modulul 4, metode de instruire.pdf

12
 METODE DE INSTRUIRE Metoda expunerii Expunerea reprezintă comunicarea unor structuri informaţionale complexe, sub formă  preponderent verbală, organizată, de către unul sau mai mulţi lectori, unui auditoriu compus din elevi sau studenţi.  Avantaje şi dezavantaje ale utilizării expunerii Apar ca evidente următoarele situaţ ii în care este necesară folosirea  expunerii:   lipsa sau insuficienţa materialelor scrise pentru anumite capitole sau cursuri (manuale, cursuri universitare, culegeri de texte, volumele la care se fac trimiteri bibliografice etc);   nevoia ca elevii sau studenţii să aibă acces la cadrele didactice cele mai prestigioase ale instituţiei,  person alităţi r epreze ntative  ale disciplinei sau domeniului de conţinut studiat;   cadrul didactic are posibilitatea de a orienta elevii sau studenţii prin folosirea de sublinieri verbale şi gestuale, procedee oratorice, reveniri, sintetizări, analogii etc.;   elevii sau studenţii pot fi atenţionaţi operativ în legătură cu materiale nou apărute (care nu figurează în listele bibliografice incluse în curs sau manual) sau în legătură cu relaţiile dintre aceste materiale noi şi cele deja studiate;  elevii sau studenţii pot fi motivaţi pentru studiul disciplinei prin elemente ale personalităţii profesorului;    predominanţa unui învăţământ tradiţional, combinată cu i nsu -ficienţ a mijloacelor de învăţământ necesare utilizării altor metode . Pe de altă parte, dezavantajele utilizării expunerii sunt cele frecvent menţionate în legătură cu metodele de învăţământ tradiţionale :  este centrată pe activitatea profesorului;    pune accentul pe predare şi nu pe învăţare;   elevul sau studentul este, de r egul ă, privit ca „obiect” al instruirii ;  neglijează dezvoltarea abilităţilor de studiu personal;   favorizează dezvoltarea unei atitudini de „pasivitate educaţio -nală” la elevi sau studenţi.   are un redus caracter aplicativ;   nu valorifică resursele muncii în echipă;    promovează relaţii autoritare şi de distanţă ps ihologică între profesori şi elev i sau studenţi.  Punând în balanţă avantajele şi dezavantajele utilizării expunerii, se poate concluziona că aceasta este încă o metodă de învăţământ indispensabilă, cu deosebire în cazul instituţiilor care se confruntă cu  probleme legate de creşterea efectivelor, insuficienţa spaţiilor de învă -ţământ, insuficienţa materialelor scrise.  

Upload: dariastefania

Post on 04-Oct-2015

5 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

  • METODE DE INSTRUIRE

    Metoda expunerii

    Expunerea reprezint comunicarea unor structuri informaionale complexe, sub form preponderent verbal, organizat, de ctre unul sau mai muli lectori, unui auditoriu compus din elevi sau studeni.

    Avantaje i dezavantaje ale utilizrii expunerii

    Apar ca evidente urmtoarele situaii n care este necesar folosirea expunerii:

    lipsa sau insuficiena materialelor scrise pentru anumite capitole sau cursuri (manuale, cursuri universitare, culegeri de texte, volumele la care se fac trimiteri bibliografice etc);

    nevoia ca elevii sau studenii s aib acces la cadrele didactice cele mai prestigioase ale instituiei, personaliti reprezentative ale disciplinei sau domeniului de coninut studiat;

    cadrul didactic are posibilitatea de a orienta elevii sau studenii prin folosirea de sublinieri verbale i gestuale, procedee oratorice, reveniri, sintetizri, analogii etc.;

    elevii sau studenii pot fi atenionai operativ n legtur cu materiale nou aprute (care nu figureaz n listele bibliografice incluse n curs sau manual) sau n legtur cu relaiile dintre aceste materiale noi i cele deja studiate;

    elevii sau studenii pot fi motivai pentru studiul disciplinei prin elemente ale personalitii profesorului;

    predominana unui nvmnt tradiional, combinat cu insu-ficiena mijloacelor de nvmnt necesare utilizrii altor metode.

    Pe de alt parte, dezavantajele utilizrii expunerii sunt cele frecvent menionate n legtur cu metodele de nvmnt tradiionale:

    este centrat pe activitatea profesorului;

    pune accentul pe predare i nu pe nvare;

    elevul sau studentul este, de regul, privit ca obiect al instruirii;

    neglijeaz dezvoltarea abilitilor de studiu personal;

    favorizeaz dezvoltarea unei atitudini de pasivitate educaio-nal la elevi sau studeni.

    are un redus caracter aplicativ;

    nu valorific resursele muncii n echip;

    promoveaz relaii autoritare i de distan psihologic ntre profesori i elevi sau studeni.

    Punnd n balan avantajele i dezavantajele utilizrii expunerii, se poate concluziona c aceasta este nc o metod de nvmnt indispensabil, cu deosebire n cazul instituiilor care se confrunt cu probleme legate de creterea efectivelor, insuficiena spaiilor de nv-mnt, insuficiena materialelor scrise.

  • De aici, rezult necesitatea dezvoltrii competenei n utilizarea eficient a acesteia.

    Pregtirea expunerii

    Incubaia. Chiar n situaia n care expunerea este doar reactua-lizat, este recomandabil ca pentru un timp subiectul s fie considerat a fi nou. Fr a se face apel la textul deja pregtit, se vor face notaii privind obiectivele expunerii, idei noi ce urmeaz a fi atinse, vizualizri utilizabile, exerciii, surse de documentare.

    Planul. ntr-o a doua etap se va realiza un plan al expunerii, care va valorifica informaiile colectate n anii de studiu precedeni, privind elementele asupra crora au aprut dificulti de nelegere sau secvenele lipsite de relevan.

    Noutile. Cadrul didactic va selecta elementele de cunoatere noi ce vor fi introduse n textul expunerii. n legtur cu acestea, profe-sorul i va defini un punct de vedere personal i va explora diferite modaliti prin care s le confere concizie, claritate i interes.

    Materialele de suport. Vor fi elaborate schiele pentru vizualizri, scheme recapitulative, aplicaii practice, alte elemente de suport consi-derate necesare de ctre cadrul didactic.

    Textul. Va fi elaborat textul expunerii.

    Discuii. Expunerea, elevii sau studenii, ca i cadrul didactic vor beneficia dac textul expunerii va fi discutat cu colegii de catedr sau cu unul sau doi colegi cu experien, care vor fi rugai s fac sugestii i comentarii.

    Tehnicile caracteristice pentru expunere

    Tehnici de motivare

    Tehnica momentelor critice

    n esen, tehnica presupune prezentarea unor controverse tiin-ifice, legate de unele elemente de coninut ale expunerii.

    Cadrul didactic nu i va prezenta de la nceput punctul de vedere. El va prezenta pe rnd, cu obiectivitate, argumentele sau demonstraiile ce se aduc n sprijinul punctelor de vedere controversate, lsnd timp auditoriului pentru a analiza informaiile i a cuta o soluie.

    n cazul n care lectorul a adoptat o atitudine de maxim neutra-litate n contextul utilizrii tehnicii, se ajunge ntr-o situaie tipic de disonan cognitiv, care are drept consecin apariia de ateptri privind furnizarea unor precizri i suplimentri de informaie din partea cadrului didactic. Acesta este momentul critic. Nu se va abuza n utili-zarea tehnicii, dou-trei momente critice pe parcursul unei expuneri fiind suficiente.

    Tehnica opoziiei

    n esen, tehnica presupune prezentarea n opoziie a unor teorii, opinii, soluii, realizri tehnice separate prin mari intervale temporale sau spaiale.

    Tehnica este utilizabil ndeosebi de cadrele didactice care sunt bine familiarizate cu evoluia concepiilor sau teoriilor din domeniul de cunoatere abordat, punerea n opoziie a unor concepii dominante n anumite epoci constituind un bun exemplu n acest sens.

  • Tehnica ntrebrilor problem

    Denumirea tehnicii constituie i esena acesteia. Lipsa unei precizri de tipul ... la care va solicita rspunsuri din partea audito-riului are rostul ei. Nu ntotdeauna este necesar s fie formulate rspunsuri. ntrebrile pot fi i retorice.

    Important este ns ca, de fiecare dat, dup formularea unei ntrebri problem s se fac o pauz.

    Momentul cel mai recomandabil pentru utilizarea tehnicii este la nceputul expunerii. Dup cum se poate observa, o ntrebare problem a fost folosit i n prima parte a expunerii de fa.

    Tehnica prezentrii unor puncte de vedere personale

    n esen, tehnica presupune formularea i prezentarea unor puncte de vedere personale, cu elemente de originalitate, n legtur cu unele elemente de coninut ale expunerii.

    Efectul de stimulare a motivaiei este explicabil prin semnalele implicite pe care le genereaz utilizarea tehnicii: cadrul didactic este puternic implicat n studiul disciplinei, cadrul didactic este creativ, cadrul didactic are suficient ncredere i suficient respect fa de auditoriu pentru a mprti punctele sale de vedere, disciplina nu este un corp osificat de enunuri, ci un domeniu al cunoaterii deschis nnoirilor.

    Tehnici de facilitare a nelegerii

    Tehnica inductiv

    Esena tehnicii const n utilizarea unor serii de exemple i argumente pentru a se asigura nelegerea regulilor, conceptelor, legilor sau generalizrilor.

    Tehnica deductiv

    Esena tehnicii const n utilizarea ca punct de plecare a unei definiii, n legtur cu care furnizeaz exemple sau explicaii privind modul n care conceptul, legea sau principiul se aplic n situaii concrete.

    Tehnica expunerii genetice

    Esena tehnicii const n prezentarea diferitelor niveluri explicative la care s-a concretizat n timp o teorie sau a diferitelor tipuri de tehnici sau proceduri care au condus la creterea gradual a eficienei unei anumite perspective metodologice.

    Tehnica analogiilor

    Esena tehnicii const n utilizarea de analogii, pornind de la elemente bine cunoscute sau care nu pun probleme de nelegere auditoriului.

    Tehnica dialogului oratoric

    Esena tehnicii const n utilizarea unor secvene de ntrebri i rspunsuri care pot dezvolta gradual explicaii ale unor fenomene complexe, sau care pot familiariza auditoriul cu limba strin vie, vorbit curent n ara de origine.

  • De subliniat este faptul c tehnica dialogului oratoric are, pe lng valenele de facilitare a nelegerii, i semnificative valene motivatoare.

    Tehnica demonstrrii prin date statistice

    Esena tehnicii const n utilizarea de date statistice structurate n tabele sau grafice, pentru facilitarea nelegerii unor uniti de coninut.

    Solicitarea memorrii de date statistice nu se ncadreaz ntre procedurile recomandate pentru aceast tehnic.

    Pe de alt parte, utilizarea n tandem a acestei tehnici cu tehnica formulrii de ntrebri problem este recomandabil, solicitndu-se, de exemplu, interpretarea graficelor de ctre elevi sau studeni.

    Tehnica demonstrrii prin folosirea mijloacelor audio-vizuale

    Esena tehnicii const n utilizarea foliilor transparente, nregis-trrilor video i audio, montajelor audio-vizuale complexe.

    Pe lng efectul direct de facilitare a nelegerii care rezult din diversificarea modalitilor de codificare a informaiei, exist i efecte indirecte, care rezult a) din posibilitile crescute ale profesorului de a pstra contactul vizual cu auditoriul, de a nregistra semnalele care sugereaz dificulti de nelegere sau de adaptare la ritmul expunerii, b) din ctigul de timp pentru explicaii suplimentare.

    Tehnici de suplimentare i structurare a informaiei

    Tehnica distribuirii unor materiale pregtite din vreme

    n msura n care exist resursele tehnice necesare, cadrul didacticva distribui elevilor sau studenilor, naintea nceperii expunerii, materiale coninnd obiective ale acesteia, indicaii bibliografice, scheme sau formule eseniale, scheme oarbe (care urmeaz a fi completate n timpul expunerii), eventual un rezumat sau planul expunerii.

    Tehnica surselor suplimentare de informare

    Esena tehnicii const n utilizarea, pentru unele secvene ale expunerii, la citarea unor relatri sau mrturii de epoc, prezentarea de documente autentice sau facsimile.

    Plasat prin logica expunerii n rndul tehnicilor de suplimentare a informaiei, tehnica surselor suplimentare are o funcionalitate complex, avnd concomitent valene motivatoare i de facilitare a nelegerii.

    Tehnici de persuasiune

    Tehnica prezentrii libere i a contactului vizual

    Esena tehnicii const n asigurarea independenei discursului profesorului de textul scris al expunerii, care va fi utilizat preponde-rent pentru asigurarea ordinii i coerenei expunerii.

    Pstrarea contactului vizual cu auditoriul asigur att un beneficiu de imagine deloc neglijabil, dar, de asemenea, permite ajustarea permanent a ritmului expunerii i selecionarea judicioas a tehnicilor de natur s asigure succesul acesteia.

  • Tehnica sublinierii verbale i gestuale

    Esena tehnicii const n utilizarea, de preferin concomitent, a sublinierilor verbale i gestuale, pentru a evidenia secvene ale expunerii sau pentru a structura situaia de nvare.

    Sublinierea verbal poate fi realizat prin accent, modificare a ritmului emisiei verbale, modificarea volumului sau tonului vocii.

    Sublinierea gestual poate nregistra o complexitate puin aparent la prima vedere. Se apreciaz c micrile de instruire ale profesorului pot avea drept scop:

    controlul participrii u micrile de supraveghere, indicarea elevilor sau studenilor cu mna sau cu degetul, ridicarea sprncenelor n mod interogativ, punerea minii n spatele urechii etc.;

    obinerea comportamentului de atenie baterea din palme, lovirea repetat a pupitrului, ducerea degetului la buze, deplasarea prin sala de clas sau curs etc.;

    sublinierea z micarea minii, a capului sau trunchiului la pronunarea unor cuvinte;

    ilustrarea z micarea minii n scopul descrierii nonverbale a unui obiect, efectuarea unor micri de direcionare etc.;

    interpretarea unui rol sau a unei pantomime.

    Metoda discuiei dirijate

    Metoda discuiei dirijate poate fi definit ca un ansamblu de tehnici de comunicare i interaciune ntre cadrul didactic i un grup de elevi sau studeni, prin care se urmrete mobilizarea grupului la efectuare unor analize, explorarea iniial sau aprofundarea unor teme, concepte sau probleme, prin abordarea unei secvene prestabilite de teme de discuie.

    Avantajele utilizrii metodei discuiei dirijate

    ntre avantajele asociate cu utilizarea metodei discuiei dirijate sunt frecvent citate urmtoarele:

    sunt activate i valorificate elementele de cunoatere i abilitile de care dispun membrii grupului;

    este posibil extinderea i optimizarea capitalului de cunoatere i abiliti aflat n posesia participanilor;

    este posibil realizarea de structurri i restructurri ale elementelor de cunoatere aflate n posesia participanilor;

    este posibil realizarea transferului acestor elemente n noi situaii sau contexte;

    este posibil dezvoltarea unui climat favorabil intercunoaterii i colaborrii ntre membrii grupului;

    este favorizat dezvoltarea abilitilor de a evalua definiii, puncte de vedere sau soluii;

    este favorizat dezvoltarea gndirii divergente a participanilor.

  • Pregtirea unei discuii dirijate

    Valorificarea potenialului educaional al discuiei dirijate este dependent de pregtirea judicioas a acesteia, pregtire care se concre-tizeaz n parcurgerea unei serii de etape:

    1. Stabilirea obiectivelor discuiei. n stabilirea obiectivelor se va avea n vedere menionarea explicit a elementelor de cunoatere, abilitilor sau, eventual, atitudinilor care se doresc valorificate, structurate, aplicate sau transferate.

    2. Analiza subiectului. La nivelul acestei etape, urmeaz a se stabili succesiunea etapelor logice necesare pentru realizarea obiectivelor.

    3. Definitivarea succesiunii tematice. La nivelul acestei etape, urmeaz a se stabili succesiunea temelor ce vor fi aduse n discuie, de preferin sub forma unei succesiuni de ntrebri. Numrul de compo-nente ale listei de teme, n corelaie cu contribuiile ateptate din partea participanilor, pot conduce la o estimare a intervalului de timp necesar pentru finalizarea discuiei.

    4. Elaborarea introducerii. Funcionalitatea introducerii este aceea de a motiva participanii i de a uniformiza capitalul de cunoatere i abiliti cu care acetia abordeaz discuia.

    5. Asamblarea planului discuiei. La nivelul acestei etape, se redacteaz forma final a planului discuiei, care poate cpta noi elemente fa de cele sugerate de etapele 2 i 3, provenind din modul n care a fost elaborat introducerea.

    Tehnici caracteristice pentru metoda discuiei dirijate

    Tehnica dimensiunii optime a grupului

    Cadrul didactic va ine seama de experiena practic acumulat prin utilizarea acestei metode, care indic dimensiuni optime ale grupului avnd drept limite 20-30 participani.

    Tehnica facilitrii spaiale a comunicrii

    Cadrul didactic va ncuraja participanii s adopte o aezare care s le permit stabilirea contactului vizual cu colegii de discuie. Aezarea n semicerc sau n cerc reprezint primele dou opiuni de luat n consideraie.

    Tehnica pregtirii i anunrii temelor cheie

    Lista cuprinznd temele cheie ale discuiei se va afla n posesia cadrului didactic, iar acesta poate fi cel ce va enuna fiecare nou tem de discuie.

    Tehnica orientrii discuiilor prin sintetizri i reformulri

    Cadrul didactic va prefera s orienteze discuiile prin sintetizri i reformulri ale contribuiilor participanilor.

    Tehnica moderrii

    n contextul acestei metode, tehnica presupune n principal egalizarea participrii i stimularea, respectiv controlul liderilor de discuii productivi sau contra-productivi, care se afirm n cadrul grupului.

    Tehnica ntrebrilor inversate

  • Tehnica presupune returnarea unei ntrebri formulate de un participant, chiar ctre acesta.

    Tehnica ntrebrilor releu

    Tehnica presupune returnarea unei ntrebri primite de cadrul didactic de la un participant, ctre un alt participant sau chiar ctre ntregul grup.

    Tehnica ntrebrilor de revenire

    Tehnica presupune formularea unei ntrebri adresate grupului sau unui participant, pornind de la o contribuie adus de un partici-pant anterior, ntr-un moment nepotrivit.

    Tehnica ntrebrilor imperative

    Tehnica presupune formularea categoric i necondiionat a unei solicitri de rspuns, adresate specific unui anumit participant.

    Tehnica ntrebrilor de controvers

    Tehnica presupune formularea i adresarea ctre grup a unei ntrebri despre care cadrul didactic are convingerea c va mpri participanii n mai multe tabere.

    Tehnica promovrii unui punct de vedere n cazul unei divergenemajore

    Tehnica presupune furnizarea de ctre profesor a unui punct de vedere, n situaia n care nu se poate ajunge, ntr-un interval de timp rezonabil, la o perspectiv cu care cea mai mare parte a membrilor s fie de acord.

    Metoda dialogului

    Metoda dialogului poate fi definit ca un ansamblu de tehnici de comunicare i interaciune ntre cadrul didactic i elevi sau studeni, care urmresc obinerea unor rezultate de nvare sau colectarea de informaii necesare unui demers evaluativ printr-o succesiune de ntrebri i rspunsuri, ntr-un context n care profesorul deine un nalt nivel de control asupra situaiei.

    Avantaje i dezavantaje ale utilizrii metodei dialogului

    n general vorbind, avantajele i dezavantajele deja menionate cu referire la metoda discuiei dirijate sunt de actualitate pentru metoda dialogului, cu excepia referirilor la dezvoltarea unui climat favorabil intercunoaterii i cooperrii ntre membrii grupului.

    Fa ce cele deja menionate, este de subliniat faptul c struc-turarea mai evident a situaiei de nvare i controlul exercitat la un nivel superior de cadrul didactic permit utilizarea convorbirii pentru colectarea de informaii la nivel individual, privind nivelul de perfor-man n stpnirea unor rezultate de nvare specifice.

    Tehnici caracteristice pentru metoda dialogului

    Tehnica nlnuirii ntrebrilor

    Tehnica presupune renunarea la supraevaluarea inspiraiei de circumstan i pregtirea din timp a seriei de ntrebri care, mpreun cu rspunsurile furnizate de elevi sau studeni, s favorizeze fie

  • obinerea rezultatelor de nvare dorite, fie colectarea unor date de evaluare cu niveluri acceptabile de validitate i fidelitate.

    Tehnica folosirii unor tipuri de ntrebri adecvate rezultatelor de nvare dorite

    Tehnica presupune, pe de o parte, utilizarea preferenial a ntre-brilor deschise n legtur cu rezultate de nvare de nalt complexi-tate i a ntrebrilor nchise pentru rezultate de nvare de redus complexitate. Pe de alt parte, tehnica presupune diversificarea tipologiei ntrebrilor formulate de cadrul didactic, pentru a realiza un acord fin ntre ntrebri i rezultatele urmrite. ntre tipurile de ntrebri utilizabile din aceast perspectiv pot fi menionate:

    ntrebri de clarificare a sensului: Ce nelegei prin ... ?

    ntrebri de elaborare: Se pot spune mai multe n legtur cu ...?

    ntrebri care solicit argumente: Ce ne determin s credem c ...?

    ntrebri factuale: Cte tipuri de temperamente a identificat Hippocrat?

    ntrebri care solicit exemple: V aducei aminte o situaie concret de acest tip?

    ntrebri de demonstrare: Poi s ne ari cum ai reaciona ntr-o asemenea situaie?

    Tehnica sancionrii imediate a rspunsurilor

    Tehnica presupune ca profesorul s reacioneze imediat la fiecare dintre rspunsurile primite, fie prin ncurajri verbale sau gestuale, fie prin aducerea coreciilor necesare pentru rspunsurile eronate.

    Tehnica dozrii timpilor de rspuns

    Tehnica presupune ca, n funcie de obiectul i complexitatea ntrebrii, s ofere un timp de gndire pentru pregtirea i formularea rspunsului. Timpul astfel alocat nu va depi dou minute, chiar i n cazul unor ntrebri foarte dificile.

    Tehnica asigurrii unui suport perceptiv pentru ntrebri

    Tehnica presupune utilizarea unor modele, aciuni demonstrative, vizualizri sau nregistrri video i/sau audio ca suport sau ca obiect al unor ntrebri.

    Tehnica solicitrii unor rspunsuri pe fond acional

    Tehnica presupune solicitarea unor rspunsuri care s nu fie exclusiv verbale, ci s presupun demonstrarea unor abiliti de diferite niveluri de complexitate.

    Metoda problematizrii

    n esen, metoda problematizrii presupune utilizarea unui complex de tehnici pentru obinerea de rezultate de nvare consecutiv formulrii de rspunsuri la ntrebri problem, sau rezolvrii de probleme sau situaii problem.

    Distincia dintre cele trei tipuri de solicitri, fiecare mai complex dect cealalt, poate fi operat n maniera urmtoare:

  • ntrebarea-problem solicit de regul formularea unui rspuns n domeniul tematic al cauzalitii, De ce... ? ex.: De ce este necesareducaia parental?

    problema solicit, de regul, gsirea unei soluii de rezolvare a unei situaii noi, pornind de la elemente de cunoatere i abiliti deja stpnite, Cum... ? ex.: Cum poate fi investigat imaginea de sine la precolari?

    situaia problem solicit inclusiv identificarea mijloacelor pentru gsirea soluiilor, care pot fi multiple, fiecare avnd asociate avantaje i dezavantaje, Care sunt soluiile pentru... ? ex.: Cum poate fi eliminat decalajul dintre caracteristicile psihologice ale elevilor i solicitrile colare?

    Avantajele utilizrii metodei problematizrii

    Activizeaz intens mecanismele cognitive ale elevilor sau stu-denilor, n special prin mecanismele disonanei cognitive.

    Devin accesibile rezultate de nvare complexe, cum ar fi analiza, sinteza, evaluarea, gndirea divergent, creativitatea.

    Dezvolt atitudini favorabile fa de procesul de nvmnt i fa de cadrele didactice.

    Dezvolt abiliti de cooperare n situaii de grup, ca i abiliti de asumare a conducerii n situaii de grup.

    Tehnici caracteristice pentru metoda problematizrii

    Tehnica solicitrii iniiale

    Tehnica presupune ca stimulul utilizat pentru declanarea nvrii ntrebare problem, problem sau situaie problem s fie caracterizat de:

    autenticitate z aceasta presupune ca stimulul ori s fie asociat cu o nevoie real resimit de participani, ori s fie perceput ca o component real sau posibil a vieii psihologice individuale sau a realitii fizice, economice sau sociale;

    complexitate z aceasta nseamn c stimulul va avea o structur suficient de complex pentru a nu avea o soluie evident sau deja prezentat ca atare n secvene de instruire anterioare;

    conflictualitate z aceasta nseamn c stimulul va fi caracte-rizat de contradicii ntre soluii i cunotinele i abilitile elevilor sau studenilor (nu ntre acestea i caracteristicile dezvoltrii cognitive ale acestora).

    Tehnica gruprii

    Tehnica presupune expunerea la situaia de nvare a unor grupuri de 5-8 elevi sau studeni, care vor fi pui n situaia de a coopera pentru rezolvarea sarcinii.

    Tehnica alocrii timpului

    Tehnica presupune gestionarea timpului disponibil, astfel nct s poat exista att posibilitatea fizic a explorrii tuturor dimensiunilor situaiei stimul, a elementelor disponibile pentru facilitarea

  • rezolvrii problemei, a alternativelor de soluionare, ct i posibilitatea prezentrii soluiilor de ctre raportorii grupurilor i discutarea n cadru larg a acestora.

    Tehnica moderrii

    Moderarea dezbaterilor generale va avea drept obiectiv constatarea de ctre participani a diversitii soluiilor la aceeai problem, a diversitii posibilitilor de utilizarea a rezultatelor de nvare anterior achiziionate i a evalurii comparative a progreselor de cunoatere realizate.

    Cadrul didactic va prefera s ncurajeze prezentarea succesiv a contribuiilor tuturor raportorilor, pentru ca doar apoi s ncurajeze dezbaterile generale.

    Interveniile de moderare ale cadrului didactic se vor concretiza preferenial n ntrebri i reformulri.

    ntrebrile pot fi:

    ntrebri de clarificare a mesajului R Ce nelegei prin ... ?, Cnd spunei ... ce avei n vedere?

    ntrebri de elaborare u Ai putea s spunei mai multe ...?

    ntrebri care solicit argumente a Ce v face s afirmai c ...?, Care este dovada c ...?

    ntrebri care solicit exemple & Putei s-mi dai un exemplu ... ?

    ntrebri de demonstrare & Cum trebuie procedat n aceast situaie?

    ntrebri de clarificare a semnificaiilor s Ce concluzie tragei dvs de aici?

    Reformulrile pot fi:

    Rezumatul reflexiv s semnalizeaz atenia, nelegerea aportului adus de membrii grupurilor, acceptarea contribuiei i recompensarea acesteia;

    Rezumatul de clarificare & S vedem dac am neles bine punctul dv de vedere: ...

    Rezumatul tematic e Ai nceput prin a vorbi despre ... apoi ai trecut la ... i, n sfrit, v-ai referit la ... Care dintre aceste aspecte credei c ar trebui aprofundat mai nti?

    Metoda demonstrrii

    Metoda demonstrrii reprezint o utilizare specific educaional a observaiei dirijate, fiind destinat mobilizrii unei largi diversiti de mecanisme perceptive, pentru obinerea unor rezultate de nvare de tipul cunoaterii i nelegerii.

    O prim remarc general care se impune a fi fcut se refer la demonstrare, ca metod de elecie pentru nvmntul primar i nv-mntul secundar inferior, n cadrul crora, corespunztor concepiei piagetiene, aceasta este cea mai eficient n raport cu operaiile concrete accesibile elevilor.

    Pe de alt parte ns, renunarea la utilizarea demonstrrii este contraproductiv, att din perspectiva elevilor (inegalitile dezvoltrii cognitive i distribuia neomogen a abilitilor

  • cognitive), ct i din punctul de vedere al instituiilor de nvmnt (specificul disciplinelor de studiu sau domeniilor de coninut i diversitatea rezultatelor de nvare urmrite n cadrul acestora).

    Tipologia demonstrrii

    Demonstrarea nemijlocit

    n acest caz, sunt utilizate pentru demonstrare componente ale domeniului de realitate abordat de disciplin sau de domeniul de coninut.

    Putem astfel avea de a face cu componente ale scheletului unui dinozaur, diferite tipuri de

    roci, organe interne ale unui corp uman ntr-o sal de disecie, aparatur de laborator etc.

    Demonstrarea de substituie

    n acest caz, sunt utilizate mijloace didactice de substituie, cum ar fi machete, mulaje, modele, fotografii, plane, desene realizate pe tabl sau pe folie de retroproiector, imagini, scheme sau grafice pe folie de retroproiector (ex.: piramida nevoilor umane fundamentale a lui Maslow), diapozitive,

    nregistrri audio sau video, transmisii directe radio sau TV, materiale accesate pe Internet.

    Demonstrarea acional

    n acest caz, profesorul actualizeaz comportamente relevante pentru secvenele instruirii, de exemplu legate de stabilirea relaiilor cu clientul n consiliere, sau mesaje nonverbale care sugereaz interes, rezerv sau ostilitate, efectuarea unui instructaj pentru aplicarea unui test.

    Demonstrarea prin experiene de laborator

    n acest caz, sunt utilizate resursele unor laboratoare pentru a se demonstra rezultatele interaciunii ntre diferite substane, dispozitive, indivizi sau grupuri.

    Tehnici ale demonstrrii

    Tehnica pregtirii prealabile

    Tehnica presupune evitarea sistematic a improvizrii i preg-tirea din timp, n condiii de calitate tehnic, fie a materialelor pentru demonstrare nemijlocit, fie a materialelor pentru demonstrare de substituie, fie a scenariului demonstrrii acionale sau de laborator.

    Tehnica orientrii iniiale

    Tehnica presupune utilizarea de indicaii de orientare naintea utilizrii demonstrrii. Printre elementele de orientare se pot numra urmtoarele:

    obiectivele urmrite de demonstrare i efectele favorabile asupra cunotinelor i abilitilor elevilor sau studenilor;

    cunotine i abiliti deja stpnite de elevi sau studeni care sunt asociate cu demonstrarea ce urmeaz a fi efectuat;

    elemente relevante privind protecia mediului, protecia participanilor sau protecia sau securitatea muncii (dac este cazul);

  • principalele etape sau elemente ale demonstrrii;

    elementele de deosebit interes asupra crora urmeaz a fi direcionat atenia elevilor sau studenilor.

    Tehnica furnizrii de indicaii de orientare pe parcursul demonstrrii

    Tehnica presupune acompanierea demonstrrii cu indicaii i explicaii. Printre indicaiile i explicaiile furnizate se pot numra:

    indicaii de dirijare a ateniei;

    indicaii privind ordinea evenimentelor sau configuraia specific a celor demonstrate;

    indicaii privind cauzele sau motivele pentru care evenimentele sau elementele au o anumit ordonare sau o anumit structur.

    Tehnica demonstrrii secveniale

    n cazul n care urmeaz a fi predat o procedur complex, cuprinznd mai multe etape cu semnificaie proprie, acestea vor fi demonstrate separat, cu furnizarea de indicaii prealabile i de parcurs, urmnd ca asamblarea componentelor s se realizeze n final.

    Tehnica solicitrii de descrieri i explicaii

    Tehnica presupune solicitarea din partea elevilor sau studenilor a unor descrieri i explicaii ale celor demonstrate. Efectele favorabile ale utilizrii acestei tehnici sunt legate att de facilitarea nelegerii, ct i de facilitarea stocrii i reamintirii elementelor de cunoatere implicate de demonstrare.

    Tehnica furnizrii de indicaii finale

    Tehnica presupune ncheierea demonstrrii cu un rezumat al evenimentelor i indicaii suplimentare privind contextul n care elementele demonstrate urmeaz a fi ncadrate, din punctul de vedere al nvrii.