Moartea unui slujba (Cehov)ș

Într-o seară neobi nuit de frumoasă, Ivan Dmitrici Cerveakov, un slujba neobi nuitș ș ș de con tiincios, edea în rândul al doilea de fotolii i urmărea cu binoclul “ș ș ș Clopotele din Corneville”. Privea i se sim ea în culmea fericirii. ș țCând, deodată, fa a i se schimonosi, ochii îi ie iră din orbite, răsuflarea i se tăie... luă ț șbinoclul de la ochi, se aplecă i... hap-c-i-u!!! strănută. Nicăieri nu este oprit să șstrănu i. Oricine strănută. Cerveakov nu se tulbură a adar defel; î i terse lini tit ț ș ș ș șnasul cu batista i privi în jur, ca să vadă dacă nu cumva supărase pe cineva cu șstrănutul său. i deodată se tulbură cu adevărat: bătrânelul care edea în fa a lui, în Ș ș țprimul rând de fotolii, î i tergea grijuliu chelia i ceafa, mormăind ceva. Cerveakov ș ș șî i dădu seama că bătrânelul nu era altul decât consilierul de stat Brizjalov, de la șMinisterul Comunica iilor.ț“L-am stropit! Nu este eful meu direct, totu i faptul este neplăcut. Trebuie să-mi ș șcer iertare.” Î i drese glasul, se aplecă înainte i opti la urechea consilierului:ș ș ș

- Ierta i-mă, Excelen ă, v-am stropit... n-am făcut-o dinadins.ț ț- Nu-i nimic, nu-i nimic. (rece)- Vă rog să mă ierta i. Vede i... ce să fac, n-am vrut... ț ț- Lini te te-te, domnule! Lasă-mă te rog să ascult!ș ș

Cerveakov se fâstici, zâmbi nătâng i începu să se uite din nou la cele ce se petreceauș pe scenă, dar începuse să-l roadă nelini tea. În timpul pauzei îi dădu târcoale lui șBrizjalov, se apropie de el i bolborosi:ș

- V-am stropit, Excelen ă... ierta i-mă... Zău că n-am vrut.ț ț- Slăbe te-mă, domnule!... Am i uitat i dumneata tot de asta vii să-mi ș ș ș

vorbe ti.ș“Spune că a uitat i-i citesc perfidia în ochi. Ar trebui să-i explic că este o lege a șnaturii. Altfel, e în stare să- i închipuie că l-am scuipat într-adins.ș ”A doua zi, Cerveakov î i îmbrăcă uniforma i se înfă i ă la Brizjalov ca să se explice.ș ș ț ș

- Dacă vă mai aduce i aminte, Excelen ă, începu acesta, aseară la “ț ț Arcadia” am strănutat i... v-am stropit, fără să vreau... Vă rog să mă ier...ș

- Fleacuri! Se poate să faci atâta caz?!“Nu vrea să vorbească cu mine, î i spuse Cerveakov, pălind. Înseamnă că e tare șsupărat. Trebuie să-i explic...”Când consilierul se îndreptă spre locuin a sa, Cerveakov se luă după el i bolborosi:ț ș

- Excelen ă! Dacă îndrăznesc s-o tulbur pe Excelen a – Voastră, este tocmai ț țdintr-un sentiment de căin ă, pute i fi sigur! N-am făcut-o dinadins, cred că ț țvă da i i dvs. seama!ț ș

Consilierul se uită la el cu un aer chinuit i dădu din mână a lehamite.ș- Domnule, am impresia că dumitale î i arde de glumă! Spuse el i se făcu ț ș

nevăzut în îndărătul u ii. ș“Care glumă? î i spuse Cerveakov. Unde vede el glumă? Dacă-i a a, n-am să-i mai cerș ș iertare! Dracu să-l ia de încrezut. Am să-i scriu o scrisoare, dar de venit nu mai vin pe la el nici mort!”Nu-i scrise însă consilierului nicio scrisoare, fiindcă de i î i stoarse creierii, nu ș șizbuti cu niciun chip să a tearnă pe hârtie ceea ce ar fi vrut să spuie.ș

A doua zi se văzu deci nevoit să se ducă din nou în persoană la consilier, să-i explice totul.

- Nu pentru a-mi îngădui o glumă, cum a i binevoit a spune, am venit ieri să țtulbur lini tea excelen ei-voastre, începu el să bolborosească, văzând ș țprivirea nedumerită a consilierului. Voiam numai să-mi cer iertare pentru faptul că v-am stropit când am strănutat. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut să glumesc. Cum a îndrăzni să glumesc? Dacă am glumi, ar însemna că nu avemș niciu sentiment de respect fa ă de persoanele cu vază...ț

- Ie i afară!!! Zbieră deodată consilierul, făcându-se stacojiu i începând să ș ștremure din tot trupul.

- Cum? întrebă Cerveakov în oaptă, aproape le inat de spaimă.ș ș- Ie i afară!!! Urlă din nou consilierul, bătând din picior.ș

Cerveakov sim i că în măruntaiele lui plesne te ceva. Fără să mai vadă i să mai ț ș șaudă nimic, se trase îndărăt spre u ă, coborî năucit în stradă i o porni pe jos, abia ș șputând să- i mai mi te picioarele.ș șAjuns în ne tire acasă, se întinse pe divan fără să- i scoată uniforma i... muri.ș ș ș