectorul educaţiei ..................................................................................... 78 I. Învăţământul general ............................................................................................................. 80 J. Învăţământul şi instruirea profesională ................................................................................. 81 K. Concluzii pentru un Program de reforme ............................................................................ 83

v

LISTA ANEXELOR

Anexa 1: Analiza lanţului de valori: Sectorul de mere din Moldova ............................................ 85 Anexa 2: Analiza lanţului de valori: Sectorul dezvoltării de software .......................................... 92 Anexa 3: Reconcilierea datelor cu privire la sărăcie din 2005 şi 2006 ......................................... 99 Anexa 4: Productivitatea totală a factorilor de producţie (PTFP) şi impactul climatului

investiţional. ...................................................................................................................... 100

vi

CONTRIBUȚII

Baza contextuală a acestui raport a fost pregătită de o echipă a Băncii Mondiale, condusă

de Lawrence Bouton și Erwin R. Tiongson, care a inclus următoarea componență (în ordine

alfabetică): Iaroslav Baclajanschi, Scherezad Latif, Saumik Paul și Viorica Strah. Mai multe note

și rapoarte de fond au fost elaborate, inclusiv de (în ordine alfabetică): Celine Ferre (hărți și

analize ale sărăciei); Raquel Gomez (remitențe și boala olandeză); Bailey Klinger (spațiul

produselor și sofisticarea exporturilor în Belarus, Ucraina și Moldova); Toman Omar Mahmoud

(deficitul aptitudinilor); o echipă de consultanți de la Nathan EME Ltd. condusă de Buddhika

Samarasinghe (analize ale lanțurilor de valori); Stefanie Stantcheva (clasa de mijloc); Charles

Udomsaph (performanța întreprinderilor) și Paolo Verme (creștere fără locuri de muncă).

Raportul este de asemenea bazat pe analiza indicatorilor de comerț, realizată de Marcel Chistruga

pe parcursul stagierii sale la Oficiul Băncii Mondiale.

Componența Guvernului Republicii Moldova și a echipei Băncii Mondiale a suferit

modificări după criza globală. Lucrul cu privire la creșterea economică, exporturi, agricultură,

remitențe și concluziile în materie de politici au fost elaborate de o echipă condusă de Dino

Merotto, care a inclus următoarea componență: Jennifer Keller, Olasupo Olusi, Iaroslav

Baclajanschi și Felicia Pricop.

Raportul a fost realizat cu îndrumarea lui Luca Barbone și a lui Benu Bidani (Manager de

Sector). Maureen Itepu și Helena Makarenko au oferit asistență echipei.

Echipa a beneficiat de comentarii și sugestii la etapa de concept, decizie și alte etape ale

procesului de pregătire de la recenzenți și mai mulți colegi. Lista acestora include (în ordine

alfabetică): Asad Alam, Edmundo Murrugara, Kenneth Simler și Jos Verbeek. Echipa dorește să

adreseze mulțumiri oficialilor de la Ministerul Economiei, Agenţia Naţională pentru Protecţia

Concurenţei, Serviciului Vamal, Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor,

Corporației Financiare Internaționale prin intermediul serviciilor consultative în domeniul

climatului investițional, conduse de Wendy Werner, și dlor Martin Raiser și Pablo Saavedra

pentru recomandările utile în definirea recomandărilor de politici.

Mai mulți colegi au împărtășit generos datele și/sau rezultatele analizelor empirice în

derulare, inclusiv Pablo Saavedra și Fundația Europeană pentru Formare, Torino, Italy.

SUMAR EXECUTIV SUMAR ȘI RECOMANDĂRI

1. Moldova, odată „grădina‟ Uniunii Sovietice, este în prezent cea mai săracă țară din

Europa. Venitul pe cap de locuitor a crescut vertiginos din anul 2000, deși într-un ritm mai scăzut

decât media din țările Europei de Est, fiind în continuare net inferior nivelului din perioada

sovietică. Moldova s-a intors la cresterea economica in 2010. Estimari preliminare arata 6.9

procente de crestere reala a PIB in 2010 datorita cresterii exporturilor si remitentelor. Dar, nici

fluxurile de capital, nici exporturile și nici investițiile străine directe (ISD) nu au condus la

prosperitatea economică a Moldovei inainte de criza financiara globala, aceasta datorându-se mai

degrabă muncitorilor migranți care au plecat peste hotare și trimit remitențe acasă. Moldova a

experimentat o creștere fără crearea locurilor de muncă. În schimbul salariilor, remitențele au

sporit venitul disponibil al gospodăriilor rurale. Un sector bancar slab dezvoltat și un climat

investițional nefavorabil au însemnat că remitențele nu au susținut finanțarea investițiilor în

afaceri. Veniturile sporite au finanțat construcția spațiului locativ și o creștere a consumului, în

special a bunurilor importate, inclusiv a bunurilor durabile. Acest model bazat pe consum a creat

un deficit de cont curent enorm, a redus competitivitatea Moldovei și a obstrucționat industriile

de export într-o economie globală mai competitivă. Moldova a pierdut locuri de muncă, iar în

schimb a creat puține locuri noi, fapt care a favorizat o emigrare sporită spre alte țări. Migrația a

contribuit pe moment la reducerea sărăciei, în schimb a contribuit la crearea unui ciclu de

oportunități reduse acasă (vezi Figura 1).

Figura 1: Ciclul creat de „capcana politicilor” a creșterii bazate pe migrație din Moldova

Sursa:

2. Acest raport susține teza că, pe viitor, Moldova va trebui sa-și dezvolte un al doilea motor de creștere din exportul de bunuri și servicii. Noi argumentăm că Moldova trebuie să-și revitalizeze exporturile de produse agricole prin creșterea valorii acestora, grație posibilității exporturilor în piețe cu valoare adăugată, dar și să dezvolte exporturi de servicii în scopul creării oportunităților de angajare pentru absolvenții universitari neangajați în număr foarte mare. Pentru a avea un succes în acest demers următorul Guvern va trebui să implementeze reforme structurale și fiscale profunde pentru a rupe ciclul existent, pe măsură ce beneficiază de noile avantajele de productivitate. Multe lucruri trebuie puse la punct, iar sectorul public al Moldovei nu are capacitatea să se ocupe de tot. Liderii Moldovei trebuie să ajungă la un consens cu privire la

Several factors perpetuate the cycle

Remittances

Fuelling domestic demand esp. import

of durables goods and construction

CAD widening, but also lack of flows to entrepreneurial

activities; limited flows to investments agriculture and

downstream industries

Limited export growth; limited business expansion;

limited opportunities to invest; limited job creation

Migration

REER

Limited financial intermediation

High costs of regulation and poor investment climate: monopsony practices and uncertain property rights

Technical regulation issues

Inefficient publ ic services; including those provided by

SOEs

Export

logistics and faci litation issues

viii

modelul comprehensiv și secvențial de creștere și reducere a sărăciei. Acest raport schițează care sunt elementele componente ale unei astfel de strategii. Noi sugerăm ca geografia și politicile Guvernului să modeleze potențialul de creștere economică a Moldovei și să definească calea și prioritățile pe care ar trebui să le urmeze o strategie de creștere. 3. Creșterea bazată pe remitențe nu este cu certitudine o ”creștere proastă”, întrucât remitențele au jucat un rol esențial în reducerea sărăciei în Moldova. De fapt, remitențele, dacă ar fi captate și administrate eficient de sectorul bancar, ar putea fi utilizate pentru propulsarea creșterii. Deficiențele din climatul investițional al Moldovei limitează profitabilitatea afacerilor și prin aceasta și perspectivele atragerii noilor investiții străine și a exporturilor. Există multe probleme care urmează a fi soluționate, inclusiv costurile mari ale supra-reglementării, drepturi de proprietate echivoce, exproprierea afacerilor, precum și crearea, prin intermediul licențierii și a reglementării, a monopolurilor la export și distribuția produselor agricole, pentru care fermierii obțin prețuri de vânzare reduse. Începând cu octombrie 2009 Guvernul Moldovei a făcut pași importanți în eliminarea acestor deficiențe de politici care înlănțuiesc Moldova într-un ciclu de migrație și creștere fără locuri de muncă. Dar, urmează a mai fi făcute foarte multe. 4. Guvernul trebuie să accelereze pasul reformelor, astfel încât țara să-și poată reveni din recesiunea indusă de criza economică globală printr-o creștere mai rapidă și mai puțin vulnerabilă. Continuarea unor practici anterioare nu va mai fi suficientă. Piețele de capital ale lumii devin mai rigide, investitorii străini mai solicitanți, iar piețele de export mai competitive. În aprilie 2009 tinerii Moldovei au indicat că nu vor mai sta deoparte și vor privi cum Moldova rămâne în urmă. Ei au cerut o politică de aspirație și ei vor revendica politici economice care să corespundă acestor aspirații. Geografia și implicațiile ei asupra unei strategii viabile de creștere 5. Moldova este o țară mică, săracă în resurse, și o națiune relativ izolată de marile orașe și piețe de desfacere ale Europei. Istoric vorbind, teritoriul cunoscut astăzi sub denumirea de Moldova s-a aflat la limitele frontierelor diverselor imperii și regate. Moldova este însă o națiune europeană relativ apropiată în termeni economici de enorma putere de cumpărare a Europei de Vest și de marile centre urbane ale Rusiei și Ucrainei. Învecinându-se la vest cu Uniunea Europeană (Romania), și cu Ucraina la nord, est și sud, Moldova este o țară agrară și fără ieșire la mare. Având cea mai mare rată din lume de pământ arabil din totalul suprafeței de pământ al țării, având soluri, climă și topografie prielnice, Moldova dispune de un avantaj comparativ în produsele agricole. 6. Integrarea comercială și specializarea produselor sunt mereu importante pentru o țară mică, săracă și izolată. Populația totală a Moldovei de 3.6 milioane, în 2009, și cea a celor mai mari două orașe este prea mică pentru a susține clustere de producție mari, cu o ofertă adecvată de forță de muncă instruită și o cerere dinamică de consum. Există, așadar, motive obiective pentru a considera că prosperitatea Moldovei va depinde pe viitor, așa cum a depins în mod tradițional și în trecut, de specializarea în exportul produselor agricole către vecini. În lumea rețelelor moderne de supermarkete, aceasta va implica necesitatea unei eficiențe înalte în logistica de ambalare, stocare, depozitare și transportare a produselor, sectoare unde țara are un scor scăzut comparativ cu alți comparatori internaționali. Pentru a accesa piețele produselor alimentare ale Uniunii Europene vor fi necesare investiții în calitate și standarde. Soluționarea disputei transnistrene va facilita accesul pe piețele din Est. 7. Deși există semne recente încurajatoare de diversificare a exporturilor spre UE, sectorul energetic și exporturile țării rămân a fi preponderant dependente de fostul spațiu sovietic. Atunci când Transnistria s-a rupt din trupul Moldovei în 1992, pe teritoriul regiunii sus-numite era amplasată majoritatea industriei grele, care producea circa 40 la sută din PIB, dar conținea doar

ix

circa 15 la sută din populația țării. Puține se cunosc despre detaliile economiei transnistrene în urma colapsului Uniunii Sovietice, cu excepția declinului pe care l-a înregistrat

1. Prin

restricționarea accesului pe granița de est, disputa Transnistreană a complicat și mai mult o tranziție post-sovietică dificilă a Moldovei.

8. Luând în considerație mărimea economiei și distanța terestră relativ mare de marile piețe urbane, oportunitățile de dezvoltare ale Moldovei rezidă în integrarea comercială accelerată cu Europa. Geografia nefavorabilă doar accentuează costurile mari impuse de locația izolată și lipsa accesului la mare. Regimul comercial al Moldovei este deschis, însă observăm că bunurile circulă mai puțin liber peste frontieră comparativ cu capitalul și forța de muncă. Redirecționarea recentă a politicii comerciale a Moldovei spre integrarea europeană poate doar să favorizeze necesitatea de integrare comercială a Moldovei și trebuie continuată, împreună cu eforturile accentuate de a reforma serviciile vamale, comerțul și logistica transportului. Politici și ramificările acestora: Moldova și “capcana de politici” 9. O administrație mare și ineficientă, distorsiunile de politici structurale, supra-reglementarea și sub-investițiile în infrastructura productivă și serviciile economice blochează potențialul de dezvoltare al Moldovei. Acest raport susține că aceste politici și constrângeri structurale au înlănțuit economia în costuri înalte, venituri mici și un randament scăzut pentru investitori, adoptarea limitată a tehnologiilor și inovațiilor, care în rezultat au reprezentat oportunități pierdute și o creștere fără locuri de muncă. Creșterea fără locuri de muncă acasă și veniturile mici îi determină pe moldoveni să plece peste hotare în căutarea unor venituri mai bune. Remitențele trimise de ei acasă reduc competitivitatea, erodează randamentul capitalului investit și limitează productivitatea pe termen lung a Moldovei, completând așadar capcana de politici. Elementul fundamental al capcanei de politici este comportamentul de rentă prin concentrarea economică: unele grupuri înguste de interese în Moldova au utilizat reglementarea, licențierea și conexiunile politice pentru a consolida controlul lor asupra cumpărăturilor și vânzărilor, asfixiind posibilitatea de intrare a noilor jucători sau sporirea competitivității în sectoarele unde operează. 10. Această „capcană‟ a fost deghizată din 2000-2008 datorită succesului pe care l-au avut imigranții moldoveni în a o ocoli. Deși fuga lor este simptomul ei principal, migranții au devenit cârja pe care se sprijină în prezent economia Moldovei. Comportamentul lor, prin care au votat împotriva economiei proprii prin fugă, modelează calea dezvoltării economice de acasă atât în mod pozitiv, cât și negativ. Pentru a înțelege existența unei capcane de politici în Moldova este nevoie să fie recunoscută lipsa oportunităților de a avea un serviciu bine plătit, dar și impactul negativ pe care îl poate avea dependența sporită de remitențe asupra potențialului de creștere economică pe viitor. 11. Remitențele sunt de asemenea benefice pe termen scurt. Migrația a reprezentat robinetul de scurgere pentru șomajul în scădere, productivitatea stagnantă și profitabilitatea redusă și s-a dovedit a fi mai productivă în reducerea sărăciei, cu mult mai eficientă decât toate programele (majoritatea nedirecționate) de protecție socială luate la un loc. Acele gospodării care „și-au exportat‟ muncitorii către economii mai prospere au, de obicei, un consum cu 20 la sută mai mare decât gospodăriile fără migranți, care fac față unor condiții dificile în mediul rural. Mai mult ca atât, remitențele s-au dovedit a fi mai robuste decât exporturile bunurilor în timpul crizei globale, revenindu-și relativ rapid atunci când s-a depreciat rata de schimb a leului. Migrația va continua să fie o caracteristică fundamentală a economiei Moldovei pe viitor. Este important ca ea să fie înglobată în formularea politicilor publice, grație oportunităților de creștere și dezvoltare pe care

1 Transnitria este exclusă din Conturile Naționale ale Moldovei, nu se regăsește în datele fiscale și prin urmare este

exclusă din acest raport și din alte rapoarte naționale și internaționale, deși semnificația acesteia din urmă merită a fi

menționată pe pagina 1.

x

le oferă. Acest raport, prin urmare, argumentează că Guvernul trebuie să promoveze politici și inovații care maximizează impactul de dezvoltare al remitențelor. 12. Pe de altă parte, exportul forței de muncă creează dificultăți macroeconomice. Migrația și îmbătrânirea populației au redus drastic forța aptă de muncă. Piața muncii s-a restrâns, în special în zonele rurale, de unde originează migranții - acolo unde există date că rata de participare a forței de muncă beneficiare de remitențe de asemenea a scăzut. Această restrângere a ajutat salariații din zonele rurale, dar a avut un impact negativ asupra profitabilității fermierilor și a redus veniturile din agricultură pentru majoritatea fermierilor mici în etate, care în prezent angajează forță de muncă la colectarea roadei. Remitențele au distorsionat și cererea la consumul produselor de import, imobile și construcții, și producerea serviciilor. Creșterea reală și productivitatea în sectorul de producere și agricultură au fost în declin din 2006, în timp ce în sectoarele de servicii – în special vânzarea cu amănuntul, construcții și imobile – au fost înregistrate creșteri. 13. Asemănător unui sector de exporturi dinamic, sau investițiilor străine directe (ISD), sau fluxurilor mari de asistență străină, absorbția și consumul remitențelor apreciază rata reală de schimb într-o economie, făcând importurile relativ mai ieftine, iar exporturile mai puțin competitive. Cu toate acestea, consumul remitențelor nu generează în mod automat creșterea productivității în economie. Exporturile și ISD aduc cu ele, de obicei, noi tehnologii productive sau inovații manageriale. Ajutorul extern poate, atunci când este utilizat inteligent, să îmbunătățească infrastructura publică productivă. Remitențelor le lipsesc aceste capacități dinamice. Un sector în declin al bunurilor comercializate este un simptom alarmant al „capcanei de politici’, întrucât bunurile comercializate, și în special exporturile, au tendința să genereze beneficii de productivitate mai mari decât sectoarele non-comerciale. Beneficiile sociale pe care le oferă remitențele sunt anihilate de această pierdere a potențialului dinamic de creștere. 14. Prin exportul forței de muncă către locațiile de capital, în locul atragerii capitalului către forța de muncă, Moldova beneficiază dintr-o cotă parte a randamentului forței de muncă (o parte din salariile muncitorilor necalificați), dar nu din cota parte a randamentului de capital sau productivitatea totală pe factor (PTF). Ar fi preferabil, pentru prosperitatea pe termen lung a moldovenilor, ca guvernele viitoare să promoveze politici care să atragă capitalul la factorul de producție în Moldova, în locul menținerii „capcanei de politici‟ care stimulează forța de muncă să părăsească o economie fără locuri de muncă în căutarea unor munci slab plătite în economiile cu capital bogat. Climatul investițional scump și supra-reglementat al Moldovei nu atrage suficiente fluxuri de investiții străine directe pentru a susține creșterea de viitor atunci când se va reduce fluxul de remitențe. 15. Până în prezent, modelul de creștere alimentat din remitențele provenite din exportul forței de muncă a generat o creștere a PIB-ului real în jur de 6,3 la sută între 2000 și 2008 (puțin sub nivelul mediu pe regiune) și a dus la cel mai mare declin al ratei sărăciei din 2000-2004 comparativ cu alte state din Europa de Est și Asia Centrală. De ce să-și facă Moldova griji ? În primul rând, având un număr mare de migranți apți de muncă peste hotarele țării, potențialul pentru o creștere ulterioară a migrației este limitat, chiar și în condițiile existenței unor factori de atracție din țările bogate. În al doilea rând, remitențele au tendința să scadă în mod natural pe parcursul timpului. La moment o mare parte din migranții moldoveni se întorc din țările CSI și un număr mai mic din țările UE. Pe măsură ce migranții locuiesc mai mult timp peste hotarele țării și-și mută familiile într-acolo ei au tendința, in timp, să-și piardă legăturile cu țara, iar după o generație legăturile de remitențe se rup definitiv. În al treilea rând, pentru actualii migranți de peste hotare, în mod special antrenați în munci necalificate, e puțin probabilă creșterea salarială care ar majora volumul de remitențe. Moldova are nevoie, prin urmare, de un al doilea motor de creștere care ar proveni din exporturi. Pentru ca acest lucru să se întâmple economia națională va trebui descătușată din „capcana de politici‟.

xi

16. Faptul că există o capcană de politici problematică devine evident prin înțelegerea a trei aspecte discutate în primele capitole ale acestui raport. În primul rând, este nevoie de o înțelegere a factorilor motivanți pe care îi au migranții atunci când își părăsesc familiile și copiii; în al doilea rând, este necesară o înțelegere a caracterului creșterii economice și investițiilor pe care le-au generat remitențele lor și politicile structurale ale Moldovei; în al treilea rând, este necesară o prognozare a viitoarelor surse posibile ale creșterii economice a Moldovei în condițiile în care, în mod sigur, vom asista la o diminuare a creșterii bazate pe remitențe. Concluzii pentru o strategie de creștere 17. Acest raport compilează datele statistice din conturile macro-economice ale Moldovei, din sondaje gospodăriilor casnice, gospodăriilor țărănești și firmelor, precum și date cu privire la cheltuielile publice, pentru a concluziona într-un final că Moldova trebuie să-și dezvolte al doilea motor de creștere din exportul bunurilor și serviciilor. Noi concluzionăm că pentru a accelera creșterea, a reduce sărăcia și a acoperi dezechilibrul contului curent actual, Guvernul Moldovei trebuie să prioritizeze reforme și investiții în serviciile publice și în infrastructură, care ar contribui la revitalizarea exporturilor agricole tradiționale și ar stimula sectorul TIC. Primul sector este necesar pentru a capitaliza avantajele comparative ale Moldovei, a stimula creșterea în mediul rural și a reduce sărăcia. Cel din urmă ar putea crea mai multe locuri de muncă calificate pentru tinerii șomeri din Moldova pe măsură ce avansează către studii universitare, dar și ar putea crea avantaje de productivitate ale forței de muncă atât de necesare în condițiile reducerii și îmbătrânirii forței de muncă. Pentru ca strategia să aibă succes, Moldova trebuie să-și regândească climatul investițional, să îmbunătățească calitatea învățământului secundar și să aducă curriculum-ul universitar în conformitate cu cerințele mediului de afaceri. Noi ne axăm pe revitalizarea exporturilor agricole tradiționale pentru că avantajul comparativ al Moldovei rămâne a fi în agricultură. În loc să se încerce diversificarea către noi produse, raportul sugerează că Moldova ar trebui să se diversifice către piețe noi cu valoare adăugată din UE, întrucât acest lucru va spori competitivitatea Moldovei în piețele tradiționale, dar și în piețele mai volatile ale CSI. 18. Un tempo mai rapid a unor reforme comprehensive este crucial pentru materializarea sugestiei propuse de creștere economică. Guvernul trebuie să confrunte cauzele simptomelor de productivitate și calitate scăzută a produselor agricole. În centrul acestor probleme se află o integrare comercială slabă, costuri înalte de transport și comerț trans-frontalier, lipsa concurenței, subvenții care distorsionează semnalele prețurilor și practica creării monopolurilor la export prin supra-reglementare și licențiere. Guvernul trebuie să accelereze procesul reducerii poverii administrative a inspecțiilor și reglementărilor, trebuie să continue eforturile de eliminare a reglementărilor care creează actori dominanți pe piață și trebuie să-și accelereze ieșirea din întreprinderile de stat neprofitabile în sectoarele productive prin relansarea programului de privatizare.

Redefinirea rolului Guvernului în economie prin intermediul dezbaterii publice 19. Moldova a realizat reforme semnificative ale cadrului de reglementare prin aprobarea legilor “Ghilotina”, iar pe parcursul ultimelor 12 luni a făcut progrese esențiale în modificarea procedurilor și reglementărilor de reducere a constrângerilor administrative ce afectează sectorul privat. Mai multe astfel de reforme sunt necesare pentru a permite mediului de afaceri să concureze la nivel internațional. Guvernele anterioare au ajustat politicile sectoriale ale unui sector public de tip sovietic, pentru a interveni de o manieră incrementală, spre a răspunde simptomelor capcanei de politici fără a soluționa cauzele ei fundamentale. Spre exemplu, pentru a lupta cu calitatea proastă a vinurilor în loc să încurajeze companiile vinicole să investească în calitate și brand, Guvernul a introdus în 2007 o interdicție la exportul vinului în vrac, creând o monopsonie privată pentru achiziționarea locală a vinului în vrac, iar mai apoi a acordat acelei companii licența de a exporta. Pentru a face față declinului la recolta de cereale cu destinație

xii

alimentară și a preveni creșterea importurilor, guvernele precedente au subvenționat utilizarea mijloacelor de producere agricolă pentru marii producători agricoli, iar apoi au acordat licențe de prelucrare unor cumpărători individuali. Pentru a crea locuri de muncă în mediul rural și a amâna pensionarea cu pensii inadecvate, sectorul public și-a asumat responsabilitatea unui asigurator social păstrând mai multe cadre școlare și personal auxiliar decât ar fi fost justificat în condițiile unui declin al numărului de elevi, și angajând persoane care au depășit vârsta de pensionare. Acest lucru erodează bugetele non-salariale ale școlilor și dacă aceste practici vor continua ele ar putea duce la diminuarea calității educației. Recent, în condițiile creșterii prețurilor la produsele alimentare și creșterea potențială a prețurilor de cumpărare de la fermieri, Guvernul a intervenit pentru a proteja consumatorii prin restricționarea exportului de cereale și încurajarea producătorilor de zahăr să-și comercializeze produsele pe piața locală la un preț mai mic. 20. Pentru a evada din capcana de politici, Guvernul Moldovei trebuie să se focuseze în mod sistematic asupra acțiunilor ce vizează ciclul. Este timpul ca Moldova să ia în considerație o relansare a politicilor și serviciilor publice, să-și formuleze o nouă viziune a prosperității și să dezvolte o redirecționare de politici consistentă și comprehensivă pentru a mișca țara înainte. Guvernul trebuie să îmbunătățească climatul investițional cu un accent pe productivitate, ameliorarea competitivității la export și reducerea costurilor de trecere a frontierelor; reformele de reglementare trebuie să vizeze standardele UE și toate reformele trebuie să fie modelate pe necesitatea reducerii amprentei sectorului public asupra economiei. Pentru a crea o adeziune largă a acestei viziuni țara are nevoie în primul rând de un sistem politic stabil care să dezvolte un consens național prin dezbaterea opțiunilor de politici și quid pro quo. Acest lucru s-a dovedit a fi evaziv. În al doilea rând, orice Guvern va trebui să depună eforturi mari pentru a argumenta necesitatea reformelor. Un aspect al migrației este acela că migranții care observă politici mai progresive peste hotare s-ar putea să aibă un rol mai mic în aplicarea presiunii asupra politicienilor moldoveni în a promova politici mai progresive acasă. Este posibil că într-o măsură și din acest motiv clasa mijlocie în devenire din Moldova are tendința de a fi mai puțin prietenoasă sectorului privat și pieței libere comparativ cu alte state post-sovietice. Doar printr-o dezbatere progresivă despre politicile unei viitoare prosperități, și acele quid pro quo care urmează a fi făcute, poate apărea un consens nou și cu adevărat transformativ. În formularea căilor de reformă noi sugerăm ca Guvernul să fie selectiv și să urmeze lucrurile secvențial, pentru a le putea realiza. În următoarea secțiune raportul diferențiază între măsurile “sine qua non” pentru următoarele 12 luni și “fructul de jos” - sau acele reforme cu costuri sociale limitate și beneficii mari, precum și reformele structurale importante pe termen mediu. Recomandări de politici 21. Prioritățile esențiale și imediate pentru reforma politicilor, și anume, acele “sine qua non” ale unei strategii de export bazate pe agricultură și direcționate spre UE sunt următoarele:

a. Eliminarea tuturor restricțiilor restante care permit dominarea pieței pe sectoare. b. Liberalizarea și facilitarea intrării operatorilor rutelor de transport, precum și

îmbunătățirea guvernării și transparenței în managementul sectorului de transport (inclusiv tarife).

c. Eliminarea (prin “abordarea tip Ghilotină”) tuturor standardelor tehnice, inclusiv învechitele GOST-uri, pentru produsele alimentare și adoptarea imediată a standardelor UE.

d. Acordarea accesului fermierilor la semințe și puieți aprobați și incluși în catalogul UE, precum și accesul la toate pesticidele și îngrășămintele aprobate de UE.

22. Reforme cu costuri mici care necesită acțiuni minime dar vor aduce beneficii substanțiale, așa-zisele “fructe joase”, includ următoarele;

xiii

a. Elaborarea unei legi-cadru generale care ar stabili inspecțiile în baza riscurilor și

elaborarea procedurilor rapide pentru toate agențiile de control. b. Relansarea eforturilor de reducere a numărului încărcăturilor inspectate fizic de

Serviciul Vamal prin implementarea integrală a abordării bazate pe riscuri. c. Eliminarea suprapunerii rolurilor diverselor instituții prin crearea unei singure

autorități alimentare ce ar combina funcțiile de control alimentar aflate în prezent sub jurisdicția diverselor instituții guvernamentale, cum ar fi Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătății și Moldova Standard.

d. Transparentizarea alocațiilor cotelor de export ale UE la tarif zero. e. Eliminarea cotelor de export la grâu f. Crearea unui registru public de credite/birou în cadrul Băncii Naționale a Moldovei

pentru transparentizarea informației cu privire la creditori, reducerea aversiunii de risc în sectorul bancar și ameliorarea accesului IMM la credite.

23. O prioritate macroeconomică imediată va fi restabilirea unui deficit bugetar public durabil din punct de vedere structural. Cheltuielile publice în Moldova au urcat la 45,2 la sută din PIB în 2009. Sectorul public al Moldovei este umflat, ineficient și distorsionat masiv spre proiecte sociale și transferuri către indivizi, gospodării și întreprinderi. Prioritățile strategice de reformă pentru restabilirea bugetului pe un făgaș durabil includ (acestea au fost stabilite într-o serie de note fiscale ale Băncii Mondiale adresate Guvernului în ianuarie 2011):

a. Reducerea deficitului prin limitarea cheltuielilor publice (colectările fiscale sunt

deja mari). b. Reducerea cheltuielilor în educație și modificarea mecanismului de finanțare a

educației prin optimizarea sistemului școlar pentru a reduce costurile educației generale. Trecerea la finanțarea pe cap de elev și ameliorarea componentei non-salariale de finanțare per elev la școlile de tip hub.

c. Reforma completă a sectorului sănătății cu un accent pe eficiența spitalelor. d. Sporirea eficienței investițiilor capitale publice, în special a celor direcționate prin

bugetele locale, prin investirea unei părți semnificative în infrastructura productivă și eficientizarea procedurilor de bugetare pentru investițiile capitale.

e. Raționalizarea serviciului public și a salarizării pentru a spori motivația personalului și a reduce numărul angajaților.

f. Implementarea graduală a reformei pensiilor pentru a face sistemul sustenabil pe termen mediu și lung. Îmbunătățirea nivelului adecvat al pensiilor și asigurarea sustenabilității pe termen lung printr-o combinație de valorizare salarială a veniturilor anterioare, o indexare adecvată, o rată mai mică de colectare, creșterea treptată a vârstei de pensionare, o mai bună legătură între contribuții și beneficii, precum și reducerea posibilității de pensionare în timpul lucrului. Soluționarea problemei pensiilor este cheia spre redresarea mai multor ineficiențe din sectorul public.

g. Accelerarea eforturilor transparente de privatizare, inclusiv pentru companiile prestatoare de utilități.

24. Moldova trebuie să maximizeze avantajele de dezvoltare oferite din migrație. Remitențele vor rămâne o parte foarte importantă a economiei Moldovei pe termen lung, iar motivația pentru emigrarea nu va scădea pe termen scurt și mediu. Reformele direcționate spre utilizarea optimă a remitențelor în scopul creșterii economice, inclusiv printr-o intermediere financiară mai bună ar trebui să:

a. Amelioreze comunicarea cu publicul despre beneficiile utilizării parteneriatului

formal de tranzacționare financiară a remitențelor cu sectorul bancar și alte sectoare,

xiv

inclusiv prin accesul publicului la informații cu privire la ratele și comisioanele de schimb (costurile transferului de remitențe) prin surse alternative.

b. Sporirea încrederii migranților în sectorul bancar formal prin inovații ale serviciilor bancare (ex. instrumente alternative de economii și depozite).

c. Modernizarea sistemului de plăți pentru a păstra remitențele în sistemul financiar și studierea opțiunii transferurilor de remitențe prin internet sau prin telefon mobil din statele membre ale UE.

d. Încurajarea dezvoltării instrumentelor online de economii și depozite pentru migranți - pentru a capta și intermedia remitențele.

e. Ameliorarea supravegherii prudențiale și a conduitei de business a sectorului bancar și a celui financiar în întregime.

f. Implementarea reformelor în domeniul tranzacțiilor securizate în conformitate cu recomandările Băncii Mondiale.

g. Implementarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară pentru toate întreprinderile eligibile pentru listare la Bursa de Valori a Moldovei.

25. Moldova trebuie să surclaseze alte țări în ameliorarea climatului investițional și la capitolul reducerea costurilor pentru mediul de afaceri, în special pentru exportatori. Accentul trebuie plasat pe facilitarea mai multor intrări pe piață și o competiție mai corectă. Aceasta ar face din Moldova o destinație mai atractivă pentru ISD și exportatori străini, într-o lume post-criză unde capitalul străin este limitat. În această privință Moldova ar putea, în mod util, urma exemplul Georgiei, o altă țară cu o geografie dificilă și produse de export similare, dar cu un climat investițional superior. Analiza datelor despre mediul de afaceri al Moldovei sugerează că reformele prioritare pentru creșterea productivității, atragerea investițiilor și crearea locurilor de muncă în companiile moldovenești sunt: Intrarea/ieșirea din business și reforma cadrului de reglementare:

a. Implementarea legii ghișeului unic la camera înregistrării: consolidarea activității

diferitor agenții care în prezent emit diferite numere de înregistrare; conectarea electronică a inspectoratului fiscal cu camera înregistrării de stat.

b. Elaborarea cadrului general de reglementare pentru a introduce inspecțiile bazate pe risc și a stabili proceduri facilitate pentru administrarea fiscală.

c. Dezvoltarea unui sistem de reglementare, instruire, licențiere, monitorizare a practicienilor de insolvență pentru a avansa obiectivul reabilitării companiilor viabile și lichidare a celor non-viabile de o manieră eficientă.

d. Reducerea timpului și costurilor tranzacționale pentru obținerea permiselor de construcție. Implementarea legii cu privire la permisele de construcție, crearea unui ghișeu unic funcțional la nivel municipal și crearea unei baze de date pentru permisele de construcție, care să fie interconectată cu baza de date a registrului funciar.

Cu privire la ISD, competiție și drepturile de proprietate:

a. Rescrierea și adoptarea unei legi cu privire la competiție în conformitate cu bunele

practici internaționale b. Consolidarea independenței autorității responsabile de domeniul concurenței și

aplicarea adecvată a legilor și reglementărilor existente. c. Revitalizarea procesului de privatizare (la nivel de stat și municipal) prin proceduri

transparente și competitive. d. Ameliorarea legislației cu privire la drepturile de proprietate intelectuală și aplicarea

acesteia. e. Sporirea corectitudinii aplicării legislației pentru toți actorii de pe piață prin

intermediul sistemului judiciar.

xv

f. Îmbunătățirea accesului la pământ prin reducerea costurilor tranzacționale pentru înregistrarea acestuia și sporirea acurateței datelor în sistemul cadastral.

g. Modernizarea sistemului IT al cadastrului pentru a permite înregistrarea ipotecilor și obținerea extraselor online și fără intervenția personală.

h. Legalizarea dreptului la proprietate a pământului agricol pentru străini și introducerea unor controale adecvate pentru a preveni acțiunile speculative.

26. Moldova trebuie să obțină o valoare adăugată din exportul produselor agricole existente în piețele noi în loc să încerce diversificarea spre noi produse către export. În agricultură și procesarea alimentară accentul reformelor trebuie plasat pe:

Facilitarea accesului fermierilor la mijloace moderne de producție

a. Acceptarea tuturor soiurilor de semințe din catalogul comun al UE și soiurilor înregistrate în țările vecine CSI, fără teste adiționale (în condițiile existenței unor garanții fitosanitare adecvate).

b. Permiterea (pentru culturile perene) producătorilor de a importa puieți de soiuri neînregistrate pentru a fi plantați pe pământul propriu, în condițiile unor considerațiuni fitosanitare.

c. Ajustarea reglementărilor semincere ale Guvernului și practicilor de reglementare la practicile UE.

d. Revizuirea procedurilor pentru certificarea mijloacelor de producție care sunt deja certificate în conformitate cu standardele altor țări cu care Moldova are certificate de recunoaștere reciprocă.

e. Acceptarea tuturor îngrășămintelor și pesticidelor aprobate de UE și încurajarea intrării participanților pe piață.

f. Adoptarea legii managementului chimic. g. Oferirea fermierilor a unui acces sporit la informare cu privire la mijloacele de

producție și cercetare (inclusiv prin programe de instruire și sisteme TIC)

Ameliorarea accesului fermierilor la produse financiare

a. Adoptarea măsurilor legislative și regulatorii pentru a asigura funcționarea adecvată a unui sistem de depozitare a cerealelor.

b. Elaborarea unei strategii de re-parcelare a pământului care ar avea ca obiectiv reducerea poverii regulatorii pentru tranzacțiile de cumpărare, vindere, schimb sau moștenire a pământului.

c. Revizuirea schemelor actuale de asigurare în agricultură și subvențiilor asociate, cu scopul sporirii eficienței, accesului și diversificării produselor de asigurare.

d. Consolidarea suportului guvernamental în comercializarea produselor naționale peste hotare.

e. Concentrarea suportului bugetar pentru agricultură asupra infrastructurii necesare pentru facilitarea exporturilor și altor boxe verzi ale OMC (spre deosebire de subvențiile pentru mijloacele de producție și producere)

f. Ajustarea sistemului de cercetare agricolă și sistemului educațional pentru a răspunde mai bine necesităților sectorului privat.

27. Facilitarea creșterii bazate pe export necesită reducerea costurilor înalte asociate trecerii frontierei moldovenești. O infrastructură mai bună a transportului, logistica și facilitarea serviciilor vamale sunt priorități. Moldova trebuie să:

Amelioreze infrastructura de transport, politicile și logistica de export:

xvi

a. Continuarea și eficientizarea investițiilor în drumuri, cu precădere a coridoarelor de export.

b. Îmbunătățirea cheltuielilor și eficienței reparațiilor drumurilor și întreținerii, inclusiv prin sisteme mai eficiente de management a activelor și o mai bună monitorizare.

c. Reducerea subvențiilor segmentului de pasageri de către segmentul de marfă, pentru a stopa creșterea prețurilor la transportul de marfă. Separarea contabilității diverselor sub-diviziuni pentru transparentizarea rezultatelor și îmbunătățirea guvernanței corporative în stabilirea tarifelor de către compania de cale ferată.

d. Reducerea poverii cheltuielilor social-culturale a companiei de cale ferată pentru a genera economii ce urmează a fi investite în parcul de trenuri și renovarea flotei diesel.

e. Facilitarea intrării serviciilor de post-recoltare și logistică, inclusiv ambalarea și controlul calității recoltei, depozitare, depozitare frigorifică, operatori marfari și alte companii de facilitare.

Eficientizarea serviciilor vamale și altor proceduri legate de trecerea frontierei:

a. Relansarea eforturilor de reducere a tergiversărilor de procesare la frontieră prin

operaționalizarea completă a ghișeului unic în subordinea administrației vamale, care ar include reprezentanți ai SPS, SANEPID, mediul ambiant, drumuri și alte organe relevante. În acest ghișeu Vama rămâne responsabilă de toate formalitățile de bază.

b. Oferirea infrastructurii IT necesare pentru schimbul de date între agențiile implicate în trecerea frontierei.

c. Eficientizarea procedurilor de trecere a frontierei în conformitate cu practicile recomandate de UE.

d. Combaterea plăților neoficiale în procesul traversării frontierei. 28. Pentru a crea oportunități de dezvoltare a serviciilor accentul reformelor trebuie plasat pe dezlănțuirea potențialului TIC de a genera avantaje de productivitate în întreaga economie și în special în susținerea exporturilor incipiente de servicii business și outsourcing de software. Reformele trebuie să:

a. Reducă costurile apelurilor externe prin rebalansarea tarifelor Moldtelecom pentru a corespunde ratelor pieții atât pentru apelurile naționale, cât și pentru cele internaționale.

b. Creeze o piață competitivă pentru lățimea de bandă prin determinarea Moldtelecomului să-și vândă capacitatea de exces, la ratele de piață, către alți provideri de servicii internet (PSI) și prin acordarea licențelor pentru noii PSI.

c. Genereze noi produse TIC prin eliminarea barierelor administrative sau legislative care previn introducerea aplicațiilor celulare inovative, cum ar fi oferirea informației despre prețurile la produsele agricole, banking mobil, remitențe mobile, etc.

d. Pregătirea Moldtelecom-ului pentru o eventuală privatizare. e. Ajustarea cadrului legislativ pentru a îmbunătăți managementul spectrului radio.

PRINCIPALELE CONCLUZII ANALITICE

29. Creșterea economică între anii 2000-2008 a fost alimentată de un avânt al cererii naționale, finanțate din remitențe, în timp ce agricultura și producerea s-au confruntat cu o situație dificilă. De la începutul noului secol, Moldova a început să recupereze unele dintre pierderile economice suferite după dezintegrarea Uniunii Sovietice în anii „90. Creșterea economică reală a aproximat 6 la sută. Deși a fost o cifră credibilă, ea rămâne inferioară mediei din țările CSI pentru aceeași perioadă. Industria, agricultura și exportul bunurilor au rămas în urmă comparativ cu creșterea serviciilor și importurilor înregistrate pe parcursul deceniului. Între

xvii

2006 și 2008 valoarea adăugată reală în industrie și agricultură s-a contractat, iar numărul locurilor de muncă a scăzut. Pe măsură ce forța de muncă a plecat peste hotare Moldova a devenit una din cele mai dependente țări de remitențe. Remitențele au crescut de la 11,5 la sută din PIB în 2000 la 30 la sută în 2008. Între 2000-2005 consumul privat, finanțat din remitențe, a alimentat creșterea; apoi, în următorii trei ani (2006-2008), în anticiparea crizei economice globale din 2009, a înregistrat un avânt sporit sectorul construcțiilor. Serviciile și importurile au crescut mult mai repede decât restul economiei. Deși remitențele au înregistrat un colaps în 2009, cel mai plauzibil scenariu de recuperare post-criză a Moldovei este întoarcerea la creșterea economică bazată pe remitențe. Remitențele migranților s-ar putea să nu crească pe viitor ca proporție din PIB, din cauza faptului că ratele de emigrare pe parcursul ultimului deceniu sunt într-o scădere. Însă, remitențele vor rămâne semnificative pentru creșterea și dezvoltarea Moldovei în următoarele decenii. Cererea pentru forța de muncă din Moldova va înregistra probabil un salt în 2010, în special în Rusia. 30. Sărăcia a scăzut dramatic între anii 2000-2004, dar reducerea sărăciei a încetinit recent, în timp ce proporția persoanelor rurale în rândul celor sărace a crescut pe măsură ce agricultura a înregistrat un declin. În condițiile în care venitul provenit din remitențe a oferit gospodăriilor sărace un aport de consum, creșterea a redus dramatic rata sărăciei între anii 2000-2004. Ulterior, rata sărăciei bazate pe consum în Moldova nu a scăzut semnificativ. Deși sărăcia urbană a continuat să se micșoreze, fermierii și gospodăriile rurale care au mai mulți pensionari și copii decât lucrători sunt expuși acum unui risc mai mare decât alte grupuri de a fi săraci. La fel și gospodăriile fără migranți. Pentru ca economia rurală să-și revină, Moldova trebuie să înregistreze o creștere reală a valorii adăugate în agricultură. Cu toate acestea, a asista persoanele vârstnice sărace din mediul rural – în absența pensiilor adecvate – va necesita reforme a sistemului de asigurări sociale. 31. Sectorul agricol în Moldova demonstrează simptome evidente de declin și este cel mai probabil cauza încetinirii reducerii sărăciei. Acest declin a avut loc în pofida avantajelor naturale ale Moldovei – climă, sol și topografie - și proximitatea relativă de piețele UE și Rusia. Prețurile de cumpărare de la fermieri sunt mult mai mici decât prețurile de export, iar unitățile de valoare la export ale Moldovei sunt mai mici decât cele obținute de alte țări. Într-adevăr, prețurile pentru culturile agricole moldovenești sunt într-un declin comparativ cu alte prețuri din economie și s-au confruntat cu colapsuri. Faptul că acestea scad mai repede decât crește productivitatea pământului arabil explică motivul diminuării prețurilor de cumpărare de la fermieri. De fapt, productivitatea pământului arabil este comparativ joasă în Moldova în prezent și crește foarte încet. Productivitatea forței de muncă și salariile în agricultură au crescut doar grație faptului că 300,000 de lucrători au plecat din agricultură (și majoritatea au plecat în afara Moldovei). Probabil cel mai grăitor exemplu este faptul că suprafața de pământ cu culturi agricole cu productivitate sporită a scăzut, în timp ce suprafața de teren arabil cu culturi agricole cu o productivitate redusă este în creștere. Motivația pentru fermieri pare a fi inversată, probabil din cauza distorsiunilor cauzate de intervențiile de politici publice (inclusiv subvențiile specifice culturilor). Rezultatele sunt alarmante - un deficit comercial pentru produse alimentare a apărut în 2007 și multe produse care erau exportate din Moldova acum 10 ani nu mai sunt exportate în prezent. Celelalte exporturi agricole au crescut cu mult mai puțin decât jumătate din creșterea PIB. Micii fermieri obțin pierderi din activitatea agricolă, făcând față unor costuri crescânde ale mijloacelor de producție și o descreștere a prețurilor pentru produsele agricole. Sărăcia crește în rândul fermierilor, iar tinerii fermieri se pare că părăsesc Moldova în căutarea locurilor de muncă – între 2000 și 2008 vârsta medie a unui angajat în agricultura moldovenească a crescut cu 12 ani, de la 37 la 49 de ani. 32. Exporturile sunt critice pentru a permite unei țări mici, cu o piața locală limitată, să capteze economii de scară largă și specializate. Însă exporturile de mărfuri ale Moldovei s-au confruntat cu dificultăți în timpul acestui episod recent de creștere. Datorate unei creșteri inerte a exporturilor de culturi, produse alimentare și vinuri, exportul de bunuri din Moldova s-a redus la

xviii

24 la sută din PIB până în 2008, de la 45 la sută din PIB în 1998. Acest declin în exporturi, împreună cu declinul real în agricultură și producere este o tendință alarmantă. Având un rol diminuat al industriilor orientate spre export în producția totală, abilitatea Moldovei de a beneficia de transferul de cunoștințe (tehnologii și abilități manageriale) se diminuează de asemenea, făcând mult mai dificilă încercarea de a ajunge din urmă alte state într-o economie globală. Din acest motiv, acest raport sugerează că Moldova trebuie să implementeze politici de revitalizare a exporturilor. Cota de piață a exporturilor tradiționale a Moldovei s-a micșorat pe parcursul deceniului. Câteva exporturi bazate pe cunoștințe și tehnologii de vârf sunt emergente, dar acestea rămân mici ca pondere. Avantajul comparativ al Moldovei rezidă în exportul produselor tradiționale. În același timp, piețele tradiționale de export pentru aceste bunuri (Rusia și CSI) devin mai volatile, iar pentru exporturile din segmentul de producere piețele CSI înregistrează un declin ca importanță comparativ cu UE. Creșterea în sectoarele exporturilor tradiționale ale Moldovei a fost constrânsă de licențiere, „grosimea‟ frontierelor, o infrastructură proastă și o finanțare limitată. În sectorul creșterii și procesării merelor, spre exemplu, lipsa capacităților frigorifice, oportunități limitate de finanțare și lipsa forței de muncă sunt un obstacol al creșterii. În ceea ce privește frontierele, Moldova a fost plasată pe locul 104 din 155 țări în indicele Băncii de restricționare a comerțului. Guvernul trebuie să ia în considerație atât constrângerile în menținerea și creșterea cotei de piață, cât și valoarea adăugată din piețele existente, dar și constrângerile accesului la noi piețe, în special cele din UE. 33. Sectorul public moldovenesc s-a alimentat din creșterea economică bazată pe consum și a consumat în mare parte din acumulări, făcând foarte puține investiții noi în infrastructura de sporire a productivității. Drumurile s-au deteriorat din cauza întreținerii inadecvate – bugetul pe anul 2010 a fost primul din ultimii câțiva ani în care au fost alocate sume adecvate pentru întreținere. Veniturile mari din TVA și accizele vamale au permis Guvernului să reducă deficitul și datoria publică în timp ce au fost mărite cheltuielile în conformitate cu PIB-ul nominal. Structura cheltuielilor s-a deteriorat pe măsură ce sectorul public a mărit gradual consumul cheltuind în excesul PIB-ului nominal și crescând dramatic salariile, totodată neglijând investițiile în proiecte și întreținerea drumurilor. Salariile profesorilor și cele ale funcționarilor publici au fost majorate considerabil în 2006 și apoi din nou înaintea alegerilor din 2009, împreună cu majorarea pensiilor. Aceste acțiuni au făcut ca deficitul post-criză al Moldovei să fie unul nesustenabil și au dus la un răspuns la criză care este disproporțional de diferit comparativ cu alte țări din regiune. Prioritățile cheie ce necesită corectare sunt: sectorul educației, acolo unde consolidarea școlilor pentru a face față declinului rapid de elevi este demult necesară; un sistem de protecție socială mai bine direcționat; trecerea la instrumente mai productive în bugetul capital și reforma pensiilor, care să se axeze pe îmbunătățirea caracterului adecvat și durabilității fiscale pe termen lung a sistemului moldovenesc de pensii. 34. Nu doar infrastructura a fost neglijată. Firmele localizate în Moldova cu greu fac față climatului investițional. Datele cu privire la 36,000 de firme, colectate între anii 2003 și 2009, indică faptul că profiturile operaționale nete fie sunt foarte mici, fie sunt negative pentru majoritatea sectoarelor și categoriilor de firme; acestea se află, în mediu, într-un declin, iar randamentul capitalului este mai mic decât costurile capitalului. Pentru cea mai mare parte a perioadei, și în special atunci când a lovit criza în 2009, atât profiturile medii, cât și cele mediane sunt negative pentru firmele din agricultură, piscicultură, textile, prelucrarea lemn și alte sectoare de producere, dar și pentru hotele, restaurante și alte servicii comunitare. Criza financiară globală a exacerbat pierderile înregistrate de firmele moldovenești – 46,4 la sută din firme înregistrau pierderi în 2003 comparativ cu 44,5 la sută în 2006, 44 la sută în 2008 și 48,3 la sută în 2009. Cele aflate în proprietate publică sunt mai puțin productive și par să reducă forța de muncă. Firmele care sunt mai productive se pare că se extind mai rapid decât cele care nu sunt productive. Pe parcursul acestei perioade 23,7 la sută și 52,3 la sută din cele mai productive firme au creat locuri de muncă și respectiv au mărit vânzările, în timp ce doar 16,1 la sută și 40 la sută (în mediu) din firmele mai puțin productive au creat locuri de muncă și respectiv au majorat vânzările. Cu toate acestea, observațiile generale demonstrează că productivitatea este invers

xix

proporțional corelată cu crearea locurilor de muncă (ex. firmele mai eficiente vor reduce mai degrabă locurile de muncă), dar direct proporțională cu vânzările. Acest lucru explică simptomul creșterii economice a Moldovei fără crearea locurilor de muncă, deși nu explică motivul ce-l cauzează. Cea mai rapidă creștere a fost înregistrată de firmele din sectorul serviciilor, companiile mici și cele cu capital străin, și cele ce domină piața. Aceste firme sunt și cea mai productivă categorie de firme, fiind aproape de două ori mai productive decât firmele medii din sectorul producerii și agriculturii. 35. Moldova trebuie să utilizeze oportunitatea momentului pentru a ameliora dramatic mediul de afaceri. Una din caracteristicile definitorii ale mediului economic global post-criză va fi cu certitudine faptul că fluxurile internaționale de capital vor fi mai restrânse și mai limitate. Vor exista presiuni noi, relative mediului pre-criză, pentru un randament sporit al capitalului global. În concurența pentru capitalul global, locul relativ în ranking-urile globale de competitivitate și ușurință a mediului de afaceri contează. Deși a realizat reforme în 2009, Moldova este plasată relativ jos la nivel regional și global din punct de vedere al competitivității și ușurinței mediului de afaceri. Alte țări în regiunea Europa și Asia Centrală au introdus reforme la fel de semnificative (unele chiar mai profunde și mai rapide) și fără o accelerare a reformelor în domeniile prioritare Moldova s-ar putea să rămână în urmă ca destinație pentru investitori. În general, productivitatea este strâns legată de creșterea economică în Moldova, deci Guvernul trebuie să prioritizeze acele aspecte ale mediului de afaceri care au cele mai mari impacturi asupra productivității. Analiza noastră sugerează că reglementarea, inspecțiile, pierderea vânzărilor în timpul tranzitului, abilitățile forței de muncă, utilizarea capacității, pământul și Cercetarea și Dezvoltarea par a avea cel mai mare impact asupra productivității firmelor. Noi estimăm utilizarea medie a capacității în jur de 54 la sută, iar circa 45 la sută din firme operează sub acest nivel. În jur de 76 la sută din firme operează sub capacitatea de 80 la sută, ceea ce pentru economia SUA este o capacitate „optimă‟. Îmbunătățiri rapide ale climatului investițional ar putea, așadar, genera un răspuns rapid din partea firmelor. Dificultățile ce vizează închiderea afacerilor par a fi o constrângere a creșterii, întrucât acestea îngheață capital în firme non-productive. Va fi important, prin urmare, să se reducă costurile și timpul necesar pentru închiderea afacerilor și să se liberalizeze regulile cu privire la vânzarea activelor firmelor falimentare. 36. Mediul de afaceri dificil și un deficit de abilități și cunoștințe stopează creșterea unor sectoare emergente de servicii cu potențial de export. Sectoare emergente cum ar fi crearea software au înregistrat o creștere și aduc contribuții substanțiale economiei locale. Cu toate acestea, puține servicii de dezvoltare a businessului există pentru a susține aceste companii novice. Oportunitățile de creștere în domeniul TIC sunt constrânse de o cerere mare nesatisfăcută pentru absolvenți universitari cu abilități corespunzătoare. 37. Creșterea din ultimul deceniu înregistrată în Moldova a fost una „fără locuri de muncă‟. Expansiunea economică a Moldovei a venit din productivitate și investiții capitale, în special în servicii. Numărul total de locuri de muncă în economie s-a contractat, în special în zonele rurale. Agricultura și industria au pierdut locuri de muncă pe parcursul deceniului. Unii lucrători și-au găsit un serviciu în sectorul serviciilor și construcțiilor, care au generat 140,000 de noi locuri de muncă. Alții și-au găsit un loc de muncă în vânzările angro și cu amănuntul, în hotele, restaurante și sectorul imobil. Aproape de două ori mai mulți moldoveni, comparativ cu cei care și-au găsit un loc de muncă acasă, au fost nevoiți să părăsească țara pentru ași câștiga existența peste hotare. Aproape 320,000 de lucrători moldoveni (circa 40 la sută din forța de muncă activă) trăiește și lucrează în afara Moldovei. Rata de angajare în câmpul muncii a scăzut vertiginos în Moldova și este cea mai mică din Europa de Est. Reducerea ofertei de forță de muncă datorată migrației, în pofida creșterii economice fără locuri de muncă acasă, se pare că a majorat salariile, în special pentru lucrătorii din agricultură rămași în țară. Deși aceasta a fost un lucru bun pentru unii lucrători rurali, împreună cu roade medii stagnante și înrăutățirea termenilor de comerț a fermierilor, acest lucru a redus profitabilitatea activității de fermier în Moldova. Nici

xx

fermierii, nici exportatorii și nici producătorii nu demonstrează semne sănătoase de creare a locurilor de muncă. În mediu, creșterea vânzărilor în rândul producătorilor de bunuri exportabile este de circa 40 la sută din nivelul bunurilor non-exportabile. Crearea locurilor de muncă este de circa 80 la sută din nivelul sectoarelor non-exportatoare. Firmele mari se pare că pierd forța de muncă. Firmele cu capital străin și, într-o măsură mai mică, firmele locale au fost motoarele creării locurilor de muncă între anii 2003-2008. Această creștere fără locuri de muncă, în mare parte, explică motivațiile care îi determină pe moldoveni să emigreze. Creșterea de viitor va necesita generarea unui model de ocupație a forței de muncă cu o productivitate sporită, atât pentru a menține muncitorii calificați în Moldova, dar și pentru că asistăm la o reducere a forței de muncă. 38. Privind înainte, forța de muncă moldovenească se va micșora cu 11 la sută în deceniul următor, pe măsură ce va îmbătrâni rapid și se va urbaniza doar gradual. Tendința puternică de îmbătrânire naturală s-a accelerat odată cu fenomenul migrației, în timp ce tinerii rămân o perioadă mai lungă în învățământul universitar în mediul urban, deseori fiind finanțați de părinții migranți. Creșterea de viitor într-o economie cu o forță de muncă în declin și o dependență crescândă va trebui să depindă de avantajele de productivitate și o accelerare a capitalului per angajat, lucru care va necesita îmbunătățiri ale climatului investițional și a competitivității. Până în prezent, capitalul per angajat a crescut prin investiții în imobil și nu în echipament. 39. Pentru a spori competitivitatea pe viitor, lucrătorii moldoveni vor trebui echipați cu abilități mai relevante, mai multe și mai moderne. Numărul mediu de ani petrecuți în învățământ, în rândul forței de muncă aflate în declin crește rapid, pe măsură ce copiii rămân să facă studii profesionale și universitare. Cu toate acestea, sectorul privat atenționează asupra deficitului de cunoștințe și abilități. Deși emigrarea a contribuit la o insuficiență de abilități în Moldova, majoritatea migranților de fapt nu dispun de studii superioare. Asimetria de abilități se datorează, în mare parte, calității sistemului educațional. Există dovezi clare că sistemul de învățământ superior nu reușește să echipeze absolvenții cu abilitățile de care are nevoie economia. Spre exemplu, cota parte a absolvenților universitari în rândul șomerilor s-a dublat în ultimul deceniu și, în mod paradoxal pentru o economie în creștere, randamentul relativ la învățământul universitar a scăzut comparativ cu randamentul la învățământul primar. Sistemul de învățământ profesional și instruire în Moldova are nevoie de o actualizare majoră. Există un interes sporit în sectorul privat de a lucra îndeaproape cu sectorul educațional (în mare parte public) în designul unui curriculum care este relevant necesităților pieței de muncă moldovenești. 40. Criza globală din 2009 a expus vulnerabilitatea Moldovei și fragilitatea modelului de creștere bazat pe remitențe. Așa cum a fost caracteristic multor piețe emergente, criza a lovit Moldova pe câteva fronturi și din exterior. Aceasta a suferit din colapsul veniturilor provenite din remitențe, exporturi și ISD. Cererea locală a căzut cu circa 10 la sută din 2009, iar economia reală s-a contractat cu 6,5 la sută. Deși Moldova nu a putut face nimic să prevină o criză din exterior, severitatea caracterul abrupt al încetinirii creșterii au scos la iveală supra-dependența Moldovei de remitențe pentru finanțarea cererii locale și acoperirii deficitului fiscal, concentrarea grea a exporturilor moldovenești în câteva mărfuri și, a câta oară, gradul de dependență al acestor două surse de venit de prosperitatea economiei Rusiei. Aceasta a dus la dezbaterea în rândul economiștilor a modelului de creștere bazat pe remitențe și necesitatea deschiderii frontierelor Moldovei unor exporturi mai diversificate, în special către UE.

41. În ajunul crizei globale, noul Guvern al Moldovei evaluează în mod corect strategia de creștere a Moldovei. Acest raport încearcă să ofere niște repere în încercarea de a ”relansa Moldova”. Primul capitol examinează în detalii sursele de creștere ale Moldovei din anul 2000 utilizând date micro și macro-economice, subliniind concluzia că remitențele au contribuit la creștere. Este luat în considerație impactul crizei financiare internaționale asupra

xxi

Moldovei și sunt învățate lecțiile de rigoare pentru strategia viitoare de creștere a Moldovei. Noi concluzionăm că dependența majoră a Moldovei de remitențe pentru creșterea cererii locale a adâncit impactul fiscal al crizei, iar pentru a reduce vulnerabilitatea și a grăbi revenirea Moldovei este necesară dezvoltarea unui al doilea motor de creștere din exporturi, care ar direcționa exporturile cu valoare înaltă spre piețele UE. Recunoscând faptul că într-o piață globală de capital redus, atragerea noilor investiții necesită îmbunătățiri ale climatului investițional din Moldova, capitolul pune în discuție acele aspecte ale climatului investițional care sunt cele mai relevante productivității sectorului privat din Moldova. Următoarele capitole dezvoltă argumentele prezentate în capitolul 1. Capitolul 2 discută necesitatea dezvoltării exporturilor, mai întâi de toate prin urmarea evoluției exporturilor moldovenești în perioada de creștere, concluzionând observațiile tendințelor care arată avantajul comparativ al Moldovei și apoi continuă prin identificarea produselor cu valoare înaltă cu care Moldova are putea avea un potențial de export. Capitolul sumarizează care sunt îngrijorările principale ale exportatorilor și care sunt concluziile Indicelui Băncii de Performanță Logistică, precum și rezultatele raportului “Doing Business” cu privire la poziționarea relativă a Moldovei la capitolul ușurința exporturilor comparativ cu alte state. Concluzionând că Moldova are un avantaj comparativ în exporturile produselor agricole, Capitolul 2 identifică, pe final, simptomele politicilor proaste care definesc “capcana de politici”. Anexa la capitolul 2 studiază exemplul lanțului valoric pentru mere, în scopul ilustrării tipului de probleme cu care se confruntă exportatorii produselor cu potențial de valoare înaltă. Capitolul 3 ia în considerare impactul migrației asupra gospodăriilor, pieței forței de muncă și abilităților, și pune în discuție importanța abilităților asupra creșterii de viitor. Capitolul subliniază că remitențele vor rămâne importante pentru creșterea economică a Moldovei și reducerea sărăciei, și prezintă o serie de opțiuni, în baza experienței globale, cu privire la acțiunile pe care guvernul ar trebui să le întreprindă pentru îmbunătățirea impactului de creștere a remitențelor. Deoarece țările cu un număr mare de emigranți trebuie să investească în abilități, capitolul concluzionează prin discutarea eficacității sistemului educațional al Moldovei. Anexa la capitolul 3 examinează importanța (și insuficiența) de abilități prin prisma lanțului valoric al sectorului TIC.

1. SURSELE CREŞTERII ECONOMICE: CONSTATĂRILE PE PLAN

MACRO ŞI MICRO

Acest capitol începe cu analiza impactului crizei financiare internaţionale asupra economiei şi

situaţiei fiscale a Moldovei, precum şi lecţiile învăţate în baza acestei crize pentru viitoarea

strategie de creştere economică a Moldovei. Prima secţiune vine cu concluzia precum că

dependenţa puternică a Moldovei de remitenţe pentru cererea internă a dus la înăsprirea

impactului fiscal al crizei. Suntem de părerea că pentru a reduce vulnerabilitatea şi a grăbi

recuperarea de după criză, Moldova are nevoie de un al doilea motor de creştere care să vină din

exporturi (această ordine de idei se expune în Capitolul 2). A doua secţiune din capitulul dat

analizează în detaliu episodul de creştere economică a Moldovei din 2000 până-n 2008, făcând uz

de date macro şi micro. În primul rând, vom aborda explicaţii pentru creşterea macro-economică,

utilizând cheltuielile, PIB-ul per sector şi analiza bazată pe modelul Solow. După care vom utiliza

datele întreprinderilor din cercetările structurale anuale pentru întreprinderi şi cercetarea

rapoartelor financiare pentru a oferi mai multe probe dezagregate cu privire la sursele creşterii

economice recente a Moldovei. Şi în final, cea de-a treia secţiune a capitolului încearcă să

diagnosticheze de ce dezvoltarea în domeniul afacerilor a urmat cotitura pe care a pornit şi ce

trebuie de făcut pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri. Vom folosi datele din cercetarea

rapoartelor financiare (36 000 de companii) pentru a investiga recuperarea de capital şi a

costurilor de capital, tendinţele în domeniul productivităţii şi determinantele productivităţii pentru

companiile moldoveneşti. Vom încheia cu nişte sugestii pentru priorităţile noului Guvern întru

îmbunătăţirea climatului investiţional şi generarea creşterii productivităţii în Moldova.

A. Impactul crizei globale

1.1 Criza globală a dus la o reducere bruscă a PIB-ului în 2009, expunând

vulnerabilitatea creşterii economice finanţate din remitenţe şi bazate pe importuri. Efectele

căderii globale au fost transmise Moldovei în toamna anului 2008, atunci când recesiunea a lovit

principalii parteneri comerciali ai Moldovei – Rusia, Ucraina, România şi Europa de Vest,

inducând astfel un declin semnificativ în volumul remitenţelor şi câştigurilor provenite din

export. PIB-ul real s-a redus cu 6,5 la sută. Şomajul a crescut de la 5,5 la sută din forţa de muncă

în primul trimestru al anului 2008 până la 9,1 la sută în primul trimestru al anului 2010, când

şomajul urban a înregistrat nivelul de 11 la sută. Remitenţele s-au redus în mod drastic cu 37,4 la

sută (în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent) în 2009 până la 20,8 la sută din PIB

(de la circa 30 la sută din PIB în 2008, (vezi Figura 1.1), inducând un colaps în cererea internă.

Drept rezultat, cheltuielile pentru consum s-au micşorat cu 6 la sută (în comparaţie cu aceeaşi

perioadă a anului precedent) către finele anului 2009. Volumul importurilor în Moldov de

asemenea s-a redus cu circa 20 la sută (în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent) în

2009, mult mai repede decât reducerea de 7,8 la sută înregistrată pentru exporturi (vezi Figura

1.2), astfel adâncind deficitul de cont curent până la 439 milioane dolari SUA în 2009, de la

nivelul de 987 milioane dolari SUA înregistrat în 2008. În acelaşi mod au fost afectate şi

cheltuielile pentru investiţii. Către finele anului 2009, formarea brută de capital fix (FBCF) s-a

redus cu 31,3 la sută în comparaţie cu anul precedent. Fluxul net de investiţii străine directe (ISD)

s-a redus brusc pe parcursul anului 2009, de la 707 milioane dolari SUA în 2008 până la 86

milioane dolari SUA (vezi Figura 1.3).

2

1.2 Încetinirea înregistrată în domeniul investiţiilor, remitenţelor şi exporturilor a

forţat rata de schimb. Odată cu secarea afluxurilor de valută străină şi presiunea de devaluare a

Leu-ului moldovenesc la finele anului 2008, Banca Naţională a Moldovei (BNM) a intervenit

pentru a susţine Leu-ul, ceea ce a rezultat în pierderea rezervelor internaţionale de circa 60 la sută

de la apogeul înregistrat în 2008 până la 1,1 miliarde dolari SUA la finele lunii martie 2009

(Figura 1.2). Reducerea rezervelor internaţionale poate fi captată şi prin descreşterea cu 8 puncte

procentuale a rezervelor necesare de valute liber convertibile ale băncilor – o măsură luată de

autorităţile monetare pentru a uşura presiunea asupra sectorului bancar. Din aprilie până la

sfârșitul lui decembrie 2009, Leu-ul s-a depreciat treptat în raport cu dolarul SUA şi euro cu 12,2

la sută şi respectiv 22,1 la sută, pe când rezervele internaţionale au crescut până la 1,48 miliarde

de dolari SUA mai cu seamă datorită alocaţiilor FMI de DST de circa 185 milioane de dolari

SUA.

Figura 1.2: Schimbările survenite în exporturi şi importuri şi Deficitul de cont curent (DCC) %, creşterea şi valoarea

Sursa: BNS, FMI, calculările colaboratorilor BM

Figura 1.1: Remitenţele, creşterea şi valoarea

Sursa: BNS, FMI şi calculările colaboratorilor BM

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

2000

-60%

-50%

-40%

-30%

-20%

-10%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

USD Millions

Remittances - (Annual Rolling) Remittances Growth (% YoY)

Remittances (% GDP) Linia albastră –

Remitenţele (rulajul

anual)

Linia neagră -

Remitenţele (% PIB)

Linia neagra

întreruptă – Creşterea Remitenţelor (%

comparativ cu

aceeaşi perioadă a anului precedent)

Linia surie – DCC

Linia neagră –

creşterea importurilor (comparativ cu

aceeaşi perioadă a

anului precedent) Linia neagra

întreruptă – Creşterea

exporturilor (comparativ cu

aceeaşi perioadă a

anului precedent)

3

Figura 1.3: Investiţii directe străine %, creşterea şi valoarea

Sursa: FMI, calculările colaboratorilor BM

Figura 1.4:Evoluţia rezervelor internaţionale (axa din stânga) şi rata de schimb (axa din dreapta)

Sursa:FMI, calculările colaboratorilor BM 1.3 Recesiunea a amplificat deficitul fiscal. Reducerea înregistrată pentru consumul

alimentat de remitenţe, precum şi declinul în volumul importurilor au dus la o scădere

semnificativă a încasărilor de TVA, taxelor de import şi a veniturilor nefiscale, cauzând o

descreştere a veniturilor fiscale cu 7,2 la sută în 2009, în comparaţie cu anul precedent. Pe

fundalul acestei pierderi de venituri, sporirea cheltuielilor pentru salarii, pensii şi prestaţii sociale

a cauzat o creştere a cheltuielilor publice recurente de circa 5 la sută către luna decembrie 2009.

În consecinţă, deficitul fiscal a crescut de la 1 la sută din PIB înregistrat în 2008 până la nivelul

fără de precedent de 6,3 la sută din PIB la finele anului 2009.

1.4 Toate sectoarele din economia Moldovei au înregistrat reduceri semnificative în

2009, deoarece impactul declinului global a influenţat enorm sectorul real, exercitând

presiuni asupra preţurilor şi locurilor de muncă. Reducerea de 6,5 la sută din PIB în 2009

Linia surie – rata de

schimb nominală MDL/EUR (eop)

Linia neagră – Rezerva

internaţională brută

(milioane USD)

Linia neagra

întreruptă – Rata de schimb nominală

MDL/USD (eop)

Linia surie – fluxul de ISD (net) –

anualizat (milioane dolari SUA)

Linia neagră – fluxul

de ISD (net) –

anualizat (% PIB)

4

(vezi Figura 1.5) poate fi corelată cu micşorarea de 22,2 la sută înregistrată pentru producţia

sectorului industrial2 pe parcursul anului. Câteva sectoare – inclusiv mineritul, agricultura şi

construcţiile au înregistrat reduceri în producere de la 12 la sută până la 60 la sută pe parcursul

anului 2009. Pierderile locurilor de muncă care au rezultat din declinul dat au avansat rata anuală

a şomajului de la cele 4 la sută înregistrate la finele anului 2008 până la 6,4 la sută (vezi Figura

1.6), inducând, în acelaşi timp, un efect minim asupra creşterii salariilor (totale) reale. Drept

rezultat al descreşterii cererii şi producţiei au survenit şi tendinţele deflaţioniste – inflaţia anuală a

căzut până la -0,6 la sută la finele trimestrului patru al 2009, de la nivelul de circa 11 la sută

înregistrat în septembrie 2008.

Figura 1.5: Creşterea PIB: - schimbarea procentului comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent

Sursa: BNS şi calculările colaboratorilor BM

Figura 1.6: Creşterea salariului real şi ratele şomajului

Sursa: BNS şi calculările colaboratorilor BM

1.5 Contrar sectorului privat, salariile în sectorul public cresc. În pofida scăderii ratei

inflaţiei, lucrătorii din sectorul privat s-au confruntat cu o scădere semnificativă a salariilor lor

reale. Creşterea anuală a salariilor reale în sectoarele cheie, cum ar fi agricultura, construcţiile,

2 Creşterea în sectorul industrial s-a blocat începând cu anul 2005, când s-a redus şi valoarea producţiei din cauza

diferitor şocuri, inclusiv şi sporirea prețurilor la energie, seceta şi embargoul Rusiei asupra exporturilor moldoveneşti.

Linia neagră –

creşterea

salariului real (rulaj anual)

Linia neagra

întreruptă – ratele

şomajului (rulaj

anual)

5

comerţul cu ridicata şi cu amănuntul (care împreună reprezintă circa 55 la sută din totalul forţei

de muncă de până la criză) a scăzut dramatic de la începutul crizei – lucrătorii din construcţii s-au

confruntat cu reduceri medii de circa 13,1 la sută. Rata totală de ocupare în toate aceste sectoare a

scăzut cu 8 la sută (circa 60 000 de locuri de muncă) pe parcursul anului 2009, în comparaţie cu

anul precedent. Pe de altă parte, salariile în sectorul public cresc în mod stabil: salariile medii

reale în sectorul administraţiei publice şi cel al educaţiei au crescut cu circa 14,1 la sută şi 28 la

sută în 2009 – ceea ce reprezintă o sursă de preocupare pentru deficitul bugetar care se tot

extinde.

B. Remitenţele, situaţia fiscală şi necesitatea unor reforme în domeniul cheltuielilor

1.6 Remitenţele au ajutat la finanţarea unei din cele mai vaste amprente ale sectorului

public asupra economiei pe parcursul anilor 2000-2008. Pe tot parcursul perioadei de creştere

2000-2008, Guvernul Moldovei a menţinut balanţa fiscală mai degrabă prin intermediul colectării

veniturilor fiscale flotabile, decât prin constrângerea cheltuielilor. TVA-ul solid pentru

importurile alimentate de remitenţe a sporit veniturile fiscale, care au crescut cu 3 puncte

procentuale din PIB între 2004 şi 2008. Prudenţa fiscală a generat surplusuri de buget pe

parcursul perioadei de creştere intensă. Pe de altă parte, între 2004 şi 2008, sporirea cheltuielilor

Guvernului Moldovei a menţinut acelaşi pas cu creşterea PIB-ului nominal. Probabil cel mai

deranjant moment rezidă în faptul că între 2004 şi 2008, consumul public a crescut cu 5 puncte

procentuale din PIB. Cheltuielile publice recurente totale au crescut şi ele în perioada dată,

înregistrând 4 puncte procentuale din PIB (vezi Figura 1.7). Astfel, deşi înainte de criză s-a

menţinut un anumit echilibru în conturile fiscale, sectorul public se extindea pe seama încurajării

afluxurilor străine private şi de fapt mai degrabă consuma aceste venituri decât le folosea pentru

investiţii.

Figura 1.7: Cheltuieli publice curente, % PIB

Sursa: Estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS

1.7 Eşecul Guvernului de a utiliza veniturile mai mari pentru a le investi în

infrastructura de consolidare a productivităţii a fost o oportunitate ratată. Şi chiar mai rău,

cota cheltuielilor capitale în declin pentru investiţii a înregistrat şi ea reduceri (vezi Figura 1.8)

Astfel, politica fiscală n-a compensat competitivitatea în declin a economiei moldoveneşti prin

îmbunătăţirea stocului de infrastructură publică productivă. Infrastructura apei, irigaţiei, încălzirii,

electricităţii şi drumurilor din Moldova se deteriorează, deşi compania (ineficientă) de stat în

domeniul telecomunicaţiilor a făcut investiţii semnificative în magistrala de fibre optice.

Linia neagră – consumul public

Linia neagra întreruptă –

cheltuielile

publice curente

6

Figura 1.8: Cheltuielile capitale publice drept cotă din PIB 2005-2009

Capitalul s-a redus drept cotă din PIB – atât la nivel central, cât şi local

4.7%

6.0% 6.3%5.8%

4.2%

2.2%

2.6%2.8%

2.8%

3.5%

0.0%

1.0%

2.0%

3.0%

4.0%

5.0%

6.0%

7.0%

8.0%

9.0%

10.0%

2005 2006 2007 2008 2009

Cheltuieli centrale

2.3%3.0%

2.1% 1.8%1.3%

2.9%

3.4%

3.5%3.6% 4.8%

0.0%

1.0%

2.0%

3.0%

4.0%

5.0%

6.0%

7.0%

2005 2006 2007 2008 2009

Cheltuieli locale

Personnel

Capital

Sursa: Banca Mondială

C. Implicaţii pentru viitoarea strategie de creştere economică

1.8 Multe reforme ale cheltuielilor publice din Moldova sunt depăşite ca termen.

Reforma administrativă şi cea a politicii fiscale sunt cele care primesc mult mai multă atenţie

decât reformele cheltuielilor în Planul anual de acţiuni al Guvernului. Mai este necesar de depus

eforturi considerabile pentru a introduce priorităţile strategice bazate pe probe în bugetul

investiţiilor, de rând cu identificarea, selectarea şi aprecierea proiectelor în baza unor analize

cost-beneficiu adecvate. Infrastructura publică existentă, mai cu seamă reţeaua de drumuri,

necesită urgent volume mari de cheltuieli pentru întreţinere întru prevenirea deteriorării în

continuare. După cum se va explica în Capitolul 3, sistemul învăţământului necesită şi el reforme

importante. Odată cu îmbătrânirea populaţiei şi sporirea raportului de dependenţă, o prioritate

trebuie să se acorde mai devreme şi nu mai târziu reformelor pentru a face sistemul de pensii unul

suficient şi acceptabil.

1.9 Criza globală a lovit Moldova din toate părţile, însă profunzimea impactului produs

de criză asupra conturilor fiscale şi sărăciei gospodăriilor casnice vine din dependenţa

economiei de remitenţe. Chiar şi înainte de criză au existat semne de îngrijorare precum că

modelul de creştere al Moldovei ar putea să nu fie unul durabil pe termen mediu şi lung, după

cum ne vor arăta următoarele secţiuni din acest capitol. Ţinând cont de faptul că o parte

substanțială din forţa de muncă a Moldovei deja munceşte peste hotare, nu este clar dacă

economia ar putea să susţină creşterea alimentată de remitenţe în continuare cu acelaşi ritm rapid.

Deoarece reducerea sărăciei a stagnat între anii 2004 şi 2005, a apărut o îngrijorare din ce în ce

mai mare, precum că creşterea economică a Moldovei nu ajungea la cei săraci. Crearea lentă de

locuri de muncă între anii 2000 şi 2008 a lăsat o mare parte din populaţia aptă de muncă fără

posibilitatea de a participa la activitatea economică în ţara de baştină. Drept rezultat, atât rata de

activitate cât şi cea de ocupare din Moldova înregistrează unele din cele mai mici nivele din

regiune. Pe lângă aceasta, deşi odată cu îmbunătăţirea regimului comercial s-au deschis noi

oportunităţi de afaceri pentru exportatorii moldoveni, mulţi producători n-au reuşit să profite din

plin de aceste oportunităţi comerciale, deoarece nu pot să întrunească standardele de calitate sau

cerinţele de licenţiere ale Guvernului.

7

1.10 Cel mai probabil scenariu, odată cu recuperarea economiei globale, ar fi reluarea

sau revenirea imediată la creşterea alimentată de remitenţe la nivelul de până la criză. Acesta este un scenariu rezonabil ţinând cont de opțiunile limitate pe termen scurt, de diferenţa

persistentă între salariile din Moldova şi principalele ţări de destinaţie, precum şi de lipsa

oportunităţilor de ocupare în economia locală. Se pare că piaţa de proprietăţi se va recupera doar

foarte lent, astfel încât întoarcerea la normal în ceea ce priveşte creşterea economică ar putea fi

iniţial o recuperare în domeniul consumului. În cazul dat, Moldova va trebuie să profite la

maximum de remitenţe, încercând să le direcţioneze spre producerea bunurilor comerciabile,

abordând în acelaşi timp provocările persistente în ceea ce priveşte promovarea competitivităţii şi

creşterii partajate.

1.11 Odată cu recuperarea economiei globale, Moldova va trebui să identifice noi

promotori au creşterii economice, în special ai exporturilor. Fiind o mică economie deschisă,

Moldova trebuie să se poziţioneze astfel încât să profite de diverse oportunităţi pentru a se integra

în continuarea în economia globală. Este necesar de a continua transferul surselor creşterii

economice de la consum la exporturi nete şi investiţii. Se pare că capitalul şi forţa de muncă

circulă mai liber peste hotarele „groase” ale Moldovei decât bunurile şi serviciile. Această ordine

de idei trebuie să se schimbe. Dacă se doreşte de atras investitori străini care să înfiinţeze

companii exportatoare profitabile în Moldova, Guvernul va trebui să identifice şi să elimine

constrângerile cu care se confruntă exportatorii. Există un număr de provocări persistente atât la

nivelul macroeconomic cât şi la cel microeconomic; toate aceste sfidări vin cu implicaţii vaste

pentru creşterea economică în Moldova, indiferent de viteza şi calitatea recuperării economice

globale. Odată cu înrăutăţirea situaţiei ce ţine de sărăcia rurală în situaţia curentă de criză, precum

şi de rând cu menţinerea sărăciei drept un fenomen rural şi agricol, trebuie de depus eforturi

pentru a spori productivitatea agricolă şi genera crearea de locuri de muncă în sectorul formal

non-agricol – nişte elemente critice pentru susţinerea reducerii sărăciei. Şi în final, pentru a

recupera macro-stabilitatea, trebuie de redus amprenta Guvernului asupra economiei, eliberând,

în acelaşi timp, spaţiu fiscal pentru investiţiile în infrastructura de consolidare a productivităţii.

Următorul capitol se expune asupra priorităţilor pentru dezvoltarea pieţii exporturilor. Partea care

a mai rămas din capitolul curent utilizează date cu privire la afaceri pentru a parveni cu nişte

concluzii vizând priorităţile climatului investiţional pentru investitorii din Moldova.

D. Evidenţa la nivel macro a surselor de creştere economică, 2000-2008 – cheltuielile

şi descompunerea PIB-ului

1.12 Creşterea economică a Moldovei s-a îmbunătăţi semnificativ pe parcursul anilor

2000, înregistrând o medie de 6,3 la sută per an înainte de criza globală. De la începutul

noului secol, Moldova a început să se refacă de pe urma unor pierderi economice estimate, de

care a suferit după colapsul Uniunii Sovietice în anii 1990. Creşterea economică reală a

înregistrat o medie de peste 6 la sută (vezi Figura 1.9). Deşi este una credibilă, totuşi media dată

mai rămâne în urmă de creşterea medie de 7,4 la sută înregistrată pentru ţările CSI între anii 2000

şi 2007.

8

Figura 1.9: Indicele PIB moldovenesc (1991-2008)

Sursa: LDB banca Mondială

1.13 Cu toate acestea, rata credibilă de creştere economică a Moldovei a fost de fapt sub

media unei regiuni în dezvoltare rapidă. (vezi Figura 1.10) După cum se vede chiar şi cu o

creştere respectabilă de 6,3 la sută pe an, economia Moldovei a crescut mai lent decât media

ţărilor CSI şi mai lent decât în Ucraina, Belarus şi Rusia – cei mai bogaţi parteneri comerciali

tradiţionali ai Moldovei.

Figura 1.10: Moldova: sub creşterea medie într-o regiune în dezvoltare rapidă (2000-2008)

Sursa:

1.14 Consumul privat alimentat de remitenţe a fost cel care a împins creşterea economică

pe parcursul celei mai bune părţi din perioada dată. Către 2008, cu un nivel al remitenţelor de

circa 30 la sută din PIB, Moldova a fost una din economiile cele mai dependente de remitenţe din

întreaga lume (vezi Figura 1.11 ) Remitenţele au crescut în medie cu circa 46 la sută anual în

dolari SUA pe parcursul perioadei 2000-2008, pornind de la 12 la sută şi ajungând la cel de 30 la

sută din PIB (vezi Figura 1.12). Acest nivel a finanţat o creştere medie anuală în sectorul

consumului privat de circa 10 la sută, sporind cota reală a consumului gospodăriilor casnice din

PIB de la nivelul deja înalt de 95 la sută până la 113 la sută din PIB. Importurile au crescut şi ele

de rând cu consumul, înregistrând un nivel mediu de circa 11 la sută de creştere anuală per an pe

parcursul perioadei 2000 - 2008.

Indicele PIB-

ului real (1991

= 100)

Linia verde –

colapsul creşterii de

circa 60%

Linia roşie –

Salt înapoi?

9

Figura 1.11 : Remitenţele drept % din PIB, 2008

Sursa: Banca Mondială

Figura 1.12: Remitenţele au alimentat creşterea consumului privat şi importurilor

Sursa: Banca Mondială

1.15 Pe parcursul anilor de până la criza globală din 2009 au crescut şi investiţiile, mai

cu seamă sub forma construcţiei de locuinţe. Investiţiile private au contribuit cel mai mult la

sporirea absorbţiei drept cotă din PIB pe parcursul anilor 2005 - 2008. Cu toate acestea, datele

conturilor naţionale ne arată că anume investiţiile în construcţii, sectorul imobiliar, serviciile de

locaţiune şi cele de business sunt cele care au determinat schimbarea. Cota investiţiilor pentru

formarea brută de capital fix (FBCF) în Moldova în aceste sub-sectoare a sporit lent de la nivelul

de doar 9 la sută în 2001 şi 2002 până la 14 la sută în 2004, atingând nivelul de 26 la sută din PIB

către 2007 şi 2008 (vezi Figura 1.13), ceea ce ne indică legătura între remitenţe şi creşterea

construcției de locuinţe noi înregistrată în 2003 şi 2006. Se pare că avântul iniţial în sectorul

consumului alimentat din remitenţe s-a copt într-un avânt în sectorul proprietăţii cu scurt timp

înainte de criză. Când creşterea remitenţelor s-a încetinit în raport cu PIB-ul din 2006-2008, ISD-

urile sub forma unor noi finanţări bancare au contribuit la construcţia de apartamente noi.

Linia neagră – Exporturi

Linia întreruptă – Importuri

Linia punctată –

Consumul final

10

Figura 1.13: Remitenţele au alimentat o sporire în domeniul locuinţelor

Sursa: BNS din Moldova 1.16 Serviciile şi importurile au crescut mai repede decât restul economiei, cauzând

extinderea deficitului de cont curent. Industria a crescut în mod temeinic între anii 1999 şi

2004, după care a căzut cu fermitate în jos. Agricultura şi exporturile de mărfuri au rămas în urma

nivelul de creştere înregistrat de servicii şi importuri pe tot parcursul decadei. Cota valorii

adăugate reale din PIB pentru agricultură s-a înjumătăţit între anii 2000 şi 2008 de la 34 la sută

până la 17 la sută, pe când cota industriei s-a redus de la 25 la sută până la 20 la sută (vezi Figura

1.14). De fapt, din 2003 până-n 2008 industria a înregistrat o reducere, iar din 2006 până-n 2009

s-a redus şi valoarea adăugată reală în agricultură (vezi Figura 1.15), reflectând parţial seceta

gravă din 2007. Cu toate acestea, după cum ne va arăta capitolul 2, majoritatea indicatorilor din

agricultură ne indică anumite simptome de îngrijorare, sugerând faptul că sectorul se află într-o

criză şi se confruntă cu un climat investiţional jalnic. Serviciile au luat-o înainte – cu o cotă în

creştere de la 42 la sută până la 63 la sută din PIB-ul real între anii 2000 şi 2008. Serviciile

publice şi sectorului construcţiilor au crescut în mod constant pe parcursul perioadei în cauză. O

mare parte din sporirea cheltuielilor în sectorul public s-au dus mai degrabă spre consumul public

decât spre formarea capitalului public. Capitalul public a înregistrat o descreştere drept parte din

PIB, atât la nivel central cât şi local, iar cota de finanţare a investiţiilor în cadrul capitalului de

asemenea s-a redus.

Figura 1.14: Componenţa valorii adăugate reale după sector

Sursa: Banca Mondială

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Agriculture Industry Services

Shares of Real GDP Value Added (2000=100)

% PIB Mii de m2 de apartamente

construite

- FBCF

- Remitentele

- totalul de m2 de proprietate (000)

- auto-finanţat

11

Figura 1.15: Procentul de creştere anuală a valorii adăugate reale după sector (2000-2008)

Sursa: Banca Mondială 1.17 Creşterea anevoioasă a exporturilor de culturi, produse agricole şi vin a redus

exportul de mărfuri moldoveneşti până la 24 la sută din PIB în 2008 de la nivelul de 45 la

sută înregistrat în 1998. Colapsul caracterului important al exporturilor de vin pentru economie

explică o bună parte din reducerea importanţei exporturilor de mărfuri în PIB (vezi Figura 1.16).

Exportul de vin s-a redus de la circa un sfert din PIB până la 5 la sută din PIB în 20083. După

cum se va arăta în Capitolul 2, apariţia unor noi exporturi de mărfuri (iniţial textilele şi gențile, iar

mai recent produsele din metal) au compensat reducerea altor exporturi bazate pe agricultură.

Exporturile de textile au ţinut pasul cu PIB pe tot parcursul deceniului, înregistrând o mică

reducere după aprecierea ratei reale de schimb în anii 2007-8. Între 2007 şi 2008, produsele din

metal au propulsat creşterea exporturilor non-primare, drept cotă din PIB. Capitolul 2 ne va arăta

că deşi Moldova îşi pierde cota de piaţă pentru exporturilor produselor primare tradiţionale, totuşi

avantajul comparativ pentru exporturi rezidă anume în produsele primare. Această ordine de idei

surveni deoarece comerţul global în noile exporturi ale Moldovei creşte mai rapid decât cota

acestora în comerţul Moldovei. Ţinând cont de acest fapt, simptomele stagnării în sectorul agricol

al Moldovei prezentate în Capitolul 2 sunt într-adevăr importante pentru a diagnostica şi trata

problema în cauză.

Figura 1.16: Grupuri de export drept cotă din PIB 1998-2008

Sursa: BNS, Republic Moldova

3 Exporturile de vin s-au înjumătăţit între anii 2006 şi 2008 drept cotă din PIB, de la 12% până la 5% drept urmare a

închiderii pieţii ruseşti pentru vinul moldovenesc în 2006

Linia neagră – total

Linia neagră întreruptă – exporturi

non-primare

Linia albastră –

exporturi primare

Linia mov – textile,

confecţii, etc.

Linia verde – vin, etc.

12

1.18 Exporturile de servicii au sporit în corespundere cu PIB şi puţin mai repede decât

importurile de servicii. Sporirea exporturilor de servicii s-a înregistrat în aşa sectoare ca

transportul (pentru care există o contrabalansare cu importul de servicii), telecomunicaţii şi

serviciile financiare. De fapt, balanţa comercială în sectorul serviciilor (deşi este una mică) a

înregistrat un nivel pozitiv pentru prima dată în 2008. Caracterul exporturilor serviciilor din

Moldova ne sugerează o legătură temeinică cu sporirea fenomenului migraţiei şi remitenţelor.

E. Capitalul, forţa de muncă şi analiza după modelul Solow

1.19 Creşterea economică a Moldovei pe parcursul anilor 2000-2008 a fost una fără

crearea locurilor de muncă. Creşterea a survenit din acumularea de capital şi câştigurile în

domeniul productivităţii în raport cu un declin al forţei de muncă. Avântul de investiţii alimentate

de remitenţe şi transformarea structurală a economiei în servicii sunt reflectate în rezultatele

creşterii economice, care fiind analizată conform modelului Solow (vezi Figura 1.17) ne indică că

creşterea anuală temeinică a productivităţii totale a factorilor de producţie a propulsat creşterea

producţiei începând cu 2000 până-n 2006. Acest fapt reflectă parţial emergenţa unor exporturi

noi, dar mai cu seamă oglindeşte transformarea economiei şi mişcarea forţei de muncă spre

servicii. Pe tot cuprinsul perioadei date a existat o creştere negativă a ofertei de forţă de muncă şi

una pozitivă a investiţiilor capitale, implicând o creştere rapidă a capitalului per lucrător, ceea ce

se vede mai ales în servicii (mai cu seamă din cauza construcţiilor) şi în agricultură (unde se pare

că maşinăriile au înlocuit braţele de muncă), şi nu atât de semnificativ în sectorul industrial.

Creşterea capitalului fizic a început în 2000 şi treptat a sporit, depăşind către 2008 contribuţia

productivităţii totale a factorilor de producţie la creşterea economică.

Figura 1.17: Sursele de creştere – analiza după modelul lui Solow, 1998-2008

Sursa: estimările colaboratorilor Băncii Mondiale

1.20 Ocuparea s-a transferat de la agricultură în industrie şi serviciile de piaţă,

apropiindu-se de modelul ce există în economiile de piaţă. Pe parcursul perioadei date,

sectorul agriculturii s-a confruntat cu o scădere imensă a forţei de muncă; rata ocupării în

agricultură s-a redus cu 10,6 la sută anual. Ocuparea în sectorul industrial a scăzut mai puţin.

Distrugerea locurilor de muncă în sectorul de producţie a fost echilibrată cu crearea de locuri de

muncă în alte sectoare, cum ar fi exploatarea minieră, exploatarea în carieră şi construcţiile. Pe

când în sectorul serviciilor, crearea de locuri de muncă a fost una solidă: comerţul cu ridicata şi

amănuntul, hoteluri şi restauranturi, şi la un nivel mai redus – în imobile, servicii de locaţiune şi

activităţile de business. Modelele agregate în ceea ce priveşte realocarea forţei de muncă după

sector sunt aproape aceleaşi atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, însă ocuparea femeilor în

sectorul construcţiilor s-a redus, pe când cea a bărbaţilor a crescut. (vezi Figura 1.18) ne arată că

ocuparea totală s-a redus cu aproape un sfert între anii 2000 şi 2008. Sectoarele serviciilor (mai

13

cu seamă comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, precum şi construcţiile) au absorbit un anumit

volum de forţă de muncă din agricultură, însă pierderea netă de locuri de muncă în Moldova a

fost de 260 000.

Figura 1.18: Forţa de muncă care a părăsit agricultura şi industria şi au părăsit Moldova

Sursa: estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS

1.21 Creşterea inertă a ocupării odată cu creşterea economică nu este tipică pentru

regiune. Elasticitatea negativă a ocupării în raport cu PIB-ul în Moldova pe parcursul anilor

recenţi se opune temeinic tendinţei din alte ţări din regiune (vezi Figura 1.19).

Figura 1.19: Elasticitatea ocupării în raport cu PIB 2001-2005

Sursa: Estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS

1.22 Ratele de activitate şi ocupare din Moldova sunt printre cele mai mici rate din

regiune şi ambele sunt în scădere. În 2007, unicul an recent pentru care este disponibilă

informaţie comparabilă între diferite ţări, datele ne arată că rata de ocupare (51 la sută) şi

participare a forţei de muncă (65 la sută) din Moldova sunt substanţial mai mici decât media

neponderată pentru regiune (vezi Figura 1.20 şi Figura 1.21). Între anii 2000 şi 2008, rata de

ocupare din Moldova4 (cu referire la cei cu vârsta de 15 ani şi peste) a scăzut în mod constant de

la 54,8 la sută până la 42,5 la sută, utilizând datele oficiale din Ancheta Forţei de Muncă. Însă, în

acelaşi timp, şomajul n-a crescut. Această cercetare mai implică şi faptul că un număr similar de

moldoveni au părăsit ţara în căutarea unui loc de muncă peste hotare. Ratele activităţii

economice5 au descrescut şi ele de la 59,9 la sută până la 44,3 la sută pe parcursul aceleaşi

4 Rata ocupării reprezintă procentul populaţiei cu vârstă aptă de muncă (de la 15 până la 64) care la moment este

ocupată. 5 Rata activităţii economice (ca şi rata participării forţei de muncă) reprezintă procentul de populaţie, atât cea ocupată,

cât şi cea şomeră, care este în căutare activă de lucru, indiferent de statutul lor ocupaţional curent. Această cifră

14

perioade de timp. Creşterea inactivităţii economice este mărită, într-o anumită măsură, de

includerea unui număr de emigranţi în forţa de muncă moldovenească considerată a fi inactivă.

Totuşi, atât rata ocupării cât şi rata activităţii economice din Ancheta Forţei de Muncă (AFM) s-

au redus, chiar şi după ce au fost ajustate la emigraţie. Există unele discrepanţe în cifrele ce ţin de

ocuparea în agricultură; în dependenţă dacă acestea sunt calculate utilizând datele AFM sau cele

din Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC), precum şi în dependenţă de modul de

tratare a unor anumite activităţi agricole. Cu toate acestea, tendinţa cu privire la activitatea pe

piaţa muncii este una consistentă: creşterea economică nu s-a transpus în crearea de locuri de

muncă în Moldova, în special au fost pierdute multe locuri de muncă în zona rurală. Lipsa de

creare a locurilor de muncă este şi un promotor cheie pentru fenomenul migraţiei, iar remitenţele

provenite din migraţie, la rândul lor, reduc proporţia braţelor de muncă care au mai rămas în ţară

şi sunt în căutare activă de muncă. Însă care este cauza creşterii economice fără crearea de locuri

de muncă şi migraţie? Următoarele secţiuni din acest capitol descos mai departe analiza la nivel

macro şi iau în consideraţie modul în care climatul investiţional ar fi putut să afecteze

productivitatea, crearea de locuri de muncă şi creşterea economică.

Figura 1.20: Rata de participare a forţei de muncă, 2007

Sursa: Estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS.

măsoară nivelul de succes al economiei în ceea ce priveşte implicarea populaţiei într-o anumită formă de activitate

productivă. Populaţia economic inactivă reprezintă acele persoane care nu sunt ocupate, însă nu întrunesc criteriile

pentru a fi clasificate drept şomeri.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

Turk

ey

Mol

dova

FYR

Mac

edon

ia

Cro

atia

Tajik

istan

Alb

ania

Geo

rgia

Ukr

aine

Uzb

ekist

an

Kyr

gyzs

tan

Turk

men

istan

Arm

enia

Bel

arus

Bos

nia a

nd H

erze

govi

na

Aze

rbai

jan

Rus

sian

Fede

ratio

n

Kaz

akhs

tan

15

Figura 1.21: Rata ocupării 2007

Sursa: Estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS 1.23 Descompunerea creşterii economice după sector sugerează un declin al

competitivităţii bunurilor comerciabile ale Moldovei. Creşterea negativă a productivităţii

totale a factorilor de producţie şi creşterea negativă în ceea ce priveşte producţia per lucrător în

agricultura şi industria Moldovei (vezi Figura 1.22) sunt îngrijorătoare, deoarece salariile reale în

aceste sectoare au crescut; astfel sugerând un declin al competitivităţii bunurilor comerciabile.

Între anii 2006 şi 2008, productivitatea totală a factorilor de producţie, cât şi producţia per

lucrător s-au redus în agricultură şi industrie. Pe parcursul aceleiași perioade de timp, statisticile

oficiale sugerează că salariile reale în agricultură mai mult decât s-au dublat, iar în industrie au

sporit cu 30 la sută. Dublarea salariilor reale în sectorul agriculturii ar putea fi un simptom al

neajunsului de braţe de muncă ce reiese din migraţie.

Figura 1.22: Evidenţa creşterii sectoriale – 2000-2008 (% creşterea medie anuală per perioadă)

Sursa: Banca Mondială

1.24 Ordinea de idei care reiese din analiza noastră macroeconomică ne expune o

economie tot mai mult dependentă de remitenţe, suferind de o micşorare a bunurilor

comerciabile şi incapabilă de a crea locuri de muncă. (vezi Figura 1.23) ne expune imaginea

0

10

20

30

40

50

60

70

FYR

Mac

edon

ia

Arm

enia

Bos

nia

and

Her

zego

vina

Turk

ey

Mol

dova

Cro

atia

Alb

ania

Bel

arus

Ukr

aine

Tajik

ista

n

Geo

rgia

Uzb

ekis

tan

Turk

men

ista

n

Rus

sian

Fed

erat

ion

Kyr

gyzs

tan

Aze

rbai

jan

Kaz

akhs

tan

Albastru deschis –

creşterea capitalului

per lucrător;

Negru – creşterea

capitalului uman per lucrător;

Albastru închis – creşterea

productivităţii totale a

factorilor de producţie

16

generală dintr-un unghi de ajustare a PIB pentru raportul între exporturi şi importuri, şi pentru

balanţa comercială. După cum se arată, pe parcursul perioadei între 2004 şi 2008, Moldova a

suferit de deteriorarea raportului între exporturi şi importuri prin intermediul preţurilor mai mari

la carburanţii importaţi. Deşi politica de răspuns adecvată pentru a menţine competitivitatea

bunurilor comerciabile ar fi putut să fie o depreciere reală, afluxurile parvenite iniţial din

remitenţe şi mai târziu din finanţările băncilor pentru avântul în construcţii (care se reflectă în

lacuna de 30 la sută între PIB şi balanţa comercială) a cauzat survenirea unei situaţii opuse. Va fi

necesar de sporit productivitatea în economie pentru a compensa aprecierea ratei de schimb reale

efective indusă de remitenţe.

Figura 1.23: PIB, raportul între exporturi şi importuri (GDY) şi balanţa comercială (GDE) în milioane de lei constanţi – 2000-2008

Sursa: Estimările colaboratorilor BM în baza datelor statistice ale BNS

1.25 Într-adevăr, îngrijorările cu privire la competitivitate au survenit din aprecierea

bruscă a ratei de schimb reale între 2006 şi 2008. (vezi Figura 1.24) care ne arată că rata de

schimb reală efectivă pentru Moldova s-a apreciat cu circa 50 la sută pe parcursul perioadei de

doi ani. După cum ne va expune ultima secţiune din prezentul capitol, această apreciere nu s-a

datorat unei creşteri relative a productivităţii în afacerile din Moldova. Reducerea competitivităţii

a accentuat substituirea produselor locale cu cele importate, inducând încă o barieră pentru

exportatorii moldoveni.

Figura 1.24: Afluxurile de remitenţe au dus la aprecierea ratei de schimb reale efective

Sursa: FMI

6,000

8,000

10,000

12,000

14,000

16,000

18,000

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

GDP

GDY

GDE

17

F. Evidenţa la nivel micro a surselor de creştere la nivel de sector, 2003-2009

1.26 Datele de la nivel de companii confirmă bizuirea în creştere pe servicii drept un

promotor al creşterii economice şi declinul contribuţiei industriei la creşterea economică. Se

confirmă creşterea productivităţii – mai cu seamă în aşa sectoare de servicii ca construcţiile,

comerţul cu ridicata şi amănuntul, transportul, depozitarea şi comunicarea, sectorul imobiliar

(serviciile de locaţiune), precum şi lipsa generală de locuri de muncă şi crearea valorii în

economie. Această secţiune utilizează Cercetarea anuală a rapoartelor financiare şi Ancheta

Structurală Anuală în Întreprinderi din Moldova (Boxa 1) pentru a realiza nişte analize mai

dezagregate ale economiei.

Boxa 1.1: Sursele de date pentru analiza la nivel micro

Cercetarea anuală a rapoartelor financiare(CARF) reprezintă un raport obligatoriu pe care toate

companiile înregistrate în Moldova trebuie să-l prezinte la finele anului fiscal. Oficial, această

cercetare include toate companiile din economia Moldovei, însă există o variaţie anuală în ceea ce

priveşte nivelul de răspuns sau cel de completarea a anchetei din partea companiilor. CARF este

structurată în 3 părţi: Partea 1 – Bilanţul contabil; Partea 2 – Contul de profit şi pierdere; Partea 3 –

Situaţia fluxului de numerar; cercetarea mau cuprinde informaţie de bază, cum ar fi ocuparea, sectorul

economic, localizarea geografică, tipul de proprietate şi vârsta companiei. Numărul unităţilor de

observare (întreprinderi) per an variază de la 27 981 în 2003 până la 41 485 în 2009. Această variaţie

reflectă intrările şi ieşirile, precum şi omisiunile în compilarea datelor. Numărul total al unităţilor de

observare pe parcursul perioadei date de timp este de circa 195 000.

Ancheta Structurală Anuală (ASA) este oficial un sub-set al CARF, însă oferă informaţie mai

detaliată cu privire la funcţionarea şi activitatea companiilor. Spre deosebire de CARF, ancheta în

cauză face o distincţie a vânzărilor după companii în trei categorii: vânzări de producţie proprie,

vânzări de mărfuri şi vânzări de servicii. Vânzările de producţie proprie, după cum ne sugerează însăşi

termenul dat reflectă vânzările de mărfuri (intermediare sau finite) care au fost produse de companie şi

vândute altor agenţi economici, direct populaţiei interne sau pe piețele de export. Vânzările de mărfuri,

pe de altă parte, reflectă vânzările de mărfuri procurate de companie şi re-vândute. O limitare a ASA

rezidă în faptul că aceasta nu include întreprinderile care activează în domeniul intermedierii

financiare. Limitarea în cauză este una semnificativă, deoarece sectorul dat este un furnizor important

de locuri de muncă şi de producţie în Moldova, ţinând cont de cererea vastă pentru serviciile financiare

asociate cu nivelul înalt al migraţiei. Ancheta Structurală Anuală include 59 245 de unităţi de

observare din 2003 până-n 2008. Numărul unităţilor de observare variază anual de la 7670

întreprinderi în 2004 până la 14 002 întreprinderi în 2008.

G. Structura economiei Moldovei

1.27 Structura economiei moldoveneşti este orientată excesiv mai degrabă spre

revânzarea de mărfuri şi prestarea de servicii, decât spre propria producţie. Totuşi, situaţia

n-a fost mereu aşa. Schimbările importante care au reflectat în mod clar prezenţa solidă a

consumului alimentat de remitenţe în economia ţării au survenit în structura producţiei şi locurilor

de muncă între anii 2003 şi 2008. Cea mai semnificativă a fost reducerea producţiei propriei drept

sursă a veniturilor în afaceri. În 2003, circa 30 la sută din veniturile totale în sectorul ne-financiar

au fost generate prin intermediul producţiei proprii (aceasta fiind vândută fie pentru export fie pe

piaţa internă pentru populaţia generală), pe când veniturile din revânzarea mărfurilor reprezentau

45 la sută din venituri. Totuşi, într-un interval de doar cinci ani, producţia internă a scăzut până la

20 la sută din produsul total, pe când vânzarea mărfurilor a reprezentat peste jumătate din

veniturile din vânzări (54 la sută) iar serviciile – 21 la sută din vânzări (vezi Figura 1.25). În mod

similar şi nefiresc, o mare parte din veniturile întreprinderilor este generată în afara activităţii

18

normale de afaceri, incluzând veniturile din activitatea de finanţare (mai cu seamă venitul din

efectul fluctuaţiilor schimbului valutar asupra datoriei şi comerţului extern şi activităţile de pe

piaţa titlurilor de valoare), veniturile din activitatea investiţională (mai cu seamă vânzarea de

active fixe, reevaluări şi venituri de la alte companii/filiale) şi veniturile din sursele extra-ordinare

(inclusiv venitul din recolta asigurată, iertarea datoriei de stat şi alte contingente). În 2008, doar

48 la sută (în agregare) din venitul total a fost generat din activităţile normale de afaceri, în

scădere de la nivelul de 81 la sută înregistrat în 2005. În 2009 (anul de criză), cifra a crescut până

la 134 la sută din venitul total, drept urmare a unor pierderi enorme din activităţile în afara

acţiunilor obişnuite. Faptul precum că afacerile din Moldova se bizui substanţial pe alte surse de

venit pentru a-şi suplimenta activitatea ar putea servi drept un simptom precum că câştigurile din

operaţiunile normale de afaceri sunt mai mici decât ar trebui să fie.

Figura 1.25: Schimbarea în sursele de venituri totale ale companiilor, 2003-2008

Sursa: CARF şi ASA, Moldova

1.28 Descompunerea veniturilor după sectoare confirmă caracterul creşterii economice

moldoveneşti induse de consum. Comerţul cu ridicata şi amănuntul domină, reprezentând 45,3

la sută din producţia economică în 2009 – mai mult decât volumul triplu al producţiei generate de

industrie şi de 20 ori mai mult decât producţia generată de sectorul agricol formal. Consumul de

energie (aproape în totalmente importată) de asemenea reprezintă o proporţie mare din vânzările

totale în economie. Sectoarele cu prestări temeinice de servicii (transportul, depozitarea,

comunicarea, construcţiile) joacă un rol proeminent (vezi Figura 1.26)

Figura 1.26: Producţia după sector, 2009

Sursa: CARF şi ASA, Moldova

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

2003 2008

Sales of own production

Sales of goods

Sales of servicesPercent of total sales

roşu – vânzări ale

producţiei proprii;

albastru – vânzări de

mărfuri;

sur – vânzări de

servicii

19

1.29 Sectorul serviciilor este cel mai mare angajator din Moldova, cu circa 70 la sută de

ocupare în sectorul formal în 2009. În pofida unei cote dominante de producţie brută, doar 31 la

sută din lucrătorii sectorului (sau 21 la sută din ocuparea în sectorul formal) sunt ocupaţi în

comerţul cu ridicata şi amănuntul. Sectorul transporturilor şi cel al sănătăţii sunt respectiv cel de-

al doilea şi al treilea angajatori majori din ţară. Industria şi agricultura sunt şi ele nişte patroni

importanţi oferind locuri de muncă pentru circa 20 la sută (majoritatea fiind angajaţi în industria

alimentară) şi respectiv 11 la sută de lucrători în ocuparea formală (vezi Figura 1.27).

Figura 1.27: Descompunerea după sectoare a ocupării totale, 2009

Sursa: CARF, Moldova

1.30 61 la sută din companiile din Moldova sunt în proprietate privată, reprezentând 56

la sută din volumul vânzărilor în 2009. Întreprinderile publice (cele de stat şi municipale)

angajează 23 la sută din sectorul formal, dar reprezintă doar 14 la sută din producţie. Deşi

întreprinderile mixte şi cele străine (o combinaţie a proprietăţii străine şi celei private) nu sunt

atât de multe ca număr, ele reprezintă doar 12 la sută din ocupare, care generează 27 la sută din

volumul vânzărilor pe parcursul 2009 (vezi Figura 1.28).

Figura 1.28: Vânzările şi ocuparea după tipul de proprietate, 2009

Sursa: CARF, Moldova

20

Economia Moldovei este destul de concentrată – companiile mari domină ocuparea şi rata

de producţie, deşi întreprinderile micro, mici şi medii6 , ca un tot întreg, angajează mai multe

persoane şi generează mai multe venituri. În 2009, un număr de 578 de companii mari angajează

circa 35 la sută din lucrătorii sectorului formal, însă reprezintă doar 45 la sută din volumul total

de venituri în economie, pe când cele 32 330 de companii de dimensiuni mici angajează 17 la sută

(sau 79 610 lucrători) de lucrători şi reprezintă 6 la sută din veniturile sectorului formal (vezi

Figura 1.29).

Figura 1.29: Vânzările şi ocuparea după dimensiunea întreprinderii, 2009

Sursa: CARF, Moldova 1.31 Activităţile economice sunt şi ele concentrate din punct de vedere geografic. În 2009,

63 la sută din locurile de muncă din sectorul formal erau concentrate în capitală, Chişinău – o

zonă care cuprinde 26 la sută din totalul populaţiei şi ocupă doar 2 la sută din teritoriul Moldovei

(cu excepţia Transnistriei). Companiile din Chișinău reprezintă 78 la sută din volumul total de

venituri în sectorul formal. Mai mult decât atât, circa 71 la sută din întreprinderile de afaceri sunt

localizate în Chișinău şi circa 85 la sută din companiile nou create în Moldova între anii 2003 şi

2009 sunt localizate în Chișinău.

1.32 Majoritatea companiilor constituite între anii 2003 şi 2009 au fost cele din sectorul

serviciilor – peste 90 la sută de companiile noi; investiţiile străine în Moldova au crescut şi

ele brusc. Circa 35 la sută din totalul noilor întreprinderi au fost generate în comerţul cu ridicata

şi amănuntul, pe când 26 la sută sunt cele din sectorul imobiliar. Însă numărul de întreprinderi în

sectorul industriei a crescut destul de modest, înregistrând un nivel de 8 la sută, pe când noile

apariţii în sectorul primar (agricultură, minerit şi pescuit) au fost neglijabile. Prin urmare, anume

sectorul serviciilor şi în special cel al comerţului cu ridicata şi amănuntul a parvenit cu cea mai

vastă contribuţie la sporirea vânzărilor şi creşterea numărului de locuri de muncă. Volumul total

de vânzări în 2009 este aproape de patru ori mai mare decât nivelul înregistrat în 2003; sectorul

serviciilor înregistrând 89 la sută din volumul total de creştere, restul revenind sectorului de

producţie. Rata totală a ocupării s-a redus cu 9 la sută pe parcursul perioadei date; sectorul agricol

reprezentând 138 la sută din pierderile nete de locuri de muncă în cadrul economiei, adică

6 În continuare oferim definiţiile dimensiunilor întreprinderilor conform legislaţiei Moldovei: micro-întreprindere –

numărul mediu anual de angajaţi este de maximum 9, venitul anual din vânzări este maximum de 3 milioane de lei şi

valoarea totală a activelor este de maximum 3 milioane de lei; întreprinderi mici – numărul mediu anual de maximum

49 de angajaţi, venitul anual din vânzări de maximum 25 milioane de lei şi valoarea totală a activelor de maximum 25

milioane de lei, cu excepţia micro-întreprinderilor; şi întreprinderile medii: numărul mediu anual de maximum 249

angajaţi, venitul anual din vânzări de maximum 50 milioane de lei şi valoarea totală a activelor de maximum 50

milioane de lei, cu excepţia întreprinderilor micro şi mici. Nu există plafoane pentru întreprinderile mari.

21

ocuparea în sectorul agricol s-a prăbuşit cu peste 55 la sută între anii 2003 şi 2009. În pofida

creşterii veniturilor, circa 60 000 de slujbe în sectorul producţiei (sau 118 la sută din pierdea netă

de locuri de muncă) au fost pierdute. Totuşi, ocuparea în sectorul serviciilor a crescut cu circa o

treime (sau 76 000 locuri de muncă). În timp ce companiile private au crescut în număr cu circa

48 la sută pe parcursul perioadei vizate, numărul companiilor străine şi cel al companiilor mixte a

crescut brusc cu circa 110 la sută (până la circa 3500 companii). Cu toate acestea, creşterea dată

nu este reflectată şi la nivelul de creare a locurilor de muncă: ocuparea în companiile în

proprietate străină s-a redus cu 18 la sută, în comparaţie cu creşterea de 26 la sută în ocuparea în

cadrul companiilor private interne.

1.33 În conformitate cu datele oficiale, întreprinderile înregistrează marje reduse şi în

scădere de profituri din cauza costurilor mari, mai cu seamă a costurilor indirecte.

Profiturile au crescut rapid, atingând marja apogeu de circa 5,2 la sută în 2006, descrescând până

la 3,5 la sută către 2009 (vezi Figura 1.30). Costurile generale şi administrative în creştere –

majoritatea referindu-se la mediul de afaceri - sunt principalele cauze ale profitabilităţii reduse.

Analiza în continuare a datelor ne arată că micro-întreprinderile sunt împovărate destul de

semnificativ cu costurile date – care reprezintă în mediu circa 22 la sută din costurile lor totale, în

comparaţie cu circa 6-13 la sută pentru companiile mai mari. Drept rezultat, micro-întreprinderile

înregistrează cele mai reduse marje de profituri din rândul întreprinderilor de toate dimensiunile

din ţară. Întreprinderile publice, companiile străine şi companiile tinere (afaceri recent lansate) de

asemenea se confruntă cu scenariul care implică costuri administrative mari şi profituri reduse.

Figura 1.30: Profitabilitatea generală a întreprinderilor moldoveneşti (2003 - 2009)

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza CARF, Moldova

1.34 Cota de piaţă joacă un rol cheie în profitabilitate – întreprinderile dominante pe

piaţă par să extragă profituri monopoliste. În baza analizei datelor CARF, proporţia vânzărilor

unei companii în raport cu vânzările totale în industrie este singurul promotor semnificativ al

profitabilităţii în Moldova: se estimează că o creştere de un procent în cota de piaţă va duce la

sporirea profiturilor cu 0,55 la sută. De fapt (vezi Figura 1.31) sugerează că doar companiile cu o

cotă de vânzări pe piaţa din chintila a patra şi a cincea (adică peste 1,2 la sută din cota pe piaţă) au

făcut profituri în Moldova în mod persistent din 2005 – companiile cu cote de piaţă mai reduse de

obicei înregistrează pierderi. În mod similar, există probe precum că Indicele Herfindahl (HHI) al

concentrării industriei (bazat pe nivelul doi al clasificării industriale standard (26 industrii)) este

semnificativ corelat în mod pozitiv cu profitabilitatea, adică companiile din industriile cele mai

concentrate sunt mai profitabile decât altele7 (vezi Figura 1.32) ne arată nivelul înalt (dar în

7 Trebuie totuşi de notat faptul că la nivelul patru al clasificării industriale (circa 450 de industrii), indicele HHI este

corelat în mod negativ cu profitabilitatea. Analiza mai detaliată ne arată că la astfel de nivele reduse, majoritatea

Albastru deschis –

profiturile;

Verde – costurile operaţionale;

Galben – costuri administrative;

Vişiniu – marketing;

Albastru închis –

costul vânzărilor

22

declin) al concentrării industriei în sectorul de producere al Moldovei, în comparaţie cu alte ţări

din vecinătate.

Figura 1.31:Profitabilitatea agregată după chintile de cote de piaţă: 2005 - 2009

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza CARF, Moldova.

Figura 1.32: HHI în industrie

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza CARF, Moldova În comparaţie cu rata în general redusă a profitabilităţii, întreprinderile moldoveneşti se confruntă cu costuri relativ mari de capital. Costul mediu ponderat al capitalului (WACC) – rata minimă pe care o companie urmează s-o achite pentru a-şi satisface proprietarii şi creditorii pe termen lung – a crescut: de la 12 la sută în 2003 până la 22 la sută în 2009. Companiile mari şi întreprinderile publice înregistrează un nivel redus al WACC – o reflectare a riscului scăzut şi accesului redus la capital mai ieftin, însă companiile care domină stocul de capital din industria lor înregistrează cel mai mic nivel de WACC. Companiile localizate în Chișinău înregistrează un nivel relativ mare WACC, ca şi companiile tinere (afacerile recent lansate). Această ordine de idei se explică parţial prin sub-dezvoltarea pieţii de capital în Moldova, ceea ce poate însemna o încredere mai mare în finanţele generate pe plan intern (câştigurile re-investite) sau împrumuturi cu dobânzi mari şi scadenţă de scurtă durată din partea băncilor comerciale, care tind să supra-estimeze riscul comercial din cauza lipsei de informaţie publică cu privire la riscurile de credit pentru debitor. Priorităţile de a reduce costurile de capital ar putea să includă în mod util îmbunătăţirea informaţiei de referinţă cu privire la credite, direcţionarea mai multor depozite de remitenţe prin intermediul sistemului bancar formal şi oferirea migranţilor a unei alegeri mai vaste de instrumente de economisire.

industriilor sunt dominate de companiile din proprietate publică şi micro-întreprinderile localizate în Chișinău –

principalele caracteristici ale întreprinderilor din Moldova care înregistrează pierderi.

23

Figura 1.33: Costul mediu ponderat al capitalului (WACC)

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza CARF, Moldova

24

Boxa 1.2: Dinamica afacerilor – cine se dezvoltă?

Companiile private se dezvoltă cel mai repede în Moldova. În ceea ce priveşte creşterea stocului de

capital, companiile de stat şi parteneriatele publice-private (PPP) se dezvoltă cel mai lent, ceea ce

înseamnă că proprietatea publică este mai puţin progresivă din punctul de vedere al reinvestirii şi

extinderii. Cu toate că majoritatea companiilor nu extind nivelul de ocupare, companiile private sunt

principalii promotori ai creşterii nivelului de ocupare în Moldova. PPP dau dovadă de cel mai mare nivel

negativ de creştere în domeniul ocupării (sunt cei care concediază persoanele cel mai repede). Companiile

publice se reduc la o rată mai lentă, tind să menţină în medie mai mult personal, şi achită colaboratorilor săi

salarii mai mari decât alte companii locale. Şi companiile străine nu prea creează locuri de muncă, deşi

într-o măsură mai mică. Acelaşi model există şi pentru creşterea vânzărilor: întreprinderile publice (de stat,

municipale sau PPP) dau dovadă de cea mai rea performanţă, mai cu seamă în industria serviciilor şi o parte

bună a creşterii în nivelul vânzărilor este înregistrată pentru companiile private.

Nici productivitatea şi nici profitabilitatea nu duc la îmbunătăţirea acumulării de capital sau a

ocupării, mai cu seamă în sectorul de producere şi cel al serviciilor. Ambele apar în analiza noastră

generală drept factori nesemnificativi (chiar negativi) ce duc la sporirea stocului de capital al companiilor,

însă companiile profitabile ale sectorului primar (mai cu seamă din agricultură) se dezvoltă prin acumularea

de capital şi crearea de locuri de muncă. Companiile productive nu extind nici nivelul de ocupare.

Productivitatea de asociază negativ cu creşterea nivelului de ocupare – de fapt această ordine de idei ne

indică că productivitatea muncii este redusă, mai cu seamă în sectorul agricol. Productivitatea şi

profitabilitatea sunt asociate pozitiv cu creşterea nivelului de vânzări, totuşi: extinderea vânzărilor pare să

fie principala cale prin care companiile productive şi cele profitabile se extind.

Creşterea economică este condusă de sectorul serviciilor, însă dimensiunea şi vârsta companiilor

contează. Dimensiunea este un determinant important al creşterii de capital şi nivelului ocupării, mai cu

seamă în cazul companiilor mari care se dezvoltă mai repede. Dimensiunea, de fapt, pare să fie mai

importantă decât numărul de ani necesari pentru creşterea stocului de capital, implicând un nivel înalt şi în

creştere de concentrare în economie. Cu toate acestea, companiile noi şi cele mici dau dovadă de creştere a

capitalului, nivelului de ocupare şi cel al vânzărilor, aşa cum se scontează. Sectorul serviciilor, mai cu

seamă comerţul cu ridicata şi amănuntul, intermedierea financiară, şi sectorul imobiliar (serviciile de

locaţiune) – domină segmentul de creare a locurilor de muncă, acumulare de capital şi creştere a vânzărilor.

Unele companii producătoare (piei, maşinărie şi minerale) de asemenea dau dovadă de un nivel modest de

creştere.

Localizarea afectează stocul de capital şi creşterea vânzărilor, dar nu şi creşterea nivelului de

ocupare. Companiile localizate în Chişinău dau dovadă de o extindere mai rapidă a vânzărilor decât

companiile în afara Chişinăului, însă acumulează în mediu mai puţin capital, ceea ce ne indică (i) că mai

probabil aceste companii sunt nişte prestatori de servicii intensive cu mai puţin capital şi (ii) că costul

capitalului este mai mare în Chişinău. În general, se pare că crearea locurilor de muncă nu este asociată cu

localizarea companiilor. Totuşi, crearea locurilor de muncă în sectorul primar şi cel de producere este

limitată mai cu seamă în interiorul Chişinăului, pe când mai multe locuri de muncă în sectorul serviciilor

sunt create în afara Chişinăului.

Crearea de locuri de muncă şi acumularea de capital sunt induse pe larg de companiile care domină

piaţa, însă aceste companii dau dovadă de o creştere negativă a producţiei. Întreprinderile care deja

angajează o cotă relativ mare din forţa de muncă în industrie şi implică o cotă mare din stocul de capital au

mai multe şanse să creeze mai multe locuri de muncă şi să-şi sporească stocul de capital. O analiză mai

detaliată ne arată că aceste companii plătesc salarii mai mici (în medie) şi dau dovadă de un cost mai redus

al capitalului, implicând faptul precum că deţin „controlul” asupra pieţelor factorilor de producţie. Totuşi,

creşterea vânzărilor este asociată pozitiv cu companiile care deja domină vânzările industriale şi forţa de

muncă (şi vice-versa), însă este asociată negativ cu companiile care domină capitalul productiv al unui

sector: ceea ce implică recuperări reduse ale acumulării de capital mai cu seamă în sectorul agricol şi cel al

serviciilor.

Accesul la finanţarea datoriilor joacă un rol cheie în dezvoltarea companiilor, însă costurile în

creştere sunt o povară grea pentru creşterea economică. Creşterea nivelului de vânzări, acumularea de

capital şi crearea locurilor de muncă sunt corelate pozitiv şi semnificativ cu schimbările survenite în gradul

de îndatorare al companiei (adică proporţia între datorie şi volumul total de active) spre deosebire de

rezultatele raportate (sau capitalul raportat). Aceste probe ar putea fi confirmate şi la nivelul industrial –

25

H. Productivitatea şi caracteristicile acesteia: o trecere în revistă8

1.35 Productivitatea totală a factorilor de producţie (PTFP) a sporit pe parcursul

perioadei de 6 ani, cu excepţia anului 2008. După cum se arată în (Figura 1.34), media PTFP a

fost una negativă în 2003, dar a crescut în următorii ani.9 Această creştere pozitivă implică faptul

că nivelul tehnologiei (nivelul cunoştinţelor înrădăcinat în procesele de producţie) şi climatul

investiţional s-au îmbunătăţit. Probele de ordin general ne indică că atât forţa de muncă cât şi

capitalul respectă legea de reducere a rentabilităţii: o sporire de 100 la sută a stocului de capital

va produce o creştere de doar 3 la sută a rentabilităţii, iar sporirea de 100 la sută a numărului

lucrătorilor angajaţi – va produce o creştere a producţiei de doar 18 la sută. Sporirea materialelor

cu 100 la sută va duce la creşterea producţiei cu 70 la sută. Astfel, o sporire de 100 la sută a

tuturor factorilor împreună va genera o creştere a producţiei de doar 90 la sută; prin urmare

îmbunătăţirea tehnologică (PTFP) este un promotor semnificativ al creşterii economice.

Figura 1.34: Evoluţia productivității totale a factorilor de producţie în Moldova:

(2003 – 2009)

1.1 8 Această secţiune prezintă rezultatul metodologiei Escribano-Guasch (vezi Anexele) de evaluare a

productivităţii totale a factorilor de producţie (PTFP) şi corelările acesteia – utilizând funcţia de producere Cobb-

Douglas. Estimările se bazează pe datele din Cercetarea anuală a rapoartelor financiare prezentate de companiile

moldoveneşti, care este realizată de Biroul Naţional de Statistică. Analiza dată este un panel neechilibrat, incluzând

date cu privire la circa 36 000 companii din 2003 până-n 2009 (circa 87 000 de observări). Estimările de aici pentru

PTFP la nivel de companie se vor deosebi de descompunerea expusă în secţiunea macroeconomică. 9O tendinţă similară este evidentă şi pentru PTFP al companiilor cu date disponibile pentru toţi anii (adică un panel

echilibrat de 5910 companii), astfel finanţarea nu ţine de intrarea sau ieşirea companiilor de pe piaţă.

unica excepţie fiind faptul că schimbările survenite în gradul de îndatorare sunt corelate în mod

nesemnificativ cu crearea locurilor de muncă în sectorul agricol. Lipsa de finanţare externă va duce la

constrângerea creşterii economice, deşi bizuirea în continuare pe instituţiile de creditare poate fi un element

contra-productiv pe termen lung, deoarece companiile cu nivel înalt al gradului de îndatorare sunt mai

vulnerabile faţă de şocurile economice, din cauza obligaţiei de a realiza serviciul datoriei fixe. Pe de altă

parte, indicatorii creşterii economice sunt corelaţi în mod negativ (şi semnificativ) cu schimbările survenite

în structura costurilor companiilor (adică proporţia dintre costul specific şi cel total). Costurile indirecte ca

şi cheltuielile de activitate (inclusiv arenda proprietăţii şi plăţile dobânzilor pentru împrumuturi), costurile

generale şi cele administrative, precum şi cheltuielile de marketing forţează în mod negativ creşterea

economică şi aceste costuri (drept o proporţie din costul total) cresc de la an la an.

Albastru – media

(toate companiile);

Roşu – media (companiile din

panel)

26

Sursa: Calculările colaboratorilor BM

1.36 Caracteristicile companiilor, cum ar fi dimensiunea, vârsta, localizarea şi sectorul

industrial pot explica caracterul neomogen al productivităţii în rândul companiilor

moldoveneşti. Companiile mai mari sunt mai eficiente în comparaţie cu cele mai mici. Acest fapt

sugerează existenţa economiilor de scară şi celor de gamă în rândul companiilor moldoveneşti.

Analiza mai detaliată ne indică o corelare negativă solidă între costuri (toate tipurile) şi

productivitate, adică companiile cele mai productive sunt cele mai cost-eficiente. Companiile mai

noi tind să fie mai eficiente de cât cele mai vechi, reflectând îmbunătăţirea tehnologiei şi

climatului investiţional (Agarwal şi Gort, 1996 şi 2002).10

Datele ne arată că nivelele de

productivitate sunt mai înalte în capitală, Chișinău, decât în alte regiuni (Figura 1.35).

1.37 Această ordine de idei poate fi uşor corelată cu lipsa de infrastructură adecvată, distanţa

până la piaţă şi alte diferenţe spaţiale.11

Cu toate acestea, eficienţa superioară a companiilor

localizate în Chișinău nu se transpune într-o profitabilitate mai înaltă: companiile din Chişinău

sunt mai puţin profitabile din cauza unor costuri indirecte mai mari de realizare a afacerilor în

Chișinău.12

Şi în final, companiile din sectorul serviciilor (în special intermedierea financiară,

sectorul imobiliar (serviciile de locaţiune) şi învăţământul) dau dovadă de nivele relativ mai înalte

de productivitate decât companiile din sectorul primar şi cel de producere, şi sunt de fapt cele mai

productive companii din economie. În mod similar, sectorul primar din Moldova – agricultura,

pescuitul – rămân în urmă de alte sectoare ale economiei în ceea ce priveşte productivitatea (vezi

Figura 1.36).

Figura 1.35: Evoluţia PTFP (după localizare)

Sursa: Calculările colaboratorilor BM

10 Vezi Agarwal, R. şi M. Gort, 1996, Evoluţia pieţelor, intrarea, ieşirea şi supravieţuirea companiilor, Revizuirea

Economiei şi Statisticii, 78 (3), 489-498; Agarwal, R. şi M. Gort, 2002, Compania şi ciclul vieţii unui produs, şi

supravieţuirea companiei, Jurnalul Economic American, Documente şi Acţiuni, 92, 184-190. 11 Raportul guvernului cu privire la sărăcia în Republica Moldova 2009 indică că zonele rurale au o situaţie mai rea în

ceea ce priveşte infrastructura fizică, utilităţile publice, locuinţele şi accesul la servicii sociale de bază, şi acest fapt a

dus la o extindere a lacunei între condiţiile rurale şi cele urbane. 12 Analiza promotorilor profitabilităţii ne arată cu companiile localizate în Chișinău se confruntă cu costuri semnificativ

mai mari – mai cu seamă costurile de marketing şi alte costuri indirecte (costul de arendă a proprietăţii) – decât

companiile localizate în afara Chişinăului.

27

Figura 1.36: PTFP în 2003 şi 2009 (după sector)

Sursa: Calculările colaboratorilor BM

1.38 Ineficienţa întreprinderilor de stat (ÎS) este şi ea evidentă. Constatările ne arată că

întreprinderile publice (de stat, municipale şi parteneriatele publice-private) sunt mai puţin

productive în comparaţie cu entităţile private (vezi Figura 1.37), astfel accentuând necesitatea de

a lua în consideraţie privatizarea drept o cale posibilă pentru îmbunătăţirea productivităţii a

economiei în general. Participarea străină (ISD) în economia Moldovei, pe de o parte,

îmbunătăţeşte eficienţa în general: companiile străine dau dovadă de o productivitate mai înaltă în

comparaţie cu alte tipuri de proprietate. Deşi iarăşi, eficienţa mai înaltă nu se transpune în

profitabilitate mai înaltă, deoarece companiile străine de asemenea se confruntă cu costuri mai

înalte decât companiile locale.

Figura 1.37: Evoluţia PTFP medie (după tipul de proprietate)

Sursa: Calculările colaboratorilor BM

Albastru – privat;

Roşu – public;

Verde – străin;

28

1.39 Productivitatea unei companii creşte odată cu creşterea cotei de piaţă a companiei.

Cote (vânzări) mai mari de piaţă sunt corelate în mod pozitiv cu productivitatea, ceea ce confirmă

probele empirice precum că productivitatea poate fi sporită prin sporirea cotei de piaţă.13

Companiile cu cote mai mari de piaţă par să deţină mai mult „control” asupra pieţii factorilor de

producţie (adică achită salarii mai mici şi dispun de proporţii mai mici de costuri) şi pot câştiga

profituri monopoliste. Şi vice-versa, există o corelare negativă între cota de ocupare şi

productivitate – companiile cu o cotă mai mare în ceea ce priveşte nivelul de ocupare sunt mai

puţin productive şi achită salarii semnificativ mai mici. Acest fapt nu este unul surprinzător,

ţinând cont de constatările cu privire la reducerea rentabilităţii forţei de muncă.

I. Productivitatea şi climatul investiţional

1.40 Pentru ca exporturile să fie mai competitive, Moldova trebuie să dezvolte urgent

infrastructura transporturilor şi să accelereze procedurile de vămuire pentru a facilita o

circulaţie mai rapidă a produselor atât în ţară cât şi din ţară. Moldova are scoruri reduse în

ceea ce priveşte infrastructura transportului şi performanţa serviciului vamal – mai reduse decât

scorurile înregistrate în ţările vecine şi alte regiuni în curs de dezvoltare, în conformitate cu

Cercetarea BM vizând Indicele de Performanţă Logistică din 2010 (Figura 2.2 şi Figura 1.40). În

baza analizei datelor de afaceri, pierderile de producţie în tranzit (prin distrugere, alterare sau

furt) par să reprezinte variabila climatului investiţional cu un impact enorm asupra productivităţii.

Această ordine de idei este mai cu seamă veridică pentru exportatori: se estimează că companiile

pierd 0,25 la sută din productivitate pentru fiecare procent de pierdere a mărfurilor exportate.

Circa o treime din companiile moldoveneşti identifică facilităţile de transport drept cea mai

majoră şi serioasă constrângere pentru creşterea economică, în comparaţie cu (media) 20 la sută

din alte ţări EAC (vezi Figura 2.3). Cercetarea „Doing Business” (DB) din 2010 raportează că

pentru a exporta în Moldova este nevoie de 32 de zile, în comparaţie cu 10 zile în Georgia şi o

medie regională de 26 de zile pentru ţările EAC. Cercetarea DB mai raportează că costurile

transportării în interiorul ţării în Moldova reprezintă circa 74 la sută din costurile totale de export,

ceea ce este cu mult mai mult decât în România (39 la sută) şi Ucraina (61 la sută). Analiza în

continuare a datelor de afaceri mai relevă faptul că companiile care stochează materie primă tind

să fie mai productive – o trăsătură comună pentru ţările în care volatilitatea cauzată de mişcarea

materiei prime constrânge afacerile. După cum Moldova se axează pe îmbunătăţirea exporturilor

şi veniturilor generate de export, elaboratorii de politici trebuie să abordeze regulamentele şi

practicile vamale greoaie în corelare cu infrastructura transportului. Ţările fără ieşire la mare

trebuie să fie mai integrate peste frontiere şi mai eficiente în ceea ce priveşte logistica

transportului decât o ţară medie. Moldova este mai puţin eficientă şi nu atât de integrată.

13 Vezi Szegedi, Zoltan şi Korom, Erik (2009). Sporirea cotei de piaţă: ce se întâmplă cu productivitatea şi

profitabilitatea? Jurnalul Internaţional al Managementului Procurărilor, Volumul 3, Numărul 12, decembrie 2009, pp.

72-90(19).

29

Figura 1.38: Calitatea infrastructurii transporturilor

Sursa: calculările colaboratorilor BM în baza Indicelui de Performanţă Logistică 2010

Figura 1.39: Indicele performanţei vamale

Sursa: calculările colaboratorilor BM în baza Indicelui de Performanţă Logistică 2010

30

Figura 1.40: Procentul de companii care identifică transportul drept o constrângere majoră şi serioasă

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza Cercetării BEEP 2009.

1.41 Conformitatea cu reglementările guvernamentale excesive reduce dezvoltarea şi

apariţia de noi afaceri – este necesară revizuirea minuţioasă a cadrului de reglementare.

Ministerul Economiei este pe calea cea dreaptă, axându-se pe aspectul dat al climatului

investiţional pe parcursul ultimilor 12 luni şi Guvernul ar trebui să acorde prioritate de prim-plan

implementării programului propus de reformă. Deşi mereu sunt necesare anumite reglementări

pentru mediul de afaceri, totuşi o reglementare excesivă poate fi foarte costisitoare. În Moldova,

aceste costuri pentru înregistrarea unei afaceri reprezintă circa 12 la sută din PIB per capita – mai

costisitor decât în ţările vecine (vezi Figura 1.41). Dovezile prezentate de analiza datelor ne mai

indică că procentul din timpul acordat de management pentru a se conforma reglementărilor

guvernului, precum şi numărul de inspecţii din partea oficialilor guvernamentali au un impact

negativ asupra productivităţii afacerilor în Moldova. Pe lângă aceasta, supunerea rapoartelor

financiare unui audit extern – după cum cere legea pentru unele companii – este, cum era de

aşteptat, contra-productivă: atunci când piețele de capital sunt ineficiente şi accesul la finanţe nu

este facilitat prin deţinerea de rapoarte financiare supuse auditului, este şi de imaginat că auditele

externe costisitoare induc puţine beneficii pentru companii şi de fapt reprezintă un alt exerciţiu de

conformitate cu reglementările în vigoare. În general, conformitatea cu regulamentele existente

este un impozit pe timpul managementului dedicat îmbunătăţirii productivităţii companiei şi

planificării de strategii pentru dezvoltare, astfel n-ar trebui să fie una greoaie. În acest context,

exportatorii moldoveni sunt mai susceptibili la reglementare: în medie, 17,4 la sută din timpul

managementului din companiile exportatoare este acordat conformităţii cu reglementările

existente, în comparaţie cu 8,6 la sută - pentru companiile ne-exportatoare, în conformitate cu

Cercetarea BEEP din 2009 (Figura 1.41). În acele medii în care afacerile sunt supra-reglementate,

companiile vin cu o reacţie de răspuns exprimată prin sustragerea de la conformitate şi

interferenţa guvernamentală prin intermediul mituirii oficialilor guvernamentali „care să rezolve

problemele”, ceea ce rezultă şi în pierderea veniturilor pentru guvern. Din aceste considerente,

constatarea interesantă dar totuşi aşteptată ce reiese din analiza datelor cu privire la afaceri,

precum că companiile care plătesc mite tind să dea dovadă de o productivitate mai înaltă

reprezintă o dovadă a supra-reglementării şi ineficienţei mediului de reglementare în Moldova.

31

Figura 1.41: Costul lansării unei afaceri (procent din PIB per capita)

Sursa: Cercetarea Doing Business 2010

Figura 1.42: Procentul timpul acordat de managementul de vârf pentru abordarea cerințelor fixate de reglementările guvernului

Sursa: Calculările colaboratorilor BM în baza Cercetării BEEP 2009 1.42 Calitatea forţei de muncă din Moldova trebuie să fie îmbunătăţită. Braţele de muncă

educate în mod inadecvat reprezintă cel mai mare obstacol pentru dezvoltarea companiilor din

Moldova, în conformitate cu Cercetarea BEEP din 2009. Circa 17 la sută de companii sunt

constrânse de neajunsurile de calificări, în comparaţie cu media regională de 9,5 la sută. O parte

mai mare din companiile exportatoare, decât cele ne-exportatoare se plâng de calitatea proastă a

forţei de muncă din Moldova. Dovezile revelate de datele cu privire la afaceri ne indică că

proporţia de personal necalificat este invers corelată cu productivitatea (adică companiile cu

nivele mari de personal necalificat sunt mai puţin productive), pe când companiile cu proporţii

mai mari de lucrători calificaţi sunt mai productive. Totuşi, contrar aşteptărilor, faptul că o

companie dispune de personal cu un număr mare de colaboratori cu studii universitare nu duce în

mod neapărat la îmbunătăţirea productivităţii. Această ordine de idei ne sugerează faptul că

instituţiile terţiare nu reuşesc să echipeze forţa de muncă cu setul necesar de calificări. Pe de altă

parte, instruirea (adică faptul dacă o companie dispune de un program de instruire pentru

personalul său sau nu) joacă un rol pozitiv şi de o mare importanţă pentru îmbunătăţirea

productivităţii, însă ar putea să nu fie cost-eficientă pentru companii – mai cu seamă într-un

mediu de fluctuaţie mare a personalului din cauza migraţiei. Astfel, ar fi necesar de reexaminat

32

curriculumul universitar, în strânsă colaborare cu reprezentanţii mediului de afaceri şi de elaborat

un curriculum nou ajustat la calificările şi abilităţile necesare în economie.

1.43 Guvernul trebuie să susţină inovaţiile şi să încurajeze concurenţa în industria TIC

pentru servicii mai bune la costuri reduse. Dovezile ne sugerează faptul că dispunerea de un

Departament de Cercetare şi Dezvoltare, cât şi accesul la internetul de bandă largă corelează

pozitiv cu productivitatea. Deoarece productivitatea nu este asociată pozitiv cu dezvoltarea de

produse (şi vice-versa), se pare că majoritatea funcţiilor de cercetare şi dezvoltare susţin procesele

interne ale companiilor prin avansarea şi eficientizarea tehnologiei productive. Inovarea în

domeniul produselor trebuie să fie încurajată în cadrul politicilor guvernamentale, deoarece la

moment Moldova rămâne în urma ţărilor din vecinătate în ceea ce priveşte domeniul inovaţiilor şi

mai ales producătorii moldoveni de produse alimentare trebuie să se perfecţioneze, dacă îşi doresc

să acceseze pieţele de export de valoare înaltă ale UE. Doar 53 la sută din companiile

moldoveneşti au introdus un produs nou sau o linie de produse noi între anii 2006 şi 2009, în

comparaţie cu 70 la sută de companii din Belarus şi Lituania. Accesul la conectarea internet de

bandă largă îmbunătăţeşte productivitatea, însă numai 50 la sută de exportatori moldoveni dispun

de un astfel de acces, în comparaţie cu 71 la sută de companii din Belarus şi circa 86 la sută de

companii din regiunea EAC.

1.44 Guvernul trebuie să faciliteze şi accesul la pământ, să susţine relocarea afacerilor în

afara Chișinăului prin simplificarea procedurilor ce ţin de titlul de proprietate pentru

terenuri şi să dezvolte zonele industriale. Probele survenite din analiza datelor cu privire la

afaceri ne arată că companiile care au avut parte de succes în achiziţionarea terenurilor pe

parcursul ultimilor trei ani dau dovadă de o productivitate mai înaltă decât alte companii. Cu toate

acestea, accesul la pământ este de fapt o problemă pentru companiile moldoveneşti: circa 6,3 la

sută de companii raportează că accesul la pământ este o problemă majoră sau serioasă, cu mult

peste cifra înregistrată în Belarus – 2,5 la sută, Lituania – 1,6 la sută, Ucraina -3,5 la sută şi

regiunea EAC – 2,5 la sută. Companiile din sectorul serviciilor par să fie cele mai afectate de

lipsa accesului la pământ şi acest factor reprezintă una din cele cinci constrângeri de prim-plan:

circa 9 la sută de companii din sectorul dat se plâng cu privire la accesul la pământ, în comparaţie

cu 1 la sută de companii din sectorul de producere. Circa 87 la sută din companiile din afara

Chişinăului au avut posibilitatea să achiziționeze terenuri pe parcursul ultimilor 3 ani, în

comparaţie cu doar 63 la sută de companii din Chișinău. Pe lângă aceasta, doar 30 la sută de

companii din afara Chişinăului se plâng intens de accesul la pământ, în comparaţie cu circa 50 la

sută de companii din Chișinău. Ca şi în cazul multor altor dimensiuni ale climatului investițional,

reglementarea cu privire la înregistrarea terenurilor, autorizaţiilor de construire creează

oportunităţi de căutare a posibilităţilor de luare în arendă, precum şi oportunităţi pentru

favoritism. Proceduri mai transparente şi fluidizate de înregistrare trebuie să înlocuiască

regulamentele existente.

J. Spre un program de reformă

1.45 O prioritate macroeconomică imediată este cea de a restabili un deficit sustenabil din

punct de vedere structural al bugetului public. În 2009, cheltuielile publice din Moldova s-au

avântat până la 45,2 la sută din PIB. Sectorul public al Moldovei este excesiv, ineficient şi

direcţionat mai cu seamă spre proiecte sociale şi transferuri pentru persoane, gospodării şi

întreprinderi. Priorităţile strategice pentru reforme includ următoarele:

1) de a reduce deficitul prin menţinerea cheltuielilor publice la un nivel redus (colectările de impozite sunt deja de un nivel înalt);

33

2) de a reduce cheltuielile pentru învăţământ şi de a schimba finanţarea învăţământului prin optimizarea reţelei de şcoli întru reducerea costurilor pentru învăţământul general, trecerea la finanţarea per elev şi perfecţionarea componentei non-salariu per elev din finanţarea pentru şcolile de circumscripţie;

3) de a finaliza reforma în domeniul sănătăţii cu o axare pe eficienţa spitalelor; 4) de a îmbunătăţi eficienţa investiţiilor din capitalul public, mai cu seamă prin bugetul

local, investind o cotă mai mare în infrastructura productivă şi perfecţionarea procedurilor de bugetare a capitalului;

5) de raţionalizat serviciul public şi statele de plată prin sporirea stimulentelor pentru personal şi reducerea numărului de colaboratori;

6) de a începe implementarea treptată a reformei pensiilor pentru ca sistemul să devină mai durabil pe termen mediu şi lung. Perfecţionarea caracterului adecvat al pensiilor şi sustenabilitatea acestor pe viitor prin intermediul unei combinări a valorizării salariilor din câştigurile din trecut, indexării adecvate, o rată mai redusă de obligaţii neonorate, sporirea treptată a vârstei de pensionare, o legătură mai strânsă între contribuţii şi prestaţii, precum şi reducerea orizontului de pensionare atâta timp cât persoana lucrează. Soluţionarea problemei pensiilor este cheia pentru deblocarea câtorva ineficienţe existente în sectorul public.

7) de a accelera eforturile transparente de privatizare, inclusiv pentru companiile de utilităţi;

1.46 Remitenţele vor rămâne a fi o cotă importantă din economia Moldovei pentru o perioadă

lungă de timp şi stimulentele pentru migrarea lucrătorilor nu se vor reduce pe termen scurt şi

mediu. Prin urmare, Moldova trebuie să încerce să maximalizeze câştigurile pentru

dezvoltare care survin din migraţie. Reformele care să ajute la utilizarea mai eficientă a

remitenţelor pentru creşterea economică, inclusiv prin intermediul unei intermedieri financiare

mai bune, trebuie:

1) să creeze un registru public de credite în cadrul BNM pentru ca informaţia cu privire la debitori să fie mai transparentă, pentru a reduce aversiunea de riscuri în sectorul bancar şi pentru a îmbunătăţi accesul la credite pentru IMM;

2) să îmbunătăţească comunicarea cu publicul despre beneficiile utilizării parteneriatelor cu sectorul bancar şi alte sectoare aferente cu privire la tranzacțiile formale financiare cu remitenţele, inclusiv prin accesul publicului la informaţia despre ratele valutare şi plăţile (costul trimiterii remitenţelor) prin intermediul canalelor alternative;

3) să îmbunătăţească încrederea celor care trimit remitenţe în sectorul bancar oficial prin intermediul inovaţiei de produse bancare (adică instrumente alterative de economii);

4) să modernizeze sistemul de plată pentru a menţine remitenţele în cadrul sistemului financiar şi să investigheze opţiunea transferurilor de remitenţe prin internet sau celulare din statele membre ale UE;

5) să încurajeze dezvoltarea instrumentelor de economii on-line pentru migranţi – pentru a facilita captarea şi intermedierea remitenţelor de către bănci;

6) să îmbunătățească supravegherea conduitei de afaceri şi celei prudenţiale a sectorului bancar şi a întregului sector financiar;

7) să implementeze reforme în domeniul tranzacţiilor securizate în conformitate cu recomandările Băncii Mondiale;

8) să implementeze standardele internaţionale cu privire la raportarea financiară (IFRS) pentru toate companiile eligibile de pe Lista Bursei de Valori a Moldovei;

1.47 Moldova trebuie să depăşească alte ţări în ceea ce priveşte performanţa realizată întru

îmbunătăţirea climatului investiţional în general şi reducerea costurilor de realizare a afacerilor,

34

mai cu seamă pentru exportatori. Accentul trebuie pus pe favorizarea mai multor lansări de

afaceri şi abilitarea unei concurenţe mai echitabile. Această realizare ar face din Moldova o

destinaţie mai atractivă pentru ISD şi exportatorii străini în lumea de după criză când capitalul

străin este mai puţin ca volum. În acest aspect, Moldova ar putea să imite Georgia, o altă ţară cu o

geografie dificilă şi produse similare de export, însă cu un climat investiţional mai avansat.

Analiza datelor cu privire la afacerile din Moldova ne sugerează că reformele prioritare pentru

creşterea productivităţii, investiţiilor şi a numărului locurilor de muncă în cadrul întreprinderilor

moldovenești sunt următoarele:

Lansarea/lichidarea companiilor şi reforma de reglementare:

1) de a elimina orice restricţie care a mai rămas pentru lansarea de afaceri pentru a favoriza dominarea pieţei în toate sectoarele;

2) de a implementa legea cu privire la ghişeul unic pentru înregistrarea afacerilor: consolidarea activităţii diferitor agenţii, care la moment eliberează diverse numere de înregistrare; conectarea electronică a administraţiei fiscale cu camera de înregistrare;

3) de a elabora un cadru general de reglementare care să prevadă inspectări bazate pe risc şi proceduri fluidizate pentru administraţia fiscală şi toate celelalte agenţii de control;

4) de a elabora un sistem de reglementare, instruire, licenţiere, monitorizare a practicienilor în domeniul insolvabilităţii pentru a continua mai eficient cu realizarea obiectivului de a reabilita companiile viabile şi lichida cele neviabile;

5) de a reduce durata şi costurile tranzacţiilor pentru primirea autorizaţiilor de construire; de a implementa legea cu privire la autorizaţiile de construire, constituind un ghişeu unic funcţional la nivel de municipalitate şi creând o bază de date pentru autorizaţiile de construire care poate să contribuie, dar şi să se alimenteze la rândul său din baza de date a registrului funciar;

6) de a elimina (abordarea ghiliotinei) tuturor standardelor tehnice învechite şi adoptarea imediată a standardelor UE, inclusiv a standardelor învechite GOST pentru produsele alimentare;

Cu privire la ISD, concurenţă şi drepturile de proprietate:

7) de a de-elabora şi adopta o lege cu privire la concurenţă în conformitate cu buna practică internaţională;

8) de a fortifica independenţa autorităţii de concurenţă şi implementarea legilor şi regulamentelor existente;

9) de a revitaliza procesul de privatizare (la nivel de stat şi municipiu) prin intermediul unor proceduri transparente şi competitive;

10) de a îmbunătăţi legislaţia cu privire la drepturile de proprietate intelectuală şi implementarea acesteia;

11) de a face mai echitabilă aplicarea legislaţiei pentru toţi jucătorii de pe piaţă prin intermediul sistemului judiciar;

12) de a îmbunătăţi accesul la pământ prin reducerea costurilor tranzacţionale pentru înregistrare şi îmbunătățirea preciziei datelor în cadastru;

13) de a moderniza sistemul IT pentru cadastru pentru a permite înregistrarea ipotecilor şi pentru a obţine extrase on-line şi fără intervenţie personală;

14) de a permite arenda terenurilor agricole străinilor şi implementarea unor controale adecvate împotriva speculaţiilor;

35

1.47 Facilitarea creşterii volumului exporturilor va necesita reducerea costurilor mari de

trecere a frontierei Moldovei. O infrastructură mai bună a transporturilor, o logistică mai bună şi

facilitarea procedurilor vamale sunt priorităţi.

Infrastructura de transport, politicile şi logistica de export: 1. de a liberaliza rutele de transport pentru operatori şi de facilita intrarea pe piaţă a

acestora, precum şi de a îmbunătăţi guvernarea şi transparența în managementul acestui sector (inclusiv tarifele);

2. de a continua şi a eficientiza investiţiile în drumuri – abordarea coridoarelor de transport;

3. de a îmbunătăţi cheltuielile şi eficienţa reabilitării şi întreţinerii drumurilor, inclusiv prin un management mai bun al activelor şi sisteme de monitorizare mai performante;

4. de a reduce transferul subvenţiilor de la transportul de mărfuri la cel de pasageri, ceea ce ar duce la costuri în creştere pentru transportul de mărfuri; de a separa evidenţa contabilă a diferitor direcţii pentru care rezultatele să fie mai transparente şi de a îmbunătăţi guvernarea corporativă în fixarea tarifelor în cadrul companiei căii ferate;

5. de a reduce povara cheltuielilor social-culturale pentru compania căii ferate pentru a genera economii care să fie investite în renovarea materialului rulant şi a parcului de locomotive;

6. de a facilita lansarea companiilor ce se ocupă cu serviciile post-recoltă şi serviciile de logistică: controlul calităţii recoltei, ambalarea, depozitarea, depozitarea la rece, operatorii transportului de mărfuri şi alte companii de facilitare a segmentului dat;

Cu privire la serviciile vamale şi alte probleme la frontieră:

7. de a relansa eforturile pentru reducerea cotei de încărcături care sunt fizic inspectate de Serviciul Vamal prin implementarea deplină a unei abordări bazate pe risc;

8. de a reîncepe eforturile pentru reducerea întârzierilor de procesare la frontieră prin sporirea activităţii depline a ghişeului unic în administrarea Serviciului Vamal, care include reprezentanţi ai serviciului fito-sanitar, sanitar, de mediu, drumurile şi alţii, însă vama rămâne a fi responsabilă pentru toate procedurile de bază la frontieră;

9. de a oferi infrastructura IT necesară pentru partajarea de date între agenţiile implicate în trecerea frontierei;

10. de a fluidiza procedurile la frontieră în corespundere cu practica recomandată UE;

11. de a combate plăţile neoficiale în procesul de trecere a frontierei.

2. POT EXPORTURILE OFERI UN AL DOILEA GENERATOR AL

CREȘTERII ECONOMICE?

A. Introducere și rezumat

2.1 Este cert că Moldova trebuie să exporte mai mult – însă mai mult sub ce aspect și

cum pot reformele de politici stimula exporturile? Aceste subiecte constituie conținutul

capitolului respectiv. Moldova necesită mai multe exporturi pentru a crea un stimulent alternativ

remitențelor în contextul creșterii economice și pentru a crea locuri de muncă cu scopul de a

reduce ciclul de migrație și lipsă de oportunități de angajare, care diminuează competitivitatea.

Capitolul 1 a relevat că creșterea exporturilor, în special a bunurilor, a fost mai lentă decât

creșterea PIB. Și mai rău, o mare parte a creșterii în exportul bunurilor fabricate a provenit din

exporturi repetate în cadrul acordului de vecinătate cu UE. Deși nu este o idee bună pentru

mandatari de a “alege învingătorii”, este posibilă identificarea din datele comerciale ale

“campionilor în curs de dezvoltare” ai Moldovei: adică bunurile cu potențial mare de generare a

veniturilor în contextul cărora Moldova dispune de un avantaj comparativ. Capitolul trasează în

primul rând evoluția exporturilor și apoi identifică parcursul potențial pentru promovarea

exporturilor. Noi conchidem că avantajul comparativ al Moldovei este în exporturi agricole,

că Moldova dispune de un coș diversificat de produse de export și că aceste exporturi au

potențial de a genera o valoare mai mare decât cea actuală.

2.2 Noi sugerăm ca Moldova să încerce să-și diversifice piețele și nu doar produsele,

axându-se pe piața UE din două motive. În primul rând, pentru că piața tradițională rusă a

devenit volatilă, cu mai multe interdicții pentru produsele moldovenești începând cu anul 2006, și

în al doilea rând, pentru că standardele și prețurile UE pentru produse sunt mai mari decât cele

obținute de țară pe piețele tradiționale din țările CSI. Tendința spre standardele UE la produse și

adaptarea la lanțurile de valori UE va fi o provocare majoră pentru Moldova, însă va aduce

recompense – atât în aceste piețe UE noi, cât și prin creșterea fiabilității și valorii pe piețele CSI

și altele. Ea va solicita de asemenea o deschidere mai mare la afaceri cu cunoștințe despre piețele

UE și, pentru unele produse bazate pe agricultură, distrugerea controlului existent din partea

cumpărătorilor monopsoni pe piețele locale. Sugerând că produsele agricole vor continua probabil

să constituie majoritatea exporturilor țării, capitolul discută la sfârșit simptomele situației precare

în sectorul agricol din Moldova și propune reforme de inversare a acestei situații. Anexa 1 oferă

un exemplu al genurilor de probleme pe care le întâmpină Moldova în deplasarea de-a lungul

lanțului de valori într-un export tradițional – merele.

2.3 Moldova poate avea de asemenea potențial de a majora exporturile de TIC și

software și de a continua să creeze oportunități de ocupare în industria prelucrătoare

ușoară. Anexa 2 analizează elaborarea de software și industriile de outsourcing a afacerilor în

Moldova pentru a oferi exemple ale tipurilor de probleme implicate în extinderea exporturilor de

servicii. Noi am ales serviciile bazate pe TIC pentru că există mai multe operațiuni informaționale

la scară mică, care sunt deja prospere în Moldova, dat fiind că migranții din Moldova care revin

în țară aduc aptitudini lingvistice și generația mai tânără de moldoveni, care dispun tot mai mult

de astfel de aptitudini lingvistice, pleacă la Chișinău pentru studii superioare, însă sunt tot mai

mult sub-angajați și șomeri. Dezvoltarea exportului de servicii ar putea, în principiu, oferi

oportunități de angajare pentru acest grup cu aptitudini lingvistice sporite și familiarizat cu TIC în

cadrul forței de muncă. Pentru lucrătorii cu mai puține calificări, industriile de fabricare a

37

textilelor, încălțămintei, bagajelor și alte industrii ușoare ar putea genera locuri noi de muncă în

cazul ameliorării climatului investițional.

B. Tendințele de export: și modul în care creșterea în declin a exporturilor

afectează crearea locurilor de muncă

2.4 Creșterea exporturilor din Moldova a fost în urma altor țări CSI și a altor regiuni în

curs de dezvoltare. Exportul de bunuri și servicii a crescut la o rată de sub 5 la sută anual în

prețuri constante în perioada anilor 2004-2008, mai lent decât PIB real și mai lent decât creșterea

în rândul majorității țărilor CSI (cu o creștere medie de 6 la sută) și alte regiuni în curs de

dezvoltare (vezi Figura 2.1). Componenta bunurilor sub formă de mărfuri a crescut mai lent, fiind

afectată parțial de declinul exporturilor producției vinicole din 2005. Deși în 2004 bunurile

constituiau 74 la sută din exporturile Moldovei, către anul 2008 ele constituiau numai 64 la sută

(vezi Figura 2.2).

Figura 2.1: Creșterea medie anuală a exporturilor de bunuri și servicii, 2004-2008 (dolari SUA, 2000)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

38

Figura 2.2: Cota exporturilor de mărfuri din totalul exporturilor de bunuri și servicii, 2004 și 2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

2.5 Exporturile repetate constituie o mare parte din exporturile de mărfuri din

Moldova. Către anul 2008, aproximativ 40 la sută din valoarea exporturilor de mărfuri din

Moldova emanau din exporturi repetate (vezi Figura 2.3). Profitând de sistemul generalizat de

preferințe (SGP14

) al UE, în particular de stimulentul special pentru protecția drepturilor muncii

în 2000, de care nu se bucură alte țări-membre ale CSI, Moldova a intrat într-o manieră intensă pe

această piață, destinația primară pentru exporturile repetate fiind Uniunea Europeană.

Figura 2.3: Exporturile de mărfuri, 2000-2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

2.6 Cea mai mare parte din exporturile repetate le revine industriilor de fabricare a

hainelor și încălțămintei. Peste 80 la sută din exporturile de haine și încălțăminte din Moldova

către UE sunt exporturi repetate și aceasta reprezintă peste aproximativ jumătate din exporturile

repetate ale țării (vezi Figura 2.4). Însă exporturile repetate sunt universale, circa jumătate din

toate sectoarele industriale având exporturile repetate la nivel de cel puțin 25 la sută din

exporturile brute. Deși în majoritatea cazurilor creșterea exporturilor repetate s-a produs în

tandem cu creșterea exporturilor directe (propria producție), în mai multe industrii esențiale

14 Sistem generalizat de preferințe

39

(inclusiv articolele vestimentare și încălțămintea) creșterea exporturilor repetate s-a produs din

contul creșterii exporturilor directe.

Figura 2.4: Creșterea producției proprii versus exporturi repetate, 2000 și 2007

(industriile top de exporturi repetate în 2007)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

2.7 Exporturile repetate nu creează locuri de muncă, în timp ce exporturile directe o

fac. Deși creșterea exporturilor repetate reprezintă un flux extern în creștere în Moldova, analiza

regresiei a creării locurilor de muncă la nivel de industrii, cu utilizarea datelor de afaceri, nu

sugerează o legătură pozitivă dintre creșterea exporturilor repetate și crearea locurilor de muncă.

Totuși, o relație semnificativă și pozitivă există dintre crearea locurilor de muncă și creșterea

exporturilor directe15

. Deși consumul intern este de asemenea substanțial și pozitiv asociat cu

crearea locurilor de muncă, el provine clar din sectorul amplu de servicii, care a fost susținut de

influxurile de remitențe.

Destinațiile de export pentru bunurile din Moldova s-au diversificat după ce piețele din din Rusia au devenit mai greu de accesat și, drept consecință, baza de exporturi s-a

diversificat într-o măsură modestă. Piețele CSI continuă să reprezinte cea mai mare parte a comerțului țării, însă cu un declin în exportul producției vinicole către Rusia, și există

creștere a diversificării exporturilor (vezi

2.8 Figura 2.5). La începutul anului 2006, Rusia a interzis importul vinurilor din Moldova.

Dat fiind că exportul vinurilor în Rusia reprezenta circa 25 la sută din exporturile Moldovei (sau

aproximativ 10 la sută din PIB), interdicția asupra producției vinicole a avut un impact negativ

puternic asupra sectorului real al economiei. Șocul a subliniat riscurile asociate comerțului

nediversificat și a accentuat gradul sporit de informare privind forțele motrice ale creșterii

economice, care sunt necesare pentru schimbare. Parțial ca și rezultat, Rusia a devenit în timp un

partener comercial mai puțin important. Comerțul cu alte țări CSI și state-membre ale UE a

crescut (Figura 2.6)

15 Ecuația noastră estimată a creșterii locurilor de muncă în Moldova denotă ln(creșterea locurilor de muncă

2004-2008) = -0.157 + 0.28*ln(creșterea vânzărilor pentru consum intern) + 0.04*ln(creșterea exporturilor

directe) + 0.01*ln(creșterea exporturilor repetate) + 0.03*ln(creșterea exportului de servicii). R2=0.72.

40

Figura 2.5: Destinația exporturilor brute („000 dolari SUA)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

Figura 2.6: Destinațiile top pentru exporturile brute, 2000 și 2008 (cotă din totalul

exporturilor brute)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE. Însă diversificarea exporturilor a venit din penetrarea piețelor noi cu exporturi repetate și

nu cu exporturi directe. Accesarea piețelor noi cu exporturi de producție proprie rămâne o

provocare. Din 2004, exporturile directe (producție proprie) au crescut primar doar pe câteva

piețe de export tradiționale, inclusiv România și Ucraina. Exporturile directe s-au extins puțin în

țările non-CSI. Diversificarea geografică a exporturilor pe alte piețe (preponderent europene) a

provenit din exporturi repetate (vezi Figura 2.7). Italia și Marea Britanie au devenit destinații tot

mai importante pentru exporturile repetate și, în majoritatea cazurilor, creșterea exporturilor

repetate s-a produs din contul exporturilor directe. Pe piețele OCED, anul 2005 a marcat o

schimbare directă în exporturile Moldovei din producție proprie către exporturi repetate (vezi

Figura 2.8)

41

Figura 2.7: Analiza creșterii exporturilor brute de mărfuri, 2004-2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

Figura 2.8: Creșterea exporturilor totale, OCED („000 dolari SUA)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE 2.9 Exporturile rămân relativ concentrate în câteva industrii, însă ele sunt mai diverse

sub aspect de produse în Moldova decât în alte țări mici. (Figura 2.9) denotă că la nivel de

patru cifre SITC, indicele Herfindahl de concentrație a exporturilor (pentru exportul propriei

producții) a fost în creștere până în 2005. Interdicția Rusiei asupra exporturilor de producție

vinicolă a generat o creștere bruscă în diversificarea exporturilor Moldovei16

, sprijinită de

creșterea solidă a exporturilor altor industrii (inclusiv semințe de rapiță, containere de sticlă și

autoturisme). Moldova este o țară mică și, drept consecință, capacitatea sa de a produce un număr

mare de exporturi într-o manieră de succes este limitată. În întreaga lume există un raport negativ

dintre concentrația exporturilor17

și populație (vezi Figura 2.10). Față de alte țări cu forță de

muncă similare, exporturile Moldovei sunt relativ mai diverse.

16 Prin consecință, un declin brusc într-un element major al coșului de export (majorând ponderea tuturor celorlalte

bunuri de export în proces). 17 În acest caz, cota valorii exporturilor totale provenită din cele top 4 categorii de export.

42

Figura 2.9: Indicele Herfindahl pentru exporturile directe (4 cifre SITC), 2000-2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

Figura 2.10: Legătura dintre diversificarea exporturilor și populație, 2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE. 2.10 Pare puțin probabil ca Moldova să devină și mai diversificată în exportul producției

și coșul existent de exporturi prezintă perspective pentru creștere. Secțiunea în continuare

demonstrează motivul. Astfel, recomandăm ca, în încercarea de a promova exporturile, Moldova

să se orienteze spre piețe noi cu exporturi existente în loc de a încerca să dezvolte noi linii de

export.

C. Crearea unei strategii bazate pe exporturi în jurul avantajului comparativ al

Moldovei

2.11 Cea mai bună strategie a Moldovei pentru creșterea exporturilor este sporirea

valorii exporturilor existente pe piețe noi. O țară se poate dezvolta prin exportul unui volum

mai mare al acelorași bunuri în aceleași țări, mai multe bunuri în diferite țări, prin diversificarea

cu bunuri noi cu un potențial mai mare de creștere, prin extragerea unei valori sporite din bunurile

existente, sau printr-o combinație a acestora. Probabil că cel mai rapid parcurs de creștere constă

43

în dezvoltarea și vânzarea continuă în timp a bunurilor noi bazate pe tehnologii mai performante

țărilor mai bogate. Hausmann, Hwang și Rodrik (2005) relatează că aceasta a fost o trăsătură a

creșterii accelerate din China. Nu toate țările pot diversifica cu ușurință în produse noi și multe nu

au și nu pot dezvolta ușor un avantaj comparativ în produse cu valoare înaltă. În secțiunea

precedentă noi am conchis că Moldova trebuie să se orienteze probabil spre piețe noi în UE,

deoarece ele au potențialul de a produce o valoare mai mare și ar spori diversificarea. Aici

discutăm care tipuri de produse în Moldova sunt promițătoare pentru exporturi, testând logica

parcursurilor alternative de creștere bazată pe exporturi. Status quo nu este o strategie de creștere

viabilă. Noi eliminăm de asemenea opțiunea mai mult din aceeași, pentru că, odată cu interdicțiile

periodice ale Rusiei asupra producției din Moldova, acea strategie are puține șanse de reușită. Noi

investigăm opțiunile de dezvoltare a bunurilor noi și obținere a unei valori mai mari din bunurile

existente și decidem în favoarea celei din urmă.

2.12 Calitatea exporturilor și sofisticarea lor contează foarte mult pentru valoarea

exporturilor: ascendența de-a lungul lanțului de valoare a exporturilor ar permite

producătorilor din Moldova să ofere salarii mai mari, concurând în același timp pe piețe

mondiale. Într-adevăr, pentru Moldova tranziția de la dependența de migrație pentru locuri de

muncă către dependența de exporturi pentru crearea locurilor de muncă depinde de creșterea

exporturilor de valoare mai mare. Probele privind caracteristicile migranților din 2006 sugerează

un număr mare de lucrători cu aptitudini medii în Moldova acceptă munci de calificare joasă

peste hotare (inclusiv lucrători cu studii secundare și terțiare lucrând în construcții în țările CSI)

(Tabelul 2.1). Astfel, există spațiu considerabil pentru utilizarea mai bună a calificărilor medii în

producerea da calitate sporită, care poate susține salarii mai mari. Aceasta solicită crearea unui

sector de exporturi în care salariile pe care le pot oferi companiile sunt competitive cu salariile

lucrătorilor care ar câștiga plecând peste hotare.

Tabelul 2.1: Caracteristicile socio-economice ale migranților în 2006 (procent din migranți

dacă nu este specificat altfel)

Sursa: Organizația Internațională a Migrației, 2007.

2.13 Dispune Moldova de un avantaj comparativ evident în exporturi de produse

sofisticate de valoare înaltă, de la care ar fi fezabilă diversificarea spre altele? Acceptând că

lumea este plină de exemple de eforturi eșuate de promovare a exporturilor, care au ales

învingători ce s-au dovedit a fi învinși, noi analizăm produse pe care Moldova le exportă deja cu

44

succes, în contextul cărora țara dispune de un avantaj comparativ evident. Care din aceste produse

are deja o sofisticare înaltă sau potențial de a deveni un export de valoare înaltă? Mai mult ca atât,

dat fiind că literatura denotă că creșterea valorii exporturilor este generată preponderent la marja

intensivă a produselor (adică, descoperirea produselor în exporturi depinde de măsura în care un

export nou este dependent de unul existent), noi încercăm să determinăm produse care sunt

“apropiate” sub aspect de ușurința mișcării forței de muncă și a capitalului în producerea lor.

D. Sofisticarea

Sofisticarea exporturilor este redusă în Moldova față de vecinii săi, însă este înaltă față de PIB-

ul său. Pentru a examina conținutul calității exporturilor Moldovei, noi utilizăm măsura sofisticării

exporturilor creată de Hausmann, Hwang și Rodrik. Metodologia respectivă utilizează un indice

construit pentru a defini sofisticarea exporturilor unei țări în coșul său de exporturi, fiecare produs din

coș fiind evaluat în baza PIB-ului pe locuitor al tuturor țărilor din lume care exportă acel produs.

Indicele utilizează faptul că nu toate bunurile sunt similare sub aspectul consecințelor lor asupra

performanței economice, și specializarea în unele produse va genera o creștere mai mare decât

specializarea în altele. Comparativ cu alte economii CSI, coșul de exporturi al Moldovei este relativ

nesofisticat (vezi Boxa 2.1), însă comparativ cu PIB real (PPC) al Moldovei sofisticarea exporturilor

depășește media (însă sub nivelul altor economii cu o creștere mai rapidă cu PIB (PPC) similar,

precum Indonezia și Vietnam)18

. În perioada anilor 2000-2008, măsura sofisticării exporturilor pentru

Moldova (EXPY)19

a crescut, în mare parte între 2003 și 2006, cu apariția exporturilor de produse din

metal intensive sub aspect de capital utilizat și importanța sporită a exporturilor de mere, grâu și

bagaje odată cu declinul sectorului vinicol (vezi Figura 2.11).

Boxa 2.1: Metodologia de sofisticare a exporturilor

Hausmann, Hwang și Rodrik, (2005). Indicele pentru sofisticarea exporturilor, EXPY, este

construit în două etape. Prima etapă implică măsurarea PIB pe locuitor asociat fiecărui produs

din lume. Această măsură la nivel de produs a sofisticării este numită PRODY și se

calculează ca și avantajul comparativ revelat (RCA)- PIB pe locuitor ponderat al fiecărei țări

ce exportă produsul. Astfel, dacă un produs reprezintă un procent mare al coșurilor de export

ale țărilor sărace și un procent mic din coșurile de export ale țărilor bogate, atunci el va avea

un PRODY mai mic, deoarece este un export al “țărilor sărace”. Un exemplu de export cu

PRODY redus este bumbacul, care reprezintă o cotă relativ mare în exportul țărilor sărace,

însă nu și în exportul țărilor bogate. Invers, dacă un produs constituie un procent mare din

pachetele de export ale țărilor bogate și nu este substanțial pentru țările sărace, atunci el va

avea un PRODY mai mare ca export al “țărilor bogate”. Un exemplu de export cu PRODY

mare sunt avioanele, care sunt exportate doar de un grup mic de țări (și preponderent țări ce

venituri mari). Formula pentru calcularea PRODY este următoarea:

Unde xi,c,t este egal cu exporturile de bunuri i pe țara c în anul t, Xc este egal cu total exporturi

pe țara c, și Yc este egal cu PIB pe locuitor pe țara c. Pentru analiza respectivă, produsele au

fost dezagregate în clasificarea industrială de 4 cifre (SITC 2). EXPY reflectă, la rândul său,

PRODY al fiecărui produs pe care îl exportă țara, ponderat cu cota din exporturi a acelui

18 Bailey Klinger (2010), op cit.

19 Hausmann, Hwang & Rodrik, (2007). "Contează ceea ce exporți,", Journal of Economic Growth

45

produs. Astfel, dacă o țară exportă preponderent semințe de rapiță, acea țară va avea un

EXPY redus față de o altă țară care exportă preponderent avioane. Formal:

Figura 2.11: Sofisticarea exporturilor (EXPY)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

2.14 Exporturile bazate pe utilizarea intensivă a tehnologiilor rămân a constitui o

fracțiune foarte mică din exporturile Moldovei. Produsele bazate pe tehnologii vechi, primare

și bazate pe resurse (adică produsele agricole ale Moldovei)20

continuă să domine exporturile țării

(vezi Figura 2.12). Tehnologiile sunt asociate cu sofisticarea exporturilor, însă chiar și în cazul

produselor primare și bazate pe resurse există capacitate de a produce și exporta produse cu o

sofisticare și valoarea mai mare, iar sofisticarea totală a exporturilor poate crește prin

specializarea în aceste produse.

20

Produsele agricole, inclusiv animalele și produsele animaliere, legumele, grăsimile și uleiurile, produsele alimentare,

băuturile alcoolice și nealcoolice, tutunul și lemnul, celuloza și produsele din hârtie constituiau două treimi din

exporturile Moldovei în 2000. Chiar și după declinul în industria vinicolă, interdicția rusă asupra producției vinicole și

saltul industriei articolelor vestimentare, ele reprezintă 40 la sută din exporturile de bunuri.

46

Figura 2.12: Componența tehnologică a exporturilor

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE. 2.15 Câteva exporturi noi au apărut pe parcursul deceniului, în contextul cărora

Moldova a demonstrat avantaj comparativ. O analiză a exporturilor producției proprii ale

Moldovei din 2003 denotă că grupurile principale de produse care au constituit două treimi din

creșterea exporturilor directe în perioada anilor 2003-200721

au fost: (1) tencuieli și ciment; (2)

produse alimentare, legume și uleiuri; (3) produse din metal; și (4) bunuri mecanice. Aceasta s-a

datorat în mare parte transferului activităților cu utilizarea intensivă a forței de muncă în

Moldova. Produsele fabricate cu calificări mai bune și utilizarea intensivă a tehnologiilor au

crescut de asemenea constant în perioada anilor 2000-2008.

2.16 Pentru exporturile în contextul cărora Moldova dispune de avantaj comparativ,

există câteva cu o sofisticare mare de export. Exporturile de valoare înaltă (în toate segmentele

tehnologice: produsele primare, cu utilizare redusă a tehnologiilor, bazate pe resurse, etc.) în

contextul cărora Moldova demonstrează un avantaj comparativ relevat reprezintă o cotă relativ

mare din coșul de export, variind între o treime până la jumătate din valoarea exporturilor. Astea

sunt noutățile bune. Însă rămâne spațiu considerabil pentru creșterea cotei acestora care constituie

ca și conținut exporturi de valoare mai mare, indiferent de baza tehnologică.

2.17 Majoritatea exporturilor de valoare înaltă din Moldova cu avantaje comparative

sunt produse agricole tradiționale în spațiul rural, bazate pe resurse (vezi Figura 2.13).

Vinurile reprezintă în continuare unicul cel mai mare contribuabil la exporturi în această

categorie, chiar și după ce cota acestora s-a redus cu interdicțiile asupra producției vinicole.

Creșterea solidă s-a produs în industriile cu utilizare redusă a tehnologiilor și valoarea înaltă

(preponderent fire și structuri de fier și oțel) și cu utilizare intensivă a tehnologiilor (echipament

de măsurare). După cum vom constata în continuare, ușurința mișcării este o problemă pentru

diversificare în exporturile Moldovei. Din acest motiv, o strategie de export bazată pe produse

rurale și resurse naturale pare a fi cea mai credibilă pentru Moldova.

21 2007 este data finală preferată, datorită deficiențelor în raportare, afectând potențial cifrele pe 2008. Analizează doar

produsele unde s-a produs o creștere pozitivă (ca și cotă din creșterea exporturilor totale pe parcursul perioadei,

grupurile de produse menționate reprezintă peste 40 la sută din creșterea valorii).

47

Figura 2.13: Exporturi de valoare înaltă, RCA din coșul exporturilor totale, 2000-2008

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

E. Ușurința tranziției spre diversificare

2.18 Tranziția de la produsele de export actuale spre produse de export de valoare înaltă

necesită capacitate de a redistribui cu ușurință factori către alte procese de producere. Un indice

de înrudire a produselor22

ne permite să identificăm produsele “apropiate” celor pe care Moldova

le produce cu succes pentru export. Deși un scop al exporturilor este de a se mișca în direcția unor

exporturi mai sofisticate (de valoare mai mare) pentru a susține salarii mai mari și creșterea

locurilor de muncă, Moldova trebuie să ajungă acolo de la dotările actuale de producere (fizice

sau de alt gen).

2.19 Va fi riscant pentru Moldova să-și bazeze o strategie de export pe descoperirea unor

produse noi pentru export. Majoritatea produselor de valoare mai mare pe care Moldova le

exportă cu succes23

nu sunt apropiate de alte produse în sens de producere (în ceea ce privește

capacitatea de a redistribui activele de producere). Prin urmare, este puțin probabil ca acestea să

conducă la noi descoperiri în materie de exporturi. Exporturile de valoare înaltă de succes ale

Moldovei constau preponderent în produse alimentare24

. Moldova a demonstrat succese în

exportul unor bunuri mecanice și a produselor din piele/textile, însă, după cum am constatat

anterior, acestea depind foarte mult de exporturi repetate pentru a concura în UE. Analizând

spațiul întreg pentru produse, cartografiat din datele mondiale cu privire la comerț, exporturile de

valoare înaltă de succes ale Moldovei sunt deseori în zone ale hărții unde doar câteva alte

exporturi (de valoare înaltă sau nu) sunt în apropiere (vezi Figura 2.14). Pentru aceste produse de

export, alegerea produselor pentru care producătorii ar putea redistribui factorii de producere cu

scopul de a produce alte produse de înaltă valoare este limitată. De exemplu, exporturile clasice,

22 Hausmann și Klinger, 2007. Autorii cartografiază o topologie a spațiului de produse, bazată pe comerțul mondial în

timp, înțelegând că tranziția de la producerea unui produs către altul va depinde în mod specific de produse. Fiecare

produs necesită un număr mare de factori de producere care sunt specifici, și activele de producere nu pot fi

redistribuite fără costuri de la un produs către un alt produs, dat fiind că sunt specifice. Însă gradul lor de specificitate

este relativ: unele perechi de produse vor utiliza factori similari, în timp ce altele vor utiliza factori foarte diferiți. Dat

fiind că produsele noi trebuie să utilizeze pe cele care există, transformarea structurală pe viitor depinde de ceea ce este

“apropiat” de ceea ce se produce. 23 Produsele în contextul cărora demonstrează avantaj comparativ revelat în producere. 24

Fructele, sucurile și nuciferele, legumele și produsele vegetale, strugurii și vinurile, uleiurile și grăsimile, grâul și

leguminoasele, animalele și produsele animaliere, piei brute și prelucrate, etc.

48

precum producția vinicolă și merele (în zona 2 pe harta produselor), au puține căi spre alte

exporturi. Câteva produse, în special în zona 3, au tehnologii favorabile pentru produse de valoare

înaltă. Acestea includ articole de ambalare, hârtie și carton, pompe centrifuge și echipament de

topografie. Totuși, volumele lor de export rămân foarte mici, insuficiente pentru a construi pe

baza lor o strategie de creștere.

Figura 2.14: Exporturile RCA de valoare înaltă ale Moldovei în spațiul de produse

Sursa: Estimările personalului în baza datelor UN Comtrade, utilizând Instrumentul de Diversificare a Exporturilor

PRMED, bazat pe Hausmann, Hwang și Rodrik (2005) și Hausmann și Kingler (2007).

2.20 Trebuie de asigurat că unele industrii de export de tip “incubator” în curs de

apariție nu întâmpină bariere la export, însă ele probabil nu vor genera creștere economică

în termen scurt. Produsele din clasificarea industrială, de exemplu SITC 8742, indică peste

douăzeci de tipuri diferite de clasificări industriale de valoare înaltă, în contextul cărora alte țări

au demonstrat avantaje comparative comune (unde, în caz de producere a unui produs cu succes,

ele au șanse de peste 50 la sută că vor produce alte produse cu succes). Mai mult ca atât,

produsele înrudite demonstrează o sofisticare substanțială în materie de exporturi, valorile

PRODY constituind în medie peste 20.000. Produsele cu utilizarea redusă a tehnologiilor, precum

scaunele și piese de scaune (8211), rezervoare metalice, rezervoare și cuve (6921), pompe de

combustibil (7422) și structuri de metal (6911) sunt de asemenea produse de valoare înaltă pe

care Moldova le produce cu succes, care sunt “apropiate” de alte produse de valoare înaltă în

spațiul de produse. În ceea ce privește produsele bazate pe resurse, numai produsele de patiserie

(484), hârtia și cartonul (6415) și produsele și preparatele comestibile (980) oferă parcursuri de

export potențiale către alte produse, în baza experienței mondiale (Figura 2.15).

49

Figura 2.15: Exporturi de valoare înaltă “apropiate” de exporturile de valoare înaltă de succes ale Moldovei

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale în baza datelor UN COMTRADE.

2.21 De asemenea, trebuie de recunoscut că diversificarea în exporturi de valoare înaltă

se poate produce și din exporturi de valoare mică. Succesul Moldovei cu exporturile de

valoare mică, precum articolele de îmbrăcăminte exterioare, indică o varietate de alte exporturi de

valoare înaltă pe care alte țări le-au putut produce în comun cu succes. Produsele ca și

containerele de sticlă și spirt și lichior, deși de valoare mică (ambele cu mult sub 7.000 PRODY),

sunt apropiate de cel puțin câteva produse care au niveluri de sofisticare a exporturilor substanțial

mai mari. Majoritatea țărilor care exportă alcool au exportat cu succes alte băuturi fermentate și

bere. Ambele produse au niveluri cu mult mai mari de sofisticare decât alcoolul, însă procesele de

producere sunt suficient de similare pentru a face redistribuirea factorilor potențial fezabilă. De

exemplu, în cazul containerelor de sticlă majoritatea țărilor care exportă containere de sticlă au

exportat de asemenea cu succes produse de valoare mai mare în domeniile de ambalare și

transportare.

F. Concluzii și implicații în materie de politici

2.22 Cu toate acestea, analiza sofisticării produselor și ușurința tranziției și avantajul

comparativ al Moldovei în produsele agricole de valoare înaltă indică o strategie de export

bazată – cel puțin pe termen scurt – pe produsele de export existente, bazate pe spațiul

rural. Ținând cont de volatilitatea recentă a piețelor tradiționale ale Moldovei, beneficiile

evidente ale integrării cu UE și logica economică, că o populație mică într-o zonă care rămâne

relativ în urmă trebuie să beneficieze de integrarea între hotare (RDL 2009), o strategie bazată pe

exporturi construită în jurul valorii mai mari a produselor existente în UE pare a fi convingătoare.

Pentru a începe construcția unei astfel de strategii, este necesară o înțelegere mai bună a

barierelor pentru creșterea în agricultură și obstacolelor pentru creșterea exporturilor. Capitolul 1

a discutat deja barierele generale în climatul investițional. În partea rămasă a secțiunii noi vom

examina plângerile exportatorilor din studiile climatului investițional. Mai apoi vom prezenta

50

simptomele eșecului politicilor în agricultură – pe care Moldova trebuie să le soluționeze cu

scopul dezvoltării unei a doua forțe motrice a creșterii din exporturi ale produselor agricole.

2.23 Există dovezi puternice a exploatării producătorilor agricoli mici din Moldova de

către exportatorii monopolişti. Preţurile medii pe care le obţin fermierii din Moldova s-au

majorat mult prea lent în comparaţie cu costurile mijloacelor de producţie utilizate, şi chiar mai

încet decât preţurile din ţările vecine ale Moldovei. Moldova manifestă un nivel înalt de

concentrare a exporturilor în mâinile a doar câteva companii. Datele de la nivelul companiilor din

anul 2006 (ultimul an pentru care sunt disponibile informaţii despre exporturi în AES) sugerează

un grad relativ înalt al concentrării vânzărilor şi exporturilor la câteva companii. (vezi Figura

2.16) demonstrează că între 50 la sută şi 100 la sută ale vânzărilor şi exporturilor sunt concentrate

în prima chintilă de companii care produc aceste linii de produse. În timp ce economiile de scară

pot explica faptul că în unele sectoare există limitări pentru concurenţi să intre pe piaţă, este mult

mai puţin clar de ce exportul produselor care sunt relativ competitive din punct de vedere al

vânzărilor generale sunt monopolizate sau oligopolizate. Această situaţie este paradoxală pentru

că piaţa internă a Moldovei este mică în comparaţie cu piaţa mondială, deci, dacă prevalau

economiile de scară, ele trebuie să se aplice tuturor vânzărilor. Este mai probabil că politicile

aplicate, aşa ca cele de licenţiere sau reglementare, au creat monopoluri asupra exporturilor.

Aceasta se poate dovedi a fi extrem de dăunător pentru economia rurală, dacă aceşti exportatori

obţin puterea de negociere cu producătorii agricoli (mulţi vânzători, un singur cumpărător) de a

diminua preţurile de cumpărare de la producător sub nivelul preţurilor internaţionale pe care le-ar

primi exportatorul.

51

Figura 2.16: Concentrarea vânzărilor şi exporturilor în Moldova, 2006

Nota trad.: Vin Mere proaspete Legume procesate Produse de călătorie, genţi Pompe cu centrifugă Discuri

grafice/calculatoare Covoare Produse de patiserie Lapte conservat Rezervoare, cisterne Bară din sârmă Orz

nemăcinat Contoare de gaz, electrice Ţigări Hârtie în rulouri Produse alimentare Articole de ambalare Alte

cereale Cărămizi ceramice Instrumente topografice, compasuri Alt echipament de procesare a prod. alim.

Seminţe de rapiţă Scaune şi piese de schimb Structuri de fier Ulei lichid de legume

2.24 Exportatorii nu pot profita pe deplin de noile oportunităţi de afaceri în mare parte

din cauza că nu pot îndeplini standardele de calitate. În comparaţie cu restul regiunii, ţările cu

venituri mici şi medii, America Latină şi Asia de est, în Moldova, mai puţin exportatori deţin

certificate de calitate recunoscute internaţional. Este una din probleme cheie, luând în

consideraţie atât predominanţa sectorului agricol în Moldova, cât şi viziunea guvernului de

integrare europeană. În pofida continuării liberalizării regimului de comerţ al Moldovei cu UE

prin intermediul sistemului de Preferinţe Comerciale Asimetrice, exportatorii din Moldova nu pot

să satisfacă standardele de calitate europene, care sunt stricte. În mod similar, relaţiile comerciale

cu Rusia s-au normalizat în anul 2007, dar exporturile de vinuri sunt subiectul standardelor fito-

sanitare stricte. Accelerarea adoptării de către companii a standardelor şi regulamentelor tehnice

compatibile cu normele şi standardele internaţionale, împreună cu modernizarea laboratoarelor de

metrologie şi testare reprezintă reforme importante pentru creşterea exporturilor, integrarea

europeană şi reducerea sărăciei rurale.

2.25 Exportatorii se plâng cel mai des referitor la lipsa de abilităţi, accesului la finanţe,

corupţie, administrarea serviciului vamal şi ratele impozitelor. (Figura 2.17) arată

Sursa: Calculele Băncii Mondiale pe baza bazei de date ONU Comtrade împreună cu Datele Sondajului Anual al Întreprinderilor din 2006.

Cota vânzărilor şi exporturilor deţinută de primele 20% din companii

52

principalele cinci obstacole în calea extinderii afacerilor enumerate de companiile exportatoare şi

cele ne-exportatoare care au participat în Sondajul Băncii Mondiale privind Mediul de Afaceri şi

Performanţa Întreprinderilor (SMAPI). Pe primele locuri se situează lipsa lucrătorilor calificaţi şi

accesul la finanţe. Accesul la finanţe se situează pe primele locuri în toate ţările, dar nu este

posibil de verificat mai departe cu ajutorul SMAPI dacă cei ce au numit această restricţie în

Moldova sunt într-adevăr restricţionaţi la accesarea creditelor. Cu toate acestea, mai mult de 50 la

sută din exportatorii din Moldova au menţionat că finanţele sunt o barieră semnificativă – mai

mult decât media din toate regiunile din ţară şi mai mult decât în ţările cu venituri medii şi mici.

În mod similar, numai 40 la sută din exportatorii din Moldova au raportat că au acces la

overdraft-uri în comparaţie cu peste 60 la sută din regiune. Punctajul înalt pentru lucrătorii

calificaţi ar putea reflecta numărul mare al emigranţilor, dar de asemenea, incertitudinea asociată

cu plecarea peste hotare a locuitorilor din ţară pentru a căuta locuri de muncă. De asemenea, ar

putea fi asociat cu educaţia profesională publică inadecvată (se discută în Capitolul 3). Aceasta

pare destul de probabil deoarece companiile din Moldova care nu exportă se pare că asigură mai

multă instruire decât media în ţările mai bogate din Europa de est – deşi exportatorii nu fac acest

lucru. Din punct de vedere al cererii şi ofertei pentru învăţământ, Capitolul 3 va demonstra că

Moldova a produs mai puţine locuri de muncă noi decât absolvenţi, deci, se pare că nu există un

deficit în volumul abilităţilor, mai degrabă, în calitate.

2.26 Se pare că nemulţămirile exportatorilor legate de corupţie merg mână în mână cu

plângerile legate de reglementarea vamală şi cea a comerţului. Reglementarea vamală şi a

comerţului nu este clasificată ca o problemă semnificativă de către companiile din alte ţări din

regiune sau din lume. Considerabil mai mulţi exportatori din Moldova s-au plâns în SMAPI că au

fost nevoiţi să facă plăţi neoficiale sau să dea mită pentru a putea face afaceri decât media

regională sau ţările cu venituri medii şi mici (TVMM). (Circa 48 la sută din exportatorii din

Moldova în comparaţie cu circa 30 la sută în alte ţări din regiune şi circa 25 la sută pentru

TVMM.) Conducerea de vârf al companiilor exportatoare din Moldova au nevoie de două ori mai

mult timp pentru a se conforma cu regulamentele guvernamentale decât colegii lor din companiile

ne-exportatoare. Acest raport este mult mai mic în alte regiuni ale lumii, sugerând că Guvernul

are dreptate în încercările sale de a face schimbări în mediul de reglementare – în special, pentru

exportatori. Problemele legate de trecerea frontierei se pare că apar acolo unde apar problemele

cu corupţia şi reglementarea excesivă. Este deosebit de problematic luând în consideraţie

economia mică a Moldovei şi lipsa de ieşire la mare şi amplasarea îndepărtată, deoarece, după

cum arată Raportul privind Dezvoltarea Mondială din 2009, integrarea, şi nu izolarea, este unica

modalitate posibilă pentru o regiune din Europa care rămâne în urmă, aşa cum este Moldova, să

înceapă să elimine lacunele existente. (Capitolul precedent a prezentat opţiunile de politici pentru

reducerea costurilor de trecere a frontierei).

53

Figura 2.17: Principalele 5 restricţii pentru extinderea unei afaceri (SMAPI 2008)

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale bazate pe datele Biroului Naţional de Statistică.

2.27 Aceste concluzii sunt consistente cu concluziile altor studii ale Băncii Mondiale.

Studiul DTIS din 2008 a remarcat că deşi regimul comercial oficial este liberalizat în Moldova,

implementarea politicilor neoficiale, plătirea mitei şi costurile înalte vamale, de transport şi ale

finanţelor formează bariere majore pentru export. Aceste constatări apar de asemenea în

calificarea relativă a Moldovei în Indicele Performanţei Logisticii Comerciale al Băncii Mondiale

din 2010. În general, Moldova este pe locul 104 din 155 ţări (România este pe locul 59, Ucraina

pe locul 102). Pentru viteza, simplitatea şi previzibilitatea serviciului vamal, Moldova se află pe

locul 124 din 155. Pentru competenţa în logistică, Moldova este pe locul 132. Linia mai

întunecată (vezi Figura 2.18) de mai jos reprezintă punctajele Moldovei, linia mai deschisă

reprezintă regiunea Europei şi Asiei Centrale.

54

Figura 2.18: Punctajul relativ al Moldovei pentru Indicele Performanţei Logistice din 2010

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Naţional de Statistică.

G. Caracteristicile sectorului agricol din Moldova

2.28 Dacă al doilea ca mărime generator de creștere economică din Moldova ar fi să

provină din exporturile de producție agricolă către UE, cât de vivace ar fi sectorul agricol

(actualmente în scădere)? În această secțiune vom arăta că politicile din sectorul agricol par a fi

generând rezultate anti-creștere și anti-competitivitate. O strategie bazată pe mai multe exporturi

de producție agricolă va impune necesitatea îmbunătățirii rapide și comprehensive a politicilor în

sectorul agriculturii.

2.29 Unii comentatori au atribuit declinul în agricultură și creșterea sărăciei în zonele

rurale pe parcursul anilor 2006-2008 omiterii oportunităților din sectorul agricol.

Tergiversarea în procesul de restructurare a gospodăriilor de fermieri pare să fi dus la oportunități

restrânse de generare a veniturilor pentru fermierii individuali. Distorsionarea și imperfecțiunile

piețelor pentru resursele și produsele agricole au însemnat că fermierii au obținut mai puțin pentru

produsele lor și au plătit mai mult pentru resurse decât s-ar fi cuvenit în raport cu prețurile de

paritate pe piețele internaționale. Îmbunătățirile de ordin metodologic în SBGC nu permit o

comparație a ratei sărăciei din 2005 cu cea din 2006, deși unele analize mai recente sugerează că

rata sărăciei în acea perioadă nu a suferit schimbări esențiale. Datele mai recente sugerează că

sărăcia sa-r fi redus puțin între anii 2006 și 2007, dar, și profitabilitatea gospodăriilor țărănești

mici de asemenea a scăzut. Banca Mondială. Deopotrivă cu alți parteneri de dezvoltare din sector,

a purtat și poartă discuții detaliate privind opțiunile de politici cu Ministerul Agriculturii. Pentru a

înțelege necesitatea imperativă pentru reforme fundamentale pe baza principiilor economiei de

piață în scopul susținerii strategiei bazate pe exporturile sporite de produs agricol, această

secțiune face o retrospectivă a perioadei 2000-2008, scoțând în evidență unii indicatori, care

reprezintă simptomele stării nesănătoase a sectorului agricol din Moldova.

Valoarea reală a sectorului agricol din Moldova s-a redus în perioada anilor 2000-2008. (Figura 2.19) (linia solidă) reprezintă un indicator al prețurilor medii ponderate la culturile

55

cerealiere în raport cu articolele ne-alimentare din CPI. Până în anul 2006, prețurile reale la

produsele alimentare erau cu 38 la sută mai reduse în comparație cu anul 2000. Acestea au revenit

la rata de 80 la sută din valoarea lor reală din anul 2000 în rezultatul secetei din 2007. Scăderea

prețurilor reale la produsele alimentare este rezultatul unui proces sănătos de dezvoltare, aceasta

însemnând că cheltuielile relative pentru produsele alimentare în coșul gospodăriilor casnice s-au

redus, eliberând mijloace pentru cheltuieli pentru produse industriale și servicii. Această

reprezintă doar un indice sănătos de dezvoltare, ca și cum productivitatea ar crește mai rapid

decât scăderea prețului real – de altfel , veniturile reale din activitatea de fermier scad. În figura

2.20 se arată că producerea medie ponderată în Moldova a fost volatilă, dar în general constantă

în termeni reali între anii 2000 și 2007. Între anii 2004 și 2007 producerea a scăzut cu mai mult de

40 la sută. Cifrele din spatele figurii (vezi figura 2.21) denotă o scădere în veniturile reale ale

fermierilor. O analiză mai detaliată a cifrelor pentru cerealiere arată că terenurile și roada medie

ponderată (produs pe unitate de teren) de asemenea au scăzut. Creșterea productivități muncii se

datorează migrării forței de muncă din sectorul agricol și plecării peste hotarele țării.

2.30 În anul 2008 pentru, prima dată, produsele alimentare și agricole importate aveau o

valoare totală mai mare decât cele exportate (Figura 2.22). Această înseamnă că economia

rurală din Moldova eșua în producerea unor volume adecvate și calitative pentru piețele locale de

produse alimentare. Creșterea rapidă a importurilor produse agricole este probabil legată de

reducerea competitivității ratei reale de schimb a Moldovei.

Figura 2.19: Indicatorii prețurilor reale la culturile cerealiere, producție și lucrătorii din agricultură

Sursa. Biroul Național de Statistică din Moldova.

2.31 Salariile lucrătorilor din agricultură au crescut mai rapid decât productivitatea

muncii acestora. Figura 2.21 ilustrează mai multe simptome de reducere a profitabilității din

activitatea de fermier. Prețurile plătite pentru resurse au crescut mai rapid decât prețurile pentru

produse obținute de fermieri. În perioada 2000-2008, salariile din agricultură au crescut de 5 ori.

Produsul agricol per lucrător, pe de altă parte, a crescut numai de 3,4 ori (vezi Figura 2.22). Ca și

consecință, cota forței de muncă în valoarea adăugată a crescut în acea perioadă, iar dat fiind

veniturile neschimbate în agricultură, profitul mai mult ca sigur a scăzut.

56

Figura 2.20: Importurile au prevalat asupra exporturilor în 2008

Sursa: Banca Mondială și Ministerul agriculturii.

Figura 2.21: Indicatorul prețurilor plătite de fermieri pentru resurse și prețurile obținute pentru produsele lor (2000= 100)

Sursa: Banca Mondială și Ministerul Agriculturii.

57

Figura 2.22: Salariile din agricultură au crescut mai rapid decât productivitatea

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

2.32 Aproximațiile folosind datele gospodăriilor casnice sugerează că cota fermierilor

mici în Moldova care suportă pierderi din activitatea de fermieri a crescut. Utilizând

modulele agricole din SBGC din anii 2006 și 2008 la estimarea vânzărilor și consumului propriu,

și scăzând costurile resurselor, am estimat că până în 2008 15 la sută din fermierii mici suportau

pierderi, în comparație cu numai 5 la sută în anul 2006 (Tabelul 2.2). Profiturile medii și mediane

în 2007 erau mai reduse în comparație cu anul 2007, probabil ca rezultat al secetei. Dat fiind

informația disponibilă, probabil va fi necesar de mai mult timp înainte ca aceste rezultate să fie

concludente, dar ele sunt totuși consecvente cu concluziile obținute din analiza datelor pentru

sector și a acelor de la Biroul Național de Statistică. Analiza profitabilității și a suprafețelor

terenurilor cu culturile crescute în Moldova sugerează că aceste rezultate ar putea reflecta

distorsionarea pieței, a neajunsurilor de coordonare și a impedimentelor de comerț.

Tabelul 2.2: Gospodăriile mici devin mai puțin profitabile

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale în baza datelor Biroului Național de Statistică.

Median

profit

Average

profit

Share of

farmers with

negative

profit

2006 8,364 11,159 0.05

2007 6,915 8,896 0.07

2008 7,689 10,094 0.15

58

2.33 În timp ce profitabilitatea reală a unor produse agricole din Moldova a crescut între

anii 2000 și 2008, fermierii par să fi plantat mai puține dintre acestea, plantând mai mult

produsele pentru care profitabilitatea a scăzut. Spre exemplu, chiar dacă productivitatea

cultivării roșiilor, verzei și a prunelor a crescut, suprafețele plantate cu aceste culturi au scăzut. Și

din contra, suprafețele plantate cu porumb și a floarea soarelui, pentru care productivitatea în

raport cu unitate de teren însămânțat a fost aceeași, au sporit. Ar putea exista mai multe cauze

pentru aceasta, dar, analiza genezei acestora nu intră în sarcina studiului dat. Cauzele posibile ar

putea include scheme de subvenționare care să reducă stimulentele de piață pentru creșterea

culturilor mai profitabile, iar politicile publice au favorizat o abordare de ”creștere locală” pentru

securitatea alimentară, prevalând asupra comerțului cu produse alimentare. Îngrijorător pentru

Moldova este și faptul că profitabilitatea cultivării strugurilor de asemenea a scăzut, iar

suprafețele de vii și culturi fructifere – tradițional reprezentând cele mai importante exporturi pe

piețele CSI – a scăzut (vezi Figura 2.23 și Figura 2.2.4).

Figura 2.23: Modificarea profitabilității reale pe suprafață de teren, ha (2000-2008 în prețurile din 2000

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

Figura 2.24: Modificarea profitabilității reale pe suprafață de teren, ha (2000-2008 în prețurile din 2000

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

59

2.34 Recoltele de cerealiere din Moldova sunt permanent mai resurse decât în țările

vecine și din cele a partenerilor de comerț. Figura 2.25 și Figura 2.26 arată recoltele din

Moldova în raport cu recoltele medii aritmetice din Ucraina, România, Rusia, Polonia și Turcia.

Pentru culturile fructifere și legumicole cu valoare mai înaltă recoltele sunt considerabil mai

reduse în Moldova. Ca exemplu, recoltele de mere erau cu 30 la sută mai reduse în mediu pentru

perioada 2000-2008. Acesta este un factor determinant important al profitabilității producerii

cerealelor/ Un alt factor este prețul obținut pentru produs.

Figura 2.25: Modificarea în suprafețele de terenuri plantate cu cereale 2000-2008.

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

Figura 2.26: Recoltele de cereale sunt cele mai reduse în Moldova

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

2.35 Fermierii moldoveni obțin prețuri mult mai joase pentru produsele lor decât cele

obținute de cei din țările vecine și ale partenerilor de comerț, iar această diferență este în

creștere pentru fructe și legume cu valoare înaltă. Figura 2.27 arată rata prețurilor medii la

producător pe regiune pentru patru culturi cerealiere cele mai importante pe care le obțin fermierii

din Moldova. Diferența în Moldova este chiar și mai mare decât diferența în productivitate –

fermierii din Moldova obținând numai 20 la sută din prețul obținut pentru roșii în regiune și

numai 30 la sută din prețul la mere. Pentru perioada 2000-2008 aceste diferențe au crescut și mai

mult. Analizând aceleași relativități și pentru piețele de export, tendința se menține (vezi figura

60

2.28). Exportatorii din Moldova au obținut prețuri mult mai mici decât cei din regiune. În timp ce

s-ar aștepta ca această diferență să fie și mai mare, reflectând asupra faptului că România și

Polonia se află în spațiul producător al pieței UE și produc ca consecință exporturi de valoare mai

mare, de fapt, discontul pentru exportatorii din Moldova este mai mic decât pentru producători.

Se pare că factorii generați de logistica de comerț și transport și capacitatea internă de cumpărare

a cerealelor din Moldova continuă să reducă procesul intern în comparație cu prețurile la export.

Figura 2.27: Fermierii din Moldova obțin prețuri mai mici decât vecinii

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale pe baza datelor Biroului Național de Statistică.

Figura 2.28: Producătorii agricoli din Moldova obțin prețuri mai mici pe piețele de desfacere la export

Sursa: Estimările colaboratorilor Băncii Mondiale în baza datelor Biroului Național de Statistică.

2.36 Implicările acestei analize arată că Moldova trebuie să-și corecteze orice distorsiune

care o previne să-și îmbunătățească balanța de comerț și competitivitatea din agricultură.

Abolirea recentă a subvențiilor pentru culturile cerealiere și liberalizarea eliberării licențelor de

comerț pentru produsele vinicole angro reprezintă pași importanți în direcția corectă. Înlăturarea

licențelor la import, a restricțiilor la importul semințelor aprobate în UE și a practicilor de

monopol la procurarea uleiurilor cerealiere și vegetale sunt următorii pași logici la sporirea

61

profitabilității și competitivității în zonele rurale. Această agendă va fi cheie pentru reînvierea

exporturilor de produse agricole. Diferența de preț și productivitate între Moldova și vecinii săi

sugerează că există un potențial enorm pentru agricultura Moldovei, aceasta, dacă barierele

existente pot fi înlăturate, permițând fermierilor să reacționeze mai eficient la stimulentele oferite

de piață, să devină mai competitivi și să realizeze o mai bună productivitate și calitate conform

parametrilor din regiune. Pentru a ilustra unele dintre barierele menționate, anexa la acest capitol

analizează în detaliu micro-constrângerile, prin investigarea lanțului valorii la producerea merelor

pentru export. Constrângerile la exporturi vor fi analizate în dependență de culturi; ceea ce este

necesar de întreprins pentru o mai înaltă valoare a exporturilor de mere nu va fi neapărat valabil și

pentru exporturile la producția vitivinicolă, nuci sau uleiuri vegetale. Asigurarea piețelor eficiente

de terenuri va fi esențială pentru a permite celor care au terenuri vacante să obțină un preț bun

pentru ele, permițând fermierilor profitabili să-și extindă mărimea gospodăriei agricole pentru

introducerea în ciclul de cultivare a noilor terenuri.

2.37 O analiză ulterioară a datelor firmelor agricole și agro din industria alimentară

relevă elementele cheie pentru climatul investițional care afectează productivitatea lor.

Analizele arată că firmele sunt constrânse de reglementările statului: procentul timpului

administrativ cheltuit pentru conformarea cu regulamentele și numărul de inspecții din partea

agențiilor guvernamentale au impact negativ considerabil asupra productivității, fapt reflectat în

alienatul 1.38. Firmele constrânse financiar, adică firmele limitate de la piețele de împrumut din

cauza ratelor mari la dobânzi, cerințele mari pentru gaj și procedurile complexe de procesare, sunt

de asemenea mai puțin productive, la fel ca și firmele care primesc subvenții. Pe de altă parte,

datele arată că instruirea angajaților, accesul la internetul broadband și accesul la terenuri

contribuie la îmbunătățirea productivității și sfera industriei, mai ales agro-alimentare de

prelucrare. Dominanța pieței are cel mai important impact asupra productivității. Firmele care

domină vânzările industriale sunt mai productive decât celelalte, semnalând beneficii

monopoliste.

Spre un Program de reforme

2.38 Totuşi, multe din restricţiile cu care se confruntă investitorii agricoli şi cei de

procesare a produselor agricole sunt comune şi pentru alţi producători şi exportatori şi

trebuie să fie adresate; costurile înalte ale finanţării şi tranzacţiilor valutare, mijloacele de

producţie scumpe, practicile publice şi private monopoliste, lipsa de abilităţi, organizarea proastă

a serviciului vamal şi celui logistic, licenţierea şi reglementarea excesivă, dificultatea de a obţine

permise de construcţie, proceduri dificile de înregistrare a proprietăţii şi terenurilor, accesul

limitat la tehnologiile noi, insuficiente informaţii despre preţuri şi oportunităţile de pe piaţă. Toate

acestea reduc competitivitatea de export a Moldovei şi restricţionează productivitatea. O strategie

complexă pentru export va merge mână în mână cu eliminarea barierelor de reglementare şi

optimizarea intervenţiilor sectorului public în economia Moldovei, după cum s-a menţionat în

alineatul 1.45 de mai sus.

2.39 Moldova trebuie să încerce să obţină o valoare mai mare pentru exportarea

produselor existente pe pieţe noi, decât să încerce să diversifice exporturile cu produse noi.

Reforma trebuie să se concentreze asupra corectării nenumăratelor eşecuri legate de politici care

au erodat competitivitatea şi profitabilitatea activităţilor agricole şi de procesare a produselor

agricole, inclusiv:

Facilitarea accesului fermierilor la mijloacele de producţie moderne

62

1. Acceptarea tuturor soiurilor anuale de plante din Catalogul unic al UE şi soiurilor înregistrate în ţările vecine din CSI fără alte testări (aplicând măsurile de protecţie fito-sanitară adecvate).

2. Să se permită producătorilor (de culturi multianuale) să importe puieţi de soiuri neînregistrate, care urmează a fi plantate pe propriile terenuri, după ce s-au luat în consideraţie doar aspectele fito-sanitare.

3. Ajustarea reglementărilor de stat pentru seminţe şi a practicilor de reglementare la practicile UE.

4. Revizuirea procedurilor de certificare a mijloacelor de producţie care sunt deja certificate în conformitate cu standardele altor ţări cu care Moldova a semnat acorduri de recunoaştere reciprocă a certificatelor.

5. Acceptarea tuturor îngrăşămintelor şi pesticidelor aprobate în UE şi încurajarea intrării pe piaţă a participanţilor pe piaţă.

6. Adoptarea legii cu privire la gestionarea chimicalelor. 7. Asigurarea unui acces mai bun pentru fermieri la informaţii despre mijloacele noi de

producţie şi rezultatele cercetărilor (inclusiv prin programe de instruire şi sisteme informaţionale şi de comunicare).

Îmbunătăţirea accesului la produsele financiare pentru fermieri

8. Întreprinderea măsurilor legislative şi de reglementare pentru a asigura funcţionarea corectă a sistemului certificatelor de depozit.

9. Elaborarea unei strategii de re-parcelare a terenurilor pentru a reduce volumul de reglementare a tranzacţiilor de cumpărare şi vânzare, schimb şi moştenire a terenurilor.

10. Revizuirea sistemelor actuale de asigurare în agricultură şi a subvenţiilor afiliate cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa, acoperirea şi diversificarea produselor de asigurare.

11. Fortificarea sprijinului statal pentru comercializarea produselor moldoveneşti peste hotare.

12. Concentrarea suportului bugetar din agricultură asupra infrastructurii necesare pentru facilitarea exporturilor şi alte articole din ”coşul verde” al OMC (spre deosebire de subvenţionarea mijloacelor de producţie şi producţiei agricole)

13. Ajustarea sistemului de cercetări în agricultură şi a învăţământului la necesităţile sectorului privat.

2.40 Pentru a crea oportunităţi de export al serviciilor, reforma trebuie să se concentreze

asupra eliberării potenţialului tehnologiilor informaţionale şi de comunicare pentru

generarea sporului productivităţii în întreaga economie, şi în particular, asupra susţinerii

exporturilor noi de software şi externalizarea serviciilor pentru afaceri. Analiza pregătită pentru

publicaţia Băncii Mondiale numită Note de politici pentru Noul Guvern sugerează că reformele ar

trebui să:

1. reducă costurile apelurilor internaţionale prin rebalansarea tarifelor Moldtelecom la cele de pe piaţă pentru apelurile din telefonia fixă internă şi internaţională.

2. creeze o piaţă competitivă pentru lărgimea benzii impunând Moldtelcom să vândă surplusul său de capacitate la preţuri de piaţă altor prestatori de servicii internet (PSI) şi eliberând licenţe noilor PSI.

3. genereze produse informaţionale şi de comunicare noi prin eliminarea barierelor administrative şi legislative care previn utilizarea aplicaţiilor inovatoare pentru telefonia mobilă – aşa ca transmiterea informaţiilor despre preţurile produselor agricole, servicii bancare prin telefon, transmiterea remitenţelor prin telefon, etc.

63

4. pregătească Moldtelecom pentru o eventuală privatizare.

3. MIGRAŢIA: BENEFICII, PERSPECTIVE, PROVOCĂRI ŞI

OPORTUNITĂŢI

Întrucât capitalul uman şi educaţia sunt de o importanţă vitală în ţările în migraţie, acest capitol

examinează impactul migraţiei asupra pieţei forţei de muncă, şi implicaţiile migraţiei în exterior

asupra educaţiei şi dezvoltării calificărilor în Moldova. În primul rând, cercetăm impactul

migraţiei asupra reducerii sărăciei, beneficiile migraţiei pentru Moldova, şi stimulentele de

plecare pe care le au migranţii – care nu vor descreşte în termen scurt. Apoi cercetăm

perspectivele migraţiei viitoare, conchidem că migraţia va continua pentru o perioadă îndelungată

să fie un factor cheie în dezvoltarea Moldovei şi lupta contra sărăciei. Prin urmare, Guvernul

Moldovei trebuie să accepte migraţia şi remitenţele drept o oportunitate, implementând politici

care maximizează câştigurile de la fluxurile remitenţelor. Următoarea secţie cercetează impactul

migraţiei asupra calificării şi salariilor, prezentând unele concluzii dintr-un sondaj unic al

migranţilor şi migranţilor care se reîntorc, şi dovezi din sondaje a forţei de muncă. În final,

capitolul analizează dinamica muncii asupra Moldovei şi reîntoarcerile relative asupra educaţiei şi

implicaţiile lor în politica educaţională. Noi conchidem că Moldova nu duce lipsă de locuri pentru

studenţi în şcolile post secundare şi superioare, şi nu duce lipsă nici de absolvenţi. Dar noi

conchidem că, dacă Moldova doreşte să sporească productivitatea muncii pentru a compensa

declinul rapid iminent al forţei sale de muncă, şi să adapteze calificările la cererile unei economii

exportatoare mai vibrantă, atunci calitatea şi relevanţa celor predate în instruirea profesională şi

superioară necesită a fi îmbunătăţite radical.

A. Magnitudinea migraţiei în Moldova

3.2 Cota forţei de muncă potenţiale a Moldovei care se află peste hotare a crescut

dramatic în ultima decadă. Între 1990 şi 2004, populaţia lucrătoare din Moldova a scăzut rapid,

atât urmare migraţiei în exterior cât şi îmbătrânirii. Datele Biroului Naţional de Statistică indică

asupra reducerii cu jumătate de milion de lucrători în această perioadă (circa un sfert). Inclusiv

migranţii neoficiali, către 2007 se estimau circa 700,000 migranţi care lucrau în afara Moldovei.

3.3 Cea mai mare parte a migraţiei nete a parvenit din zonele rurale, cu migranţi care

aveau studii secundare sau profesionale. (Figura 3.1) indică că fie prin migraţiune rural-urban

sau prin migraţiei directă peste hotare, impactul migraţiei a fost resimţit în Moldova rurală şi

printre cei care au doar studii secundare.

65

Figura 3.1: Forţa de muncă a Moldovei, după nivelul educaţiei

Sursa: Bancă Mondială, în baza datelor privind gospodăriile şi datelor Biroului Naţional de Statistică

B. Beneficiile migraţiei

3.4 În calitate de strategie pentru reducerea sărăciei, modelul finanţării din remitenţe a

lucrat bine. Redresarea economică a Moldovei a dus la o mişcare masivă de ieşire din sărăcia

veniturilor. Între 1999 şi 2004, peste 40 la sută din populaţie a ieşit din sărăcie (a se vedea Figura

3.2). Acesta a fost cel mai mare declin absolut în regiunea EAC pe parcursul perioadei date.

Scăderea sărăciei absolute în timpul acestei perioade a fost largă, aşa cum sărăcia s-a redus în

toate localităţile. Între 2004 şi 2005, reducerea sărăciei a început să stagneze în pofida creşterii

economice stabile, (a se vedea Figura 3.2), susţinută de sărăcia rurală în creştere25

. Către 2008

liber angajaţii rurali (preponderent fermieri) împreună cu pensionarii şi gospodăriile cu 3 sau mai

mulţi copii reprezentau cele mai mari categorii de oameni săraci. Cum a fost discutat în capitolul

2, profitabilitatea fermelor mici pare să fi scăzut consistent din 2006-2008, deşi salariile rurale

pentru cei care au rămas angajaţi în posturi salarizate din agricultură par să fi crescut. Fără

exportul forţei de muncă pare să fie puţin probabil că sărăcia în Moldova s-ar fi redus deoarece

scăderea profiturilor fermelor şi reducerea productivităţii muncii în agricultură ar fi dus la

micşorarea salariilor rurale.

25

Există probleme de comparaţie, a se vedea Anexa 3 şi a se referi la documentul de bază scris de Ferre, C. (2009),

“Actualizarea Profilurilor Sărăciei între 2005 şi 2006: Studiul de caz al Moldovei”.

66

Figura 3.2: Creşterea şi sărăcia 2000-2007

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale bazate pe datele Biroului Naţional de Statistică.

3.5 Migraţia a oferit o supapă de evacuare pentru declinul locurilor de muncă,

productivitatea stagnantă şi reducerea profitabilităţii. Analizele datelor gospodăriilor

sugerează că remitenţele (reprezentând până la 30 la sută din PIB) s-au dovedit a fi mai efective

în reducerea sărăciei decât toate programele de protecţie socială din Moldova (preponderent

nedirecţionate) luate împreună. Gospodăriile care au „exportat” lucrătorii lor spre economii mai

prospere, în mod tipic se bucură de un consum per capita cu 20 la sută mai mare decât cel al

gospodăriile fără migranţi, care se luptă în zonele rurale. Banca Mondială estimează că prezenţa

unui migrant sporeşte consumul unei gospodării sărace din Moldova cu până la 40 la sută.

3.6 De asemenea, remitenţele au permis economiei Moldoveneşti de a rezista unui şir de

şocuri externe macro. Începând cu 2006, Moldova, care este o ţară complet dependentă de

energia importată, a trebuit să facă faţă cu preţurile la gaz în creştere şi interdicţiile de export

asupra principalului export (vin). În vara 2007, sectorul agricol din Moldova, reprezentând 14

procente din PIB (sau 30 la sută dacă acesta include şi agro-procesarea), a fost grav afectată de o

secetă cu pierderi în sector estimate la aproape 30 la sută din producere. Aceste şocuri au încetinit

creşterea PIB până la 4 procente în 2006. Totuşi, economia Moldovei s-a demonstrat a fi destul de

rezistentă în faţa acestor şocuri externe.

3.7 Există indici preliminari că remitenţele de asemenea vor ajuta economia Moldovei

să revină după recesiunea indusă de criza mondială din 2009. Combinaţia unui Leu mai slab,

o Rublă mai puternică, şi recuperarea timpurie în Rusia deja au văzut o relansare a remitenţelor

cu circa 8.2 procente în prima jumătate a 2010 comparativ cu aceeaşi perioadă în 2009, deşi puţin

este cunoscut despre cele care se află în spatele macro-numerelor; de exemplu, dacă migranţii au

fost forţaţi să-şi repatrieze câştigurile şi să revină acasă.

3.8 Migraţia şi remitenţele pot avea efecte pozitive directe asupra gospodăriilor. Pentru

familiile celora care muncesc peste hotare, recepţionarea remitenţelor sporeşte consumul. Analiza

datelor studiului bugetelor gospodăriilor sugerează că cheltuielile medii ale gospodării sunt cu 20

la sută mai mari pentru gospodării cu un migrant (alte condiţii fiind egale). În al doilea rând,

remitenţele sporesc investiţia în capitalul uman pentru gospodăriile receptoare. În al treilea rând,

acestea reduc sărăcia: noi estimăm că cheltuielile gospodăriei pentru o familie săracă creşte cu

peste 40 la sută odată cu prezenţa unui migrant. Pentru toţi ceilalţi, au fost beneficii indirecte de

la activităţile economice şi crearea locurilor de muncă finanţate de un flux larg de remitenţe –

cum ar fi în sectoarele construcţiilor şi serviciilor. Pentru muncitorii care au rămas în ţară, în

particular pentru cei care fac parte din grupuri calificate care au cunoscut plecări mari, migraţia a

mărit semnificativ salariile reale. În final, cum a fost menţionat în prima secţiune, remitenţele pot

ajuta la compensarea şocurilor economice interne prin diversificarea surselor de venit ale

67

Moldovei, fără a solicita producţie internă. În timpuri grele, acestea tind a fi un flux stabil de

venit contra-ciclic. De fapt, poate fi dovedit că remitenţele, în calitate de câştiguri în valută

străină, sunt mai sigure decât exporturile în timpuri de recesiune, datorită factorilor de explorare:

este mai probabil ca un migrant să găsească un lucru alternativ într-o economie străină decât un

exportator să găsească o piaţă alternativă.

C. Perspective

3.9 Migraţia în exterior de după criză poate să nu depăşească cota curentă a forţei de

muncă, dar în recuperarea pe termen scurt şi pentru viitorul apropiat aceasta va rămâne

semnificativă pentru creşterea şi dezvoltarea Moldovei din următoarele decade. Există

câteva motive: în primul rând, ţările care importă forţa de muncă au populaţii care îmbătrânesc şi

deficite de braţe de muncă. În al doilea rând, economiile lor (care sunt considerabil mai bogate de

cea a Moldovei) se preconizează a începe să crească din nou în 2010. În al treilea rând, Moldova

pur şi simplu nu poate crea suficiente locuri de muncă atât pentru cei nou intraţi în rândurile forţei

de muncă cât şi pentru mulţimea muncitorilor moldoveni de peste hotare. În al patrulea rând,

migraţia va rămâne a fi semnificativă deoarece migranţii câştigă semnificativ mai mult în afara

Moldovei (a se vedea Figura 3.3).

Figura 3.3: Migranţii câştigă în mediu semnificativ mai mult prin migrare

Sursa: ONU.

3.10 Prezicerile ONU privind piaţa forţei de muncă sugerează mărirea deficitelor de

muncă în regiunile care primesc migranţii din Moldova. Ţările UE şi vecinii Moldovei din

Europa de Est sunt – împreună cu majoritatea altor regiuni din lume – puse în faţa situaţiei unei

îmbătrâniri semnificative, cuplată cu reduceri a populaţiei de vârsta capabilă de muncă (a se

vedea Figura 3.4).

68

Figura 3.4: Schimbări demografice pe regiuni după 40 de ani (milioane)

Sursa: ONU.

3.11 Unele economii principale unde migrează moldovenii – care au fost puternic afectate de

criză – se aşteaptă a-şi reveni în 2010 (Tabelul 3.1). În particular, în Rusia se aşteaptă o creştere

de 4 procente în 2010. Aprecierea Rublei faţă de Leu la sfârşitul anului 2009 deja a favorizat mult

receptorii remitenţelor la începutul anului 2010 şi perspectivele pentru angajarea moldovenilor în

sectorul construcţiilor din Rusia arată mai solid decât au fost anul trecut.

Tabelul 3.1: Creşterea PIB în unele Economii

2008 2009 2010 2011

Producere mondială 3 -0.6 4.2 4.3

Economii avansate 0.5 -3.2 2.3 2.4

Spaţiul Euro 0.6 -4.1 1.0 1.5

Italia -1.3 -5 0.8 1.2

Germania 1.2 -5 1.2 1.7

Spania 0.9 -3.6 -0.4 0.9

Economiile CSI 5.5 -6.6 4.0 3.6

Rusia 5.6 -7.9 4.0 3.3

Alte ţări CSI 5.3 -3.5 3.9 4.5

Sursa: Banca Mondială.

Chiar dacă Moldova ar inversa creşterea numărului şomerilor din decada recentă, şi ar

putea atrage lucrătorii acasă, ar trebui mulţi ani pentru a crea suficiente locuri de muncă

pentru a reduce dependenţa de remitenţe. Asumând o creştere rapidă a angajării în muncă de 3

procente anual, Moldovei i-ar lua peste 15 ani pentru a crea locuri de muncă pentru toţi lucrătorii

din ţară şi cei care trăiesc peste hotare (a se vedea Figura 3.5). Aceasta ignorează stimulentul

evident pe care migranţii ar trebui totuşi să-l aibă pentru a migra, ţinând cont de diferenţele dintre

salarii (a se vedea Figura 3.6)

69

Figura 3.5: Estimări a angajării în muncă şi forţei de muncă din Moldova (asumând o creştere anuală a angajării în câmpul muncii de 3 procente)

Sursa: Banca Mondială.

Figura 3.6: Estimări a populaţiei cu vârstă aptă de muncă şi dependenţilor

Sursa: Banca Mondială.

D. Oportunităţi

3.12 Cum poate Moldova maximiza câştigurile economice de la fluxurile de remitenţe? Recunoscând că migraţia nu va dispărea din Moldova, noi discutăm aici ce au făcut alte ţări

pentru a maximiza câştigurile din migraţiune26

. Acestea includ: micşorarea costului transmiterii

remitenţelor prin canale oficiale; utilizarea remitenţelor pentru aprofundarea sectorului financiar

şi pentru reducerea costurilor împrumuturilor; gestionarea impactului macro-economic a

fluxurilor mari de remitenţe în economie; şi implicarea migranţilor şi migranţilor care se întorc în

calitate de parteneri în dezvoltare – inclusiv prin conectarea migranţilor cu oportunităţile de

angajare acasă şi peste hotare. De asemenea, Guvernul ar putea îmbunătăţi securitatea migranţilor

moldoveni peste hotare prin acorduri bilaterale cu ţările de destinaţie.

26 World Bank “Impact of the Global Financial Crisis on Migration and Remittances” – Economic Premise series

number 2, February 2010.

70

3.13 Ţările utilizează un şir de politici şi strategii pentru reducerea costului transmiterii

sau recepţionării remitenţelor. Reducerea valorii comisionului plătit peste hotare – fie prin căi

formale sau prin schimbul de la canale neoficiale la cele oficiale poate mări volumul total al

resurselor primite. Pentru a spori conştientizarea consumatorului, Guvernul poate publica

informaţii despre costuri şi tarifele mijloacelor alternative de transmitere a fondurilor, inclusiv

ratele de schimb la zi şi taxele. O mai mare transparenţă a costurilor şi conştientizarea publică a

acestor alternative poate permite remitenţilor şi familiilor lor să facă comparaţii de preţ şi să

edifice cultura financiară. Avansările tehnologice, cum ar fi utilizarea internetului şi telefoanelor

mobile pentru transferul remitenţelor, reduce costurile în toată lumea. Dacă guvernul ar putea

elabora servicii bancare sigure, şi face sistemul de plată mai competitiv, ar putea exista opţiuni

pentru transferuri de remitenţe prin internet sau telefon mobil. În final, Guvernele pot de

asemenea să asigure concurenţa dintre intermediarii locali prin deschiderea pieţii de gestionare a

remitenţelor unor operatori străini licenţiaţi cu reputaţie.

3.14 Unele ţări, preponderent din America Centrală, au facilitat dezvoltarea sectorului

financiar prin autorizarea băncilor să emită obligaţii asigurate prin remitenţe. Există diverse

scheme pentru captarea şi intermedierea remitenţelor pentru a reduce costurile capitalului prin

sectorul bancar. Acestea în mod tipic prezintă recepţionerilor de remitenţe produse şi servicii

bancare. Reformele sectorului financiar pot promova noi instrumente on-line pentru migranţi, pot

promova activitate bancară sigură, şi facilita concurenţa şi diversificarea în sectorul bancar, care

poate reduce costurile de împrumut şi manipulare şi taxele pentru remitenţi. În final,

îmbunătăţirea proporţiei remitenţelor care curg prin sectorul bancar poate spori capacitatea ţării

de a monitoriza fluxurile de remitenţe şi de a reacţiona pro-activ în atenuarea oricăror şocuri.

3.15 Unele ţări au lucrat cu migranţii şi migranţii care se întorc, aceasta fiind o parte a

strategiei lor de creştere economică. Migranţii pot susţine comerţul, oferi investiţii directe şi

financiare, pot participa în schimburi de experienţă, şi pot juca rolul de poduri pentru tranzacţii cu

cetăţenii străini. Migranţii care se întorc sunt o sursă potenţială de cunoştinţe de peste hotare şi

pot oferi fonduri importante pentru investiţii. Totuşi, aceste opţiuni lucrează doar dacă migranţii

pot fi conectaţi cu sectorul privat prin reţele instituţionalizate de acasă. În final, unele ţări au

lucrat cu migranţi şi investitori străini pentru a dezvolta potenţial de outsourcing al serviciilor,

case se bazează pe calificările lingvistice a migranţilor. Aşa cum companiile din Europa

Occidentală caută să reducă din cheltuielile administrative, piaţa pentru outsourcing de oficiu

poate să-şi revină în timpul perioadei de recuperare.

3.16 Unele ţări gestionează riscurile macroeconomice a migraţiei înalte. Politicile

monetare şi ale ratei de schimb pot minimiza impacturile negative asupra preţurilor şi

concurenţei. Băncile Centrale pot colecta şi analiza date legate de migraţiune pentru a înţelege şi

reacţiona la impacturile asupra economiei naţionale. Guvernele pot coordona cu ţările de

destinaţie a migranţilor pentru a reduce vulnerabilitatea cetăţenilor lor peste hotare, şi pentru a

identifica şi susţine politici reciproc avantajoase.

E. Provocări: Migraţia şi managementul macroeconomic

3.17 Din altă parte, exportarea forţei de muncă duce la provocări macroeconomice. Cum ar fi

un sector înfloritor de exporturi sau investiţii străine directe (ISD) sau chiar fluxuri mari de ajutor

extern, absorbţia şi cheltuirea remitenţelor apreciază rata reală de schimb dintr-o economie,

făcând importurile relativ mai ieftine şi exporturile mai puţin competitive. Totuşi, absorbţia

remitenţelor nu generează în mod automat câştiguri de productivitate pentru economie.

Exporturile şi ISD de obicei aduc noi tehnologii de producere sau inovaţii manageriale. Ajutorul

poate – dacă este cheltuit înţelept – îmbunătăţi stocul infrastructurii publice productive.

71

Remitenţele duc lipsă de aceste câştiguri dinamice. Sectoarele în declin a comerţului cu bunuri

este un simptom îngrijorător a „capcanei politice” deoarece aceste sectoare – în special

exporturile – tind să genereze câştiguri de productivitate mai mari decât sectoarele non-

comercializate. Câştigurile de bunăstare oferite de remitenţe sunt compensate prin pierderea

acestui potenţial de creştere dinamică urmare reducerii atractivităţii relative pentru capitalul străin

a forţei de muncă ieftine din Moldova. Remitenţele pot impulsiona inflaţia, slăbi competitivitatea

exporturilor, lărgi dezechilibrul comercial, mări vulnerabilitatea faţă de economiile externe, şi

altera fundamental creşterea internă prin reducerea stimulentelor pentru o orientare largă spre

export.

3.18 Reluarea probabilă a fluxurilor de emigrare din Moldova pe parcursul următorilor

câţiva ani, odată cu îmbunătăţirea perspectivelor economice, va readuce provocările

cunoscute asociate cu beneficiile emigrării. De exemplu, odată cu reluarea fluxului de

remitenţe, Moldova poate trăi din nou experienţa creşterii macro-presiunilor asupra ratei sale de

schimb şi asupra competitivităţii, în general. De asemenea, emigrarea muncitorilor probabil va

reînvia unele dezbateri de durată privind faptul dacă aceste fluxuri în exterior sunt asociate cu

pierderea calificărilor vitale pentru economia Moldovei, şi cum aceasta afectează salariile reale şi

relaţia lor cu productivitatea muncii. Mulţi muncitori ar putea dori să se întoarcă în Moldova

urmare alterării veniturilor lor în timpul crizei.

Boxa 3.1: Remitenţele şi Boala olandeză

Ca şi alte ţări ce se confruntă cu fluxuri mari de valută străină, Moldova confruntă o provocare în

elaborarea unui răspuns corespunzători de politici pentru propriul său „blestem al resurselor”. Aceste

fluxuri în ţară exercită presiune asupra ratelor reale de schimb, cu o pierdere potenţială a competitivităţii

exporturilor. Fenomenul mai este cunoscut drept „Boala olandeză”, un termen născut în timpul anilor

1970, după ce Ţările de Jos au trecut prin câştiguri neaşteptate urmare descoperirii zăcămintelor de gaz

natural în Marea Nordului. Cererea internă crescută a ridicat ulterior preţul bunurilor ne-comercializabile,

ceea ce a dus la aprecierea valutei olandeze. Exporturile olandeze au scăzut şi importurile au înlocuit

bunurile produse în ţară; producţia şi angajarea în sectoarele orientate spre comerţ a scăzut subsecvent.

Mai general, în prezent termenul este aplicat oricărei situaţii în care fluxuri mari de capital (datorate fie

unui bum al exporturilor sau altei surse) duc la aprecierea ratei reale de schimb şi la deteriorarea

competitivităţii sectorului exporturilor. Această apreciere extrage resursele din sectorul bunurilor

comercializate prin presiune de creştere a salariilor. Mărirea costurilor de producere duce la o contracţie în

sectorul comercializabil, făcând exporturile mult mai puţin competitive. Tiparul creşterii descris în

capitolul 1 sugerează cu siguranţă simptome ale bolii olandeze în Moldova. Sursa: Gomez Sierra, R, (2009) “Remitenţele şi boala olandeză: Cazul Moldovei”.

F. Provocări: Emigrare, salarii şi calificări în Moldova

Proba legăturii dintre emigrare, salarii şi diferenţele de calificări:

3.19 Odată cu mişcarea lucrătorilor în alte ţări, şi forţa de muncă devine mai rară (cel

puţin în unele grupuri sau sectoare calificate), oamenii care rămân în ţară pot cunoaşte

salarii substanţial mai mari. Literatura privind efectul migraţiei s-a orientat în mod tipic asupra

efectelor directe a remitenţelor asupra consumului gospodăriei şi investiţiile (Cutia 3.2). Totuşi,

emigrarea forţei de muncă şi volumul în creştere a remitenţelor deschide pentru cercetare multe

probleme indirecte de echilibru general, multe din care nu au fost explorate pe deplin. Acestea

includ impactul asupra salariilor urmare schimbării în oferta forţei de muncă datorată emigrării.

72

3.20 Utilizând datele gospodăriilor din 2006 pentru Moldova, există o probă a impactului

pozitiv al şocului emigrării forţei de muncă asupra salariilor naţionale. În general, o creştere

cu 10 procente a ratei de emigrare este asociată cu o creştere medie de 3,2 procente a salariilor. În

acelaşi timp, există diferenţe substanţiale în impactul emigrării asupra salariilor din sectoare:

impactul emigrării este în general semnificativ mai mare în sectoarele construcţiilor şi serviciilor.

În aceste sectoare, elasticitatea implicită a salariilor este cel puţin dublă faţă de cea din agricultură

şi industrie.

Boxa 3.2: Emigrarea şi salariile: probe internaţionale

Literatura macroeconomică privind emigrarea şi salariile până acum s-o concentrat pe experienţa Nord-

americană a migraţiei internaţionale – în particular în Canada, Statele Unite şi Mexic.

În mare parte aceasta nu este convenabil, deoarece practic toţi migranţii din Mexic şi Puerto Rico sunt în

SUA, permiţând analiză empirică în baza datelor SUA. Dovezile recente arată că deşi Statele Unite sunt

cel mai mare recipient de imigranţi (în valoare absolută) a oricărei ţări din lume, majoritatea celor mai

importante ţări-surse de emigrare (în procent din populaţie) sunt în afara Americii de nord. Cu toate

aceasta, nu sunt acumulate dovezi empirice privind impactul migraţiei asupra salariilor din aceste alte ţări.

Prin urmare, în literatura privind emigraţia există un decalaj de cunoştinţe semnificativ vizavi de ţările din

afara Americii de nord.

Din cauza mărimii populaţiei sale emigrante, Moldova oferă un caz ideal pentru studierea impactului

emigrării asupra salariilor din ţările sursă. Pe lângă aceasta, Moldova de asemenea reprezintă

demonstrabil o ţară sursă mai tipică, cu lucrătorii săi migranţi distribuiţi în multiple ţări gazdă în loc să

stea într-o singură ţară gazdă, cum este cazul Americii de nord.

Mishra (2007) este primul studiu econometric care a modelat impactul emigrării (adică un şoc negativ

asupra ofertei de forţă de muncă) pentru salariile individuale într-o ţară sursă, bazându-se pe o abordare

introdusă de Borjas (2003) care utilizează schimburile de ofertă în grupurile educaţie-experienţă pentru a

evalua impactul pieţei de muncă asupra imigrării. Utilizând datele recensământului SUA pentru a urmări

volumul emigrării mexicane în Statele Unite, combinate cu datele recensământului mexican privind

indivizii din piaţa mexicană a forţei de muncă, acest studiu determină că o creştere cu 10 procente a

emigrării în mediu sporeşte salariile din Mexico cu aproape 4 procente.

Unele studii preced Mishra (2007) dar ele se axează pe medii geografice (sau medii pe sector), în loc de

rezultate la nivel individual. De exemplu, Lucas (1987) utilizează seriile de date anuale din 1946 până în

1978 privind remunerările agricole şi angajarea, şi a găsit că emigrarea lucrătorilor din sectorul minier

spre Africa de Sud au ridicat remunerările în Malawi şi Mozambic. Hanson, Robertson şi Spilimbergo

(2002) a găsit un impact negativ marginal a consolidării regimului de frontieră asupra remunerărilor în

oraşele dealungul frontierei SUA-Mexic. Robertson (2000), Chiquiar (2004) şi Hanson (2004) oferă probe

că statele mexicane care au comerţ internaţional mai mare şi legături migraţionale s-au bucurat de o

creştere mai rapidă a venitului mediu şi câştiguri din muncă. Suplimentar, impactul emigrării asupra

salariilor în Mexico a fost cel mai mare în statele cu reţele bine dezvoltate de emigranţi în SUA (Munshi,

2003). Încă un studiu, Hanson (2006), sugerează că câştigurile medii pe oră în statele cu rate mari a

emigrării au crescut de la 6 la 9 procente, în comparaţie cu statele cu rate joase de emigrare.

După documentul lui Mishra (2007), alte câteva studii care se axează pe efectele asupra salariilor

naţionale au ajuns la aceleaşi rezultate. Utilizând datele din recensămintele canadiene, mexicane şi

americane, Aydemir şi Borjas (2007) a conchis că o schimbare de 10 procente în oferta forţei de muncă

este asociată cu o schimbare a salariilor de la 3 până la 4 procente în direcţia opusă. Într-un studiu al

muncitorilor din Puerto Rico, Borjas (2008) a conchis că o scădere, provocată de emigrare, de 10 procente

a numărului de lucrători dintr-un grup anumit de calificări ridică salariul mediu cu circa 2 procente.

73

3.21 Schimbările recente în cererea forţei de muncă poate explica unele rezultate

diferenţiate pe sectoare. Deşi PIB a crescut în mediu cu circa 7 procente anual între 2003 şi

2006, creşterea cererii în forţă de muncă a fost mult mai în surdină. Ca şi în alte economii în

tranziţie, creşterea productivităţii muncii rezulta din dispersarea forţei de muncă în exces. Într-

adevăr, pe parcursul acestei perioade, generarea locurilor de muncă în Moldova a stagnat cu

practic nici o creare netă de posturi. Totuşi, examinând diverse sectoare, lipsa creării locurilor de

muncă a fost în mare măsură rezultatul unei pierderi semnificative de locuri de muncă din

sectorul agricol, stagnarea creării locurilor de muncă în industrie (cu excepţia construcţiei),

creşterea rapidă a locurilor de muncă în construcţii, şi o creştere modestă a locurilor de muncă în

sectoarele servicii, conduse de sectoarele vânzări cu ridicata şi amânuntul şi cel financiar. Mai

general, cum a fost şi în alte economii în tranziţie, companiile din Moldova se confruntă cu

presiuni crescânde a pieţii, ceea ce le face să disperseze excesul forţei de muncă moştenit de la

planificarea centralizată; în sectorul agricol, dispersarea forţei de muncă a avut loc de la sfârşitul

anilor 1990. Lipsa creării locurilor de muncă în sectorul agricol şi expansiunea industriei

construcţiilor şi sectoarelor serviciilor sunt prin urmare posibilele explicaţii pentru impactul

diferit a variabilei emigrării.

3.22 O parte din “premium” estimat al emigrării poate fi datorat creşterii salariilor

minim acceptabile ale lucrătorilor care fac parte din gospodăriile cu membri migranţi. Aceşti membri migranţi în mod tipic transmit acasă remitenţe considerabile, astfel sporind venitul

gospodăriilor care rămân acasă. De exemplu, aceste fluxuri au fost asociate cu sporiri măsurabile

a activităţii non-lucrative – cum ar fi şcolarizarea – parţial datorită unor salarii minim acceptabile

mai mari. Rezultatele eforturilor rezonabile de a contabiliza salariile minime acceptabile – cum ar

fi prin restricţionarea analizei la lucrătorii care fac parte din gospodăriile fără lucrători migranţi –

sugerează că premium al emigrării este puţin mai mic, dar oricum pozitiv şi semnificativ.

Factorii care determină dacă este un “aflux de creieri”sau “exod de creieri”

3.23 Impactul net al emigrării asupra disponibilităţii calificărilor într-o economie cu

migraţie în exterior depinde de faptul dacă lucrătorii calificaţi care au fost angajaţi în

producere până în momentul emigrării constituiau majoritatea populaţiei emigrate. Parţial,

aceasta depinde de studiile medii obţinute a lucrătorilor emigranţi şi cum aceasta se compară cu

lucrătorii care au rămas în Moldova, şi cum aceasta componenţă a calificărilor a evoluat în timp.

De asemenea, acesta depinde de faptul dacă emigranţii în general lucrau până a plecare la muncă

peste hotare. În acest caz, emigrarea este asociată cu pierderea calificărilor şi experienţei

acumulate la locul de muncă.

3.24 Datele din LFS din 2008 sugerează că migranţii moldoveni nu sunt nici mai bine

instruiţi nici mai bine calificaţi ca non-migranţii. De fapt, există probe că migranţii sunt, în

mediu, mai prost instruiţi decât cei care rămân. Migranţii tind să aibă un nivel mai jos al educaţiei

obţinute şi tind să fi lucrat la munci necalificate cum ar fi agricultura, şi au avut o probabilitate

mai mare de şomaj până la plecare. Pe lângă aceasta, nu sunt probe că lucrătorii calificaţi şi

diplomaţi pleacă peste hotare cu trai permanent. În mediu, doar 11 procente din migranţi

raportează că ei intenţionau să plece pentru 6 sau mai mulţi ani. Deşi cei care migrează pe termen

lung tind să fie mai calificaţi, oricum în grup ei rămân a fi mai puţin calificaţi decât media non-

migranţilor. Acest rezultate descriptive sunt confirmate prin rezultatele unei analize de regresie

simplă cu mai multe variabile a determinaţilor unei migraţii pe termen lung sau permanente.

Calificarea şi studiile obţinute par să nu joace un rol în durata raportată voluntar a intenţiei de a

lucra peste hotare.

74

3.25 Emigranţii recenţi par fi mai puţin calificaţi decât cei care au emigrat mai devreme. Emigranţii care au părăsit Moldova pe parcursul ultimilor doi ani sunt preponderent mai puţin

calificaţi decât cei care au plecat mai devreme. Parţial, această tendinţă spre o emigrare mai puţin

calificată este datorată efectului de reţea. Astfel, reţelele de migraţie în creştere în mod tipic reduc

costurile migraţiei şi prin urmare fac migraţia mai accesibilă muncitorilor mai puţin calificaţi.

Analiza de regresie cu mai multe variabile a determinatelor emigrării susţine punctul de vedere că

nu există o autoselectare pozitivă spre migrare. Totuşi, pare să existe un tipar diferit în zonele

urbane şi rurale. În timp ce indivizii cu studii universitare din zonele urbane sunt mai puţin

predispuşi să migreze, opusul pare să fie corect pentru migranţii din zonele rurale. Aceasta poate

indica asupra faptului că lipsa oportunităţilor de locuri de muncă bine plătite în zonele rurale

contribuie la plecarea celor înalt calificaţi. Aceasta iarăşi confirmă ipoteza că exporturile cu

valoare mai mare ar putea fi o cale pentru stimularea creşterii în Moldova, prin crearea locurilor

de muncă mai înalt calificate.

Puţini emigranţi erau angajaţi în muncă până la emigrare (Tabelul 3.2). În particular, ratele

de angajare în muncă de până la plecare a migranţilor (36 procente) sunt considerabil mai joase

decât cele a non-migranţilor (59 procente). Majoritatea migranţilor au lucrat până la plecare în

sectoare care necesitau calificări relativ joase, cum ar fi agricultura (41 procente), construcţii (14

procente) sau comerţul cu ridicata şi amânuntul (9.34 procente).

Tabelul 3.2: Compararea migranţilor cu non-migranţii

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale bazate pe datele Biroului Naţional de Statistică.

3.26 În pofida ratelor joase de angajare în câmpul muncii până la plecare, lucrătorii

emigranţi continuă să reprezinte o fracţiune importantă a lucrătorilor în sectoarele unde ei

lucrat anterior. În fiecare sector al construcţiilor, mineritului, educaţiei şi agricultură, peste

hotare lucrează echivalentul a peste 10 procente din forţa de muncă prezentă. În termeni absoluţi,

peste 18,000 de lucrători în construcţii au plecat din ţară, majoritatea pentru a lucra în Rusia şi

Italia. Datele din LFS indică de asemenea, că circa 5,000 de învăţători (9 procente) în prezent

lucrează peste hotare. În paralel cu probe anecdotice, totuşi pot exista lipse de cadre calificate în

anumite sectoare. Divizând rata emigrării după ocupaţii ne permite să înţelegem mai multe. Mai

Migrants

(before

departure)

Non-

Migrants

Employment Status

Employed (in %) 36.17% 58.57%

Unemployed (in %) 49.11% 2.47%

Inactive (in %) 14.71% 38.96%

Duration of unemployment (avg months) 19.29 15.90

Works in agriculture (in %) 41.07% 29.15%

Works in construction (in %) 14.01% 6.83%

Works in education (in %) 9.39% 9.11%

Is manager, professional, technician (in %) 16.69% 28.89%

Education and Experience

Has higher education degree (in %) 9.64% 20.81%

Years of education (avg) 12.46 13.05

Years of work experience (avg) 17.91 22.15

75

mult de 15 procente de operatori de maşini, lucrători agricoli calificaţi şi meşteşugari au migrat.

Totuşi, se pare că au plecat doar o parte mică a managerilor şi profesioniştilor.

Impactul migraţiei de retur – un “aflux de creieri” pentru Moldova?

3.27 Migraţia de retur este un alt factor important pentru Moldova – impactul său

asupra calificărilor poate compensa “exodul de creieri”. Existenţa migraţiei de retur face

legătura dintre emigrare şi deficitul de calificări mai complicată decât este în mod general

înţeleasă. Doar câţiva emigranţi moldoveni până la plecare peste hotare erau angajaţi în

producere. Din cei angajaţi în Moldova până la emigrare, mulţi erau în sectorul agricol aflat în

declin. Din altă parte, migraţia de retur parţial a acoperit deficitul de forţă de muncă din

sectoarele în creştere. Mărimea migraţiei de retur nu este trivială în Moldova, reprezentând, după

unele măsurări, până la o treime din forţa de muncă emigrantă. Există o anumită autoselecţie

negativă în migraţia de retur, deoarece mulţi din cei întorşi sunt mai puţin educaşi decât migranţii

care stau peste hotare, dar majoritatea celor întorşi par să se întoarcă în Moldova mai productivi

decât atunci când au plecat.

3.28 Există puţine lucrări analitice asupra impactului net a componenţei calificărilor a

fluxurilor migraţiei de retur. Magnitudinea deficitului de calificări în Moldova datorată

migraţiei nu este clară, deoarece probele sunt de obicei anecdotice. Rezultatele analizei lanţului

de producere [N.Tr. value chain] din Anexele 1 şi 2 ajută la o clarificare a naturii şi magnitudinii

unor deficite specifice pentru sectoare. În principiu, deficitele de calificări pot fi mai mari sau mai

mici, în dependenţă de nivelul calificărilor şi activitatea pe piaţa forţei de muncă a emigrantului

mediu, şi de rata de intrare pe piaţă a noilor lucrători calificaţi din colegii şi şcolile profesionale (a

se vedea secţiunile care urmează). Migraţia retur poate compensa deficitul de calificări, în

dependenţă de mărimea populaţiei care se întoarce, de nivelul mediu de calificări, şi de rata re-

angajării a celor care se întorc.

3.29 Migraţia retur este mare şi rata de re-angajare în rândurile celor care se întorc este

înaltă. În principiu, cei care se întorc aduc calificări valoroase şi experienţă de lucru acumulate

peste hotare, un fenomen care este numit uneori în literatură drept „aflux de creieri”. Există unele

surse recente de informaţie privind activitatea economică a celor care se întorc. Acestea includ un

studiu recent efectuat de Fundaţia Europeană de Instruire (ETF) şi sondajul CBS-AXA din 2006-

2008. Rezultatele acestor eforturi de colectare a datelor sugerează următoarele:

3.30 Mărimea migraţiei retur în Moldova este una netrivială. Sondajul CBS-AXA

sugerează că până la 100 de mii de lucrători s-au întors recent fără planuri de a migra în viitorul

apropiat. Aceasta reprezintă un grup mare, comparativ cu lucrătorii care continuă să lucreze peste

hotare (circa 320 de mii). Ambele sondaje, ale CBS-AXA şi ETF, au fost realizate până la criza

mondială, astfel încât cifrele nu reflectă impactul avers a declinului global asupra angajării în

câmpul muncii peste hotare.

3.31 Majoritatea celor care s-au întors au găsit de lucru imediat. Datele CBS-AXA sugerează

o rată de re-angajare de circa 63 procente. Datele ETF indică o rată de angajare de circa 46 procente în

rândurile celor care se întorc. În pofida discrepanţelor dintre cele două cifre, ambele sunt favorabil

comparabile cu rata agregată de angajare şi cu rata de angajare în rândurile non-migranţilor.

3.32 Cei care se întorc au găsit locuri de muncă în sectoarele în creştere din economia

moldovenească. Circa o cincime din cei întorşi care s-au angajat, de exemplu, au găsit locuri de

muncă în sectorul construcţiilor (a se vedea Figura 3.7). Peste un sfert sunt în administraţia publică. O

altă zecime şi-a găsit loc de muncă în sectorul comerţului cu ridicata şi amânuntul, şi o altă zecime în

76

transport şi comunicaţii. Majoritatea celor întorşi lucrează în aceleaşi sectoare în care au fost până la

migrare, deşi mulţi lucrători au schimbat sectorul, în particular cei întorşi care au fost angajaţi în

construcţii până la plecare.

3.33 Prin urmare o dovadă a unui “aflux de creieri”. Cei întorşi numesc experienţa şi

calificările acumulate peste hotare drept fiind esenţiale pentru re-angajarea lor imediată27

. Chiar şi

în plină criză actuală, sunt probe anecdotice care sugerează că cei întorşi – în special cei care s-au

întors din Europa de Vest – sunt absorbiţi de industria în creştere a centrelor de apel. Sunt

rapoarte că această industrie se bucură de noi afaceri, atât tip cât companiile din Europa de Vest

reduc costurile şi fac outsourcing la unele din serviciile lor şi le mută spre locaţii cu costuri mai

mici. Deoarece cei întorşi în Moldova sunt acum complet fluenţi în una sau mai multe limbi

străine a ţărilor lor gazdă, ei sunt în capacitatea de a lucra imediat pentru industria centrelor de

apel.

Figura 3.7: Migranţii care se întorc: Sectorul angajării

Sursa: CBS – AXA.

3.34 În pofida câştigurilor din conţinutul calificărilor a migraţiei retur, unele trăsături a

populaţiei care se întoarce le compensează28

. De exemplu, există un anumit grad de

autoselectare negativă, cel puţin conform datelor ETF. Cei întorşi tind a fi mai puţin instruiţi

decât populaţia emigrantă. Ei mai probabil sunt migranţi sezonieri şi săraci comparativ cu alţi

migranţi. Aproape toţi din ei indică motive de familie sau personale în calitate de motive

principale pentru revenirea acasă, sugerând că experienţa lor de migraţie probabil a dus la costuri

personale importante, mult mai mari decât ei s-au aşteptat. Aceasta de asemenea sugerează că

motivele economice – cum ar fi disponibilitatea locurilor de muncă bine plătite care corespund

calificărilor lor – nu joacă un rol în decizia de a reveni acasă. Mulţi din cei întorşi de asemenea

raportează că clarificările pe care ei le-au acumulat peste hotare nu au fost utile de loc în căutarea

locurilor de muncă în Moldova de către ei.

3.35 Totuşi, o analiză statistică mai sistemică a determinatelor întoarcerilor recente în

Moldova, nu oferă probe că cei întorşi sunt mai puţin (sau mai mult) calificaţi decât alţi

lucrători migranţi. Efectele ţării gazdă par a fi factori mult mai importanţi care au dus la

27 ETF (2008). 28 IOM (2009) şi ETF (2008).

17.50

4.17

20.42

12.08

12.92

28.33

3.75 0.83Agriculture

Industry and mining

Construction

Wholesale and retail trade,

hotels and restaurants

Transport and

communications

Public administration,

education, health

Personal services

Other

77

comportament de întoarcere. Este mai puţin probabil ca migranţii în Italia şi alte părţi a Europei

să se întoarcă în Moldova. Aceasta poate reflecta parţial motivele iniţiale pentru migraţie.

Migraţia spre Europa de Vest este în mod tipic bazată pe oportunitate, uneori pe dorinţa de a

începe o viaţă mai bună peste hotare. Migrarea spre destinaţia CSI, din altă parte, pare a fi bazată

pe necesităţi. Gospodăriile sunt angajate în migraţia sezonieră în aceste ţări pentru a câştiga un

venit adiţional, şi nu pentru a se stabili permanent peste hotare.

G. Calificări: Este oare capitalul uman o constrângere obligatorie pentru creştere?

3.36 Firmele care se plâng pe calificări în mod aproape singur semnalează o discordanţă

dintre studii şi calificările pe care le au absolvenţii, şi necesităţile lor de afaceri. Luând în

consideraţie impacturile pozitive posibile a emigrării şi migraţiei retur, nu este nici o probă că

calea recentă a creşterii şomajului împreună cu migraţia a privat în mediu Moldova de absolvenţi

ai şcolilor. De fapt, cum este clar indicat (a se vedea Figura 3.8), date fiind ceea ce cunoaştem

despre angajarea în descreştere în muncă şi mărirea numărului studenţilor care continuă studiile şi

absolvesc şcolile, oferta de absolvenţi a depăşit cererea pentru absolvenţii învăţământului

secundar şi profesional, precum şi terţiar. Cererea pentru locuri de muncă a depăşit oferta de noi

intraţi pe piaţa forţei de muncă între 2000 şi 2008 doar pentru deţinătorii de studii primare şi

gimnaziale din forţa de muncă (un număr în descreştere odată cu îmbătrânirea).

Figura 3.8: Nu este nici o probă că Moldova duce lipsă de absolvenţi în totalitate

Sursa: Estimările personalului Băncii Mondiale din Studiile gospodăriilor.

3.37 Estimările noastre a întoarcerilor relative la educaţie confirmă aceasta. (Figura 3.9) indică

că în relaţie cu învăţământul de nivel gimnazial, întoarcerile relative au scăzut de fapt pentru cei

cu studii secundare şi profesionale, şi pentru cei cu studii universitare. De asemenea, de interes

pentru factorii de decizie din Moldova ar trebui să fie concluziile datelor gospodăriilor că

proporţia celor neangajaţi care au studii superioare s-a dublat de la 9 procente în 2000 până la 18

procente în 2008. Se pare că diferenţa de calificări în Moldova ţine mai mult de ineficienţa

oferirii calificărilor relevante studenţilor decât de lipsa calificărilor datorată migraţiei.

-300

-250

-200

-150

-100

-50

0

50

100

150

Gymnasium General & Tech Voc Tertiary

ESTIMATED CHANGE IN SUPPLY AND DEMAND FOR SKILLS IN MOLDOVA'S LABOR FORCE '000 2001-2008

(WB Staff Derived from HBS Data)

Supply

Demand

Unemployed

78

Figura 3.9: Întoarceri relative la învăţământ superior nu sporesc odată cu Creşterea

Sursa: Calculele personalului Băncii Mondiale din datele SBG.

H. Implicaţii pentru sectorul educaţiei

3.38 Cea mai mare parte a necorespunderii calificărilor pare a fi din cauza calităţii

sistemului educaţiei. Această secţiune a capitolului discută sectorul educaţiei din Moldova şi

legăturile sale cu piaţa forţei de muncă. Noi explorăm opţiunile privind reorganizarea sistemului

de educaţie şi instruire pentru a oferi indivizilor nivele mai înalte de studii şi calificări, un

ingredient critic în creşterea economică a Moldovei. Cutia 3.3 oferă o imagine sumară a

sistemului educaţional.

79

Boxa 3.1: Rolurile public şi privat în sistemul educaţional al Moldovei: o imagine sumară

Ministerul Educaţiei şi Tineretului (MET) este responsabil pentru sistem în general, şi include

departamente, direcţii şi secţii. ÎIP [N.tr.: învăţământ şi instruire profesională] este

responsabilitatea Direcţiei principale pentru învăţământ profesional secundar. Ministerul

Economiei şi Comerţului propune o listă de profesii a fi predate în instituţiile ÎIP, defineşte

planul de înmatriculare pentru învăţământul secundar profesional şi instruirea şi învăţământul

superior. Ei de asemenea stabilesc cotele de înmatriculare pentru toate tipurile de învăţământ,

publică (finanţată de stat sau cu plată) şi privată. Învăţământul primar şi secundar general sunt

obligatorii şi oferite de stat. În ÎIP şi învăţământul superior, înmatricularea este bazată pe

concurs.

Statul finanţează un număr fix de locuri şi restul sunt pe bază de contract. Educaţia reprezintă

circa o cincime din cheltuielile guvernamentale. Drept parte din PIB bugetul educaţiei este de

8,4 procente şi a crescut stabil timp de ultimii 8 ani. MET şi Ministerul finanţelor (MF) au

stabilit norme de finanţare şi metode de finanţare. Conform Legii cu privire la finanţele publice

locale, învăţământul primar şi secundar non-profesională este finanţat din bugetele locale.

Şcolile profesionale sunt finanţate din bugetele raionale. Conform Legii cu privire la finanţele

publice locale, înmatricularea la învăţământul secundar profesional ar trebui să fie bazată pe

acorduri dintre şcolile profesionale şi întreprinderile sectorului privat care trebuie să transfere 2

procente şcolilor profesionale pentru instruire – aceasta suplimentar la alocaţiile din bugetul pe

care îl primesc şcolile. Totuşi, aplicarea acestei stipulări din lege nu este asigurată, asistată prin

lipsa cooperării dintre întreprinderi şi Minister şi lipsa coerenţei dintre diverse legi.

Oferta privată de învăţământ în Moldova este limitată. Există două şcoli private profesionale, 6

colegii şi 14 instituţii superioare de învăţământ. Instituţiile private sunt limitate în numărul

studenţilor pe care ei îi pot înmatricula pe an, aceasta fiind dictat de MET, şi ei trebuie să fie

înregistraţi la Minister pentru a funcţiona. Majoritatea instituţiilor private profesionale

superioare oferă instruire tehnică în industria serviciilor, inclusiv specializări în managementul

lansării ÎMM. O asemenea instituţie vizitată de autori afirma că cei 897 de studenţi înmatriculaţi

de ei (conform ordinului MET) în 2007 a fost mult sub nivelul cererii şi că la absolvire, 100

procente din absolvenţii lor şi-au găsit locuri de muncă (ajutaţi de ei).

3.39 În general, sistemul este ineficient, cu numere de studenţi în scădere dar cu număr

mare de învăţători şi personal auxiliar prost plătiţi. Pe parcursul ultimei decade, declinul

demografic a continuat datorită ratelor joase de fertilitate şi migraţiei masive în exterior, dar

reducerile personalului didactic şi auxiliar nu au urmat declinul numărului de elevi. În absenţa

măsurilor de optimizare, numărul mai mic de elevi duce la şcoli în exces, spaţiu şcolar neutilizat

şi costuri mari de întreţinere. Numărul elevilor a scăzut semnificativ, cu 26,7 procente mai puţini

elevi în 2007-2008 comparativ cu 2002-2003. reducerea numărului de şcoli a fost comparativ

minor, cu 1534 de şcoli în 2007-2008 comparativ cu 1580 în 2002-2003. O explicaţie ar putea fi

că trei pătrimi din şcoli (deservind circa 60 la sută din elevi) sunt în zona rurală, unde

consolidarea şcolii este mai problematică din cauza infrastructurii de transport proaste şi

distanţelor mari. În majoritatea şcolilor spaţiul în exces duce la rate foarte joase de utilizare a

capacităţii proiectate a şcolii. Factura pentru încălzire este nejustificat de înalt şi, împreună cu

cheltuielile mari pentru salarii, puţin rămâne în bugete pentru a acoperi necesităţile esenţiale

educaţionale, cum ar fi materialele didactice/studii şi manuale.

3.40 Normativele depăşite, din perioada sovietică, au permis creşteri inutile a numărului de

învăţători şi personalului auxiliar. Şcolile cu puţini elevi au dificultăţi în respectarea normelor

didactice care sunt bazate pe numărul de clase. În răspuns, clasele sunt create artificial prin divizare. În

80

timpul anului şcolar 2007-2008, raportul elev/învăţător era de 13, ceea ce nu este comparabil favorabil

cu media europeană de 18. în acelaşi timp, raportul personalului auxiliar/didactic a fost mare, de 37 la

sută (comparativ cu media europeană de 27 la sută).

3.41 Lipsa datelor relevante şi în termen împiedică planificarea şi formularea politicilor. De

exemplu, Moldova nu are un Sistem Informaţional de Management în Educaţie (EMIS) şi

managementul la nivel de politici rămâne a fi limitat de activităţi de rutină şi directive din sus. Un

EMIS ar include statistici în educaţie şi rezultate din diverse evaluări a elevilor şi ar permite analize în

termen, pentru a inform factorii de politici şi decizie.

I. Învăţământul general

3.42 Deşi accesul la şcolarizare în linii generale nu este o problemă în Moldova cum ar putea

fi cazul în late ţări din regiune (în particular în unele din ţările CSI cu venituri mici), există o

inechitate continuă în înmatricularea la studii pre-universitare care are relevanţă în discuţia

despre calificări şi instruire. În timp ce înmatricularea la studiile pre-şcolare a crescut semnificativ

(de la 38,5 procente în 2000 până la 68,5 procente în 2006), accesul copiilor din familii vulnerabile

rămâne a fi de nivel jos. Ratele nete de înmatriculare au scăzut, posibil în contextul părinţilor migranţi

care lasă acasă copii fără tutelă adultă corespunzătoare: (i) pentru studii primare, de la 93,5 procente în

2000 până la 87,6 procente în 2006; şi (ii) pentru învăţământul secundar general de la 87 procente în

2000 până la 86,1 procente în 2006. Diferenţele urban-rural persistă şi este mai puţin probabil ca elevii

săraci să continue studiile după şcoala obligatorie. Inegalităţile persistente în înmatriculare începând

cu ultimii ani de învăţământ obligatoriu consolidează procesul de transmitere a sărăciei de la o

generaţie la alta şi contribuie la nivele joase de calificări şi instruire a forţei de muncă.

3.43 Scăderea calităţii educaţiei este o problemă în Moldova. Conform Strategiei Naţionale

guvernamentale Educaţie pentru Toţi, calitatea s-a deteriorat parţial din cauza scăderii mari în valoare

reală a alocaţiilor di buget, persistenţa programului şcolar şi metodelor pedagogice vechi, şi lipsa

evaluărilor obiective din clase. Deşi datele privind performanţa studenţilor nu sunt de încredere,

provocărilor în ceea ce ţine de calitatea şi relevanţa sunt probate prin performanţele Moldovei în

evaluări internaţionale. Conform raportului TIMSS (2003) al Centrului pentru Studii Internaţionale,

realizările elevilor Moldovei în Matematică şi Ştiinţe reale este sub media internaţională (Tabelul 3.3).

Elevii moldoveni din clasa a patra au performanţe bune în comparaţie cu colegii lor internaţionali, dar

până în clasa a opta există un declin măsurabil în calitate. Aceasta nu este surprinzător; transmiterea

calificărilor în clasele mai mari este mai complexă decât cea de la nivelul de bază. În cazul Moldovei,

în clasele mai mari pare să fie plasată puţină atenţie pe învăţare şi gândire critică.

81

Tabelul 3.1: Realizările studenţilor în matematică şi ştiinţe reale

Sursa: TIMSS (2003) şi PIRLS Centrul pentru Studii Internaţionale.

J. Învăţământul şi instruirea profesională

3.44 Prezicerile privind înmatricularea în sectorul învăţământului şi instruirea

profesională rămân un subiect de planificare centrală şi nu sunt legate de cererea pieţei de

muncă. Cei responsabili pentru decizii sunt MET, Ministerele Economiei şi Finanţelor, care tind

să urmărească obiective diferite. Şcolile de învăţământul şi instruire profesională tind să

maximizeze finanţarea de la stat prin obţinerea cifrelor cât mai mari posibile de înmatriculare.

MET este în general interesat într-o distribuire egală a fondurilor pentru toate instituţiile din

responsabilitatea sa, în timp ce Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor doresc să taie

bugetele. Nu este surprinzător că programele ÎIP în multe cazuri sunt complet depăşite; ei nu

oferă absolvenţilor calificări şi cunoştinţe necesare pe piaţă. Deşi pentru a răspunde dezvoltărilor

economice numărul specialităţilor oferite de şcolile profesionale a scăzut de la circa 350 în 1990

până la 85 în 2005, nu au fost introduse noi specialităţi. Este o foarte mică cooperare dintre

sectorul privat şi sectorul public, fortificată de lipsa stimulentelor pentru colaborare şi cererea în

continuă scădere pentru învăţământ profesional (Cutia 3.4).

3.45 Şcolile profesionale nu sunt atractive şi sunt considerate a doua sau a treia alegere

pentru elevii care nu pot intra la universitate şi sunt din familii dezavantajate care nu-şi pot

permite să plătească pentru aceasta. În primul rând, aceste şcoli sunt percepute că ele nu oferă

cunoştinţele şi calificările necesare, şi în al doilea rând condiţiile de studii sunt mai jos decât

aşteptările faţă de standardele minime. Nu este spaţiu pentru mişcare între fluxurile de învăţământ

profesional şi general, deoarece sistemul duce lipsă de flexibilitate şi nu permite absolvenţilor ÎIP

să acceseze învăţământul superior sau studenţilor învăţământului secundar profesional să treacă în

fluxul general într-o clasă superioară. De asemenea, nu este nici un sistem de orientare

profesională şi îndrumare în carieră pentru elevii absolvenţi. Mai mult ca atât, multe şcoli

profesionale – în special cele „profesionale” – sunt utilizate mai mult în scopuri de protecţie

socială decât pentru dotarea elevilor cu competenţe şi calificări utile. Asemenea şcoli

înmatriculează elevi cu nivele joase de studii generale şi calificările oferite în marea majoritate a

acestor programe sunt în profesii/industrii care se află în declin. Unele şcoli profesionale sunt

utilizate pentru a ţine elevii în scoli până ei ating vârsta de 15 ani, când ei pot legal obţine un loc

de muncă. De exemplu, o şcoală para-profesională din Chişinău are un curs cu certificat care

învaţă timp de 12 luni cum să fii un recepţionist. Chiar şi elevii înmatriculaţi în şcolile

profesionale relativ scumpe nu primesc studii generale suficiente şi par să nu aibă calificările

necesare pentru a obţine un loc de muncă.

Grade 8 Grade 4

Math Science Math Science

Moldova 460 472 504 496

Armenia 478 461 456 437

Estonia 531 552

Latvia 508 512 536 532

Lithuania 502 519 534 512

Russian Federation 508 514 532 525

International Average 467 474 495 489

82

3.46 În şcolile profesionale secundare rezultatele învăţăturii sunt afectate în mod advers

de calificările depăşite şi metodele didactice ineficiente a multor învăţători; curriculum

depăşit (în mod tipic rămas din perioada sovietică); lipsa implicării partenerilor parteneri

în elaborarea curriculum; şi lipsa echipamentelor, manualelor şi materialelor didactice

moderne. Nu există prevederi pentru instruirea pre-serviciu pentru învăţătorii şi instructorii ÎIP.

Personalul ÎIP are calificări joase – doar 56 la sută au studii superioare şi 7,6 procente au studii

profesionale secundare.

3.47 Multe din aceste şcoli duc lipsă de resurse. Salariile mici, de exemplu, complică

dificultatea atragerii personalului calificat. Personalul didactic ÎIP câştigă cu 25 la sută mai puţin

decât salariul mediu din alte sectoare. Chiar şi printre cele puţine şcoli care au reputaţia de a oferi

calificări relevante pentru piaţa actuală a forţei de muncă, sunt acute problemele cu resursele. De

exemplu, o şcoală din afara Chişinăului care instruieşte lemnari, tâmplari şi meşteşugari în lemn

pentru industria construcţiilor care a fost înfloritoare până recent, are echipament de tâmplărie

depăşit. Aceasta de asemenea nu dispune de echipament pentru lucrul cu metalul şi plastic, şi are

doar două computere. Alocarea de la MET acoperă jumătate de costurile sale, impunând-o să

încerce să genereze venituri prin vânzarea produselor sale (reprezentând 35 la sută din bugetul

său pentru 2005).

Boxa 3.2: Învăţământul şi instruirea profesională: Ce doresc angajatorii?

Focus grupurile realizate cu angajatorii din sectoare diverse, de la construcţii până la piese pentru aviaţia

militară, au identificat o lipsă de încredere în sistemul instruiri profesionale. Totuşi, există cel puţin două

companii care au un parteneriat existent cu Universitatea Tehnică din Moldova, şi oferă instruire în halele

de producţie pentru elevii în construcţii (Supraten) şi piese pentru aviaţie (Topaz). Supraten, o companie

mare de construcţii, este unicul exemplu găsit de către autori în Moldova a unei companii care are legături

strânse cu Universitatea Tehnică. Aceasta participă în elaborarea curriculum în facultatea construcţii şi

oferă materiale de construcţie pentru utilizare în sălile de studii. De asemenea, compania plăteşte bonusuri

unor instructori din Universitatea Tehnică care are rezultate bune în sălile de studii. Totuşi, Supraten nu

este capabilă de sine stătător să angajeze absolvenţii, deoarece ei sunt o companie care produce materiale

de construcţie. În mod clar, cel mai mare stimulent pentru parteneriatul Supraten-ului cu Universitatea

este promovarea utilizării materialelor sale. Cu toate acestea, acest parteneriat lucrativ îmbunătăţeşte

calitatea şi relevanţa oferită de facultatea construcţii a Universităţii. Totuşi, acest parteneriat pare să fie

bazat pe interesul personal al managementului şi nu este facilitat de careva cadru juridic care ar permite

întreprinderilor să lucreze cu Şcolile şi/sau Colegiile Profesionale.

Multe companii par să aibă puţin interes în încheierea contractelor cu instituţiile de învăţământ şi în

implicarea în activităţile de instruire. Deşi majoritatea managerilor întreprinderilor sunt de acord că lipsa

calificărilor forţei de muncă este o constrângere pentru dezvoltarea şi creşterea companiilor lor, foarte

puţine investesc în instruirea la locul de muncă. În 2006, doar 8,2 procente de angajaţi intervievaţi în

Moldova au primit instruire la locul de muncă, marea majoritate în sectorul construcţii şi unii în domenii

foarte specializate cum ar fi companiile de gaz şi termoenergetice. Grupurile focus au arătat că angajatorii

nu cred că este rentabil de investit în instruirea la locul de muncă la nivelul managementului mediu,

deoarece acestea tind să fie o povară mare a acestor angajaţi. Probele anecdotice sugerează că mulţi

angajaţi care au primit instruire substanţială la locul de muncă au migrat.

Conform legislaţiei existente, 2 procente din profitul companiei private trebuie să fie alocate activităţilor

de instruire. La sfârşitul anului, dacă compania nu utilizează aceste fonduri, 1,5 procente trebuie

transferate statului (pentru a fi utilizate în scopuri de instruire). Totuşi, aplicarea acestor prevederi legale

nu este asigurată şi multe companii nu contribuie la instruirea profesională şi nici nu transferă fondurile

cum este cerut prin lege.

83

3.48 Schimbările demografice discutate mai sus afectează şi sistemul ÎIP. Numărul

elevilor a scăzut între 2004 şi 2008. Prezicerile oficiale indică reduceri continue până în 2014. În

rezultat, există un exces de unităţi şi specializări. Un program de reforme care reduce numărul

personalului auxiliar şi personalului didactic în sistemul ÎIP poate permite o creştere mai

semnificativă a salariului general al învăţătorilor din sector.

K. Concluzii pentru un Program de reforme

3.49 Migraţia se va menţine pentru mai mult timp pe arena economică a Moldovei.

Simptomul emigrării în masă din Moldova nu trebuie privit drept unul dăunător din punct de

vedere economic; deoarece acesta poate fi gestionat, acesta poate aduce beneficii, şi cu o oferire

mai bună de calificări şi migraţiune retur gestionată, „exodul de creieri” poate fi compensat.

Beneficiile migraţiei pot fi mult mai bine exploatate decât cum se face în prezent.

3.50 Implicaţiile care reies din analiza migraţiei, calificărilor şi sectorului educaţiei din

Moldova sunt următoarele:

1) Migraţia nu va înceta în timpul apropiat – prin urmare aceasta trebuie inclusă într-o politică guvernamentală şi facilitată; cum a fost menţionat în capitolul 1, reformele pentru ajutarea remitenţelor să lucreze mai bine pentru creştere trebuie să fie axate pe:

a) Îmbunătăţirea comunicării cu publicul despre beneficiile utilizării parteneriatelor de tranzacţii oficiale privind remitenţele financiare cu sectoarele bancare şi cele conexe, inclusiv prin acces public la informaţii privind ratele de schimb şi taxele (costul transmiterii remitenţelor) prin canale alternative.

b) Îmbunătăţi încrederea remitenţilor în sectorul bancar oficial prin inovarea produsului bancar (adică, instrumente alternative de economii).

c) Modernizarea sistemului de plăţi pentru a reţine remitenţele în cadrul sistemului financiar şi investiga opţiunea transferului remitenţelor prin internet sau telefon mobil din ţările UE.

d) Ajuta la încurajarea dezvoltării instrumentelor on-line de economii pentru migranţi – aceasta va permite de facilitat băncilor captarea şi intermedierea remitenţelor, care, împreună cu măsurile de reducere a riscurilor de împrumut vor reduce costurile de capital.

e) Îmbunătăţi securitatea migranţilor moldoveni de peste hotare prin acorduri bilaterale cu ţările de destinaţie.

2) Migraţia poate accelera forţa de muncă care este în descreştere rapidă, din punct de vedere a capitalului uman, aceasta poate de fapt oferi un adaos net la calificări prin migraţia retur.

3) Moldova, puţin probabilă să crească prin acumularea mai multor lucrători, va necesita în viitor să crească prin productivitatea muncii. Suplimentar, Guvernul trebuie să ia în consideraţie programele de re-instruire pentru adulţi şi şomeri.

4) Productivitatea muncii în Moldova poate fi sporită prin îmbunătăţirea calităţii învăţării şi calificărilor copiilor care acum stau mai mult timp la şcoală, atât timp cât:

a) Calitatea studiilor secundare poate creşte prin câştiguri de eficienţă în învăţământul primar. (Revizuirea Cheltuielilor Publice a Moldovei pentru 2010 a Băncii Mondiale notează că Moldova obţine rezultate şcolare medii cu costuri pe unitate mult mai mari decât media).

b) Sistemul Moldovei de învăţământ post-secundar este reformat pentru a-l face mai relevant necesităţilor în proces de evoluţie a pieţei forţei de muncă, atât timp cât,

c) Moldova este capabilă să genereze locuri de muncă de vârf în ambele zone rurale şi urbane – care în schimb depind de soluţionarea problemelor climatului investiţional discutate în capitolul 1.

84

3.51 Concluzia inevitabilă a prezentului raport este că Moldova necesită să accelereze rapid

îmbunătăţirea climatului investiţional. Generarea locurilor de muncă de vârf are nevoie de un al

doilea propulsor de creştere care vine din exporturi, care trebuie să fie direcţionate mai mult spre

pieţele UE mai lucrative. Aceasta în schimb va solicita ca Guvernul să soluţioneze cauzele

„capcanei de politici” care cauzează simptomul emigrării în masă din Moldova. Priorităţile de

politici pentru scăpare din capcană au fost stabilite în capitolele 1 şi 2 şi trebuie să fie piatra de

temelie a strategii Moldovei de creştere şi competitivitate în anii următori.

85

ANEXA 1: ANALIZA LANŢULUI DE VALORI: SECTORUL DE MERE DIN MOLDOVA

1. Merele au fost un contribuitor important la economia moldovenească în timpurile sovietice. Până la obţinerea independenţei Moldova avea 220.000 hectare de livezi de mere şi exporta în fosta Uniune Sovietică până la 400.000 tone de mere. Fiind parte a unei economii planificate centralizat, această producţie venea din structurile tipice ale statelor sovietice (sovhoz) şi de cooperative agricole (colhoz). Sistemele de producţie erau relativ eficiente, deşi sistemele de ambalare şi distribuire erau la nivel de bază şi exista un nivel mic de sofisticare în marketingului culturii. 2. În urma obţinerii independenţei în 1991, acest mod de producţie a dispărut şi livezile de mere au fost împărţite în terenuri mici şi distribuite populaţiei rurale. Aceasta a dus la un declin rapid al sectorului, noii proprietarii ai terenurilor mici încercând din greu să organizeze marketingul fructelor lor şi eşuând să investească în întreținerea eficace a livezilor sau în plantare nouă. Deşi acest lucru a fost făcut într-un fel pentru a crea o piaţa funciară şi pentru ca aceste terenuri să poată fi vândute şi cumpărate, în realitate procurarea unui teren agricol mare a fost până recent foarte complicată. Parcelele sunt foarte mici şi se află în proprietatea unui număr mare de indivizi, mulţi dintre care au părăsit zona, fie pentru a se muta la oraş, fie pentru a munci peste hotare. De aceea nu există o piaţă gata pentru gospodării agricole medii sau mari. Cu toate acestea, pe parcursul ultimilor ani, o serie de întreprinderi au trecut prin procesul dificil de consolidare comercială a terenurilor şi câteva suprafeţe mai mari de teren agricol intră acum pe piaţă. Deşi această piaţă este departe de a fi eficientă, accesul la terenuri nu pare să fie o constrângere obligatorie pentru investiţiile în afacerea cu mere, deşi apariţia unor grupuri noi de afaceri cu mere încă nu a avut loc. 3. Livezile de mere din Moldova sunt astăzi bătrâne şi în declin, proprietarii lor neavând la dispoziţie mecanisme de sprijinire a sectorului. Marea majoritate a livezilor de mere sunt foarte bătrâne, trecute de mult de viaţa lor economică şi în curând vor înceta să producă în general. Majoritatea nu atrag nici o investiţie, multe nu sunt recoltate, iar cele care sunt întreţinute au o productivitate mică. Recoltele medii din aceste livezi mici sunt de circa 3 tone/hectar, cu o proporţie foarte înaltă din aceste recolte doar bună de prelucrare. Comparativ cu alte ţări acest fapt se priveşte prost. Noua Zeelandă, Chile şi Olanda au roade de peste 40 tone/hectar. În partea inferioară a clasamentului global, Federaţia Rusă şi Bulgaria au recolte de până la 5 tone/hectar, totuşi mai mari decât recolta medie în Moldova (Tabelul A1.1).

Tabelul A1.1: Recolte şi pomi pe hectar în ţările principale producătoare de mere, 2007

Ţară Pomi pe hectar,

2007

Recolta medie per hectar, 2005-2007

Noua Zeelandă 950 58,2

Olanda 2,300 41,4

Chile 451 40,7

Belgia 1.951 36,9

Germania 2,056 30,2

Statele Unite 800 28,2

Austria 2,285 27,7

Marea Britanie 1,057 27

Ungaria 766 16,2

Polonia 1,037 15.3

Slovacia 1,637 13,5

China 250 12,8

Serbia şi Muntenegru 520 11,8

România 600 6,2

Bulgaria 1,120 4,8

Federaţia Rusă 389 4,6

Sursă: Estimări făcute de angajaţii Băncii Mondiale în baza datelor Biroului Naţional de Statistică.

86

4. Există careva semne încurajatoare, cum ar fi investiţiile în livezi noi de mere de către antreprenorii pionieri. Aceste livezi noi sunt plantate utilizând un şir de sisteme cu diferite costuri de investiţie şi profiluri de productivitate. Noua plantare urmăreşte producţia primordial pentru pieţele internaţionale de mere proaspete. Majoritatea sunt direcţionate spre pieţe tradiţionale moldoveneşti, ca Ucraina, Belarus şi Rusia, dar unii producători şi exportatori urmăresc să intre pe piaţa de mere proaspete şi în două cazuri au obţinut certificarea GlobalGAP pentru a îmbunătăţi accesul la comercianţi majori cu amănuntul. O sursă din industrie a estimat că au fost plantate aproximativ 1.000 de hectare de „super-intensiv” şi 10.000 de hectare de „intensiv”. În producţie maximă, acestea ar putea produce circa 235.000 de tone de mere proaspete. Nu sunt disponibile estimări în privinţa livezilor noi plantate conform sistemelor tradiţionale. Cifrele Ministerului Agriculturii arată că 2.650 hectare au fost plantate în 2007 (în mediu circa 45 hectare per întreprindere) din care 450 hectare (zece producători) au fost super-intensive.

87

Boxa A1.1: Valoarea adăugată în afacerea cu mere Comerţul cu mere nu este o afacere de mărfuri. La fel ca şi în cazul multor produse alimentare în economia mondială, valoarea se adaugă pe parcursul întregului lanţ de valori şi producţia de mere se diferenţiază pentru a putea permite obţinerea valorii în continuare. Aceasta înseamnă că competitivitatea nu este doar rezultatul lanţului de aprovizionare şi a unei serii de abilităţi de management. Lanţul de valori al producţiei de mere, rezumat în Figura A1.2 de mai jos, arată modul în care valoarea finală reprezentată de preţul plătit de consumatori se formează de-a lungul lanţului de producţie şi aprovizionare. În lanţul de valori al producţiei de mere, fiecare etapă de adăugare a valorii implică un cost. Competitivitatea finală a produsului final depinde în întregime de aceste costuri, în privinţa adăugării valorii care se obţine. Valoarea se creează în merele proaspete gata de recoltare prin culoare, mărime, formă, varietate şi lipsa bolilor sau daunei şi din momentul în care sunt recoltate se adaugă valoare pe multe căi, înainte ca un consumator să întindă banii la casa magazinului sau la piaţă. În comerţul cu mere proaspete întinderea diferenţierii produsului este considerabilă, ceea ce reprezintă o modalitate cheie de adăugare a valorii. Sucul concentrat de mere (SCM) este mai apropiat de marfă şi se diferenţiază doar prin câteva caracteristici, cum ar fi aciditatea şi brix. Aceasta înseamnă că există mult mai puţine modalităţi de a adăuga valoare în această afacere. Oportunităţile de adăugare a valorii apar în producţia produselor care includ şi SCM. SCM este folosit pentru producerea sucurilor de consum şi o varietate mare de alte produse alimentare şi în aceste produse sursele principale de valoare adăugată sunt ambalarea, marca de producţie, promovarea şi marketingul.

.

Figura A1.2: Lanţul de valori în sectorul merelor

Sursă: Estimările făcute de personalul Băncii Mondiale în baza datelor Biroului Naţional de Statistică.

88

5. În pofidă unor evoluţii recente încurajatoare, principalele pieţe ale factorilor de producţie din sector au fost supuse unui stres major. Emigrarea forţei de muncă din Moldova, dezvoltarea treptată a pieţelor financiare şi accesul restrâns la finanţe au avut implicaţii adverse pentru sector. Cererea de terenuri a trebuit să se dezvolte în urma distribuirii terenurilor colective populaţiei rurale. Pieţele de produse au fost de asemenea volatile, întrucât relaţiile cu Rusia au variat, afectând accesul la această piaţă importantă şi tradiţională. 6. Nu este surprinzător că accesul restrâns la finanţe este o nemulţumire obişnuită. Guvernul oferă granturi în sumă de circa 2.000 USD per hectar pentru plantarea merilor (sau a altor pomi fructiferi), având la dispoziţie un buget anual care ar putea acoperi circa 2.700 hectare. Totuşi, aceasta reprezintă mai puţin de 10 procente din costul plantării unui acru de mere super-intensive. Un şir de iniţiative finanţate de donatori, în primul rând de Proiectul Băncii Mondiale de Investiţii şi Servicii Rurale (RISP) şi o altă iniţiativă sprijinită de IFAD, urmăresc să sporească disponibilitatea capitalului de investiţii pe termen mediu pentru antreprenorii şi producătorii agricoli. Proiectul RISP oferă două linii de credit: o linie generală de credit pentru producătorii agricoli şi o linie specială cu o componentă de granturi în completare, care se implementează la momentul actual în întreaga ţară prin intermediul a şase instituţii financiare. În pofida acestor eforturi, finanţarea investiţiilor pentru producătorii agricoli este practic inexistentă.

7. Există puţine servicii disponibile pentru sprijinirea sectorului. Principalele ţări producătoare de mere au sectoare de servicii bine dezvoltate şi efective pentru sprijinirea producătorilor lor de mere. Principalele servicii cuprind cercetare şi dezvoltare, consultanţă, furnizarea şi întreţinerea echipamentului, ambalare, transport, marketing şi servicii standard de susţinere a afacerilor. În unele ţări, cum ar fi China, statul joacă un rol dominant. În Moldova, deşi cultivatorii de mere pot accesa unele servicii de care au nevoie, sunt multe lacune care încetinesc dezvoltarea sectorului. Produsele de asigurare a culturilor nu sunt disponibile, ceea ce înseamnă că sistemele de contribuţii înalte implică riscuri mari pentru cultivatori (spre exemplu, în cazul unei daune meteorologice). Aceasta ar putea împiedica în continuare accesul la finanţe, chiar dacă finanţele accesibile ar fi oferite. Pieţele pentru ambalare sunt subdezvoltate, cu o alegere limitată la dispoziţia producătorilor locali şi costuri înalte legate de importuri. Producătorii mai mici nu au acces uşor la o serie de materiale de ambalare. 8. Sectorul merelor nu dispune de sisteme integrate de depozitare şi sectorul serviciilor de depozitare nu este echipat în vederea depozitării merelor. Depozitul reprezintă un instrument important în adăugarea valorii la merele proaspete. Merele se culeg într-o perioadă scurtă de timp, dar depozitarea le poate păstra o calitate bună, permiţând o livrare constantă pe piaţă. Capacitatea totală a sporit cu circa 8 procente anual. Deşi această rată de creştere este impresionantă, capacitatea totală disponibilă este încă foarte mică, dacă de luat în considerare întreaga varietate de produse care necesită depozite frigorifice în cadrul unei economii. De asemenea, nu există încă o piaţă dezvoltată pentru servicii de depozitare frigorifică. Pentru majoritatea producătorilor de mere, unicele opţiuni disponibile sunt depozitele în gospodării agricole la temperaturi ambientale (ceea ce este fezabil pentru două sau trei luni, deşi la calitate în descreştere) sau lipsa depozitării în general, vânzările fiind făcute direct de producători comercianţilor imediat ce fructele sunt culese.

9. În perioada post-recoltă, o serie de tratamente relevante nu sunt disponibile. În majoritatea ţărilor producătoare de mere sunt disponibile o serie de tratamente pentru menţinerea calităţii şi prelungirea perioadei de depozitare a merelor. Cele mai obişnuite constau în utilizarea difenilaminei (pentru brunificarea merelor) şi a fungicidelor. Deşi folosite pe larg în principalele ţări producătoare de mere, în prezent aceste tratamente nu sunt obişnuite în Moldova.

10. Merele nu sunt exportate pe pieţe care cer ambalare mai sofisticată şi ambalarea utilizată rămâne una de bază, fiind creată puţină valoare adăugată. Depozitarea în volume mari se face cu lăzi de lemn mari, există doar câteva linii de sortare şi merele sunt de regulă

89

împachetate liber în cutii de carton de 18 kg pentru a fi transportate spre pieţele angro. Cu excepţia cutiilor foarte simple, materialele de ambalare trebuie importate şi aceasta ar putea supune industria unui dezavantaj în privinţa costurilor. Chiar dacă taxele pe ambalajul importat pot fi revendicate la export, procesul de obţinere a rambursării implică costuri şi întârzieri.

11. Marea majoritate a fructelor se exportă fără a utiliza o marcă de producţie, limitând abilitatea sectorului de a spori adăugarea valorii. Ţările mari exportatoare de mere au cheltuieli substanţiale pentru promovare şi deseori folosesc mărci comerciale generice. Această promovare se organizează de asociaţiile industriale care ajută comerţul să dezvolte pieţe, deseori făcând legături cu varietăţi speciale. Câţiva producători importanţi din Moldova s-au convocat recent şi au format Asociaţia Producătorilor de Fructe din Moldova, care elaborează o marcă generică de producţie pentru Moldova şi oferă o cutie marcată cu această marcă generică de producţie. În 2007 asociaţia a exportat 500 tone de mere sub marca „Moldova-Fruct”. Acest fapt este un început bun, dar vor fi necesare mai multe eforturi.

12. Pentru sectorul de prelucrare nu există o problemă majoră în comercializarea produsului lor principal, sucul concentrat de mere, deşi el se va confrunta de o concurenţă tot mai mare pe viitor. Aceasta va veni în special din China, unde producătorii agricoli plantează livezi special pentru prelucrarea varietăţilor ajustate să dea un concentrat de cea mai bună calitate, ceea ce reprezintă segmentul de piaţă deservit de Moldova. Provocarea principală pentru industria de prelucrare va continua să fie identificarea surselor de procurare a volumelor suficiente de mere pentru prelucrare la costuri economice, odată ce livezile vechi vor înceta să producă. Deşi toate livezile noi se vor concentra pe pieţele de export al merelor proaspete şi, în cazul în care vor fi gestionate corect, vor exporta o proporţie înaltă a producţiei. Prelucrătorii ar putea să considere plantarea propriilor meri şi cel puţin unul din ei planifică să facă acest lucru. Există puţin spaţiu pentru a adăuga valoare acestui produs principal, concentratul. Majoritatea valorii adăugate în piaţa prelucrată constă în producerea şi marketingul produselor care utilizează acest concentrat. Toţi cei trei prelucrători moldoveni explorează posibilitatea de a dezvolta propriile produse la pachet pentru comercializare cu amănuntul. Acum ei se axează doar pe sucuri simple „produse din concentrat”, care trebuie să concureze la extremitatea inferioară a pieţei de sucuri, în care ar putea să lupte pentru concurenţă în pieţele majore.

13. În Moldova nu există nici un exportator capabil să ofere unui manager de categorie volume şi calitate consistentă de varietăţi speciale de fructe, de rând cu capacitatea de a lucra împreună asupra cerinţelor cu privire la promovare şi ambalare pentru un multiplu major. La momentul de faţă marea majoritatea a merelor proaspete se exportă pe cale terestră, sectorul privat oferind servicii de transport. Serviciul se desfăşoară în camioane cu temperaturi controlate pentru a menţine temperaturi acceptabile atât pe timp cald, cât şi pe timp rece. Camioanele colectează merele de la gospodării/depozite/depozite frigorifice şi le livrează la importatori/comercianţi angro. Paletizarea nu este regula, încărcarea şi descărcarea manuală a cutiilor fiind obişnuită. Deseori companiile de transport subcontractează operatori cu mijloace proprii. Deşi există rapoarte că o reţea importantă de supermarketuri din Rusia manifestă interes în asigurarea livrării merelor din Moldova, în prezent sistemele de distribuţie utilizate nu sunt sofisticate. Mulţi cultivatori îşi fac propriile aranjamente de marketing, ceea ce implică fie vânzarea fie în piaţa angro a ţării de destinaţie, fie vânzarea unui cumpărător din piaţa de destinaţie care cumpără în Moldova şi organizează transportul. Acest nivel înalt de integrare verticală are sens, ţinând cont de mărimea mică a sectorului şi lipsa instituţiilor coordonatoare şi a serviciilor de suport. Este mai sigur de făcut propriile aranjamente, capturând valoarea adăugată prin transport şi distribuţie, decât de încercat de vândut prin sistemele de marketing care sunt foarte mici şi subdezvoltate.

14. Dacă sectorul merelor va creşte şi va deveni un furnizor major al pieţelor cu valoare înaltă, Moldova va trebui să-şi îmbunătăţească mediul de operare pentru a permite mai multor producători să investească în sisteme cu productivitate înaltă. În continuare, dacă

90

micii producători agricoli vor fi capabili să participe în noul sector al merelor, trebuie dezvoltate organizaţii şi instrumente instituţionale pentru a le permite să investească în sisteme eficiente de producţie şi să-şi comercializeze fructele prin sisteme moderne de distribuţie. Moldova trebuie să înţeleagă şi să dezvolte sistemele sale post-recoltă şi marketing pentru a obţine valoarea adăugată obţinută de competitorii ei. Aceasta necesită nu doar sisteme tehnice de menţinere a calităţii şi aparenţei, dar şi dezvoltarea unor abilităţi de organizare şi coordonare pentru a face legături în pieţele de valoare înaltă prin intermediul sistemelor sofisticate de marketing folosite în aceste destinaţii. Trebuie selectate pieţele ţintă şi elaborată o strategie de obţinere a accesului la aceste pieţe. Aceasta însemnă obţinerea accesului la principalii comercianţi cu amănuntul prin intermediul furnizorilor lor/managerilor de categorie, care în schimb au nevoie de capacitatea de a prezenta varietăţile corecte la timpul corect în volumele convenit în prealabil şi pachete, drept parte integrală a strategiei coordonate de livrare, pentru acei furnizori cu amănuntul. În mod categoric aceasta necesită sisteme integrate şi coordonare şi cooperare între cultivatori şi alte părţi interesate din sector. 15. Rusia este piaţa cu cea mai rapidă creştere pentru mere proaspete din lume. Rusia este o piaţă care este geografic aproape de Moldova şi preferă varietăţile moldoveneşti, precum şi varietăţile internaţionale principale. Iniţial Moldova ar trebui să se axeze mai degrabă pe atingerea unei valori adăugate în această piaţă, decât să vândă comercianţilor angro cu valoare mai mică. Cu toate acestea, istoria a demonstrat că supra-dependenţa de o singură piaţă nu este un pas înţelept şi odată cu creşterea volumelor sectorul trebuie să se direcţioneze spre alte pieţe cu valoare înaltă. O bună oportunitate de re-dezvoltare a industriei moldoveneşti de mere există şi cheia succesului va fi coordonarea, multe provocări confruntate de industrie fiind soluţionate în paralel. Dacă se va obţine acest lucru, sectorul de mere proaspete va face o contribuţie importantă la creşterea economiei moldoveneşti.

ANEXA 2: ANALIZA LANŢULUI DE VALORI: SECTORUL DEZVOLTĂRII DE SOFTWARE

1. Sectorul dezvoltării de software a fost unul din cele mai dinamice sectoare în economia mondială pe parcursul ultimelor două decenii. Concurenţa pentru cota de piaţă este extrem de aprigă, ducând la schimbări rapide în natura posibilităţilor de afaceri şi a statutului şi poziţionării altor ţări care urmează aceleaşi afaceri. Aceste schimbări rapide în industrie în general au fost de asemenea reflectate şi amplificate în sectorul de subcontractare de software. Acest sector asistă deja la o trecere de la arbitrarea costurilor la arbitrarea calificărilor cu clienţii, privind acum spre nivele mai înalte de inovaţie şi expertiză specifică industriei. În special, există o concentrare sporită pe expertiză verticală în domeniu, care va deveni curând un criterii important de selectare a prestatorului de servicii. Acesta reprezintă un spaţiu potenţial în care prestatorii de servicii subcontractate din Moldova ar putea complementa expertiza şi dezvolta recunoaştere internaţională. Mai recent, în capitala Chişinău au fost deschise mau multe call-centre (Boxa A2.2). 2. În timpul perioadei sovietice Moldova a fost un centru pentru dezvoltarea tehnologiilor în electronică. Ţara s-a axat primordial pe electronica folosită în aplicaţii militare, ceea ce i-a permis să dezvolte o înaltă concentrare de specialişti calificaţi în fizică, matematică şi inginerie. La momentul independenţei, ţara poseda un volum semnificativ de talente în domeniul calculatoarelor şi tehnologiei în raport cu numărul total al populaţiei; aproximativ 40.000 persoane erau angajate în perioada de vârf. Perioada dificilă de tranziţie a avut un impact semnificativ de negativ asupra capitalului uman din cadrul sectorului, ceea ce a dus la faptul că o mare parte a talentelor existente fie au părăsit industria, fie au emigrat. Cu toate acestea, după o perioadă de contracţie considerabilă, la începutul anilor 2000 s-a asistat la o renaştere a industriei odată cu apariţia actorilor internaţionali în sector şi creşterea actorilor de nişă, atât în produsele de dezvoltare de software, cât şi de integrare a sistemelor.

3. Sectorul dezvoltării de software din Moldova a făcut paşi semnificativi în ultimii 5 ani, puşi în mişcare în mare parte de crearea şi creşterea câtorva companii internaţionale de subcontractare a dezvoltării de software. La momentul de faţă industria oferă o multitudine vastă de produse şi servicii, inclusiv servicii de consultanţă, producţia de software ajustată la client sau gata de utilizare, dezvoltarea bazelor de date, suport tehnic şi reparaţii şi alte servicii legate de calculatoare. În realitate multe companii care operează în Moldova se specializează în mai mult decât o activitate de acest gen. În pofida diversităţii produselor şi serviciilor sectorul poate fi clasificat efectiv în trei sectoare: (1) dezvoltatori de produse şi servicii TI direcţionate spre piaţa locală, cum ar fi Deeplace şi DAAC System, care se concentrează pe licitaţii guvernamentale pentru generarea veniturilor; (2) dezvoltatori de produse particulare în primul rând pentru piaţa de export, cu vânzări foarte restrânse pe piaţa locală, dominate primordial de companii ca Ritlabs, Dekart şi Q-Systems şi (3) dezvoltatori care oferă servicii de subcontractare, cum ar fi Endava, Allied Testing şi S&T. Cele mai mari companii sunt în segmentul de subcontractare, care prestează efectiv servicii de dezvoltare de programe şi consultanţă privind procesele de afaceri pentru companiile lor mamă. 4. Sub-sectorul software din Moldova constă din multe întreprinderi mici şi câteva companii mai mari care sunt subsidiare ale companiilor internaţionale de dezvoltare de software. (A se face referinţă la Boxa 6, A2.1 şi A2.2). Deşi nu sunt disponibile careva cifre guvernamentale dezagregate, în cadrul discuţiilor cu diverse părţi interesate s-a estimat că există circa 200 de companii înregistrate implicate în dezvoltarea de software, deşi firmele care operează în sector estimează că în realitate sunt active circa 100 din aceste afaceri formale. Pe parcursul discuţiilor purtate cu părţi interesate din industrie în cadrul acestui studiu, s-a estimat că circa 60 procente din companiile active în sector sunt companii mai mici cu 3-5 angajaţi. Restul companiilor sunt subsidiare ale companiilor internaţionale de subcontractare/software, localizate predominant în Europa de Vest şi Statele Unite. Datele neoficiale sugerează că fluxul acestor companii străine de subcontractare a fost într-o creştere constantă pe parcursul ultimilor cinci ani.

5. În Moldova nu se colectează date de bază privind performanţa sectorului software. Ceea ce este disponibil la moment, sunt datele agregate pentru sectorul TIC în întregime, care au fost utilizate de multe părţi interesate în calitate de cifre indicative privind creşterea în domeniul dezvoltării de software. Cu toate acestea, în lipsa altor surse de informaţie, acestea sunt utilizate în scopul respectiv. S-a estimat că sectorul TIC a crescut cu peste 10 procente în ultimul an, estimându-se că sectorul în întregime a generat circa 9-10 procente din PIB. În pofida creşterii sectorului TIC şi a contribuţiei aparente pe care dezvoltarea de software a avut-o în acest sector, experţii din industrie şi oficialităţile din guvern estimează că la momentul de faţă sectorul dezvoltării de software angajează mai puţin de 5.000 de persoane, cu mult mai puţin decât 40.000 de care sectorul putea dispune la independenţă.

Boxa 2.1: Valoarea dezvoltării de software în Moldova

Tradiţional, analiza lanţului de valori a fost utilizată ca o metodologie de „calculare şi prezentare a valorii

create într-un produs sau servicii, în procesul de transformare de la materie primă la produsul final

consumat de utilizatorii finali”. În cazul dezvoltării de software, acest lanţ de valori trebui adaptat întrucât

marea parte a adăugării valorii are loc intern, deseori în cadrul unei şi aceleiaşi companii. Astfel, utilizarea

măsurilor cantitative în privinţa dezagregării unor metrici, cum ar fi costurile, timpul, productivitatea şi

valoarea adăugată în diferite segmente ale procesului de dezvoltare de software nu este fezabilă. Mai mult

ca atât, întrucât software nu este un produs generic, dar, cum ar fi în cazul Moldovei, un produs ajustat să

satisfacă necesităţile companiilor individuale, astfel de măsuri au o importanţă minoră comparativ cu

competitorii lor locali şi internaţionali. De aceea, abordarea adoptată pentru acest studiu este de a analiza

un lanţ de valori tipic al dezvoltării de software şi de a evalua industria de software din Moldova în raport

cu această situaţie.

Contribuţia cheie în orice lanţ de valori al dezvoltării de software sunt resursele umane, în primul rând

inginerii de software şi specialiştii TI. Interviurile cu companiile majore de dezvoltare de software indică

faptul că în Moldova costurile legate de resursele umane reprezintă 65-75 procente din baza costurilor

totale ale companiei. Alte costuri e referă la închirierea oficiului, cheltuieli de comunicare şi în măsură mult

mai mică costuri legate de hardware, inclusiv computere şi servere.

În cazul celor mai mari companii din Moldova în domeniul serviciilor produselor software, companii ca

Endava şi S&T oferă o varietate vastă de activităţi prin intermediul propriei companiei şi a companiilor

mamă amplasate în Europa de Vest. Integratorii de sisteme efectuează deseori o cantitate mare de procese

şi combină diverse componente şi programe într-un sistem funcţional, ajustat la necesităţile individuale ale

clientului. Ei tind să tragă foloase de pe urma faptului că sunt generalişti şi efectuează un volum

considerabil de activităţi de detectare şi înlăturare a defecţiunilor tehnice. În Moldova există câţiva

integratori locali de sisteme (cum ar fi DAAC System Integrator) care se concentrează în primul rând pe

pieţele regionale, în special Rusia, precum şi pe piaţa locala. Restul actorilor pot fi clasificaţi pe larg ca

fiind companii de ajustare a aplicaţiilor şi consultanţă, în Moldova aceştia sunt în mod tipic operatori de

efectuare a comenzilor, cum ar fi Dekart şi Ritlabs. Există foarte puţine modalităţi pentru companiile locale

să se implice în suport de consultanţă în afara companiilor internaţionale mari de subcontractare. Foarte

puţine companii se specializează în instalare şi suport, întrucât aceasta se efectuează în mare parte prin

intermediul companiilor-mamă, care sunt mai aproape de utilizatorii finali/clienţii (pentru cele ce fac parte

din grupuri internaţionale mai mari) sau se efectuează în piaţa locală, care la momentul de faţă este extrem

de limitată. Cu toate acestea există alte nişe care ar putea fi exploatate, în special testarea de software, deşi

la momentul de faţă aceasta este subdezvoltată în Moldova. Principalul actor este Allied Testing, care se

axează primordial pe testarea offshore a software.

Figura A2.1: Lanţul de valori al dezvoltării de software

Sursă: Estimări făcute de angajaţii Băncii în baza datelor Biroului Naţional de Statistică.

Boxa A2.2: Sunt oare call-centrele din Moldova cele mai noi motoare de creştere?

Odată cu creşterea fluxurilor de ISD în Moldova în perioada anterioară crizei globale, datele neoficiale sugerează că

deschiderea mai multor call-centre în Chişinău a putut fi unul din factorii cheie de intensificare a investiţiilor private.

Aceasta nu ar trebui să fie surprinzător. Un raport recent publicat de McKinsey sugerează că Europa de Est poate fi o

opţiune atrăgătoare pentru companiile vest-europene care intenţionează să subcontracteze procesele lor de TI şi afaceri

într-o regiune apropiată care poate oferi economii substanţiale în materie de costuri pentru forţa de muncă, precum şi

abilităţile respective de cunoaştere a limbii. La moment, regiunea cuprinde doar o parte minusculă a acestei industrii

globale în valoare de mai multe miliarde de dolari. În special, se pare că aceasta se datorează faptului că companiile din

Europa de Vest nu se grăbesc să subcontracteze procesele lor, comparativ cu omologii lor din Marea Britanie şi SUA.

Însă nu există prea multă informaţie documentată despre industria de call-centre din Moldova, şi nu există nici careva

informaţie oficială cu privire la acest subiect. Echipa MET a petrecut ceva timp pentru a efectua o evaluare foarte

preliminară a industriei, bazându-se printre altele şi pe analize ale documentelor şi interviuri cu informatori şi actori

cheie din industrie.

De fapt, industria pare să fie mult mai mică decât s-a crezut iniţial. Este dificil de evaluat mărimea actuală a acesteia,

întrucât în Clasificatorul Activităţilor Economice din Republica Moldova nu există categoria „call-centru”. Circa opt

(8) call-centre cheie operează la moment în Moldova şi toate sunt deţinute de companii străine. Printre aceste centre se

numără Pedersen & Pedersen, Mox Telecom AG Germany, Iricom Company, Thomas Hook Communications,

Teleperformance, Samres, Pentalog şi Global Phoning Group. În mediu ele angajează circa 20-150 de lucrători. Mai

există şi alte call-centre mai mici, unele din ele având cinci sau mai puţini angajaţi. Multe din aceste centre mici sunt

neformale, activând ca întreprinderi neînregistrate şi combinând serviciile de call-centru cu alte tipuri de servicii.

Numărul acestor call-centre mici ar putea fi de 30.

De regulă angajatorii call-centrelor vorbesc fluent una sau mai multe limbi străine, ca engleza, italiana, franceza,

spaniola, germana, româna şi rusa. Toate call-centrele sunt amplasate în Chişinău. Serviciul principal prestat de

majoritatea call-centrelor cheie este serviciul de tele-marketing pentru pieţele franceze, italiene, ruse, germane şi

britanice, precum şi pentru piaţa locală (telecomunicații, servicii comunale, etc.). În privinţa pieţii vorbitoare de limba

franceză, Moldova se află la moment în concurenţă aprigă cu Maroc şi cu alte ţări vorbitoare de franceză cu costuri mai

mici. Piaţa pentru call-centrele de limbă rusă este încă mică, dar ar putea fi o oportunitate de creştere pe viitor. Industria

de call-centre din Moldova se poate orienta uşor spre deservirea pieţei ruseşti, ţinând cont de faptul că lucrătorii

moldoveni vorbesc fluent limba rusă şi sunt familiarizaţi cu cultura rusească. Call-centrele din Moldova deservesc mai

multe industrii, printre care sectorul TI, servicii comunale, relaţii cu publicul, servicii de mobilitate, servicii medicale,

etc. Conform declaraţiilor, unele call-centre procesează câte 8.000 de apeluri pe zi. Percepţia larg răspândită privind

mediul dificil de afaceri din Moldova prezintă o provocare pentru call-centre în atragerea contractelor internaţionale, în

special în domeniul serviciilor financiare şi în domenii care necesită operarea cu date financiare de natură sensibilă.

Majoritatea lucrătorilor din call-centre sunt tineri (cu vârsta de 30 de ani sau mai mică) şi femei, ceea ce este o trăsătură

comună a forţei de muncă în call-centre în întreaga lume. Ei sunt relativ educaţi (de regulă cu studii post-secundare),

specializaţi în una sau mai multe limbi străine. Deşi posedă un nivel înalt de studii, noii angajaţi au nevoie totuşi de

instruire pentru a putea funcţiona pe deplin în industrie. Sistemul de învăţământ produce specialişti în limbi străine, dar

calificările şi numărul lor nu sunt suficiente pentru a satisface cerinţele actuale. Astfel, găsirea unor operatori calificaţi

în limbi străine, care vorbesc franceza, italiana, germana şi spaniola este o provocare majoră. În plus, operatorii din

call-centre afirmă că în general se cunoaşte despre afacerea de call-centre, dar în rândul absolvenţilor lipseşte

familiarizarea suficientă cu cerinţele din domeniul relaţiilor cu clienţii. Potrivit declaraţiilor, lucrătorii proaspăt angajaţi

beneficiază de o instruire iniţială de până la 4 luni, ceea ce este cu mult mai mult decât media de 15 zile la nivel

mondial. Salariul începător pentru un operator din call-centru este de circa 300 euro, ceea ce este favorabil comparativ

cu salariul mediu actual de 185 euro de pe piaţa de muncă din Moldova.

Deşi criza economică globală a avut efecte adverse asupra majorităţii sectoarelor, se pare că se creează oportunităţi de

afaceri noi pentru industria de call-centre din Moldova, pentru că Europa de Vest reduce costurile şi îşi mută activităţile

în zone offshore. În paralel, odată cu întoarcerea muncitorilor migranţi neangajaţi de peste hotare, industria poate

recruta dintr-un număr mai mari de solicitanţi care vorbesc fluent limba străină relevantă, au locuit peste hoitare şi sunt

familiarizaţi cu referinţele culturale. Spre exemplu în perioada noiembrie 2008 – februarie 2009 numărul solicitanţilor

vorbitori de limba italiană s-a dublat, mulţi din ei fiind migranţi reîntorşi din Italia. Oricum ei mai au nevoie de

instruire lingvistică, pentru că peste hotare au lucrat ca muncitori necalificaţi şi sunt fluenţi într-o versiune mai

colocviale a limbii italiene.

Sursă: Pregătit de Viorica Strah, Banca Mondială.

6. Dimensiunile sectorului dezvoltării de software este extrem de dificil de estimat, în special în lipsa cel puţin a datelor de bază. Totuşi, ţinând cont de numărul programatorilor şi

aproximaţiile industriei obţinute în cadrul discuţiilor detaliate purtate în cadrul acestui studiu şi a evaluărilor altor ţări cu profiluri asemănătoare în domeniul dezvoltării de software, se estimează a fi între 25 şi 30 milioane dolari SUA pe an. Din această cifră totală, piaţa locală pentru produse şi servicii software este estimată la momentul actual la sub 10 milioane dolari SUA pe an. 7. Conştientizarea tot mai mare de către clienţii internaţionali a capacităţii actorilor din Europa de Est pe piaţa locală şi disponibilitatea sporită de a subcontracta serviciile oferă oportunităţi viitoare pentru Moldova. Odată cu globalizarea rapidă a serviciilor software şi TI şi proximitatea lor relativ faţă de piaţa vastă a UE, marea majoritate a ţărilor din Europa Centrală şi de Est sunt la moment analizate atent în vederea potenţialului lor în calitate de bază pentru dezvoltarea de software. Importurile de servicii bazate pe TI din Europa Centrală şi de Est către UE-15 a crescut în mediu cu 13 procente pe an în perioada anilor 1992-2007. Pentru comparaţie, pe parcursul aceleiaşi perioade importurile din India s-au majorat doar puţin mai mult, cu 14 procente pe an. Valoarea totală a serviciilor de dezvoltare de software şi TI subcontractate în regiune (excluzând Rusia) au fost estimate la suma de 2,95 miliarde dolari SUA în anul 2007. Deşi la această etapă nu pare fezabil ca Moldova să poată concura cu ţările mult mai mari din regiune, ca România, Ucraina şi Polonia, în privinţa extinderii expertizei în domeniul dezvoltării aplicaţiilor, Moldova manifestă semne de excelare şi obţinere a unei aprecieri internaţionale în câteva domenii speciale, care ar putea crea platforma pentru aprofundarea penetrării în pieţele de export existente şi noi. 8. Abilităţile lingvistice ale ţării, precum şi competitivitatea în ceea ce ţine de preţuri, oferă stimulenţi suplimentare, deşi avantajul legat de costurile mici erodează treptat. Salariile medii pentru absolvenţi la nivel începător în sectorul dezvoltării de software sunt între 450 şi 550 dolari SUA pe lună. Pentru programatorii cu experienţa mai mare (circa 4 ani de experienţă şi cunoaşterea mai multor limbaje avansate de programare) salariile medii sunt de peste 2.500 dolari SUA pe lună. Ratele moldoveneşti sunt mici şi asemănătoare cu cele din Ucraina şi Bulgaria, însă mai mari decât în Belarus. Noile ţări membri ale UE au rate salariale medii cu mult mai mari decât în Moldova, fiind cu cel puţin 20 procente mai mari în România şi peste 25 procente – în Polonia.

9. La nivel local, lucrătorii din sfera dezvoltării de software sunt printre lucrătorii cel mai bine plătiţi în Moldova, reflectând numărul insuficient de personal calificat. Numărul absolvenţilor care au trecut prin sistemul universitar a crescut rapid în ultimii 5 ani, în mediu 600 de studenţi pe an absolvind facultăţi de inginerie software şi specialităţi TI pe parcursul ultimilor 3 ani, ceea ce reprezintă un număr considerabil mai mare faţă de cererea estimată la moment de tineri absolvenţi, de circa 200-250 absolvenţi pe an. Totuşi, funcţiile neocupate sunt în abundenţă. Multe companii afirmă că numărul absolvenţilor calificaţi pe piaţa locală este insuficient, ceea ce a dus la majorarea salariilor medii. Salariul mediu la nivel începător este de două ori mai mari decât salariul mediu pe ţară şi considerabil mai mare decât estimările oficiale ale salariilor medii în sectorul TI în întregime, estimat la circa 400 dolari SUA pe lună. Afirmaţia făcută deschis de multe ori în privinţa universităţilor este că acestea învaţă studenţii puţin în ceea ce ţine de abilităţile practice, care ar putea fi utilizate în mediul de lucru. Aceste critici au avut un ecou şi în studiile anterioare efectuate cu privire la calitatea învăţământului în domeniul TI şi dezvoltării de software, în cadrul Proiectului USAID de Sporire a capacităţii şi dezvoltare a întreprinderilor. Lipsa relevanţei cursurilor nu este surprinzătoare ţinând cont de faptul că creşterea numărului de studenţi în specialităţile TI nu a fost acompaniată de creşteri adecvate a numărului cadrelor didactice noi care pot contribui cu experienţă actuală în dezvoltare şi implementarea proiectelor TI recente. 10. Concurenţa pentru numărul limitat de absolvenţi excepţionali face din utilizarea practicilor de studii un instrument util de alegere şi selectare a viitorilor angajaţi. Sondajele recente efectuate de USAID în 2007 indică faptul că circa 60 procente de studenţi angajaţi după absolvire în companiile de dezvoltare de software au făcut practici de studii în aceleaşi

organizaţii. Câteva companii de dezvoltare de software au început sponsorizarea cursurilor şi dezvoltării abilităţilor suplimentare în câteva instituţii academice respectate. Spre exemplu, Endava sponsorizează laboratoare specifice în Universitatea Tehnică din Moldova şi oferă unor angajaţi timp pentru predarea celor mai noi tehnici, dar acest lucru este foarte limitat la moment.

11. Moldova are foarte puţine programe de instruire profesională în ţară. Totuşi, deşi o parte semnificativă a companiilor de dezvoltare de software din sondajele realizate în 2007 indică faptul că şi-au trimis angajaţii la cursuri de instruire profesională, multe din aceste cursuri se desfăşoară fie în regim online, fie în ţările vecine, în special România. În pofida oportunităţilor limitate de instruire în sector, recent au avut loc o serie de evoluţii pozitive. În 2007 Asociaţia DNT a obţinut statutul de Academie Regională Cisco (AR) ceea ce îi permite să predea cursul de Asociat Certificat în Reţele Cisco (ACRC), precum şi bazele UNIX şi a Securităţii în Reţele. Ea urmăreşte să ofere instruiri pentru până la 200 de studenţi pe an, din care 100 de locuri pentru studenţi sunt alocate pentru calificarea de Asociat Certificat de Reţele Cisco (ACRC). La momentul actual DNT este în proces de lansare a patru academii Cisco locale noi amplasate în universităţile locale. Microsoft de asemenea devine tot mai activ în piaţa de instruire, în pofida faptului că Moldova a fost ultima ţară din Europa de Est în care ei au deschis un oficiu. Instruirile interne devin un instrument tot mai important de susţinere a diseminării tehnologiilor, tehnicilor şi abordărilor noi. Aceasta este o practică comună în rândul integratorilor de sisteme, circa 50 procente din integratorii de sisteme intervievaţi de proiectul CEED al USAID (2007) au indicat că ei organizează instruiri interne pentru personalul TI. Cu toate acestea, din companiile de dezvoltare de software doar 29 procente au raportat că organizează astfel de instruiri interne. 12. În pofida ultimelor succese ale unui număr de firme din sector, la nivel internaţional există o conştientizare foarte limitată a potenţialului Moldovei în domeniul dezvoltării de software. Deşi Moldova este în urcare pe scara calităţii şi obţine încet acreditarea pe piaţă prin creşterea numărului de companii cu acreditare IT Mark şi ISO, la nivel internaţional, în mare măsură calitatea nu este pusă la îndoială. Moldova are nevoie de marcă, cee ar evidenţia atributele sale cheie, creativitatea, serviciile cu valoare adăugată, forţa de muncă multilingvă, ceea ce conform standardelor regionale este extrem de competitiv în privinţa preţurilor.

13. Serviciile şi expertiza complementară, cum ar fi suportul de marketing şi serviciile de management sau serviciile de dezvoltare a afacerilor, care sunt ajustate la necesităţile IMM din sectorul dezvoltării de software sunt practic ne-existente. Organizaţiile donatoare, cum ar fi proiectul CEED al USAID, au oferit careva suport de marketing pentru câteva companii, dar pentru ca industria în întregime să înflorească este necesară dezvoltarea unor modele de suport mai durabile, dirijate de mediul de afaceri. Pentru multe companii lipsa expertizei de marketing a însemnat pierderea oportunităţilor de vânzare şi o oportunitate pierdută pentru Moldova în ceea ce ţine de sporirea conştientizării în rândul companiilor internaţionale.

14. În cazul companiilor mici şi medii mai persistă un decalaj substanţial de finanţare la etapa de dezvoltare şi prima extindere, în special în ceea ce ţine de asigurarea investiţiilor necesare şi a capitalului de lucru. Industria de software, atât în Moldova, cât şi la nivel global a utilizat tradiţional surse alternative de finanţare, întrucât firmele au deseori rezerve reduse de mijloace financiare şi prea puţine bunuri pentru a le putea gaja. Cu toate acestea, sursele alternative de finanţare prin intermediul instituţiilor financiare nebancare (IFNB), cum ar fi instituţiile de leasing şi de micro-finanţare oferă oportunităţi foarte limitate pentru IMM de dezvoltare de software în satisfacerea necesităţilor lor de finanţare.

15. Guvernul şi-a exprimat angajamentul faţă de susţinerea sectorului, dar încă nu a elaborat un set de politici coerente. S-a încercat introducerea unui număr de iniţiative ad-hoc, care urmăreau primordial acordarea facilităţilor fiscale pentru companiile de dezvoltare de software, susţinerea dezvoltării proiectelor TI de scară largă şi elaborarea e-dezvoltării în Moldova. În colaborare cu industria, Guvernul trebuie să dezvolte o viziune privind rolul

sectorului pe termen lung. Aceasta implică şi un rol catalitic în sprijinirea dezvoltării sectorului prin îmbunătăţirea infrastructurii de bază, promovarea unei penetrări mai mari a utilizării calculatoarelor şi concurenţei sporite în cadrul sectorul telecomunicaţiilor cu scopul de a îmbunătăţi calitatea şi penetrarea benzii largi.

16. Asigurarea unei concurenţe loiale pentru prestatorii de servicii internet prin îmbunătăţirea conectivităţii şi trecerea la accesul universal în toate regiunile Moldovei creează baza pentru un sector dinamic şi puternic. Deşi conectivitatea reţelei internet este relativ bună, aceasta se concentrează în jurul Chişinăului. Conexiunile cu alte regiuni ale ţării s-au dezvoltat mai încet şi sunt costisitoare. Până la aprobarea recentă ca prestatorii privaţi licenţiaţi să ofere cablu transfrontalier de fibră optică, operatorul naţional Moldtelecom a controlat cablul de fibră optică, pe care alţi prestatori de servicii internet (PSI) îl foloseau pentru a presta servicii companiilor şi utilizatorilor la domiciliu. Moldtelecom este operatorul dominant în acest sector cu circa 60 procente de bandă largă şi 50 procente de abonaţi Internet. În rândul PSI se fac deseori afirmaţii că Moldtelecom complică foarte mult sau în unele cazuri chiar nu permite echipamentul concurenţilor în schimburile lor, precum şi accesul la canalizarea subterană care trece prin cabluri. Dacă aceste afirmaţii sunt demonstrate, este uşor de împiedicat abilitatea PSI de a-şi creşte afacerile şi de a presta servicii de calitate mai înaltă. Prezenţa unui astfel de actor dominant în sector înseamnă că atât cadrul regulator, cât şi cel instituţional trebuie să fie robust pentru a asigura existenţa competiţiei loiale. Reglementatorul ANRCETI s-a confruntat în trecut cu dificultăţi în exercitarea atribuţiilor sale, în special în ceea ce priveşte intervenirea în litigiile dintre prestatorii de servicii şi Moldtelecom.

ANEXA 3: RECONCILIEREA DATELOR CU PRIVIRE LA SĂRĂCIE DIN 2005 ŞI 2006

În 2006 Biroul Naţional de Statistică (BNS) a revizuit cadrul de eşantionare, metodologia de

eşantionare şi chestionarul pentru Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC), sursa

principală de date pentru măsurarea standardelor de viaţă la nivel de gospodărie casnică.

Revizuirile au avut drept scop ca sondajul să devină mai reprezentativ şi să se îmbunătăţească

măsurarea consumului. Totuşi modificările metodologiei sunt obligate parţial să explice unele

modificări observate (neajustate) a cifrelor cu privire la sărăcie din 2005 şi 2006. Comparaţiile

indicatorului de bunăstare din aceşti doi ani ar trebui să facă un efort de creare a unei

comparabilităţi suficiente. Ignorarea acestor probleme duce la aceea că estimările sărăciei pentru

anul 2006 sunt similare celor pentru anul 2005 (30,2 procente faţă de 29,1 procente), dar

estimările sărăciei extreme în 2006 sunt considerabil mai mici decât în 2005 (4,5 procente faţă de

16,1 procente).

Comparabilitatea poate fi stabilită utilizând o metodă folosită anterior de Kijima şi Lanjouw

(2003), şi anume metodologia Estimărilor domeniilor mici (EDM) pe care au aplicat-o la datele

din India. Scopul este de a prezice consumul gospodăriei casnice pe cap de locuitor la o rundă

mai târzie (t+1) pe baza unui model de consum estimat utilizând o rundă anterioară (t), în acelaşi

timp asigurând că definiţia bunăstării rămâne constantă în ambele surse de date. Metodologia

asumă că relaţia dintre consum şi corelativele sale este stabilă în timp. Ţinând cont de faptul că

perioada dintre cele două sondaje este de un an, asumarea este una rezonabilă.

Această abordare a fost aplicată anterior de Elbers, Lanjouw şi Lanjouw (2002 şi 2003) într-o

serie de eforturi de a produce „hărţi” ale sărăciei şi inegalităţii (prin imputarea consumului dintr-

un sondaj al gospodăriilor casnice în recensământul populaţiei) şi de Luoto (2007a, 2007b, 2006)

într-o încercare de a stabili comparabilitate între datele sondajelor din Serbia, Bosnia şi

Herzegovina şi Uganda.

Rezultatele eforturilor recente de a aplica aceeaşi metodologie la datele CBGC din Moldova, prin

utilizarea fie a datelor din 2005 pentru a prezice consumul din 2006, fie a datelor din 2006 pentru

a prezice consumul din 2005, sugerează că ratele agregate ale sărăciei rămân esenţial neschimbate

între anii 2005 şi 2006, deşi e posibil că sărăcia extremă şi sărăcia rurală au crescut într-o măsură

oarecare.

Sărăcie oficială şi prognozată: 2005 şi 2006

1/ Toate liniile de sărăcie sunt liniile oficiale de sărăcie prezentate de MEC. Ele se formează per

echivalent adult pe lună, conform metodologiei OCED (AE=1+(0.7*(adulţi-1)+0.5*copii). 2/ MEC, „Raport privind sărăcia şi impactul politicilor”, Chişinău, noiembrie 2006.

3/ MEC, „Raport privind sărăcia şi impactul politicilor”, Chişinău, noiembrie 2007.

ANEXA 4: PRODUCTIVITATEA TOTALĂ A FACTORILOR DE PRODUCŢIE (PTFP) ŞI IMPACTUL

CLIMATULUI INVESTIŢIONAL.

Estimarea PTPF

Metodologia de estimare a PTPF este derivată din Escribano şi Guasch (2004),29

care folosesc

funcţia neliniară (321

MKALYaa

) în următoarea formă algoritmică:

)log()log()log()log()log( 321 MaKaLaAY

în care: Y = vânzări, L = forţa de muncă (numărul lucrătorilor), K = capitalul de bază (valoare), şi

M = materiale (cost). Parametrii a1, a2 şi a3 sunt estimări ale elasticităţii forţei de muncă,

capitalului şi materialelor în raport cu producţia (Y). A este logaritmul natural al productivităţii

totale a factorilor de producţie (PTPF).

3.52 Folosind estimatori robuşti, acest model se estimează pentru un set de date de tip panel

neechilibrat al 36.000 de companii moldoveneşti pentru anii 2003-2009 (circa 87.000 observări),

obţinute din Ancheta Anuală a Rapoartelor Financiare (AARF) a Biroului Naţional de Statistică

al Moldovei, cu rezultatele prezentate mai jos:

)log(7.0 log(K) 0.03 )log(18.0 44.3)log( MLY R2=0.76

(64.6)*** (37.2)*** (0.07)*** (136.6)***

Intrarea factorilor de producţie (forţă de muncă, capital de bază şi materiale) se confruntă cu

diminuarea câștigurilor (fiecare coeficient e mai mic de unu) şi există o descreştere a câştigurilor

la scară (suma coeficienţilor intrărilor este mai mică de unu). Dovezile din rezultatele de mai sus

denotă importanţa nivelului tehnologiei în raport cu intrarea factorilor de producţie în creşterea

economică a Moldovei – 1 procent de creştere în nivelul tehnologiei majorează producţia cu 3,44

procente, pe când 1 procent de descreştere a intrărilor factorilor de producţie creşte producţia cu

0,9 procente.

29

A se vedea Escribano Alvaro şi J. Luis Guasch (2004). „Metodologie econometrică pentru Evaluarea Climatului

Investiţional (ECI) cu privire la productivitate utilizând datele privind nivelul companiei: Cazul Guatemalei, Honduras

şi Nicaragua”. Mimeo, Banca Mondială, iunie.

Productivitatea şi corelativele sale: Raportarea caracteristicilor companiei şi a

condiţiilor climatului investiţional la performanţa nivelului companiei.

Pentru a înţelege mai bine dinamica şi factorii de accelerare a productivităţii, urmăm din nou

metodologia Escribano-Gausch care face legătura dintre productivitate şi (i) caracteristicile

companiei, cum ar fi mărimea,30

vârsta, amplasarea (în Chişinău sau în afară) şi (ii) variabilele

climatului investiţional obţinute din Ancheta Performanţei Economice şi a Companiilor de

Afaceri (APECA) (a se vedea lista completă a variabilelor analizate), după cum sunt expuse în

modelul următor:

ttptpititiit DCICKaLaAY ,

i

C,

i

ICit321 +M log loglogloglog

în care: Yit este producţia companiei i (vânzări) la momentul t, L este forţa de muncă (numărul

lucrătorilor), M denotă materialele (costul vânzărilor), K este capitalul de bază, vectorul IC este

percepţia companiei privind climatul investiţional la momentul t, iar C sunt vectorii efectului fixat

al caracteristicilor companiei (mărime, vârstă, amplasare, forma de proprietate şi industria). Dt

este variabila anuală.

Variabilele climatului investiţional (IC) testate în model cuprind:

1. Accesul la terenuri: procentul companiilor care au reuşit să obţină terenuri.

2. Infrastructură (procentul vânzărilor pierdute din cauza deconectarea aprovizionării cu apă şi

electricitate şi în tranzit în 2007); TIC – „au email”, „au pagină web”, „au conexiune de

bandă largă”.

3. Vânzări: numărul zilelor de inventariere (zile de producţie) disponibile.

4. Relaţiile business - Guvern:

Conformarea cu reglementările: procentul timpului de management petrecut în

conformarea cu cerinţele de reglementare;

Corupţie: variabilă „mitei” indică dacă o companie a făcut cadouri sau plăţi neformale

funcţionarilor publici pentru ca să fie făcut lucrul.

5. Concurenţă: trei măsuri ale cotei companiilor pe piaţă în vânzările, ocuparea forţei de

muncă şi capitalul de bază din sector/industrie.

6. Utilizarea capacităţilor (modificarea procentului de utilizare a capacităţilor din 2007 până

în 2007).

7. Finanţe – reprezentate de patru variabile, prin care se constat dacă o companie are sau nu un

împrumut, dacă are sau nu un overdraft, dacă a fost sau nu supusă unui audit extern (un

indicator de guvernare corporativă), dacă o companie este constrânsă.

8. Relaţiile de muncă şi abilităţile de management, reflectate prin:

Procentul lucrătorilor calificaţi,

Procentul lucrătorilor necalificaţi,

O variabilă de „instruire”, dacă compania are un program de instruire pentru angajaţii săi,

Procentul mediu al angajatorilor cu studii universitare,

Numărul mediu de ani de experienţă managerială (doar 2009).

9. Conştientizarea calităţii: o variabilă care constată dacă firma a primit certificare a calităţii

recunoscută internaţional;

10. Inovaţie, trei variabile pentru:

30

Aceasta este definiţia mărimii companiilor conform legislaţiei moldovenești: micro – numărul anual mediu de

angajaţi de cel mult 9, venitul anual din vânzări de cel mult 3 milioane lei şi valoarea totală a bunurilor de cel mult 3

milioane lei; mic - anual mediu de angajaţi de cel mult 49, venitul anual din vânzări de cel mult 25 milioane lei şi

valoarea totală a bunurilor de cel mult 25 milioane lei, cu excepţia micro-companiilor; medie - anual mediu de angajaţi

de cel mult 249, venitul anual din vânzări de cel mult 50 milioane lei şi valoarea totală a bunurilor de cel mult 50

milioane lei, cu excepţia companiilor micro şi mici. Nu există careva criterii pentru companiile mari.

Dacă firma are sau nu un departament de cercetare şi dezvoltare,

Dacă firma a dezvoltat sau nu o linie nouă importantă de producţie,

Dacă a modernizat sau nu linia existentă de producţie,

Dacă foloseşte sau nu tehnologii străine.

Inspecţii: numărul inspecţiilor

Certificate: zilele de lucru petrecute de angajaţi pentru obţinerea certificatelor obligatorii

Autorizaţii: numărul de zile petrecute pentru obţinerea autorizaţiilor

Infracţiuni: (i) variabilă care constată dacă compania a fost supusă furtului, jafului şi (ii)

variabilă care constată dacă compania a plătit pentru securitate

Gender: Proprietar femeie.

Anchetele PECA nu se realizează în fiecare an, doar două anchete (în 2005 şi 2009) au fost

efectuate în perioada de eşantionare 2003-2009. Prin urmare, modelul se estimează pe două căi:

(i) Variabilele cu privire la climatul investiţional se exclud din model, şi anume regresiile

privind caracteristicile companiei: mărime, vârstă, amplasare (în Chişinău sau în afară), sector,

forma de proprietate şi concurenţă (adică cota pe piaţă), pentru a permite folosirea completă a

întregului eşantion şi

(ii) Modelul complet (inclusiv variabilele climatului investiţional) este estimat cu ajutorul

datelor doar pentru anii 2005 şi 2009, pentru a corespunde cu anchetele PECA disponibile. De

fapt, „imputăm” răspunsurile din ancheta PECA în datele AARF, pe baza caracteristicilor

companiilor – mărimea (mică, medie sau mare, după cum este definit în PECA), amplasarea (în

Chişinău şi nu în Chişinău), vârsta (companii nou lansate (mai puţin de cinci ani) şi vechi), sector

(ISIC de 2 cifre) şi forma de proprietate (de stat, privat, străin). Astfel, pentru fiecare companie au

fost generate cinci valori, privind fiecare variabilă a climatului investiţional menţionată mai sus,

în baza mărimii, sectorului, formei de proprietate, amplasării şi vârstei companiei. Ulterior, s-a

făcut media acestor cinci valori, obţinându-se în rezultat câte o observare per companie pentru

fiecare variabilă IC. Această metodă de „cinci criterii” de imputare reprezintă o îmbunătăţire faţă

de metoda a două criterii (bazată pe media regiune-industrie) descrisă de Stucchi (2007)31

pentru

(a) rezolvarea ratelor mici de răspuns cu privire la variabilele IC şi (b) rezolvarea posibilelor

aspecte endogene ale variabilelor IC, precum şi a mediilor ţară-amplasare-mărime-vârstă

conform Alam şi alţii (2008).32

Trebuie făcută o remarcă în privinţa punctului (ii): valabilitatea rezultatelor va depinde de (a)

măsura în care companiile intervievate în ancheta PECA sunt reprezentative pentru economia

moldovenească, ceea ce este deja o prezumţie implicită a exerciţiului PECA şi (b) prezumpţia că

în baza caracteristicilor companiilor există careva omogenitate în experienţele legate de

constrângerile climatului investiţional. Spre exemplu, companiile mari ar putea avea capacitatea

de a realiza activităţi de cercetare şi dezvoltare, spre deosebire de companiile mai mici, totuşi

răspunsurile pozitive la întrebarea PECA „dacă firmele realizează sau nu activităţi de cercetare şi

dezvoltare” vor fi denaturate puternic în direcţia companiilor mari. În mod similar, companiile

din sectorul de producere ar putea fi mai constrânse de deficitul de forţă de muncă calificată decât

companiile din sectorul primar. În cele din urmă, amplasarea companiilor (distanţa de la pieţe) ar

putea influenţa importanţa infrastructurii proaste de transport, drept una din constrângeri.

31

R. Stucchi (2007), Hands-On Training on the Investment Climate and Firms’ Performance (trad. Instruire practică

privind climatul investiţional şi performanţa companiilor). Banca Mondială. 32

Alam, A, şi alţii. Unleashing Prosperity: Productivity Growth in Eastern Europe and the Former Soviet Union (trad.

Dezlănţuirea sărăciei: Creşterea productivităţii în Europa de Est şi Fosta Uniune Sovietică). Banca Mondială.

Numeroase studii ICA şi analiza PECA arată că aceste caracteristici ale companiei explică

caracterul eterogen al răspunsurilor din cercetarea climatului investiţional.33

Modelele sunt analizate cu estimatori robuşti. Tabelul A4.1 prezintă rezultatele legăturii dintre

productivitate şi caracteristicile companiei în perioada 2003-2009 (rezultatele din Tabelul 1 sunt

asemănătoare celor obţinute când au fost folosite doar datele pentru anii 2005 şi 2009), pe când

Tabelul A4.2 prezintă rezultatele impactului climatului investiţional asupra productivităţii,

utilizând datele pentru anii 2005 şi 2009 (în scopul unei exprimări concise, în Tabelul A4.2 sunt

prezentate doar variabilele IC semnificative).

Tabelul A4.1: Productivitate şi caracteristicile companiei în 2003-2009

Variabile explicative Coeficient t-stat

Factori de prod. Capital nominal 0,03 23,2***

Materiale nominale 0,69 127,50***

Forţă de muncă nominală 0,18 36,48***

Mărimea companiei Mare 0,50 18,6***

Medie 0.35 20.4***

Mică 0.22 24.1***

Vârsta companiei Vârsta -0.003 -3.4***

Forma de propr. Privat n/a

De stat -0.27 -9.03***

Municipal -0.39 -10.96***

PPP -0.26 -10.04***

Cu capital străin 0.08 4.4***

Străină 0,14 5,8***

Industrie1 Primară n/a

De producere 0,13 8,9***

Servicii 0,31 22,5***

Locaţie2 Variabila Chişinău 0,22 28,49***

Cota pe piaţă Cota de vânzări 7,97 2,21**

Cota de angajaţi -4,29 -3,82***

Cota de capital de bază -1,01 -0,5

An Variabilă anuală 0,05 44,7***

Constante Constant -104,35 -43,72***

R2

0,77

*, **, *** indică semnificaţie la nivele de semnificaţie de 10%, 5%, şi 1%.

1- rezultatele prezentate supt pentru clasificarea ISIC de 1 cifră. Rezultatul obţinut la utilizarea clasificării de 2

cifre urmează aceleaşi tendinţe, adică industriile primare (cu excepţia celei miniere) au productivitate

semnificativ mai redusă decât sectoarele de producere şi de servicii. Companiile din sectorul serviciilor, în special

cele de intermediere financiară, imobiliare, educaţie, comerţ angro şi construcţii, au productivitatea cea mai înaltă

(în această ordine).

2 – O specificare alternativă a modelului care cuprinde toate 35 raioane (cu excepţia Chişinăului) a fost estimată

cu rezultate similare, adică toate regiunile au o productivitate mai mică decât Chişinău.

33

A se vedea A. Stone (2010). Investment Climate Enterprise Surveys in MENA (trad. Sondaje ale companiilor cu

privire la climatul investiţional în MENA). Informaţia succintă privind cunoştinţele şi învăţarea în MNA. A se vedea de

asemenea A. Escribano şi L. Guasch, Robust Methodology for Investment Climate Assessment on Productivity:

Application to Investment Climate Surveys in Latin America (trad. Metodologie robustă pentru evaluarea climatului

investiţional cu privire la productivitate: aplicarea sondajelor cu privire la climatul investiţional în America Latină).

Articole în lucru ale Universidad Carlos II, Madrid, iunie 2008.

Tabelul A4.2: Productivitatea şi climatul investiţional (2005 şi 2009)

Variabile explicative Coeficient t-stat

Intrarea factorilor de producţie Capital nominal 0,04 27,5***

Materiale nominale 0,65 293,4***

Forţă de muncă nominală 0,21 33,5***

Mărimea companiei Mare 0,71 20,0***

Medie 0,55 22,6***

Mică 0,32 26,7***

Vârsta companiei Vârsta -0,12 -7,3***

Forma de proprietate Privat n/a

De stat1 -0,14 -1,12

Municipal1 -0,18 -1,4

PPP2 0,40 1,94**

Cu capital străin 0,43 8,3***

Străină 0,65 11,53***

Industria Primară n/a n/a

De producere2 0,02 0,62

Servicii 0,19 11,5***

Amplasare Variabila Chişinău 0,72 7,11***

Cota pe piaţă în vânzări 7,01 5,98***

Cota pe piaţă Cota pe piaţă privind angajaţii -16,31 -3,26***

Cota pe piaţă privind capitalul

de bază 2,80 1,18

Climatul investiţional Cercetări 0,05 5,71***

(din analiza cu variabile

industriale de 2 cifre) Inspecţii 0,03 -1,75*

Infracţiuni -0,02 -2,56**

Audit -0,07 -7,89***

Timp de management -0,1 -4,85***

Mită 0,02 3,89***

Calificaţi3 0,02 5,11***

Necalificaţi -0,01 -1,66*

Instruiri3 0,02 5,4***

Studii universitare4 -0,03 -4,48***

Pierderi în tranzit -0,24 -7,46***

Zile de stoc5 0,02 4,38***

Utilizarea capacităţilor6 0,07 5,29***

Gender -0,01 -2,80***

Bandă largă 0,02 2,50**

Terenuri7 0,02 6,9***

Security8 0,02 4,48

Cons -0,76 -1,06

R2 0,80

Note:

1. Sectorul privat este mai afectat de climatul investiţional decât întreprinderile de stat,

adică diferenţa (în productivitate) dintre sectorul privat şi întreprinderile publice este

capturată de variabilele climatului investiţional.

2. Productivitatea superioară a sectorului de producţie în întregime în raport cu sectorul

primar este eclipsată, după justificarea climatului investiţional, adică sectorul agricol

este afectat grav de climatul investiţional.

3. Forţa de muncă calificată şi instruirea sunt importante doar dacă se folosesc variabile

industriale de 1 cifră, adică utilizând sectorul primar ca bază, sectoarele de producţie şi

servicii sunt mai productive (sau mai constrânse) cu forţă de muncă calificată decât

sectorul privat, iar companiile care oferă instruiri în aceste sectoare sunt mai productive.

4. Proporţia angajaţilor cu studii universitare este importantă şi pozitivă, dacă se folosesc

variabile industriale de 1 cifră. După cum şi s-a aşteptat, studiile universitare ar putea fi

relevante doar pentru companiile din sectorul de producere şi servicii.

5. Corelaţia pozitivă dintre productivitate şi zilele de stoc este nesemnificativă în analiza

industrie de 1 cifră. După cum şi s-a aşteptat, zilele de stoc pot fi relevante doar pentru

sectorul de producere şi posibil sectorul serviciilor.

6. Utilizarea capacităţilor este nesemnificativă în analiza de 1 cifră.

7. Accesul la terenuri este important pentru sectorul de producere şi servicii, adică în

clasificarea de 1 cifră a industriei.

8. Securitatea este la fel semnificativă doar dacă se folosesc variabile industriale de 1 cifră.