MOARA CU NOROC

MOARA CU NOROC

-CARACTERIZAREA LUI GHITA-In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc de Ioan Slavici conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al personajului principal, iar in caracterizarea personajului se utilizeaza tehnici de investigatie psihologica.

Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si ,, capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din Ghita un personaj ,,rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate, sub determinare sociala(carciumarul dornic de avere) la individualizare, sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana(valorile familiei) si de Lica(bogatia, atractia malefica a banilor) sau, in terminologie romantica, ingerul si demonul. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic.

Lica ramane egal cu sine, un ,,om rau si primejdios. In schimb, Ana sufera transformari interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine.

Personaj secundar, jandarmul Pintea urmareste pedepsirea lui Lica pe cai legale, motiv pentru care se asociaza cu Ghita.

Batrana si copiii, personaje episodice, supravietuiesc incendiului de la Moara cu noroc, fiind singurele fiinte inocente si morale.

Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele( caracterizare indirecta). De asemenea, realizeaza portrete sugestive(caracterizare directa): detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutul social(ex.:portretul Samadaului). Mijloacele de investigatie psihologica sunt: scenele dialogate, monologul interior de factura traditionala si acela realizat in stilul indirect liber, notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.Ghita traieste o drama psihologica, concretizata prin trei pierderi: increderea in sine, increderea celorlalti in el si increderea Anei in el. Consecintele nefaste ale setei de inavutire si procesul instrainarii de familie sunt magistral analizate de Slavici, autorul aducand in prim plan conflictul dintre fondul uman cinstit al lui Ghita si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica.

La inceput, Ghita este un cizmar muncitor si onest, capul familiei pe care incearca sa o conduca spre bunastare. Hotaraste luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc. Atat timp cat se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma aduce profit, iar familia traieste in armonie. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa stranga suficienti bani incat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor. Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste puterile.Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al lui Ghita. Desi isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, nu se poate sustrage influentei malefice a acestuia, mai ales ca tentatia imbogatirii, dar si a existentei in afara normelor etice sunt enorme: ,,se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii.

Cu toate acestea, Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi ia doi caini pe care-i asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza inca o sluga, pe Marti.

Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie. Gesturile, gandurile, faptele personajului tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta. Naratorul surprinde in mod direct transformarile personajului: Ghita devine ,,de tot ursuz, ,,se aprindea pentru orisice lucru de nimic, ,,nu mai zambea ca inainte. Devine violent fata de Ana, careia ,,ii lasa urme vinete pe brat si se poarta brutal chiar si cu cei mici.

La un moment dat, Ghita ajunge sa regrete faptul ca are familie si copii si ca nu poate sa-si asume total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului, realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea: ,,Ei! Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu!...Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare.

Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine las, fricos, subordonat in totalitate Samadaului. In plus, se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana (,,ii era parca n-a mai vazut-o de mult si parca era sa se desparta de dansa), aruncand-o in bratele Samadaului: ,,Joaca, muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete, ii spune Ghita Anei.

Ghita este caracterizat in mod direct de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita e om de nadejde si chiar ii spune acest lucru: ,,Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic ma stiu alaturea cu un om ca tine. Totusi, Samadaului nu ii convine un om pe care sa nu-l tina de frica si de aceea distruge treptat imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei si a unui copil. Este inchis si i se da drumul numai ,,pe chezasie. La proces jura stramb, devenind in felul acesta complicele lui Lica. Are totusi momente de sinceritate, de remuscare, cand cere iertare sotiei si copiilor: ,, Iarta-ma, Ano! ii zise el. Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului.. Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de toate. Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta pentru comportamentul sau. De rusinea lumii, de dragul sotiei si copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu noroc. Incepe sa colaboreze cu Pintea, dar nu este sincer in totalitate nici fata de acesta, oferindu-i probe in ceea ce priveste vinovatia lui Lica de-abia in momentul in care isi poate opri jumatate din sume.Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica, isi arunca sotia, drept momeala, in bratele Samadaului, la sarbatorile Pastelui. Spera pana in ultima clipa ca sotia va rezista influentei malefice a samadaului. Dezgustata insa de lasitatea lui Ghita, care se instrainase fata de ea si de intreaga familie, Ana i se daruieste lui Lica, intr-un gest de razbunare, considerand ca acesta e ,,om in timp ce Ghita ,,nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti. Magdalena Popescu afirma: ,,Sentimentul lui Ghita fata de Ana e unul impartit intre vanitate masculina si dragoste. De aceea, in momentul in care isi da seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide. La randul lui, este ucis de Raut, din ordinul lui Lica.

Ghita depaseste limita normala a unui om care aspira spre o fireasca satisfactie materiala si sociala. Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii Samadaului il determina sa ajunga pe ultima treapta a degradarii morale. Sfarsitul lui si al celor care-l inconjoara este in mod inevitabil tragic.

*RELATIA CU LICALica Samadaul exercita asupra celorlalte personaje din nuvela o fascinatie diabolica. Magdalena Popescu: ,,El reprezinta incarnarea unui principiu, singura personalizare directa si expresa din literatura lui Slavici a .

Lica isi impune inca de la inceput regulile si isi enunta pretentiile, in felul acesta autocaracterizandu-se:,, Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie.

Bun cunoscator de oameni, Lica stie cum sa utilizeze slabiciunile celorlalti, cum sa le transforme vulnerabilitatea intr-o arma favorabila pentru el. Astfel, se foloseste de patima lui Ghita pentru bani spre a-l atrage in afacerile lui necurate si apoi, pentru a-l dezarma in totalitate si pentru a-i anula personalitatea.

Ghita il caracterizeaza in mod direct, spunandu-i: ,,Tu nu esti om, Lica, ci deavol.

Lica are in el un fel de noblete salbatica, dar si o inteligenta malefica. Jocul dublu al lui Ghita ( de a trata cu Lica si de a face marturisiri lui Pintea) esueaza. Nu numai patima banilor il pierde pe Ghita, ci si lipsa de sinceritate, tactica jumatatilor de masura.

Legatura lui Ghita cu Lica este un fel depact cu diavolul.incercarea de a-l insela pe Lica (retinerea unei parti din banii schimbati) ii este fatala. Lica e un om fara scrupule, care doreste sa-l subordoneze pe Ghita, distrugand farama de umanitate din el (dragostea pentru Ana). Sacrificiul pe care-l face Ghita, lasand-o pe Ana la discretia poftelor Samadaului, este inutil si tardiv. Tocmai dragostea Anei (care nu voise sa-l lase singur de Pasti) declanseaza drama finala. Dorind sa ramana cinstit, in limitele legii, Ghita face compromisuri, iar Lica il manipuleaza psihologic si il ucide fara scrupule.

Samadaul marcheaza nefast destinul tuturor celor care intra in contact cu el. Astfel, il va aduce pe Ghita in situatia de a-si ucide sotia, Ghita va muri ucis de Raut tot din ordinul lui Lica, iar acesta din urma, dupa incendierea carciumii de la Moara cu noroc, isi va zdrobi capul intr-un copac, pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea. Sfarsitul personajului este pe masura faptelor sale.*Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela ,,Moara cu noroc, prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor obscure ale psihicului uman.