modelarea structurilor cu pereti din zidarie in etabs
DESCRIPTION
ExempluTRANSCRIPT
MODELAREA STRUCTURILOR CU PERETI DIN ZIDARIE
1. Salvarea planului din Autocad cu extensia .dxf.
2. Lansarea programului ETABS – alegerea unitatilor de masura din meniu
dreapta jos. Pentru lungimi trebuie alese unitatile de masura folosite in
Autocad. Odata definite aceste unitati de masura, chiar daca pe durata
procesului de definire a modelului acestea se pot modifica convenabil,
dupa fiecare rulare programul revine la ele. Asadar trebuieste acordata o
mare atentie la colectarea rezultatelor.
3. Din bara de meniu se alege:FILE/IMPORT/DXF File of Architectural grid
4. Se deschide o fereastra noua
5. Se selecteaza No
6. Se deschide o noua fereastra din care se cauta si se selecteaza fisierul .dxf
care se doreste sa fie importat
7. Dupa selectarea acestuia se deschide o noua fereastra din care se
selecteaza layerele dorite, tinand tasta [CTRL] apasata. Pentru
simplificarea introducerii peretilor se pot selecta layerele de axe si pereti:
8. Din acest moment in cele doua ferestre implicite din Etabs apare desenat
modelul importat. Acesta va avea implicit 4 niveluri iar inaltimile de nivel
vor fi de 3.00 m. Se verifica daca importul a fost realizat corect, mai intai
ca aspect si ca dimensiuni
Import corect
Import gresit – unitatea de lungime aleasa este cu un grad superior celei din
Autocad
Import gresit – unitatea de lungime aleasa este cu un grad inferior celei din
Autocad
9. Deoarece pentru simplificarea introducerii datelor s-au selectat ca axe in
Etabs inclusiv traseele peretilor, se reduc la zero dimensiunile cerculetelor
in care sunt notate axele. In acest scop de da dublu click pe una dintre axe:
10. Se deschide o noua fereastra. Se selecteaza una dintre axe:
11. Se deschide o noua fereastra:
12. La Bubble size se da 0 si se bifeaza casuta din dreapta. De asemenea se
bifeaza casutele din dreapta de ;a Primary Line si de la Apply to all:
13. In modelul din Etabs vor disparea notatiile axelor iar modelul este mult
mai usor de citit si manipulat:
14. Avand in vedere numarul de niveluri real al cladirii pe care dorim sa o
modelam, se pastreaza sau se modifica datele de intrare. Indiferent daca
dorim sa introducem un numar de niveluri suplimentare sau sa stergem un
numar de niveluri fata de cele 4 predefinite, acest lucru se va face
obligatoriu in intervalul dintre 1 si 4. Nu se recomanda sa se adauge
niveluri peste 4 sau sa se stearga 1 sau 4, deoarece axele vor disparea. In
acest scop se intra in Meniu/Edit/Edit Story Data
Daca se pastreaza numarul de niveluri si se doreste doar modificarea inaltimilor
de nivel se intra in Edit Story. De asemenea putem modifica denumirile
nivelurilor.
Daca se doreste introducerea de niveluri suplimentare se intra in Insert Story.
Daca se doreste stergerea unor niveluri se intra in Delete Story. Se vor selecta
nivelul/nivelurile care se vor sterge tinand tasta [CTRL] apasata dupa care se
selecteaza OK.
15. De exemplu, stergand doua niveluri apare urmatoarea forma de model:
16. Pentru simplificarea realizarii modelului se poate renunta la fereastra 3D
din dreapta, inchizand-o prin apasarea x-ului din coltul dreapta al acesteia:
17. Se obtine o singura fereastra – o vedere in plan, in care apar atat axele
elementelor structurale cat si dimensiunile in plan ale peretilor structurali.
18. Din diverse motive se constata de exemplu lipsa unor axe necesare in
definirea elementelor structurale verticale si/sau orizontale. Pentru
introducerea in Etabs a acestora se poate utiliza un mic artificiu. Se
traseaza un element FRAME in zona unde dorim sa introducem axa si se
divide acel element in doua parti:
19. Se selecteaza nodul din mijloc al acestui FRAME si se introduce o noua
axa, paralela cu X in acest caz.
20. Se repeta operatiunea ori de cate ori e nevoie, atat pentru axe pe x cat si
pe y, selectandu-se din grid directia dorita.In final se obtine planul cu axe
complete (exclusiv eventualele pozitii ale peretilor despartitori (daca nu
sunt alte elemente structurale – grinzi, in zona acestora). Se sterg apoi
liniile FRAME introduse artificial pentru definirea acestor axe.
21. Dupa definitivarea „axelor” se continua cu definirea celorlalte date de
intrare. Se alege pentru vederea in plan si definirea elementelor structurale
unul dintre niveluri (de preferat ultimul) selectand din „Set plan view”
nivelul.
22. Se poate selecta o noua grupa de unitati de masura, in functie de
experienta proiectantului (de exemlu tf-m):
23. Se definesc materialele folosite la modelare si caracteristicile acestora, in
functie de starea limita pentru care se fac calculele:
De exemplu – Conc – betonul predefinit – i se poate modifica numele dupa
dorinta utilizatorului. De asemenea se vor modifica in ordine de sus in jos:
densitatea, greutatea specifica, modulul de elasticitate longitudinal E,
coeficientul lui Poisson (0.25 – cu care programul isi calculeaza modulul de
elasticitate transversal G) si coeficientul de expansiune termica (daca nu se fac
calcule in acest sens se poate introduce valoarea zero).
Se pot introduce alte materiale, de exemplu zidaria:
24. Ca o observatie importanta, desi tendinta fiecaruia este de a merge repede
mai departe, este recomandat ca dupa fiecare pas parcurs sa se salveze
ceea ce a fost definit. Din diverse motive se poate intampla ca programul
sau calculatorul sa se blocheze si se poate pierde totul. Initial se foloseste
SAVE AS din Meniu/File si se defineste un nume. Apoi se foloseste
SAVE din Meniu/File sau se poate folosi [CTRL+S].
25. In pasul urmator se pot defini tipurile de pereti folositi in structura,
folosind elemente finite planare (2D). Exista predefinite niste elemente de
tip Wall si Slab cu grosime de 25 cm din beton armat. Asadar daca avem
de exemplu doua tipuri de pereti (de 25 respectiv 50 cm) din zidarie, mai
intai putem modifica tipul de perete Wall 1 – predefinit:
26. Si apoi se poate introduce celalalt tip de perete de exemplu cu grosimea
de 50 cm.
27. De asemenea folosind elementul predefinit de tip SLAB1 se poate defini
elementul de planseu pentru modelul la care lucram:
Daca se doreste un calcul pentru structura de rezistenta a cladirii, exclusiv
calculul placilor de planseu, atunci in mod simplificat se bifeaza MEMBRANE.
Daca se doreste un calcul inclusiv pentru planseu atunci se bifeaza SHELL
28. In acest moment se pot introduce deja peretii structurali (din zidarie sau
beton armat). Se selecteaza mai intai nivelul la care se doreste sa se
introduca peretii (de preferat nivelul de sus). Se selecteaza de pe bara din
stanga Draw Walls (Plan) si apoi din fereastra nou deschisa se selecteaza
tipul de perete care se doreste sa fie introdus la pozitie:
Fereastra nou deschisa poate fi mutata convenabil pe ecran astfel incat sa nu
deranjeze la introducerea pozitiilor elementelor structurale. Acest lucru se poate
aplica oricaror ferestre interioare:
29. Se pozitioneaza cursorul la primul nod (din cele doua intre care se va
introduce peretele) si se da click pe el:
Se plimba cursorul pana la al doilea nod (intre care se defineste peretele) si se da
click si asa mai departe. In momentul in care s-a definit complet un perete in
ultimul nod se da dubluclick (sau click stanga click dreapta), pentru a se putea
trece la urmatorul perete.
In acelasi mod se repeta operatiunea pentru a se introduce toti peretii cu aceiasi
grosime.
30. Pentru definirea traseelor peretilor cu alta grosime (alte grosimi) se
selecteaza din fereastra care a ramas deschisa alt tip de proprietate
(Property) – de exemplu 50. Pentru introducerea acestor pereti se repeta
maniera in care s-au introdus si ceilalti pereti.
31. Pentru a iesi din aceasta fereastra se apasa cu cursorul sageata de pe bara
din stanga (Select Object):
32. Se poate selecta o vedere spatiala (3D) pentru corectarea unor eventuale
omisiuni.
Dupa care se revine la fereastra in plan (2d) in scopul introducerii urmatoarelor
date.
33. Se vor defini mai departe sectiunile elementelor liniare de tip stalpi,
stalpisori, centuri, grinzi etc. Se selecteaza MENIU/DEFINE FRAME
SECTIONS si se introduc pe rand sectiunile dorite:
34. Se pozitioneaza, in functie de predimensionarile anterioare realizarii
modelului, stalpisorii. Din bara verticala de instrumente stanga se
selecteaza „Create columns in regions or at clicks (plan)”:
35. Se deschide o noua fereastra in care se selecteaza tipul de sectiune folosita
– de exemplu STALPISORI:
36. Se definesc cu click in noduri pozitiile stalpisorilor. Pas su pas se introduc
toti stalpisorii/stalpii.
37. Din bara verticala de elemente stanga se selecteaza mai apoi „Draw lines
(Plan, Elev.,3D)” pentru pozitionarea elementelor orizontale de tip centuri
sau grinzi. Din fereastra deschisa se selecteaza sectiunea elementelor
orizontale, sa spunem mai intai CENTURI:
38. Se definesc pozitiile de centuri pozitionand cursorul pe primul nod cu un
click si mergand mai departe la urmatoarele noduri cu cate un click. La
ultimul nod se da dublu click (sau click stanga, click dreapta).
Si asa mai departe pana se introduc toate centurile:
39. Se repeta operatiunile pentru grinzi, selectandu-se sectiunea grinzii din
fereastra deschisa si apoi cu click pozitionandu-se pe plan. Se repeta
operatiunea pentru introducerea tuturor grinzilor.
40. Se pot defini mai departe placile de plansee. Se selecteaza din bara de
unelte stanga „Draw Rectangular Areas (Plan,View)”:
41. Se deschide o noua fereastra din care se selecteaza elementele 2D de tip
placi de planseu:
42. Se selecteaza tipul de element planar – PLACA. Se definesc ochiurile de
placi de plansee.Se pozitioneaza cursorul pe primul nod de stanga jos al
placii, se da click si tinand apasat stanga mouse se misca cursorul pana in
coltul dreapta sus al placii. Se repeta operatiunea pentru toate panourile de
placi.
43. Se revine pe sageata din bara de instrumente staga sus – „Select Object”:
44. Se selecteaza toate panourile de placi intrand in MENIU/SELECT/by
WALL/SLAB/DECK SECTIONS in functie de sectiunile acestora (de
exemplu PLACA) sau in MENIU/SELECT/by AREA OBJECT TYPE
selectand FLOOR.
Sau
45. Pentru un calcul cat mai corect se recomanda folosirea optiunii AutoMesh
a placilor de planseu.
46. Se selecteaza Auto Mesh Object into Structural Elements/Further
Subdivide Auto Mesh with Maximum Element Size of…. De exemplu 0.3
m sau 30 cm.
47. Se vor imparti elementele de tip FRAME in elemente finite in functie de
pozitiile gridurilor si peretilor. Se foloseste calea scurta cu tasta [CTRL]
apasata si apoi tasta [A] (care inseamna select all – selecteaza tot) si apoi
se intra in MENIU/EDIT/DIVIDE LINES din care se deschide o noua
fereastra si unde se bifeaza „Break with intersections with selected lines
and points”.
48. Se descrie planseul ca o saiba rigida selectand toate nodurile de pe un
nivel, pornind cu click stanga in afara planului stanga jos si cuprinzand tot
planul pana undeva in afara planului dreapta sus:
49. Din butonul de pe bara de jos MENIU se selecteaza icoana
DIAPHRAGMS si diafragma orizontala D1
50. Se definesc cazurile de incarcare in MENIU/DEFINE/STATIC LOAD
CASES. De exemplu DEAD=PERMANENTE, LIVE=UTILE, X=seism
pe directie x si Y=seism pe directie y.
Se dechide o noua fereastra:
Se observa ca pentru DEAD Self Weight Multiplier este predefinit cu valoare 1,
pentru a tine seama de incarcarile din greutati proprii.
Incarcarile seismice (si celelalte incarcari) se introduc folosind „Add New
Load”:
Pentru introducerea coeficientilor seismici de baza si a … se selecteaza fiecare
caz separat (X si Y) si se da click pe „Modify Lateral Load”. De exemplu pentru
Cb=0.2. Pentru X:
Respectiv pentru Y:
51. Se introduc incarcarile gravitationale pe ochiurile de placa, calculate
anterior. Trebuie avut in vedere ca ne intereseaza incarcarile de tip
permanent grupate (tinand seama ca greutatile proprii ale elementelor se
calculeaza automat), utile, zapada etc. De exemplu sa presupunem
permanentele egale cu 0.15 tf/mp si utila de 0.3 tf/mp. Se selecteaza
fiecare ochi de placa introdus in mod corespunzator, si se introduc
incarcarile in mod distinct sau daca incarcarile permanente/utile sunt
aceleasi pe toate panourile de placa se selecteaza toate panourile de placa.
De preferat incarcarile se introduc cu valori normate urmand ca la
combinarea incarcarilor sa se tina seama de coeficienti.
Din bara de icoane de jos a meniului se alege „Asign Uniform Load”
Din bara de icoane de jos a meniului se alege „Asign Uniform Load”
Se deschide o noua fereastra in care selectam tipul de incarcare
DEAD=PERMANENTE respectiv LIVE/UTILA sau alte tipuri introduse
anterior.
Se introduce valoarea incarcarii (se va tine seama de unitatile de masura alese)
Operatiunea se repeta pentru fiecare tip de incarcare.
52. Se introduc gruparile (combinatiile) de incarcari accesand
MENIU/DEFINE/LOAD COMBINATIONS
Se continua cu Add New Load:
Sa spunem mai intai Gravitational in Gruparea Fundamentala (GF):
Apoi Gravitational in Gruparea Speciala (GS):
Gruparea speciala cu Seism pe directie X pozitiv (XP):
Gruparea speciala cu Seism pe directie X negativ (XN):
Gruparea speciala cu Seism pe directie Y pozitiv (YP):
Gruparea speciala cu Seism pe directie Y negativ (YN):
Avand in vedere ca in cazul structurilor cu pereti din zidarie, zonele active la
intindere/compresiune sunt diferite intr-un sens si in celalalt pentru fiecare
directie principala, in final modelul pe care il alcatuim va fi copiat cu 4 nume
diferite si infasuratoarele de eforturi se dau in mod corespunzator.
De exemplu pentru modelul in care seismul actioneaza pe directia X pozitiv.
Se va selecta Load Combination Type – ENVE.
In final cazurile de combinatii fiind de exemplu:
53. Se vor defini masele de nivel intrand in MENIU/DEFINE/MASS
SOURCE.
Se alege „From Self and Specified Mass and Loads” introducand DEAD cu
coeficient 1 si LIVE cu 0.4. Se va tine seama si de alte tipuri de incarcari daca
exista.
54. Toat ceea ce am introdus ca date pana acum se refera la un singur nivel.
Pentru descrierea celorlalte niveluri, presupunand ca sunt identice (in caz
contrar ulterior se vor modifica local datele corespunzatoare) se va selecta
intr-o vedere spatiala (3D) intregul nivel cu [CTRL]+[A] (selectare
completa). Din MENIU/EDIT/REPLICATE se selecteaza STORY si in
cazul nostru STORY1.
Se va copia automat tot ceea ce s-a declarat la nivelul initial la toate celelalte
niveluri (in cazul nostru la Story1).
55. Se va acorda atentie la declararea modului de rezemare la baza – care
trebuie sa fie INCASTRARE. Programul nu considera automat incastrare,
asa ca trebuie sa mergem la planul de baza, sa selectam toate nodurile de
la baza (asa cum am procedat si cu alte ocazii) respectiv sa selectam
icoana „Asign Restraints” de pe bara de jos a meniului. Se va deschide o
noua fereastra in care o sa bifam toate restrangerile posibile.
56. Modelul final o sa fie astfel cu incastrari la baza.
57. In pasul urmator se vor imparti montantii peretilor structurali in elemente
finite. Numarul si dimensiunea acestora se va stabili astfel incat sa se
poata declara cu usurinta zonele active comprimate sau intinse. Pentru
cladiri cu regim mic si mediu de inaltime se pot accepta elemente finite cu
dimensiunile de cca 30x30 cm.
58. Se urmaresc axele „valide”corespunzatoare elevatiilor reale. De exemplu se va incepe cu
prima axa longitudinala, care in acest caz se observa ca este 100.
59. Se selecteaza elevatia corespunzatoare – 100.
60. Aceasta este elevatia 100.
61. Daca in plan se pot masura dimensiunile, in elevatie acest lucru nu se poate face in mod
direct. Se poate insa selecta „Draw Line”din bara de meniu stanga. Fara a alege un anume tip
de sectiune.
62. Se pozitioneaza in coltul din stanga al montantului/spaletelui cu click stanga si se deplaseaza
apoi catre capatul din dreapta, fara a da click.
63. Se observa ca pe elementul de tip FRAME apare scrisa lungimea (inaltimea sectiunii
transversale) montantului/spaletelui, in unitatea de masura aflata in coltul din dreapta jos. In
acest caz, aceasta este de 70.50 cm. Pentru a nu ramane declarat elementul de tip frame se
apasa tasta Escape. Daca alegem modulul de impartire in elemente finite de circa 30x30 cm,
constatam ca dimensiunea montantului/spaletelui nu se imparte exact. Cum elementele
finite nu trebuies sa fie absolut egale, putem accepta ca pe orizontala sa impartim acel
montant fie in 2 elemente finite (fiecare de 35.25 cm – caz ales si de noi) fie in 3 elemente
finite (fiecare de 23.5 cm). Pe inaltime avand o dimensiune de 300 cm (3m) o sa impartim
montantul/spaletul in 10 elemente finite de 30 cm. O sa pastram aceasta impartire pe
inaltime pentru toti montantii/spaletii, de la toate nivelurile.
64. Selectam montantii/spaletii cu dimensiuni aproximativ egale
65. Din EDIT selectam Mesh Areas.
66. La Mesh Quads/Triangles declaram in prima casuta 2 elemente finite (la pereti intotdeauna
prima casuta se refera la impartirea in elemente finite pe orizontala iar a doua casuta in
elemente finite pe verticala) iar in a doua casuta declaram 10 elemente finite. Se da click pe
OK. ATENTIE – In cazul in care peretii sau placile de planseu se impart in elemente finite si
pe parcurs se salveaza operatia, nu se mai poate reveni cu mare usurinta la elementul
initial neimpartit in elemente finite! (spre deosebire de FRAME-uri unde se poate folosi JOIN
si apoi divide din nou)
67. Primul montant/spalete este impartit deja in elementele finite alese.
68. Operatiunea se repeta pentru fiecare dintre montantii/spaletii existenti in elevatie.
69. In acest moment toti montantii/spaletii din prima elevatie au fost impartiti in elemente finite
corespunzatoare. Se continua operatiunea pentru fiecare elevatie. De aceea se revine de
fiecare data in plan, pentru a observa numarul elevatiei pentru care dorim sa facem
impartirea in elemente finite, se selecteaza elevatia respectiva si se repeta modul de lucru
descris anterior.
70. In acest moment toti montantii/spaletii din toate elevatiile cladirii sunt impartiti in elemente
finite.
71. Deoarece toti montantii/spaletii au fost impartiti in elemente finite atat pe orizontala cat si
pe verticala, trebuie sa impartim centurile si stalpisorii astfel incat elementele finite de tip
FRAME sa conclucreze cu elementele finite de suprafata SHELL cu care s-au descris
montantii/spaletii. In acest scop se selecteaza intregul model.
72. Din EDIT se selecteaza Divide Lines
73. Se bifeaza a doua optiune.
74. In acest moment toate elementele de tip FRAME (stalpisori si centuri) sunt impartite in
elemente finite corespunzatoare nodurilor elementelor finite, existente la montanti/spaleti.
75. Urmeaza sa declaram zonele de parapeti si rigle de cuplare.
76. Se selecteaza Draw Rectangular Areas din bara de instrumente stanga.
77. Automat proprietatea aleasa este prima. Sa presupunem mai departe ca am uita sa selectam
grosimea de perete de 50 si am lasa-o pe cea de 25.
78. Incepem declararea parapetilor si riglelor de cuplare, in ordinea in care dorim.
79. In acest moment, in elevatia 100, am declarat deja pozitiile de parapeti si rigle de cuplare.
Urmeaza ca sa le impartim in elemente finite, in concordanta cu elementele finite existente
la montanti si centuri.
80. Se selecteaza toata elevatia 100
81. Se selecteaza EDIT, Mesh Areas.
82. Se bifeaza ultimele doua optiuni si se da click pe OK.
83. In acest moment inclusiv parapetii si riglele de cuplare sunt impartite in acelasi numar de
elemente finite cu montatii/centurile.
84. Se continua aceasta operatiune la toate elevatiile existente.
85. Revenind la faptul ca initial am gresit si nu am selectat in mod corect o grosime de perete de
50 de cm pentru riglele de cuplare si parapetii unora dintre elevatii, ne intoarcem la acele
elevatii, alegem proprietatea corecta si selectam numai acele elemente finite la care
grosimile sunt date gresit.
86. Se observa acum ca toate elementele finite ale peretelui structural au grosime de 50 cm.
87. Se continua operatiunea de declarare a tuturor elementelor de tip parapet si rigle de cuplare.
La usi exista numai rigle de cuplare.
88. In acest moment in model sunt declarate toate elementele de tip parapet si rigla de cuplare.
89. Deoarece impartirea montantilor/spaletilor in elemente finite a modificat schema statica la
baza modelului, ne intoarcem la zona de baza, pentru a declara peste tot incastrari.
90. Se salveaza modelul „martor” – pe care il pastram ca atare.
91. Se salveaza modelul cu 5 (6) nume diferite. Un model pentru deplasari (pot sa existe chiar
doua modele – unul pentru SLS si altul pentru SLU) si cate un model pentru fiecare directie si
sens al aciunii seismice (longitudinal stanga dreapta, longitudinal dreapta stanga, transversal
stanga dreapta si transversal dreapta stanga).
92. Sa presupunem ca incepem cu modelul (modelele) pentru deplasari. Asadar deschidem
modelul salvat cu numele corespunzator „deplasari”
93. Introducem un material de tip beton, nou, care se foloseste in stalpisori, la care modificam
modulul de elasticitate la jumatate fata de cel real.
94. Modificam modulul de elasticitate al zidariei, in functie de starea limita – la 800fk sau 500fk,
in concordanta cu CR6. In cazul nostru am considerat 500fk.
95. Stalpisorilor le corectam tipul de material de tip beton, cu cel nou introdus anterior.
96. Salvam modelul.
97. Rulam modelul.
98. Programul a terminat rularea modelului.
99. Din DISPLAY selectam Show Story Response Plot, avand grija la unitatile de masura aflate in
coltul din dreapta jos.
100. Selectam CAZUL de incarcare seismica (X sau Y) respectiv Maximum Story Drifts
101. Cu cursorul putem sa urmarim valoarea la nivelul 1 – de exemplu 0.0003726 ceea ce
inseamna 0.3726‰.
102. Cu cursorul putem sa urmarim valoarea la nivelul 2 – de exemplu 0.0004081 ceea ce
inseamna 0.4081‰.
103. Acelasi lucru pentru cealalta directie (Y) valoarea la nivelul 2 – de exemplu 0.0003998
ceea ce inseamna 0.3998‰.
104. Acelasi lucru pentru cealalta directie (Y) valoarea la nivelul 1 – de exemplu 0.0003486
ceea ce inseamna 0.3486‰.
105. Acestea sunt rotiri relative de nivel, care trebuiesc modificate, deoarece sunt
calculate pentru fortele seismice definite initial. Valorile obtinute la cele doua niveluri, in SLS,
trebuiesc inmultite cu factorul de comportare q si cu un coeficient egal cu 0.50 pentru clasa a
III-a de importanta. In cazul nostru, presupunand q=3.125 factorul cu care trebuie sa
multiplicam valorile obtinute este 3.125x0.50=1.5625. Pentru SLU se va urmari de asemenea
prevederile P100-06. In cazul SLS prezentat obtinem urmatoarele rotiri relative de nivel:
Nivelul Rotire seism X din
ETABS (‰)
Rotire seism Y din
ETABS (‰)
Rotire SLS seism X
(‰)
Rotire SLS seism Y
(‰)
2 0.4081 0.3998 0.64 0.63
1 0.3726 0.3486 0.58 0.54
Se remarca rotiri relative de nivel mai mici fata de rotirile relative de nivel admisibile (sa acceptam de
exemplu o rotire admisibila de 1.5 ‰ in SLS respectiv 2.5 ‰ in SLU).
106. Se pot de asemenea vizualiza diagramele de forte taietoare pe intregul sistem
structural, pentru ambele directii principale.
107. Se pot de asemenea vizualiza diagramele de momente de rasturnare pe intregul
sistem structural, pentru ambele directii principale.
108. Se pot de asemenea vizualiza diagramele de deplasari absolute de nivel pe intregul
sistem structural, pentru ambele directii principale.
109. Putem sa vizualizam modurile proprii de vibratii pentru a determina directiile pe care
apar.
110. Se observa, de exemplu, privind la factorii de participare masica, ca modul 1 din
ETABS este modul fundamental de vibratie pe directie X, modul 2 din ETABS este modul
fundamental de vibratie pe directie Y (asta inseamna ca exista o mica diferenta de rigiditate
intre cele doua directii principale de vibratie, in sensul ca pe transversal cladirea este putin
mai rigida si de aceea si deformatiile sunt usor mai mici pe aceasta directie) respectiv modul
3 din ETABS este modul fundamental de torsiune.
111. Se deschi pe rand fiecare dintre modelele de calcul pentru eforturi. O sa prezentam
numai unul dintre ele – directie longitudinala stanga dreapta, toate operatiile repetandu-se
similar pentru celelalte 3 modele de calcul structural.
112. Pentru a usura lucrul se ascund obiectele de tip Floor Area si Beams, prezentate in
vedere. Se pastreaza numai Walls si Columns.
113. Daca cladirea este uniforma pe verticala se selecteaza intr-una dintre vederile in plan
din coltul din dreapta jos „All Stories”.
114. In functie de calculele efectuate anterior, privind zonele active la
intindere/compresiune, se vor stabili numele montantilor si se vor declara ca atare.
115. Din bara de instrumente de pe randul 3 selectam Assign Pier Label. Se selecteaza
elementele finite care formeaza montantul 1
116. Acestora li se atribuie PIER-ul numarul 1 (presupunand ca i-am denumit de la 1 la
n…).
117. Se observa ca elementele componente ale montantului 1 au fost deja notate. Trebuie
sa-i atribuim stalpisorului/stalpisorilor care fac parte din montant acelasi nume de PIER.
118. Pentru aceasta se intra in Assign/Frame Line/Pier Label si se selecteaza numele dorit
de PIER.
119. Se observa ca stalpisorului i-a fost atribuit acelasi nume de PIER ca si elementelor de
tip Shell ale montantului. Operatiunile se repeta pentru toti montantii care lucreaza pe
directia longitudinala in sensul de actiune seismica stanga-dreapta. Similar se procedeaza si
pentru celelalte directii/sensuri.
120. In acest moment se pot observa toti montantii – ca elemente de tip perete…
121. De asemenea toti stalpisorii care apartin montantilor corespunzatori…
122. O vedere generala cu numele montantilor din acest model.
123. Se salveaza modelul.
124. Se porneste rularea modelului in ETABS.
125. Dupa rulare, se selecteaza unitatile de masura dorite, din dreapta jos.
126. Se acceseaza Display/Show Tables…
127. Se bifeaza ceea ce ne intereseaza. De exemplu modurile proprii de vibratie si
eforturile in pereti
128. Pentru pereti se selecteaza gruparile de incarcari pentru care dorim eforturile.
129. La modurile proprii se observa de asemenea distributia prezentata anterior, la
deplasari.
130. Se selecteaza Pier Forces pentru a obtine tabelul cu eforturi.
131. Tabelul cu eforturi in elementele de tip montanti/spaleti notate cu PIER
132. Tabelul se poate copia si…
133. … importa in Excel
134. Eforturile copiate in Excel…
135. Eforturile se pot sorta in functie de cazul de incarcare (de exemplu).
136. In Excel avem tabelul cu eforturi, selectate in ordinea dorita. Mai departe se pot face
verificarile de rezistenta.
137. Se repeta operatiunea pentru fiecare model.
138. Diagrame de momente incovoietoare
139. Diagrame de forte taietoare
140. Diagrame de forte axiale