1 2

3

Alexandru Boris

şi . George Valeriu

Armonii divine modificate genetic

De la cuvântul lui Dumnezeu la cuvântul omului

Poezii

4

Editura MARIA-CRISTINA Str. I.L. Caragiale nr. 24, Câmpulung, Argeş, România Tel / Fax: 0248 510 688 e-mail: clepsydra@clicknet.ro

Editori: Maria Cristina Pitulan, George Valeriu şi Alexandru Boris Coşciug © Copyright Editura Maria Cristina, 2009 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Alexandru Boris şi George Valeriu

Armonii divine modificate genetic – De la cuvântul lui Dumnezeu la cuvântul omului / Alexandru Boris şi George Valeriu

Câmpulung, Argeş, Decembrie 2009, Editura Maria Cristina ISBN 978-606-92107-2-7

Toate responsabilitǎţile şi drepturile rezervate autorilor,

5

Din ciclul “ Dumnezeu, omul şi managementul creaţiei”

Paşi siguri pe drumul cunoaşterii

înţelepciunii lui Dumnezeu prin înţelepciunea omului.

“Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.”

Pildele lui Solomon – 25.2

Ilustra ţia: prof. Despina Stoica, prof. Eduard Minasian, Alexandru Coşciug şi poze din albumul familiei

Coperta 1 – Centrale electrice eoliene pe ruta A5

California, San Francisco – Los Angeles “Dumnezeu a pus Sufletul Lui în spirala de ADN. Omul pune sufletul lui în morile de vânt.” Coperta 4 – Parcul natural Goden Gate, San Francisco Oglinda lacului Staw Lake şi reflexiile din ea îmi aduc aminte de

o glumă spusă de marele comic român, Mircea Crişan, care, obligat să încheie show-ul televizat înainte de ora de începere a telejurnalului în care se prezentau marile realizări ale comunismului ce nu sufereau amânare, se adresează publicului astfel:

“La marginea lacului, Leana mulge vaca. În lac se vede invers.” Câtă asemănare există între această glumă şi modul de

interpretare ştiinţifică a apariţiei vieţii! “Dumnezeu a creat lumea. În lume se vede invers.”

Cuvinte scrise din suflet, despre suflet şi pentru sufletul celui vrednic să deschidă

Cartea Sufletului lui Dumnezeu!

6

Pagina tipografiei

7

Cuprins

Prefaţă – Armonii matematice în natură……………….......... 11 Politica Asigurării Calităţii Cunoaşterii…………..……........… 32 (Knowledge Quality Assurance Policy) 1. Anecdotă – Coşmarul unui student medicinist…...….........… 41 (The student nightmare) 2. Managementul înţelepciunii………………………….........….. 45 (The total knowledge management) 3. “Mirabila sămânţă”… are GPRS!............................................ 51 (The heavenly seed … has bio-GPRS) 4. Scrisul printre gene (Writing in the genes)…...……………….. 53 5. Parfumul creaţiei (The perfume of the creation)….…………... 57 6. Pervertirea lui Adam (The Adam’s warp)………………..…….. 61 7. Trezeşte-te Adam! (Wake-up, Adam!)……………….………… 63 8. Zborul lui Adam (The Adam’s flight)……………………..…….. 71 9. Războiul genelor (The genetic war)………………………..….. 75 10. Muza (The afflatus)…………………………………………….. 79 11. Cântecul Patronatului pe timp de criză………………………. 81 (The master’s crisis song) 12. Păcatul originar (Original sin)………………………..……….. 83 13. Brain and Soul storming……………………………………….. 85 14. Armonia (The harmony)……………………………..………… 89 15. Marea performanţă (The high performance)………..………. 93 16. Brain Museum………………………………………………..… 99 17. T.L.N.bunii……………..……………………………………….. 101 (Raving T.L.N. and the heavenly soul) 18. N.L.P.istul………………………………….………………..….. 105 (Future Modeling Program procedure) 19. M.C.S.omania ..................................................................... 109 (The obsession of the scientific procedures) 20. L.N.P.ia (The stupidity)………………………………………… 113 21. Creaţia Evolutivă (The Evolving Creation)…………………... 117 22. Pulsul cardiac (The heart pulse)……………………………… 129 23. Încrederea (The confidence)…………………………………... 133 24. Pescarul şi vânătorul de oameni……………………………… 137 (Simon Peter, the fisherman of the men) 25. Drepturile seminţelor (The rights of the seeds)……………… 139 26. Bârfa şi batjocura (The small talk and the derision)………… 141 27. Nunta cu foc (Fire wedding)…………………………………… 143 28. Scenete - Proceduri şi glume (Procedures and jocks)……… 145 Epilog şi Anexe ……………………………….…………….... 171

8

“Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde

este cercetătorul acestui veac? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin...” (1Corintieni 1.20-21)

… războiul informaţional purtat în epoca modernă, “WIRE-LESS”, de către omul informat prin lumina divină contra poluării informaţionale a omului dezinformat diabolic prin orice mijloace.

Cuvintele noastre, chiar dacă sunt destul de dure, sunt doar simple avertismente necesare corecţiei traseului cercetării ştiinţifice şi nicidecum un îndemn la stagnare sau o critică fără speranţă. Noi credem sincer în creaţia umană, dar la fel şi în avertismentele biblice, care sunt interpretate de noi ca semnale transmise omului de către Dumnezeu pentru a separa binele de rău şi pentru a evita un dezastru, previzibil de altfel din analiza direcţiilor către care se îndreaptă cercetările nano-biologiei.

Redăm mai jos două strofe dintr-o pozie ce va urma: De când lumea, sufletul uman este tratat filozofic; Dară noi, simplu, acuma, îl privim ca pe o coardă Ce-nfăşoară ADN-ul, văzut astăzi microscopic Şi tăiat în bucăţele de un vânt, ce pare-o bardă. Dacă slova noastră-i simplă şi nu e ca ştiinţa, vastă, O înţelege-o generaţii ce vin azi în urma noastră; O înţelege ce-a spus Domnul, când a zis că dintr-o coastă O femeie a plinit, ce-a născut o lume-ntreagă pe planeta

cea albastră.

Coasta lui Adam

9

Maria Cristina Pitulan, “Eva” de la editura care-i poartă numele, şi Viorel Constantin Pitulan , “Adam” al ei,

îmbrăcaţi în haine de gală pentru a da startul la războiul informaţional

10

La invita ţia Ambasadei Marii Britanii din Bucure şti am transmis în decembrie 2009, pentru Conferin ţa de la Copenhaga o ipotez ă plauzibil ă, ca răspuns la problema înc ălzirii globale a omenirii:

“Încălzirea globală a planetei este cauzată în principal de încălzirea globală a sufletului organic, prin ispită, combinată cu răcirea globală a spiritului divin, prin educaţie, şi eliminarea lui, prin genetică.” - http://www.flickr.com/photos/cosciua/

Acest răspuns se bazează pe cea mai plauzibilă ipoteză a

moştenirii genetice, care confirmă cuvintele transmise de Moise în Geneza: deoarece ADN-ul mitocondrial al tatălui reapare miraculos la pubertate numai în spermatozoizii băieţilor “născuţi natural, nu făcuţi în vitro”, noi presupunem că acest ADN, pe baza căruia se copiază ADN-ul mitocondrial maternal, se află în apendicele xifoid, numit "coasta lui Adam".

Spirala dubl ă ADN

11

Prefa ţă - Armonii matematice în natur ă descrise de profesor Eduard Minasian

“Geometria are două mari comori: una este teorema lui Pithagoras; cealaltă este împărţirea unui segment în medie şi extremă raţie. Cea dintâi poate fi asemuită cu o măsură de aur, a doua poate fi numită un giuvaer peţios.”

Johannes Kepler În loc de prefaţă la acest volum de poezii, voi adăuga cele

câteva urări pe care domnul profesor de matematică Eduard Minasian, fostul meu diriginte din liceu (1965-1969, Liceul Nicolae Bălcescu Piteşti), le-a transmis soţiei mele cu ocazia sărbătoririi Sfintei Marii, 15 august, 2009,

“Dragă nouă Mariana, La zi de mare sărbătoare, Vă adresăm cu încântare, Să aveţi parte De bucurii nenumărate MARIANEI, o floare, Soţului, idei de a îmbina ştiinţa cu credinţa, Fecioara să planifice munca şi odihna, Feciorul să plăsmuiască gura şi dantura.”

Cu dragoste, familia Minasian, Piteşti, 10 august 2009 şi cele câteva cuvinte adresate mie pe tema acestei cărţi,

“Dragă Alexandru, Cu nespusă bucurie am citit broşura consacrată ideii de a

îmbina ştiinţa cu credinţa. În acest sens eşti un deschizător de noi drumuri, dar am remarcat şi faptul că nu foloseşti poveşti, ci argumente şi modele care sunt înţelese şi cel ce le citeşte se înţelepţeşte. Poza din broşură mă îndreptăţeşte să cred în dragostea şi respectul acordat, dar eu apreciez că este mai mult decât merit. În schimb merit să te străduieşti. Prin munca ta şi răsplata (chitanţa) mea! Ca orice sentimental, la bătrâneţe ne legăm de bucurii devenite inutile,… vezi “Oda bucuriei”.

Cu dragoste paternală, Eduard Minasian, Piteşti, 10 august 2009

şi, aşa cum a fost el expus la vremea respectivă, referatul prezentat de domnul profesor Minasian la primul seminar “Divinitatea, omul şi calitatea vie ţii ”, organizat în 17 mai 2007, la Câmpulung, Argeş:

12

Secţiunea de aur Secţiunea de aur este un subiect mult tratat, dar puţin

cunoscut. Numărul acesta, iraţional, cu nesfârşit de multe zecimale, ce nu se repetă după vreo regulă, începe cu 1,618…., este notat cu Φ (iniţială a numelui lui Fidias, sculptor în antichitatea greacă, artistul ce a conceput una din minunile lumii, statuia colos a lui Jupiter – Zeus Olimpianul), este practicat în multe din lucrările lui Constantin Brâncuşi (Poarta sărutului, Masa tăcerii, Pasărea măiastră, Coloana infinitului) şi lista nu se termină cu Domnişoara Poganny. Faimosul fizician britanic Lord Kelvin (Wiliam Thompson 1824-1907), cel care a dat numele scării absolute de măsurare a temperaturii, a afirmat: “dacă nu o puteţi exprima prin numere, cunoaşterea voastră este săracă şi nesatisfăcătoare”. Kelvin se referea bineînţeles la cunoaşterea necesară ştiinţei adevărată.

Cel mai faimos dintre numerele cunoscute în lume este Π, un număr egal cu raportul dintre lungimea unui cerc şi diametrul său. Valoarea lui Π este 3,14159… şi se reţine uşor după reţeta “aşa e util a scrie renumitul număr”. Mai puţin cunoscut decât Π este numărul Φ, chiar dacă acesta este mult mai des întâlnit în natură şi mai fascinant.

Să admitem că vă adresez întrebarea: “ce au în comun minunatul aranjament al petalelor unui trandafir, pe de altă parte faimoasa pictură a lui Salvador Dali - Cina cea de taină, cochiliile separate ale moluştelor şi înmulţirea iepurilor?” Greu de crezut, dar toate aceste exemple, extrem de distanţate, au în comun un număr, de fapt o progresie geometrică cunoscută din antichitate, pe care, mai târziu, Leonardo da Vinci a numit-o “num ărul de aur , raportul de aur sau “sec ţiunea de aur ”. Acest num ăr ΦΦΦΦ, definit ca o propor ţie, are însu şirile pl ăcute ale unei armonii pl ăcute.

Cu trei secole înainte de Hristos, Euclid, fondatorul geometriei, se exprima astfel:

“Spunem că un segment de dreaptă a fost împărţit în medie şi extremă raţie atunci când întregul se raportează la segmentul mai mare aşa cum segmentul mai mare se raportează la cel mai mic”.

Exemplificare grafic ă

Observa ţie: Dacă luăm un cerc cu diametrul d = 100 mm şi desfăşurăm lungimea lui într-un segment de dreaptă AB, obţinem o lungime L = 314,159 mm (echivalent L = Πxd); apoi aplicăm raportul de aur în segmentarea acestei lungimi şi obţinem următoarele rezultate:

13

Figura 1

AC = Πxd / Φ = 314,159 / 1,618 = 194,165 mm AB – AC = CB � 314,159 – 194,165 = 119,994 mm AB / AC = AC / CB � 314,159 / 194,165 = 194,165 / 119,994 = 1,618

Cercurile obţinute din aceste lungimi respectă aceeaşi regulă fractală de aur, având diametrele şi suprafeţele în aceeaşi proporţie de aur, d = 100 mm, raportat la d1 = 61,80469 mm, raportat la d2 = 38,19531 mm şi s = 7854 mmp raportat la s1 = 3000 mmp, raportat la s2 = 1146 mmp. Se poate observa că suprafaţa cercului intermediar este o treime din suma suprafeţelor celorlalte două.

Utilizarea acestor două numere celebre în arhitectură, în inginerie şi în alte domenii creative, simplifică calculele pentru consumurile materiale şi reduce la minim pierderile cauzate de rebuturile neutilizabile. Asemenea numere nesfârşite i-au intrigat pe antici. Forţa de atracţie a “sec ţiunii de aur ” provine din faptul că are o capacitate tulburătoare de a apărea acolo unde te aştepţi mai puţin.

Să luăm un fruct de măr obişnuit, fruct asociat de renascentişti cu fructul pomului cunoaşterii, iar în versiunea biblică înseamnă căderea omenirii în păcat, şi să-l tăiem transversal. Vom constata că seminţele mărului sunt aşezate după modelul unei stele cu 5 colţuri, numită pentagramă. Acesta nu este însă decât vârful iceberg-ului.

Conform tradiţiei budiste, într-una din predicile sale, Budha nu a rostit nici o singură vorbă, ci a ţinut în mână doar o singură floare. Un trandafir este deseori luat drept simbolul simetriei naturale, al armoniei universale. Luaţi un trandafir, pentru a pune în evidenţă modul în care petalele lui se suprapun peste precedesoarele lor; veţi constata că petalele sunt aranjate după o regulă bazată pe “sec ţiunea de aur ”.

Să trecem la regnul animal; suntem familiarizaţi cu structurile spiralate ale cochiliilor de moluşte, precum melcul şi nautilus.

Aceste cochilii au inspirat unele construcţii arhitecturale celebre, de pildă muzeul Guggenheim din New York. În interiorul muzeului, vizitatorii coboară pe o rampă în spirală avansând; dar avansand aşa cum molusca îşi construieşte cămăruţele sale în spirale, atunci când îşi ocupă complet spaţiul alocat.

“Secţiunea de aur ” nu se regăseşte numai în fenomene naturale, ci şi în operele de artă create de om. Revenim la tabloul “Cina

14

cea de taină” al lui Salvador Dali, în care pictura şi rama se află într-un raport de aur. O parte dintr-un uriaş dodecaedru (un corp regulat legat de secţiunea de aur, având 12 feţe, fiecare fiind un pentagon) încadrează masa. De ce Dali a ales să expună “sec ţiunea de aur ”?

Observaţia lui: “împărtăşania trebuie să fie simetria”. O examinare, riguros matematică, a exemplelor din natură şi

artă arată că ele ridică întrebări la trei nivele de profunzime ale cunoaşterii. În primul rând sunt întrebările imediate ce-ţi vin în minte:

- Sunt ele oare reale? - Putem explica apariţia lui Φ şi împrejurările în care el

apare? În al doilea rând, presupunând frumuseţea ca pe o însuşire

care face ca un obiect să fie plăcut simţurilor naturale pe care le are omul de la natură, ne întrebăm:

- Există vreo componentă estetică în natură? La această întrebare,

răspunsul este dat de arhitectul, inginerul şi matematicianul vizionar, designer, poet, autor şi inventator american Richard Buckminster Fuller (1895-1983):

”Când lucrez la o problemă,

nu mă gândesc niciodată la frumuseţe; mă gândesc numai cum să rezolv problema, dar când am terminat, dacă soluţia nu e frumoasă, spun că este greşită.”

După Fuller, tetraedrul este

baza tuturor structurilor spaţiale.

Forma geodezică a fost inventată de Fuller în anii '40 şi a fost

introdusă ca metodă de construcţie în toate proiectele sale. Cele mai grele şi cele mai obsedante întrebări sunt: - Ce anume face ca matematica să fie atât de puternică şi

omniprezentă în jurul nostru?

Este Dumnezeu matematician? Voi încerca să abordez aceste întrebări prin intermediul

fascinantei poveşti a numărului Φ.

15

Pentru că este important, în evoluţia noastră, să răspundem la cele trei întrebări într-un timp limitat, începem cu matematica şi anume cu PENTAGRAMA, figură strâns legată de pentagonul regulat, a cărui figură plană are cinci laturi egale (notate cu b) şi cinci unghiuri congruente. Dacă unim vârfurile unui pentagon, prin diagonale (notate cu a), obţinem o pentagramă (o stea cu cinci colţuri) a căror laturi notate cu c se află într-un raport de aur cu a şi b, iar operaţia poate continua la nesfârşit. Fiecare segment se obţine din cel precedent prin împărţirea cu un factor constant, egal cu “sec ţiunea de aur ”:

ΦΦΦΦ = a / b = b / c =…. = 1,6180339887…

Figura 2

Rezultă că Φ este un număr iraţional, obţinut din compararea a două segmente incomensurabile.

Noţiunea de “segment incomensurabil” este acea noţiune care i-a generat lui Aristotel metoda folosită în logica analizei silogismelor cu caracter ipotetic şi probabilistic, dar care devin predictive într-un anumit punct, numită “reducere la absurd ”.

Cel mai influent savant evreu al evului mediu, Moses Maimonides (1135 – 1204) a încercat să folosească acest procedeu logic pentru a demonstra existenţa unui Creator. Maimonides scrie în “TORAH”: “Principiul fundamental este că există o Primă Fiinţă care a făcut să fiinţeze toate lucrurile existente, căci, dacă s-ar presupune că nu există, atunci nimic altceva n-ar mai putea exista”.

Matematicianul Leopold Kronecker (1823-1891) a declarat astfel: “Dumnezeu a creat numerele …..; tot restul a fost făcut de om”.

În ceea ce urmează, voi completa cunoştinţele voastre despre piramidele din Egipt, cu date despre alte monumente; voi prezenta OSIRIONUL, un templu considerat a fi cenotaful (monumentul funerar) faraonului SETI I (1290 şi 1279 înainte de Hristos). Osiris, soţul lui Isis, a fost faraon al Egiptului; fratele său Seth l-a ucis şi a împrăştiat rămăşiţele trupului său; Isis a cules rămăşiţele şi astfel Osiris a devenit regele “Tărâmului Subpământean; Osiris a fost privit ca judecător al sufletelor după moarte. În cartea sa din 1982, “Geometria sacră”, Robert Lawlor sugerează că grădina Osirionului este conformă cu proporţiile “sec ţiunii de aur ”.

16

Foarte recent, în 1999, expertul francez în telecomunicaţii, Midhat Gazalé, scrie în cartea sa “Gnomon, de la faraoni la fractali”: “s-a spus că istoricul grec Herodot a aflat de la preoţii egipteni că aria pătratului bazei “Marii Piramide” este egal cu aria feţei laterale triunghiulare.” Această afirmaţie echivalează în a spune că “Marea Piramidă” a fost proiectată în aşa fel încât raportul dintre înălţimea feţei sale triunghiulare şi jumătatea laturii bazei să fie egal cu “sec ţiunea de aur ”. În realitate b/a are o abatere de 0,1%.

Figura 3 Timpul acordat expunerii mă îndeamnă să vi-l prezint pe

Platon, care în celebrul său dialog, Timaios, abordează imensa problemă a discutării originii şi funcţionării cosmosului.

El încearcă să explice structura materiei cu ajutorul celor cinci poliedre regulate, cunoscute sub numele de solide platonice: tetraedrul (piramida - 4 feţe), hexaedrul (cubul – 6 feţe), octaedrul (8 feţe), dodecaedrul (12 feţe) şi icosaedrul (20 feţe).

După Platon, dodecaedrul este cel folosit pentru a broda

constelaţii pe întregul cer. Acesta este motivul pentru care Salvador Dali a decis să includă un uriaş dodecaedru plutind deasupra mesei din celebrul tablou, “Cina cea de taină”. “Secţiunea de aur ” joacă un rol esenţial în proprietăţile de simetrie ale solidelor platonice.

17

În particular, un dodecaedru cu lungimea unei muchii de o unitate, are o suprafaţă totală de [15Φ / radical din (3-Φ)] şi un volum de [5 ΦxΦ / 6 – 2 Φ]. Analog, un icosaedru cu muchia de o unitate are un volum de [5ΦxΦ / 6].

Majoritatea cărţilor despre “sec ţiunea de aur ” afirmă că dimensiunile Parthenonului (locul Fecioarei, construit pe Acropola din Atena ca un templu consacrat Athenei, Partheos = fecioară) se încadrează exact în “sec ţiunea de aur ”. În anul 1884 a fost publicată ideea lui Adolf Zeising (fondatorul ideii exprimării sec ţiunii de aur în distribuţia ramurile copacilor şi în venele vietăţilor) că: “înălţimea faţadei, de la vârful templului şi până la capătul piedestalului de sub coloane, este împărţită cu sec ţiunea de aur de către vârful coloanelor”.

Această afirmaţie a fost repetată într-o mulţime de cărţi, printre care şi influenta carte a lui Matila Costiescu Ghyka (român, autodidact, 1881-1965) în cartea “Le nobre d’or”. Mulţi pun însă la îndoială prezenţa “sec ţiunii de aur ” în arhitectura Parthenonului.

Să revenim la Euclides, căci numărul scris de el a folosit omenirii, fără a i se aduce schimbări timp de o mie de ani. Permiteţi-mi acum să folosesc un pic de gândire elementară, ca să examinăm diferenţa lui Euclides şi să vedem cât de importantă este “sec ţiunea de aur ” pentru împărţirea pentagonului. În figura (1), segmentul AB este împărţit de punctul C în medie şi extremă raţie, unde numărul rezultat din segmentul mare raportat la segmentul mic este egal cu raportul dintre segmentul întreg şi segmentul mai mare. Să presupunem că măsura segmentului mai mic este de o unitate, CB=1, iar măsura celui mai mare este de x unităţi, AC=x, atunci rezultă:

Cele două soluţii sunt :

Soluţia propusă X1 are valoarea 1,6180339887…,

reprezentând “sec ţiunea de aur ”, iar soluţia X2 are valoarea negativă a acestui număr.

Această soluţie poate fi reprezentată şi sub alte forme diverse:

18

De la expresiile incomensurabile, care nu se termină niciodată, să ne întoarcem la “dreptunghiul de aur ”.

Lungimile laturilor dreptunghiului sunt într-un raport de aur. Să presupunem că din acest dreptunghi am decupat un pătrat; vom rămâne cu un dreptunghi de aur, în care dimensiunile sale sunt mai mici decât cele ale dreptunghiului iniţial cu deja celebrul factor Φ. În cel de-al doilea dreptunghi, prin acelaşi procedeu, se poate forma un alt dreptunghi de aur. Dacă desenăm două diagonale, în oricare dreptunghi al seriei, ele se vor intersecta în acelaşi punct.

Datorită proprietăţilor “divine ” atribuite “sec ţiunii de aur ”, matematicianul american Clifford Pickover a propus să ne referim la acest punct ca la “Ochiul lui Dumnezeu” (ESP experiment).

Revenim la Platon şi la metoda sa de abordare a imensei probleme a originii şi funcţionării cosmosului. În particular el încearcă să explice studierea materiei cu ajutorul celor cinci poliedre regulate, menţionate anterior. Acestea se disting prin următoarele proprietăţi:

- ele sunt singurele poliedre în care toate feţele (printr-un procedeu dat) sunt identice şi echilaterale;

- fiecare poliedru poate fi înscris într-o sferă. După Platon, pământul (Terra) era asociat cu stabilul cub,

calitatea penetrantă a focului cu tetraedrul; apa cu aspectul mobil al octoedrului, aerul cu icosaedrul cu multe feţe, iar dodecaedrul este cel pe care l-a folosit Dumnezeu pentru a brăzda constelaţiile pe întregul cer. Acesta este şi motivul pentru care Salvador Dali l-a inclus în celebrul său tablou. Spirala vieţii a făcut ca cele concepute de Platon să fie reluate, sub o altă formă, în 1998 de unele grupuri de astronomi, care au descoperit că universul nostru este în expansiune (fapt deja descoperit de astronomul Edwin Powell Hubble, 1889 - 1953) şi că aceasta este accelerată. Pasiunea iniţială a utilizării pentagoanelor pentru poliedre provine din observarea cristalelor de pirită, cunoscută şi sub numele de “aurul nebunilor”, a căror formă este dodecaedrică.

Solidele platonice apar şi în cele mai neaşteptate locuri. Bunăoară în romanul ştiinţifico-fantastic al lui Cyrano de Bergerac (1619 – 1655), “O călătorie spre lună”. Autorul foloseşte o maşină de zbor în formă de icosaedru pentru a evada din turnul în care era închis şi a coborâ pe o pată solară.

După cum am mai relatat, icosaedrul şi dodecaedrul sunt intim legate de “sec ţiunea de aur ”, iar asta în mai multe moduri.

Bunăoară, cele 12 vârfuri ale unui icosaedru pot fi împărţite în trei grupuri de câte patru, care formează trei “dreptunghiuri de aur”.

Dreptunghiurile sunt perpendiculare unul pe celălalt, iar punctul lor comun este centrul icosaedrului.

19

Analog, centrele celor 12 feţe pentagonale ale dodecaedrului pot fi împărţite în trei grupuri de câte patru, iar fiecare din aceste grupuri formează, la rândul lor, dreptunghiuri de aur.

Revenind la raţiunea făcută pentru figura (1), cu ajutorul unui calculator de buzunar, introducem numărul Φ = 1,6180339887 şi calculăm pătratul lui obţinem ΦxΦ = 2,6180339887, iar inversul său 1/Φ = 0,6180339887. Acest fapt îi conferă lui Φ o proprietate unică, în care pătratul seriei se obţine adunând cifra unu, iar inversul seriei se obţine scăzând cifra unu.

“Cu ajutorul semnelor celor nou ă cifre şi cu semnul zero poate fi scris orice num ăr.”

Cu aceste cuvinte şi-a început Leonardo di Pisa (1170 – 1240), cunoscut sub numele de Leonard Fibonacci (filius bonacci = fiu de neam bun), cartea sa “Liber abaci” (Cartea abacului, publicată în 1202).

Dar celebritatea lui Fibonacci provine dintr-o problemă aparent fără importanţă. Un om a pus o pereche de iepuri într-un loc împrejmuit şi şi-a pus întrebarea: “Câte perechi de iepuri pot fi produse de această pereche într-un an, dacă presupunem că fiecare pereche dă naştere în fiecare lună la o nouă pereche, care la rândul ei începe din luna a doua să se reproducă?”

Se obţine şirul recursiv al lui Fibonacci : 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, …., în care fiecare termen, începând cu al treilea, este egal cu suma celor doi termenii precedenţi. Aceeaşi serie de numere se aplică şi la lentilele optice, la căţăratul pe treptele scărilor sau la arborele genealogic al trântorilor unui stup de albine.

Cum se leagă numele lui Fibonacci de “sec ţiunea de aur ”? Dacă privim rapoartele dintre două numere succesive ale

şirului, obţinem: 1/1 = 1,000000 2/1 = 2,000000 3/2 = 1,500000 5/3 = 1,666666 8/5 = 1,600000 13/8 = 1,625000 21/13 = 1,615385 34/21 = 1,618182 Recunoaşteţi “sec ţiunea de aur ”? Raportul a două numere din acest raţionament oscilează în

jurul valorii numărului Φ, cu o abatere mai mare sau mai mică, care scade, pe măsură ce numerele cresc.

Această proporţie a fost descoperită în 1611 de celebrul astronom german Johannes Kepler (1571 – 1630). Kepler a fost condus de ideea că “Dumnezeu face întotdeauna geometrie.”

Dar, se întreba Kepler, ce instrument va fi folosit Dumnezeu pentru a-şi proiecta universul?

20

Răspunsul fantastic la această întrebare a răsărit în mintea lui Kepler la 19 iulie 1595, pe când încerca să explice conjuncţiile planetelor externe Terrei, Jupiter şi Saturn (conjuncţiile sunt momentele când două corpuri cereşti au aceleaşi coordonate cereşti).

Răspunsul lui Kepler la întrebarea, “de ce există şase planete vizibile cu ochiul liber?”, a fost simplu, “pentru că există cinci solide regulate”. În plus, concepţia sa răspunde şi la întrebarea asupra dimensiunilor orbitelor. Citez afirmaţia sa:

“Sfera Pământului este măsura tuturor celorlalte orbite. Să circumscriem un dodecaedru în jurul ei. Sfera care-l

înconjoară va fi a lui Marte. Să cicumscriem un tetraedru în jurul lui Marte. Sfera care-l înconjoară va fi a lui Jupiter. Să cicumscriem un cub în jurul lui Jupiter. Sfera care-l înconjoară va fi a lui Saturn. Să înscriem un icosaedru în interiorul Pământului. Sfera înscrisă în el va fi a lui Venus. Să înscriem un octaedru în interiorul lui Venus. Sfera înscrisă în el va fi a lui Mercur.

Aveţi aici temeiul pentru numărul planetelor.” Distanţele dintre planete, aşa cum rezultă din acest model, se

potriveau destul de bine pentru unele, dar difereau semnificativ pentru altele (dar nu cu mai mult de 10 procente). Evident acum, modelul cosmologic al lui Kepler, bazat pe solidele platonice, era absolut greşit. Descoperirea planetelor Uranus (1781 – astronomul Herschel) şi Neptun (1846 – concomitent de astronomii Le Verrier şi Adam Smith) a bătut ultimul cui în coşciugul unei idei muribunde.

Totuşi, importanţa acestui model pentru ştiinţă este imensă. Rareori în istorie o carte atât de greşită a fost atât de fertilă în orientarea viitorului curs al ştiinţei.

Pentru a ţine uşor minte ordinea celor nouă planete, vă propun următoarea secvenţă, ca unealtă pentru memorie, având referinţe religoase: “Miercuri şi Vineri e Post; Marţi, Joi şi Sâmbătă doar Unii Nebuni Postec.”

Pentru a elabora legile mişcărilor planetelor, Kepler s-a folosit de cercetările şi observaţiile danezului Tycho Brahe, mentorul său.

Prima lege a lui Kepler afirmă că orbitele descrise în jurul Soarelui de planetele cunoscute la vremea lui nu sunt exact cercuri, ci eclipse având Soarele într-unul din focare.

21

A doua lege a lui Kepler stabileşte că planeta se mişcă cel mai repede atunci când este cel mai aproape de Soare (la periheliu) şi cel mai încet atunci când este cel mai departe de el (la afeliu), astfel încât segmentul care uneşte planeta cu Soarele mătură arii egale în intervale de timp egale.

A fost nevoie de geniul lui Isaac Newton (1642 – 1727) pentru a deduce că forţa care menţine planetele pe orbitele lor este gravitaţia. Newton a explicat legile lui Kepler punând la un loc legile care descriu mişcarea corpurilor şi legea gravitaţiei universale.

Acelaşi Kepler constată o proprietate a şirului Fibonacci. Reluăm şirul 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34,…; observăm că 3x3 = 9, diferă doar prin 1 de produsul numerelor din şir apropiate lui 3: 2x5 = 10. Analog 13x13 = 169, diferă prin 1 de 8x21 = 168, etc.

Această proprietate particulară a numerelor Fibonacci generează un bizar paradox, prezentat prima dată de marele creator de enigme matematice, de puzzle şi un bun jucător de şah, Sam Loyd (1841 – 1911).

Considerăm pătratul cu latura de 8 uniăţi, pentru care calculăm aria 8x8 = 64. Apoi împărţim pătratul în patru părţi, aşa cum este indicat în figură. Cele patru părţi vor fi reasamblate diferit, pentru a forma un dreptunghi cu aria 13x5 = 65, dar la care apare o unitate suplimentară.

De unde provine aceasta?

Soluţia paradoxului este că de fapt bucăţile nu se potrivesc

perfect de-a lungul diagonalei dreptunghiului; există un spaţiu îngust între diagonale, un paralelogram lung şi subţire ce are unitatea de suprafaţă mai mică decât a pătratului. Fireşte, numărul 8 este un număr din şirul lui Fibonacci, iar pătratul lui (8x8 = 64) diferă cu 1 faţă de produsul celor două numere din şir adiacente lui (5x13 = 65), conform proprietăţii descoperită de Kepler.

22

Pe drept cuvânt, Kepler credea cu adevărat că “sec ţiunea de aur ” i-a slujit lui Dumnezeu drept instrument fundamental pentru crearea universului. Poetul englez John Donne (1572 – 1631) l–a descris cel mai bine, astfel: “Kepler a primit drept misiune ca nimic să nu se întâmple fără ştirea lui.”

Am întâlnit deja afirmaţia că planul arhitectural al unor construcţii din antichitate, cum ar fi Marea Piramidă şi Partenonul, se bazează pe “sec ţiunea de aur ”, dar ne putem întreba: Artiştii antichităţii au conştientizat cu adevărat utilitatea “sec ţiunii de aur ”?

S-a rezumat utilizarea secţiunii de aur la artele vizuale sau a pătruns şi în alte dimensiuni creative?

Un nume care apare invariabil când vine vorba de folosirea “sec ţiunii de aur ” în artă este cel al lui Leonardo da Vinci. Unii autori chiar îi atribuie lui da Vinci inventarea numelui “proporţia divină”.

Discuţia se concentrează pe cinci opere ale maestrului italian: pânza neterminată Sfântul Ieronim, cele două vizuni ale Madonei între stânci, desenul Cap de bătrân şi faimoasa Mona Lisa (del Giovenda). Să nu ne înşelăm singuri; sentimentul de veneraţie pe care-l încercăm când privim Madona între stânci n-are nimic a face cu întrebarea dacă proporţiile picturilor se află sau nu într-un raport de aur.

Despre cărţile “Numărul de aur, Rituri şi ritmuri pitagorice în dezvoltarea civilizaţiei occidentale (1931) şi Estetica proporţiilor în natură şi în arte”, scrise în limba franceză de autorul român Matila Ghyka am mai vorbit în acest referat. Alături de descrierile corecte ale proprietăţilor “sec ţiunii de aur ”, există şi un aspect anecdotic: cărţile lui Ghyka au avut un răsunet inexplicabil.

Unul din cei mai puternici partizani ai aplicării “sec ţiunii de aur ” în artă şi în arhitectură a fost celebrul architect şi pictor franco-elveţian Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret 1867-1965). Iniţial Le Corbusier s–a arătat sceptic, în legătură cu aplicarea “sec ţiunii de aur ” în arte, şi nu a folosit-o înainte de 1927. Perspectiva lui s-a modificat radical în urma publicării renumitei cărţi a lui Ghyka, Estetica proporţiei.

Le Corbusier şi-a tradus teoria despre Modulor în practica multor lucrări ale sale. Căutarea unei proporţii standardizate a culminat cu introducerea unui nou sistem de proporţii numit “Modulorul”. Se presupunea că Modulorul furnizează “o măsură armonică la scară umană, universal aplicabilă arhitecturii şi mecanicii”, care să se bazeze pe proporţii umane.

Un bărbat înalt de 6 picioare (183 cm) cu un braţ ridicat (la înălţimea de 226 cm) şi unul lăsat (cu palma la nivelul sexului, 86 cm) a fost inserat într-un dreptunghi. Aceste lungimi se află în rapoarte de aur, chiar dacă par simple speculaţii.

23

“Simţurilor le plac lucrurile bine proporţionate.” Cuvintele aparţin

filozofului scholastic Sfântul Thoma din Aquino (1227 – 1274) şi se referă la o relaţie fundamentală între frumuseţe şi matematică.

Preluând ideea, scriitorul german Adolph Zeising, în cartea sa “Noua teorie a proporţiilor corpului uman” (1854), a afirmat: “partiţia corpului uman, anatomia multor animale, …, armonia celor mai satisfăcătoare acorduri muzicale şi proporţionalitatea celor mai frumoase opere de arhitectură şi sculptură, sunt toate bazate pe “sec ţiunea de aur ”. Unul din fondatorii psihologiei moderne, Gustav Fechmer (1810-1887) a studiat aprofundat tema lui Zeising. El a prezentat, vizitatorilor muzeului de artă din Dresda, un număr de 10 dreptunghiuri, cu lungimi şi lăţimi diferite, rugând-i pe vizitatori să-şi exprime opinia despre proporţia perfectă. Cele mai multe voturi a primit dreptunghiul de aur. Un alt experiment a constat în stabilirea dimensiunilor cărţilor de joc, dar nu a fost elocvent.

Să trecem la un alt domeniu al artei, muzica de aur. Conceptul “muzica sferelor ” a reprezentat o glorioasă sinteză între muzică şi matematică. Abia în secolul XII s-a desprins muzica de reţetele şi formulele matematice, dar, în secolul XVIII, filozoful raţionalist Leibnitz (1646 – 1716) scria: “muzica este un exerciţiu aritmetic secret, iar cel ce se ocupă de ea nu-şi dă seama că se ocupă de numere!”

Cam în aceeaşi perioadă, marele compozitor german, Johann Sebastian Bach (1685 – 1750) avea o fascinaţie pentru jocurile cu note muzicale şi cu numere. De exemplu, el şi-a cifrat, prin coduri muzicale, semnătura şi unele din compoziţiile sale. În vechea notaţie muzicală germană, B înseamnă Si-bemol, iar H înseamnă Si-becar, deci Bach şi-a putut scrie numele pe note: “Si-bemol, La, Do, Si-becar”.

O altă criptare folosită de Bach se baza pe ştiinţa numerelor, Gematria (diferită de geometrie). Aribuind fiecărei litere din alfabet un număr corespunzător, A=1, B=2, C=3, etc., se obţine BACH=14 şi J.S.BACH=41 (deoarece I şi J erau aceeaşi literă în alfabetul german din acea vreme).

Să trecem în lumea instrumentelor muzicale. Vioara este un instrument în care “sec ţiunea de aur ” apare frecvent. De regulă, cutia

24

de rezonanţă a viorii conţine 12 sau mai multe arcuri de curbură (curbele viorii), simetrice pe ambele părţi.

Cele mai cunoscute viori au fost făcute de Antonio Stradivarius (1644 – 1737, Cremona, Italia). Desene regionale arată că lutierul s-a preocupat în mod special să plaseze geometric “ochii găurilor” în formă de “f” în poziţia determinată de “sec ţiunea de aur ”.

Un alt instrument muzical, deseori menţionat în legătură cu

numerele lui Fibonacci, este pianul. Octava de pe claviatura unui pian constă din 13 clape, opt albe şi cinci negre. Clapele negre sunt formate dintr-un grup de două şi un altul de trei; numerele 2,3,5,8 şi 13, numere conscutive în şirul lui Fibonacci, se regăsesc, poate nu întâmplător, în această logică constructivă.

Paul Larson, profesor la Universitatea Temple, a susţinut în 1978 că a descoperit “sec ţiunea de aur ” în cea mai veche muzică bisericească, cântările Kyrie din colecţia de cântece gregoriene, care se cântă de mai bine de 600 de ani.

În 1995, matematicianul John Putz din Michigan a încercat să afle dacă Mozart a folosit “sec ţiunea de aur ” în cele 29 mişcări din sonatele sale pentru pian, alcătuite din două secţiuni distincte. Aceste sonate constau din două părţi: expoziţiunea, în care tema muzicală este introdusă prima oară, şi repriza, în care tema principală este dezvoltată mai departe şi este reluată. Cum lucrările muzicale sunt împărţite în unităţi egale de timp, numite măsuri, savantul american Putz a examinat rapoartele dintre numărul măsurilor din cele două secţiuni ale sonetelor. Mozart, care, după mărturia mamei sale făcută în tipul anilor de şcoală, nu se gândea la nimic altceva decât la cifre, este unul din cei mai buni candidaţi pentru folosirea matematicii în compoziţiile sale.

Un alt faimos compozitor care s-ar putea să fi folosit intens “sec ţiunea de aur ” a fost Béla Bartok (1881 – 1945). Pianist virtuos şi folclorist, Bartok a construit opera sa folosind elemente ale compozitorilor pe care-i admira (printre care Strauss, Liszt şi Debussy) îmbinate cu muzica populară, pentru a creea muzica sa extrem de personală. Organizarea ritmului compoziţiei lui Bartok oferă un exemplu de folosire a “sec ţiunii de aur ”. Analizând mişcarea din “Muzica pentru coarde, percuţie şi celestă”, observăm:

25

Însă Bartok nu a vorbit niciodată despre compoziţiile sale,

afirmând: “Să lăsăm muzica mea să vorbească singură; e inutil să dau vreo explicaţie despre operele mele.”

În interesanta sa carte “Debussy în proporţie”, autorul Roy Howat, profesor la Universitatea Cambridge, susţine că francezul Claude Debussy (1862 – 1918), ale cărui inovaţii armonice au avut o profundă influenţă asupra generaţiilor succesive de compozitori, a folosit sec ţiunea de aur în multe din compoziţiile sale.

De pildă, în piesa muzicală pentru pian solo “Reflecţii în apă”, Howat susţine că Debussy a fost influenţat de scrierile matematicianului şi criticului de artă Charles Henry, care era foarte preocupat de relaţiile numerice inerente în melodie, armonie şi ritm. Compozitorul austriac Alban Berg (1885 – 1935) şi-a construit întregul “Concert de cameră” cu unităţi de 3 măsuri, pe 3 teme, cu 3 instrumente fundamentale (pian, vioară, suflători). Compozitorul, matematicianul şi profesorul Joseph Shillinger (1895 – 1943) a predat concomitent muzică şi matematică la Harkov – Leningrad şi la Uniersitatea Columbia. Una din încercările lui Schillinger de a demonstra că muzica poate fi bazată integral pe formularea matematică este deosebit de amuzantă. În esenţă el a conceput fluctuaţiile unei curbe a bursei de valori, aşa cum apăreau în graficele prezentate în jurnalul New York Times, şi, traducând suişurile şi coborâşurile în intervale muzicale proporţionale, a arătat că astfel se putea obţine o compoziţie oarecum similară cu cele ale marelui Johann Sebastian Bach:

26

În seolul XX, apariţia tehnologiilor computerizate şi a muzicii compuse la calculator au accelerat măsurile numerice precise şi astfel au încurajat muzica bazată pe numere.

Concluzia acestei scurte călătorii în lumea muzicii este că afirmaţiile despre folosirea “sec ţiunii de aur ” de către anumiţi compozitori sar prea repede de la marea generaţie de compozitori, prin simpla numărare a măsurilor, notelor, etc., la interpretarea matematică a operelor acestora. Este însă indiscutabil că, mai ales în secolul XX, s-a redeşteptat interesul pentru folosirea numerelor în muzică.

Renaşterea ideii pitagoreice (“numărul constituie substanţa”) a făcut ca “sec ţiunea de aur ” să apară mai proeminent şi în operele anumitor compozitori. În acest sens, demn de menţionat este compozitorul român Dumitru Capoianu, la care o parte din compoziţii sunt create pe computer (mărturie făcută la televiziune), şi desigur ilustrul dirijor Tiberiu Bredicianu. Iată şi analiza la acest paragraf despre muzica de aur, datorată criticului muzical vienez Eduard Hanslick (1825 -1904), cel care a exprimat atât de minunat relaţia dintre muzică şi matematică în cartea “Frumosul în muzică”: “Muzica naturii şi muzica omului ţin de două categorii distincte. Traducerea celei dintâi în cea de a doua trece prin ştiinţa matematicii. Un proiect important şi pregnant. Totuşi am greşi dacă am deduce de aici că omul şi-a construit sistemul său muzical conform cu calculele făcute într-un anumit scop, sistemul apărând prin aplicarea inconştientă a conceptelor preexistente de cantitate şi proporţie, prin subtile procese de măsurare şi numărare, iar legile de care sunt generate acestea din urmă au fost descoperite ulterior de ştiinţă.”

Să abord ăm un alt domeniu: POEZIA. La prima vedere, nimic nu pare mai îndepărtat de matematică

decât poezia. Poetul şi dramaturgul german Johann Wolfgang Goethe (1749 – 1832) a fost cu certitudine unul din marii maeştri ai literaturii universale. Geniul lui multilateral apare cocentrat în Faust, o descriere simbolică a rezistenţei umane spre cunoaştere şi putere. Faust, un erudit doctor german, îşi vinde sufletul diavolului (personificat de Mefistofel) în schimbul cunoaşterii, tinerţii şi puterii magice. Textul lui Goethe sună astfel:

Mefistofel – Am să-ţi spun drept, ca să nu pot să ies O piedică mică el a ales: Piciorul de druid pe prag.

Faust – Dar spune-mi, al Satanei drag, Cum ai intrat, dacă te ţine-n loc? A! Pentagrama, ea te arde în foc? Un duh ca ăsta, cum ai înşelat?

27

Mefistofel – Te uită! Nu e bine desenat; Un unghi, colea, ş-anume în afară, Cum vezi, n-ajunge să mă înconjoară.

Există multe exemple de structuri poetice construite numeric.

De exemplu “Divina Comedie”, monumentala creaţie a poetului italian Dante Alighieri (1265 – 1321), este împărţită în trei părţi scrise în unităţi de câte trei versuri, iar fiecare dintre aceste părţi are treizecişitrei de cânturi. Un profesor de limbi clasice de la Universitatea Princetown, pe nume George Eckel 1903-1972), în cartea sa din 1962, “Structural patterns and proportions in Vergil's Aeneid, a study in mathematical composition”, a avansat o ipoteză cu privire la aparţia “sec ţiunii de aur ” în poezie.

Poetul roman Vergilius (70 BC–19 AC), în poemul său Eneida, povesteşte aventurile eroului troian Enea de la fuga sa din Troia spre Cartagina şi povestea lui de dragoste cu Didona.

Profesorul Eckel face măsurători ale lungimii pasajelor din Eneida si a calculat raportul acestor lungimi si a ajuns la concluzia că aceste rapoarte sunt egale cu raportul de aur.

Toate încercările de a descoperi adevărate sau false “sec ţiuni de aur ” în diverse opere de artă, creaţii muzicale sau poetice se bazează pe presupunerea că există un punct comun al frumuseţii ideale şi că el poate fi folosit de om în scopuri practice.

De la pavaje la bolta cereasc ă Pictorul olandez Johannes Vermeer (1632 – 1675) este

cunoscut prin tablourile sale ce înfăţişează două personaje surprinse într-o activitate casnică. Podeaua fiecărei case este pictată cu modele identice de pavaj, compuse din pătrate albe şi negre, ce amintesc de celebra tablă pentru şah. Pătratele, triunghiurile echilaterale şi hexagonele sunt modele ce se repetă şi acoperă întregul plan (podeaua); aceste modele sunt cunoscute sub numele de pavaj periodic. Pentru modelul pătrat – rotim cu 90° şi rămâne pe aceeaşi poziţie; analog, pavajele triunghiulare echilaterale au o simetrie de ordin 3 (rotite cu 120°); cele hexagonale r ămân aceleaşi dacă sunt rotite cu 60°, deci o simetrie de ordin 6; pentagoanele sunt modele care nu pot fi folosite pentru a umple complet planul şi a forma un model periodic de pavaj; pentru ele vor rămâne porţiuni neacoperite în întregime.

Dar în 1974 Robert Penrose a descoperit două seturi fundamentale de pavaje care pot fi îmbinate pentru a umple întregul plan. Personajele lui Penrose, cunoscute sub numele de “săgeată” şi “zmeu”, au “sec ţiunea de aur ” înscrise în ele.

28

Putem observa că aceste forme au în componenţă triunghiuri isoscele, care apar şi în pentagon. Cele două forme pot fi obţinute tăind un romb cu unghiuri de 72° ş 108°, astfel încât diagonala mare s ă fie împărţită într-o “sec ţiune de aur ”. Una din cele mai frapante proprietăţi al oricărui model de pavaj “săgeată-zmeu” este că numărul zmeelor este de circa 1,618 numărul săgeţilor.

Rezultatele lui Penrose privind pavajele au fost extinse în

volume, la trei dimensiuni. În 1976 matematicianul Robert Ammann (1946 – 1994) a

descoperit o pereche de romboedre (utilizează plăci aperiodice şi formează pseudocristale) care pot umple spaţiul fără goluri, deoarece feţele lor sunt egale cu romburile pavajelor lui Penrose.

29

Timp de decenii, cercetătorii din fizica solidului şi cristalografie au fost convinşi că solidele pot apărea fie sub forma de cristale ordonate (ca cele cubice de sare NaCl), fie amorfe (ca sticla).

În 1984, inginerul israelian Dany Schetman a găsit noi tipuri de cristale, denumite cvasi-unitate; ele nu sunt nici amorfe ca sticla, nici riguros periodice precum sarea; ele par să aibă proprietăţile pavajelor. Pe baza unor cercetări matematice, îmbinate cu observaţii şi cercetări fizice cu raze X (obţinute în 1994 şi 2001), rezultă că în unele cazuri ale suprafeţelor cvasi-cristalelor se dezvăluie o legătură fascinantă cu “sec ţiunea de aur ”. Un alt aspect fascinant al istoriei cvasi-cristalelor este legat de cosmologie (studiul universului ca întreg), deoarece teoria relativităţii, emisă de Einstein, nu prezice defectele, în punctele în care forţa gravitaţiei devine infinită.

Aceste singularităţi matematice corespund cu ceea ce numim găuri negre, mase adunate în densităţi atât de mari, încât gravitaţia lor este suficientă pentru a împiedica orice lumină, masă sau energie să evadeze din ele. Centrele majorităţii galaxiilor (Căile Lactee) adăpostesc monstruoase găuri negre cu mase variind de la câteva milioane la câteva miliarde de mase ale soarelui nostru.

FRACTALII Unele obiecte, precum păpuşile ruseşti “Matuşka”, care pot

intra una în alta, sunt cunoscute drept fractali. Numele de fractal (de la latinescul fractus = frânt, fracturat) a fost creat de matematicianul polono-franco-american Benoit Mandelbrot. Primul lucru pe care l-a înţeles Mandelbrot a fost importanţa autosimilarităţii, adică faptul că multe forme naturale prezintă şiruri infinite de modele care se repetă în interiorul motivelor acestor forme, la multe scări. Cochilia melcului Nautilus prezintă această proprietate superbă. Dacă luăm în mână un fragment de rocă, vom putea imagina construcţia unui întreg munte.

Fulgul de zăpadă, studiat de matematiciana suedeză Helga von Koch (1870 – 1924) constituie un demn exemplu de fractali. Să începem cu un triunghi echilateral cu latura de o unitate de măsură.

La mijlocul fiecărei laturi, construim un triunghi mai mic, cu

latura de o treime din unitatea de măsură şi obţinem Steaua lui David. De notat: lungimea conturului triunghiului iniţial este de 3 unităţi, iar lungimea conturului stelei este de 4 unităţi. Pentru mulţi fractali din

30

natură, de la copaci până la construcţia crustaceelor, principala caracteristică este ramificarea. Începm cu o ramură de lungimea unităţii, care apoi se divide în două ramuri de lungime 1/2, la unghiuri de 120°.

Fiecare ramură se divide mai departe în acelaşi mod, iar

procesul poate continua la nesfârşit. Dacă în locul unui factor de reducere de 0,5 am fi ales un număr ceva mai mare (de exemplu 0,7) în cele din urmă ramurile s-ar fi încălecat.

Putem fi interesaţi să găsim acel factor de reducere la care ramurile se ating, dar fără să se încalece. Acest fenomen se produce pentru un factor de reducere care este exact egal cu inversul “sec ţiunii de aur ”:

1 / ΦΦΦΦ = 0,618… Odată obişnuiţi cu noţiunea, putem înţelege că lumea e plină de

fractali. Obiecte oricât de diferite, cum ar fi răspândirea unei păduri la orizont sau sistemul circulator al unui mamifer pot fi descrise în termeni de geometrie fractală.

Dacă un anumit model al universului ca întreg, numit modelul inflaţiei externe, este corect, atunci chiar întregul univers poate fi caracterizat printr-o structură fractală.

Revenim la întrebarea de la început: Este Dumnezeu matematician?

Dacă vrem să comunicăm cu civilizaţii inteligente aflate la

distanţe de zeci de mii de ani lumină, tot ce avem de făcut este să transmitem numărul 1,6180339887….; putem fi siguri că ei vor înţelege ce vrem să spunem, deoarece nu încape îndoială că universul le-a impus şi lor aceleaşi criterii matematice.

Dumnezeu este întradevăr matematician!? Nu ştiu dacă El este matematician, dar matematica este

războiul de ţesut la care Dumnezeu făureşte structura universului. Faptul că realitatea poate fi descrisă sau aproximată prin

expresii matematice simple, îmi sugerează că natura are matematica în miezul ei.

31

Dacă din întâmplare am omis ceva mai mult sau mai puţin potrivit sau necesar cunoaşterii înţelepciunii lui Dumnezeu, îmi cer iertare, căci, la om, nimic nu e fără greşeală.

Problem ă: Dacă latura fiecăruia din cele 13 pătrate, care formează crucea

de Lorena, este de o unitate, cât de lung trebuie să fie segmentul BC astfel încât aria suprafeţei haşurată să fie egală cu aria suprafeţei nehaşurată?

Cerinţă obligatorie: A şi B sunt colţurile pătratului care conţine segmentul BC.

Crucea de Lorena

Răspuns :

32

Politica Asigur ării Calit ăţii Cunoa şterii OBIECTIV: Cunoa şterea total ă este criteriul, principiul de

bază, enun ţat de Uniunea European ă, al standardului de performan ţă social ă şi economic ă a Europei anului 2012 .

Pornind de la acest criteriu, vom defini teoria cunoaşterii ca fiind un flux de procese de transformare informaţională pe care omul le suportă de la concepere şi până la moarte. Acest flux este determinat de divinitate, de om şi de mediul universal. Prin om înţelegem strămoşii genetici, societatea cu toată producţia artificială şi persoanele în cauză. Un rol important într-un proces de transformare îl are reacţia inversă sau feed-back-ul, care, aplicat procesului cunoaşterii, va fi determinat prin simţuri. Simţurile sunt un fel de traductori de mediu, care se manifestă ca reacţie inversă la interpretările fizice şi spirituale ale informaţiilor cu care persoana în cauză intră în contact. Având în vedere că există reacţie inversă personală, determinată de procesarea informaţiilor simţite de o persoană, am definit următoarele persoane: Divinitatea, Omul şi Natura. Reacţia inversă a Omului-societate, pe o perioadă de timp, este exprimată prin tradiţii şi religii. Reacţia inversă a Naturii, cu toată oferta ei naturală, este exprimată prin fenomenele naturale periodice, tipice şi cunoscute, şi atipice sau necunoscute. Reacţia inversă a Divinităţii este necunoscută, dar este exprimată de om prin revelaţii, prevestiri şi miracole, toate neexplicabile ştiinţific. Reacţia inversă dată de simţurile ˝omului-individ˝ este determinată de modul de interpretare personală a celorlalte trei persoane, Divinitatea, Natura şi Omul-societate, de locul pe care omul şi-l atribuie în acest ansamblu şi de etalonul sau criteriile de referinţă pe care şi le stabileşte sau le alege pentru procesarea informaţiilor. Privind matematic cele trei puncte D, N şi O, putem forma un triunghi, al cărui laturi ideale, pe acest nivel de cunoaştere, au fost stabilite prin marketingul statistic la procentele de 30,9% CQ (teamă + încredere) + 30,9 IQ (raţiune) + 38,2% EQ (necesităţi + dorinţe), conform cărora omul se deosebeşte de animal prin deja celebrul raport de aur (CQ+IQ) / EQ = 1,618. Ca un bun creştin, dar şi datorită faptului că Divinitatea este privită diferit şi nu este acceptată de toţi, vom interpreta pe tot parcursul lucrării, D ca fiind vârful acestui triunghi, iar N şi O, ca fiind baza. Interpretarea proprie privind evoluţia acestui ansamblu o veţi găsi exprimată grafic în Anexe.

Diagrama de flux a cunoaşterii

33

Toate aceste faze impregnează fiinţa individuală, o personalizează. Toate fazele în care intervine omul sunt variabile în timp,

intersectându-se şi influenţându-se permanent, dar le-am definit separat ca fiind nivelele de performanţă pe care le poate atinge omul în timp, pe baza acumulării informaţiilor în activităţile lui. Natura este prezentă permanent într-o evoluţie controlată, mai întâi de Creator şi apoi de om. Prin această lucrare vom relansa o teorie proprie privind geneza vieţii pe Pământ, numită Teoria Genezei Evolutive prin Informaţie (TGEI), pe baza căreia vom analiza calitatea vieţii pe baza altor criterii decât cele clasice. Această teorie se bazează pe descoperirea ştiinţifică logico-intuitivă, a unui microscopic organ în corpul uman, necesar şi suficient dezvoltării organismului uman pe baza unor proceduri demonstrabile şi repetabile, descoperire care va schimba radical modul de gândire materialist privind apariţia şi dezvoltarea vieţii pe pământ. Acest organ are rolul de a comunica fără fir cu Divinitatea şi cu Natura, pe frecvenţe necunoscute de om în acest moment, şi de a realiza material procedurile elaborate de această inteligenţă sau, altfel spus, de a pune în practică cuvântul divin. Pricipiul de funcţionare al acestui organ, care este fizic creat asemănător echipamentelor tehnice, dar realizat cu materiale biologice, este identic sistemelor tehnice moderne de procesare a informaţiilor, urmând ca oamenii de ştiinţă să măsoare frecvenţele purtătoare şi modalităţile de codificare-decodificare a informaţiilor transmise pe această cale, numai în momentul în care şi dacă tehnologia fizică va permite acest lucru. Această descoperire face şi obiectul cererii unui brevet de proprietate intelectuală asupra unei descoperiri ştiinţifice, transmis la WIPO în 2007 prin internet, dar nu am primit nici un răspuns.

Pe baza noii teorii TGEI, vom analiza influenţa Naturii asupra calităţii vieţii, acordând astrelor, ca parte din Natură, o altă pondere în evoluţia Omului şi a Naturii decât cea clasică. Pentru a demonstra teoria proprie TGEI am utilizat numai metode ştiinţifice, pe care le vom aplica mai întâi finitului măsurabil şi apoi le vom extrapola infinitului nemăsurabil, fără a avea pretenţia că prin extrapolare acoperim toate manifestările şi caracteristicile pe care le poate căpăta infinitul la un moment dat. Toate aceste demonstraţii şi interpretări proprii se bazează pe teoria cunoaşterii totale, teoria modernă a ingineriei sistemelor şi a procesării informaţiei, pe rolul informaţiei în creaţia activă, regenerabilă şi perfectibilă prin evoluţie, pe analiza reacţiei inverse a creaţiei în creaţie şi în lucrătorul creator inteligent, pe teoria managementului total bazat pe cunoaştere, pe teoria asigurării calităţii creaţiei prin asigurarea calităţii informaţiei, până la atingerea performanţei ˝zero defecte˝, pe teoria infinitului şi a tendinţei spre perfecţiunea infinită.

34

Pentru a defini viaţa, aplicăm toate aceste teorii şi cunoştinţe raţio-nale şi ştiinţifice tuturor informaţiilor legate de viaţă, pe care le-am avut la îndemână până în momentul emiterii acestei teorii, inclusiv celor din matematică, fizică, biochimie, medicină, electronică, istorie, geografie, filozofie, religie, muzică, literatură, artă, turism, etc., pe care le numim Baza de Date Zero şi o vom simboliza BD_0. Baza de date menţionată este descrisă specific în capitolul - Bibliografie. Aceste teorii raţionale, ştiinţifice, menţionate mai sus, le cunoaştem şi le stăpânim într-un grad necesar şi suficient pentru a le putea exprima şi susţine în orice moment şi în orice situaţie, definite în cazul porţiei numite BD_0 şi nu numai, deoarece le-am dobândit prin educaţie şi stagii permanente de pregătire, le-am studiat şi le studiem permanent, le-am utilizat şi le utilizăm permanent în activitatea practică. Din acest motiv, în toate situaţiile exprimate teoretic vom aduce exemple practice, măsurabile, demonstrabile, realizabile şi repetabile. În acest sistem universal al cunoaşterii, deschis probabilităţilor infinite, dar închis şi finit de limita cunoaşterii umane, există o singură fiinţă raţională, Omul, relevată şi autodovedită ştiinţific până la această dată, iar raţiunea lui este calitatea vieţii. Divinitatea este acceptată parţial de OM şi în moduri diferite prin religii, iar raţiunea ei este Omul şi Natura. Natura este realitatea în care trăieşte Omul, iar raţiunea ei este cunoscută doar parţial prin ştiinţă.

Vom demonstra ştiinţific că Omul şi tot ce înseamnă Natură şi viaţă materială au fost create de o inteligenţă mai conştientă, mai simţitoare şi mai puternică decât omul. Rezultatul ecestei demonstraţii îl vom numi adevăr parţial zero şi-l vom simboliza prin codul A_00. Vom lăsa, conştient, loc liber aplicării teoriei TGEI de către noi sau de către alte persoane, pe aceeaşi bază de date BD_0 şi/ sau pe alte baze de date numite de la BD_1 la BD_infinit, cu observaţia că aplicarea ei va conduce la rezultate asemănătoare sau diferite, numite adevăruri parţiale simbolizate de la A_01 la A_0infinit, care prin integrare cu A_00 vor contribui la stabilirea unui adevăr acceptat de o majoritate necesară şi suficientă pentru ca acesta să fie considerat a se apropia de un adevăr absolut simbolizat A_infint, la care Omul aspiră să ajungă vreodată. Toate aceste criterii şi principii au fost şi vor fi respectate de noi pe drumul spre cunoaşterea totală şi formează principiile politicii calităţii procesării informaţiilor enunţate de noi, pentru care ne asumăm întreaga responsabilitate. În momentul în care vorbim de cunoaşterea totală, extinderea cunoaşterii ştiinţifice în mediul nevăzut este o provocare la dialog între cei care cunosc foarte bine mediul informaţional palpabil, în care informaţia se află depozitată pe suport material organic sau anorganic, şi cei care pretind că au intrat în mediul informaţional invizibil, depozitat pe un suport de câmp energetic nepalpabil, dar măsurabil şi vizibil prin influenţa şi reflectarea lui în

35

mediul vizibil. Dezinteresul şi incapacitatea momentane ale omului de ştiinţă de a demonstra şi de a repeta fenomenele exemplificate de oamenii care se ocupă de aceste domenii sensibile şi vulnerabile ale cunoaşterii dincolo de limitele actuale ale cunoaşterii ştiinţifice nu trebuie să-l dezarmeze pe omul credincios sau să-l determine pe omul necredincios să ia în derâdere aceste informaţii.

Un om înţelept, care cunoaşte perfect managementul cunoaşterii, nu va neglija nicio informaţie, chiar dacă ea pare irealizabilă pe un anume nivel de dezvoltare a inteligenţei umane.

Marea calitate a lucrărilor noastre, primele lucrări din lume care tratează Biblia ca pe un adevărat manual de management ştiinţific, este determinată de capacitatea noastră de a crea punţi de legătură între aceste domenii ale cunoaşterii vizibile şi invizibile, în punctele în care acestea se aseamănă şi pot fi demonstrabile, chiar dacă nu sunt repetabile. Acest fenomen al repetabilităţii unui eveniment petrecut nu ţine întotdeauna de voinţa şi de capacitatea omului actual, chiar dacă el îl doreşte, ci şi de reacţia inversă a unui Univers insuficient cunoscut, dar conescibil. Acceptarea unei forţe universale inteligente, capabilă să realizeze ceea ce susţin religiile şi tradiţiile, nu trebuie privită ca o incapacitate permanentă a ştiinţei de a descifra adevărul suprem, ci pur şi simplu ca o perioadă de tranzit în graficul evoluţiei inteligenţei umane.

Faptul că noi agreem existenţa unei fiinţe divine, aşa cum este ea prezentată de religia creştin-ortodoxă, se datorează multiplelor puncte de conexiune pe care le putem face între cunoaşterea ştiinţifică şi cea religioasă. Faptul că noi acceptăm şi cunoaşterea celorlalte religii şi tradiţii este bazată pe o altfel de interpretare, faţă de cea clasică, făcută informaţiilor din Biblie, în care se vorbeşte codificat despre aceste religii.

Capacitatea noastră de a face speculaţii în anumite puncte de intersecţie, potrivite funcţional prin exemple practice, ţine de extrapolarea domeniului ştiinţific vizibil în mediul invizibil simţurilor clasice şi se bazează pe cunoaşterea perfectă a funcţionalităţii echipamentelor tehnice realizate sau realizabile de către om şi bazate pe “duhul fiarelor”.

În management, astfel de speculaţii sunt numite strategii evoluţioniste şi, chiar dacă unele din ele se aseamănă cu profeţiile, capacitatea sau incapacitatea omului modern de a ţine cont de ele poate fi un act de înţelepciune, de naivitate sau de perversiune. Existenţa la om a celor două bucle de reacţie inversă, una sistemică, dată de universul material prin legile naturale introduse de Manager pentru a asigura evoluţia funcţională dorită, şi una managerială, dată de însuşi Managerul Creator prin transmiterea unor informaţii utile către managerii umani de proces, asigură, prin evoluţia spirituală a omului,

36

transferul cunoaşterii şi al managementului universului material de la Dumnezeu la om.

Faptul că omul a tăiat elementele naturale ale seminţelor plantelor, animalelor şi oamenilor, destinate acestei a doua buclă reactivă, şi s-a interpus pe el însuşi în această buclă, denotă fie neatingerea cunoaşterii totale, fie încrederea totală în cunoaşterea sa.

În acest moment 86% din plantele şi animalele destinate hranei populaţiei sunt modificate genetic, mai precis l-i s-au tăiat a doua buclă reactivă care le asigură fertilizarea naturală.

Crearea genomului uman este un nou punct critic al evoluţiei universului, deoarece acesta este deasemeni un produs infertil.

Faptul că rezultatul final al observaţiilor şi demonstraţiilor noastre ştiinţifice, privitor la apariţia şi la evoluţia universului, deşi se bazează pe rezultatele cercetării ştiinţifice diferă de cele ale omului de ştiinţă actual şi se aseamănă, în anumite privinţe, cu cele religioase, obţinute de om cu mult timp înainte de dezvoltarea ştiinţei, ne determină să credem cu tărie în aceste vorbe pe care vi le transmitem acum sub această formă artistică, chiar dacă acum ele au devenit demonstrabile şi repetabile în totalitate şi fac parte din domeniul ştiinţific.

Scurt ă introducere în teoria transmiterii ADN-ului mitocondrial masculin

Pentru a stabili de la bun început de ce am pornit această luptă

informaţională intensă şi constantă contra oamenilor de ştiinţă de proastă calitate, înregimentaţi în mari sau în mici organisme mondiale destinate calităţii vieţii omului, în institute de cercetare, în institute de învăţământ, în centre medicale de genetică umană şi în laboratoare de microbiologie genetică, o să pornesc cu întrebarea pe care le-am pus-o şi lor în repetate rânduri, dar la care nu am primit nici un răspuns şi cu siguranţă nu-l voi primi niciodată de la oamenii de ştiinţă îndoctrinaţi cu teorii lipsite de credinţa în existenţa lui Dumnezeu.

Cu siguranţă omul de ştiinţă adevărat, ce şi-a format o gândire multidisciplinară, prin educaţie şi printr-o muncă asiduă, va face ceea ce este scris în Cartea Sfântă, chiar dacă el acum nu crede şi nu vede: Prin în ţelepciune el va d ărâma soclul diavolului şi va începe zidirea lui Dumnezeu!

Întrebare :Dacă pe baza teoriei “Eve mtDNA” se certifică ştiinţific faptul că moştenitorii nu primesc pe cale genetică mitocondrii masculine, cum se explică existenţa lor, în cazul fertilizărilor naturale, în spermatozoizii băieţilor? Cine contribuie atât de miraculos şi de invizibil la echiparea tehnologică a spermatozoidului cu aceste mitocondrii masculine?

37

Răspunsuri : 1. Există un răspuns al oamenilor de ştiinţă, dat indirect cu

referire la infertilitatea tuturor băieţilor produşi prin fertilizări artificiale: “Nu ştim de ce aceşti băieţi nu produc spermă sau de ce sperma lor nu are motilitate. Asta este generaţia pe care am produs-o!”

Oare atât poate să producă omul prin raţiune? Infertilitate? 2. Ar putea exista un răspuns teologic la această problemă,

răspuns pe care l-am primit verbal de la un preot: “Este o taină a lui Dumnezeu, făcută prin Sfântul Duh!”

Oare aşa stau lucrurile? Dumnezeu ascultă de poftele omului? 3. Există un răspuns ştiinţifico-ortodox, elaborat de noi şi

transmis, pentru prima dată în mediul ştiinţific, organizatorilor “Primei Conferinţe Mondiale Despre Nucleul Celular, EMBL Heidelberg, 12 – 16 septembrie 2008”.

Acest document a fost respins pentru prezentare în cadrul evenimentului, dar noi l-am transmis, prin internet, tuturor participanţilor la acea manifestare ştiinţifică, la care am participat pe viu. După unele încercări eşuate de a prezenta această teorie diverselor medii responsabile de calitatea vieţii oamenilor pe care îi conduc, cu voia lor dar şi a lui Dumnezeu (Preşedinţie, Guvern, Academie, Patriarhie, Mass-media, Vatican şi alte organisme mondiale), în 2009 am revenit în mediul ştiinţific cu intenţia de a participa la “A XX-a Întâlnire de Bioelectrochimie, BES Sibiu, 10-14 mai 2009”, dar nu am fost admişi.

Răspunsul nostru la această întrebare, simplu şi ingineresc, extras din cărţile de medicină, este: “Mitocondriile masculine se rotesc cu 180 de grade în timpul fertilizării naturale a unui ovul cu un spermatozoid, se aşează lângă pronucleul feminin care va contribui la multiplicarea celulară, formând un pronucleu masculin care nu participă la acest proces bio-genetic de multiplicare celulară, dar care va coordona după naştere, aparent nevăzut, aşa ca Duhul Sfânt, o serie de procese biologice din corpul uman, cum sunt imunitatea, regenerarea sângelui prin măduva din stern, pulsul cardiac, ovogeneza şi spermatogeneza, la ultima intervenind vizibil şi echipând spermatozoizii cu celebrul ADN mitocondrial masculin. Bazându-ne pe informaţiile ştiinţifice şi pe cele religioase, creştin-ortodoxe, noi am emis ipoteza că aceste mitocondrii sunt poziţionate în apendicele xifoid din stern şi devin unicul bio-traductor al sufletului uman, privit de noi ca o coardă energetică liberă în spaţiu, dar conectată la un trup biologic individual, pe toată perioada trăirii fizice.”

Deoarece oamenii de ştiinţă au preluat atribuţiile funcţiei reactive a naturii, fie neînţelegând-o, fie împinşi de la spate în neuroni de cineva din umbră, ei sunt incapabili să devină asemeni Lui.

38

Deoarece oamenii de ştiinţă sunt incapabili de a deveni dumnezei advăraţi sau nu vor să răspundă la întrebarea de mai sus şi insistă să vorbească în lucrările lor ştiinţifice numai de moştenirea genetică maternă a ADN-ului mitocondrial, noi insistăm pe această temă şi încercăm din nou să penetrăm acest mediu ştiinţific opac.

În iulie 2009 am transmis solicitarea noastră de a participa la “Întâlnirea anuală a oamenilor de ştiinţă, AAAS San Diego, 18-22 februarie 2010”, care are ca temă “Punţi de legătură între ştiinţă şi societate”. În noiembrie am primit un răspuns negativ, dar noi suntem în continuare activi pe NET, în diverse forumuri. În luna iulie 2009 am transmis un rezumat al prezentei lucrări literare organizaţiei britanice ESRC, care intenţionează să colecteze informaţii despre lucrările artistice care tratează pamfleistic problemele geneticii umane. Răspunsul lor a fost că problemele tratate de noi în acest mod ştiinţifico-religios nu-i interesează.

Noi credem că cei care refuză acest tip de abordare a problemelor vieţii se miră că au apărut oameni care-l includ ştiinţific pe Dumnezeu în calitatea vieţii universului!

În concluzie, nu există în lume niciun răspuns adecvat sau nicio motivaţie a acestui refuz de a comenta la nivel înalt acest subiect al infertilităţii vietăţilor modificate genetic, care afectează deja calitatea vieţii şi va afecta profund umanitatea.

Noi nu ştim de ce toate mediile sociale din lume refuză măcar să abordeze, chiar şi superficial, această problemă.

Din acest motiv se pot face foarte multe speculaţii. Noi speculăm managerial faptul că eşantioanele transmise

nouă de profeţii religiei creştin-ortooxe sunt identice cu o parte din eşantioanele demonstrate acum de noi ştiinţific şi care fac parte dintr-o strategie ce poate fi realizată de omul modern, într-un mod conştient sau dintr-o eroare.

Procesele de modificare genetică a plantelor, a animalelor şi a oamenilor continuă în tăcere şi ne conduc sigur către o sterilizare forţată a planetei, conform mesajelor profetice venite din trecut.

Poate ştiţi Dumneavoastră “DE CE?” Aveţi amabilitatea să ne spuneţi şi nouă? Noi vă mulţumim anticipat pentru răspuns, indiferent care va fi

acesta, căci nu ne supărăm chiar dacă ne veţi spune că suntem schizofrenici paranoici sau neîmpărtaşiţi şi nespovediţi, aşa cum am fost categorisiţi simplist, fără nici un fundament raţional, repetabil şi demonstrabil, de către mediile ştiinţifice şi de cele religioase.

Din acest motiv, acum noi tratăm această problemă în mod artistic. Arta a fost, este şi va rămâne singurul mijloc al omului de a traversa elegant şi cu fruntea sus orice inchiziţie umană.

39

Este o încercare, zicem noi, subtilă, dar fără camuflaj! Îi rugăm pe oamenii de ştiinţă, cei care au adus perfomanţa

procesării materiei la sublimul artistic, devenind astfel reprezentanţii celei de-a şaptea candelă divină menţionată în Biblie, să-şi îndrepte ochii spre natură, spre tradiţii şi spre arta adevărată, unde vor descoperi divinul propovăduit de cele şase mari religii ale omenirii, pe care le enumerăm în ordinea apocaliptică: creştinismul, iudaismul, budismul, hinduismul, islamismul şi creştinismul-ortodox.

Îi rugăm pe toţi oamenii lumii să aibă încredere în Dumnezeu şi în creaţia lui perfectă, din care omul se va detaşa şi va îndeplini scopul divin. Noi credem în El şi nu ne e ruşine să o declarăm deschis, motiv pentru care am informat şi organizaţia Nobel. Subject: Adam and Eve mtDNA evolution theory Question: How can I nominate myself or someone for a Nobel Prize? Nobelprize.org answer: No person can nominate herself/himself. “Because we know your technical procedure for nomination, To the Nobel Prize Organisation, not for nomination, just for information: We are a student and an engineer interested in the Nobel Prize, And we have see that genetically is eliminated a natural device; We have now the intention to scientifically open the eyes To this the most invious scientific world with the soul of the ice.”

Creat prin Evoluţie Asistată de către Dumnezeu (Daniel 7.4),

omul perfect este o fiinţă liberă “să cunoască înţelepciunea lui Dumnezeu prin înţelepciune” (Pavel, 1Corintieni 1.21), deoarece “Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrǎtor şi mai ascuţit decât orice sabie cu douǎ tǎişuri, şi pǎtrunde pânǎ la despǎrţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi mǎduvǎ, şi destoinic este sǎ judece simţirile şi cugetǎrile inimii.”(Pavel, Evrei 4.12)

Observa ţie: Sternul este denumit medical sabie, iar vârful lui, apendicele

xifoid, este locul de întâlnire al coastelor (“joints”) cu măduva osoasă. În acest loc se află traductorul organic al duhului, Adam mtDNA.

40

OMUL perfect

41

1. Anecdot ă – Coşmarul unui student medicinist

Pentru a vă introduce în teoria genezei prin cuvânt, vom începe cu o scurtă creaţie genetică virtuală a lui George Valeriu Coşciug, student la stomatologie, Facultatea Carol Davila Bucureşti.

05.03.2009, diminea ţă - Am aflat că tata v-a transmis ca mărţişor tot felul de “prostii” pe care le împrăştie la toată lumea, împuindu-le capul cu noua lui credinţă ştiinţifico-ortodoxă în Dumnezeu, şi am decis să vă spun o scurtă istorioară, pentru a vă mai distra puţin şi a vă scoate din stresul crizei economice, şi nu numai, care i-a cuprins acum pe toţi oamenii.

“Co şmarul unui student medicinist” Când învăţam la anatomie, intoxicat şi exasperat fiind de toate

organele şi organitele din interiorul corpului uman, care mă apăsau chimic din interior, dar şi din exterior prin stres, pentru a mă deconecta puţin am început să mă distrez la calculator în stilul modern al geneticienilor creatori şi am realizat o creatură simpatică, zic eu. Am luat cele mai importante şi mai necunoscute încă organe ale omului:

- ADN-ul mitocondrial al Evei, care se află în aproape toate celulele corpului uman, cu anumite excepţii; el îţi asigură energia vitală şi e responsabil cu simţurile apropiate, definite de psihologi ca fiind “Emotional Coefficient = EQ”; - Creierul, despre care nu vă mai spun ce poate să facă, deoarece nu s-a ajuns încă la cunoaşterea şi la calitatea totală a vieţii, definit ca promotorul celebrului “Inteligence coefficient = IQ”; - şi ADN-ul mitocondrial al lui Adam, care nu reprezintă decât 0,03% din ADN-ul mitocondrial din corpul uman, despre care specialiştii în medicină spun că nu mai prezintă nici un interes în procesul ereditar, deoarece ei nu ştiu unde s-a ascuns în organism, iar taică-meu, inginer electronist, spune că reprezintă traductorul sufletului divin sau bio-GPS-ul central şi l-a definit “Confidence coefficient = CQ” sau încrederea idolatrică în oricine şi în orice-ţi pică în faţă.

42

Înarmat cu aceste organe, mi-am pus creierul la contribuţie, am luat creierul uman şi l-am poziţionat în centrul imaginii. Cum l-am privit eu aşa, mi s-a părut că seamănă cu un organism uman şi am început să-l echipez. I-am pus cap. Mai întâi i-am pus mitocondriile Evei şi mi s-a părut că arată ca un pachet oferit Evei drept mărţişor şi am renunţat. Apoi i-am pus creierul, dar mi s-a părut că arată cam prea sobru şi am renunţat din nou. Ţinând cont de faptul că biblic se spune că bărbatul este cel care trebuie să conducă, iar femeia trebuie să se supună decizie lui, l-am înlocuit cu mitocondriile lui Adam.

Acum mi se pare că nu arată prea rău. Da. … acum e OK! I-am pus mâini, i-am pus picioare şi am considerat că e plin de

creier şi de orientare spirituală şi pot să-l trimit să înveţe în locul meu. Dar mi s-a părut că are gâtul înţepenit şi, datorită faptului că

bărbatul e capul şi femeia e gâtul, i-am pus la gât mitocondriile Evei, ca giroscop, pentru a-l putea roti în toate direcţiile, ca pe un titirez rotofei ce este. Deoarece în Biblie se spune că “sângele este viaţa”, i-am pus şi un pic de “inimă de om”, ca să folosesc cuvintele biblice ale profetului Daniel, propovăduite şi de tata.

43

Am considerat că m-am distrat suficient şi, obosit fiind, m-am culcat. Am adormit şi am visat omuleţul creat de mine, în mod special ca să mă ajute la şcoală.

De abia acum a început criza de conştiinţă sau coşmarul. Visul de co şmar Se făcea că erau doi fraţi gemeni, precum Cain şi Abel, sau ca

în filmul “Clona”. S-au dus la şcoală, au învăţat bine, au crescut mari şi “Fii au văzut că ficele oamenilor sunt frumoase şi au ales dintre ele, care pe cine a voit.” (Biblia, Facerea, cap.6.2.) Unul a încăput pe mâna lui maică-mea şi uite ce a făcut din el. L-a făcut doctor. Exact ce-mi trebuie mie ca ajutor, să-l trimit la examene în locul meu, ca să iau note bune şi să n-o mai supăr pe mama! Iar celălat a încăput pe mâna unei fete tinere, blonde şi frumoase foc, cu care se distra ca-n basme, şi care a băgat … dracii în el. Exact cum a ş vrea eu s ă mă distrez , acum cât sunt tânar şi visător! Parcă am auzit eu o cântare in biserică, care te îndeamnă “pe toate să le încerci”.

Eu m-aş mulţumi să încerc doar blondele, că sunt mai angelice conform unui cântec, dar nu “Cântarea cântărilor”.

Apoi, în vis, se făcea că geamănul pus pe distracţii îşi pierduse capul, i se neteziseră circumvoluţiunile, i se înegrise inima şi … mi-e ruşine să vi-l arăt pe tot, cum l-am văzut eu în vis.

Apoi, se făcea că eu eram la examen şi am tras un subiect. Mi-a picat subiectul: “Influen ţa spermatozoidului în pa şapoartele biometrice şi în caria dentar ă ???!!!!????”

44

Apoi a apărut unul din gemeni, cel rău famat, şi nu mai ştiu, … mi-o fi cerut el ajutor?…sau eu îi ceream ajutor asistentului, că nu ştiam subiectul?, … că m-am trezit dezorientat.

Oare am luat-o razna, cu ingineria asta genetică pe care o am în cap ????

................................................................. Omul modificat genetic, condus de c ătre om

Evoluţie controlată de către om, fără asistenţă divină

Notă: “Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?” (Ecleziastul 3.21)

Observa ţie: În acest capitol al Bibliei, în opinia noastră, se face referire la viaţa firească, pământeană, pe care trebuie “să o trăim bine, de pe urma muncii noastre” (Ecleziastul 3.13), conform educării necesităţilor impuse de traductoarele organice ale sufletului funcţional organic, identificate de noi ca fiind celebrele mitocondrii feminine Eve mtDNA, existente în toate celulele corpului uman.

GENOMUL

45

2. Managementul în ţelepciunii Motto : “Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Cel

care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul temerii de Domnul este înţelepciunea.” (Isus Sirah -cap 1.14 şi 21.12)

Cine sunt eu pe-acest pământ şi ce ar trebui să fac? Să stau cuminte într-un cuib şi să mă mişc ca într-un ţarc? Sau să privesc, contemplativ, creaţia din jurul meu? Sau s-o distrug, căci n-o-nţeleg, asemeni maleficului zeu? Sau să aştept ca Cel de sus să facă tot, iar eu să tac? Sau să aştept ca cel de jos să mă transforme-n simplu drac? Eu cred că pot pe drum să merg, pe drumul luminat de El, Şi să intru-n al Lui cârd, căci astăzi sunt un simplu miel. El nu mă duce la tăiere, deşi El poate orice face, El mă îndrumă, prin lumină, ca să vorbesc atunci când tace. Dar mai întâi, ca să vorbesc, mai la-nceput trebuie s-ascult, Căci sunt copil faţă de El, deşi toţi, azi, mă văd adult.

Dacă privesc în urma mea, pot să-nţeleg această lume, În care omul, cu şi fără ştiinţă, a creat rele, dar şi bune. Tradiţia, privită azi prin prisma mecanicii cuantice, E-o simplă trasabilitate, pornită din lumile antice. Privind traseul ei, în care omul şi-a făcut efigii, Poţi să distingi, cu uşurinţă, traseul marilor religii: Sunt şapte candele divine, ce s-au aprins dintr-o lumină, Şi-mprăştie acuma ştiinţa, ca ploaia-ntr-o mândră grădină. Ele sunt gânduri ce se-ncheagă în jurul sfântului nucleu Şi vor forma, în cer, o sferă ce se transformă într-un zeu; Un zeu firesc, născut prin Mama, un zeu asemenea ca El, Ce-atrage razele din suflet spre sufletul Fiului Miel.

Acum oamenii-au evoluat, prin ştiinţa marilor tradiţii, Şi ar trebui să vadă-n faţă, nu doar ce vor, ci ca profeţii, Care-I vorbeau prin revelaţii, prin suflet, simplu cugetau, Făceau ce le trecea prin minte, dar, tot prin El, simplu vedeau Că omul bine-a fost creat pentru-a transmite prin viu grai Ceea ce azi gândim cu mintea şi că atuncea nu gândeai C-o să ajungi ca El, un zeu, ca să cotrobăi prin rărunchii Din organismul tău şi-n gene să-ţi vezi mătuşile şi unchii ! Ce relativă este lumea; ... privită-n relativitate Ea poate fi oglinda Celui ce-a scris-o-n fizic ca pe-o carte Şi ne-a lăsat să o-nţelegem, analizând-o în genetic Ca mai apoi s-o reculegem şi s-o-ncropim la fel, sintetic.

46

Dar gena nu e totu-n lume; ea este-o genă relativă La gândul Celui ce ne vede şi trage, ca locomotivă, Vagoanele ce merg pe şine, traseele de El trasate, Chiar dacă nouă ni se pare că scriem singuri altă carte. Acum, noi nu vedem tăria ce El prin suflet ne-a transmis, Căci ne-a lăsat să umblăm liberi în câmpul ce El l-a emis.

Umblăm pe jos, ca animalul, dar şi prin cer, ca simplă coardă, Şi ne grupăm în simple cete sau aderăm la vasta hoardă. Tăria Lui e-un câmp de unde cu care-a-nchis în cavitate Un spaţiu pentru-a face-o lume în care toţi s-aibă de toate; O lume ce evoluează, sigur, prin legi şi proceduri banale, Pe care nimeni nu le schimbă, căci toate’s astăzi naturale.

În spaţiul Lui, a creat omul, dându-i ceea ce-avea şi El, Dar l-a lăsat, prin evoluţii, să se transforme-n zeu mişel, În zeu parşiv, în idolatric, contemplativ, fără de vlagă, În care undele-n reflexii să poat’ conduce lumea-ntreagă. Ce-i important e că tăria, pe care El o stăpâneşte, Nu se formează prin prostie, prin libertate şi nu creşte Dacă nu ai un scop în viaţă, un scop armonic cu al Lui, Pe care L-a transmis prin câmpuri, dar şi genetic, printr-un cui. În cuiul Lui, ca şi Pepelea, El poate să pună o cruce, Dar l-a lăsat pe om s-atârne ceea ce el ar putea duce. Reacţia prin câmp te-aduce, atunci când crezi că poţi mai mult, Să-ntinzi coarda, care se rupe când crezi că ai ajuns adult.

De eşti copil, care acceptă şi vede-n Tatăl înţeleptul, Când crezi în El că totul poate, atunci ţi se înfoaie pieptul Şi poţi urma pe calea Lui, ca să creezi la fel ca El, Fără să porţi războaie-n fizic, punând imaginea-n duel. În virtual e-o altă lume, o lume care nu te doare, Prin care poţi crea, desigur asemeni vântului, o boare; E o imagine-n oglindă, care suportă transformări, Fără să lase urme-n fizic şi fără ca să ai mustrări. În virtual creezei imagini, prin care îţi faci strategii, Dar strategia cea mai dreaptă ne-a spus-o El, prin profeţii. De-o neglijezi şi nu iei seamă la cel ce răul îl gândeşte, Te poţi trezi-ntr-o dimineaţă că lumea ta nu mai vorbeşte.

47

Atunci o să regreţi amarnic şi-o să te rogi să cadă cerul, O să te rogi să te-ncălzească, să vină El s-alunge gerul Cu care răul te-nconjoară şi te cuprinde ca-ntr-o plasă, Din care, chiar dacă-ţi dai seama, nimeni nu mai poate să iasă. În sufletul uman, pe lângă divinul din nucleul lui, A apărut o rădăcină ce vrea să se agaţe-n cui; Deoarece cuiul n-o ţine şi o alungă-ncet din rai, Omul cel rău, gândind în sine, extrage cuiul ca pe-un pai; Şi astfel răul prinde viaţă, doar pe suport de om organic, Sperând să treacă peste ape, ca în ocean mândrul Titanic. E-un rău creat de om în minte, în mintea lui neuronală, Crezând că-i singur într-o lume în care nu dă socoteală.

De-o iau de la-nceput, ca Tata, lipsind-o p’Eva de Adami, Va trebui s-aştept ca fata, din nou, să reevolueze-n ani; Va trebui ca animalul, ce-n mine singur l-am crescut, Să crească bine şi s-atingă un apogeu ce n-am crezut. Acum, eu o privesc pe Eva ca pe un corp ce-i plin de graţii, Ca pe un animal de casă ce-mi dă, organic, dulci senzaţii. De-aceea Eva, cea rodată acum de-organicul adamic, Evoluează şi-o să treacă, curând, în spaţiul rău, satanic. E-o evoluţie normală, ce ne-o dă legea prin distracţii; E-o lege care nu se schimbă, e legea marilor atracţii; E-o lege simplă, naturală, ce-ţi dă senzaţii de putere; E-o lege care, prin chimie, transformă forţa în durere.

Pe lângă legile naturii, ce-n om formează energie, Mai e ceva ce omul simte, ceva ce nu mai e chimie. E-un câmp de unde, scris armonic, în sufletul ce ni L-a dat, E-un câmp ce duce, prin Geneză, la tot ceea ce-a fost creat. De-aceea, dacă mă opun şi vreau să merg oriunde-mi place, Preiau conducerea organic, dar, sigur, El nu va mai tace. Dacă te uiţi la centriolii, ce stau în centrul celular, Atunci tu vezi că El conduce, în tine, orice mădular. Doar atunci tu poţi să gândeşti cum tot El poate ca să ducă, Punându-ţi sufletul în piept, prin care chiar El te educă; El nu te vrea pe tine mort, ca sufletul să ţi-l extragă, El te vrea viu, un viu capabil ca să conducă lumea-ntreagă.

48

De-am să continui ce-a-nceput, mergând pe-un drum de El pavat, Am s-o privesc atunci pe Eva, ca om, ca pe orice bărbat; Şi de-o privesc ca El, cu stimă, şi-o să mă uit la ea mai mult, Voi vedea sufletul, pe care L-a pus ca-ntr-un lăcaş de cult. A pus în ea, la fel ca-n el; ceva ce-n coastă omul are; Un suflet ce-L produce El, dar e lăsat ca fiecare, În perioada de-osteneală, ce-aduce bun şi suferinţă, Să-l umple prin simţiri, prin ştiinţă şi prin dreapta Lui credinţă. Dacă privesc la munca Lui şi îi ascult cu teamă glasul, Atunci voi gândi ca Traian, salvând ca un titan şi vasul Şi pe toţi care merg cu el, acum spre-o lume mai prosperă, În care mâine-un gând armonic va transforma corzile-n sferă.

Dacă doreşti să poţi conduce o lume ce vrei să o educi, E bine, ca prin educaţii, tu singur să poţi să te conduci; E bine, la început, s-asculţi umil ce spune Tata, Să priveşti lumea-n jur, să vezi şi sufletul ce ţi-l dă fata; E-un suflet simplu, celular, transmis prin mtDNA de Eva, De care trebuie s-asculţi, pentru-a vedea, organic, seva. Dar seva-n trup e limitată şi ea nu poate să viseze, Decât la lumea transformată, ce las’ un diavol să creeze. Un diavol nu e altceva decât celula ce conduce Un trup întreg spre altceva ce trupul nu mai poate duce. Răul prin diavol se propagă şi în celulă te împunge Ca să te dezorienteze, căci trupul tău lui îi ajunge.

Dacă tu înţelegi Geneza şi Domnu-n coastă ce ţi-a pus, Atunci vei crede că prin CIP-uri omul organic e condus.

Atunci vei şti ce-nseamnă umbra, care încet în corp se-ntinde Şi care-ţi taie scurt lumina, şi lumea ta nu se extinde. Omul de ştiinţă-i un profet, ce poate, prin statistici clare, Să facă, simplu, un portret amplu al evoluţiei stelare. De-aceea ştiinţa, controlată, se rupe-n două, se desparte, În cel ce răul îl produce şi-n cel vrednic să deschid-o carte. A şaptea candelă divină, e ştiinţa pură pentru bine, Prin care omul bun crează şi pentru el şi pentru tine. A opta candelă-i umană, nu are-n ea nimic divin, E-o candelă ce arde-n umbră şi ne aduce doar venin.

49

Zamolxe, zeul dacic, a stabilit ce-i bun şi-a hotărât prin lege Că ea, Tomiris, zâna, stăpână de pe Terra, e cea care culege; Ea sufletu-şi împarte între a noastră umbră, ce-i astăzi trecătoare, Şi Fiul Lui, ce-l naşte-n chinuri, spre viaţa veşnic viitoare. Managementu’-nţelepciunii, o artă grefată pe ştiinţă, Dă armonie raţiunii prin simţuri şi dreaptă credinţă; Începe, ca orice-nceput, cu teama că tu n-o să poţi Să faci mâine ce-ai conceput, ca să ne fie bine la toţi; Începe cu teama de Tata, ca să nu râdă că nu ştiu, Şi-atunci, de-i greu, mă-ntorc cu faţa spre Cel care e veşnic viu, Şi văd că El mă dojeneşte dacă greşesc, dar mă iubeşte, Şi-atunci îmi spune cum să fac, ca El, şi pâine, dar şi peşte.

Epilog - Premiul Nobel pentru pace 2009, acordat lui Barack Obama “Pomul Cunoaşterii” .... .... este înţelepciunea pe care-o are omul bun, cu ştiinţă Să îşi îndrepte rugăciunea spre Cel care ne-a dat fiinţă. America conduce-acum pământul prin preşedintele Obama, Spre-a Dumnezeului credinţă, pe care-o sperie Osama; Dacă privim atent la Bin şi la conceptul de război, Noi aşteptăm acum, senin, pacea să vină-ntre cei doi; E-o pace-n suflet ce se-aşterne peste bătrâna noastră Terra Şi se va emana în spaţiu pentru-a cuprinde atmosfera; E-o pace-ntre-a pomului credinţe, venite simplu prin lumină, De la a Cerului tărie, pe care-n veci noi o numim divină. Credinţa-n Tatăl, Creatorul, este ceva care încheagă, Căci ne-ndeamnă azi, Mângâietorul, spre Adevărul ce ne leagă. Eu cred că azi Islamul simte că prin America răul se propagă, Dar îl priveşte ca pe-un dinte şi nu ştie să îl extragă; Acest tandem, rodat prin lupte ce-au speriat o lume-ntreagă, Azi se mai luptă doar prin lupta pe care o numim de stradă. Bin Laden, inocent şi-n umbră, cu bombe ar vrea să facă bine; Loveşte-n toate cu ciocanul, loveşte-n toţi dinţii din tine. Dacă Obama şi Osama ar sta cuminţi, simplu, de vorbă, Cred c-ar vedea ardeiul iute, pătruns acum în astă ciorbă; Ar vedea-n timp cum Semiluna şi Sfânta Cruce se adună Şi-şi vor da-n pace singuri mâna ca să culeagă mătrăgună; Un fel de rău pătruns în minte, un fel de “Brain guvernator”, Căci omul nou nu vrea s-audă de sufletul din noi, cel dat de Creator.

50

Balan ţa înţelepciunii prof. Despina Stoica

51

3. “Mirabila s ămân ţă”… are GPRS!

Motto : Lucian Blaga – “Mirabila sămânţă”

Când Blaga ne vorbea, codat, văzând EUtopia, Spunea că vede, sigur, că alta-i Romania; El prevedea că, astăzi, sămânţa milenară Va fi modificată-n nucleu, esenţa celulară. Sămânţa are-o sevă ce pe om îl ascultă Şi când acesta tace, nici ea nu mai cuvântă. Ea e un repetor ce poate, în lumină, Pe om să îl asculte; ca sămânţa divină. Când vom vedea, desigur ca la Mitologie, Puzderia de zei, scrişi prin Astrologie, În care fiecare sămânţa lui produce Şi-apoi în noi o bagă, pentru a ne conduce, Atunci, cu siguranţă, omul va fi atins De dracii, ce cu laţu-ncet ei ne-au cuprins. Pestriţele seminţe, ce râdeau vii în soare, Stau astăzi izolate, la ţară, în hambare. Acum mâncăm chimie, aşa îmi spunea tata, Mâncăm ce se produce şi-n curând vom vedea fata, Fardat-un pic, la gene, şi scoasă pe trotuare, Să proceseze chimic a bărbatului suflare. Ce iute trece timpul şi… Blaga e uitat; Zadarnic intr-un pieţe; sămânţ-am căutat; Mirabila sămânţă ce încolţeşte-n scorburi, Pe care, nici genetic, nu poţi ca să o tulburi. Blaga vedea că duhul brodnicilor titani, Organic, stă de pază, cu El contemporani, Şi că vor da alarma când lumea-nnebuneşte, De bine şi de simplu; că de-aia nu gândeşte.

52

Ce bine-i s-o duci bine şi să trăieşti ca-n rai, Când munca ta o fac roboţii ce-i gândeai. Ce bine e c-aceştia gândesc doar ce vrei tu Şi că nu mai fac gură, că nu mai strigă: huu! Ce simplu-i să tragi linii, peste ce e fractal, Şi să le bagi în coşuri pentru-a-nvăţa frugal; Ce simplu e ca simplu totul să poţi gândi, Ce simplu e ca trupul să îl poţi lenevi. Ce complicată-i viaţa ce-n viaţă o trăim, Ce complicată-i ştiinţa, ce greu e să gândim. Mai bine-i cer lui Tata, că El de-aia trăieşte, Gândeşte şi munceşte, să-mi dea pâine şi peşte. Să revenim la Blaga şi la sămânţa Lui, Pe care ne-a lăsat-o, ca Pepelea, într-un cui. Blaga ne spunea simplu, prin dulcele lui vers, Că Domnul vede totul !?... Mirabila sămânţă are GPRS!

Structura unei mitocondrii feminine

53

4. Scrisul printre gene Motto : “Controversatul om de ştiinţǎ american John Craig Venter a anunţat cǎ a creat prima formǎ de viaţǎ artificialǎ, despre care sperǎ cǎ va fi un posibil remediu pentru boli şi pentru încǎlzirea globalǎ.”

Diodă bio CIP

cu laser cuantic în cascadă

Off! Ce greu e să scrii versuri, când în suflet rimă nu-i; Sufletul, pe care-n coastă l-a-nfipt Domnul ca pe-un cui. Dar ce poţi să faci, căci omul l-a extras acum din piept, Spunând că totul cunoaşte şi crezându-se-nţelept. Scrisul lui te face astăzi să nu mai fi ce erai; Scrisu’n gene al lui te duce către-Apocalipsă! ... Vai!

Când eram mic, vedeam femeia Cum genele şi le fardează; Dar o vedeam şi-n cas’ pe-aceea, Ce-i mama mea, care brodează. Nici nu ştiam ce-nseamnă gena, Nici Cine-n gene-a scris concretul, Căci cei din jur spuneau ce-i stema Şi ne-nvăţau ce-i alfabetul. Când eram mic, scriam bastoane; Fără să le prea-nţeleg rostu’. Acum citesc, prin duh, genoame, Cu sprijinul Tatălui nostru. Nu e-un vocabular prea simplu, Ce-n gene Domnul ni l-a scris, Lăsându-mi sufletul să-l umplu Cu-a Lui imagine, din vis. Dar astăzi, cuiva i se pare, Analizând gena schematic, Că-n El e cancer şi teroare, Că scrisu-I prost şi enigmatic.

54

De-aceea omul îl scrutează, Feed-back-ul taie-ncetişor Şi ADN-ul corectează, Tăind craca de sub picior. Ştiaţi că-n vitro se produce Un om fără fertilitate, Pe care Domnul o induce, Şi că-n el nu e sănătate? Ştiaţi că omul nou produs, Prin scrisu’n gene incomplet, Va face doar ce e condus, Căci n-are-n el divinul suflet? Se spune despre noi că Eva Doar ea transmite mitocondrii; Că în noi nu mai este seva Adamică, ca-n mândrii codri. Când Domnul a creat pe Eva, Pe Adam El l-a adormit, Din coastă să-i extragă seva Şi să-ntărească ce-a zidit. E rău că omul nu-L mai vede Pe Domnu-n sufletul adamic Şi a-nceput, tăind ca-n lemne, Producţia de om satanic. El scrie acum, din nou, portretul Păstrând imaginea externă, Modificând doar alfabetul Reacţiei din om, internă. El, sincer, astăzi nu mai crede Că Domnul ne-a creat perfect, Cu-n creier, care totul vede Numai prin sufletul din piept.

55

Prin sufletul din xifoid, Ce-i nucleu info-energetic, Prin piesa din spermato’id, Ce se transmite-n noi genetic. Dar acum, omul, a tăiat-o, Creind un om doar cu IQ, Şi gena a modificat-o, Păstrând doar sufletul EQ. EQ e sufletul organic, Pe care Eva l-a testat În timpul somnului adamic Şi-n vremuri a evoluat. CQ-ul e ceva, ce-n suflet, A fost înscris de El, divin; E-un dar ce se transformă-n cuget, Pentru a ne scăpa de chin. A combinat în om nucleii Şi, pentru a-l completa perfect, Pe lângă sufletul femeii I-a pus sufletul Lui în piept. Astfel Treimea se încheagă Prin El: IQ-ul este duhu’, EQ e cel ce jos ne leagă, Iar CQ e suportu-n suflu.

E uşor a scrie versuri, când din suflet rima vine. Dar atenţie la suflet că e dual, ca şi tine: Dacă îl priveşti organic, o organigramă scrii, Pe care, cu siguranţă, doar roboţii-o vor citi; Dacă însă ştii ce-i Duhul, s-ar putea să scrii sublim, Căci nu de la tine-i scrisul şi noi ştim “Cui” mulţumim. Lumina Lui e-n noi aceeaşi, şi-o reflectăm prin cugetare, Deşi procesele-s aceleaşi, lumina-i alta-n fiecare: John Craig certifică genomul, pe noua coastă californiană, Din coastă, Coşciug certifică pe Domnul, în vechea obşte musceleană.

56

Banc despre Crea ţie şi Evolu ţie din folclorul popular românesc

Motto : „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam cu suflet viu; iar

Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă. Dar nu este întâi cel duhovniesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.”

(1.Corintieni, 15.45-47) dup ă primele lec ţii de la gr ădini ţă: Fiica – Mamă, cum am apărut noi oamenii pe pământ? Mama – Vezi tu draga mamei, Dumnezeu a creat la început

prima familie de oameni, bărbat şi femeie, pe Adam şi Eva. Apoi ei au evolut spiritual, au înţeles ce înseamnă iubirea şi prin naşteri succesive în timp au contribuit la apariţia oamenilor divini care există acum pe pământ. ………………………………………………………………….

dup ă un timp petrecut la şcoala primar ă: Fiica – Tată, cum am apărut noi oamenii pe pământ? Tata – Un mare savant al omenirii, Charles Darwin, a studiat

fenomenul evoluţiei speciilor şi a tras ştiinţific concluzia că la început pe pământ au fost vegetalele, apoi au apărut animalele, iar omul se trage din animale, prin evoluţia capacităţii de a specula ceea ce îi era util existenţei. ……………………………………………………………………

dup ă un timp petrecut în liceu : Fiica – Mamă, tata mi-a spus că omul de ştiinţă nu vorbeşte

despre Dumnezeu şi spune că noi oamenii ne tragem din animale!!!??? Mama – Da, fata mamei, şi tatăl tău are dreptate. Eu l-am lăsat

pe el să-ţi spună asta, pentru a nu-l numi eu speculant şi oportunist. Familia, din care provin eu a fost creată de Dumnezeu şi este divină, iar cea din care provine tatăl tău se trage din animale, prin procesul de selecţie naturală, bazat pe specularea oportunităţilor fără a ţine cont de semen şi de consecinţele negative pe termen lung.

Observaţie: câtă asemănare există între acest banc şi vorbele biblice, numai că acolo faptele se petrec invers.

“Fii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.” (Facerea, 6.2) sau

“Ele pot să fie soţii ale acelora care vor plăcea ochilor lor, numai să fie soţii în neamul seminţiei tatălui lor.” (Numerii, 36.6)

În concluzie, conform Teoriei Creaţiei Evolutivă Asistată emisă

de noi, este cazul ca Adam cel duhovnicesc să se trezească din somn pentru a-l asista şi a-l corecta divin pe Adam cel firesc, pământesc.

57

5. Parfumul crea ţiei

Moto : Biblia – “Cântarea cântărilor” şi Enăchiţă Văcărescu – “Într-o grădină”

Când nu erai, pluteam prin haos şi mă gândeam adeseori Cum să creez o lume-n care să te cuprind de subţiori; O lume-n care doar noi singuri să ne-nvârtim ameţitor Şi-n care sufletul tău tandru cu al meu suflu să-nconjor. Când ţi-am privit întâia dată trupul tău alb şi-unduitor, Prin sufletul meu, rece încă, s-a strecurat un cald fior. Virginitatea frunţii tale parcă-mi şoptea să o sărut; Cuvinte să-ţi rostesc, prin suflet, căci rămăsesem ca şi mut. Simţeam că respirai prin mine şi-n mine singură intrai; Simţeam că mâine, fără tine nu are rostul ce-l rosteai; Momentele de fericire se-armonizau în amândoi Şi ne făceau să fim ca unul, deşi, în fizic, eram doi. Trupul, pe care fiecare îl stăpânim ca pe-un întreg, Se integrase-atunci cu tine şi nu puteam să înţeleg: Cum poate unul fără altul să vieţuiască pe pământ? Cum poate Dumnezeu s-accepte ca noi să mergem în mormânt? Ardoarea, ce-ţi brăzda privirea şi-n trupu-ţi cald eu o simţeam, Mă îndemna să-mi vărs iubirea peste tot ceea ce vedeam. Vroiam cu tine să m-acopăr’, tot trupul crud să ţi-l devor’. Credeam că asta-i fericire: să n-ai la inimă zăvor. Când mi-amintesc de fericirea ce-n trup eu o lăsam să intre, De mângâierile pe care doar tu mi le creai; … în minte Ele formau trasee clare, pe care şi acum le văd; Senzaţia de împlinire, ce mă-ndemna să fiu slobod. Privirea ta, încă senină, mai mă-nfioară câteodat’ … Şi mă întreb dacă-s devină că eu nu te-aş fi modelat; Dar poate tu nu vrei, desigur, pe al meu drum ca să păşeşti Şi, când te încordezi în suflet, nici nu-mi dau seama ce gândeşti;

58

Simţeam, în sufletul organic, că tu doar pentru mine creşti … Dar nu te pot avea pe toată, sălbatică aşa cum eşti; Sau poate “Cineva”, aievea, de care-n suflet ne-am legat, Nu vrea ca să fim împreună, chiar dac-acuma par bogat.

Regin’ a sufletului meu organic, aş vrea în braţe să te strâng, Dar nu mai pot, căci azi un “ghimpe” mă-npunge-n coastă să te-nfrâng.

Mi-a fost şi dor, mi-a fost şi sete, în purpuri vroiam să te-mbrac, Dar “Cineva”, în vis, îmi spune c-aşa ne-am transforma în drac.

………………………………………………………………………. Parfumul dulce-al ei senzaţii se risipeşte-ncetişor Şi paşii ei îi văd, aievea, plecând tiptil din dormitor; E-un vis ce-n trup încă se simte şi sufletul mi-l răscoleşte, E-un câmp de unde ce mă prinde şi trupul mi-l înnebuneşte. Nu ştiu ce ochi mă face-acuma să văd în dulcile-i suspinuri Doar micile plăceri deşarte, ce se transform’ apoi în chinuri; În ale sale forme suple, ce mă-ncântau cu desfătare, Eu văd acuma alte forme, ce mă îndemn’ spre cugetare. E greu, dacă doreşti prin funcţii, să integrezi doar din imbold, Lăsând, ce vine prin deducţii, să intre-n trupul tău slobod; Cunoaşterea de sine-nseamnă să le cunoşti pe fiecare; Dar, vezi, nu uzul lor te-ndeamnă să le consumi cu cumpătare. Ele sunt flori, ca şi-n grădină, şi-n casa ta dacă le bagi Le rupi din lumea lor divină şi-apoi tu trebuie să tragi; De le priveşti şi doar le mângâi, cu gândul pur pentru frumos, E ca şi cum, din fiecare, extragi parfumul cel duios. Pe lângă ea mai este El, care şi-a pus în ea speranţa Că eu prin ea voi fi ca El, fără ca să-i modific nuanţa. Parfumul ce din ea emană e-o parte din Duhul divin Pe care Adam şi cu Eva au hotărât să-l ia cu chin. Dar ce-a fost greu curând va trece, deşi el nu va fi uitat, Şi tot ce Duhul ne petrece pare că-n om s-a întrupat. Cunoaşterea a tot ne-ndeamnă să ne-nţelegem la un loc, Fără ca să tocăm planeta şi să o facem ghemotoc.

59

El ne transmite-n câmp, prin Duh, vaccinul anti-informatic, Ce, prin credinţă, se transformă-n sângele cel figuratic, Ce se creează doar în stern, în coasta vechiului Adam, Şi te faci bine, la un semn, fără ca să-I donezi vre’un ban. Prin puritatea Lui din suflet, El ştie că pot să-mi revin, Şi că nicicând, după creaţii, în suflet, n-o să mai suspin. El ştie că pot fi capabil, prin har, să fac ce face El Şi să elimin răul, care s-a cuibărit pe lângă “Miel”.

Epilog:

Către sfârşitul vieţii, ce-n lume a trăit, Celebrul Eminescu ne-a dat iar de gândit; Ce voia el să facă cu funzele pe care Le aduna din câmp să le bage-n buzunare?

Frunze

prof. Eduard Minasian

În opinia noastră, pomul cunoaşterii este cunoaşterea în amănunt a creaţiei şi este format din 7 crengi divine ale marilor religii, ştiinţei şi artei, una umană a creaţiei diabolice şi conţine multe frunze formate din cele peste 10000 de concepte religioase, peste 8000 de domenii ştiinţifice şi nenumărate domenii artistice.

60

Regina sufletului meu organic prof. Despina Stoica

61

6. Pervertirea lui Adam

Motto : “Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu.”

(Isus Sirah, cap.10.12)

În secolul luminii, când mulţi trăim ca-n rai, Când noi am prins viteză ca să tocăm planeta, În liniştea din viaţă, apare-ultimul “vai”, Pe care doar profetul ni l-a-nsemnat cu creta. Pentru că nu-nţelegeţi ce ştiinţa va să-nsemne Şi nu mai vreţi să credeţi în Cel ce-i veşnic viu, Am aşternut cuvinte ce sper ca să vă-ndemne, Prin liberul arbitru, spre Geniul din pustiu. Nu voi vorbi de templu şi nici cum se încheagă Un Astru ce se-mbină din liberele corzi. Eu voi vorbi de dracul, ce-a prins lumea întreagă Prin ADN, genetic, în trupuri de nerozi. Când Stephen, speculând, cunoaşterea întrece Şi spune că sfârşitul vine prin biolog, John Craig se înfioară şi nici prin cap nu-i trece Că-n munca lui de-o viaţă a creat un “olog”. El pare că visează, oceanul îl cuprinde Şi îl îmbie-n gând cu el să se împace, Dar el din vid se-ntoarce, cunoaşterea întinde Peste ce-i cunoscut şi pe “Gen-om” îl face. “Gen-om”-i ca toţi aceia ce îi vedem pe stradă, La fel ca şi străbunii, ce datini ne-au transmis, Dar în el nu e suflu şi nici vreun gând să-l roadă; E-un om ce n-are seva ce ne vorbeşte-n vis. Adam, sfidând Stăpânul, cu spatele s-a-ntors, Cu trei zaruri în mână şi-n gând c-un chip frumos, La gene bate toba, o Evă să creeze Şi-o genă fastuasă pe-al ei chip să brodeze.

62

Cu chipu-n gând, organic, căci n-are suflu-n coastă, Şi, nevrând s-o creeze pentru-a o avea nevastă, Nu vrea să se distreze, ci Lui să-i dovedească Cum lumea lui-i mai bună decât ceea cerească. În ordinea ce Adam în gând o stabileşte Şi-o pune pe hârtie, în coduri şi cuvinte, Şi-n liniştea de astăzi, când doar ştiinţa vorbeşte, Noi spunem că “Gen-omul” are în trup doar minte. Noi nu-L mai vrem pe Tatăl, ce-odată, de demult, Se ocupa de Terra şi-o lăsa să trăiască, Vorbind cu taţii noştrii, căci El nu este mut, Şi-i îndemna, prin suflet, raiul să construiască. Noi, copiind pe Tatăl, vrem ordinea deplină, Pe care n-o-nţelegem, dar vrem să se impună, Plantând cip-uri în creier, chiar şi la vreo găină, Sau la curcani, desigur, căci şi ei se-mpăună. Astfel Adam şi Eva, ce-aveau suflet divin, Au devenit doar copii, a fiului gândire, Din care s-a scos seva ce îi hrănea din plin, Şi-acopăr’ azi planeta c-o altă omenire.

63

Pervertirea lui Adam – Parodie după Michelangelo 7. Trezeşte-te Adam!

Motto : “Pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îi vei vesti din partea Mea.” (Iezechiel, cap.33.7)

„Teoria crea ţionismului evolutiv al omului ” a fost lansată de

noi cu scopul lărgirii cunoaşterii umane printr-un nou concept rezultat în urma unui amplu studiu interdisciplinar, la data de 5 aprilie 2009, prin internet, pe adresa:

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9490 şi a fost criticată şi pe adresa: http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9525 Poluarea şi războiul informaţional sunt în plin proces evolutiv. Oare cine va câştiga? Anexăm un mesaj transmis “batjocoritorilor şi bârfitorilor”, prin

internet, cu ocazia Sfintelor Sărbătorilor de Paşti din acest an. “Hristos a înviat!” Revin cu o poezie, deoarece din martie 2009 am început a

scrie şi în versuri şi nu ştiu de la “Cine”-i scrisul, căci până acum păream un om serios, fără a avea asemenea apucături.

Poate instinctele poetice, ca şi celelate disfuncţii schizofrenice, vin genetic de la mama, Dumnezeu să o ierte, o simplă credincioasă cu patru clase, care îmi cânta şi îmi recita versuri cand eram mic, dintre care-mi amintesc şi o poezie cu “îngeraşul”, pe baza căreia îmi spunea că omul are trup şi suflet. Acum, când văd că omul le analizează separat, fiecare pe limba lui, şi nu unitar ca pe ingredientele necesare şi suficiente sintezei unei creaţii durabile, un fel de “perpetum-mobile” pe care omul nu l-a atins decât în gând, deoarece legile materiale au un cuvânt greu de spus, pe care nimic şi nimeni dintre noi nu le poate combate organic, parcă se rupe “ceva” în mine şi medicii nu ştiu să-mi spună, “organic”, ce-i. Vedeţi voi, poate de aceea cred eu acum în creaţie şi în evoluţie, laolaltă.

Acum, analizând cuvintele lui Pavel (Romani 12.2 - “Să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.”), încep să cred şi în stagnare. Acum, când oamenii au creat robotul Adam şi urmează Eva, un robot mai performant, pentru a avea ajutoare în studiul ingineriei genetice, necesară cunoaşterii dincolo de limitele cunoşterii vieţii, acum eu, comportându-mă ca un copil, scriu legende de adormit COPII(LE), în care oamenii MARI nu mai cred.

64

Poate de aceea cred eu acum şi în involuţie! Nori negrii vin din haos, şi, cuprinzând deodată Culmile cele-‘nalte şi-albastrul cel senin, Acopăr crucea veche, de secole înălţată De un popor creştin, cu crudul lor venin

Din mintea deturnată.

Munţii Buşteni – Monumentul “Crucea”

Natura e-ncolţită şi Mielul stă închis, Aproape de zăpada prin cer purificată, Sub plasa ce popoare treptat i-o au întins, Ca să clădească liberi planeta mai curată,

Într-un cuptor încins.

65

Câmpulung Muscel, cartierul Măţău – Mioare în ţarc Şi undeva, din apă, rasare-n umbră dracul, Mai blond decât în vise şi, cum profeţii-arată, Modificat genetic şi-aproape “gol”, săracul, Şi îl vedem pe stradă, dar nimeni nu-l arată,

Ca scorpia cu acul.

Nud pe plajă, la Mamaia - Armonie divin ă

Întins senin la soare, vrea cu lumini deşarte, Preluate din Geneză, să prindă lumea-n mreje, Să-mprăştie în oameni surâsul său de moarte Şi să-i aşeze paşnic, pe sol, ca pe găteje,

Cu cip-uri ca la carte.

66

George Valeriu Coşciug la Mamaia - Surâsul satisfac ţiei Copii se răsfaţă şi-acum, cu limba scoasă, Cu zâmbetul pe faţă şi cu PC-u’-n braţă, Ei virtual învaţă şi, modelând, să coasă Şi să clădească-n umbră o lume ca de gheaţă

Şi-o viaţă mai aleasă.

Câmpulung, Ora de calculator - dr. în teologie

Radu Tascovici şi fii lui Dimitrie şi Iustin Cartea e aruncată pe jos, dar pe covor, Şi numai vreo minune ar scoate-o la lumină, Pe care animalul, chiar prins acum de dor, Nu poate s-o-nţeleagă cu mintea lui cretină

Şi beată de amor.

Câmpulung, Educa ţie - Motanul “Petrică”,

67

pus pe carte, încearcă să priceapă Geneza Omul, ce-i o făptură din doi nuclei clădită Ca printr-o aspră muncă s-atingă nemurire, E fericit că–n lumea, de ştiinţă împlinită, Este ispită multă, ce-l duce spre pieire,

În fiinţa zidită.

Liceul Dinicu Golescu, Ispita tinere ţii –

George Valeriu Coşciug cu colegii de liceu Bătrânii umblă liberi, şi fără de cravată, Şi merg la “Vax Museum” să simtă virtual, O lume ce de idoli este acum pătată Şi e tot mai departe de-al nostru ideal,

Păstrat la ei în vată.

San Francisco, Wax Museum - Satisfac ţia virtual ă a amurgului

68

Alexandru Boris Coşciug şi statuile de ceară Eu cred că-i totuşi bine şi-i viitor de viaţă, Cu animale “negre” ce, simplu, se-nţeleg, Şi din a lor iubire şi omul va să-nvaţă, S-o modeleze iaraşi, din vechi, ca pe-un întreg,

Dintr-un ghem de aţă.

Câmpulung, Iubire natural ă –

Ciobănescul Billy îmbrăţişat de Lupul Roky Acuma, chiar natura răpusă de azot, Revine iar la viaţă şi încolţeşte-n turnuri, Ce-odată-mprăştiară nori negrii peste “TOT”, Sămânţa milenară, pe care nu o tulburi

Cu gândul tău “non-TOT”.

Câmpulung Muscel, coş termic din Complexul Creţulescu

69

– Natură vie ren ăscut ă Cu Gândul şi Cuvântul ce azi pe “TOT” îl ţin, “Non-TOT” e doar o creangă de ştiinţă ridicată Pe un suport de datini şi plin de Duh divin, Ce va să reînvie cenuşa-mprăştiată,

De fumul lor meschin.

Câmpulung Muscel, Parcul Creţulescu –

Turnuri, pentru centrale termice Acum e-n lume suflet ce-i luminat divin, Şi cu bagheta-n mână împunge Eva-n coastă Să-L vadă iar pe Domnul şi cerul cel senin, Ce-i dă din nou lui Adam imaginea cea vastă

Şi plinul ce e plin.

Câmpulung Muscel, Biserica Sf. Mina – Credin ţă,

70

Preotul Dorel Stoica şi Ioana Mariana Coşciug Epilog

Trezeşte-te Adam din somnul cel de moarte, În care ai fost căzut ca să se nască Eva, Şi vezi-L sus pe Domnul; de grijă o să-ţi poarte Dacă repari planeta şi-ţi redobândeşti seva,

De care acum n-ai parte.

Trezirea lui Adam

prof. Eduard Minasian

P.S. -Aşa a fost scrisă prima poezie, inspirată de instantanee preluate din viaţă şi memorate electronic. Acesta a fost “click-ul” pentru startul scrisului armonic în versuri. Celelalte poezii s-au bazat şi se bazează pe memoria neuronală şi pe cea spirituală.

71

8. Zborul lui Adam

Motto : “Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur.”

(Exodul –cap. 33.19) Se-adună câmpuri, câmpuri, a gândurilor patimi Ce se dezvoltă-n omul acaparat de idoli, Ce îşi expun pe faţă al lor dispreţ de datini Şi sunt cuprinşi, în fizic, de-orgasmul unor bivoli.

Mulţi oameni fac în viaţă ceea ce văd pe scenă, Fără să înţeleagă care-i al nostru rol Şi fără să priceapă că idolul i-o trenă A celui ce conduce poporul ca pe-un stol.

Plăcerea-i la putere şi înfrânarea-i scârbă A celor ce, sub patimi, trăiesc fără vre-un scop Şi vor să-şi vadă fii mergând ca ei, pe sârmă, Cu care tot neghiobul va fi legat în snop.

Ce vrea oare să-nsemne puterea celulară, Ce-i scrisă-n noi, genetic, prin şiruri de cuvinte? Sau ce vrea să însemne invazia stelară A miilor de astre, ce se împlântă-n minte?

Oare nu vezi, că-n umbră, stă cineva ce râde Şi huzure cu tine? Dar mintea lui lucrează Şi-ncet, încet cuprinde, ca gândul unui gâde, Imensul câmp de gânduri, pe care-l modelează.

Suntem conduşi în cârduri, indiferent de rase, Şi îndemnaţi să râdem şi să trăim din plin Modele limitate, ca astrele în case, Ce modelează corpul şi gândul cel senin.

Voi ştiţi ce-i ADN-ul şi cum se prelucrează De cei ce vor să vadă poporul încadrat În oştile conforme cu gândul ce urmează Sloganului de astăzi, “poporu-i împărat”?

Un singur gând animă pe cei ce ne-mpresoară: Să taie naturalul din lumea celor mulţi, Să ne conducă chimic şi sufletul să moară, Ca noi să fim copii celor câţiva adulţi.

72

Dar nu copii cu suflet, ce vor ca să devină, Prin liberul arbitru din astă lume vastă, Ca Cel ce ne-a dat viaţa şi linia divină, Pe care taţii noştri ne-o implantează-n coastă.

Ei vor să fim roboţii ce merg frumos la muncă, Pe noile plantaţii cu conturi virtuale, Şi să lucrăm în şiruri ce ei pot să conducă Prin cip-uri implantate în locuri naturale.

Azi ştim cam tot ce-n lume poate să se întâmple În fizicul în care, prin câmpuri, se propagă Ideile nebune şi visurile multe, celulele ce umple, Şi ne conduc la boală; şi… chiar de mori, dai şpagă.

Ce vrea ca să însemne acest model de viaţă? Un corp frumos de linii, ca băncile la şcoală, În care tot ce mişcă la un semnal îngheaţă Şi cel ce astăzi râde nu poat’ ca să se scoală.

Totul va fi comandă şi totul controlat, Ca nimeni să nu mişte fără vreo socoteală, Ce-ar supăra, dramatic, pe cel ce-i împărat Şi-ar altera conceptul de lume ideală.

Dar, din “Natura Mamă”, a apărut un “Ghimpe” Ce-ncurcă locul mândru al noului concept Şi nu vrea să cedeze şi nici nu vrea să intre În lumea cea bogată, dar fără suflu-n piept.

În El se-adună ţepii celor ce, fără teamă, Se plimbă liberi, mândri în libertatea sfântă, Şi-acceptă, fără ură, şi pe cei ce n-au mamă, Şi codrul, şi natura, şi tot ce nu cuvântă.

E-o lume ce respectă tradiţia străbună, Ce stă umil la coadă să fie luminată De Cel ce astăzi tace, şi pare că-i nebună, Căci nu aleargă-n haos, ca lumea îmbuibată.

E-un alt concept de viaţă, trăită în durere, În lipsuri şi-n ofensa celui ce azi conduce; E-o lume care, mută, e liberă să spere Că-i viaţă după moartea celui ce duce-o cruce.

73

Astfel, “Ghimpele” creşte şi, fără de sfială, Cuprinde multă lume, ce liberă aderă La jugul şi povara celor ce-n zori se scoală Cu gândul că-n vecie vor fi săgeţi de sferă.

Din nou, Adam şi Eva, ce-odat’ stăteau de vorbă Cu Cel ce nu se vede şi pare că e mut, Prind aripi luminate şi ies din astă ciorbă, A celor făr’ de viaţă, şi se desprind de lut.

Zamolxe şi Tomiris, pe tronul vechii Dacii, Au conceput, din vremuri, că vor avea un Fiu, Ce va să lumineze, în veci, nu doar Carpaţii, Ci şi pe cei ce astăzi nu-şi pun la trupuri frâu.

Zamolxe şi Tomiris îşi întind din nou mâna Şi vor din nou să dreagă, aşa cum s-a mai spus, A noastră viaţă, templu, ce stă la îndemâna Şi celui de pe Terra, dar şi Celui de Sus.

Managerul, ce astăzi se naşte din Adam Prin coasta ce-o brodează în ADN pe Eva, Nu mai e orb ca Samson şi nu mai strigă-n van. El are-acum puterea, un ideal al Celui ce dă seva.

El e un Fiu ce-nconjur’ planeta cea albastră C-un mândru brâu de aur, încins pe-un os divin, Ce-nvinge-n veci hazardul, ce-a prins inima noastră Prin care curge, astăzi, doar sânge cu venin.

El a învins destinul, ce-n astre este scris Pentru-a căli, prin geruri, pe Adam şi pe Eva, Şi a creat aripe, ce le-a montat, ca-n vis, Pe umerii cei aspri ai celor ce ţin seva.

Aurel Vlaicu şi avionul Vlaicu II

74

Genom şi Eva prof. Despina Stoica

75

9. Războiul genelor

Motto : “Ei vor porni război împotriva Mielului” (Apocalipsa 17.14.)

Există-n lume genuri, trei, Din care primul, cel mascul, Stă astăzi cocoţat pe zmei, Căci e puternic, e fudul. Genul al doilea, femininul, Cel ce organic guvernează, El e frumosul, e sublimul, Şi, intern, Terra cercetează. Genul al treilea e neutru Şi-i arbitrează pe cei doi, Căci El e genul cel mai hâtru, Şi stă-ntre ei, pentru nevoi. Privind genetic, ele-s două, Ce-au fost separate de Tată Şi puse-n cele două ouă, Cel de băiat şi cel de fată. Neutrul nu se bagă-n ele; El stă deoparte nevăzut Şi pare că nici nu e-n cele Ce-au fost zidite la-nceput. Când se combină X cu Y, Tu vezi, în cele ce se-ncheagă, O combinaţie pe care Shrek E singurul care-o dezleagă. Războiu-n gene-i alfabetic, E-o luptă informaţională, Dintre cel ce-a creat sintetic Şi cel ce ştie orice boală. Primul este un om de ştiinţă, Ce vede viaţa doar organic; Al doilea, fiind tot o fiinţă, Pricepe-n plus şi ce-i satanic. Satanicu-i un rău organic, Un fel de dezorientare, A celui care este-un cinic Al propriei vieţi celulare.

76

Războiu-n gene e mai amplu Şi nu e pentru orice om, Căci omul mândru şi-un pic tandru A transformat omu-n genom. El a uitat de procedura Ce Tata i-a spus-o lui Moise Şi-a construit azi creatura Ce n-are spirit şi nu i se Va mai vorbi vreodat’ de Tata Sau de tandreţea ce-o dă fata; I se va spune ce să facă Şi, după ce-a făcut, să tacă. Privind genetic astă luptă, Ea pare astăzi inegală, Căci numai Eva se înfruptă, Findcă Adam nu se mai scoală. Dar Cineva de Sus împunge Pe’Adam în coastă să se scoale Şi să strige: - Măi… ajunge !!!, Căci au tăiat piesele sale. Piesele sale-s nişte gene, Ce-n vitro au fost eliminate. Astfel războiul se aşterne, Căci treburile-s necurate. Acum, Adam, trezit din somn, Priveşte-n jur şi se frământă, Căci vede-n lume un “Gen-om”, Care numai prin om cuvântă. El este-un om, făcut organic, Ce n-are vânt divin în coastă, E un robot cu scop satanic, Ce-o vrea pe Eva de nevastă. Se spune că “Gen-om” va face O lume-n lume mai prosperă; Atunci, când i se cere, tace, Căci are CIP în semisferă.

77

Adam, fudul ca un bărbat, Se umflă-n piept şi, înfoiat, O-ntreabă p’Eva, derutat: - Ce caută “Gen-om” în pat? - Stai liniştit, răspunde Eva, El e robotul meu din curte; Mi l-a făcut cadou, cândva, Un tip, care cunoaşte multe. Dar nu te teme, e de treabă; El e un simplu eunuc, Făcut de ingineri, în grabă, Şi au uitat să-i pună cuc. Adam priveşte mai atent, El vede CIP’u-ascuns în creier Îl scoate-ncet, cu un patent, Şi îl striveşte ca pe-un greier. “Gen-om” priveşte în oglindă, Să vadă ce i s-a-ntâmplat, Şi, de ruşine, vrând s-o întindă, Îi spune Evei: - Am gătat. Apoi el pleacă la culcare, În curte, unde-i este locul; Acum el stă în ascultare Doar de Adam, ce-i ştie jocul. Pacea în casă se aşterne, Iar Eva iarăşi procrează, “Gen-omul”, ce stătea pe perne, S-a transformat în titirează. Natura prinde iarăşi viaţă, Şi animalele se-ncântă, Căci sunt în rai şi au iar aţă, Prin care şi Domnul cuvântă. Eva e-acuma mulţumită; Adam e-n casă iarăşi treaz; Ea nu mai pare că-i grăbită; El e ca Domnul de viteaz.

78

Redau mai jos o încercare timidă de a traduce în engleză una

din poezii, făcută cu intenţia de a o transmite organizaţiei britanice ESRC pentru a o include în fabulosul album artistic destinat cântărilor aduse geneticii moderne, dar m-am oprit după răspunsul primit, deoarece ei nu sunt interesaţi de critica adusă prin prisma profeţiilor creştin-ortodoxe.

Inchiziţie pură! Lumea ştiinţifică modernă a ajuns să adopte o atitudine

totalitară, asemănătoare lumii comuniste pe care am traversat-o noi, şi nu vor să existe nici o critică în statistica lor!

Doamne fereşte să se adeverească vreuna!

9. The genetic war

There are three genders in the world Which manages the words foretold: The Masculine is proud and power Because he is speaking from a tower; The Female is the organic governor, She is the nice, the fast and honour; The Neutral is like nobody on the maps Because Its engine is disconected from driven parts. It doesn’t look to be present in the mailing, It is only waiting for the fault signaling. Genetically there are two gender’ Separated from the beginning by the Father And put down, by soft install, In the egg of man and the egg of girl. The Neutral is not insight of them, It looks like an ancient totem. In fecundation, when we combine X and Y, There is a combination which only private eye Give us the real decodification, Which is different from the synthetic installation. ………………………….

79

10. Muza

Motto : Calliope, una din cele 9 fiice ale lui Zeus şi Mnemosyne, este considerată muza poeziei epice.

Când am pornit, pe internet, să expun noua teorie, Eu am crezut, vorbind de Domnul, c-am să le fac o bucurie. Dar teoria-i atacată, cum nu credeam că azi există Aşa atacuri; ele fac valuri, dar nici unul nu persistă,

Ci doar te leagănă pe pistă. Să rostesc acum cuvinte ce nu sunt frumos de spus? Nu, căci eu, când merg pe stradă, nu aş părea că sunt urs. Uneori, când câinii latră atunci pe drumeag când mergi, Te întrebi, de bună seamă, de-s animale întregi,

Minuscule sau sunt blegi? Dar poate că au dreptate, atunci când şi ei vorbesc, În alte limbi, desigur, ce nu le-nţeleg. Greşesc? Ce mică îmi pare lumea şi ce mari câinii îmi par! Căci adeseori, în noapte, chiar în vise eu tresar

Şi mai trec şi pe trotuar, Fără a avea intenţii clare de a călca pe cineva, Ci doar să privesc vitrine şi pentru-a mă informa. ……………………………………………………….. Se spune că noaptea-i sfetnic şi că uneori te amuză, Căci pe lângă monştrii clasici, ce-ţi aduc numai acuză,

Mai apare şi vreo muză!

Gabriela Sobaru (1954 – 2008)

80

Casă cu foi şor

prof. Eduard Minasian

81

11. Cântecul Patronatului pe timp de criz ă

Motto : “Să trăieşti bine de pe urma muncii tale!” (Ecclesiastul 3.13)

Când eram patron în junglă, Comerţul nou din România, Nu aveam baiere la pungă; Credeam că asta-i omenia. ……………………………….. Puşca şi cureaua lată, Ce patron eram odată; Aveam conturile pline Şi femei cum se cuvine. Treceam pe-acasă într-o doară, Uitasem că am Mărioară Şi că am şi doi copii; Îi vedeam, pe toţi, stafii. Sufletul ei din piept, divin, Mi se părea că e un chin; Dojana ei era teroare; Eu duceam alteia o floare. Căldura ei, din trup organic, Mi se parea ceva satanic; Doar blondele, de-aşezăminte, Îmi erau mie lucruri sfinte. Eram un crai ca în poveşti, Umblam călare în caleşti, Mai vizitam şi-n altă parte, Fiinţe foarte educate; Dar nu prin universităţi, Căci n-am văzut la una cărţi, Şi nici pe la vreo mănăstire, Căci n-am văzut nicio psaltire. Ele au fost educate-n junglă, Unde organu-i o avere, Ce trebuie subtil s-ajungă La cel ce-a ajuns la putere. Vedeam parfumuri şi scofeturi, Bijuterii şi acareturi, Şi lenjerii din toate cele; Iar acum stau şi plâng cu jele. Stau pe labe, ca Grivei,

82

Şi mă bucur la doi lei, Care intră-n bătătură Doar pentru ceai, nu şi friptură. Aoleu şi vai de mine, Nici un contract azi nu mai vine; Vin doar gânduri din văzduh; Eu le-ntocmesc, le dau alt duh. Din când în când mai scriu poveşti; Le scot din suflet; când citeşti Prin cărţile din amfiteatru, Poveştile vin ca la teatru; Ele-au actori necunoscuţi De cei ce-şi zic acum adulţi; Vorbesc de Adam şi de Eva, Dar nu de ei, ci doar de seva Din trupul lor plăpând, fragil Ce sunt în trup ca un mobil: Unul e-un mobil celular, Care te-ndeamnă la grătar, Iar altu-i un mobil de lucru Cu Cel ce ne-a dat nouă duhu’. Astfel, dintr-un mândru patron, Am ajuns azi ca un bufon, Căci cei de care v-am vorbit, Stau de profit, nu de citit, Deşi la ei vezi cărţi în raft, Proiecte, denumite simplu “Draft”.

Biseric ă din lemn – prof. Eduard Minasian

83

12. Păcatul originar Motto : Facerea cap. 3

Eva stă în grădină, aproape de-un copac, În care stă un şarpe, ce unii spun că-i drac; Eva, prin sufletul organic acoperit de fuste, Este scurt îndemnată din fructe ca să guste. Adam trecând pe-acolo, aşa fără de treabă, Intră cu Eva-n vorbă, dar făr’ s-o facă-n grabă.

Eva: Gustă din aste fructe; ca Domnul o să fi; Tot la fel de puternic şi… vom avea şi fii. Tot ce-am pe lumea asta din inimă îţi dărui; Când pruncii or să crească iubirea să n-o nărui! Adam : Tot ce-am mai sfânt în suflet cu tine o să-mpart, Nicicând, în astă lume, nu vreau să mă despart!

Asta e prima bursă din lumea de organe, În care fiecare dă suflet pân-adoarme; Oferă al lui suflet, condus de mitocondrii, Pe care le-a pus Tata, la fel ca şi în codri.

Domnul : Ce ai făcut Adam? De ce n-ai ascultat? Adam : Femeia, ce mi-ai dat-o, doar ea m-a îndemnat! Domnul : Deoarece tu, astăzi, de Mine nu asculţi, N-o să te uiţi, în vremuri, nici la cei ce-s desculţi; Dar o să vezi ce-i bine că seamănă cu Mine Şi o să vezi că răul te va-ndemna pe tine Să te învârţi în haos, să mergi pe altă cale, Şi-o să te-ntorci la Mine, prin chinuri şi cu jale! Domnul , către Eva: Ce ai făcut femeie? De ce mi l-ai corupt? Eva: Eu sunt nevinovată! Dracul a conceput! Domnul : În chinuri tu vei naşte şi-o să regreţi amarnic Că l-ai corupt pe Adam, ce părea un om paşnic. Domnul , către şarpe (Eve mtDNA): Iar tu, reptilă crudă, ce de-oameni îţi baţi joc, O să trăieşti în beznă şi fără suflu-n foc. Domnul , către întreaga asistenţă: Dar se va naşte-n lume un Fiu, dintr-o Fecioară, Şi de-L urmaţi pe Dânsul, nimic n-o să vă doară.

84

Nu ăsta e păcatul că şi-au îmbinat suflet Sau că au mâncat fructe, ce stăteau ca la bufet; Împinşi, prin mitocondrii, ei strâmb s-au abătut De la o procedură, ce Domnul le-a cerut; Eva a vrut ca Adam să fie ca şi Domnul, Fără ca să muncească, ci doar încălcând semnul. Prin ştiinţă, nu-i păcat să afli, dacă munceşti din greu, Dar nu uita de suflul ce l-a pus Dumnezeu: E-un cod pe care Domnul ni l-a setat în suflet Şi dacă te abaţi, prin faptă şi prin cuget, Reacţia se-ntoarce în trupul tău plăpând Şi-atunci, străpuns de boală, o să te văd plângând. ………………………………………………… Dar Adam se trezeşte şi pe parcurs revine; Va asculta de Domnul şi va gândi mai bine.

Eva: Ce s-a-ntâmplat Adam? De ce-am plecat din Rai? S-a supărat Stăpânul că haine nu purtai? Adam : Nu ştiu de ce Stăpânul din Rai ne-a alungat; Probabil că azinoapte noi goi ne-am fi culcat? Poate pentru sfidare şi că am ripostat, Stăpânului spunându-I c-am luat ce El mi-a dat? Dar nu-i nimic, ca mâine, la cer o să mă-‘nalţ Şi cu cuvinte simple, legate ca-ntr-un lanţ, O să clădim un templu sau poate un castel, Ca El să vadă bine că noi gândim ca El!

Prima burs ă de organe – Parodie

85

13. Brain and Soul storming

Motto : “De ce existăm noi şi universul?... Dacă găsim răspuns

la această întrebare, el ar reprezenta triumful final al raţiunii umane – pentru că atunci am cunoaşte gândirea lui Dumnezeu.”

(Stephen Hawking, Scurtă istorie a timpului)

Cum să facem viitorul, să ne fie nouă bine? Cum să mă gândesc la tine, Dacă tu nu eşti ca mine? Eu am carte, sunt deştept şi gândesc şi foarte bine; Am IQ… ce altul n-are; am programe, strategii; fac ce vreau şi cred că şti Că nu mai există Domnul; El a dispărut de mult şi religiile-s schizofrenii. Eu stau azi la procesor, gândind cum să ajung model, Şi, cred că îţi dai singur seama, că eu nu sunt un zeu mişel. Eu astăzi nu mai vreau să fac ce-odat’ făceam în mare grabă; Acuma stau în scăunel, privesc în jur şi pun roboţii mei la treabă. Sunt mulţi ce nu vor să muncească şi duc dorul dup-a lor lipsă; Sunt mulţi ce spun prostii în lume şi ne vorbesc de-Apocalipsă; De-aceea eu te sfătuiesc să-ţi schimbi credinţa; crezi în mine, Căci eu ştiu tot, am cunoştinţe şi poat’ ţi-oi face şi eu bine. Cum poţi să crezi c-americanu’, ce pare azi nemuritor Şi are-un piept precum curcanul, va sfârşi copt într-al lui cuptor? Cum poţi să crezi că cei învinşi cândva-n războaie, în era În care omul mai visa că dracul o s-adoarmă Terra, O să revină din cenuşă, cenuşa care nu mai cântă, Şi-o să se lupte într-o luptă, ce astăzi ţi se pare sfântă?

Of ce complicat e totul? Ce-o fi vrut Domnul să facă Cu atâta lume-n lumea care n-are după ce bea apă? Oare El nu îşi dă seama că avem şi noi nevoi? El stă sus şi ne priveşte ca pe turma Lui de oi! Când ne vede c-o luăm razna mai trimite un dulău Şi ne-ntoarce dintr-o cale ce ne ducea către hău. Dar oiţele-s oiţe! Ele-s blânde şi ascultă de lătrat. Ce te faci cu omul, care i se pare că-i dotat? Ăstui om, ce doar Natura i se pare că există, Trebuie să îi schimbi viaţa şi să-l readuci pe pistă. Cum să faci să îi explici că Natura este Mama Şi că Tata e pe-aici, dar că el nu îşi dă seama? Cum să-i spui că Mama-i ceea ce s-a ocupat de noi, Dar că mâine, dup-o vreme, va cădea Ea în nevoi?

86

Cum să-i spui că Fiu-i mare, a crescut şi-acum gândeşte, Că acuma El e-Acela ce-i dă ei vin cu pâine, dar şi peşte? Cum să-i spui că suntem mulţi şi că unii doar vor cere, Cei ce nu-s dotaţi ca el, vor şi ei lapte şi miere? Cum să-i spui că Tata-i slobod şi-a plecat în lumea largă, Lăsându-ne acas’ cu Mama, căci mai vrea să facă-o arcă? Cum să-i spui că Tata, mâine, ne va lua de braţ, sublim, Şi ne duce pe-o planetă depărtată, ce n-apare din senin? Cum să-i spui că acolo, omul, va vedea ce n-au văzut Generaţiile-n spate, care astăzi ni se pare c-au făcut Lucrurile, postamentul pe care noi am crescut, Fără ştirea Lui?... O fi oare şi acolo apă bună de băut? Or fi oi şi vegetale; munţi şi văi? Sau trebuie să gândim Şi, făcând cea făcut Tata, aceeaşi lume să clădim?

Cum să pun în lumea nouă sufletul meu, care-n beznă, Depărtându-se de El, a făcut cea mai rea poznă? Cum să-I spun acum lui Tata, când revine pe moşie, Că nu I-am ascultat sfatul şi-am făcut o grea prostie? Cum să-I spun că-n munca mea, crezându-mă om de treabă, În loc s-o-ngrijesc pe Mama, am făcut, în mare grabă, Ceea ce-a făcut şi El: om cu corp, tot creatură?... Parcă El mi-a spus ceva, dar am uitat de procedură; Am uitat că El lui Moise i-a spus c-a făcut femeia Luând o coastă din Adam şi-a plinit-o după-aceea… Sevă din Adam am luat … uitându-mă la ea mai mult, Am văzut că seva mişcă şi asta nu prea mi-a plăcut… I-am tăiat energo-SCOPUL, fiindcă eu nu l-am văzut În creaţia ce-n ovul, noul genom, a-nceput şi a crescut… După ce astă creatură a crescut, m-am uitat la ea de grabă, Am văzut că n-are suflu şi că nu-şi mai termină din treabă;

87

Am văzut că al lui sânge nu e ca al celorlalţi Şi-am pornit în astă lume să adun ceva talanţi, Să deschid o făbricuţă ca să produc “Poly-Heme”, Un produs nou şi sintetic, sperând că nu face ghem. Am descris-o la o bursă, unde omul bun mai speră Că cel ce-azi conduce Terra îl va duce-n atmosferă… Am văzut apoi că-ntrânsul câte un organ se strică Şi, pentru-a-l repara, mi-am mai făcut o fabrică; O fabrică pentru “Stem”, mândrul idol celular, Să repar cu el ce-i prost, chiar şi orice mădular… Dar când m-apucai de treabă şi le-am băgat într-un om, Am văzut că printr-un suflu, totul pare-acum că-i… rom, Căci celulele se-mbată şi-şi aduc aminte totul; Tot trecutul lor revine şi în om cuprinde corpul.

Idolatric soul

Adam mtDNA = CQ

88

Astăzi, sunt într-o dilemă: Cum să fac ca să-L înving? Cred că cea mai bună treabă-i să lansez un “brain-storming”! Brain-stormingu-i o furtună californiană, declanşată pe nisip, Ce-şi propune ca procesul să transforme creierele într-un CIP. Nisipul e un siliciu, unde electronii-s liberi să alerge în nucleu; Şi de-i pui pe o plăcuţă, lor le dai o nouă viaţă, ca şi cum tu ai fi zeu.

Astfel creier după creier, stau pe “net” şi fac concert, Pentru a procesa o lume, ce-astăzi a cam dat în fiert. Cum stăteau severi la masă şi gândeau prin neuroni, Vine-un gând, din altă Casă, şi-i transformă-n electroni. E un suflu, e o boare, ce nu pare că va face purici mulţi, Căci concertu-i astăzi amplu şi e ţinut doar de adulţi. ……………………………………………………………… Dar corzile din orchestră cântă-azi fără graiul lor; E ceva ca un “soul-storming”, ce le schimbă cu-n fior. Doar prin gând El cercetează tot ce au pus ei în genom; “Soul” solo fredonează; retransformă “body”-n om.

Cina cea de tain ă Icoană de la Nicula

89

14. Armonia

Motto : "Le paradoxe des domaines culturelles et des champs disciplinaires: là oú pour certains, le terme harmonique évoque un son et l'émotion qui pourra naître à son écoute, pour d'autres, il risque de renvoyer à un mauvais rêve d'étudiant dont le principal acteur était Joseph Fourier, mathématicien français du 19-eme siecle."

"La menace des harmoniques , mesure, analyse et solutions" Le Centre de Formation MGE UPS SYSTEMS - MGE 0372FRO"

Se spune despre armonie că e ceva ce-i în natură; Unii spun că ea-i hazardul, iar alţii că ea e creatură. Eu voi vorbi de ea ştiinţific, cum mi-au transmis-o dascălii, Şi-am să vă spun că armonia e-un scris în haos, ce îl şti Căci au vorbit de ea profeţii din cele trei categorii: Profeţi organici, cei ştiinţifici şi cei ai marilor religii. O cavitate rezonantă e-un spaţiu închis într-o tărie, În care la-nceput e haos şi apoi se face armonie; Particulele, ce prin haos, se-nvârt liber în cavitate, Pot fi asemuite, prin modeling, cu oamenii în libertate; Noi ne aflăm în cavitatea Celui ce-a stabilit tăria, Despre care-a vorbit Geneza; acolo găsim armonia. Vorbind în termeni electronici, particulele sunt atomi, Care conţin o energie ce-atrage în juru-i electroni; Particula emana-n juru-i un câmp energic, ce-i armonic Cu starea din interior, asemeni unui bec statornic; Dar ea se mişcă-n câmpul mare, creat de cineva, suport, Formând traseul, ce dispare, dar este memorat în corp. Pentru-a obţine armonie îţi trebuie un dirijor, Asemeni muzicii, pe care o cântă un ansamblu-n cor. Particula, ce-i un solist, de la-nceput trebuie să ştie Că ea va cânta într-un cor în care este armonie. Cum ai putea s-o faci să cânte armonic în ansamblul mare, Dacă ea n-are partitură şi cântă dup-orice mişcare?

90

În electronică e simplu: în spaţiul câmp, foarte complex, Pentru-a obţine rezonanţă, introduci un clistron reflex, Care trebuie acordat pe o frecvenţă rezonantă, Ce se obţine la-nceput pe-un spaţiu mic, numit şi fantă. Apoi frecvenţele se-adună în jurul lui, formând un ghem, Ce se întinde-uşor în spaţiu şi-acaparează un sistem.

Pentru ca legea naturală să se dezvolte în ansamblu Şi să devină-o lege tare, ce-o poţi privi apoi mai amplu, La-nceput a scris partitura şi-a pus-o-ntru-n Solist vocal, Ce a cântat-o într-un spaţiu şi alţii ne-au transmis oral. Cei care-ascultă trilul Lui, încep uşor să-L fredoneze Şi-ncet, încet, văzând că-i bine, încep cu El să se ghideze. Când vezi că-n om e un clistron, asemeni ca la microunde, Te-ntrebi: Cum a putut natura să-l pună-n el? Să-l ea, de unde? Ce Dirijor fenomenal e Cel ce-n gene-a scris concertul, Care-a-nceput înâti vocal şi-apoi a devenit concretul? Te-ntrebi atunci: Ce-i în natură, de-o dirijează ca pe-un cor? Cine e Dirijorul care stă nevăzut? Căci nu-i decor!

Prin liberul arbitru, prin care, pe fondul selecţiei naturală, Tu vezi că-n jurul tău-i ceva care te scapă de orice boală, Ceva ce nu e de văzut şi lumea nu poat’ să priceapă, Te uiţi la cer; nu vezi nimic; dar vezi că Cineva-ţi dă apă… Da, asta-i sus; acolo-i corul; în cer e partitura Lui ! Ce-o fi făcând omul pe jos, căci el crede că Domnul nu-i ?

El vrea o altă armonie; el scrie altă partitură prin legi şi proceduri tipic, Prin WHO, şi WTO, şi tot felul de organisme ce au atins un punct critic. Acestea-s organisme mari, cu-n spirit fals, aristocratic, Şi-ţi dau senzaţia că-n lume totul se face democratic; Dar ei impun, fără vre-o jenă, să faci ceea ce îţi spun ei, Ca şi cum mama ta, străbună, ar fi o pupăză din tei.

91

Dar şi-asta e tot armonie, ce-n umbră un om poat să conducă; El e un cor pe care-l cântă acelaşi om ce te educă. N-o să mai vezi în el schimbare şi n-ai cum să te mai distrezi De profu’ care-ţi trasa linii, dar te lăsa să desenezi Caricatura-n care el te dojenea să-nveţi mai bine, Să faci ceea ce-ţi spune el, dar să o faci aşa, ca tine.

N-o să mai vezi diversitatea ce-ncântă globul ocular; Va fi un play-back ce te face s-arunci în ei c-un celular; Vei vedea pomul tău, din curte, că face fructele model; Vei vedea Eva, ce făcea multe, că face fii la fel ca el; Pisica ta, parca-ar fi câine, căci schiaună în bătătură; Iar câinele e ca pisică, având aceeaşi uitătură. Iar tu o să devii robot, ce ai program de mers la muncă, Unde vei face ca şi ieri, iar şefu-ţi dă aceeaşi şuncă; N-o să mai fi ca animalu’, ce-n junglă avea libertate, Vei fi ştiinţific programat să ţi se pară c-ai de toate. Atunci vei deveni modelul ce a fost scris prin profeţie, Modelul omului cel nou, în care dracu-i armonie. Acuma naşte şi Adam, şi nu mai pare făcătură, Iar Eva-i fecundată-n vitro, căci asta-i noua partitură. Acum ai devenit model, modelul de la noua şcoală, Unde toţi oamenii-s la fel, iar lui Adam nu i se scoală Nici o idee nouă, care să domolească în vre-un fel Torentul evoluat prin Eva şi-armonizat numai prin El. Clistronul, ce mai stă în coasta sălbaticului om din tine, Va dispărea, pentru că, mâine, în vitro credem că-i mai bine. Astfel sunt multe armonii, din care Domnu-a scris în Carte Că numai El şi numai dracu sunt cei de care avem noi parte. Tu, un om liber şi-nţelept, poţi să alegi diapazonul de acord: Te duci cu sufletul la El sau dracu-ţi schimbă sânge-n cord?

Epilog : “Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.”

(Matei 13.43)

92

Vioar ă construit ă cu respectarea propor ţiei divine

. Partitura

prof. Eduard Minasian

93

15. Marea performan ţă

Motto : “Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei 22.29)

Ce o fi aia, performanţă? Cum poţi să o atingi mai bine? Ce-i trebuie la uşă clanţă? Să mă închid cu ea? De cine?

Biblia ne povesteşte Că lumina Lui, în lume, prin şapte Biserici se răspândeşte Şi luminează clar, prin şoapte.

Sfinţii lor au fost timizi, Pe când emiteau noi curente; În timp au devenit rigizi, Formând cele şapte torente.

Sunt şapte candele divine Ce-au atins marea performanţă Şi stau acum, drept şi senine, În faţa Celui ce dă speranţă.

Unii au făcut sex în draci Şi-au atins în sex performanţă; Dar au răbdat, căci sunt săraci, Punându-şi doar la burtă clanţă.

Unii au prins de arginţi drag, Trasformând banul în avere; Punându-şi securit la prag, Ei au crezut că nu vor piere.

Alţii-au mâncat de au crăpat Şi au văzut că nu-i prea bine, Căci sexul l-au abandonat Şi moştenirea lor nu ţine.

Unii au uitat de sex şi burtă, Au uitat tot ce e organic, Şi au văzut încet că urcă, Şi-au priceput ce e satanic.

Unii şi-au luat soţii mai multe Şi le-au pus eunuci de pază, Căci au plecat pe câmp să lupte, Să bage în popoare groază.

Unii au gândit cetatea sfântă Ca pe o rocă din materii

94

Şi s–au închis în lumea strâmtă Ai celor care n-au vedenii.

Cei care vin acum, în urmă, Nu au vre-un scop de împlinit, Aleargă peste tot, în turmă, Căci nu au Baciul chibzuit.

Pentru-a atinge performanţă, Ca un nebun, trebuie să mergi Pe-acelaşi drum, fără de clanţă, Chiar dac-o faci veacuri întregi.

Nu tot ce este în natură Se cheamă că este satanic, Căci tot ce este cu măsură Se cântăreşte-n mod organic.

Tot ce-a făcut vecinul tău, Chiar dacă el s-a simţit bine, Ţie ţi s-a părut că-i rău; Voiai să facă doar ca tine!

Fiecare, în felul său, Prin integrala ce-a simţit, Atinge-n timp un apogeu, Pe care alţii l-au sărit.

Trasee vechi, ce par poteci, Ele sunt precum o cărare, Pe care, singur, prin pădure treci, Pe unde nu treceai călare.

În standardul vieţii de azi, Ajuns la funcţii nucleare, Mai vezi oameni urcaţi în brazi, Privind în urmă, pe cărare.

Ei văd cum totul a prins viaţă, Cum totul s-a făcut cu chin, Chiar dacă unii-azi se răsfaţă Şi varsă-n sânge-al lor venin. …………………………………

Jugu-i bun , şi-a fost testat De Cel ce a creat curentul Şi Cel ce sufletu-a setat Pentru a umfla, docil, torentul.

Şi povara e u şoară, Dacă tu vrei să înţelegi Că viaţa ta e ca o şcoală Prin care sufletul îţi dregi.

95

Omul perfect e un ansamblu De mici organe şi de funcţii, Şi-n coastă are-un suflet amplu, Ce nu-l determini prin deducţii.

S-armonizezi eşantioane, Din cele şapte performanţe, E ca şi cum tai din bastoane Şi le-ai monta la capăt clanţe.

Unii au uitat ce e trecutul; Alţii-au uitat ce-nseamnă pasul; Cei hotărâţi nu mai vor scutul Celui ce ne-a dat nouă glasul.

Dacă zideşti mai şi greşeşti, De nu-l întrebi pe Ziditorul Din faţa ta şi zugrăveşti Peste ce-a zidit Creatorul.

Noua pictură e frumoasă Şi-ncântă ochiul orişicui; Dar L-a eliminat din casă Şi-a scos din casă şi al Său cui.

Torentul ce conduce acum E un torent ce zugrăveşte, De aceea toţi îl cred că-i bun; Dar el prin spate construieşte.

Ce-i aia: Bine să faci totul Şi pe toţi să-i priveşti cu stimă? De ce la pâine întinzi botul Şi stai cu ochii la slănină?

La piaţă vei găsi sloganul, Care te-npunge dulce-n trup, “Consum ă azi, pl ăteşti la anul !”, Făcut de cei ce te corup.

Dacă ţi-ai amanetat entropia La bancă, pentru-a lua bani pe card, E ca şi cum ţi-ai dat moşia, Ca Păcală, pe cioara de pe gard.

Ce-mi trebuie mie etaloane, Dacă eu mâine le întrec? De ce să merg după jaloane Şi pentru ce să ies din cerc?

Dacă privim atent trasee De vieţi, care devin jaloane, Ele-s fundaţii şi tranşee,

96

Care devin, încet, piloane. Să-ncepem cu ce-i, aparent, facil, Cu muşchiul, care e vizibil: Muşchiul e un complex docil Prin care tu devii teribil.

Se spune despre un sportiv, Ce-atinge marea performanţă, Că Domnul l-a făcut activ, Dar nici el n-a uitat de clanţă.

El s-a închis în lumea lui, În care trebuia să urce Pe coast’-abrupt’-a muntelui, Şi-a-nceput muşchii să-şi educe.

Ca să ajungi la performanţă, De mic tu trebuie să ştii: Încrederea îţi dă speranţă Că, mâine, tu-n frunte vei fi.

Să nu cedezi sub nicio formă Ispitelor ce te-nconjoară, Căci dacă astăzi ieşi din formă, Mâine-n arenă, te doboară.

Dacă privim la cântăreţi, Totul ne pare că e simplu: Formezi un grup cu trei băieţi Şi-o fată care-şi mişcă fundu’.

Dar performanţa o atinge Cel acordat şi-atent la corzi; Intrând în lumea ce-l împinge, El n-are timpul ce tu-ţi acorzi.

Dacă privim meseriaşul, Ce-n lemn pune-un picior la masă, Nu vezi în el pe Uriaşul Ce mâine o să-ţi fac-o casă.

El a făcut, treaptă cu treaptă, Clădirile de pe pământ; A stat în umbră, fără şoaptă, Deşi şi El intră-n mormânt.

Poate nu crezi că el, prin muncă, O să ajungă la slănină, Şi-n casă o să aibă şuncă, Şi-o viaţă, ce-o numim, deplină.

Profesorul, ce-n şcoală luptă Şi ne educă neuronii,

97

Nu iese-n faţă, nu se-avântă Pe scena vieţii, ca bufonii.

El modelează doar trasee De vieţi şi, uneori, mai uită Că şi copii au acnee Şi că viaţa nu-i chiar sfântă.

Dar, pentru noi, el e un sfânt Ce ne formează caracterul; El ne dă forţă prin cuvânt Şi ne spune ce-nseamnă cerul.

Cu neuronii e mai greu, Căci nu-s expuşi ca muşchii-n soare; Îi stăpâneşti, ca şi un zeu, Numai prin sufletul din zare.

Prin neuroni e raţiune; Ei totu-n cifre socotesc; Dar dacă nu ai noţiune Şi bătrânii-nnebunesc.

Chimia a atins apogeul În tot, şi în biologie; Se speculează că nucleul Nu e în cer, ci e-n chimie.

Acuma nu mai pare nebunie Să spui că ştiinţa-i performanţă; Dar socotind totu-n chimie, Ştiinţa le pune la toţi clanţă.

De-aceea ştiinţa fără suflet Nu va atinge performanţă; Ea va crea un corp complet, Cu-n suflet rece, de faianţă.

Cea mai mare performanţă E s-armonizezi concret: Să îţi pui la uşă-o clanţă Şi-un contor la robinet.

Extazul, care azi te cuprinde, Şi-ţi dă orgasmul cel organic, Care încet, în corp, se-ntinde, E şi divin, dar şi satanic.

Controlul la intrări-ieşiri Trebuie să fie permanent; La fel şi la porniri-opriri, Să nu te ia nici un torent.

98

Eva e-aceea ce socoteşte Organicul din trupul castru ; Adam e cel ce cântăreşte Cuvântul de la Tatăl nostru .

A fi fidel într-o problemă, În care-astupi tuturor clanţa, Înseamnă să n-ai nici o dilemă Despre ce-nseamnă performanţa.

Domnul poate oricând să ierte Lipsa de clanţă-n performanţă; El pune binele, ca Moşu-n ghete, În trup şi-n suflet, prin speranţă.

Epilog : Calitatea este “ceva” negenerator de neconformităţi.

Pentru a evita necazul Şi-a traversa subtil pârleazul, Un Epilog, să-nvingi extazul: Eu am spus doar că eşti divină, Dar tu mi-ai spus că eu-s de vină Căci te-am făcut cândva găină, Care te-mpiedici de-orice ciot; Iar acum eşti cu burta-n bot Şi o să naşti un fiu netot.

Poezia “Marea performanţă” este o “poezie pentru sezonul

crizei”, fiind fondată pe cea mai recentă teorie biologică privind evoluţia umanităţii: “Teoria mo ştenirii ADN-ului mitocondrial al lui Adam ”.

Este în fond o decizie managerială pentru a împăca şi evoluţia şi creaţia, deoarece suntem în anul celebrării a 200 de ani de la naşterea lui Darwin, şi am trecut cu puţin peste cei 2000 de ani de la naşterea lui Hristos, dar şi pentru a-l împăca pe Adam cu Eva, cel puţin din punct de vedere mitocondrial. Evoluţia şi Creaţia sunt ca o spirală de ADN; merg împreună, dar se mai ciondănesc în punctele de intersecţie ale sufletului organic sau trupesc cu invizibilul şi nedefinitul suflet duhovnicesc.

99

16. Brain Museum Motto : “Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are

ştiinţă de la Cel Preaînalt şi vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschişi.” (Numerii, 24.16)

Ce greu este să educi omul ! Ce perioadă grea te-aşteaptă ! E greu lucrul cu neuronul, În ani, să-l urci, treaptă cu treaptă ! Eram copil şi-mi amintesc Părinţii ce mergeau la coasă; Doar simpli oameni, ce muncesc Să-ţi dea cei şapte ani de-acasă. Dar să ajungi om în putere, Să te educi şi să-nţelegi, Mai trebuie altă durere, Vreo şaptişpe ani să dezlegi Misterele ce te-nconjoară Şi te învăluie în ceaţă. Cine e cel ce te măsoară Şi-ţi dă imaginea din faţă?

Eduard Minasian , profesor de matematică şi dirigintele meu din liceu, şi Rasho Ohannes Hovhannessian – medic psihiatru, fondator al

centrului de formare “EUROSINS”, Clermont Oise France

100

PROFESORUL, el face treaba; El te preia din sânul dulce Al mamei, care, luat’ cu graba, Nu are timp să te educe. Dacă priveşti la tot cortegiul De oameni, ce-ţi intră în clasă, Cum îţi vorbesc şi-ţi dau prilejul Să le răspunzi ... şi te descoasă; Constaţi atunci că profesorul Este cultura generală; În nici un caz nu-i agresorul, Ce-ţi bagă neuronii-n boală. De poţi să înfăşori cuvinte, Pe care el le desfăşoară, Cred că formezi un ghem de minte, Un ADN, ca-n viaţa celulară. Acest ansamblu de profesori, Ce merg în fiecare zi la şcoală, Formează un nucleu de chestori Ai liniei neuronală. Din când în când mai vor şi hrană, Deşi cuvintele lor-s fructe, Şi ies în stradă, fără teamă, La lume ca să spună multe. Dar trasa lor rămâne-n ceaţă; Justiţia azi şantajează; Dar neuronul nu-i în faţă; Politicul doar se distrează. În timp ce Ridzi risipeşte, Profesorul e-un coloseum; Stă-n clasă, creier şlefuieşte, Să facă-n lume-un “Brain Museum”.

Dedica ţie: Poezia “Brain Museum” este un omagiu adus profesorilor care, în această criză de conştiinţă declanşată în vara anului 2009, au acceptat să desfăşoare examenul de bacalaureat, renunţând la multiplele pretenţii, pe care nu vreau acum să le comentez, comparativ cu alte categorii de oameni, care emit pretenţii sau care cheltuie fără rost fondurile pe care le au la dispoziţie, deoarece erau planificate să fie cheltuite pe distracţii.

101

Urmează o serie de patru poezii inspirate de utilizarea prescurtărilor în limbajul specific al profesioniştilor, limbaj care produce de multe ori nedumerie în rândul unei populaţii din ce în ce mai specializată şi încrezătoare în continuare în capacitatea şi în probitatea omului de ştiinţă.

17. T.L.N.bunii

Poezia “T.L.N.-bunii” este o reacţie analitică şi critică a noii

reţele mondiale de învăţământ la distanţă, “Transnational Learning Network TLN”, prin care se transmit de toate pentru “to(n) ţi”, fără a căuta să filtreze adevărul şi care pierde din mers clasicul dialog între patru ochi, inventat de Platon şi Aristotel, superior scrisului deoarece este viu.

Motto : ”Teletâmpiţii secolului 21 vor avea tot ceea ce au fost programaţi să-şi dorească, acţionând ca propriile lor jucării. Rebelul castrat de mâine se va plimba într-o hologramă şi va putea oricând deveni virtual asemeni propriului său idol.”

(Aldous Leonard Huxley, Brave new world) Ce-nseamnă-n lume nebunia, vedem astăzi, simplu, în carte; Se spune că nebunul este un om care de creier n-are parte. Cum poţi să spui de unul, care posedă ca şi tine creier, Că e nebun în toate cele şi cântă ca un simplu greier? Ce-o să te faci când vezi că omul, cu doctorat şi cu IQ, Va juca, simplu, procedura ce-n creier o să i-o cânţi tu? Vei spune că-i nebun, pe bune, cel care crede simplu-n tine Şi te respectă-n toate cele, chiar şi în ce nu se cuvine?

Blake, Huxley, Eminescu şi toţi profeţii lumii Au fost nebuni când spuneau că vin T.L.N.bunii? Blaga, contemporan cu Huxley, este unul din urmă, Ce vede cum Leonte, un brodnic, scapă această turmă. El vede cum în lume, gândind totul organic, Materia înnebuneşte, cuprinde tot, satanic. Doar el, românul, cu calm, mai reacţionează Şi, negândind organic, atacă şi blochează.

102

Contemporan cu noi, dar şi cu Dumnezeu, Iustin, călugăr din Moldova, vorbeşte ca un zeu; El vede cum în oameni, prin CIP-uri se vorbeşte Şi undeva pe Terra, pe-o insulă, o lume înnebuneşte. Acum, în lumea ştiinţei, nu e frumos de spus Că ştiinţa e Satana, ce Natura a răpus. Acum, privind organic, gândind ca inginerii, Vedem statistic, amplu, cortegiul îngropării.

Acum, optzecişişase la sută din Natură A fost modificată genetic, în structură; Iarba, deşi e verde, pare acum că-i arsă, Iar pomii tac; şi asta nu este nici o farsă. Animalele din junglă sunt contabilizate Şi peştii din oceane sunt toţi notaţi în carte; Văcuţa de la ţară are cercel în ureche, Iar puii nu mai stau în curtea lor cea veche.

Acum vorbeşte omul, dar fără să gândească; Prin sateliţi plantaţi în cer, prin NET o să vorbească; TLN se naşte acum în lume; e un gând complex Al omului născut pe Terra, un fel de duh duplex. Să ne uităm în urmă, prin anii şaizecişişase; Armen ne povesteşte cum omul stă şi coase Printr-o reţea de unde, prin CIP-uri ca-n poveste, Un nor, ce-i electronic, nu-l vezi şi nu-ţi dă veste.

103

Prin norul de pe ceruri el transmite cuvinte, De toate pentru toţi, şi pare că-i cuminte; Dar de priveşti pe NET, aşa la întâmplare, Şi şti ce-nseamnă NET-ul şi puterile stelare, Atunci, forţând gândirea şi altfel să gândească, Vezi ce-au văzut profeţii, fără să NET-uiască. Tu poţi să tragi concluzii, având statistici clare, Că omul se-narmează cu arme bio-celuare.

Putem acum să spunem că nu-i nimic satanic, Căci omul, modificând genetic, face totul organic; Pe NET, el ne transmite date despre astronomie, De timp, de bani, de muncă, de legi şi de chimie; Dar spune că acuma hazardul stă la bază; Privind statistic lumea, cuantic structurează Şi îi împarte-n cete, aşa ca Eminescu, Şi îi închide-n temniţi pe cei care gând-ESCU.

Dar pe lângă ce-i vizibil şi e creat de ei, Mai e şi-o muncă-n umbră, făcută de mişei; Ei vor de-odat’ în creier, printr-un transfer de date, Cel ce primeşte “harul” să le ştie pe toate; Să ştie nu e rău, dar ceea ce-o să facă Ţie prin cap nu-ţi trece şi asta nu e joacă. Astfel un simplu om, devenit iute geniu, Distruge, într-o clipă, munca ta de-un mileniu.

Dacă privim pe NET, cum răul se promulgă Şi privim doar natura, natura o să distrugă. Extensia-n gândire e-o amplă strategie; Priveşti în juru-ţi, sferic, şi vezi ce-i pe moşie; Dacă unul nu sapă şi stă ascuns, la umbră, Şi pare că e trist în lumea lui cea sumbră, El poate să gândească la Cel ce stăpâneşte Şi-un alt sistem de gânduri, pe NET, el construieşte.

Ce-nseamnă pentru noi prostia, vedem azi la televizor, Căci ce vedem că fac acolo se-ntâmpla-n trecut pe ogor. Poţi spune despre-un om cu carte că-i obsedat de ce-i organic Şi că doar sexul şi cu burta sunt cultivate-n mod satanic? Poţi spune despre el că-i prost, că-i limitat în a lui ştiinţă, Că ştiinţa lui nelimitată nu-i un procent din ştiinţa prin credinţă? De ce nu crede în tăria cuvântului ce prin gând se formează? E oare prost sau e parşiv şi-n nevăzutul gând lucrează?

104

Deşi el nu crede în forţa şi în tăria Domnului, Şi nici în mesagerul plantat în coasta orişicui, Mai e ceva prin spaţiu, pe care nu-L vedem, Ceva ce face multe numai de-n El credem. Dacă-l privim pe Hawking, un nou profet al lumii, Ce, profeţind organic, dar privind ca nebunii La legile naturii, la legea marilor atracţii, A spus o vorbă mare: “Cine-a pus foc în ecuaţii”?

Nu este nici o taină, nu e nici un mister, E-un reactiv puternic ce vine dinspre cer; El e setat, prin suflet, de Cel ce ne-a creat, Dar care stă deoparte, de noi neobservat. El a creat o lume ce lent evoluează Prin sufletul divin, ce reacţionează După o procedură şi un sublim program, Prin laserul din coasta strămoşului Adam.

105

18. N.L.P.istul

“NLP- neuro lingvistic program”, este un program ştiinţific destinat identificării şi rescrierii credinţelor limitative, în scopul remodelării personalităţii cu ajutorul procesului de integrare ştiinţifică a creierelor. Acest program este utilizat în toate centrele psihologice din lume, deoarece este predat în toate şcolile de formare a viitorilor psihologi, ca fiind considerat cel mai modern mijloc de implementare şi asigurare a libertăţii personale şi de eliberare a omului nou de sub “jugul bun şi povara u şoară” a necunoscutului, invizibilului şi infinitului Dumnezeu.

Oare omul simplu ştie ce îl aşteaptă după această falsă libertate? Motto : “Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi,

cei care judecaţi marginile pământului.” (Înţelepciunea lui Solomon, 6.1)

Pentru-a vă face să-nţelegeţi sistemul pentru calitate, O să vă spun o procedură ce se aplică pe la spate: Deoarece omul din umbră înţelege într-un alt mod viaţa S-a apucat acum de treabă ca să creeze tele-paiaţa. Să nu vi se pară azi o glumă că omul puturos gândeşte Cum să cuprindă moştenirea pe care de mult şi-o doreşte. A încercat prin educaţii să asuprească din nou lumea, Dar acum, în noua libertate, doar ştiinţa i-a produs fortuna. Pentru-a-nţelege în ansamblu ce poate un sistem să facă, Am să vă rog să puneţi mâna pe cărţi, dar nu cele de joacă. Ştiinţa este acaparată de oameni răi, care pretind că omul Este o creatură incompletă şi-au început a construi genomul; Motivul acestei creaţii este ascuns şi-acoperit de interesul nobil Pentru copii, priviţi ca un material didactic ce-i permanent mobil.

Au studiat şi studiază diverse tehnici de control totalitar Al naşterilor, al moştenirilor şi-a influenţei sistemului ereditar. Dar să intrăm în analiza făcută prin tehnici interdisciplinare, Care cuprind şi procedura credinţelor şi tradiţiilor populare. ………………………………………………………………… Când omul se plimba-n natură, dar fără să o înţeleagă, El a văzut că fructul cade şi a-nceput să îl culeagă; A mai văzut că, prin sămânţa din fructul care a căzut, În jurul pomului apare un nou vlăstar, ce a crescut. Ce va să-nsemne acest proces de înmulţire fără rost? Nu era oare de ajuns un pom, la umbra căruia am fost?

106

De ce vecinul meu, pe care-l văd că vrea să taie pomul, Se-abate de la procedură şi construieşte azi genomul? La ce ne mai trebuie oameni, când ce-i ce sunt n-au ce mânca? La ce ne trebuie controlul prin mintea celui ce lucra? ...................................................... Dacă privim acum prin ştiinţă, care-a atins un apogeu, Găsim răspuns la toate cele, chiar şi la rostul de-a fi zeu: A fi un zeu e o-ncântare care te-ndeamnă să creezi O lume de păpuşi mobile, ce poţi uşor să le-ndrumezi. Păpuşile din vechiul teatru aveau un fir legat de fes; Acum păpuşile moderne sunt controlate wireless; Le pui un CIP, ca la mobil, şi le transformi în vietăţi Şi le îndrumi, printr-un program, să facă treabă prin cetăţi. Tu stai deoparte, nevăzut, dar le priveşti prin informaţii, Căci totul vezi în jurul lor, tot ce-ai setat prin ecuaţii; Nici una nu poate să facă ceva ce n-a fost programat Şi nici nu poate să gândească de e femeie sau bărbat; Nici n-are rost să se-nmulţească, ca viruşii peste program, Deoarece ţi-ar strica lucrul, pe care tu îl vezi prin geam. Privind cultura ta, cu viaţă, ce-ţi umple sacul cantitativ, Vezi că ea nu evoluează într-un sector, numit reproductiv. Dar asta este procedura 666, pe care tu a-i pus-o-n plan: Controlul tot la reproduceri, ca să nu mai consumi vreun ban. Dac-o păpuşă, ce lucrează, se strică din prea mult lucrat O duci la baza ce tratează obiectele ce-au decedat; Acolo totu-i ca pe bandă, dar e un altfel de sistem, Prin care piesa defectată se generează dintr-un stem; Iar sângele, care e viaţa, se vinde azi la kilogram, Căci s-a creat şi PolyHeme-ul, ce face parte din program. Nu trebuie să-ţi mai baţi capul cu păpuşica ce lucrează; Să-i dai mâncare, s-o duci la teatru sau s-o-nvoieşti de Bobotează; Ea poate să lucreze-n schimburi şi poate să se odihnească, Dar, prin programul ce-l asiguri, nu are dreptul să gândească; Căci a gândi fărădelegea, ce nu era cuprinsă-n soft, Nu e posibil într-o lume creată fără nici un moft. Ce-ar însemna ca ea să umble haihui prin codri şi păduri Şi să se rupă de programul creat prin ample proceduri? Ar însemna c-ai fost un prost lăsând păpuşii libertate Să caute, peste program, cultură sau altfel de bucate. Prin proceduri se face totul, chiar şi dormitu-i procedură, Ca nu cumva cel ce adoarme să mai viseze la cultură; Programele se scriu prin coduri; prin coduri trebuie să visezi La lumea nouă, cea creată azi doar pentru titirezi.

107

............................................................... Când şti ce-nseamnă neuronul şi că lucrează ca un fir, Tu pui un CIP în cap la omul care te-a tratat cu sitir; Dacă, sătul de proceduri şi de programul tău de lucru, El ar dori să plece-n codru s-audă cum mai cântă cucu, El s-ar putea să te trădeze şi să rămână în pădure, Să îi convină să opteze ca să culeagă fragi şi mure. De-aceea orice libertate, pe care doar tu vrei s-o ai, Genomului i-o tai din carte şi-n procedură tu n-o dai; “Credinţele limitative” într-un alt zeu, ca Dumnezeul fără margini, Nu sunt incluse în programul celor ce le-ai repartizat doar sarcini. Mediul, în care se învârte păpuşa ta şi se comportă Cu amabilitatea scrisă-n procedura pentru cohortă, Este un mediu cu-o valoare şi o credinţă doar în ştiinţă, Căci ştiinţa astăzi nu mai are a Dumnezeului credinţă. Vei fi produs prin procedura fertilizării-n eprubetă, Iar mintea-ţi va fi încărcată prin robinet, ca la chiuvetă; Vei avea, ca identitate, un număr scris, ca pe capotă, Ce aparţine unei serii, şi-o să te-nvârţi ca o mascotă; Vei aparţine unui grup de roboţi noi, puşi în vitrină, Pe care doamnele prinţese îi iau pentru lucru-n grădină; Iar domnii prinţi, fără de carte, ce s-au suit pe cai putere, Îşi vor clădi, prin munca ta, cea mai fabuloasă avere; Apartenenţa-ţi este clară: bio-robotul ce munceşte Să facă domnilor avere şi să le dea lor pâine şi peşte; Iar scopul, pentru care-ai fost creat, i-o luminată misiune: Să nu mai poluezi planeta cu gânduri de subversiune. “Programul Neuro Lingvistic” te limitează-n tot şi-n toate, Pe care numai NLP-istul îl poate schimba printr-o carte; Astfel, natura-n libertate, care-a-nceput să facă rău, Va fi total eliminată din softul celui care zice “zău?”; Comportamentele, ce par ciudate, deoarece tu te crezi zeu, Vor fi o neconformitate în procedura limitată la softul: “Sunt doar EU”. Zeul din om nu poat’ să creadă că are-un soft setat în piept Şi astfel toacă azi natura pe care-a pus-o-ntr-un cazan la fiert, Printr-un program în care omul este solist instrumentist, Iar spiritul este un soft băgat în neuron, prin CIP, de NLP-ist. ………………………………………………………….. Aceasta vi se pare glumă sau nebunie genetică de la strămoşi, Sau credeţi că, în lumea nouă, acestea sunt simple gogoşi; Citiţi, vă rog, atent prin cărţi, dar nu prin cărţile de joacă, Şi-o să vedeţi ce face omul la vietăţi; ceva ce nu o să vă placă.

108

Cine credeţi că înnebuneşte, în lumea nouă controlată? Bărbatul care astăzi naşte sau cel care l-a făcut fată?

Modulorul prof. Eduard Minasian

109

19. M.C.S.omania

Metodologia Cunoaşterii Ştiinţifice – este un ansamblu de proceduri tehnice şi organizatorice care-ţi limitează gândirea la nivelul cunoaşterii umane şi prin care se poate interzice orice imaginaţie nouă ce ar putea zdruncina din rădăcini postamentul raţiunii repetabile şi demonstrabile, pe care se clădeşte ştiinţa actuală.

Motto : “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”

(Fapte 8.31)

A învăţa e-o veche procedură de a-ţi educa neuronii Ca să participe-n ansamblu la concentrarea pe butonii Pe care tu vei apăsa, când vei fi mare, pentru a face o lucrare Ce completează un total sau, nu contează, oarecare. Dacă te uiţi la bebeluşi, ce se hrănesc cu ţâţa-n gură, O să-nţelegi cum omul mare taie bucăţi dintr-o friptură, Căci nu poate s-o-nghită toată, chiar dacă burta lui o cere; Aşa şi omul cumpătat, prin muncă-n timp, face avere. Cerinţele din organism sunt proceduri funcţionale Pe care omul, în ansamblu, ca simplu animal le are; Ele sunt doar necesităţi de a funcţiona perfect, Pe care trebuie să le şti pentru a le utiliza corect. Acest ansamblu de măsuri, pe care le faci pas cu pas, Sunt proceduri de-a educa şi neuronul şi-al tău glas. Etapele de învăţare sunt simple trepte de urcare Pe-un mare munte de cunoaşteri, zidit treptat de fiecare. La început, fiind sărac, tu ai plecat cu sacul gol în expediţii; Nu poţi să şti ce-o să culegi, pe drum, din amplele tradiţii; De aceea-ţi trebuie călăuză care cunoaşte tot traseul, Căci l-a făcut de mii de ori printre poteci, dar şi cu zmeul. De regulă, o călăuză înţeleaptă nu ştie cât şi ce culegi; Ea doar te-ndrumă pe cărarea pe care trebuie să mergi; Este riscant să mergi pe-o coamă ce nu are un postament, Căci poţi crea o avalanşă de-i tragi şi pe-alţii în torent; De aceea, cel ce te îndrumă, te-nvaţă şi să construieşti; Să pui ceva la baza coamei pe care o să călăreşti. Metodele de a culege şi de-a sădi, în timp, cunoaşteri Sunt, în ansamblu, proceduri pentru deces şi pentru naşteri; Când ai cules din câmp o floare, trebuie să şti că-n timp ea moare Şi, pentru-a nu goli traseul, pui alt vlăstar ce creşte mare;

110

Dacă sămânţa ce-ai sădit nu se-adaptează în concret, Fie e distrusă de mediu, fie-l acaparează net. Când nu cunoşti, nu te avânţi să intri singur în pădure; Îţi iei un zmeu, priveşti de sus, pe urmă dai câteva ture; Te uiţi întâi la “Leul” care, ca un patron, e-atent la orişice mişcare; Apoi “Viţelul”, ce munceşte în tăcere şi produce la toţi mâncare; Vezi mai apoi, cu capu-n nori, un “Vultur” care face ture, Dar mai coboară şi-n pădure ca să culeagă fragi şi mure; Când înţelegi care-i sistemul şi cum funcţionează el, Aştepţi un timp să vezi reacţii la fiecare, fel de fel; Reacţia e, prin natură, setată pentru orice vietate, Care, în timp, e ca rutina formată în sisteme educate. Dacă-i ceva ce nu-nţelegi şi nu pricepi, din întâmplare, Trimiţi un mail la Cel de Sus, care-a setat pe fiecare; Aştepţi un timp o confirmare, prin care-ţi spune c-a-nţeles, Dar te îndrumă pe cărare să intri şi-o să pricepi din mers. Acestea-s lucruri generale, ce trebuie să le respecţi umil; Respectă orice vietate şi-o să-nţelegi şi ce-i subtil. Reacţia-i subtilitatea pe care-o neglijează omul, Care-a distrus tiptil natura şi-acum o să dărâme Domul; În veci el nu o să priceapă sistemul construit de Tata, Dacă nu-I cere-ncet iertare şi nu îşi recunoaşte fapta; Atunci reacţia se-ntoarce, cu siguranţă-n toate cele, Căci e setată simplu-n trepte şi e dozată pe nivele. “Apocalipsa” e un film făcut din timp de Marele Regizor, Pe care l-a trimes la “sfânt” să-l povestească tuturor; E-un film complet despre reacţii şi modul lor de acţiune, Pe care boul ce munceşte îl vede ca pe-o ficţiune; Dacă el a uitat de Moise, sau de profeţi, sau chiar de Tata, Nu o să fie nici o supărare când, prin reacţii, bou-şi ia plata. Reacţia se află-n suflet şi intră-n trup ca şi o boare; Se manifestă în ansamblu, dar şi specific la fiecare.

Sistemul unui proces de transformare cu reac ţie invers ă

111

Când călăuza, pe cărare, te-ndeamnă ca să te îndopi, Înseamnă că ea nu pricepe cum vor fi spicele în snopi Şi nici cum razele de soare pătrund şi-ţi lumineaz-o cale, De aceea, în loc să urci dealul, o să cobori umil la vale; Chiar dacă tu ţi-ai umplut sacul cu pietricele şi cu vreascuri Şi le priveşti sublim pe ele, nu şti c-o să ajungi în teascuri. Cunoaşterea prin proceduri este o ştiinţă a autentificării, Iar rezultatul cercetării este-un răspuns al confirmării; Dar ştiinţa nu este completă fără-un imbold de-a inventa Ceva mai nou, pe care altul nu-l cunoştea-naintea ta. Tu vrei ca toţi să te urmeze în staticele proceduri, Nu vezi invenţia ca acul, care dezumflă a tale structuri. Ai luat cheia de la cunoaşteri şi nici nu poţi ca să cunoşti Că altul va urca în pomul în care-ai pus a tale oşti. Sublimul e ceva artistic; se naşte-n noi prin generaţii, Iar ştiinţa, venită-n urmă, îl va transpune-n ecuaţii. E greu să inventezi copacul dacă tu nu-nţelegi pădurea, Dar şi mai greu-i lucrul cu dracul, care a ales scurtătura; El trece-acum viclean prin viaţă şi neglijează procedura Prin care omul bun învaţă ce-nseamnă să respecţi natura. El a tăiat din reactivii necunoscuţi, care puneau în ecuaţii foc, Şi-a introdus în creier CIP-uri ca să-şi bată de om joc. Scopul cunoaşterii e nobil, să-nveţi să faci ce-a făcut EL, Dar fi atent şi la cel care te-nvaţă cum să devii mişel. Întrebare : Ce operă de artă ar fi creat Michelangelo în Capela Sixtină,

dacă Papa i-ar fi stabilit o procedură statică de pictat în biserică?

Spirala logaritmic ă natural ă

Cochilia melcului Nautilus

112

Spirala logaritmic ă prof. Eduard Minasian

113

20. L.N.P.ia

În această poezie am atacat o problemă de neurologie, LNP = large neural polypeptide, un fel de nervi din intestinul gros, care, dacă sunt adormiţi prin tot felul de “anticoncepţionale intelectuale”, atunci putem înghiţi orice căcat informaţional; sau Lux Noctis Party , sau Local Number Portability , sau Lansarea Noilor Produse , sau, pur şi simplu, “Lenea Neuronal ă a Prostului ”, dezvoltată la maxim prin sistemul testelor grilă şi a practicilor educaţionale lipsite de dialog.

Motto: “Pentru orice lucru este o clipă prielnică.” (Ecclesiastul cap. 3.1)

Nu poţi să şti ce fructe face Un pom în anul următor; Dar poţi să şti, chiar dacă tace, Cine va fi biruitor.

………………………………………………… Lenevia este o stare Pe care-o are orice om În zilele de sărbătoare, Ce-s, pentru muncă, un tampon.

Dacă ea se lungeşte-n timp Şi-acaparează din procente, Te vei trezi cu un alt chip Modificat prin noi torente.

Munca e ce’a ce-nnobilează, Indiferent de-al său sector, Şi cel ce astăzi profesează, În timp, devine director.

E un director de traseu, Al lui şi-al celor ce ascultă, Aunci când se ridic’-un EU Ce, pentru binele total, cuvântă.

Dacă EU fac analogii Între cuvinte şi gulaguri, Asta-i fiindcă în poezii Nu sunt prescrise astfel de gaguri.

114

Sloganul aruncat prin coduri, Prin litere sau simple cifre, Se-adună amplu în noi tomuri, Ce-ncurcă neuronii, bre!

E uşor a încropi limbaje, Ce doar unii le înţeleg; Dar când, prin coduri, faci sondaje, Răspunsul vine şi de la bleg.

LNP înseamnă multe; Înseamnă că ai neuronul lung, Dar poate fi şi-înalt, s-asculte În locuri în care EU n’ajung.

Când cel care, umil, te-ntreabă: - Ce-ai vut să spui prin prescurtări? Tu îi răspunzi: - Ce intri-n treabă? Ascultă doar la cuvântări!

Noi îţi vom spune ce să faci, Atunci când stai ca curca-n lemne; Şi, chiar de te trimet la draci, Să nu fi prost să crezi în semne.

Semnele din Vechea Carte, Prin care Domnul ne-a transmis Cuvinte cu protecţie la moarte, Nu sunt dorite nici în vis.

De-aceea visele sunt şterse Prin tot feul de LNP-ii, Iar codul nou, pentru progrese, E: “Naşte-n vitro noi copii !”

Aceştia, prin CIP, pot fi setaţi Să facă doar un singur lucru, Ce nu-l fac noii noştri taţi, Căci stau în lume ca şi cucu.

115

E-o lume, scrisă într-o Carte, Pe care-o ştim în amănunt, În care Cucu stă-n palate, Iar Viţelul ară în pământ.

Cucului nu-i vine-a crede Că Vulturul, cu capu-n nori, Deşi e sus, chiar şi el vede Ce face Cucu la surori.

Leul, care pe jos veghează Şi ţine legea sub control, Doar din priviri el guvernează Şi Vulturii coboară-n stol.

Priveşte Cucul şi se teme De lupta-n codru ce-a pornit; Cei care ieri tăiau la lemne, Nu mai sunt astăzi de oprit.

Cântarea lui de bucurie, Ce-o cânta Cucu în trecut, S-a transformat în melodie De jale; şi apoi Cucu a tăcut.

Puterea ce i-a dat-o Domnul Omului, peste pământ, Va face ordine şi somnul Nu va mai fi un legământ.

…………………………………….. Epilog : Cei înţelepţi vor străluci;

Cei cu IQ vor bârfoti; Cei cu EQ vor prădui; Iar LNP-iştii vor dormi.

Somnoroase p ăsărele… somn u şor!

Constantin Brâncuşi - Muza adormit ă

116

Lenea organic ă prof. Despina Stoica

117

21. Creaţia Evolutiv ă

Motto : “Cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inim ă de om.” (human mind - în Biblia în engleză, sugerând introducerea neocortexului la homo-sapiens). (Daniel, 7.2-4)

A fost odată, ca-n poveşti, Un gând despre o fată; Vorbea asemeni cum gândeşti, Iar vorba-i era faptă.

A fost odat’ un Creator, A fost ca niciodată, Din coasta unui lucrător

El a “plinit” o fată.

Şi era singură-ntre nori, Dar va să lumineze În sute şi mii de culori, Ce n-or să înceteze.

La început a pus tăria, Prin ea ca să separe, Un spaţiu unde-i armonia De altul făr-o floare.

Ca vulturi, prin cer a transmis A sale patru gânduri, Ce nu fac nici un compromis, Veghind ca simple vânturi.

Pentru-a-nplini-o în adevăr, Aşa cum se cuvine, S-a ocupat de-a fir a păr Ca ea să crească bine.

Pe lucrător l-a adormit, Altfel îi strica lucrul, Şi, după ani, El l-a trezit Ca să-i cunoască trupul.

118

Dar să privim adânc, prin vis, Ce-a făcut Creatorul Şi-apoi ce mare compromis A făcut lucrătorul. ………………………… Când haosul plutea prin haos Şi când doar pulberi au existat, Un gând divin face repaos Şi se apucă de creat.

La început îşi face planul Şi sarcini a repartizat Creaţiei, care la anul Va demara din cea legat.

El este cel care creează În gând, acolo este al Său plan; Cuvântul Lui supraveghează Tot ce s-a împlinit în an.

El stă la masa Lui, decent, Care e-n cer, e virtuală, Îşi face socoteli la cent, Din derivată, în integrală.

Prin Duh El integrează totul Şi pune Duhul Lui la treabă, Să dea naturii start la jocul Şi s-o asiste în a ei grabă.

Privind din cer, ca şi un vultur, El vede ansamblul ce-a creat Şi, findcă are-un gând matur, El corectează ce-a lucrat.

În nici un caz nu strică totul Şi-apoi s-o ia de la-nceput; Nu e copil ce n-ar şti jocul Pe care altul l-a făcut. ..............................................

În evoluţie sunt legi Ce locul guvernează, Apoi se-ntind ca nişte crengi Şi-ntregu’ acaparează.

119

Pentru-a le limita efectul, Reacţia o introduci Şi vezi, încet, încet, cum totul Tu reactiv poţi să educi.

Natura e astfel creată Să simtă-n suflet o durere; Iar dacă nu e educată Vede treptat cum piere.

O integrală e-o unealtă Cu funcţii, prin care lucrezi, E-un postament, cam ca o haltă, Pe care stai şi vechiul vezi.

O derivată-i acţiunea Pe care-o faci într-un moment În care-i moartă raţiunea; Este-un impuls, ca un torent.

Proporţia-i una din funcţii Prin care se repartizează Profitul, la cei ce fac producţii Dar şi la cei ce nu lucrează.

Şi strategia-i un concept Al celui ce gândeşte Şi modelează în concret Ce-n vitro azi sporeşte.

Şi camuflaju-i strategie, Prin spate tu să poţi lucra, Încât nici dracu să nu ştie Ce gânduri ai în mintea ta.

În evoluţie e-un grafic Pe care poţi să-l urmăreşti Cum urmăreşti maşini în trafic Şi le numeri să nu greşeşti.

Le socoteşti, le faci statistici, Vezi cum se-autocorectează; Se mai ciocnesc, ca şi amicii Care nu se mai agreează.

120

Când unu are-n capotă cai, Chiar dacă reguli tu ai pus, E bine-n cale să nu-i stai, Căci nu-i pasă că te-a răpus. El e un fel de animal, Pe care l-a analizat Darwin, Ce-a prins hazardul unui val, Pe care-l crede-un dar divin. Reacţia la animale E-o acţiune din impuls, Căci n-au în creier integrale Şi nici în suflet vreun răspuns. Aşa a început şi omul Ca animal, fără răspuns; Apoi a construit el pomul Cu şapte crengi, ce sunt de-ajuns. La om perceperea diferă, El are-un dublu integrator, Ce-l duce spre-o viaţă prosperă Ce-o vede-ntr-un microprocesor. Tot ce s-a integrat în creier, În suflet tot se copiază, Iar dacă stai devi un greier Cu-n cântec ce nu se-armonizează. Dacă priveşti un pantograf Şi şti ce bine copiază, Nu-i greu nici un autograf Să-l copiezi, al celui ce lucrează. Pământul e ca o oglindă A cerului, un monitor al Lui, Şi omul de-şi face jos tindă Se vede-n cer ca şi un cui. Noi doar prin El vedem ce-i bine; El e asemeni unui server Ce-ţi dă atunci când se cuvine, Da-ţi dă la cap, dacă eşti cerber.

121

La El opririle-s popasuri În care El analizează Ale creaţiei impasuri, S-o vadă cum evoluează. La El pornirile-s corecţii A ceea ce evoluează În cu totul alte direcţii, Pe care răul le testează.

La El încrederea contează, Căci ceea ce-a gândit în plan, Chiar dacă pare că stagnează, Vezi rezultatul într-un an.

Se vede clar cum este El; El nu vrea totul ca să facă; Prin planul Lui, ce-i un model, Creaţia pare o joacă.

Ce e creat şi cin’ lucrează Sunt într-o reciprocitate, În care, chiar de El dictează, Te-ascultă cu fidelitate.

Dacă greşeşti El te îndrumă Şi nu-ţi dă bobârnace-n nas; Dar lasă laţul ce te sugrumă Prin vocea ta, prin al tău glas.

E simplu să faci când eşti condus De Altul ce-a gândit mai bine, Căci faci ceea ce El a spus Înainte de-a fi cu tine.

Dar fiindcă tu, acum, nu vrei Să lucri’ după al Său plan, El te-a lăsat, ca pe Grivei, Să-ţi cauţi hrana-n van.

Viţel ai fost, viţel rămâi Dacă nu vrei mărire; O să te uiţi la Cel dintâi, Prin suflet, cu uimire. …………………………….

122

Omul cu focu’ a-nceput, Focul ce încălzeşte; Acum el laser a făcut; Prin laser el vorbeşte.

Apoi o roată a făcut, Un cerc ce se roteşte Pe-un simplu Pi, ce-a conceput Un număr ce grăieşte.

Dacă privim cum e-n binar, Vedem pe Cel ce trage Un zero să-l urce-ntr-un par, De unde omul rage.

Omul este acum un leu, În amănunt scrutează, Pentru a deveni un zeu, Ce-asemeni Lui creează.

Dar acum omul e-n impas; Nu ştie să răspundă; El vede că mai e un Glas Cu-o logică profundă.

El vede cum celula stem Nu-i mai ascultă glasul Şi face-n sânge-un negru ghem, Ce-opreşte sub val vasul.

Dar el nu crede în tării Ce par ca să sfideze; El spune că-s schizofrenii Şi vrea să le trateze.

Dacă te crezi un dinozaur Şi toci planeta fără scop, E ca şi cum tu faci din aur, La viţa ta din curte, un pop.

Dacă-nţelegi complet natura Şi cum se reproduce ea, Atunci o să priveşti făptura Organică ca pe o stea.

123

Aunci o să priveşti ansamblul, Cu astre şi Pământ, un tot, În care legile-s sloganul Ce poat’ să-l cânte şi-un netot.

Dacă privim planeta toată, Vom vedea cele şapte crengi Cu ramuri multe, ca o gloată, Din care mult poţi să culegi.

Ei au testat câte-o cărare, Care le-a fost la îndemână, Şi stau acum cu faţa-n soare, Fideli cu legea lor străbună.

O creangă ce s-a îngroşat Modificând copacul, Asfixiază ce-i creat, Introducând pe dracul.

Omul de ştiinţă-i dirijat Să meargă pe-o cărare Cu-n nou slogan, ce-i agreat Numai de cel ce moare.

Sloganul lui e un pastel Din toată partitura, Iar dirijorul nu e El, Ci e progenitura.

Pastelul lui e-n dezacord Cu Cel ce ne veghează Şi umple repede un cord Cu-al lui sânge-n amiază.

E noul sânge PolyHeme, Făcut doar prin chimie, El nu e agreat de stem Şi nici de cel ce-nvie.

Cuvântul tău e ca o undă Şi gândul tău devine vânt; Şi de priveşti, în timp, în urmă, Vezi cum pui totul la pământ.

124

Vezi cum tu ai tocat natura, Lăsând-o astăzi fără glas, Şi-ai pus în locu-i creatura Care păşeşte pe al tău pas.

Tu crezi că astăzi totul şti Despre natura ce evoluează; Nu crezi în alte armonii; Ţie hazardul îţi dictează.

Tu ai creat o armonie Ce n-are suflu să se-avânte În Univers, cu-o nebunie Ce poate şi-altfel să cuvânte.

Nu crezi în lăutarul clasic Care-şi brodeşte-al său refren, Nu poţi să vezi natura-n trafic, Aşa cum a văzut Shopin.

Tu eşi grăbit în vârf s-ajungi Şi să conduci total prin cip-uri, Cu care sufletu-l împungi, Căci tu nu vezi divine chipuri.

Dar tu, în timp, o să renaşti A Sale patru vânturi, Prin tot ceea ce-acuma “Paşti” Din amplele Lui gânduri. ………………………………

E bine c-am evoluat Şi că se mai nasc azi copii Ce simt şi Duhul ce-a creat De la-nceput, de care şti.

E bine c-am trecut prin faze Ce nu aveau nici un cuvânt Şi că acuma creem fraze Ce scoală şi-un mort din mormânt.

Dar tu te încăpăţânezi Şi neuronii-ţi pui la treabă Sintetic azi ca să creezi; Şi-o faci împins în mare grabă.

125

Tu azi produci şi conjuncturi, Pe baza unor strategii, Ca, pentru noile structuri, Să faci în vitro alţi copii.

Tu nu ai timp să mai acorzi Reacţiei, ce sigur va veni Şi va distruge-a tale corzi Ce au fost puse-n aceşti copii.

Ai început o sarabandă, Pe care nici tu n-o-nţelegi, Şi crezi că sufletul e-o bandă Ce poţi organic să o ştergi.

Dacă El te-a lăsat în lume Bune şi rele tu să faci, Te-ai apucat acum, pe bune, Să umpli lumea Lui de draci.

Astfel, pentru-a ne stimula Şi-a prospera comerţul, Tu ne faci robi în casa Sa, Unde dictează şperţul.

Un drac este ca un birjar Ce trage hăţul într-o parte; Suceşte axul celular Când o celulă se împarte.

E ca şi cum Murgu-i pe stradă Iar partenerul pe trotuar; Atunci celulele-n ogradă Diferă-n spinul nuclear.

Unele au centrioli mai mulţi De cât normal ne-ar trebui, Iar altele, deşi-s adulţi, Nu au nimic şi vor muri.

Dracul de care v-am vorbit E dracul cel mai tare; El e ispita ce-am poftit S-o fac la întâmplare.

126

Când vreau să am ce n-am să pot S-achit cum se cuvine, Axul celule-i ca un spot Rotit, care nu face bine.

Omu-i ca boul înjugat, Constrâns ca să se mişte În cercul ce i s-a creat Cu pana unei gâşte.

Confortul este un model Creat ca standard mondial; Interioru-i de la cel Ce-a inventat şi Sfântul Graal.

Distracţia, ca să surprindă, Se face cu toţi laolaltă; Da-i noduroasă ca o ghindă Şi, când ţi-e dor, o scaldă.

Pentru ca timp tu să nu ai Să mai gândeşti la integrale, Ţi se oferă tot; dar stai Cu faţa ta, cu ochii tăi, la vale.

Tu vrei ca tot omul s-asculte, Prin tine, de cel ce-ţi dictează; Şi vrei ca azi să nu cuvânte Decât cuvinte ce-l distrează.

În nici un chip prin cap nu-ţi trece Că cel ce-n neuroni te-mpunge Creeaz-o lume foarte rece Fără un suflet, ce ne-ajunge.

Dar te trezeşti, aşa e scris, O să priveşti adânc în Glasul Celui ce n-are compromis Şi-ţi corectează pasul.

Acolo o să vezi de toate, Prin ştiinţă vezi ca şi profeţii, Ce ne-au transmis, umil, bucate Din “trupu-I” frânt în lecţii.

127

O să regreţi ce ai făcut Şi-o să te rogi la Dânsul Să-ţi ierte ultimul cuvânt Prin care-ai produs plânsul.

El, ca un Mare Creator, A tot şi-a toate cele, Te va ierta, surâzător, Şi şterge-a tale “jele”.

Pâinea şi circul sunt în toi, La fel ca-n vechea Romă, Iar noi am devenit doar boi, Călare pe-o dilemă:

Suntem creaţi de Dumnezeu Şi ne asemuim în fapte? Sau provenim dintr-un alt zeu Ce ne transformă-n moarte?

Astăzi apare-un nou concept, Creaţia evolutiv ă a lumii , Despre cum ne-a creat perfect Şi ne-au transmis străbunii.

Doar dintr-o coastă ne-a creat Şi-apoi prin evoluţii, Prin naşteri, ce s-au repetat, Noi am făcut construcţii.

Creaţia evolutivă e-un îndemn, Prin raţiunea ce o am, Să văd divinul semn Din coasta lui Adam.

Nu este om în Univers, Nu e nici o făptură, Care să cânte un alt vers Decât cel din natură.

El este-un amplu Creator, Prin Duh vede tot în natură; Iar eu… un simplu lucrător, Un om, cu-n suflu şi-o făptură.

128

Cheia succesului prof. Despina Stoica

129

22. Pulsul cardiac

Motto : Pavel, Romani 12.2

“Să nu vă potriviţi cu pulsul ăstui veac, Ci sufletelor cu har, ce Domnului îi plac!” .................................................................

Pulsul e viaţa ce se simte în orice organism, Este un fel de bocăneală a unui mecanism. La vechiul orologiu, ce stă-n turn, în cetate, Este un arc mecanic forţat să dea din coate; El e tensionat la maxim şi apoi el se destinde Încet, încet, în timp, ca pasul se întinde. În lumea cea modernă există sincronisme Bazate pe cuarţuri; altfel de mecanisme; Pentru a oscila, ca arcul de pe vremuri, El e sub tensiune; puţin, doar ca să tremuri; Frecvenţa, ce apare în astfel de condiţii, Este un puls constant; cum ţi-ar clănţăni dinţii. În nodul sino-atrial există oscilaţii Create electronic, ca-n tehnicele staţii. De unde vine pulsul şi ce-l sincronizează? E un bio-cuarţ în corp, ce-n pulsuri oscilează? Dacă privim atent în organismul nostru Şi înţelegem viaţa şi ne-nţelegem rostu’, O să vedem prin corp tot felul de reacţii, Create-n sincronisme cu tot felul de staţii, Ce ne transmit impulsuri ca să privim gorila, Ce s-a-mbrăcat sincronic, pe bani, nu cu de-a sila. Acestea se repetă-n reclamele moderne Şi îţi împuie capul cu tot felul de semne. În lume-s multe pulsuri, ce schimbă tactul sacru, Şi când pulsezi cu ele, capeţi un “look” mai acru; Devi interesat să intri-n consumism şi-n concurenţă, Unde doar prin materie poţi astăzi face diferenţă; Virusul, pe piaţa personalităţii, e astăzi afluenţa De produse şi servicii ce-ţi impun dependenţa; Se simte-n lume ghiara hipnotică de bunuri, Ce te împunge-n suflet să dai câteva tunuri......... ....................................................................

130

De-odată eşti bogat şi vrei să scapi de-acasă, Dar nu ca să faci sport sau să te duci la coasă, Ci vrei s-ajungi la Mall să paşti din bunătăţi, Să te îndopi cu toate, inclusiv cu perversităţi; Când ţi-ai umflat stomacul, haina nu se mai potriveşte, Te-ntorci din nou la Mall, unde altceva se iveşte; Acestea se repetă sincron, după o procedură, Şi par acum, în lume, că vin de la natură; Noi le dorim pe ele să ne apară-n faţă, Deşi au fost create ca sufletu’ să-nhaţă; Un sicronism extern se simte-n tot şi-n noi, Oamenii de pe Terra, ce-avem în trup nevoi Şi ne grăbim ca toţi să facem astăzi totul Şi să mâncăm de-odat, cu toţii, chiar şi tortul. Iar în final, când pulsul devine abătut, Te duci, umil, la doctor să vadă ce nu e de văzut; Să vadă neuronii care, prin “a avea”, s-au transformat, Din simple conductoare, în goluri, ce au clacat, Şi măduva din oase, ce îţi dădea vigoare, Cum se transformă-n cancer, durere şi teroare. De aceea când aritmia pătrunde-n al tău suflet, Ea se transformă-n durere în inimă şi-n cuget. …………………………………………………………. Ce vrea să-nsemne pulsul spre-ndemnul de “a fi” O personalitate-n lume, ce educă copii? Când eşti sincron cu Tata, traseul este clar, Indiferent de mediu, devii un om cu har, Şi, cei care au har, îşi pun în muncă suflul, De-aceea se confundă-n om inima cu duhul. Prin har, creezi vaccinul ce pulsul corectează; Prin har, tu vezi destinul celor ce-au mintea trează Şi caută prin duhuri răul să depisteze, Răul venit prin unde, ce sufletul vrea să drogheze. Marketingul modern, pe piaţă, gorila ţi-o aduce Să te-ndemne prin gesturi şi prin bunuri, simplu, să te educe; Atunci, ca o maimuţă ce vrea să copieze, Te porţi ca şi gorila, creată să te distreze Prin circul de la forum, pe unde ai trecut Să vezi ce-i nou în lume şi, altfel, n-ai fi cunoscut. ………………………………………………………….

131

Ce să cauţi la şcoală sau prin biblioteci, În care, prin cuvinte, ai putea să te-nneci? Tu azi nu ai în lume-un comportament decent Şi tu nu mai comunici printr-un limbaj docent; Să-ţi scoţi în văzul lumii toată intimitatea E astăzi performanţa ce-o vrea societatea; Dar, chiar dacă prin număr se contabilizează, Trebuie să şti că-n lume nu numărul contează; A avea calitatea de-a fi un om divin, Nu poţi să o obţii când numeri sticlele de vin; Iar dacă vrei, doar vrând, s-ajungi în frunte Rex, Nu poţi ca să o faci prin numere de sex. Sunt multe pulsuri în lume ce au ceva a spune, Dar le lipseşte maiaua ce poat’ să le adune; De aceea sincronismul, cu Cel ce mi-a dat viaţă, Mă face, simplu şi integru, să nu devin paiaţă; Mă face să gândesc, să simt şi să vorbesc La fel ca şi profeţii ce-au fost în Duh ceresc. De ce să mă închin, dacă în El nu crez? De ce să bat mătănii, dacă mâine trişez? De ce să mă mândresc că îi urmez traseul, Dacă-mi schimb mereu pulsul, făcând mereu pe zmeul? Această adaptare, la lumea zisă nouă, E un puls diabolic, ce te rupe în două: O parte, cea trupească, stă jos şi se distrează, Iar sufletul, din cer, suspină şi oftează Că nu-nţelegi destinul ce Domnul ţi l-a scris În ADN, genetic, şi-n sânge l-a împins. Pulsul, ce este-n ceruri, pentru tine-a fost setat Să-L înţelegi pe Tata, să vezi ce a creat; Să vezi pulsul naturii şi ce frumos ea cântă După un sincronism concret, care şi-n om cuvântă. El nu vrea să te-ntorci la animalul din pădure, Pe care-l baţi în şiretlicuri, căci el nu ştie să fure, Ci vrea doar să trăiască după stricte nevoi Şi nu se urcă-n cârca celor ce-au devenit boi. …………………………………….

132

A fi sincron cu cineva, în lumea asta mare, Înseamnă să ai acelaşi puls, aceeaşi răsuflare; Să simţi ceva mai înainte, impulsul ce te-npunge, Să simţi ce ne transmite El; şi asta ţi-ar ajunge; Ar fi de-ajuns, ar fi util, ca să formăm un cor; Un cor sincron ce cântă-n lume după un Dirijor. Nu e nevoie să te-nchini sau mătănii ca să baţi, Nu e nevoie să posteşti, ci doar să ne privim ca fraţi. Cum poţi, în lume, să urăşti făpturile ca tine, Care răsuflă-n alt decor, ce tot de la El vine? Atunci când ştiu şi sunt convins care e rostu-n lume Nu am de ce să suflu întors luminilor divine. Dacă lumina ce-o creez are aceeaşi undă, Ea se va ridica la cer şi-n rai o să pătrundă. Acolo voi vedea ce-i bine şi jos, când mă întorc, Voi fi capabil să creez şi-acelaşi ghem să torc; Atunci celulele din corp vor fi la fel, sincrone Cu ghemul care El l-a tors şi n-i l-a pus în vene.

Inima

133

23. Încrederea Motto : “Oasele preoţilor şi prorocilor şi oasele locuitorilor ... vor

fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora s-au închinat.” (Ieremia 8.2)

Omul a început cu teama că în natură este-un rău, Care-l atacă dacă mişcă şi îl împinge către hău. Dar atacând subtil natura a constatat că poat’ s-o-nvingă Dac-o aduce la tăcere şi trece el, la deal, s-o-npingă. Apoi el a văzut că-ntrânsul este ceva care-l îndeamnă Să nu se mai teamă de-acela ce, făr de glas, nimic nu-nseamnă. Astfel, el a pornit, ca Don Quijote, să lupte printre nori şi vânt, Dar şi-a montat aripe false şi cade din când în când la pământ; Se scutură şi se ridică din colbul negru în care-a căzut Şi-ncepe iar aceeaşi luptă cu Domnul, căci nu l-a văzut. Dacă Acesta tace-acuma şi-l lasă singur să se joace, Atunci când s-o uita la dânsul, lucrarea dânsului nu-I place. Ce-şi spune-n gând omul de ştiinţă, ce i se pare că-i bogat: - “Nu mai e nimeni în lumea asta, fie femeie sau bărbat, Cu care eu să mă pot bate într-un duel de anvergură; Natura îmi este vasală şi cântă a mea partitură.” Ce-ncrezător e-acuma omul şi ce mândru umblă pe cer! Dar nu-şi dă seama c-a stins focul şi că se-apropie de ger? El nu pricepe, nevăzând, că-n jurul lui este un Suflu Care, dacă dispare-n haos, el rămâne sărac cu duhu’? Încrederea e un complex întreg de factori care mă conving Că fără ei, fără un sprijin din afară, eu nu pot să înving. Să cred în mine, să cred în tine, să cred în cel care mă-ncântă? Să cred în lucruri, în animale, copaci sau astre care nu cuvântă? Aceştia sunt factori care pot, în timp, să-mi dea senzaţii Că fenomenele prin ele sunt şi să-mi ofere satisfacţii. Pentru a înţelege fenomenul acestei satisfacţii senzitive, Trebuie s-analizăm sistemul controlat prin funcţii reactive: Când funcţia încrederii atinge-n grafic un anumit procent, Atunci în mine-apare un suflu sprijin, la fel ca un torent. Torente-au fost şi mai sunt încă, deşi religiile-au adormit Şi stau cuminţi să vină Domnul, să facă El ce a vorbit. Acum e ultimul torent, care-a pătruns în tot şi-n toate, Care ne-nvârte-n proceduri şi care ne dă şi bucate. Cine e Cel care-n lumină îmi suflă atunci când n-am cuvânt?

134

Cine e cel care, din umbră, mă-ndeamnă să rod din pământ? Când crezi că totul e hazard şi-atunci când vrei să iei controlul, Constaţi că, pentru-a supune omul, vei face asta cu pistolul. De-aceea, pentru a părea subtil, inteligent şi-un om docil, Vei face-n lume un genom, cu-n creier bun, dar infertil. El nu mai poate să producă nimic ce tu nu ai gândit; Nimic ce ar putea ca cerul să spună stop la ce-ai pornit. Tu ai blocat acum sistemul, ce părea un perpetuum-mobile, Şi ai creat, prin biochimie, doar armament de ucis copile; Tu, care vrei să lupţi cu Cerul, ce-l ai moştenire de la Dânsul, Prin credinţa-n alte stele ne faci să ne-apuce plânsul. Noi am făcut ce ne-ai cerut şi am crezut în ştiinţa ta, Dar n-am ştiut că tu, pe-ascuns, ai acoperit o lichea. Încrederea într-o anume stare crează un grad de dependenţă Şi-n timp, văzând că totu-i simplu, ea se transformă-n impotenţă; De eşti abil şi-un pic sarcastic, poţi să profiţi de cel ce crede Şi-ncet, încet, el se transformă-ntr-un subiect care nu vede; Atunci tu poţi să-l şantajezi, să-l manevrezi şi să-l conduci Să facă lucruri ce tu vezi, în care crezi şi poţi uşor să îl educi. Ce ai făcut acum cu fapta, care-a ajuns s-o vezi din lună, Este exact ce-a gândit Domnul şi a spus-o în lumea străbună. Nu e nimic neprevăzut de El, din cele mai vechi timpuri, În care noi eram nimic; doar pulberi mici fără de chipuri; Nu este azi nici un hazard, nu este azi vreo întâmplare Că tu ţi-ai construit un dom cu stele reci, dar fără Soare, Cu care vrei să încânţi lumea şi s-o atragi în scorburi reci, În care oamenii sunt umbre ce au seminţe, dar sunt seci. Nu crezi în feţi frumoşi şi-n zâne, încrezător spre cer te-avânţi, Să construieşti astăzi o lume plină de draci cu chip de sfinţi; Nu crezi în domni şi în domniţe, ai pus în locul lor făpturi Ce nu au suflet sau credinţe, ce i-ar scoate din proceduri; Tu crezi în tine, doar prin tine vezi viitorul transformat, În care tu vei fi un mare rege într-un sistem robotizat; Tu vei domni peste o lume care nu are drept să mişte; Decât la semnul tău cu ochiul, omului îi e permis să muşte; Dar nu apuci s-ajungi în frunte, decât un timp permis de El, Care te lasă să faci multe: bunul ca Unul, rău ca mişel; Răul pe care l-ai produs se-ntoarce singur către tine, E-un bumerang, de nedescris în procedurile cretine Pe care tu azi le impui, mai rău decât vechea cenzură, Căci vrei domniţele de azi să poarte doar a ta centură; În ele vei fertiliza doar plozii tăi, cretinizaţi prin alchimia În care tu te-ai avântat ca boul, acaparând bio-chimia.

135

Tu ai standardizat lumea, dar sfinţii i-ai scandalizat, Fiindcă nu crezi în procedura prin care Altul a creat. Ai ajuns zeu! Dar vai te tine când Zeul Cel Adevărat Va veni-n suflul tău să vadă de eşti femeie sau bărbat. Tu vei fi oare-un zeu capabil să lupţi cu cel născut prin El, Sau te ascunzi sub procedura ce ne-o transmiţi mereu pe mail? Tu azi impui încrederea în tot ceea ce şti să faci, Dar după ce-ai făcut prostia, nu şti la cine s-o încarci; Tu spui că dracul nu există şi că nu-i Dumnezeu în cer Şi-mi spui să cred numai în tine, de aceea eu în tine sper; Sper c-o să vezi curând în lume ce năsărâmbe ai făcut Şi-o să te-ntorci cu faţa-n cerul Celui ce astăzi a tăcut; El a tăcut ca să te lase să vezi ce poţi să faci fără de El; El a tăcut să-ntreci măsura şi să-ţi baţi joc de blândul Miel. Încrederea în El întrece credinţa mea de-a te urma, Căci tot ce-a spus, cu ani în urmă, începe a se întâmpla. Te crezi bogat, dar eşti sărac, şi gol, şi orb, iar ca să vezi ia-ţi alifie, Şi aur lămurit prin foc, şi veşminte albe, ca să n-arăţi ca o stafie. Acum, tu eşti doar “căldicel”, dar nu-nceta şi sârguieşte; Curând te-oi transforma în miel, ce singurel se pocăieşte. …………………………………………………………………..

Natura, ce-a creat-o Tata, deşi-i făcută să m-atingă, N-a fost setată-n proceduri, ca pe mine să mănvingă; Eu trebuie să o-nţeleg în tot ce sunt necesităţi, S-o apăr şi s-o protejez de tot ce sunt perversităţi. Încrederea, ce-o am în El, treptat la mine se transferă; Dacă sunt om, născut prin El, eu voi zbura şi-n atmosferă. Dacă-L aude cineva intră la el, căci stă la uşă şi ciocăneşte, Cu-acela va servi El cina şi loc pe scaunul Lui dă celui ce răul biruieşte. Încrederea e reciprocă şi-atunci El face ce face un bun zeu: Îşi înţelege protejaţii, se-ncrede-n ei şi-i apără de răul zmeu!

Protec ţia divin ă

prof. Despina Stoica

136

Articol privitor la lăgătura dintre bio-laser şi mitocondrii

137

24. Pescarul şi vânătorul de oameni Motto : “Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.”

(Luca, 5.10) Cândva, în lumea veche, din timpul lui Iisus, Simon era pescar în ape şi-apoi el a fost dus Cu Duhu-n altă lume, din cer, pe care n-o ştia, O lume virtuală, ce-n timp ea se va procesa. Atunci, în lumea-n care hazardul guverna, În care omul simplu tăcea şi nu se antrena Pentru a înţelege care-i e rostu-n astă lume, Au apărut pescari de oameni; fără de glume. Ei aveau simplul rol, în lume să propage Şi să transfere date, şi tot ei să se roage La Cel ce ne-a dat viaţă şi ne-a împins în faţă Să construim, ca El, o lume mai isteaţă. În timp, acest proces a devenit o modă Şi toţi pescarii Lui s-au îmbrăcat în robă Şi au preluat ştafeta lui Simon, cel vestit Sub numele de Petru, de El redenumit. Azi îi vedem pe stradă, la fel ca şi pe noi, Aleargă printre oameni, împinşi de-a lor nevoi; Dar se retrag, în taină, în sfintele lăcaşuri, Ce s-au întins în lume pentru-a face popasuri, Ca să îi ceară Lui păcatele să ierte Din astă lume vastă şi plină de deşerte. În lumea lor se roagă, la fel ca în trecut, Şi ei vorbesc în taină cu Cel ce nu-I văzut; Apoi, prin simple vorbe din Sfintele Scripturi, Încearcă să ne-ndrepte, prin divine proceduri. Ei sunt pescari de suflet, simţit divin în piept, Şi-ncearcă să-l îndrepte în modul cel corect. Şi eu cunosc familii de preoţi, simpli oameni, Ce duc în lume suflul Celui cu care te asameni; Ei sunt la fel ca noi şi au şi ei copii, Pe care îi educă pentru-a ne defini Ca pe-un popor cu datini şi cu simplă dorinţă De-a deveni ca El, nu numai prin credinţă. Cine e cel ce cântă-n lumina celor Doi? E fiul, Alexandru, cu sufletu-n şuvoi.

138

El e un preot tânăr, simplu, cu sufletul senin, Dispus oricând s-ajute pe cel ce-a dat de chin. Ca Simon este-n slujbe, ca Petru-a devenit; Cu glasul lui pătrunde unde nu-i de gândit: În sufletul cel simplu al celui de la ţară, Ce simte naturalul şi ne dă fructe-n vară. Dar el mai şi străbate prin codrii şi prin câmpii străbune, Vânează animale, un fel de drăcovenii ce rău aduc în lume; Când în cătare prinde, la ochi, vreo caprioară, Se uită atent la dânsa, concepţia i-o schimbă, căci el nu o

omoară. Vânează şi mistreţi, ce-n Terra vor să scormonească; El îi tratează-n slujbe, ştiind să-i domolească. Dacă vorbim de păsări, ce zboară pe ascuns, Nu cred că este cazul; a lui îi e de-ajuns.”

Epilog Am plecat la vânătoare Cu o puşcă şi-un ogar, Dar în puşc-am pus o floare Şi mă rog Lui să-mi dea har.

Pacea etern ă

prof. Despina Stoica

139

25. Drepturile semin ţelor Motto: “Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu!”

(Luca, 8.11) Dacă eşti om, poţi astăzi cere Drepturi la toate, fel de fel; Şi animalul, azi, poate să spere Că omul bun vede viaţa din el; Planta şi pomul, chiar dacă tac, Cresc printre oameni şi animale; Legume şi fructe astăzi ne fac Şi-n câmpul cu soare fac cereale. Limbajul, prin care un om se exprimă, Nu este-n dotarea vieţii din jur Şi omul murdar tiptil o suprimă, Căci nici nu-şi dă seama ce e un retur. Astăzi el joacă singur pe Terra Şi strigă la toţi pe el să-l asculte; Dar vede treptat c-a-ncins atmosfera Şi-a ars toţi copacii şi plantele mute. Să vezi ce mai joacă va fi în arenă Când un taur cu coarne va răsări, Căci omul cel bun, ce-a fost astăzi la trenă, Cu coarne de aur şi foc va lovi. Ca să ceri drepturi, poţi prin cuvânt Să-i spui celui ce astăzi conduce Că ştiinţa produce erori pe pământ, Pe care nici omul nu le mai duce? E o-ntrebare cu semn de-ntrebare Pentru tot omul aflat pe pământ; Dar o să vezi ce mai strâmtoare Va fi când pământul devine prea strâmt. Omul de ştiinţă astăzi nu vede Cărarea pe care subtil e condus Şi-n tot ce produce, prin ştiinţa lui, crede Şi nici nu-şi dă seama că de nas este dus. El astăzi a luat dreptul la viaţă Seminţelor vii, ce Altul le-a pus, Şi bagă natura cu totul în ceaţă, Unde genomul nu are nimica de spus.

140

Sămânţa de om este modificată, Din rostul pe care Domnu-a rostit; Prin ştiinţa omului, sofisticată, Se taie din dreptul cui n-a grăit. Flagelul, ce astăzi are-n dotare Un laser cuantic, ce-l rostuieşte, Ca mâine va râde-n lumina din soare, Căci omul cel bun pentru el azi grăieşte. Azi i se cere dreptul ce i s-a luat De omul de ştiinţă, prin mutilare, Căci omul de ştiinţă se crede dotat Şi crede, că-n umbră, el e ca un soare; El crede că poate lumină s-aducă, La fel ca şi Domnul; nu-i nici o scofală Să vezi că pământul poat’ să conducă Prin suflul de fiare-ntr-o lume materială. “Sămân ţa-i cuvântul lui Dumnezeu ”, Care ne-a spus, de la bun început, Că nu mai e-n lume nici un alt zeu Să facă la fel, tot ce a conceput. De-aceea omul sămânţa păstrează Într-un depozit din nordul lumii, La care Bill Gates azi cotizează Cu banii lui strânşi din suflul furtunii. Domnul a spus că-n vremurile acelea, Ca Noe-n potop, omul se pregăteşte Şi, pe lângă naşterile prin care femela Produce copii, bărbatul rodeşte. Ce vor să însemne aceste mistere, Spuse de mult de profeţi într-o Carte? Sunt vorbe prin care genomul, fără s-adere, Munceşte în umbră, căci Domnu-i departe. ………………………………………………

Epilog Dreptul seminţei este un drept sfânt, Pe care, de-l tai, îţi asumi alt cuvânt; Cuvântul de astăzi, prin care tu ai creat, Va fi în balanţă cu cuvântul Celui neîncetat.

141

26. Bârfa şi batjocura

Motto : “Fiecare înşală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc.”

(Ieremia 9.5) A face sfat între femei, Se cheamă bârfă ordinară, Căci vorbele produc idei Ce-ntrec viaţa ulterioară. Imaginaţia-i în toi Şi, chiar dacă nu s-a-ntâmplat, Ideile vin în şuvoi Şi-acopăr faptul procesat. Nimeni nu mai are reţineri, Nimeni nu mai are bun simţ; Bârfa se extinde astăzi la tineri Şi luminează ca un bliţ. …………………………………….. Nimic nu mai contează-n viaţă Mai mult decât a sta în piaţă Şi-a comenta, la infinit, O lume ce nu s-amplinit. Dacă privim subtil, genetic, Dispute-n codul alfabetic, Vedem pe Eva că munceşte, Iar de Adam nu se vorbeşte. Se ştie că munca-n celulă, Ca să produci o creatură, Este condusă doar de Eva; Doar ea-şi pune-n celulă seva. Adam este plecat la mare, Cu gândul c-o să fie tare; Însă de-i priveşti atent coasta, Tu şti cum s-a creat nevasta; Dar Domnul a lăsat ca bârfa, Ce-o difuzează astăzi târfa, Sa atingă-un amplu apogeu Şi Eva, prin barfă, să devină zeu. Batjocura de azi se naşte-n seva Celulelor, pentru că Eva Este privită-n mitocondrii, Care dospesc, parc-ar fi drojdii.

142

Cross-over-ul din centrosom, Care dă naştere la om, Este, vizibil, azi condus De Eva; doar ea e la produs. Glasul lui Adam nu se-aude În mintea celui care tunde Seva şi sufletul din coastă, Căci nu ştie ce-i o năpastă. Adam nu ştie ce-i munca grea; Stă-n coastă, sus, ca o lichea, Vorbeşte-n dodii de mister, Căci stă cu ochii doar la cer. Acolo el priveşte filme Şi vede-n ele cum se-ntinde Seva din Eva peste tot Şi cum se naşte un netot. El vede că Eva trişează, Că, lenea lui, ea speculează; Dar se trezeşte, prin batjocuri, Şi intră-n corp să schimbe jocuri. …………………………………….. De sus, el dictează nevestii Să nu mai creadă-n alte chestii Şi să coboare jos, în hău, Să-l corecteze pe cel RĂU.

Urechea intern ă – Cochleeea O spirală logaritmică divină

143

27. Nunta cu foc Motto : “...făptura se încordează pentru pedepsirea celor nedrepţi şi se domoleşte spre facerea de bine...”

(Înţelepciunea lui Solomon, 16.24)

Sunt multe nunţi în lumea asta, Prin care omu-şi ia nevasta; Dar una-i nunta cea cu foc Care te-ndrumă către joc. Omul nu ştie de reacţii Şi-atracţia către distracţii Se face-n mod necunoscut; El nu vede ce-i de văzut. El nici nu vrea acum un Altul; Dar undeva s-a pus aluatul Celui ce-n lume face multe, De El, umil, dac-o s-asculte. Dacă privim azi, astrologic, Dar şi în mediul biologic, O să vedem cum sus pe cer Şi stelele se joacă-n ger; O să vedem, jos pe pământ, Seminţele, ce nasc prin vânt, Căci sunt împinse, în neant, Să-şi caute al lor amant, Cu care-n joc se vor cupla, Genetic, pentru a se regenera. Dacă priveşti atent la gene, Vezi jocu-n nunta ce se-aşterne, La fel ca-n nunta din poveşti, Vezi simplu-n gene, azi, cum creşti; Vezi cum din două simple ouă, Ce se unesc prin cercuri, nouă, Se naşte-n lume, prin mister, O lume-n Terra, ca şi-n cer. Naşul, ce stă subtil la masă, Conduce nunta ca pe-o coasă, Pe care-o mânuie-n ogradă Să tragă brazde, ca o stradă. Orchestra cântă după El, Nuntaşul este ca un Miel,

144

Mireasa s-a suit pe masă Şi joacă mândră-n a Lui casă Mirele a rămas ca mut, Se uită-n jur, dar un strănut, Ce-l scoate Naşul de la masă, Îl îndeamnă pe el la coasă. El intră-n joc, ca Mielul blând, Strânge-al miresei corp plăpând, Şi o coboară de pe masă, Şi-o duce-n braţe-n a Lui casă. Acolo ea va naşte fii şi fice, Pe care, prin El, o să-i educe Şi-atunci, când ei vor creşte mari, Vor deveni, ca Tata, gospodari; Şi vor încinge al lor foc, Vor lua mirenii toţi la joc Şi vor cânta un cântec vechi, Ce-l auzim noi prin urechi; Dar nu mai vrem azi să-l cântăm, Vrem, ce-a scris omul, să jucăm. Nunta în focul ce nu arde Este o nuntă cu divine brazde Ce se vor propaga în cer… Şi asta nu-i nici un mister.

Dansul Focului – Reproducere după Matisee

prof. Eduard Minasian

145

28. Scenete - Proceduri şi glume

Vom încheia acest volum de poezii cu câteva mesaje pe care le-am transmis pe mail în 2007, anul de cotitură al României, prin intrarea în marea comunitate a Europei Unite.

Prima scenetă a fost scrisă într-o noapte; am folosit stilul tradiţional românesc dinainte de ’48, a la Iordache Golescu, ca o reacţie la emisiunile TV “Cu Mioriţa în Europa” şi “Analiza Apocalipsei”. Sceneta este bazată pe teoria cunoaşterii, un flux de procese informaţionale suportat de om, din care, de la concepere şi până la moarte, nu lipseşte feed-back-ul dat de simţurile organice cunoscute, dar şi de cele neorganice, necunoscute.

Procedura Miori ţa – A Paşte

A fost odată.... ba nu.... cred că a fost mai ieri....

suntem în Europa..a..a..a! Personajele sunt următoarele:

- Mioriţa – oaia mioritică tradiţională românească; - Tata: om gospodar, bun la toate şi la nimic, micro-manager provenit din inginer, are o micro-firmă care face un micro-eşantion de service pentru una din cele mai mari companii de echipamente electrice din lume; - Mama: asociată în firmă, dar mamă, provine dintr-o familie de preoţi din tată-n fiu; - Fiul: elev la liceu în clasa a XII-a, vrea să se facă medic; - Fiica: studentă în Capitală, la ASE, dar şi la Drept; are servici la o firmă din capitală şi ţine şi contabilitatea firmei lui Tata şi Mama; - Preotul: o famile de 3 preoţi, de profesori, mame şi copii, prieteni cu Tata şi Mama; - Medicul: mai multe persoane medici şi asistenţi şi copii, prieteni cu Tata şi Mama; - Judecătorul: judecător, soţia unui medic din cei de mai sus; - Profesorul: două familii de profesori, prieteni cu Tata şi Mama; - Negustorul: două familii de oameni gospodari, cu un mic magazin cu de toate, prieteni cu Tata şi Mama; - Cornel: un tânăr angajat în firmă; face treaba lui Tata când el stă să scrie; - Elevul: prietenii şi prietenele Fiului; - Regizorul: regizor de film, fiul unei familii de profesori;

146

- Filozoful: cel mai mare filozof român în viaţă şi manager de editură de carte; - Astrologul: un astrolog nedefinit; - Fiscul: reprezentanţii autorităţilor fiscale; - Animalele: 2 câini şi 3 pisici, existente în curtea familiei.

Condiţii iniţiale: - Mihai Eminescu – român venit după generaţia ’48; - info-energie–brevet de invenţie 2003 - inginerul român Octavian Tigănuş; - Apocalipsa e în progres, conform grafic expus de Ioan acum 2000 de ani.

Este noaptea de An Nou 2007 şi toţi stau în faţa televizorului şi a unei mese îmbelşugate cu produse naturale româneşti ...

Astrologul – Anul acesta Peştii vor fi..... vă spun eu că astrele

nu mint niciodată! Mama – Ai auzit ce-au spus? Că am noroc la bani anul ăsta! Tata – Prostii. Banul e munca. Asta mi-a spus mie mama de

când eram mic! Mama – Las-o pe maică-ta-n pace, să se odihnească acolo

unde e! Mai bine te-ai apuca să termini partea aia de casă începută anul trecut. N-ai văzut ce soare şi frumos este afară? Parc-ar fi primăvară!

Tata – Da. S-a schimbat vremea. Se spune că din cauza poluării... se reduce pătura de ozon... scade protecţia atmosferică... şi creşte temperatura pe pământ... "se desface cerul ca o carte" ... ca-n Apocalipsă! Tot procesul la care asistăm e... ca la teatru... s-au mai bine zis ca-n rapoartele tehnice cu privire la construcţia unui obiectiv mondial de mare importanţă... sau de mică... nici eu nu mai ştiu. Aştia au ajuns să procedureze tot. Nu le-ajunge tehnica. Au trecut la tradiţii. Trec apoi la religii. O să-l procedureze şi pe Dumnezeu... că tot nu-L cunosc!

Mama – Nu mai vedea totul în negru. Or şti ei ce fac! Tata – …Apocalipsa e in progres...totul se desfăşoară conform

graficului scris acum 2000 de ani de Ioan... nimic nu este în întârziere… Nici astrologii ăştia nu prea ştiu ce vorbesc. Ei nu ne văd nici pe noi, nici pe Dumnezeu! Cam la fel ca doctorii! Dar cred că la fel sunt şi profesorii, şi judecătorii, şi popii... ba nu... ăştia îl văd pe Dumnezeu...dar e îmbătrânit... Ai văzut imaginile din biserică?... la ei e un bătrânel... Ei nu-L mai văd pe Hristos în tinerii ăştia care vin la biserică... dar cred că şi comercianţii sunt la fel... mi-e că o să-i înşir pe

147

toţi... doar filozofii mai discută de adevărata viaţă... dar ei doar discută. Vezi dacă n-avem un regizor? ... Sau poate-L avem…dar ne batem joc de el… Am să mă apuc de scris!

Mama – Ei, că tu şti! Lasă prostiile! Scris îţi trebuie! Acu te-a găsit scrisul când Fiul trebuie să dea la facultate!?

Tata – Am o inspiraţie divină! Mama – Îţi dau eu una divină pe spate de nu poţi s-o duci! Tata – ... dar să fie de 18 ani!... că mă cam dor şalele.

.......dup ă un timp Mama – Măi copii, Tata ăsta al vostru mă supără. Stă toată

ziua în casă şi nu face nimic... şi avem atâta treabă… casa e neterminată... Fiul are examene... taxe avem de plătit.

Fiica – Nu e al nostru! E al tău! Că tu ţi l-ai ales! Mama – Lasă c-o să văd eu pe cine alegi şi tu! Mai bine l-ai

asculta pe Preotul şi l-ai cunoaşte pe băiatul ăla care termină teologia anul ăsta!

Fiul – Lasă-l Mamă, că poate scote el ceva! Mama – Tu să taci! Să-ţi vezi de treburile tale. Şi mai pune

mâna pe cartea aia şi nu mai sta toată ziua la televizor, cu calculatoru-n braţe şi cu telefonul la urechi. O să vezi că nu intri la facultate!

Fiul – Pe care carte? P-aia pe care o scrie Tata? Tata – E treaba lui dacă nu intră. Noi l-am făcut, acum să se

descurce singur. Profesorii ăia ce fac? Că doar sunt plătiţi din taxele noastre. Şi apoi ce dacă nu intră anul ăsta. Poate nu e pregătit destul şi intră la anul... sau mai şti... poate nu e numai treaba lui? El e doar un copil!

Mama – Şi tu, ăl bătrân! Mai taci din gură şi nu-i mai băga prostii în cap. Vezi cum răspunde? Cum l-ai învăţat tu! Democratic! Tu l-ai dus la fotbal şi la ski. Tu i-ai băgat MP3 în calculator şi acum discuţi cu el de Eminescu şi de Apocalipsă, când el dă la medicină! Mai bine te-ai apuca să faci nişte lecţii cu el, să vezi ce ştie. Că profesorii îmi spun că deşi la început era cel mai bun... acu’ l-au întrecut toţi! Mai discută şi tu cu Medicul, să vadă şi Fiul câtă carte îi trebuie ca să devină medic.

Fiul – Ǎia sunt tocilari! Dau impresia că ştiu, dar când îi răsuceşti un pic... ameţesc.

Tata – Că bine zici! Ia să fac cu el nişte biologie. Că eu nu ştiu nimic despre om! Şi mi-ar trebui nişte informaţii pentru cartea mea. După ce mă mai lămuresc un pic, mă duc şi la Medicul... dar cu Fiul... ca să purtăm o discuţie împreună.

Mama – Dacă te duci să porţi discuţii, mai bine să nu te duci! Că şi Medicul ăsta… degeaba e medic... că tot ca tine e!... toată ziua

148

ski!... dar măcar el munceşte. Tu, de la o vreme, nu mai vrei să faci nimic. Nu mă vezi cât sunt de bolnavă? S-ar putea să şi mor!

Tata – Nu murim noi acum. Mai avem treabă pe-aici. Ne-o lăsa Dumnezeu în pace. Şi apoi dacă murim avem prieteni preoţi... ne-or îngropa ei...

Mama – Şi copii ce-o să facă? O să fie vai de capul lor! Tata – O avea Dumnezeu grijă şi de ei… Dar ţi-am mai spus că n-are Dumnezeu acum treabă-n cer cu noi. Nu ne-am terminat încă treaba aici. Eu n-am terminat cartea... că nu mă lăsaţi voi în pace... tu trebuie să administrezi cheltuielile firmei ... să ne faci mâncare... să ne speli... şi câte şi mai câte. Şi ai putea să faci şi tu ceva lecţii cu Fiul, că ai mai mult timp decât mine... Eu, trebuie să scriu!

Mama – Iar începi? Nu mai termini cu scrisu’ ăla? ... Am încercat. Dar nu vrea să facă lecţii cu mine. Zice că-l stresez. Dacă tu îi bagi tot felul de prostii în cap.... tu să faci lecţii cu el!

.......dup ă un timp Tata – Dragă Preotule, m-am apucat de filozofie. Vreau să scriu

o carte. Preotul – Ptiu drace! Doamne iartă-mă! Nu te apuca de filozofie

că te scrinteşti! Mai bine apucă-te de teologie, că e mai bună. Îţi dau eu nişte cărţi.

Tata – Nu mai am timp de teologie, că sunt bătrân. Şi apoi filozofie face toată lumea. A ajuns ca sportul... politica... astrele... şi sexul. Toţi se pricep şi-şi dau cu părerea. Mi-a spus mie Profesorul o poezie a lui Eminescu: "În lumea asta prost făcută, căcaţii ...", dar nu-ţi mai spun că suntem în Postu’ Paştelui.

.......dup ă un timp Tata – Dragă Preotule, uite am scris şi eu ceva şi te rog să

citeşti şi să mă mai corectezi... vezi şi tu... să nu par prea eretic... că eu am fost propagandist pe vremea lui nea Nicu... dar acu...

Preotul – Da!?... ia să mă uit puţin. Aoleu! Păi ai început cu o erezie. Hristos nu e creatură, El e Dumnezeu însuşi.

Tata - Păi nu spuneţi voi în biserică: Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Acu o întorci?

Preotul – N-ai înţeles nimic. Ţi-am spus eu să te apuci de teologie, nu de filozofie! Vezi unde ai ajuns? Vii degeaba la biserică! Ba nu vii degeaba. Mai uiţi şi tu de aparatele tale şi te mai şi linişteşti. Ia tu cartea asta... citeşte-o toată şi te corectezi singur. Şi pe urmă, dacă mai ai întrebări, să vii la mine. Dar să-ţi păstrezi obiceiul! Să mai treci şi pe la biserică!

149

.......dup ă un timp Mama – Pe unde naiba umbli! Tata – Preotul m-a făcut eretic... şi mi-a dat cartea asta s-o

citesc. Mama – Aşa îţi trebuie! Nu ţi-am spus eu să nu scrii, că nu şti

nimic? Te bagi unde nu-ţi fierbe oala. Bine măcar că ne cunoaşte şi nu râde de noi. Ţi-a mai dat şi cartea asta! Parcă n-am avea biblioteca plină! Unde s-o mai pun şi p-asta?

Tata – N-o pui nicăieri. O laşi aici că trebuie s-o citesc! Mama – Acum te-ai apucat de citit? Cât ai fost tânăr ce-ai

făcut? Tata – Am f…entat timpul pe şantierele patriei socialiste. Şi n-a

ieşit mare lucru. Nu vorbesc de partea materială, că n-o ducem rău; să nu-L mâniem pe Dumnezeu... Vorbesc şi eu de spirit...nu vezi ce spirituali sunt ăştia la televizor!? Dar poate iese acum!?

Mama – Iese pe naiba! Ce crezi c-o să scrii? Eşti un plagiator. Te-ai băgat între cărţi şi copiezi de colo şi de colo. O să scoţi un castravete, ca elevu’ din gluma lui Mircea Crişan. Ce-o să zică lumea? Mai bine apucă-te odată de casa aia! Dacă erai profesor... era altceva!

Tata – N-am plagiat nimic. Asta este eşantionare! Cea mai modernă metodă de procesare a informaţiilor. Dar cartea de la Preotul trebuie s-o citesc... pe toată... din scoarţă-n scoarţă. Aşa mi-a zis el... că o să mă luminez... dar numai dacă o citesc pe toată. Altfel, zice el, iar n-o să pricep nimic... că nu ţine eşantionarea la Dumnezeu! El ştie tot!

.......dup ă un timp Medicul – Ce faci? Te-ai apucat de scris? Tata – Da. Dar nu prea pricep cum vine cu sistemul nervos.

Restul mai pricep eu câte ceva. Omul e ca o fabrică. Dar noi nu prea îl băgăm în revizie. Ne ducem la doctor prea târziu.

Medicul – Hai să vedem. În scoarţa cerebrală sunt nişte centri decizionali. Fiecare cu zona lui şi cu atribuţiile lui. Dar în momentul când te apuci de ceva, care-ţi place, centrul decizional care se ocupă, genetic, de plăcerea respectivă, se întinde încet, încet şi-ţi ocupă toată scoarţa cerebrală, devenind centru decizional determinant.

Tata – Aşa stau lucrurile? Adică... nu mai hotărăsc eu? Eu care sunt şeful lor?

Medicul – Păi nu. El a preluat conducerea. Tu faci ce-ţi dictează el, ca să-i satisfaci dorinţele lui, nu pe ale tale. Tu nu mai hotărăşti nimic. Totul devine rutină informaţională.

Tata – Adică eu... care am muncit până acum să fac ceva,... vine unul chitit pe distracţii şi-i pune pe toţi ceilalţi manageri de proces să joace cum vrea el? Şi eu nu mai pot să fac nimic?

150

Medicul – Ăsta este omul. Se transformă reflexul voluntar în involuntar. La început totul este normal, dar, peste o anumitã limită, e ca un drog. Devine tic nervos. Satisfacerea unei nevoi duce la satisfacţia centrului nervos respectiv... şi el începe să ceară informaţiile cunoscute, pe care le procesează cu uşurinţă... şi tu îi dai lui, crezând că îţi dai ţie... şi astfel inhibă centrele decizionale vecine, până le acaparează complet. La fel este şi cu respingerea. Numai că acolo, nu i-a făcut plăcere ceva şi nu mai vrea în ruptul capului să facă ce-i spui tu, deoarece nu-i place acea informaţie şi o procesează cu dificultate sau o respinge total.

Tata – Cred că am înţeles. E ca la calculatoare. Că şi pe alea poţi să le duci de nas cum îţi dictează ţie centrul decizional din neocortex. De abia aştept să apară calculatorul biologic şi să-mi extind memoria... Mi-a zis mie Preotul, şi am citit şi în cartea pe care mi-a dat-o, că aşa pătrunde dracu’ în om... la început îl ispiteşte şi apoi îl acaparează de tot!

Medicul – Şi tu îl crezi? Eşti om mare, ce Dumnezeu! Sigur, e cineva deasupra noastră... dar, aici pe pământ, noi decidem ce facem. Toate devierile astea decizionale pot fi tratate de medici. N-ai văzut? Medicina face acum orice! Au ajuns să protezeze orice!

Tata – Aici ai dreptate. M-am mai lămurit puţin şi mă duc să mai scriu. Dar cu sufletu’ cum rămâne... că se spune că nu este în creier?

Medicul – Aici treaba e cam neclară. Ştiinţa nu are nici un răspuns. De fapt nici nu se vorbeşte în mod ştiinţific despre suflet. Eu cred că asta e treabă de premiul Nobel. Pune şi tu mâna şi citeşte metafizică.

.......dup ă un timp Mama – Ai vorbit cu Medicul? Tata – Am vorbit... şi ăsta m-a trimes la bibliotecă... la Platon...

la Kant... la Nae Ionescu... Mama – Păi vezi dacă n-ai citit când ai fost mic! Dar de Fiul ce-

a zis? Tata – A zis că ştie el ceva... dar trebuie să stea cu burta pe

carte... că trebuie multă carte la medicină... el, cât a fost în liceu,... atunci şi-a făcut cultura generală! Pe urmă s-a specializat.

.......dup ă un timp Profesorul – Ce mai faci? Cum stă Fiul cu pregătirea pentru

facultate? Tata – Bine. M-am apucat să fac lecţii cu el şi acum a ajuns să-

mi explice el mie cum e cu omul. Zice că spermatozoidul e ca un microfon, care captează informaţiile din jurul lui! Dar nu şti!? M-am

151

apucat şi de scris! Ştiu eu ceva istorie, dar m-am blocat. Am ajuns la un punct critic de care nu mai pot trece. Mi-a dat Preotul o carte, dar creştinismul s-a blocat la anul 100 după Hristos... în tehnică nu găsesc nici un răspuns... în medicină nici atât. Tu, care cunoşti tradiţiile, ce poţi să-mi spui?

Profesorul – Păi da! I-am spus eu Preotului că toată lumea trebuie să evolueze! Dar el mă consideră darwinist.

Tata – Păi şi pe mine... m-a făcut eretic! Vezi! Dacă n-avem de lucru şi filozofăm!

Profesorul – Eu sunt de acord că lumea materială a fost foarte bine creată de Dumnezeu. Dar spiritul trebuie să evolueze. El, care vorbeşte de spirit, a rămas un dogmatic. Păi tu ştii câte religii sunt? O infinitate. Toate au deviat dintr-o sursă unică şi au devenit neconformiste deoarece nu au fost înţelese de omul care conducea popoarele. Dar să-ţi explic. E la fel ca la Geneză... ia să te uiţi în Biblie... dar să-l citeşti şi pe Eliade... şi Eminescu a spus ...

Tata – Când eram la liceu, am avut un profesor de română care făcea ce făcea şi tot la Eminescu ajungea... Profesorul Spinei... A scris şi o carte comparativă între Eminescu şi Shakespeare. O am şi eu! Profesorul – ...Raiul a fost la ecuator... nu se ştie exact unde... dacă te iei după Eminescu, a fost la izvoarele Nilului, cum frumos descrie el în Egipetul:

"…Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul, mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben clară

Către marea liniştită ce îneacă al lui dor." …la ecuator mediul era cel mai puţin ostil. Apoi simbolicii oameni, Adam şi Eva, s-au multiplicat şi au plecat din Rai... ori mai jos pe Nil... ori prin zona Asiei Centrale, spre Iraq... după care populaţiile create s-au stabilit în două zone mari – Tibet şi China, pe de o parte şi Iran şi Afganistan, pe de alta. Restul lumii sunt emigranţii acestor zone. Emigrări determinate de schimbările climatice. La început erau cu nostalgia Creatorului care le-a asigurat tot. Apoi au dezvoltat ştiinţa, care uşor, uşor a devenit tradiţie. Au devenit mai puternici şi au început să uite de Dumnezeu. Dar să-ţi spun eu ce e cu tradiţia! Că ăştia nu mai ştiu nimic şi vor s-o şteargă complet.

Tata – Da. Am citit şi eu undeva, că prin secolul XXI vor dispărea şi religiile şi astrologia. Dar de tradiţii n-au spus nimic.

Profesorul – Prostii! Păi poţi tu să ştergi complet ceea ce s-a impregnat dea lungul timpului în sufletul şi în mintea unui popor!?

Tata – Da, să şti că ai dreptate. Mi-a zis şi Medicul. Vorbea ceva de gene. Zicea că ADN-ul este 98% asemănător la toţi oamenii. Vezi... doar 2% este nou în noi! Şi cât de diferiţi suntem!? Dar şi că ADN-ul uman este 90% asemănător cu al animalelor.

152

Profesorul – Eu nu prea ştiu cum e cu genele, dar să revin la tradiţii. Ele au evoluat permanent, curăţind răul ce-l putea provoca omului excesul satisfacerii nevoilor apărute pe o anumită treaptă de dezvoltare. La un moment dat, în fiecare tradiţie apare câte un filozof luminat care zice: "Stop! S-au acumulat o serie de cunoştinţe, am văzut ce e rău şi ce e bine. De acum ştim ce trebuie să facem!"

Tata – Păi tu zici la fel ca Medicul. Dar el vorbea de un fel de tradiţii care se fixează în cortexul fiecărui individ, funcţie de meserie... de plăcere... şi nu mai ştiu câte... idei fixe.

Profesorul – Da? Poate. Dar să-ţi continui cu iluminatul. Tata – De ce iluminat vorbeşti? Ce te-ai apucat de electrificarea

oraşului? Sau vrei să devi primar? Profesorul – Ţi-am mai spus că nu mă interesează politica! Eu

vorbesc aici de iluminatul spiritual. Vine iluminatul sau emanatul, cum spun politicienii, şi face o religie cu caracter de canon; o lege. Şi aşa au făcut! Fiecare după obiceiurile lui, date de dezvoltarea tehnică, de reacţia mediului şi de binele omului. Totul era corectat treptat de om, dar inconştient... deoarece procesul era lent şi reacţia apărea lent, în timp.

Tata – Păi văd că aperi tradiţiile, care sunt tot un fel de politică. Dar pe politicieni nu prea-i agreezi. Cum vine asta?

Profesorul – Am şi eu opinia mea! Nu-i agreez şi gata! Fiecare popor cu emanaţii şi iluminaţii lui!

Tata – Păi ăştia-s doar emanaţi, nu iluminaţi! Şi nici măcar nu cred în Dumnezeu. Că poate atunci ar vedea lumina Lui. Se duc degeaba la biserică. Şi mai stau şi-n primul rând. Să-i vadă Dumnezeu ce conştiincioşi sunt. E ca la voi la şcoală... ca elevii din prima bancă.

Profesorul - Ăştia sunt şi gata! Hai să-ţi spun mai departe. Fiecare popor, la momentul atingerii unui prag de dezvoltare materială şi spirituală, se mai opreşte, spiritual vorbind, şi meditează.

Tata – Şi ăştia dau meditaţii? La fel ca voi? Profesorul – Ei şi tu! Nu ca noi. Noi o facem pentru transferul

cunoaşterii prin dialog, că la şcoală nu mai e timp cu testele astea grilă..., dar o facem şi pentru bani, că vezi şi tu… cum e cu salariile astea... Asta e meditaţie în sine, în popor. Şi la Eminescu găsim ceva despre meditaţia cosmogonică... Da, ia vezi tu cu sistemele şi cu feed-backul tău! Poate scoţi vreo teorie nouă?

Tata – Am citit eu ceva; de un fel de automeditaţie până ajungi în transă; la revelaţie.

Profesorul – E cam acelaşi lucru.. dar aia e tot un fel de religie. Atât binele cât şi răul au evoluat, datorită progresului tehnic. Toate merg mână-n mână. Nici nu-ţi dai seama când se produce devierea binelui în rău. Doar religiile s-au oprit. Ele stau şi meditează numai la ce

153

a fost. Le e frică să se mai uite în jur! Dar şi mai frică le e să se uite înainte! Singura religie activă este islamul, care încă mai crede în războiul sfânt.

Tata – Păi ei spun că merg cu Dumnezeu înainte, care ne luminează calea.

Profesorul – Luminează El, săracul! Dar pe cine să lumineze? Nu vezi că şi unii dintre popii ăştia sunt mai răi ca dracii!? Bine că nu e nevastă-mea aici, că nu mă lasă să-i pronunţ numele-n casă. Mai ales acu’n Postu’ Paştelui. Zice că dacă-l numeşti, vine!

Tata – Mă să ştii că ai dreptate! Cred că-ncep să-l văd pe dracu!

Profesorul – Hai mă! Ce, te-ai prostit? Vezi dacă te duci prea des la biserică? Ţi-a băgat Preotul prostii în cap şi frica-n sân!

Tata – Nu mi-a băgat nimic. Eu vorbesc aici spiritual, nu material. Da’ uite! Începe să se contureze. E ca un chip pe care-l realizezi pe calculator, doar din spusele celor care l-au văzut. Profesorul – Vorbeşti prostii! Dar să-ţi continui. Religiile nu mai vor să evolueze de frica diavolului. Preoţii ştiu ei ceva, dar e grav că se depărtează de nevoile spirituale ale societăţii. Rămân în dogmele unor sfinţi, care au fost la fel ca unii preoţi de azi. Şi azi apar sfinţi. Dar nu-i mai bagă nimeni în seamă, deoarece sunt prea moderni... au maşini... au case frumoase... au alt nivel de trai. Sfinţi morali, dar în bunăstare. De aceea acum circulă vorba: "să faci ce spune popa, nu ce face el!" Nu mai e concordanţă între nevoile spirituale de atunci, care doar au evoluat, şi ispita de acum, care a supra-evoluat.

Tata – Păi le trebuie o reacţie inversă,... un feed-back adecvat,... nici prea mare, nici prea mic. Ca-n tehnică. Altfel intri în autooscilaţie şi nu te mai opreşti,... ca un motor ambalat.

Profesorul - De fapt, tradiţia şi religia sunt feed-back-ul societăţii, cum îi spui tu. Ele trebuie să supravegheze efectele excesului de nou asupra spiritului şi implicit asupra trupului şi să tragă concluzia: ce e rău, eliminăm! Acum pentru ei tot ce e nou e rău. Dar îl utilizează, deoarece o bună parte din aşa zisul rău a devenit necesitate. Intră în tradiţie la fel ca tot ce a devenit tradiţional până acum.

Tata – Păi Preotul spune să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu. Profesorul – Corect. Dar vezi tu ceva, în cele zece porunci,

care să-ţi limiteze evoluţia? Tata – Nu. Dar spune că e prea mult rău în lume şi este adus

de nebunia asta de acumulare de bunuri şi de informaţie. S-a extins hoţia... prostituţia… s-au extins crimele... războaiele... televiziunea.

Profesorul – E adevărat. Dar tot timpul au fost oameni bogaţi şi războaie. Unii din ei au devenit formatori de opinii, ba chiar sfinţi. Acum

154

dezvoltarea tehnică a adus bogăţie şi confort la mult mai multă lume. Cred că aici ar trebui umblat....

Tata – Dar cu icoanele în şcoli cum rămâne? Tu ce părere ai? Profesorul – Eu aş picta îngeri în şcoli. Ca Michelangelo în

Capela Sixtină, de l-a lăsat perplex pe Papă. Ei sunt info-energia primară, cum îi spui tu, sufletul curat, care vine direct de la Dumnezeu. Cred că asta nu ar mai deranja nici o religie. Îngerii sunt doar nişte copii, ce Dumnezeu! Uite că nu l-am mai pomenit pe dracu! Cred că are şi nevastă-mea dreptate.

.......dup ă un timp Negustorul – Ce mai faci? Ai terminat cartea? Dar afacerile

cum mai merg? Tata – Mai merg. Face Cornel treaba mea. A evoluat foarte

mult. Mai mă duc şi eu câteodată... când se mai încurcă. Dar de cele mai multe ori le rezolvăm telefonic,... la fel ca Dumnezeu cu oamenii... El e prezent la locul faptei prin Sfântul Duh, iar eu telefonic. Cartea nu am terminat-o încă. Mai am nişte nelămuriri, dar sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-o termin până la Paşti.

Negustorul - Cred că ai cam luat-o razna! Eu să fiu în locul nevesti-ti aş pune bâta pe tine! Du-te de munceşte, că banii te ţin!

Tata – Să şti că ai şi tu dreptate. Că mâncarea nu ne-o dă nimeni degeaba. Dar mai şti? Dumnezeu le-a dat evreilor de mâncare în cei 40 de ani de plimbare prin deşert… iar dacă-mi amintesc bine nea’ Gheorghe şi nea’ Nicu ne-au dus cu preşu’ tot cam 40 de ani... şi preşu’ n-a fost de loc fermecat ca-n "1001 nopţi", ... dar hrană şi adăpost a dat la toţi proştii... dacă te-ntorci la Geneză... crezi c-a fost ca-n Rai... de fapt a şi fost... dar pentru leneşi...

.......dup ă un timp Tata – Uite c-am rămas singur... ia să meditez eu un pic... la

mine nu e nici un pericol să intru-n transă... că vine Mama şi mă trezeşte cu grijile ei... iar casa... iar copilu’. De fapt cred că ea e feed-backul meu... altfel mă dezintegram de mult... ca centrala de la Cernobâl!

Animalele – Ham.. am... am... am! Miau... îmi iau... îmi iau... îmi iau!

Tata – Uite şi la animalele astea! Stau pe lângă Mama să le dea de mâncare... şi fiecare cere pe limba lui... mie mi se pare că unu zice ca are şi celălalt zice că-şi ia singur... atunci ce-or mai vrea?... noroc că Mama e plină de duh.... şi le-nţelege necesităţile... că altfel le trimetea la plimbare de mult...

155

.......dup ă un timp Fiul – Tată, parcă vorbeai de info-energie... şi de minunile lui

Hristos!? Ia fă şi tu o minune şi fă-mi şi mie un teanc de bani, că mă duc la un majorat şi trebuie să iau un cadou!

Tata – N-ai priceput nimic ! Dar o să-nţelegi tu. Toate la timpul lor... dar vezi tu... Hristos a făcut minuni doar pentru săraci... la cererea lor... şi numai dacă El considera că este necesar... doar dacă exista o raţiune şi cineva capabil să o relateze cât mai fidel!

Fiul – Păi şi eu sunt sărac... îţi cer... şi mai am şi o nevoie. Tu cum raţionezi?

Tata – Raţiunea mea zice că tu nu ai acum o nevoie. Tu te duci să te distrezi. S-au poate este şi asta o nevoie... Şi apoi, nu eşti sărac,... decât cu duhu... Cere-i lui maică-ta’ şi nu mai aştepta minuni! Negociază şi tu cu ea... ea să te lase la majorat... tu să mai faci ceva lecţii. În viaţă trebuie să păstrezi un echilibru între nevoi şi îndatoriri. Este o învoială permanentă între trup şi spirit. Ai văzut cum spune Eminescu...

Fiul - Nu te mai lua după artişti. Ei nu au centrul de decizie conectat în realitate.

Tata – Cât adevăr ai grăit. Realitatea noastră este mobilă datorită foarte multor factori. Nu e bine să te raportezi la ceva mobil, decât dacă eşti în armonie cu mobilul. Şi asta presupune foarte multe informaţii. Dar unii artişti sunt conectaţi la Dumnezeu, chiar dacă nu-şi dau seama sau nu vor să recunoască. Atunci opera lor devine magnifică sau ireală. Ei intră în virtual, la fel ca pe calculator. Ei intră în Duh... aşa cum a grăit Ioan.

Fiul – Da!? Nu prea’nţeleg. Poate că ai dreptate. Mă duc să discut cu Mama.

.......dup ă un timp Mama – Ai depus actele alea la Fisc? Că iar primeşti amendă

ca atunci când nu le-ai depus la timp, din cauza Fiicei... care a plecat la munte, în loc să-ţi facă actele.

Tata – Le-am depus... dar mai dau şi ei amenzi... că din asta trăiesc.

Mama – Ba trăiesc foarte bine din impozitele noastre, care sunt destul de mari! Nu vezi că nu ne mai ajungem cu banii? Toată lumea cere.

Tata – Păi ce să facă? Dacă n-au. Să fure? Nouă ne dă Dumnezeu.

Mama – Unde ne dă? Nu vezi cât muncim?

156

Tata – Păi văd. Dar asta înseamnă Dumnezeu. Ţi-a dat viaţă... şi apoi să-ţi dea sănătate şi minte ca să poţi munci... că banii vin de la sine... dar mai sunt şi unii neputincioşi...

Mama – Ăia sunt handicapaţii! Eu vorbesc de trântorii ăştia din administraţie,... de la stat... stau, nu fac nimic şi iau banii degeaba! Nu-i vezi ce graşi sunt?

Tata – Ne asigură cadrul comercial echilibrat, piaţa cum se spune... legile...dreptatea!

Mama – Asigură pe naiba! Tata – Cred că ai dreptate. N-au nici minte şi nici sănătate. Că

dacă le-ar avea s-ar apuca de muncă, nu să ne procedureze pe noi. De aia e bolnavă societatea noastră... de legi şi de norme anapoda... şi de proceduri pentru plante şi animale...şi de oameni care nu respectă nimic... nici măcar procedurile lor!

Mama – Apropo! Ai văzut că vor să o procedureze pe Mioriţa? Am văzut eu la televizor o emisiune numită "Cu Mioriţa în Europa." Vorbeau de procedurile europene!

Tata – Ăştia habar n-au ce-nseamnă Sistemul de Asigurarea Calităţii şi nici Protecţia Mediului. Procedurile trebuiesc mulate pe tradiţii. Ei nu ştiu că Mioriţa are procedura păscutului implantată genetic în sânge. Paşte iarbă şi face lapte... ca-n balada modernă:

"tata stă şi meditează, oaia stă şi debitează".... Probabil formaliştii ăştia au auzit cântecul şi... cum ei nu au mai fost sus pe munte, ci doar la mititei şi la bere, la poalele muntelui... au crezut că Mioriţa şi-a luat strung şi a început producţia de serie... pune brânza direct în cubuleţe... şi atunci ia s-o punem noi să-şi facă proceduri... ca la Centrala Nucleară de la Cernavodă. O să-i pice Mioriţei procedura... ca MIG-ul din balada modernă!

Mama – Mai lasă procedurile astea în pace! O s-ajungi să-ţi zică lumea, "domnul procedură", cum îţi ziceau în şantier, "domnul sistem"! Chiar aşa se pune problema acolo’n Europa?

Tata – Se pare că ei nu-şi dau seama că Mioriţa nu e bombă atomică. Ea, săraca, nu a produs nici o moarte cuiva, cu brânza ei. Dar mai şti cu poluarea asta? Ea nu ştie prea multe. Că de,... e oaie! Şi dacă-i pui procedura în faţă şi-i spui să nu paşti iarbă decât dacă e verde şi curată… ca la Geneză...

Mama – Vezi că iar începi să deviezi! Ce-are Mioriţa cu Geneza? Tata – ...Păi are... că ea de acolo vine.... atunci ea se opreşte... are şi calculator... nu e al ei... dar o lasă ciobanul să se uite la el... că de fapt pentru ea l-a luat... el n-are nevoie nici de procedură, nici de calculator... Ciobanul a rămas ca acum 2000 de ani... ca pe vremea lui Hristos... el este prin natura lui, genetic, conectat cu Dumnezeu... cred

157

că de aia a şi rezistat... Nu ştiu dacă Mioriţa joacă "Solitaire", dar de văzut, vede, şi se pare că nu are simţurile atenuate. Calculatorul e conectat on line pe programul transmis de cei de la mediu. Şi... ce crezi că vede? Revizia cea nouă a procedurii "Păscutul ierbii"! În ea apare un punct critic cu două căi, asemănător momentului deciziei lui Adam în Rai... decizie care de fapt a fost a Evei... da’ Mioriţa nu e Eva... ea simte divinul!

- dacă mănânci iarbă poluată o să omori ciobanul, că din laptele poluat pe care îl produci tu, el face brânză poluată, o mănâncă şi moare treptat, treptat;

- dacă nu mănânci, o să mori tu... dar nu imediat... mori de foame... în chinuri... treptat, treptat... că n-are ciobanul unde să te trimeată la păscut, cum a făcut Dumnezeu cu Adam... şi scapă şi de impozitul pe care-l plăteşte la fisc pentru tine.

... şi... ea, atunci,... cu dragostea şi cu tot respectul pentru ciobanul pe care-l ştie de mititică,... ia decizia sacrificiului suprem şi se aruncă în prăpastie... ca-n balada modernă a Adei Milea. Vezi şi tu cum ne-ntoarce Dumnezeu la Geneză! Cum ar fi fost dacă Dumnezeu, la Geneză, ar fi dat acces să se conecteze toate animalele pe programul info-Sfântul Duh? Se schimba totul. Dar se pare că ne-a transmis codul de acces la El nouă, românilor! Asta nu ştiu cum? Şi mă frământ…şi mă tot frământ...

Mama – Te-ai prostit! Ai început să debitezi numai prostii...Cred că şi animalele ăstea au luat-o razna... la fel ca tine... cred că le-ai băgat procedurile tale în cap. Nu mai mănâncă ce le dau eu. Au început să facă mofturi. Poate vor să le dau proceduri!?

Tata – Păi dacă le dai salam din comerţ. Fac şi ele ca Mioriţa. Să ştii că nu-s proaste de loc! Omul e mai prost ca ele... e un animal care înghite orice. Vezi!? D-aia le ţinem noi pe lângă casă. Pe post de testere. Ce nu e bun pentru ele, nu e bun nici pentru noi. La fel ca împăraţii cu degustătorii! Dar şti ce bun ar fi un bufon al regelui sau un măscărici!?... acolo sus... printre politicieni.

Mama – Da, am văzut şi eu la televizor. Vorbeau de iaurturi. Nu-i mai cumpăr Fiului! Tata – Acum o iei tu razna! Nu te mai lua după toate prostiile de la televizor. Dacă te iei după toţi aceşti noi profeţi, ... fiecare cu procedura lui... unul pentru slăbit,... altul pentru îngrăşat... trebuie să umbli cu un întreg set de proceduri... când ajungi la magazin... parcă văd... toţi stau în faţa rafturilor cu bunătăţi şi cu procedurile în mâini... asta nu e scris... asta nu e pentru mine... şi uite aşa dă faliment toată industria alimentară... s-ar putea să le comunic ceva şi animalelor! Deşi... cred că eu o fac inconştient… deocamdată... eu nu mi-am deschis

158

televiziune prin cablu sau wire-less, ca ceilalţi patroni. Eu nu am banii lor. Dar când o să-mi controlez info-energia... o să pot deschide un post… doar pentru "animalele curate"... un program special... că aşa scrie în Biblie: "Dumnezeu i-a dat lui Adam în grijă toate animalele... şi plantele... şi peştii... şi păsările"... şi o să le controlez pe toate şi le orientez spre sacrificiul suprem... înainte de vai-urile lui Ioan... ca să nu le mai chinuie omul cu proceduri, gene, cipuri şi poluare. Da’ şti ce nu ştiu? Nu ştiu de unde ia trubadurul ăla modern laptele...

Mama – De ce lapte vorbeşti aici? Tata – Păi ce! Tu nu şti cântecul? A treia sau a patra extensie a

Baladei Mioriţa... Că acu e libertate! Scrie fiecare ce vrea! Ada Milea termină repede cu oile... nu ştiu de ce?... dar le-aruncă-n hăul cela mare... poate vrea să scape ciobanul?... să nu mai moară săracul, ca-n revizia zero a baladei populare... când l-au omorât asociaţii lui... dar trubadurul ăla... nu ştiu cum îl cheamă... am îmbătrânit şi nu mai am memorie... ăla, după ce face oaia tochitură... cu MIG-ul,... dă vina pe Dumnezeu... şi apoi, stă cu tasu’ pe prispă şi bea lapte... asta nu ştiu şi l-aş întreba!?... dar nu ştiu cum îl cheamă... poate bea lapte praf?... o fi gândit ca-n bancul cu vaca... dar acolo e invers...aruncă vaca din avion... dar el poate vrea să scape dintr-o lovitură şi ciobanul şi planeta,... de războiul nuclear... că el distruge şi avionul şi oaia.... şti ce aş vrea să-l întreb? ... De unde iei, măi băiete, laptele? Să iau şi eu!

Mama – Uite-am pus de-o mămăligă... coaptă... cu lapte... ca la Mica-Mare!

.......dup ă un timp Fiul – Hai să te duc acasă, că e târziu şi Mama mă lasă cu ora! Eleva – De ce ţi-au scos calculatorul din cameră? Te-ai certat

cu ai tăi? Fiul – Nu m-am certat. Tata mi-a spus că e prea multă

informaţie poluată despre războaie, hoţi şi sex, care nu e utilă pentru şcoală şi îmi deplasează centrul decizional, care trebuie acum dirijat pe direcţia facultate. Nu prea înţeleg asta, dar mi-a zis că o să pricep mai târziu. Şi ce să fac. Mai ascult şi de babaci...

.......dup ă un timp Mama - Ai văzut, la televizor, ce fac politicienii noştri? Ţara

arde şi baba se piaptănă! Tata – Am văzut. Cred că nici ei n-au priceput cum e cu procedurile astea. Ei aplică aici procedura tradiţională, ce s-a păstrat din moşi-strămoşi, de la democraţia romană. Dar procedura este tot la revizia zero, fără nici o modificare, "Daţi plebeilor pâine şi circ "! Ba este o modificare datorită sistemelor astea moderne de transmitere a

159

informaţiilor fără fir, wire-less... şi astfel totul este acum ca şi atunci, dar fără efort... te mai zbaţi un pic pentru pâine, dar circul este oferit gratis… toată ziua... pe toate programele... că doar de-aia ne-am luat televizor color... visul nostru de demult... ce vine tradiţional, din regimul de tristă amintire. Mai e un adaos la revizie! Acum avem circ la vârf... uite ca-nceput să ningă afară!... să vezi când o veni avalanşa!... dar e cald… să vezi ce inundaţii o să fie!... o să cureţe tot...

.......dup ă un timp Preotul – Cum mai stai cu filozofia? Tata – Mai am multe de învăţat. Dar şti ceva? Am plecat foarte

sigur cu ştiinţa mea înainte. N-am eu destule cărţi?, mi-am zis la început. Mi l-ai mai pus şi tu pe Dumnezeu în spate! La-nceput am crezut că e greu şi că n-o să-l pot duce. Dar pe măsură ce mergeam, rucsacul s-a uşurat, a prins aripi şi m-a dus în cer. Acolo am dat şi de Eminescu. Mai ştiam eu ceva despre el, din şcoală, dar când m-a văzut, că vin cu Dumnezeu, mi-a deschis toate cărţile. Tocmai acum m-am lămurit! Când să ies şi eu liniştit la pensie! Nu mi-am dat seama că l-am cărat pe dracu-n cârcă toată viaţa. Cred că d’aia e ştiinţa asta atât de grea!

Preotul– Ai văzut că te-ai luminat! Ai văzut cum a fost ispitită Eva?

Tata – Ştiam eu mai demult, pe pielea mea, cum îl ispiteşte Eva pe Adam, dar nu prea pricepeam de unde vine ispita şi am testat-o de câteva ori. Ca-n Eminescu, "Deşi vorbeşti pe înţeles, eu nu te pot pricepe." Nu l-am înţeles nici pe tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, care mi-a spus când am dat la facultate: "Ce cauţi tu măi băiete în industrie şi nu vii în agricultură? Fiare o să produci, fiare o să mănânci!"

Preotul – Avea ceva dreptate atunci. Acu’ industria a pătruns şi-n agricultură. Ai văzut că-n Europa s-a impus o procedură pentru forma bananelor… ca pentru skiuri? Trebuie să scrie pe ele curbura... să nu cumva să-ţi alunece prea iute pe gât şi să te-neci!

.......dup ă un timp Tata – Am terminat cartea. Nu ştiu acum unde să mă duc să o

public? Judecătorul – Nu prea am priceput eu ce scrii tu acolo,... de

info-energie,... de conectare la info-Sfântul Duh, de mitocondrii. Dar zici că ai nişte teorii noi şi îţi spun eu ceva! Să te duci neapărat la notariat să le înregistrezi, ca să-ţi protejezi ideile, că la noi se fură tot! Şi nu ştiu dacă o să pot să te apăr altfel! Îţi vorbesc din practica juridică; la noi sunt alt fel de oameni de afaceri; un fel de animale care nu ţin cont de nimic.

160

Mama – Mai bine s-ar duce la doctor! Că mi-a mâncat sufletul cu teoriile lui!

Tata – Că bine zici. Am fost eu la Camera de Comerţ. S-au uitat ăia c-am cruciş la mine... şi mi-au zis că numai în America se protejează ideile... chiar şi cele de afaceri. Acolo trebuie să fi hoţ de hoţ ca să furi! M-au trimes la sme@wipo.int ... Cât despre OSIM... ăştia nu protejează decât ce e demonstrabil şi repetabil. Ce să le spun eu? Că Dumnezeu e repetabil în geneza periodică, dar nu e demonstrabil? Păi concluzia asta o tragi şi din religie! Şi atunci unde-i noutatea mea?

Mama – Vezi? Ţi-am spus eu că pierzi vremea degeaba! Bine măcar că te-ai trezit.

Medicul – Eu îţi sugerez s-o vadă înainte un filozof. Sunt nişte idei cam trăznite, care ies din zona normalului acceptat acum. Nici psihologii nu cred că merg prea departe cum merg filozofii. Poate te mai orientează puţin. Dar mai şti? Poate un filozof deschis la minte o găseşte interesantă!

Tata – Ce-mi trebuie mie filozof? La noi toţi filozofează. Nu l-ai văzut pe Gigi?

Preotul – Eu îţi spun să procedezi ca Dumnezeu. S-o trimeţi la şapte biserici.

Tata – Păi sunt vreo douăsprezece la noi în oraş... fac nişte copii... şi o trimit la toate.

Preotul – Credeam că te-ai lămurit, dar văd că eşti tot în ceaţă. Am să-ţi mai dau o carte.

Mama – Iar îi mai dai cărţi! Păi noi când mai terminăm casa aia?

Profesorul – Ştiu şi eu ce să zic? Am vorbit cu băiatul meu, Regizorul. A zis că după ce o citeşte poate face un film. Că a auzit, de la tine, că pot fi finanţate filmele publicitare pentru protecţia mediului. Sau propune un film de desene animate pentru copii... că ei înţeleg mai bine... şi poate asta îi va ajuta să înţeleagă de mici şi procedurile astea pe care noi nu le mai înţelegem prea bine. S-ar putea ca procedurile să devină tradiţii în timp!?

Tata – Au şi devenit deja. Sau mă-nşel. Acum sunt doar legi care ne obligă să avem proceduri. Le mai trebuie ceva timp ca să intre în tradiţii. Dar după Apocalipsă vor intra. Aşa e şi în tehnică. După ce-ţi sare o centrală nucleară în aer, faci procedura "anti-săritului".

Negustorul – Dacă trebuie să dai ceva bani înainte la editură, îţi dau şi eu... poate-mi iese şi mie un profit. Dar după ce apare, să ne dai şi nouă un exemplar, să-l punem în bibliotecă! Că mai am loc, deşi am cumpărat câţiva metri cubi de carte, ca să n-o ţin goală!

161

Tata – Am şi eu ceva bani... dar aici nu e vorba numai de bani... e vorba şi de piaţă. Aici e marketing curat ! Cu informaţia nu trebuie să te joci, precum copiii cu puţa-n ţărână! Informaţia e putere!

Mama – Eu nu pun nici un ban pentru prostiile tale! Dar mai şti? La câte nerozii s-au scris în lume despre Dumnezeu, tu eşti mic copil! Lumea caută senzaţionalul.

Regizorul – Nu te înţeleg ce vrei să spui cu sinteza şi eşantionarea infinită, dar deja văd cum se desface totul ca o floare, în palma divină… cum organizează El astrele, ca pe un studiou de filmare… apoi dă viaţă pe pământ… de la distanţă… wire-less… coloniilor de plante,... de peşti,... de păsări... şi de animale. Şi pe urmă intră actorii principali, oamenii... S-ar putea să iasă fantastic! Dar trebuie să am grijă de actori... că doar sunt şi ei oameni! S-ar putea să distrugă decorurile din neatenţie!

Profesorul – Ascultaţi şi voi cum vede Eminescu în Scrisoarea I tot procesul Genezei:

"La’nceput, pe când fiinţa nu era nici nefiinţă, Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Când nu se-ascundea nimica, deşi tot era ascuns... Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. … N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, … Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mişcă... cel dintâi şi singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii… De-atunci negura eternă se desface în fâşii, De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii... De atunci şi până astăzi, colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute..."

Tata – Câtă precizie! E un fel de flow-chart! Delimitează punctul zero, începutul... şi apoi vede unde am ajuns... dar eu trebuie să văd cărările... astea sunt necunoscutele, un fel de trasee definite prin mecanica cuantică! Eu mă întreb cum a putut Eminescu să exprime atât de simplu şi frumos un proces atât de complex cum a fost Geneza! Coordonat de sus! De la distanţă! Dar de fapt nu mai e nimic de mirare cu info-energia asta şi cu MP-3,... 4,... infinit. Eu cred că Eminescu avea credit la Dumnezeu, deşi era considerat eretic de preoţi. El era conectat on-line şi gratuit la programul info-Sfântul Duh. Probabil de aia era considerat nebun de doctori…

162

Mama – Credeam că te-ai potolit! Iar ai luat-o razna cu Eminescu ăla al tău? Vezi c-o s-ajungi ca el! Dar acu, c-ai terminat cu cartea, te-oi potoli şi te-oi apuca de casa aia!

Tata – Nu e al meu, că ar fi fost bine... ba n-ar fi fost bine... că nu pot să-l înţeleg pe tot. Opera lui e când sinteză... când eşantion... când analiză... la fel ca Biblia... şi ce vezi rău dacă ajung ca Eminescu? Şi-aşa ies la pensie şi n-am de lucru.

Mama – Cum n-ai de lucru! Nu vezi câtă treabă e? Profesorul – Vedeţi şi voi de ce zic eu că Eminescu e mai mare

decât Michelangelo? Ba nu, reformulez,... cred că e.... Michelangelo e foarte scump! În timp ce Eminescu e aprope gratis. Eminescu e ca Sfântul Duh. Numai că ăsta e pe gratis dea binelea. Trebuie doar să vrei să comunici cu el... Dar ei au spus ce au avut de spus... Unul la Sinteză şi altul la Geneză!

Toţi în cor – Acum e rândul nostru! Preotul - Doamne-ajută! Profesorul – Noroc că suntem români şi n-avem nevoie de

translator pentru Eminescu. Că iar se încurcau lucrurile ca la religii. Dar mai ştii cu analiza şi sinteza asta!?

Tata – Pe Eminescu doar Dumnezeu la înţeles... şi poate Veronica... în felul ei...

Mama – V-aţi prostit cu toţii! Haide-ţi la masă că se răceşte mâncarea! Ce aşteptaţi? Apocalipsa!? Na, că m-am prostit şi eu! Am ajuns să vorbesc ca voi!

.......înainte de Sfintele S ărbători de Pa şti 2007 Tata – Am scris şi eu o carte... dar nu ştiu cum să spun...

Vreau să o public! Filozoful – Tu cine eşti? Că eu nu te cunosc! Nu te-am văzut

nicăieri pe scena vieţii culturale! .......dup ă publicarea c ărţii Tata – Am scris şi eu o carte... dar nu a vrut nimeni să o

publice... iar acum, după ce am publicat-o singur, nu o vrea nimeni!... M-am băgat între ştiinţă şi religie ca să le împac... şi m-au luat amândouă la bătaie... La ce le-ar trebui lor "cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu prin înţelepciune" (Biblia), când ele sunt două domenii bogate şi, aparent, clar văzătoare şi atotştiutoare?!

sfârşit

163

Şi-am încălecat peo’ şea / Şi v-am spus povestea mea. Ba mint… şi-mi fuge îngeraşul,...că aşa îmi spunea mama când

eram mic! Pe mai multe şei. Dar nu rimează!.. că am în curte 120 CP... ... Mamăăăă !...ce mai poluează! Cred că de-aia nu rimează! Şi,... spune mai departe, bunicule... ce au mai făcut?... e ca-n

basmul cu Făt Frumos... Nu pot să spun dacă au trăit liniştiţi până la adânci bătrâneţi...

este acolo jos aşa o poluare genetică... că nu e clară nici o informaţie despre fătatul în vitro!....

În memoria părinţilor mei, MARIA şi BORIS, ... şi a bunicilor mei...şi pentru memoria copiilor mei... şi a tuturor copiilor din lume, care vor fi.. fătaţi frumos! Câmpulung Muscel, 24.02.2007, Coşciugul Ecologic Procedura “Co şciugul ecologic”

Stimate Doamne şi Stimaţi Domni, La îndemnul Europei, care a introdus deja această noţiune, dar

şi la îndemnul generat de un cântec al Adei Milea, mi-am propus să emit procedura "Coşciugul ecologic".

Apocalipsa,.... dar să bat în lemn!... Oricum la noi e lemn destul, că în România toate coşciugele sunt ecologice... încă se mai fac din lemn.

Natura lucrează după o serie de proceduri extrem de precise, care asigură o foarte bună funcţionalitate într-o mare diversitate în toate speciile animale şi vegetale. In curând voi lansa pe piaţă o carte, “Dumnezeu, omul şi calitatea vie ţii ”, ce va aduce mai multă lumină privind creaţia divină şi tehnologia ei de lucru, bazate pe info-energie. Această informaţie este gestionată de o fiinţă mai inteligentă, mai simţitoare şi mai puternică decât suma tuturor capacităţilor ce au existat şi vor exista pe pământ. Această informaţie şi energia ei purtătoare circulă liber în univers, asemănător informaţiilor transmise de om prin sateliţii de comunicaţii. Omul, în dorinţa lui de a copia această inteligenţă, a extins procedurile tehnice în latura naturii vegetale şi animale şi se străduie să găsească celula materială organizatoare a vieţii, pentru a modifica genetic întreaga planetă. Materia nu are capacitate proprie de organizare. Materia conţine numai informaţia unui

164

proces petrecut. Această capacitate de organizare este determinată numai de o informaţie externă materiei. În procesul de apariţie a Universului a existat evoluţie celulară până la un moment dat, după care crizele informaţionale au încetat.

De ce au încetat? Unii spun că datorită hazardului, unii spun prostii, iar alţii nu mai spun nimic. Puternica influenţă materialistă asupra geneticienilor, datorată afundării în cercetarea pe care şi-au stabilit-o ca centru informaţional, a neînţelegerii şi neacceptării fenomenului de comunicare al Creatorului cu creaţia, îi face pe aceştia să caute, fără vreun rezultat spectaculos, misterele creaţiei numai în materie.

Ca reacţie la extinderea în domeniul vieţii a modului de gândire pur materialist, dezvoltat în latura tehnică, şi la absurdităţile procedurale a tot şi a toate, scoase de românii umili şi dezinformaţi, combinaţi cu europenii acaparatori din tată-n fiu, şi asistaţi neputincios de mass-media, vă voi trimete periodic diverse comentarii privind procedurile pe care le propune Comunitatea Europeană în domeniul NATURII.

Natura nu e tehnică! Natura are suflet, mai mult sau mai puţin inteligent! Natura are raţiunea ei divină!

……la şcoal ă: PROFESORUL – Procedurile sunt procedee tehnologice

moderne, adaptate la procesele de transformare tradiţionale pentru creşterea animalelor şi cultivarea plantelor. Acestea vin din cele mai vechi timpuri, de la Geneză, natural, fără modificări genetice si fără să producă poluare, infertilitate sau moarte biologică!

ELEVUL - Doamna profesoară, ele nu sunt ca industria!..... şi aştept ca mass-media, şi Europa şi Parlamentul să-mi arunce mingi la fileu! O să le trimet înapoi ca MIG-urile care cad periodic şi neîncetat.

Daţi în ei cu ce v ă trece prin cap! Haideţi să-i lovim spiritual, că este gratis! Vine de la Dumnezeu prin programul spaţial “info-Sfântul Duh”. Nu e nevoie de abonament, ca la programele create de om! El doar aşteaptã să vă conectaţi cu sufletul! Haideţi să fim neconformişti spiritual şi să reacţionăm neorganic

pentru protejarea spiritului românesc! Depoluaţi internetul cu spiritul vostru liber, în acelaşi mod cum

aceste proceduri tehnice poluează natura, iar MIG-urile şi alte arme zburătoare poluează aerul planetei albastre!

Poate cineva se-ndură să traducă ce spun eu pentru a le transmite şi Consiliului Europei. Dar nu ştiu dacă e nevoie de traducere! Se pare că sunt acceptate şi informaţii în limba română. Dar nu ştiu mail-ul!?

165

Poate voi adăugaţi revizii la procedurile mele, pe care le aştept şi eu. Nu uitaţi să mă puneţi în copie!

Obişnuiţi-vă cu coşciugul! El e materie! Şi materia, spunea Eminescu, este vehicolul ajungerii la Dumnezeu!

Nu cred că Turnul Babel s-a construit la sugestia Lui!? Poate este o neînţelegere. Dar mai şti? Mie-mi pare că El este mereu printre noi! Ca-n poezia lui Blaga…Cântec pentru anul 2000…

Aştept tinerii compozitori, şi nu numai, să facă versuri şi muzică pe aceste teme. Aveţi cel puţin un exemplu : ADA MILEA! Ascultaţi-o! E Absurdistan! Ba nu! Asta este o ţară… că l-am auzit eu pe Gabi Jugaru la radio când oferea bilete de odihnă gratuite pentru această destinaţie… dar nu mai şti care e adevãrul! ..cu tinerii ăştia… Te poţi aştepta la orice…

Coşciugul Ecologic, P.S. - Coşciugul Ecologic va fi procedura finală, de strângere deşeuri, după Apocalipsă!

Dar atunci nu va mai fi cu Doamne’ajută!.... ci cu Aleluia! Revizie la semnătură – fac schimbarea următoare de

pseudonim literar: pun numele ca pronume, căci nu a devenit încă renume, iar numele îl compun din scop şi referinţă şi obţin:

Coşciug Ecologul Teologul Cu stimă, Câmpulung, 1 Martie 2007 Pachet de trei proceduri de ultim ă oră – datate 24.02.2007

Stimate Doamne şi Stimaţi Domni, Europa a înnebunit! Ne recomandă să omorâm găinile într-o încăpere vopsită în

albastru, iar porcul nu mai avem voie să-l tăiem în mod clasic, ci trebuie să-l electrocutăm, ca pe găini, să nu se mai chinuie.

Din acest motiv am scris bio-proceduri noi, la care am adăugat şi unele specific româneşti:

- procedura găina – moartea albastră; - procedura porcul – micro-porcul; - procedura fiscul – raportare 010; - procedura Petre – plecat-am de acasă.

Am crezut că o să pot să fac faţă cu brio mingilor pe care mi le aruncă la fileu mass-media pe tema procedurilor bazate pe normele europene, dar nu mă lasă FISCUL!

De aceea las personajele de o parte şi le fac pachet pe toate, cu un singur personaj principal:TATA.

Dar încep invers, de la micro-procedura a treia! 166

…….. Procedura Fiscul – raportare 010 TATA – Uite şi la ăştia! Păi nu le-am raportat eu luna trecută că

firma mea e micro-firmă? Şi-acu’ mai aruncă-n noi c’o raportare! Cu raportarea 010…. Am raportat, să trăiţi!... bine, pe dracu!... Na că m-am luat şi eu după PREOTUL şi PROFESORUL!... taman acu’n Postul Paştelui! Dar nu mă lasă dracii ăştia de la FISC!... sau am zis ca Preşedintele?… să trăim bine!?.

MAMA – Lasă prostiile şi spune-mi ce mai zic ăştia de la Fisc? TATA – Păi, după ce le raportezi anual, că raportezi trimestrial,

ei vin şi-ţi zic: FISCUL – Ce dacă te-am lăsat să alegi să plăteşti trimestrial şi

să raportezi trimestrial! Că nu te las! Eu vreau să te văd lunar, în genunchi, în faţa ghişeelor mele!

TATA – Parcă a zis gheişe!?...Japonia!... Oi vrea eu! …că ăstea e scumpe!... Ele este doar pentru Sectorul 5! Ai văzut c-au fost la Miami!?... şi poate pentru parlamentari… că este aleşii noştri! N-a că m-am prostit de-a binelea şi vorbesc ca primaru’!... sau ca preşedintele de partid, că nici nu mai ai timp să te dumireşti de repede ce urcă… sau coboară… dracu mai ştie!?... sau premieru’!?

FISCUL – Oi fi vrând tu Europa! Dar noi avem tradiţii, că tot ne vorbeai tu de tradiţii în procedura Mioriţa! Statul la coadă vine din moşi – strămoşi, de la Moşu Niculae! E ca un dar divin! Nu putem renunţa le el în ruptul capului!

TATA – La cine? La Dumnezeu, la statu’ la coadă sau la nea Nicu?

FISCUL – Te duci tu frumuşel, cu coada’ntre picioare, că tot zicea Alexandru Andrieş că e mai bine cu coadă decât fără, şi mai treci pe la vreo trei ghişee: ITM, şomaj, sănătate...

TATA – Mersi!... Da’n-am strănutat!... De ce mi-o fi zis ăsta de la FISC, sănătate!?... da’ cred că ştiu!... ca să trăiesc şi să menţin viu patronatul!… că fără mine, ei n-au nici un rost… că şi aşa nu ştiu ei mare lucru… dar acu le dau dreptate… păi dau citate din clasici… Alexandru Andrieş e din generaţia mea… şi apoi trei e număr divin… Sfânta Treime… şi eu care cred în Dumnezeu, ce să fac?... O să mă duc să bat mătănii pe la vreo trei ghişee, care au devenit biserici fiscale…

MAMA – Cred c-ai început să baţi câmpii! Ce-are biserica cu FISCUL!?

TATA – Păi n’are! Că mi-a zis mie UNCHIUL, contabilu’, că ăştia de la FISC se privatizează!

MAMA – Şi cine-i cumpără? UNCHIUL – Gheorghe Dracu! Că poate ăsta-i mai înţelege!

167

Procedura G ăina – moartea albastr ă TATA – Uite că veni şi procedura găina! O şi aşteptam! Era

prevăzută şi de Ada Milea! Dar ăştia încep cu sfârşitul! Au făcut europenii un studiu… pe bani mulţi şi acu vor să-i recupereze de la proşti… cum că e mai bună şi mai fragedă… o fi vorba aici de Eminescu, “Atât de fragedă”?… carnea de găină, dacă moare-n mediu astral… albastru senin… e superb! Au băgat şi astrologia… ca ăştia de la televizor… pe toate programele… dau astrologie la toate găinile… sau gâştele… dar mai şti… procedura o fi valabilă şi pentru gâşte!?... că ăştia de la televizor n-au precizat… ce să facă şi ei, săracii, cu atâtea proceduri… pe care s-o citească mai întâi!?

MAMA – Uite şi la tine! Ce n’asculţi şi tu horoscopul!? TATA – … Nu face bine Ada Milea în procedura ei!? Pune

puişorii mici gălbui, direct în cui!... sunt şi fragezi, că sunt pui… şi nu te mai chinui cu ei să-i creşti până la adânci bătrâneţi… dar Ada face parte din generaţia tânără şi nu ştie că “găina bătrână, face zeama bună!”… da’ mai şti… poate Ada a tăiat doar găinile şi-a lăsat cocoşii… e şi la modă… se poartă Cocoş… şi-l scapă şi pe moş să se mai certe cu baba, ca-n Punguţa cu doi bani… şi-o să vezi Cocoşi cum adună toate fondurile Europene… să te ţii atunci la moşu cu Cocoşu… ce-o să mai fie pe el…dar la el… nu mai e decât cocoşel….şi apoi Ada a păcălit găina…a injectat-o cu slănină şi i-a zis: de acum înainte te vei numi porc…şi vei lucra conform setului de proceduri Porcul… şi acolo procedura tăiatul porcului se cheamă “ciocul mic până la moarte”, adicã mergi demn la tăiere, fără guiţat… şi asta, cu ciocul mic, merge ca unsă la găină… că ea are cioc….

Procedura Porcul – micro-porcul TATA – Ia să citim noi procedura “micro-porcul”…dacă ai cel

mult 3 porci e bine, dacă nu, trebuie să…uite vezi că şi europenii ştiu povestea “Cei trei purceluşi”!... Dar ce dracu! Cred că europenii ăştia vor să vândă zarzavat la grădinar! Păi asta e povestea noastră tradiţională… eu o ştiu de la mama de când eram mic… ca şi “Capra cu trei iezi”… ca şi “Cei trei muşchetari”… stai, stai, stai… că asta e de Alexandru Dumas… şi vine din Europa războinică… dar lasă Europa’n pace… fiecare cu poveştile lui… dar unde e lupul?... o fi d’Artagnan!?... nu cred… că asta e o localitate-n Franţa şi iar mă-ntorc la Europa… şi nu e bine să amestec poveştile… fiecare cu tradiţiile lui… da’ unde-or fi copiii ăia!?

MAMA – Care copiii? FIICA e la capitală şi FIUL e la şcoală! TATA – Ada Milea şi băiatul ăla… na, că iar îmi scapă

numele… ăla cu Mioriţa şi cu MIG-ul… ei nu văd c-am intrat în Europa şi avem nevoie de muzica lor!?... mă lasă pe mine, om bătrân, să

168

cotcodăcesc singur în toată ograda României… o să zică lumea c-am înnebunit… în loc să grohăi fericit că sunt în Europa,… ca-n Parlament,… acum cotcodăcesc!… dar ce-are porcu’ cu găina?... parcă era o vorbă de la Moise, cum că iar fi spus lui Dumnezeu să nu amestecăm soiurile… că toate au fost foarte bine făcute… fac ce fac şi iar mă-ntorc la Geneză… dar unde-i Ada s-o întreb de ce a injectat găina cu slănină?… doar pentru a respecta procedura?… ca să ne transforme pe toţi în porci?... păi ce are natura cu procedura?... poate are, dacă mă gândesc bine… eram în ’94, în Franţa, într-o piaţă…că şi acolo sunt pieţe, dar durează o jumătate de zi, doar până la prânz… şi, cum îţi spuneam, am vrut să cumpărăm roşii… dar ce să vezi… toate roşiile la fel… acelaşi gust, adicã fără!… aceeaşi dimensiune şi formă, toate rotunde ca mingile de tenis… aceeaşi culoare, roşie… şi-l întreb pe prietenul meu Jean-Claude, cum alegem?... şi el îmi răspunde fără să ezite, alegem după vânzătoare!… şi vezi, mi-am zis eu, bine că mai am un criteriu de alegere şi nu mi se atrofiază simţurile!… dar ce va face nepotul meu, încă nenăscut, când va merge la piaţă şi va avea în faţa ochilor “clone” ale vânzătoarei ideale?... nici prea, prea… nici foarte, foarte… adio simţuri!… aleluia cu feed-backul!... aşa că “ciocul mic” europenilor cu procedurile voastre!… că nu ţin la ţară!... acolo lumea e conectată cu natura, care e conectată cu Dumnezeu chiar de la Geneză… şi uite că am găsit şi feed-backul care vine din cele mai vechi timpuri… şi Referinţa!

www.facemcatavencu.ro Procedura Petre – plecat-am de-acas ă TATA – Caţavencu a lansat un apel către noi să-i urăm la mulţi

ani tovarăşului Ion Iliescu cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de …. mi-a mai venit în minte o procedură, că tot este pe toate canalele TV… procedura Petre … e procedura de zi cu zi, de plecat de-acasă… şi pescarul Simon a plecat de-acasă şi a devenit Sfântu Petru… că vorba tradiţională, omul ştie când pleacă… de întors se-ntoarce când o da … Domnul Iliescu a fost pentru noi ca un tată!… dar, dacă-mi aduc aminte de o caricatură din anii ’90, mă-ntorc iar la… “Petre, roman de Ion Iliescu ”. Păi dacă e român, e brodnic şi nu e procedurabil, vorba lui Lucian Baga… şi pentru români, la fel ca pentru romane, trebuie făcută o analiză serioasă… trebuie să faci comparaţii între viaţa personajului principal şi viaţa autorului, să vezi asemănările şi deosebirile… asemănări nu prea văd, dar văd o mare deosebire… în timp ce Petre este doar un ROMAN, Ion Iliescu este AUTORUL!... La mulţi ani, Domnule Iliescu! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi să vă lumineze paşii către scris! S-ar putea să deveniţi un autor cunoscut! Aveţi un talent înnăscut al manevrării cuvântului!

169

MAMA – Vorbeşti în dodii! Spui numai prostii! Cum să fie Iliescu autorul?

TATA – Păi tu nu te uiţi la televizor? Nu vezi fluctuaţiile din parlament? Ăştia sunt ca buştenii de pe Bistriţa… lemne!... se duc după cursul apei… le trebuie un plutaş, că altfel se dau cu capul de toate pietrele care le ies în cale… şi mai blochează şi cursul apei… dar o veni viitura asta născută după ’90… nu vezi ce de inundaţii ne dă Dumnezeu?... dar până o creşte apa,… canalul Sulina rămâne tot blocat cu nava ucrainiană… aşa că plutaşul, sau marinarul cum i se mai spune, trebuie să ia cârma-n serios… dar şi el, e cu-n “picior înfipt în mare şi cu unul în pământ” (Apocalipsa)… vezi?... totuşi are ceva stabilitate… şi apoi şi mobilitatea este bună… mai ales cu lemnele plutitoare… dar trebuie să ai referinţa stabilă… o merge el cu Dumnezeu înainte sau cu dracu?...

MAMA – Ce întrebare mai e şi asta? TATA – Gura păcătosului adevăr grăieşte! Îţi aduci aminte ce a

spus Premieru’ în legătură cu biletul transmis Preşedintelui? TARICEANU - “Asta e ca şi cum m-aş duce să vorbesc cu

dracu, să mă pună bine cu Dumnezeu!” MAMA – Iar ai luat-o razna!? TATA – Păi în timp ce preşedintele se plimba prin locurile pe

unde au trecut Moise şi Hristos, premieru’ s-a dus la… dracu-n praznic şi-a mai venit şi cu “Calu Troian”, adică cu metroul ăla fără şine, ca să se pună bine cu preşedintele şi să nu-l mai exmatriculeze… dar premieru’ e din capitală, n-a colindat lumea-n lung şi-n lat ca marinaru’,… el nu s-a mai dat plecat din capitală,… ca ciobanul Bucur sau ca Gigi, cum se numeşte noua revizie a ciobanului … acu’ colindă lumea… dar fără rost,… dacă el nu ştie că japonezii au mai încercat să aducă, precum grecii la Troia, tot un fel de cai,… dar pe care nu i-a mai terminat nici în ziua de azi… la Curtea de Argeş şi la Câmpulung.… în vechile capitale ale Ţării Româneşti… îi taie acu’ turcii… şi-i duc la fier vechi… c-au ruginit şi mai şi poluau pe deasupra… vezi? Noroc şi cu islamul ăsta! Ăştia sunt ca sanitarii, îmbrăcaţi în “veşminte albe”!... ca-n Apocalipsă…

……automedita ţie… TATA – Cred că sunt ca Don Quijote şi mă lupt cu morile de

vânt! Am pornit eu cu Dumnezeu înainte, ca actorul Dan Puric, dar… Ce mai combinaţie? Puric şi Coşciug! Cum o să se simtă el? El un puric atât de mititel, pe lângă un coşciug atât de mare!... Dar e o diferenţă: eu sunt doar în România, singur cu Dumnezeu şi mă simt ca Don Quijote în… coşciugul ecologic, în timp ce Puric e de mult prin Europa cu Dumnezeu şi cu Don Quijote! ....................

170

Nu pot să închei fără Eminescu. Înapoi la Eminescu şi să-l judecăm pentru ce a spus! Ereticul şi nebunul!, cum l-au caracterizat religia şi medicina… Sau poate are dreptate poetul basarabean Grigore Vieru când spune: “Eminescu să ne judece!” Şi apoi sunt şi eu jumătate basarabean,… că de acolo mi se trage numele ăsta trăznit! Dar acu’, că suntem în Europa, jumătate din mine a rămas dincolo… la ruşi … dar nu ştiu care şi o caut… cu lumânarea!... vorba proverbului…

Dar să vedem ce spune Eminescu despre noile proceduri, despre oamenii care le fac, şi câte şi mai câte, în “Scrisoarea III-a”:

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii… …Rămâneţi în umbra sfântă, Basarabi şi Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini, Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră De la munte pân la mare şi la Dunărea albastră. …N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer? …Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii, …Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget, Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri; …În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stors… Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? …Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară, Prea făcură-ţi neamul nostru de ruşine şi ocară, Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, Ca să nu s-arate-odată că sunteţi – nişte mişei!.... Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici…”

Coşciug Ecologul Teologul Câmpulung, 10 Martie 2007

171

Epilog Organizare seminar ştiin ţifico-religios

La propunerea mea şi la îndemnul şi contribuţia divină a finei mele Gabriela Sobaru (decedată ulterior, pe 26 august 2008, într-un stupid accident pe străzile Londrei) am demarat organizarea unui seminar, pe care sperăm, cu ajutorul bunului Dumnezeu să-l susţinem anual.

I N V I T A T I E – P R O G R A M

Avem deosebita plăcere de a vă invita să participaţi la Prima edi ţie a Seminarului Interna ţional

“Divinitatea, Omul şi Calitatea Vie ţii” În perioada 17 - 19 mai 2007 societăţile ALFA SG Franţa şi

CLEPSYDRA România organizează cu sprijinul conducerii Colegiului Naţional Dinicu Golescu din Câmpulung şi sub patronajul Primăriei Municipiului Câmpulung-Argeş un seminar internaţional cu tema „Comunicarea Divinitate – Om - Natur ă” în vederea aducerii unor argumente ştiinţifice şi religioase privind existenţa unei inteligenţe universale extrasenzorială şi modalităţile ei de a comunica raţional cu omul şi cu natura. Programul general al seminarului va fi următorul:

17 mai 2007 - orele 10 - 12: program liber pentru a participa la slujba de Înălţare – prin alegerea unei biserici sau mănăstiri din zona Câmpulung-Muscel; se poate face şi organizat pe baza solicitărilor şi propunerilor Dvs. - orele 12 – 14: program liber pentru a servi masa de prânz; se poate face şi organizat pe baza solicitărilor şi propunerilor Dvs.; - 14H00M – înregistrarea participanţilor şi cuvânt de deschidere – ing. Ioan Călin Andrei, primarul municipiului Câmpulung - 14H15M – Fondurile europene şi utilizarea lor raţională privind creşterea calităţii vieţii la nivelul standardelor europene – studentă Maria Cristina Coşciug şi ing. Alexandru Coşciug - 14H30M – Bio-sufletul, comunicaţia om-divinitate între ficţiune şi realitate – ing. Alexandru Coşciug şi elev George Valeriu Coşciug - 14H45M – Teoria câmpului electromagnetic şi legătura acestuia cu natura şi cu divinitatea – înv. Elena Calangiu şi prof. Ion Calangiu, director CN Dinicu Golescu - 15H00M – Principiile termodinamicii şi implicaţiile religioase – prof. Cornel Oargă - 15H15M – Suprapopularea, factor de risc în dispariţia speciilor – prof. Viorel Niţescu - 15H30M – Armonia matematică a naturii – prof. Eduard Minasian

172

- Pauză - 15 minute - 16H00M – Omul şi divinitatea în opera Sfântului Augustin – prof. Maricica Bulea şi prof. Cornel Bulea - 16H15M – Avântul comunicaţiilor spaţiale fără fir şi libertatea omului – ing. Al. Badiu - 16H30M – Radiestezia, între ştiinţă şi preştiinţă - ing. Marian Constantinescu - 16H45M – Stresul şi metoda evanghelică de tratament al lui – dr. psihiatru Rasho Ohannes Hovhannessian, fondator al centrului de formare “EUROSINS” Clermont, Oise, Franţa - 17H00M – Omul şi Dumnezeu – dr. în teologie Radu Tascovici - 17H15M – Posibilităţile tehnice de simulare pe calculator şi de realizare practică a unor echipamente de comunicaţie pentru microunde de tipul piesei intermediare a spermatozoidului – ing Florin Sobaru, CETIM Franţa - 17H30M – Biserica, factor de normalitate a vieţii sociale – preot Dorel Stoica - 17H45M – Arta şi divinitatea – prof. Gabriela Teodorescu, director Lic. Ec. Piteşti - 18H00M – Compatibilitate organică şi anorganică – prof. Veronica Meşinski - 18H15M – Convenţiile mondiale privitoare la protecţia mediului – ing. Florin Amzică

18 mai 2007 – opţional / contra-cost cazare, masă, transport - orele 8 - 14: organizarea unei excursii de cunoaştere a zonelor tradiţionale şi religioase din jurul Câmpulungului - orele 15 – 18: discuţii libere pe tema enunţată şi noi prezentări ale participanţilor.

19 mai 2007– opţional / contra-cost cazare, masă, transport - orele 9 – 12: discuţii libere pe tema enunţată şi noi prezentări ale participanţilor.

Costurile pentru o persoană, privind cazarea, masa şi excursia vor fi stabilite în data de 17 mai.

Înscrierea participanţilor se va face prin confirmare scrisă, pe baza de talon de participare, transmis prin poşta electronică, e-mail - clepsydra@clicknet.ro. sau pe fax 40 248 510 688 sau verbal, prin telefon. În cazul în care doriţi să prezentaţi o lucrare în legătură cu tematica seminarului vă rugăm să ne transmiteţi titlul lucrării. Durata estimată a prezentării este de 15 minute.

Relatii suplimentare se pot obţine la telefon, fax sau mail. Alexandru Coşciug

CLEPSYDRA, CAMPULUNG ARGES, str. Ion Luca Caragiale, nr. 24

173

Prim ăria Câmpulung, 17 Mai 2007 Un grup de participan ţi la seminar

“În vremea aceea se va scula Mihail,… va fi vreme de

strâmtoare cum n-a mai fost de când sunt popoarele,…cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului,… va creşte ştiinţa,… iar când se va sfârşi de sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârşit toate acestea.”

Daniel, cap. 12. Acum doi ani, mai precis pe data de 17 mai 2007, în cadrul

seminarului intitulat “Dumnezeu, omul şi calitatea vie ţii ”, ce a avut loc în sala de şedinţe a Primăriei din Câmpulung Muscel, sub patronatul societăţilor comerciale Alfa SG Paris şi Clepsydra Câmpulung şi cu sprijinul Colegiului Naţional Dinicu Golescu din Câmpulung şi al Primăriei Municipiului Câmpulung, a fost lansată, pentru prima dată în lume, cea mai plauzibilă ipoteză privind relaţia raţională, logică, dintre “trup şi suflet ”, realizată prin intermediul unor traductoare biologice existente în organismele vii, un fel de transformatoare a celor nevăzute în văzute.

174

Am pornit timizi pe drumul cunoaşterii către destinaţia biologică finală a omului, cunoa şterea în ţelepciunii lui Dumnezeu prin înţelepciune (1Corintieni 1.21), cu teama că omul, specialist în aceste domenii pe care noi nu le stăpâneam la nivelul cunoaşterii mondiale, ne va critica dur şi ne va zdrobi cu ştiinţa lui, dar şi cu teama că s-ar putea să nu respectăm întocmai Cuvântul Domnului şi că vor apare reacţii complet noi şi necunoscute.

Reacţii nu au apărut şi, chiar dacă acum ne confruntăm cu igno-rarea aproape totală a acestei noi teorii, noi vom insista în propovăduirea ei. Acum, am ajuns pe un nivel al cunoaşterii care ne permite să ne tragem puţin sufletul, să privim în urmă traseul pe care l-am străbătut şi să analizăm sumar puţina critică ce a fost adusă acestei idei revoluţionare privind legătura nevăzută dintre trup şi suflet.

Acum ne întrebăm: Exist ă o critic ă reală a teoriei crea ţiei evolutive asistat ă sau

pur şi simplu este o tentativ ă de batjocorire? Mai întâi vom reda pe scurt Teoria Crea ţiei Evolutive Asistat ă: Din punctul de vedere al CREAŢIEI, plantele, animalele şi

oamenii funcţionează ca nişte nano-maşini biologice într-un sistem creat perfect, un fel de perpetuum-mobile, care, în limitele capacităţii proprii de regenerare a resurselor, va funcţiona fără sfârşit. Creatorul sistemului, a introdus în sistem un număr de elemente inteligente, asemeni Lui, care, prin analiza funcţionării acestui sistem, vor fi capabile să recunoască limitele sau legile stabilite de Creator, să le răspândească în sistem, să le respecte şi să le impună tuturor celor care se abat de la ele, pentru a evita autodistrugerea. Un rol esenţial în funcţionare îl are reacţia inversă, prin care sunt reintroduse în sistem informaţii despre funcţionarea sistemului, astfel încât elementele inteligente să poată stabili corecţiile ce se impun la abaterile ce se produc din interior sau din exterior. În acest moment, managementul sistemului a fost transferat elementelor inteligente din interior, dar este supravegheat din exterior de Creator până la atingerea cunoaşterii totale, care presupune, în primul rând, recunoaşterea Creatorului. Creatorul este o entitate nevăzută de elementele create sau, altfel spus, El a creat un sistem incapabil să-L vadă, dar capabil să-L înţeleagă şi să recunoască participarea Lui în creaţie.

Din punct de vedere tehnic, pentru a realiza procesul numit transferul responsabilităţilor parţiale şi a răspândi fără perturbaţii cunoaşterea scopului general şi defalcarea lui în sub-scopuri individuale, care să nu se intersecteze conflictual sau să nu intre în

175

contradicţie cu El, este necesar şi suficient să existe o reţea de transmisii de date în interiorul organismului, astfel încât informaţiile care circulă prin această reţea să fie o copie fidelă, dar virtuală ca o imagine în oglindă, a întregului proces de transformare. Toate elementele active vii sunt echipate cu sisteme de comunicaţie fără fir (un fel de bio-antene, numite mitocondrii la vietăţile complex-evoluate), capabile să recepţioneze şi să transmită, fără fir, informaţii în sistem (un fel de GPRS – General Program Radio System).

Singurele elemente din sistem capabile să analizeze logic aceste informaţii sunt elementele inteligente asemeni Lui, care sunt echipate cu cel mai modern sistem de autocontrol creat, cu elemente biologice, pe principiul sistemului de management adaptabil prin control şi reacţie inversă al sistemelor de antene comandate prin microprocesoare, aplicat de om în comunicaţiile spaţiale asigurate prin echipamente electronice (un fel de LMSC – Learning Management System Control, realizat prin computer şi diverse tipuri de antene).

Toată această informaţie despre funcţionarea sistemului este stocată individual pe un suport biologic propriu elementelor vii, un fel de arhivă proprie a informaţiilor procesate individual. Suportul vieţii este asigurat din exterior de Creator, printr-un câmp de unde energetice, în care fiecare element viu are propriul lui fişier de date, o copie a bazei de date existente în arhiva biologică proprie. Toate elementele vii din sistem sunt capabile să-şi adapteze comportamentul propriu viitor în funcţie de noile condiţii din sistem, dar singurele elemente din interior capabile să decidă direcţia de mers a lor şi a sistemului sunt oamenii.

La moartea biologică a elemetelor vii, informaţia materială se păstrează pe memoriile fizice existente în aceste organisme (exemple: ADN-ul din fosile, arhivele scrise ale umanităţii, etc.), în limitele în care sistemul nu le-a distrus. Această informaţie se regăseşte şi în câmpurile energetice externe corpurilor biologice, dar, după dispariţia elementelor vii, aceste câmpuri sunt sortate în funcţie de ponderea şi de destinaţia pe care a stabilit-o Creatorul pentru reutilizarea acestei informaţii. În interiorul acestor câmpuri, informaţia provenită de la elementele neinteligente nu se mai păstrează individualizat, ci se integrează şi formează o informaţie globală ce este reîntoarsă în sistem, informaţie care se manifestă fizic prin câmpuri energetice reactive externe pământului (furtuni, viscole, secetă, etc) sau interne (cutremure, alunecări de teren, etc).

Informaţia procesată de elementele inteligente este stocată diferit de cea a celorlalte elemente participante la proces, şi anume:

- biologic , în memoria activă de lucru, neocortexul, în arhiva principală realizată prin ADN-ul mitocondrial masculin şi în arhivele individualizate conform organelor interne funcţionale ale omului,

176

realizate prin ADN-ul mitocondrial femin celular şi prin ADN-ul nucleic, existente în aproape toate celulele umane;

- spiritual , în arhiva sufletului, o coardă liberă info-energetică conectată biologic la om (Evrei 4.12), ipoteză necertificată ştiinţific.

Diferenţa dintre om, plante şi animale (1Corintieni, 15.45-47), este că sufletul uman are două componente: una divin ă, în care informaţia se depozitează pe o coardă energetică liberă individualizată, existentă în câmpul energetic creat special pentru asigurarea vieţii inteligente, a depozitării informaţiei inteligent procesate şi a captării entropiei proprii, rămasă ca diferenţă dintre energia produsă şi cea consumată de organismul individual în timpul vieţii, şi una organic ă sau func ţional ă, asemănătoare plantelor şi animalelor, în care informaţia este depozitată într-un câmp de joasă frecvenţă şi va fi integrată global şi reîntoarsă în sistem sub forma reacţiei inverse multiple, din care se cunoaşte bine reflexia astrală, analizată statistic de astrologie.

În perioada vieţii biologice, anumite persoane sunt capabile, prin tehnici dezvoltate spiritual, să pătrundă în câmpurile de joasă frecvenţă şi să intervină în evoluţia organică a oamenilor vii (magia albă şi neagră), numai şi numai dacă aceştia se lasă influenţaţi majoritar de componenta organică a sufletului. Componenta divină a sufletului nu poate fi accesată şi controlată direct de către om. El poate cere Creatorului să intervină în evoluţia lui, dar el nu poate decide absolut singur traseul pe care el va merge. Între cele două componente ale sufletului, divin şi organic, există o comunicaţie fără fir, prin care se analizează informaţiile procesate în lumea organică comparativ cu matricea divină plantată în sufletul divin. Dacă există compatibilitate, atunci traseul omului va fi un traseu “cu har divin ”. După moartea biologică, sufletul organic al omului urmează traseul sufletelor celorlalte elemente vii, integrându-se cu ele (Eccleziastul, 3), iar sufletul divin al omului este distribuit, dar păstrat individualizat, în cele două fişiere, conform (rai) şi neconform (iad), în funcţie de respectarea matricei stabilită de Creator, transmisă mai întâi prin profeţi şi apoi descifrată ştiinţific de către om.

Raiul este componenta câmpului extern accesibil prin tehnici religioase, numit Duhul Omului Bun, iar iadul este “gaura neagră”, un spaţiu de câmp energetic închis ca un ghid de undă pentru corzi paralele, mai puţin permisibil elementelor vii, pentru a fi ferite, voit, de capacitatea mare de distrugere existentă în acest spaţiu.

După analiza finală (a doua înviere) sufletele conforme se vor cupla individual, ca razele soarelui, într-o entitate inţeleaptă numită Fiul lui Dumnezeu şi al Omului, care va administra, în viitor, creaţia.

177

Din punctul de vedere al EVOLUŢIEI materiei, în dezvoltarea universului au existat şase mari crize informaţionale semnalate de oamenii de ştiinţă, asemănătoare oarecum celor şase zile de lucru ale lui Dumnezeu în perioada Genezei, după care evoluţia s-a oprit: 1. - trecerea de la sinteză la polimerizarea aminoacizilor; 2 - metabolismul primar şi replicarea celulelor; 3 - producerea clorofilei şi stocarea informaţiilor pe suport biologic ARN; 4 - ARN mesager şi transferarea informaţiei în ADN-ul bicaternar; 5 - producerea enzimelor reverstranscriptive şi replicarea lor; 6 - viaţa celulară şi pluricelulară superior organizată.

Din punct de vedere BIOLOGIC , omul a evoluat din animal până la limita introducerii inimii de om (un complex numit conştiinţă, realizat prin combinaţia funcţională dintre neocortex, Eve mtDNA şi Adam mtDNA, apărută la specia modernă homo-sapiens, vezi Daniel 7.4), după care evoluţia biologică a omului a încetat. În perioada somnului greu dat lui Adam, Dumnezeu a urmărit evoluţia mitocondriilor feminine (teoria Eve mtDNA) direct pe purtătoarea lor, femeia, care este determinantul principal al adaptării omului prin combinaţia informaţiei obţinută prin simţuri, procesată şi memorată logic pe suport biologic (EQ - emotional coefficient). În evoluţia omului superior au existat nenumărate crize, care au fost depăşite prin simţuri, prin credinţă şi prin ştiinţă, chiar dacă toate acestea, luate individual, au adus şi nenumărate distrugeri.

Acum ştiinţa a luat cheia cunoştinţei, dar nu poate intra în cunoaşterea totală, producând astfel cel mai mare dezastru ecologic pe care nu putea să-l producă natura prin evoluţie, ci doar oamenii prin utilizarea la maxim a raţiunii (IQ la cub – inteligence coefficient), deoarece nu mai vor să lase pe alţii să intre şi să corecteze ceea ce se mai poate corecta prin înţelepciune. Criza actuală nu este o criză materială, ci este o criză a dezorientării încrederii. După atingerea apogeului crizei, probabil anul 2012, lumea îşi va îndrepta privirea spre Dumnezeu, dar nu cum a făcut-o până acum, rugându-L ca pe Hristos să le producă vin, paine şi peşte şi să le vindece bolile, din ce în ce mai grave datorită reacţiei inverse a sistemului natural la modificările genetice aduse acestei naturi nevinovate, ci rugându-L, asemeni lui Solomon (cap.9), să le dea înţelepciune.

Una dintre utimele mari descoperiri ştinţifice ale secolului XX, legea atracţiei aminoacizilor, care guvernează marketingul modern (conceptul de la guerilă la gorilă), este o lege naturală care, alături de alte mari legi şi teorii - selecţia naturală, relativitatea, mecanica cuantică, sistemele închise, haosul, entropia, etc., guvernează acest univers, dar şi pe om, care fiind un animal biologic natural, nu este scutit de aceste influenţe. Conform acestor legi, sistemele senzoriale

178

cunoscute ale omului, la care noi am adăugat simţurile electro-magnetice dezvoltate prin cuplarea ştinţifică a organismului uman la sufletul uman, captează tot felul de informaţii care dau naştere în organism la o serie de procese chimice corespunzătoare fiecărei legi în parte: legea atrac ţiei – Kenyon = atracţia aminoacizilor şi generarea ispitei; legea selec ţiei naturale – Darwin = instinctul de conservare şi luarea deciziei fără a ţine cont de mediu şi de consecinţele reacţiei lui; teoria relativit ăţii – Einstein = instinctul de libertate supremă şi generarea acţiunilor libere necontrolate; teoria mecanicii cuantice – Plank, Shrodinger şi Heisenberg = ciocnirea liberă a nanoparticulelor, principiul incertitudinii, hazardul şi egalitatea de şanse de a fi sau a nu fi pus într-o anume situaţie; teoria stabilit ăţii sistemelor – Leapunov = utilizarea reacţiei inverse pozitivă şi negativă în cotrolul trasabilităţii unui element; teoria haosului – Poincare = paradigme ecuaţionale probabile aşteptate sau neaşteptate, dar anticipate statistic, legea entropiei – energetice , Carnot = entropia este o energie păstrată voit de natura vie pentru efectuarea unor procese viitoare, în care mărimea entropiei arată gradul de dezordine din sistem, şi informa ţional ă, Shannon = dimensiunea entropiei informaţională arată gradul de organizare a unui sistem.

Toate aceste legi acţionează şi la nivel social. Omul le-a descoperit prin revela ţii organice (simţuri de orientare şi asumare riscuri, sexuale, alimentare, etc. – EQ), care stau şi la baza religiilor hindusă şi budistă, prin revela ţii religioase (credinţă combinată cu asceză – CQ), care stau la baza religiilor mozaică, creştină şi islamică, şi prin revela ţii ştiin ţifice (raţiune dusă la extrem prin lipsa credinţei - IQ, “învăţaţi-vă de la natură”), care stau la baza controlului naturii prin substanţe chimice şi, mai nou, prin iradierea corpurilor.

Critica acestei teorii a fost abordată din trei direcţii, previzibile şi aşteptate (vezi abordarea acestei teme pe adresele - http://www. romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=9490 si 9525):

- teologică – sunt aduse critici privind interpretarea pur tehnică şi materială, asemeni duhului fiarelor, a traductorului biologic existent în corpul uman, necesar procesării logice a informaţiei văzută şi nevăzută;

- ştiinţifică – sunt aduse critici privind noua teorie Adam mtDNA (ce completează teoria Eve mtDNA), critici privind interpretarea corzilor libere, existente în câmpurilor energetice externe corpurilor fizice, ca fiind un suport al vieţii creat de Cineva din afara sistemului analizat şi faptul că Biblia nu este o carte ştiinţifică;

- organică – sunt aduse critici privind neglijarea în teorie a unor informaţii importante (cum ar fi iubirea spirituală şi fizică), existente şi necesare funcţionării ideale a ansamblului biologic analizat.

179

Răspunsul nostru, simplu, este că Biblia este cea mai bună carte de management ştiinţific care există în lume, că teologii aşteaptă ca Cineva extern să intervină direct pentru a corecta traseul deviant al umanităţii lipsită de încrederea adevărată, iar oamenii de ştiinţă, îndemnaţi de altcineva necredincios, curios şi interesat, au tăiat reacţia inversă naturală pentru a-şi putea exercita controlul, supărând pe Cineva înţelept.

Afiş oficial al Consiliului Europei, 1980 Oamenii simpli şi credincioşi vor să trăiască bine, în linişte şi în

siguranţă, şi îşi impart încrederea între Dumnezeu şi om. Pe ceilalţi îi vedem că aleargă, într-o libertate totală, să-şi agonisească cât mai multe averi materiale, pe baza acestei legi a atracţiei nelimitate. Un alt aspect funcţional este cel al iubirii; ea este propovăduită atât de religiile tradiţionale cât şi de omul modern, dar cum, fără înţelepciune (credinţă + cunoaştere + simţire), omul poate deforma orice concept, aşa şi conceptul divin de iubire a fost deformat de omul profan şi l-a transformat în concept sexual (vezi sloganul utilizat de diverse secte sau centre culturale, “să ne iubim”, sau mesajul din cântecele moderne, “numai iubirea, doar iubirea”) determinând ca în ultimii 4 ani, aproape 100000 de românce sub 15 ani să nască. Dacă religia nu mai este lăsată şi nu mai poate să reducă acest fenomen, cu siguranţă ştiinţa ştie şi trebuie să vrea să utilizeze adevărul divin propovăduit de religii pentru a preveni orice neconformitate, inclusiv viitorul program

180

diavolesc de sterilizare forţată a unei mari părţi a populaţiei globului pământesc (vaccinarea împotriva cancerului de col uterin, care produce blocarea ovulaţiei, şi fertilizarea în vitro, care produce blocarea spermatogenezei), program creat pentru a determina reducerea consumului prin controlul creşterii populaţiei şi astfel pentru a rezolva, spun ei, problemele globale ale omenirii, inclusiv încălzirea globală rezultată prin procese chimice.

Răspunsul complex sau complicat, aşa cum îl văd unii, este că omul încearcă acum să controleze omul prin câmpuri info-energetice externe prin două metode moderne de transmitere a informaţiilor:

- educaţională – metodă vizibilă prin infuzia unei informaţii tipizate, în care se acordă prioritate organicului biologic şi care va conduce la limitarea dezvoltării inteligenţei naturale prin programul NLP;

- biologică – transcrierea pe suportul biologic ADN a informaţiei dorite şi implantarea CIP-urilor pentru comandă-control.

Dacă prima tehnică, utilizată de când lumea cu rezultate remarcabile în evoluţie, nu conduce 100% la rezultatele dorite, datorită complexităţii procesului vieţii, în care biologicul se înlănţuie cu ceva nedefinit cu precizie, spiritul , cea de-a doua, pe care specialiştii o considerau o certitudine ştiinţifică, se confruntă acum cu mai multe dileme:

- reîmbolnăvirea organsmului cu boala anterioară, după 40 de zile de la implantul organelor noi obţinute prin tehnologia celulelor stem; - transferul nevăzut al informaţiei conţinute în ADN-ul mitocondrial celular spre AND-ul nuclear; - diferenţa de comportament a omului faţă de animal la comenzile prin CIP-urile instalate în creier.

Stephen Hawking a exprimat, cu altă ocazie, o expresie devenită celebră: “Cine pune foc în ecuaţii?”

Răspunsul meu, bazat pe credinţa mea în Cuvântul Lui Dumnezeu, este simplu: sufletul divin .

Credeţi că dacă omul, capabil acum să conducă organic animalele prin CIP-uri electronice implantate în sistemul limbic al creierului (despre care nu vorbeşte aproape nimeni, nici măcar această masss-media iscoditoare) şi incapabil să-l conducă pe omul diferit încă de animal, tocmai datorită existenţei acestui suflet divin, ar fi fost capabil să se joace cu viaţa omului aşa cum se joacă genetic cu plantele şi cu animalele ar mai fi lansat recent pe internet celebrul brain-storming al impasului cercetării biologice în care se află?

Cu siguranţă nu. Noi, românii, trăim încă într-o ţară în care, chiar dacă se fură

ca-n codru, omului cercetător, comerciant sau conducător îi este totuşi

181

teamă de Dumnezeu şi, chiar dacă nu face ce spune El, cel puţin nu-L ponegreşte vizibil.

Dacă priviţi cu atenţie celelalte popoare, şi în special lumea ştiinţifică occidentală şi asiatică, aflată în plină dezvoltare materială, veţi constata un refuz total de a-L lua în seamă pe Dumnezeu, ba mai mult există o ceată întreagă de cercetători ([10000 de domenii ştiinţifice + 10000 secte religioase] X ~10000 feciori, la fel ca în Apocalipsa 9.16), care scot pe piaţă tot felul de informaţii denigratoare la adresa celor care mai cred în existenţa divină. Citiţi cu atenţie cărţile scoase pe piaţa românească de marile edituri ce înfloresc prin propovăduirea traiului organic, chiar dacă aţi uitat să mai citiţi cărţi şi priviţi doar la televizor filmele prin care vi se transmit acelaşi tip de informaţii.

Cei care mai aveţi “bun simţ” tradiţional vă veţi îngrozi. “Asta e genera ţia pe care am creat-o !”,

este răspunsul unui celebru genetician american, la întrebarea îndrăzneaţă a unei ziariste privind infertilitatea băieţilor produşi în vitro.

Acum, noi nu ne mai temem de omul de ştiinţă lipsit de credinţă, căci este parţial impotent.

Asta e genera ţia pe care o poate crea inteligen ţa materiei, o genera ţie impotent ă şi infertil ă. Timpul costă bani, spune un dicton managerial, iar acum

timpul, datorită vitezei mari de procesare a informaţiilor, pare destul de limitat până la evaluarea finală, motiv pentru care este momentul ca managementul înţelepciunii umane să intervină prompt pentru a corecta ceea ce este de corectat.

Utilizând două teorii ştiinţifice care sunt folosite în educaţia omului, teoria managementului cunoaşterii şi calităţii totale şi teoria transmiterii informaţiei nevăzute în interiorul sistemelor, noi am demonstrat ştiinţific acest adevăr teologic, conform căruia lipsa credinţei sau conformanţei în atitudinea omului faţă de proiectul managerial este cauza relativităţii şi a incertitudinii trasabilităţii omului şi a naturii.

Datorită unor fenomene extrasenzoriale, existente şi evidente de când lumea, dar pe care materialiştii nu le pot înţelege şi nu le vor recunoaşte niciodată, noi am pornit cu paşi hotărâţi şi siguri pe drumul cunoaşterii înţelepciunii lui Dumnezeu prin înţelepciunea omului.

Dacă însuşi Dumnezeu a recunoscut că “nebunia propovăduirii” este o necesitate a mântuirii celor credincioşi (1Corintieni 1.21), datorită lipsei cunoaşterii totale, atunci ne punem întrebarea:

De ce omul de ştiin ţă modern caut ă să demonstreze ştiin ţific acest fapt?

Răspunsul teologiei este simplu: pentru a se împlini profeţiile transmise de însuşi Dumnezeu.

182

Batjocorirea propovăduirii acestora, privită din punctul de vedere al managementului înţelepciunii, este o fază obligatorie în strategia evoluţiei inteligenţei umane fără credinţă şi a fost prevăzută de Creator de la început. El cunoaşte foarte bine limitele inteligenţei materiei şi unde va ajunge ea fără suportul Lui. Virusul “downloader” (un fel de ispită informatică de a descărca la infinit şi fără rost date noi), specific inteligenţei artificiale, este atât de valabil în lumea modernă informaţională lipsită de forţa spiritului, astfel încât, fără credinţă, va conduce la împlinirea Apocalipsei în totalitate.

E greu, în lumea modernă, să-i mai vorbeşti omului de ştiinţă de existenţa lui Dumnezeu, deoarece lui i se pare, pe bună dreptate, că Acesta tace şi nu-şi mai bagă nasul în creaţia umană.

Ceea ce nu ştie omul de ştiinţă, datorită lipsei credinţei, este că Dumnezeu a spus clar, după ce a creat perfect omul, că El se află în ziua a şaptea şi se odihneşte. El nu L-a creat degeaba pe om, ca să-l lase să huzurească în raiul natural, ci l-a creat pentru a-i transfera toată înţelepciunea Lui şi întregul management al creaţiei.

Cum? Dacă ne uităm la o simplă teorie genetică modernă, Eve mtDNA, pe baza căreia se fac, în întreaga lume, toate studiile şi modificările genetice ale plantelor, animalelor şi oamenilor, vedem simplu, inginereşte, cât de naivi şi cât de creduli sunt oamenii de ştiinţă lipsiţi de credinţa adevărată. Prin această teorie, lansată prin ştiinţă, ni se spune că moştenitorii primesc doar mitocondrii feminine şi că mitocondriile masculine dispar în timpul multiplicării celulare, multiplicare coordonată doar de mitocondriile feminine.

De ce spun eu c ă sunt naivi ? Deoarece aceste mitocondrii masculine se regăsesc în sămânţa moştenitorilor masculi, produsă numai după pubertate. Dacă aceşti oameni de ştiinţă ar povesti acest lucru papalităţii, care crede cu tărie şi în povestioarele ştiinţifico-fantastice cu extratereştrii, cu siguranţă papalitatea ar spune că mitocondriile masculine reapar în sămânţa masculină printr-o minune a Sfântului Duh.

De ce spun eu c ă sunt creduli ? Deoarece toţi, prin inginerie genetică, dezmembrează sămânţa masculină şi elimină din start şi fără raţiune mitocondriile, introducând numai nucleul, la fertilizarea în vitro.

Ce oameni produc ei prin aceast ă tehnologie miraculoas ă de fertilizare în vitro, f ără mascul, practicat ă din anul 1978 ?

Din punct de vedere material, produsele lor sunt nişte eunuci biologici. Sunt semnale clare, venite de la părinţii acestor copii, că au produs în realitate bărbaţi infertili. Din punct de vedere spiritual, produsele lor sunt lipsite de “moştenirea lor, Cerul”.

Vă mai spun doar că Stephen Hawking “a profeţit” că distrugerea umanităţii nu se poate produce decât datorită modificărilor

183

genetice efectuate de om în mici laboratoare clandestine, care nu pot fi controlate de către om.

“Tatăl” genomului uman, John Craig Venter, “a profeţit” şi el spunând că “fiul lui sintetic” va fi un remediu împotriva încălzirii globale. Probabil, asemeni cercetătorilor francezi care au acuzat vacile pentru încălzirea globală datorată “vânturilor puturoase” emanate de ele, acest genetician, titrat şi celebru, acuză oamenii naturali că ar produce încălzirea globală, prin consum excesiv şi prin sex natural, de aceea el va produce eunuci.

Pe mine personal aceste profeţii nici nu mă încălzesc, dar nici nu mă lasă rece. Ele au fost deja scrise în Apocalipsă, cu mii de ani înainte. În Biblie mai este scris că, la timpul potrivit, toată lumea va profeţi. Redau şi o profeţie a unui ateu, autodeclarat, Friedrich Nietzesche, făcută în cartea “Amurgul Idolilor”, care seamănă destul de bine cu vremurile pe care le trăim:

“Apusul nu mai posedă acele instincte din care se dezvoltă viitorul; se trăieşte ziua de azi; se trăieşte în mare viteză; se trăieşte foarte iresponsabil.”

Datorită iresponsabilităţii factorilor responsabili ne temem noi de omul r ău şi viclean şi ne rugăm Tatălui nostru să ne ferească de el. Vă las liniştiţi să citiţi “profeţiile” mele, scrise acum în versuri, ca o reflexie a prozei şi ca o reacţie a mea la atitudinea umană faţă de proza mea, deoarece am semnale clare că lumea nu înţelege proza mea.

……………………………………………………………………….. Cancerul - ipoteze Cauza principal ă a cancerului este înc ă neclar ă pentru

oamenii de ştiin ţă. Celulele canceroase se divid într-un mod necontrolat, numărul

lor crescând până când formează o tumoare ce devine vizibilă clinic. Din punct de vedere medical, cancerul este provocat de

dezorientarea energetică a axului centriolilor din nucleul celular, ei fiind factorii vizibili care controlează diviziunea celulară.

Cine provoacă această dezorientare? Este ea o cauză materială sau una spirituală? Părerile sunt împărţite; dar şi tratamentele. Unii s-au axat pe materie şi caută rezolvarea în ea, prin chimie,

fără succese repetabile în orice condiţii. Alţii s-au axat pe spirit şi se confruntă deasemeni cu lipsa de repetabilitate în vindecări.

Noi încercăm să-i apropiem pe unii de alţii şi să căutăm împreună soluţiile cele mai potrivie.

Oare vom avea succes? Stresul este ştiinţific considerat a fi un factor ce determină

cancerul. Dar, recent, specialiştii de la Universitatea Stanford au 184

descoperit că stresul poate fi benefic supravieţuirii, dacă este aplicat în eşantioane mici. O formă de stres este ISPITA organică, generată de sufletul organic celular Eve mtDNA, care are un rol energetic important. Dacă această ispită este generată în eşantioane de scurtă durată, doar pentru stimulare, ea poate contribui la progresul social, dar dacă se aplică nonstop, precum reclamele moderne, poate genera dorinţe nestăpânite generatoare de boli. De aceea spunem noi că este cazul ca duhul divin, introdus de Dumnezeu în coasta omului, Adam mtDNA, să se trezească din somnul adânc în care l-a aruncat Dumnezeu pentru a-i permite “Evei organice” să evolueze “pământean”, conform Teoriei Evoluţiei, corect emisă de Charles Darwin! Cred că vedeţi şi voi jungla în care trăim şi în care fiecare este preocupat de a-şi crea un avantaj pentru propria evoluţie şi bunăstare, asemeni principiului de bază al teoriei lui Darvin, principiul specula ţiei oportunit ăţilor , fără a ţine cont de consecinţele negative aduse mediului sau de faptul că l-ar putea afecta pe semenul său, omul.

Oare ne comportăm asemeni animalelor simbolizate astrologic? O altă ştire, venită de la Şcoala de Medicină Harvard, ne

informează despre utilizarea înregistrărilor muzicii celulare la diagnosticarea cancerului, prin compararea sunetelor obţinute în condiţii de sănătate normală cu cele obţinute în condiţii de cancer celular. Utilizarea sunetelor armonice poate fi extinsă de la diagostic la tratament, deoarece celulele bolnave se pot reorienta asemeni celor sănătoase şi astfel contribuie la eliminarea dezaxării celulare, care a produs boala în organism.

Ultima bombă informaţională vine tot din America de Nord, unde s-a constatat că utilizarea radiaţiilor ionizante la diagnostic şi la tratamente produce cancer (de exemplu tomografiia şi rezonanţa magnetică).

Aceste ştiri de ultimă oră ne îndreptăţesc să credem ştiinţific în rezultatele cercetărilor noastre cu privire la comunicaţia fără fir a corpurilor biologice şi la înţelegerea fenomenului de rezonanţă magnetică celulară.

185

ANEXA 1 - ADN-ul Motto:

“Te-aş blestema pe tine, Zamolxe, dară vai! De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai. Durerile-mpreună a lumii uriaşe Te-ating ca şi suspinul copilului din faşe. Învaţă-mă dar vorba de care tu să tremuri, Semănător de stele şi-ncepător de vremuri. Tomiris!, vis de aur în viaţă-mi, să te cert? Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ţi le iert!.... Prea nu aveam în lume nici sfânt, nici Dumnezeu, Prea ne uitasem astfel de tot şi tu şi eu.”

Mihai Eminescu - Gemenii ADN-ul se găseşte în corpul uman sub două forme distincte,

vizibile în seminţele feminine şi masculine: nuclear , în nucleul ovulului şi în nucleul spermatozoidului, şi mitocondrial , în ovul şi în spermatozoid. ADN-ul nuclear participă la procesul “crossing-over” de amestec al genelor existente în seminţele celor doi parteneri. ADN-ul mitocodrial feminin este considerat echipamentul energetic al celulelor şi, recent, un depozitar al informaţiei evoluţiei celulei, care comunică cu ADN-ul nuclear celular, pe o cale nevăzută. Specialiştii în genomică nu mai atribuie nici un rol genetic ADN-ului mitocondrial masculin, deoarece acesta se regăseşte în corpul uman într-un procent de aproximativ 0,03% şi pare că dispare din corp, în timp ce zecile de echipamente de ADN mitocondrial feminin, care se află în ovul, vor echipa toate celulele capabile de multiplicare şi de reproducere.

Noi vă prezentăm cele mai incredibile rezultate ale cercetărilor noastre, pe baza cărora am descoperit genele traductoarelor biologice ale sufletului uman:

componenta organică Eve (Yin) şi divină Adam (Yang).

A1.1 - Teoria Eve mtDNA – referinţă genetică Pe baza analizei ADN-ului mitocondrial feminin existent în

corpul uman, cercetătorii geneticieni au tras concluzia că specia umană are la origine o singură femeie care provine din Africa şi care a trăit acum aproximativ 200000 de ani, motiv pentru care l-au numit “Eve mtDNA ”.

Pe baza aceluiaşi scenariu al celei mai plauzibile ipoteze, prin analiza cromozomului masculin Y, care rămâne aproape nemodificat în timpul proceselor genetice, cercetătorii geneticieni au tras concluzia că,

186

acum aproximativ 60000 de ani, în specia umană s-a născut un băiat cu o ultimă mutaţie genetică, specifică acestui cromozom Y, care s-a transmis apoi întregii specii umane moderne, hommo sapiens.

Noi agreem această teorie evoluţionistă, care seamănă bine cu legendele mitologiei antice şi cu Geneza biblică, şi spunem că Adam şi Eva, de care vorbeşte Biblia, sunt doi oameni evoluaţi, prin care Dumnezeu a pus bazele primei familii din lume, şi cărora le-a transmis credinţa adevărată.

A1.2 - Teoria Adam mtDNA – noutate ştiinţifică

ADN-ul mitocondrial masculin, numit de noi Adam mtDNA, este vizibil în corpul uman numai sub forma piesei intermediare din spermatzoid, având forma unui grup de nouă inele care înfăşoară microtubulii la baza gâtului spermatozoidului. Din acest motiv noi l-am comparat cu un laser cuantic în cascadă. Echiparea spermatozoizilor cu acest miraculos echipament se face în timpul procesului spematogenezei, la atingerea pubertăţii. În timpul fecundării naturale a unui ovul, Adam mtDNA pare a nu mai avea nici un rol genetic, deoarece nu se divide şi nu paticipă la echiparea celulelor, aşa cum se manifestă Eve mtDNA.

În timpul fecundării artificiale clasice, numită “fecundare în vitro”, Adam mtDNA nu mai este introdus în ovul, iar prin noua tehnologie de fecundare ICSI el este introdus, dar după ce s-au făcut dezmembrări ale spermatozoidului care, conform principiilor tehnicii utilizate în procesele de captare a frecvenţelor foarte înalte, dereglează frecvenţa de rezonanţă stabilită de Creatorul acestui clistron reflex biologic.

Bazându-ne pe logica inginerească, deoarece acest echipament miraculos reapare la pubertate în spermatozoizii băieţilor, combinată cu informaţiile biblice despre geneză, cu teoria transmiterii informaţiei, cu tehnica frecvenţelor foarte înalte şi cu teoria managementului cunoaşterii şi calităţii totale, noi atribuim noi funcţii de transmitere fără fir a informaţiilor depozitate în ADN-ul mitocondrial masculin şi feminin. Conform ipotezei noastre, necertificată ştiinţific, ADN-ul mitocondrial masculin, se va poziţiona în apendicele xifoid din stern (coasta lui Adam), numit şi “vârful sabiei”, atât în organismele masculine cât şi în cele feminine, şi va coordona informaţional, fără fir, pe o frecvenţă de aproximativ 30 THz, toate procesele biologice din corpul uman, inclusiv pulsul cardiac.

O altă ipoteză emisă de noi este că cele două tipuri de ADN mitocondrial vor deveni traductoare biologice ale sufletului uman, astfel:

187

- Eve mtDNA este componenta organică a sufletului şi este res-ponsabilă cu funcţionarea organismului şi cu adaptarea lui la mediul înconjurător, natural şi artificial, generând emoţiile organice, numite EQ;

- Adam mtDNA este componenta idolatrică a suletului uman şi este responsabilă cu adaptarea la universul informaţional nelimitat, generând multiple credinţe, componentă numită de noi CQ.

O ată ipoteză emisă de noi este că aceste două bio-echipamente, privite de noi ca nişte şiruri de antene de emisie-recepţie, sunt coordonate, pe baza celebrului IQ, de microprocesoarele biologice individuale, numite creier, asemănător proceselor tehnice de comandă-control a şirurilor de antene, prin programul LMSC (learning management system control).

Combinaţia acestor calităţi ale corpului uman, de integrare a datelor logice cu cele recepţionate prin unde vizibile şi invizibile, a fost denumită de noi triunghiul deciziei umane, CQ-IQ-EQ, având ca vârf “piatra neluat ă în seam ă” de către omul ziditor (Fapte 4.11).

Parcul natural Goden Gate, San Francisco

188

“Nimic nu se compară cu descoperirea unei opere necunoscute a unui mare gânditor, care să pună pe jar comunitatea intelectuală şi să-i facă pe academicieni să se agite precum chestiile alea pe care le vezi când priveşti o picătură de apă la microscop.”

Woody Allen - Anarhie pură, Aşa mâncat-a Zarathustra

Fără sfârşit (modificată)

prof. Eduard Minasian

“Cǎci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sǎ mântuiascǎ pe cei ce cred prin nebunia propovǎduirii. Fiindcǎ şi iudeii cer semne, iar elinii cautǎ înţelepciune. Însǎ noi propovǎduim pe Hristos cel rǎstignit: pentru iudei smintealǎ; pentru neamuri nebunie.”

Pavel , I Corintieni, 1,21

189

ANEXA 2 Diagrama de flux a CREA ŢIEI conform Teoriei Info-Crea ţiei Evolutive Asistat ă

Diagrama de flux (flow-chart) sau pictura managerială este un

desen modern prin care un manager înţelept determină şi urmăreşte ştiinţific, pe baza celor mai cunoscute principii fizice, relativitatea şi incertitudinea trasabilităţii tuturor elementelor participante la un proces de transformare, precum şi activităţile necesare atingerii scopului stabilit. Într-un astfel de desen sunt evidenţiate fluxurile participante, activităţile şi punctele definite de intersecţia unor activităţi, numite puncte critice, pentru a fi sigur că în aceste intersecţii există armonia circulaţiei fluxurilor materiale şi spirituale şi pentru a cunoaşte şi preveni riscurile care pot apare în proces datorită interpretării greşite a proiectului managerial de către lucrători, oricât de complicat ar fi acest proces. Acest tip de desen asigură preştiinţa informaţională şi capacitatea de a elabora strategii (vezi grafic ataşat).

Crizele informa ţionale şi

info-evolu ţia în biologia nanocelular ă Dacă nu dispui de toate informaţiile din sistem, nu eşti capabil

să vezi în viitor şi să previi o criză materială sau informaţională care poate apare în momentul evoluţiei unui proces de transformare. Este posibil ca, din cauza lipsei unor informaţii necesare şi suficiente depăşirii unui nivel tradiţional, sistemul să nu mai poate avansa, să nu mai evolueze. O astfel de criză poate duce la dispariţia acelui tip de proces, prin suprapopulare.

În evoluţia spirituală a omului au existat nenumărate crize, care au fost depăşite prin diverse tehnici manageriale, multe din ele cauzatoare de moarte şi de distrugeri materiale pe termen lung (vezi bomba atomică).

Omenirea se află acum într-o profundă criză de conştiinţă şi noi, conform celei mai celebre şi complete definiţii a managemetului, datǎ acum mai bine de trei secole de Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz, prin emiterea “metodei certitudinii şi a artei de a inventa lucruri noi în vederea încheierii disputelor, cu scopul de a progresa în timp scurt”, am adǎugat arta noastrǎ managerială, stimulată de ceva nevăzut, de a descoperi funcţii noi ale existenţelor deja cunoscute, care sunt necesare stingerii litigiilor apǎrute în punctele critice din diagrama managerială a trăirilor umane, între multitudinea şi diversitatea fluxurilor de idei şi concepte despre viaţă, şi vǎ invitǎm sǎ mergem mai departe, braţ la braţ, ca o spirală de ADN, la construcţia spiritual ă a templului

190

divin, utilizând această nouă cărămidă informaţională a “Teoriei Creaţionismului Evolutiv Asistat”.

Calitatea şi capacitatea umană de a negocia raţional, între oameni specialişti raţionali, utilitatea unor elemente noi, funcţionale, care să contribuie la creşterea entropiei informaţinale, este cea mai modernă şi cea mai înţeleaptă tehnică de a avansa în timp scurt şi cu pierderi minime.

Descoperirile din secolul XX ale omului în domeniul tehnicilor de stocare şi transfer de date au determinat utilizarea tehnologiilor de procesare a informaţiilor pe suport de unde electro-magnetice nevăzute, capabile să pătrundă în orice mediu dorit, inclusiv cel biologic, fără a putea fi sesizate cu ohiul liber.

Pentru captarea şi procesarea datelor, transmise prin această tehnologie fără fir, omul a creat echipamente speciale de recepţie şi de codificare-decodificare a informaţiei utile, numite CIP-uri. Această nouă tehnologie asigură un acces rapid la o mare cantitate de informaţie produsă de om şi poate asigura necesarul şi suficientul informaţional pentru traversarea unei crize, fără eforturi mari.

Alert ă: aten ţie la posibilitatea şi la probabilitatea deturn ării scopului util, declarat şi acceptat pe scar ă larg ă.

Noi spunem clar şi sigur că vorbele profeţilor, obţinute pe căi necunoscute, sunt realizabile acum prin tehnologia genetică modernă.

Noi, ca simpli manageri ai propriei noastre conştiinţe, chemăm la masa de lucru specialiştii din toate domeniile vieţii pentru a analiza aceste vorbe, realizabile tehnic într-o lume conştientă de rolul calităţii vieţii.

Astăzi omul a creat spermatozoidul artificial pe care-l va echipa cu un mic bio-CIP necesar comunicaţiei fără fir, un fel de mitocondrii artificiale, şi va evita astfel intervenţiile nedorite ale bisericii creştine în tainele miraculoase ale ştiinţei genetice, invizibilă muritorilor.

DE CE? Noi, ca nişte simpli muritori, vă întrebăm: Ar fi putut Dumnezeu s ă creeze echipamente biologice

care să fie capabile s ă proceseze informa ţia sau cuvântul Lui transmis nev ăzut sau f ără fir?

Răspunsul nostru este DA! Dumnezeu este în tot şi în toate!

191

El este inventatorul şi creatorul mitocondriilor biologice, pe care le-a modelat astfel încât să capteze informaţii transmise prin tehnologia undelor electromagnetice, invizibile ochiului uman.

Îndărătnicia de care dă dovadă omul de ştiinţă modern, prin a cerceta şi a explica totul material şi prin atitudinea lui de a nega existenţa divină şi de a nu căuta cu responsabilitate argumentele necesare şi suficiente demonstraţiei ştiinţifice a existenţei lui Dumnezeu, ne duce cu gândul la Geneză, la momentul în care Eva nu a ţinut cont de sfatul lui Dumnezeu şi ne face să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte lui Adam ispita de a se urca în pomul cunoaşterii totale fără ansamblul uneltelor informaţionale de care are absolută nevoie (IQ şi EQ), din care a uitat să ia cu el necesara “scară divină” (CQ), care completează înţelepciunea.

Răspunzând la întrebarea dirigintelui meu, pusă în prefaţă, eu spun, pe baza celei mai plauzibile ipoteze, că Dumnezeu este şi matematican, şi medic, şi inginer, şi arhitect, şi poet, şi…

“Am putea spune multe, fără să terminăm; într-un cuvânt El este toate!”

Isus Sirah, cap.43.31

Parcul natural Goden Gate, San Francisco

192

193

ANEXA 3 Motto : “La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă.”

Mihai Eminescu

Radia ţii Radia ţia este o emisie de energie şi se bazează pe fenomenul

transmisiei undelor electromagnetice. În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură a frecvenţei radiaţiilor este Hertzul . Simbolul pentru hertz este Hz. Această denumire a fost stabilită la Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi din 1960 în memoria fizicianului german Heinrich Hertz, care a avut importante contribuţii în electromagnetism, cea mai cunoscută fiind descoperirea undelor radio. O frecvenţă de 1 Hz corespunde perioadei de repetare a unui fenomen la o secund ă. Pînă la această conferinţă se folosea denumirea de cicli pe secundă.

Limita maximă a pulsaţiilor din universul nostru cunoscut a fost stabilită teoretic de Max Plank la valoarea de 1,85x1043 Hz.

Forma de undx poate fi alternativă, pulsatorie sau variabilă, iar perioada de repetabilitate a ei se numeşte lungime de undă, λ = c / f , unde c este viteza maximă de propagare prin mediul corespondent (în cazul propagării luminii în vid, c este aproximativ 300000 Km/secundă).

Organismele vii sunt caracterizate prin procese biologice

repetabile cu o anume frecvenţă, din care menţionăm câteva principale: - 0,000000413 Hz, frecvenţa medie a ciclului menstrual al

femeii; - 0,25 Hz, frecvenţa aproximativă a respiraţiei normale a unui

adult; - 1,00 – 1,66 Hz, frecvenţa de oscilaţie a inimii umane. Un mecanism mai complex de procesare a semnalelor externe

şi interne se face prin trimiterea neuronală a informaţiei necesară reglării nervoasă a unui organism (un fel de “duh al fiarelor ”), care se efectuează cu o viteză de transmitere a impulsului nervos de la 0,2 m/s până la 150 m/s, corespunzătoare plajei de frecvenţă de la 0,2 Hz la 150 Hz.

194

Tehnologia de divizare a frecvenţei unui oscilator stabil este utilizată cu succes în ceasurile electronice de precizie şi această metodă este extrapolată organismelor biologice (vezi fenomenul de producere artificială a pulsului cardiac prin intermediul stimulatoarelor cardiace), astfel încât pentru a exista armonie organică, în opinia mea, frevenţele proceselor organice ar trebui să fie subarmonice ale frecvenţei sufletului divin.

195

ANEXA 4 Motto : “Ca şi flori în poarta vieţii

Bat la porţile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veşmintele vorbirii.”

Mihai Eminescu Pomul cunoa şterii

Acest simbolic “Pom al cunoaşterii“ este cunoscut mai ales din informaţiile biblice. Noi îl interpretăm informaţional şi nu material; îl interpretăm ca pe o imensă bază de date (numită biblic “duhul omului“) pe care omul a produs-o de când există el pe pământ.

Privind biblic acest pom, noi îl vedem ca pe un ansamblu de cunoaşteri, creat pe structura celor şase mari religii ale lumii, un fel de crengi de bază ale pomului pe care omenirea le-a păstrat şi le-a îngrijit din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, filtrând binele de rău.

Arta şi ştiinţa, ca o ultimă mare religie a lumii, îmbracă acest pom cu o multitudine de rămurele şi frunze (aproape 10000 de domenii ştiinţifice şi artistice), alături de multitudinea de concepte religioase şi filozofice, care ies din sfera dogmelor marilor religii (aproximativ 10000), şi care au ceva de spus, aşa cum simbolic a prezentat Eminescu în poezia “Criticilor mei“ (motto), iar Ioan le-a prezentat în Apocalipsa sub forma unei armate. Omul (numit biblic Fiul Omului) va separa BINELE de RAU si va analiza activitatea fiecăreia din aceste şapte religii (biserici divine); vor fi menţionate neconformităţile produse de fiecare de-a lungul timpului privind calitatea vieţii şi fiecare va primi o mustrare, un canon şi o recompensă:

- creştinismul în ansamblul lui va primi accesul la pomul vieţii; - iudaismul va primi cununa vieţii şi nu va fi vătămat de moartea a doua; - budismul va primi o pietricică albă cu un nume nou scris pe ea; - hinduismul va primi steaua cea de dimineaţă; - islamismul va primi veşminte albe pentru a nu fi lovit de moarte şi numele lui va fi scris în cartea vieţii; - creştinismul orodox va primi cheia lui David pentru a codifica şi decodifica informaţia adevărată, va fi păzit de ispită şi va fi stâlp în templul lui Dumnezeu pe care se va scrie numele lui Dumnezeu, numele noii cetăţi şi numele noului Hristos; - ştiin ţa şi arta , martorul cel credincios, este sfătuit să cumpere de la Hristos adevărul, viaţa şi vederea dincolo de ochii minţii pentru a i se acorda dreptul celui mai înţelept de a sta alături de Hristos, pe scaunul Lui pământean.

196

Pomul cunoa şterii Prof. Despina Stoica

197

ANEXA 5

Motto : “Ce suflet trist mi-au dăruit / Părinţii din părinţi, De-au încăput numai în el / Atâtea suferinţi?”

Mihai Eminescu Sistemul educa ţional de management neuronal

al trupului prin suflet şi prin duh Rezumat : Revela ţia managerial ă sau BRAIN and SOUL storming

Procesele necesare şi suficiente unei bune funcţionări a organismului uman sunt meticulos realizate de anumite celule, numite bio-manageri de proces, pe baza unor proceduri complexe transmise prin trei canale: canalul chimic sau proteic; canalul electric sau ionic; canalul magnetic (fără fir) sau mitocondrial. Acest al treilea tip de bio-comunicaţie sau de transmitere de date logice în corpul uman iese în afara spectrului vizibil la microscop şi impune oamenilor de ştiinţă o nouă competiţie. Pentru acest tip de bio-comunicaţie, incomplet cunoscut, noi aducem o nouă ipoteză teoretică bazată pe analiza interdisciplinară managerială a tuturor bazelor de date existente în lume (duhul omului), propunând un model cibernetic de simulare a funcţiilor organismului uman bazat pe autocunoaşterea şi calitatea totală a funcţionării lui. Principalele “cărămizi” ale acestui model sunt: creierul, în calitate de bio-microprocesor, ADN-ul mitocondrial paternal Adam (Yang) şi ADN-ul mitocondrial maternal Eva (Yin), în calitate de bio-antene. Acest ansamblu al managementului cunoaşterii totale, clădit pe raţionament (creier), sufletul simţurilor organice (Yin sau Eve mtDNA) şi spiritul simţurilor extrasenzoriale nelimitate (Yang sau Adam mtDNA), a fost numit de noi TRIUNGHIUL DECIZIEI UMANE: IQ (inteligenţă) – EQ (simţuri funcţionale organic) –CQ (încrederea în funcţionarea perfectă a întregului). Managementul cunoaşterii şi calităţii totale a vieţii impune să nu neglijezi nici o informaţie produsă de om de-a lungul timpului, chiar dacă ea pare ilogică şi neutilizabilă; o stochezi, o analizezi, comparând-o cu alte informaţii obţinute pe alte căi şi de la alte surse, şi o ponderezi. Deoarece, în cazul fertilizării naturale, spermatozoidul este echipat cu acest Adam mtDNA (un veritabil bio-GPS), noi am demonstrat simplu că ADN-ul mitocondrial masculin are un foarte important rol în evoluţia vieţii (cel puţin fertilizare) şi am dezvoltat o nouă teorie genetică, “Adam mtDNA theory ”, în completarea actualei teorii “Eve mtDNA theory ”. Bio-traductorul paternal al câmpurilor magnetice (Adam mtDNA) este localizat în apendicele xifoid (coasta lui Adam) şi biotraductoarele maternale (Eve mtDNA) sunt localizate în toate celulele regenerabile ale corpului uman.

Cuvinte cheie: creier, mitocondrie, paternal, maternal.

198

Utilizând principiul de bază al teoriei noastre, certitudinea prin managementul modern al cunoaşterii şi calităţii totale, noi am analizat, comparat şi combinat informaţiile biblice cu informaţiile existente în bazele de date vizibile ale marilor religii, ale ştiinţei şi ale artei, care ne-au fost accesibile. Cercetările noastre ne-au condus la acest rezultat: managementul neuronal al trupului, prin comanda-controlul celor două traductoare biologice ale sufletului uman, se formează prin introducerea echilibrată şi ponderată în întreaga cunoaştere a umanităţii.

Acest rezultat se obţine printr-un lung proces educaţional, desfăşurat de-a lungul întregului traseu al vieţii.

Managementul Trupului prin Creier, prin Suflet şi prin Duh

Adaptare de Alexandru Boris Coşciug

199

ANEXA 6

Motto : “8 iulie 2009 - Oamenii de ştiinţă din Newcastle au anunţat că sunt primii oameni din lume care au creat ceea ce ei numesc “spermatozoidul artificial ”, în care au montat un bio-CIP mitocondrial.”

Internet Teoria involu ţiei spermatozoidului

Pornind cercetarea genetică pe baza informaţiilor din “Geneză”, invers decât au pornit marii cercetători ai lumii, noi, un modest inginer electronist şi un simplu student la medicină, suntem primii şi singurii oameni din această lume care am demonstrat ştiinţific, raţional, că “teoria crea ţiei Evei din coasta lui Adam ” este cea mai plauzibilă şi cea mai fezabilă ipoteză, deoarece noi credem că ADN-ul mitocondrial masculin, “Adam mtDNA”, se află în apendicele xifoid, parte a sternului (“coasta lui Adam ”).

Pe baza acestei cercetări genetice teoretice noi am emis teoria genetică a moştenirii ADN-ului mitocondrial masculin, “Adam mtDNA”, care vine în completarea actualei teorii a moştenirii genetice a ADN-ului mitocondrial feminin, “Eve mtDNA”. Pe baza emiterii acestei teorii, noi am fost caracterizaţi de oamenii de ştiinţă ca “schizofrenici” şi de teologi ca “neîmpărtăşiţi şi nespovediţi”.

Când lumea ştiinţifică va fi capabilă să dea o explicaţie raţională a reapariţiei miraculoase a ADN-ului mitocondrial masculin în spermatozoizi, atunci cu siguranţă ea va ajunge practic la această ipoteză teoretică la care am ajuns noi printr-o logică înţeleaptă, numită “Brain and Soul storming ”.

Când lumea ştiinţifică va fi capabilă să vadă cu ochii microscopului ceea ce noi vedem acum cu ochii sufletului şi ai minţii, atunci ei îşi vor da seama de cel mai mare dezastru ecologic pe care l-au produs, sub ochii nedumeriţi şi sufletele dogmatice, blocate la nivelul perioadei trăirii lui Hristos, ale teologilor, şi pe care evoluţia naturală nu-l putea produce fără intervenţia iraţională a omului raţional, lipsit de credinţă. Teologilor nu avem nimic să le reproşăm; în nici un caz ei nu pot descoperi raţional iraţionalul activităţilor umane defăşurate în lumea invizibilă a nanotehnologiilor, iar atunci când cuvântă, pe baza cuvântului lui Dumnezeu, lumea raţională le bagă pumul în gură. În fond, rolul lor este de a menţine viu “cuvântul lui Dumnezeu”, aşa cum l-au primit, iar activităţile lor non-conforme sunt contabilizate destul de bine în istoria omenirii.

Reproşul îl adresăm oamenilor de ştiinţă, mândri şi plini de cunoaşterea lor, pe baza căreia îşi acordă premii. Acest lucru nu îl

200

facem din punct de vedere moral, ci pur şi simplu inginereşte, din punct de vedere funcţional al unui om perfect creat de Dumnezeu, dar neînţeles de ei. Dacă ei nu au reuşit să înţeleagă procesul spermatogenezei în trei decenii de fertilizare în vitro, înseamnă ori că sunt proşti, ori sunt excroci.

Dumnezeu s ă le deschid ă ochii min ţii şi ai sufletului! După emiterea ipotezei moştenirii numai a ADN-ului

mitocondrial maternal (Eve mtDNA theory), oamenii de ştiinţă au trecut la fapte, aplicând practic aceste supoziţii necertificate ştiinţific, pe oameni, animale şi plante. Cele trei puncte critice din involuţia spermatozoidului sunt:

- Pasul 1 – Geneza, corectarea divină a ADN-ului mitocondrial masculin, existent în apendicele xifoid (coasta lui Adam); - Pasul 2 – 1988, prima fertilizare în vitro la oameni şi eliminarea ADN-ului mitocondrial masculin; - Pasul 3 – 2009, crearea spermatozoidului artificial şi introducerea unui bio-CIP, bazat pe tehnologia mitocondrială.

Involu ţia spermatozoidului

Alexandru Boris Coşciug Astfel omul rău preia controlul “gen-omului ” (diavolul, în limbaj

biblic), împlinind practic una din marile profeţii ale lumii creştine.

201

ANEXA 7

Motto : “Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?” Pavel 1 Corintieni 6.15

Bibliografie educa ţional ă

Credinţa ştiinţifică în Dumnezeul perfect este începutul zidirii Fiului Lui Divin, aşa cum simblic a prezentat şi Ioan, în Apocalipsa, cap.3.14: ”martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu.” Noi am selectat câteva domenii culturale, care în conceptul nostru sunt piloni ai cunoaşterii interdisciplinare şi ar trebui să fie teme de studiu şi de meditaţie în perioada de acumulare a culturii generale şi nu numai, pentru a modela cu înţelepciune triunghiul individual al deciziei umane.

1. Dirigenţia - Managementul cunoaşterii şi calităţii totale 2. Universul cunoaşterii - Analiza şi sinteza sistemelor funcţionale 3. Informaţia - Teoria formării, procesării şi transmiterii informaţiei 4. Analiza şi sinteza informaţiei - Baza de date “Internet” 5. Tehnica frecvenţelor foarte înalte – Cavitatea rezonantă 6. Anatomia nucleară invizibilă - Genomica 7. Anatomia corpului uman – Funcţionarea omului fizic 8. Botanica şi zoologia – Natura vie 9. Logica şi psihologia – Raţiunea şi conştiinţa 10. Filozofia – Extrapolarea gândului în afara realului cunoscut 11. Ecologia – Responsabilitate privind poporţia cantitate-calitate 12. Geografia - Orientare 13. Istoria – Evoluţie şi trasabilitate 14. Astronomia şi astrologia – Reflexii info-energetice 15. Religii, mituri şi tradiţii populare – Concepte despre viaţă 16. Desen şi arhitectură - Viziune 17. Muzica - Armonie 18. Sportul – Condiţie fizică şi voinţă 19. Lucrul manual - Îndemânare 20. Chimia şi biochimia – Compatibilitate organică şi anorganică 21. Fizica şi biofizica – Rezonanţa info-energetică 22. Matematica şi statistica – Grafuri de fluenţă 23. Literatura universală - Profeţiile lui Mihai Eminescu 24. Biblia – Manualul managerului tuturor timpurilor

Câmpulung, Argeş, 6 decembrie 2009

202

Triunghiul DECIZIEI OMULUI

Decizia uman ă liber consfin ţită de către Dumnezeu

Alexandru Boris Coşciug

Decizia uman ă impus ă de către om

Alexandru Boris Coşciug

203

“De din vale de Rovine Grăim, Doamnă, către Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe.”

Mihai Eminescu

Fecioara cu Pruncul – Nămăieşti, Argeş

Rugăciune de Cr ăciun

Motto : “S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său.”

Psalmul 2.2 De n-aş putea vorbi cu Tine, Aşa, cum simplu mă exprim, Aş scoate sufletul din mine Şi l-aş expune pe un screen.

204

Acolo vei vedea cum omul S-a depărtat tiptil de Tine Şi a făcut el singur pomul Fără să vadă ce nu-i bine. Acolo vei vedea durerea Ce a cuprins acest pământ, Pentru că cei ce ţin averea Ne sapă un falnic mormânt. S-au întâlnit la Copenhaga Pentru-a-şi repartiza bucate; Au stabilit subtil şi şpaga; Pe noi nu ne-au băgat în carte. Ei nici nu au vorbit de Tine, Deşi vor să-L sărbătorească Pe Cel ce de la Domnul vine Ca adevărul să grăiască. Tu iartă-i, căci nu ştiu ce zic Şi râd înconjuraţi de idoli; Dar e Crăciunul şi-s toţi şic Şi se distrează ca frivoli. Te vom ruga să vii la noi, Ca în toţi anii, de Crăciun, Să mai uităm c-avem nevoi Şi să sperăm că totu-i bun. Te rog frumos să vezi şi omul Ce-aşteaptă de la Tine vestea C-o să-L aduci din nou pe Domnul, Aşa cum ne spune Povestea.

205

Te vom ruga să nu ne uiţi Pe cei care sperăm în Tine Şi stăm acum goi şi desculţi; Dar avem sufletele pline. Pe noi ne bucură doar Duhul Pe care-L răspândeşti când vii; Nădăjduim că ne dai suflul De a avea şi noi copii. Să vii din nou surâzătoare, Aşa cum te-am văzut în vis, Când m-ai preluat dintr-o vâltoare În care am intrat împins. Uită-Te şi la cei bogaţi, Chiar dacă ei nu vor să creadă Că viaţa nu stă în talanţi; Dac-ai să vii, or să Te vadă! Se vor mira că eşti frumoasă, Şi blândă, şi plină de har; Te vor primi la ei în casă Cu Fiul Tău, ca pe un dar. Ei au mai mult ca noi nevoia De-a Te avea la sânul lor, Chiar dacă au picturi de Goya; Ele sunt doar simplu decor. Icoana Ta e o minune Găsită printre negre stânci, De un cioban, în văgăune Unde Ea s-a ascuns de turci.

206

Pe Tine te rugăm frumos, La fel ca-n miile de ani, Renaşte-L astăzi pe Hristos Şi-n sufletul celor cu bani!

“Că, mulţămind lui Cristos, Te sărut, Doamnă, frumos”.

Mihai Eminescu

207

208

În ciclul “Dumnezeu, omul şi managementul crea ţiei ”

au apărut:

şi

Vor apare în curând: Geneza şi Genetica, de Alexandru Boris şi George Valeriu şi Originea speciilor din perspectivai mileniului 3 - Dan D. Tudor

209

210