“Moara cu noroc” de Ioan Slavici

- „Moara cu noroc” reprezinta prima nuvela realist-psihologica din literatura romana. Aceasta isi face aparitia in volumul „Novele din popor”, publicat in anul 1881.

- Realismul este un curent literar specific celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, ce apare ca reactie la romantism si isi propune sa surprinda realitatea cotidiana in aspectele ei tipice si sa identifice legatura dintre individ si mediul social. Realismul are ca principale trasaturi reflectarea fidela a realitatii, rigoarea observatiilor, obiectivitatea, analiza psihologica, prezenta tipologiilor umane, determinarea sociala a personajelor si stilul sobru si impersonal.

- Nuvela psihologică este o specie literara a genului epic in proza care urmareste un singur plan narativ cu accent pe analiza starilor sufletesti ale personajelor. Trasaturile acestei specii sunt: importanta acordata trairilor interioare, transformarea personajelor pe parcursul textului, dublarea conflictului exterior de unul interior si modificarea radicala a relatiilor dintre personaje.

- „Moara cu noroc” are ca tema procesul de dezumanizare rezultat din dorinta de imbogatire si consecintele acestei obsesii.

- La nivel structural, nuvela este formata din 17 capitole iar subiectul respecta rigorile clasice ale naratiunii, plasand in centru un personaj a carui evolutie va fi urmarita pe tot parcursul actiunii. Desi atinge aproape dimensiunile unui roman, opera isi pastreaza statul de nuvela prin actiunea liniara, existenta unui singur plan narativ, conflicul concentrat si prin numarul mic de personaje implicate.

- Titlul prezinta locul desfasurarii actiunii si este unul ironic, Moara cu noroc parand sa aduca pe parcursul nuvelei numai ghinion. Acest contrast intre aparenta si esenta are rolul de a anticipa actiunea nuvelei. Moara reprezinta, de asemenea, un simbol al macinarii sufletesti.

- Realismul in aceasta opera se reflecta, in primul rand, prin stilul sobru, obiectiv, folosirea sensului propriu al cuvintelor. In al doilea rand, spatiul si timpul sunt bine determinate, oferind verosimilitate evenimentelor : actiunea se petrece in Ardeal, in zona Ineului, la sfarsitul secolului al 19lea, iar durata este determinata de doua repere religioase: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti. In al treilea rand, perspectiva narativa este obiectiva, naratorul este omniscient, omniprezent si extradiegetic(stie mai mult decat personajele sale). In ultimul rand, pe parcursul nuvelei se pot identifica secvente care anticipeaza actiunea.

- Cea mai importanta secventa de acest tip este incipitul, in care se prezinta vorbele mamei Anei, care prevesteste destramarea familiei lui Ghita : „Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Batrana este un personaj de tip „raisonneur”, ea prezentand in mod indirect ideile si valorile morale pe care autorul vrea sa le puna in evidenta. Ea este simbolul omului cu experienta de viata, intervenind in momente esentiale si tragand anumite concluzii asemanatoare celor care apar in tragediile antice.

- Nuvela imbina aceste elemente realiste cu anumite elemente caracteristice clasicismului, precum simetria dintre inceputul si finalul operei, ambele parti continand vorbele batranei, sau precum valorile morale prezentate (punerea familiei deasupra banului, pastrarea echilibrului familial). Mai apar si anumite procedee romantice, si anume: - pedepsirea raului prin sanctionarea tuturor protagonistilor pe masura faptelor lor( Ghita, din cauza slabiciunii sale pentru bani si a folosirii sotiei sale pe post de momeala, este impuscat in spatele capului, Lica, om corupt si rau inca de la inceputul nuvelei, se sinucide ca sa nu fie prins de Pintea, Ana este omorata de Ghita din cauza infidelitatii etc.); - antiteza folosita in constructia personajelor (Ghita doreste sa ramana om onest, insa este cuprins de patima banului si devine acolitul samadaului; Lica, om crud si neiertator, da totusi dovada de duiosie si chiar de bunatate, atunci cand o ajuta pe Ana sa faca un bici pentru copilul sau)

- O caracteristica foarte importanta o reprezinta analiza psihologica, punandu-se accentul pe procesul de dezumanizare al personajelor. Acest proces are loc in mod gradat si este cauzat de dorinta de inavutire.

- Personajul central al operei este Ghita, care concentreaza in devenirea sa intreaga problematica a nuvelei. Personajul se abate de la norma morala anuntata la inceputul nuvelei si de aceea va evolua inevitabil spre un sfarsit tragic. Statutul initial ii confirma onestitatea caci este cizmar intr-un sat sarac dar se bucura de tihna colibei sale si de armonia caminului. Incalcand sfatul batranei, Ghita ia in arenda hanul de la Moara cu noroc cu intentia de a strange destui bani pentru a se intoarce in sat si a-si deschide atelier. Aparitia lui Lica Samadaul tulbura insa atat echilibrul sau interior cat si pe cel al familiei. Desi constient de pericol, Ghita nu poate rezista ispitei (“Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea bani gramada inaintea sa si i se impaienjenau parca ochii”). Procesul prefacerii sale launtrice este ireversibil iar conflictul exterior (cu Lica) este dublat de un acut conflict interior. Degradarea atrage dupa sine si remuscarea personajului care-i marturiseste Anei intr-un moment de sinceritate decaderea: „Iarta-ma, cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata Pamantului”. Odata cu sentimentul vinovatiei naratorul surprinde in constiinta lui Ghita si dorinta de razbunare. Ultima etapa a degradarii o reprezinta acceptul lui Ghita de a-si folosi sotia drept momeala pentru Lica. Intelegand ca a fost inselat el o ucide pe Ana si sfarseste apoi in chip tragic, astfel patima sa pentru bani fiind sanctionata in plan moral.

- Transformarea lui Ghita este observata atat de el insusi: „Ei! Ce sa-mi fac?(...)Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!”, cat si de Ana: „...Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa.”, iar din vorbele lui Lica pare sa reiasa acelasi lucru: „Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa.”

- In concluzie, nuvela „Moara cu noroc” reuseste sa ofere o viziune cat mai clara asupra vietii, axandu-se pe statulul social al personajelor si pe conflictele dintre acestea, insa contine si un caracter moralizator, opera devenind o pledoarie pentru intelepciune, cumpatare si respectarea legilor.