Moara cu noroc de Ioan Slavici

INTRODUCERE

Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicat n 1881, n volumul Novele din popor, este o nuvel psihologic prin tematic, prin

conflict interior, prin modaliti de caracterizare a personalui i de investigare psihologic.

Tema prezint efectele nefaste i dezumanizate ale dorinei de navuire, n contextul societii ardeleneti de la sfritul secolului al

XIX-lea.

n nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor . Fiind o nuvel psihologic, n Moara cu noroc de

Ioan Slavici, conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, iar n caracterizarea

personajelor se utilizeaza tehnici de investigaie psihologic: autoanaliza, monologul interior de factur tradiional i acela realizat

n stil indirect liber, scenele dialogate, nsoite de notaia gesticii, a mimicii i a tonului vocii.

2. Construcia subiectului nuvelei psihologice: conflict, relaii temporale i spaiale, aciune, intrig

Personajul principal, Ghi triete un puternic conflict interior, oscilnd ntre dorine puternice, dar contracditorii: dorina de a

rmne om cinstit, pe de o parte, i dorina de a se mbogii alturi de Lic, pe de alt parte. Conflictul interior se reflect n plan

exterior, prin confruntarea crciumarului Ghi i Lic Smdul.

Aciunea se desfoar pe parcursul unui an, ntre dou repere temporale cu semnificaie religioas: de la Sfntul Gheorghe pn la

Pate.

Alctuit din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat.

n expoziiune, Ghi, cizmar srac, dar onest, harnic i muncitor, hotrte s ia n arend crciuma de la Moara cu noroc, pentru a

ctiga rapid bani. Crciuma este aezat la rscuce de drumuri, izolat de restul lumii, nconjurat de pustieti ntunecoase. O vreme,

la Moara cu noroc afacerile i merg bine lui Ghi. ns apariia lui Lic Smdul, eful porcarilor i al turmelor de porci din

mprejurimi, la Moara cu noroc, constituie intriga i declaneaz n sufletul lui Ghi conflictul interior.

Desfuarea aciunii ilustreaz procesul nstrinrii crciumarului fa de familie, care dornic s fac avere, se ndeprteaz de Ana

i devine complicele lui Lic la diverse nelegiuiri: jefuirea arendaului, uciderea unei femei i a unui copil. Crciumarul se aliaz cu

jandarmul Pintea, fost ho de codru i tovar al lui Lic, pentru a-l da n vileag pe smdu.

Punctul culminant al nuvelei ilustreaz dezumanizarea lui Ghi. La srbtorile Patelui, Ghi i arunc soia n braele lui Lic,

lsnd-o singur la crcium, n timp ce el merge s-l anune pe jandarm c Lic are asupra lui banii furai. Dezgustat de laitatea

soului, Ana i se druiete lui Lic. Cnd se ntoarce i i d seama de acest lucru, Ghi o ucide pe Ana, fiind la ordinul lui ucis de

Lic.

Deznodmntul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lic mistuie crciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cdea

viu n minile lui Pintea, Lic se sinucide.

Singurele personaje care supravieuiesc sunt btrna i copiii, nuvela avnd astefl un final moralizator.

3. Construcia discursului narativ. Incipitul i finalul

Incipitul i finalul nuvelei se afl n raport de simetrie, deoarece nfieaz drumul care ajunge la Moara cu noroc, locul desfurrii

aciunii. Cuvintele rostite de btrn ncadreaz desfurarea propriu-zis a aciunii, avnd rol de comentariu moral: ''Omul s fie

mulumit cu srcia sa, cci, dac-i aa vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit''. Btrna este adepta pstrrii

tradiiei. n finalul nuvelei pune ntmplrile tragice pe seama destinului: ''Simeam eu c nu are s ias bine; dar aa le-a fost dat''.

4. Prezentarea personajului principal, prin raportare la dou situaii semnificative

Ghi este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul su ilustreaz consecinele nefaste ale setei de navuire.

Complexitatea i ''capacitatea de a ne surprinde n mod convingtor'' fac din Ghi un ''personaj rotund''.

La nceput, Ghi este un om energic, cu gustul riscului, cizmar srac, el hotrte luarea n arend a crciumii de la Moara cu

noroc, pentru c dorete bunstarea familiei sale i are capacitatea de a-i asuma responsabilitatea destinului celorlali.

Crciuma aduce profit, iar familia triete n bunstare i armonie. Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc, tulbur echilibrul

interior al crciumarului. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un real pericol pentru el i familia lui, Ghi nu se poate sustrage

de la tentaia mbogirii: ''se gndea la ctigul pe care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se

mpienjeneau parc ochii''. La nceput crede c i poate ine piept lui Lic, i i ia msuri de precauie: merge la Arad s-i cumpere

dou pistoale, i face rost de doi cini pe care i asumte mpotriva turmelor de porci i i angajeaz nc o slug, pe Mari.

Cnd Lic vine pe neateptate la crcium, Ghi i pune n aplicare planul de aprare. Dar dup cum cini se mblnzesc naintea

smdului, tot astfel crciumarul i deschide lada cu bani.

Lic l caracterizeaz n mod direct: ''Tu eti om Ghi, om cu mult ur n sufletul tu, i eti om cu minte: dac te-a avea tovar

pe tine, a rde i de dracul, i de mum-sa. M simt chiar eu mai vrednic cnd m tiu alturea cu un om ca tine''. Totui

smdului nu-i convine un om care s nu-i tie de fric i de aceea, treptat, distruge imaginea celorlali despre crciumar ca om

cinstit i onest.

Prin monologul interior sunt redate gndurile i frmntrile personajului: ''Ei! Ce s-mi fac? ... Aa m-a lsat Dumnezeu! ... Ce

s-mi fac daca e n mine ceva mai tare ca voina mea?'' Ghi are i momente de remucare, cnd i cere iertare soiei ''Iart-ma

Ano! i zise el. Iart-m cel puin tu, cci eu n-am s-mi iert ct voi tri pe faa pmntului. Ai avut tat om de frunte, ai neamuri

oameni de treab i ai ajuns s-i vezi brbatul naintea judectorilor.'' Dar se nstrineaz de ea, apoi o folosete n ncercarea de a-i

oferi probe jandarmului Pintea n ceea ce privete vinovia lui smdului.

NCHEIERE

Prin urmare, opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel psihologic deoarece are toate trsturile acestei specii

literare: analizeaz conflictul interior al personajului principal, urmrete procesul nstrinrii lui Ghi de familie i urmrete

degradarea moral a acestuia produs de ispita mbogirii.

Pdurea Spnzurailor- Liviu Rebreanu

Specia literara:

"Padurea spanzuratilor"; de Liviu Rebreanu, prezinta urmatoarele caracteristici:

- Este o lucrare in proza, de mare amploare;

- Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri;

- Conflictul este puternic si bine marcat;

- Personajele sunt complexe. "Padurea spanzuratilor" este un roman.

Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor" este "primul roman de introspectie din literatura romana" (Al. Sandulescu), autorul

reliefand gandurile si dramaticele trairi sufletesti ale lui Apostol Bologa. roman transilvanean, obligat sa lupte, in primul razboi

mondial, impotriva altor romani; "Padurea spanzuratilor" este un roman psihologic.

Dincolo de evocarea unei realitati (harazita romanilor de un destin istoric nefast), tenta umana si profundul tragism al romanului ar

putea fi explicate prin sursele de inspiratie: o fotografie adusa de pe front si care infatisa o padure de spanzurati, dar, mai ales,

executia prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (fratele autorului), care incercase sa dezerteze din armata aus-tro-ungara si sa treaca la

romani.

Tema romanului o constituie tragedia romanilor transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani (cei

din Regat).

Pe un plan mai profund, aceasta este tragedia omului prins in cercul unui destin istoric nefast.

Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de incercarea de a dezerta a lui

Bologa. Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a sapte spanzurati.

Mintea lui dilata realitatea multiplicand la nesfarsit numarul spanzuratilor, ca intr-un cosmar.

Structura romanului este simetrica. in sensul ca incepe si se incheie cu scena unei executii: in deschiderea actiunii, undeva, pe frontul

rusesc, intr-o seara cenusie de toamna, sublocotenentul ceh Svoboda este executat prin spanzurare, pentru ca incercase sa dezerteze la

inamic; in final, intr-o dimineata de primavara, pe frontul romanesc, locotenentul roman Apostol Bologa traieste acelasi destin, pentru

aceeasi vina. Cele doua morti se aseamana si prin lumina izbucnita din ochii condamnatilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau,

poate, a unui sir de oameni reprezentand "padurea spanzuratilor".

Liviu Rebreanu scrie acest roman avnd n vedere tragedia din familia sa: Emil, fratele scriitorului, ofier n armata austr-o ungar a

dezertat, a fost prins i executat. Pornind de la aceast ntmplare, Rebreanu prezint destinul lui Apostol Bologa.

Apostol Bologa provenea dintr-o familie de intelectuali ardeleni i a fost crescut pentru respectul pentru valorile morale i religioase.

Ajuns la vrsta marilor elanuri, preocupat de sensul fiinei, studiaz filozofia ntr-un colegiu din Budapesta dup ce i trise criza

mistic specific adolescenei: ca orice tnr, vrea s devin erou. El se nroleaz voluntar pe front n armata austro-ungar pentru a-i

dovedi logodnicei sale Marta c i el e capabil s rivalizeze cu ulanii maghiari, dup care aleasa inimii sale se ddea n vnt.

Pe frontul din Galiia el se acoper de bravur fiind decorat i avansat la gradul de locotenent i este cooptat la Curtea Marial. El

este un suflet curat, i respect calitatea de ofier i este ptruns de sentimentul onorii militare, de aceea particip la condamnarea la

moarte prin spnzurare a sublocotenentului ceh Svoboda. Dup execuie afl de la cpitanul Klapka motivele pentru care Svoboda

ncercase s dezerteze.

Din acest moment ncepe s aib mustrri de contiin. ncercarea de a gsii noi argumente i justificri i sporete nelinitea i

obsesia vinoviei devine chinuitoare. Afl c regimentul su va fi trimis pe frontul romnesc s lupte mpotriva frailor si romni, de

aceea se hotrte s dezerteze. Are loc o lupt, este rnit i este internat n spital.

n timpul concediului de Convalescen rupe logodna cu Marta. E ndrgostit de unguroaica Ilona, fiica groparului Vidor, n casa

cruia ncartiruit.

ntors la unitate este chemat din nou la curtea marial unde erau judecai nite rani romni, considerai spioni, fiindc se duceau s-

i munceasc pmntul peste liniile interzise convenional de armata austro-ungar. Bologa nu suport gndul de a fi complice la

condamnarea unor oameni nevinovai i hotrte s dezerteze. E prins, condamnat i spnzurat.

Analiza psihologic e realizat cu desvrit art, conturndu-se veridic trsturile i micrile sufleteti ale personajului.

Starea de incertitudine ce pune stpnire pe Bologa se accentueaz cu fiecare ncercare de a gsi noi argumente pentru a proba

vinovia lui Svoboda i implicit pentru justificarea hotrrilor sale. Contiina lui Bologa intr n derut din clipa cnd i d seama i

deduce din spusele lui Klapka c a condamnat un om nevinovat.

Expresivitatea stilistic e accentuat prin folosirea epitetelor i comparaiilor ce dau for i coloratur: sub cerul cenuiu de

toamn ca un clopot uria de sticl aburit spnzurtoarea nou i sfidtoare nfipt la marginea satului ntindea braul cu treangul

spre cmpia neagr nepat ici-colo de arbori armii. Comparaia ca un clopot uria de sticl i epitetele cenuiu, uria,

aburit, sfidtoare dau fragmentului o puternic not de obiectivitate.

Romanul este un protest mpotriva rzboiului, a alterrii spiritului uman, cci a ucide fr discernmnt, din dorina de a stpni, nu

nseamn altceva dect o form de abdicare de la entitatea uman.

Apostol Bologa i primete destinul mulumit pentru c vede n moarte o cale de mntuire mpcat cu sine i cu Dumnezeu. Eroul i

gsete identitatea naional i nelege sensul eroismului. Evoluia sa psihologic reflect un proces de maturizare: mai nti ncepe

s se ndoiasc de alegerea fcut, apoi se deteapt n el dragostea de ar.

Drama lui Apostol Bologa este declanat de criza psihologic, personajul apare ca subiect tritor i observator al propriilor stri de

contiin. Eroul i triete emoiile, sentimentele, incertitudinile i surescitrile. Pdurea Spnzurailor analizeaz drama

dezechilibrului i prbuirii sufleteti a unui om.

Bologa este un temperament robust, cu instincte puternice dar bine strunite, linitit ca apele unui lac adnc, neproblematic, dei din

fire excesiv de ovielnic. Este necesar de o ntmplare nefericit, de o catastrof care s activeze contradicii sufleteti nebnuite, s

dezvluie ntreaga complexitate a fiinei umane. Criza sufleteasc a lui Bologa a nceput de cnd a asistat la execuia unui camarad

care a dezertat. Nelinitea, agitaia lui Bologa izbucnesc din nevoia de certitudine c pedeapsa fusese cuvenit.

Analiza psihologic i introspecia reflect strile subiective ale personajului

Poemul LUCEAFARUL are ca punct de plecare un basm romnesc, "Fata n gradina de aur", cules de calatorul german Richard Kunisch, .n

"Luceafarul" este un poem filozofic, n care tema romantica a conditiei omului de geniu capata stralucire desavrsita. Problema

geniului este ilustrata de poet prin prisma filozofiei lui Schopenhauer, potrivit careia cunoasterea lumii este accesibila numai omului

superior, singurul capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, naltndu-se n sfera obiectivului. Spre

deosebire de el, omul obisnuit nu se poate nalta deasupra concretetii vietii, nu-si poate depasi conditia subiectiva. n poem, se fac

simtite si alte surse filozofice, ct si mituri autohtone si universale: la originea lumii se afla cerul si pamntul (Platon); filozofia

indiana,

mitul Zburatorului.

STRUCTURA POEMULUI: Poemul "Luceafarul" este dominat de existenta a doua planuri: unul universal-cosmic si altul uman-terestru. Alcatuind patru tablouri,

gndite ca entitati distincte.

Primul tablou din structura poeziei este o poveste fantastica de iubire intre Luceafar (geniu, fiinta superioara) si fata de imparat

(aflata la varsta cand poate fi tulburata de Zburator; dar si simbol al omului comun). Dragostea lor poate fi vazuta ca o atractie a

contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp ce Luceafarul doreste sa cunoasca concretul. Visul tinerei fete trebuie interpretat

drept criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste ce este rezolvata mitologic prin motivul Zburatorului. Cadrul desfasurarii

acestei idile este atat cosmic cat si teluric, in timp ce atmosfera este grava, solemna. Gesturile celor doi sunt protocolare pentru ca ei

apartin unor lumi total diferite.

Tabloul ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinind unor lumi diferite. Contemplind de la fereastra dinspre

mare a castelului Luceafarul de seara se indragosteste de o preafrumoasa fata de imparat. Fata la rindul ei este cuprinsa de acelasi

sentiment. In conceptia fetei Luceafarul este un spirit, pentru chemarea caruia trebuie o formula magica de descintec. Descifrind

alegoria, putem spune ca sensul ei este ca paminteanul aspira catre absolut.In timp ce spiritul aspira simte nevoia concretului. Pentru

a-l putea chema linga ea fata foloseste descintecul: "Cobori in jos Luceafar blind ..." .

Fiintele supranaturale au posibilitatea de a metamorfoza. Intocmai ca in basm, Luceafarul, la chemarea fetei se arunca in mare si

preschimbat intr-un tinar palid, cu parul de aur si ochi scinteietori, purtind un gulgiu vinat, incununat cu trestii apare in fata fetei ca un

inger, ca un zeu. O invita pe fata in palatele lui de pe fundul oceanului unde toata lumea s-o asculte pe ea. Metamorfoza Luceafarului

pune la contributie mituri cosmogonice, asfel la prima intrupare Luceafarul are parintii cerul si marea:"- Din sfera mea venii cu greu

Din nou o cheama pe fata n lumea lui, oferindu-i de data aceasta cosmosul, pe cerurile caruia ea va fi cea mai stralucitoare stea. Fata

l refuza si de aceasta data, desi frumusetea lui o impresioneaza puternic:

Ideea apartenentei geniului la nemurire este exprimata sugestiv, cu claritate n strofa urmatoare:

Fata nsa nu poate accede la lumea lui si nici nu-l poate .asa ca i cere sa devina el muritor, sa vina el n lumea e. Puterea de sacrificiu

a omului de geniu n numele mplinirii idealului absolut este ilustrata de intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renuntarea

la nemurire

Luceafarul pleaca spre Demiurg pentru a-i cere acestuia dezlegarea de nemurire, "S-a rupt din locul lui de sus/ Pierind mai multe

zile."

Tabloul al II-lea Acest tablou se desfasoara in plan terestru, in plan uman, este idila dintre Catalin si Catalina, idila care

simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre reprezentantii lumii inferioare. Avem aici o atmosfera

intima, familiara. Acum eroina nu mai este preafrumoasa fata de imparat, ea devine Catalina, ceea ce simbolizeaza faptul ca acum

este o fata ca oricare alta cu un nume comun, care se poate indragosti rapid de un baiat oarecare. Catalin este viclean copil de casa, un

paj din prejma imparatesei, baiat din flori dar indraznet cu ochii. Urmarind-o pa Catalina socoteste ca e momentul sa-si incerce

norocul si prinzind-o intr-un ungher ii serveste Catalinei o adevarata lectie de dragoste

Ideea compatibilitatii celor doua lumi este ilustrata foarte sugestiv, ntr-un limbaj popular, cai se poate de obisnuit: "". Superioritatea

Luceafarului este constientizata de Catalina, prin exprimarea propriei neputinte de a patrunde n lumea ideilor nalte a astrului.

Tabloul al III-lea este dominat de planul universal-cosmic, Luceafarul esle Hyperion (hyper eon- pe deasupra mergatorul), iar fata

este motivatia calatoriei, simbolul iubirii ideale.

Acest fragment liric ncepe cu un pastel cosmic, n care natura este fascinanta, Emineseu lasnd scurte referiri la ideea filozofica a

timpului si a spatiului universal, trimitnd totodata si la geneza Universului:

Calatoria lui Hyperion spre Demiurg simbolizeaza drumul cunoasterii si totodata motivatia meditatiei pe care Eminescu o face asupra

conditiei omului de geniu n raport cu oamenii obisnuiti, dar si cu idealul

spre care aspira acesta. Setea de cunoastere a omului de geniu ("o sete care-l soarbe") face ca Hyperion sa mearga la Demiurg pentru

a fi dezlegat de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, n numele careia este gata de orice sacrificiu:

Demiurgul i refuza lui Hyperion dorinta, prin exprimarea ideii ca omul este muritor, nu-si poate determina propriul destin si se

bazeaza numai pe noroc, n antiteza cu omul de geniu, capabil de a mplini idealuri nalte, care-l fac nemuritor, dar si nenteles de

societate:

Ideea dualitatii existentiale, aceea ca existenta umana este alcatuita din viata si moarte, este unul din argumentele Demiurgului n a-1

convinge pe Hyperion sa renunte la ideea de a deveni muritor:

In cadrul acestei parti demiurgul reprezinta absolutul. Ideea de materie universala, superior organizata. Hyperion este forma

individualizata a absolutului. Dorinta lui de a obtine dezlegarea de nemurire reprezinta dorinta de a obtine alta structura. Refuzul

demiurgului este imposibilitatea obiectiva de a mai cobora treptele de organizare a materiei universal

Tabloul al IV-lea Ne duce din nou n planul terestru dar si n cel universal cosmic.Hyperion devenit din nou Luceafar se ntoarce pe

cer si si revarsa din nou razele asupra Pamntului.n acest tablou avem un foarte frumos pastel terestru care contrasteaza cu pastelul

cosmic din partea a 3-a. Luceafarul descopera pe cararile din crnguri sub siruri lungi de tei doi tineri ndragostiti care sedeau singuri.

Fata l vede si l cheama sa-i lumineze norocul. Oamenii snt fiinte trecatoare. Ei au doar stele cu noroc n timp ce Luceafarul nu

cunoaste moarte. Mhnit de cele ce vede, Luceafarul nu mai cade din nalt la chemarea fetei ci se retrage n singuratatea lui constatnd

cu amaraciune:"Ce-ti pasa tie chip de lut /Daco-i fi eu sau altul?/Traind n cercul vostru strmt/ Norocul va petrece/Ci eu n lumea

mea ma simtNemuritor si rece".

Resemnarea n "lumea lui", nemuritor si rece, este resemnarea ideala la care tinde orice om superior cu constiinta ridicarii lui din

conditia umanului. Raspunsul final al Luceafarului este constatarea rece, obiectiva, a diferentelor fundamentale ntre doua lumi

antonimice: una traind starea pura a contemplatiei, cealalta starea instinctualitatii oarbe n cercul strmt al norocului, al sansei de a se

mplini sau a nesansei.

n structura poemului exista elemente care apartin celor trei genuri litarare: liric, epic si dramatic.

Lirismul provine din muzicalitatea formei, din trairile personajelor, dar si din prezenta unor specii apartinnd genului liric: pastelul

terestru si cosmic, meditatia si elegia.n ceea ce priveste genul dramatic, trebuie sa distingem ntre aspectul tehnic al termenului si cel

al continutului; ca tehnica dramatica, poemul este alcatuit din mai multe scene n care modalitatea esentiala de exprimare este dialogul

- din punctul de vedere al continutului, vorbim de framntarile dramatice ale personajelor ntre ceea ce sunt ele-n realitate si ceea ce

vor sa fie.

'Luceafarul' este o capodopera nu numai prin profunzimea ideilor ci si prin perfectiunea formei. Dintre particularitatile de stil ale

poeziei, se remarca, mai intai, limpezimea clasica. Aceasta a fost obtinuta prin inlaturarea podoabelor stilistice. Pentru a ajunge la

superlativul 'o prea frumoasa fata', Eminescu a eliminat epitetul 'luminoasa', apoi o serie de metafore: 'un canacas de fata', 'o dalie de

fata', 'un ghiocel de fata', 'un giuvaer de fata' etc. In plus, poetul a utilizat doar 89 de adjective, in majoritate de origine latina.

Ideile filozofice care strabat poemul sunt exprimate prin maxime, sentinte, precepte morale (in rostirea Demiurgului), ceea ce confera

versurilor valoare gnomica. Apoi puritatea stilului este obtinuta prin preponderenta termenilor de origine latina. Eminescu valorifica

mai ales fondul romanesc de cuvinte, si integreaza in text expresii populare, acceptand un numar mic de neologisme ('haos', 'ideal',

'palat', etc). Ca efect, limbajul e curat romanesc, inteligibil pentru toti, natural

Morala Luceafarului Eminescian nu este alta decat cea desprinsa din inegalabilul basm romanesc Tinerete fara batranete si viata fara

de moarte adica faptul ca omul asa cum este el creat este in incapabilitatea de a-si depasi conditia de muritor .

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alturi de

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga si Joc secund de Ion Barbu. Poezia este aezata in fruntea primului

volum arghezian , Cuvinte potrivite ( 1927)) si are rol de program literar.

Este o arta poetica,deoarece autorul i exprima propriile convingeri despre arta literara , despre menirea literaturii , despre rolul

artistului n societate.

Tema poeziei o reprezinta creaia literara n ipostaza de meteug , creaie lsata ca motenire unui fiu spiritual.Textul poetic este

conceput ca un monolog adresat de tata unui fui spiritual cruia ii este lsata drept unica motenire "cartea", metonimie care

desemneaz opera literara.Discursul liric avnd un caracter adresat , lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetica transmisa

in mod direct si prin mrcile subiectivitii: pronumele personale la persoana I si a II-a singular.

Titlul poeziei are o dubla accepie: una denotativa si alta conotativa. In sens propriu , cuvantul-titlu desemneaz un act juridic

ntocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce urmeaz a-i fi ndeplinite dupa moarte,iar in sensul conotativ ,

termenul desemneaza faptul ca creatia argheziana devine o motenire spirituala adresata urmasilor-cititori sau viitorilor truditori ai

condeiului.

Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri , nclcare regulilor prozodice fiind o particularitate a

modernismului. Discursul liric este organizat sub format unui monolog adresat/dialog imaginar intre tata si fiu, intre strabuni si

urmasi , intre rob si Domn . Metafora "carte" are un loc central in aceasta arta poetica , fiind un element de recurenta.Termenul

"Carte" semnifica faptul ca poezia este rezultatul trudei , "treapta", punct de legatura intre predecesori si urmasi, valoare spirituala-

"hrisovul cel dintai".

Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual , contine ideea mostenirii spirituale , "un nume adunat pe-o

carte". Metafora "seara razvratita" face trimitiere la trecutul zbuciumat al strmoilor , care se leaga de generaiile viitoare , prin

"carte", creaia poetica , treapta a prezentului. Enumeratia "rapi si gropi adanci", ca si versul urmator "suite de batranii mei pe

branci", sugereaza drumul dificil al cunoasterii si al acumularilor strabatut de inaintasi.

In strofa a doua, "cartea" , este numita "hrisovul vostru cel dintai" cartea de capatai a urmasilor: "Cartea"-"hrisov" are pentru

generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei , un document al existentei si al suferintei stramosilor.

"Sapa" unealta folosita pentru a lucra pamantul , devine "condei" , unealta de scris , iar "brazda" devine "calimara" . Poetul aplica

aceeai truda transformatoare prin care plugarii supuneau pamantul. Poetul este un nscocitor, care transforma "graiul lor cu-

ndemnuri pentru vite", in "cuvinte potrivite", metafora ce desemneaza poezia ca mestesug , ca truda si nu ca inspiratie divina.

In viziunea lui Arghezi prin arta , cuvintele se metamorfozeaza, pastrandu-si insa forta expresiva , idee exprimata prin oximoronul din

versurile:"Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulcea lui putere".

Poetul poate face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile , dar si sa stigmatizeze raul din jur avand functie moralizatoare.

In strofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea , revolta sociala sunt concentrate in poezie.

Arghezi introduce in literatura romana estetica uratului, concept pe care il preia de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi

, la randul lui, considera ca orice aspect al realitatii , indiferent ca este frumos sau urat , sublim sau grotesc , poate constitui material

poetic: "Din bube , mucegaiuri si noroi/Iscat-am frumuseti si preturi noi". Pentru Arghezi , poezia reprezinta si un mijloc de

razbunare a suferintei naintailor.

Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza , arta contemplativa "Domnita", "pierde" in favoarea mestesugului poetic .Poezia este atat

rezultatul inspiratiei , al harului divin "slova de foc " , cat si rezultatul mestesugului , al trudei poetice "slova faurita".

Conditia poetului este redata in versul "Robula scris-o ,Domnul o citeste" , artisul este un "rob" , un truditor al condeiului si se afla in

slujba cititorului "Domnul".La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cuvinte nepoetice , care dobandesc valente estetice ,

potrivite esteticii uratului. Ineditul limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri

surprinzatoare:arhaisme , neologisme , regionalisme , termeni religiosi,cuvinte si expresii populare.

La nivel stilistic asocierile semantice surprinzatoare ; inoirea metaforei , epitetul rar , oximoronul.

Opera literara testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine , in concepia lui Arghezi , un

nascocitor iar poezia presupune mestesugul , truda creatorului.. Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca

Arghezi introduce in literatura romana , prin aceasta creatie literara , estetica uratului , arta devenind un mijloc de reflectare a

complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.

O scrisoare pierduta I.L.Caragiale

Opera literara O scrisoare pierduta se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este jucata pe scena in 1884 si publicata in

1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o comedie de moravuri de tip clasic.

Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se imbina categoria estetica a comicului si dramaticului

cu un conflict puternic ce declanseaza situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit.

Comedia se clasifica in comedie de situatii (de intriga) cu intamplari derulate intr-un ritm alert, cu rasturnari bruste de situatie si cu

rezolvari neasteptate. A doua clasificare este comedia de moravuri prezinta, cu scop moralizator, defecte umane (morale) sau

moravuri sociale. A treia clasificare este comedia de caractere cu accent pe latura psihologica a personajelor, infatisand adesea

caractere (avarul, orgoliosul, naivul, etc.)

Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de contrastul/ nepotrivirea dintre aparenta si esenta, pretentii si

realitate, asteptari si rezultate.

Comicul se clasifica in mai multe tipuri/ forme de realizare a efectului comic. Comicul de situatie este creat prin rasturnarea

spectaculoasa de situatii, prin prezenta incurcaturilor, a confuziilor. Comicul de caractere schiteaza tipuri umane avarul, canalia,

familistul, care sunt vizibile prin patima ce-i stapaneste. Comicul de moravuri evoca modul de viata al unei epoci, tabieturile unor

familii, snobismul, incultura, aerele unor personaje care pretind apartenenta la o clasa superioara a societatii. Comicul de limbaj se

refera la modul de expunere al personajelor, tradandu-l incultura prin folosirea gresita a unor termeni, tautologia, ticurile verbale,

truismele, constructiile prolixe. Comicul de nume Farfuridi si Branzovenescu, cuplu caragialesc al carui nume are sugestii culinare.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta

de culise, avand ca instrument al santajului politic o scrisoare pierduta pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica

atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, aplificate prin repetarea intamplarii in alt

context, dar cu acelasi efect).

Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul secolului al 19-lea. Opera are un caracter de

generalitate prin tema, fapt evidentiat si de reperele spatio-temporale In capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Opera

cuprinde 4 acte in care conflictul dramatic se acumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte secundare acumulandu-se in cel

principal, scotandu-se astfel in evidenta aplificarea treptata a conflictului.

Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste aploarea timpului si a spatiului de

desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. adica la sfarsitul secolului al

19-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.

Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul al treilea in sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in

gradina lui Zaharia Trahanache.

Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu

Racnetul Carpatilor, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic

declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si

temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de machiaverlacul lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a

lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si

contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.

Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaaza conflictul secundar,

reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea

lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza mijloace de convingere

feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu

accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat

pentru colegiul al II-lea.

In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu,

in cadrul intrunirii electorale. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca

pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. Incercarea lui Catavencu

de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria

cu scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.

Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar la Zoe, iar Catavencu se supune

conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui

politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie

cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.

Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri

din literatura romana. Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta de caracter si un

repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase tipologice, dintre care

urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta: tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului

(Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu,

Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda,

Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda)