Moara cu noroc

Nuvela este specie a genului epic in proza cu o actiune ce se desfasoara pe un singur fir narativ, cu un conflict ce se desfasoara pe un singur fir narativ, cu un conflict concentrate, cu personaje putine, iar accentual se pune pe caracterizarea personajelor sin u pe actiune. Nuvela se caracterizeaza prin obiectivitate, naratiunea se face la persoana a treia, iar naratorul nu se implica afectiv in faptele relatate; titlul nuvelei este un motiv anticipativ si face trimitere la locul desfasurarii actiunii (moara cu noroc); evenimentele sunt fixate cu exactitate in spatiu sit imp, ceea ce da impresia de veridicitate; toate evenimentele se concentreaza in jurul personajului principal deoarece nuvela urmareste sa contureze profilul fizic si psihologic al acestuia.

Exista doua criterii de clasificare a nuvelei: dupa curentul literar in care a aparut (nuvela romantica, nuvela realista, nuvela naturalista) si dupa modalitatea de constructie a subiectului (nuvela istorica, nuveka psihologica, nuvela fantastica, nuvela filozofica)

Tema nuvelei reprezinta, pe de-o parte, nuvela prezinta modul in care relatiile capitaliste patrund de la oras la sat si influenta pe care banul o are asupra membrilor comunitatii rurale. Pe de alta parte, opera lui Slavici este una cu tendinta moralizatoare si prezinta efectele pe care dorinta de inavutire le are asupra personajului principal Ghita: dezumanizarea.

Modurile de expunere implinesc functii epice. Naratiunea prezinta cronologic evenimentele, descrierea contribuie la fixarea cu exactitate a timpului si spatiului in care se desfasoara evenimentele, are functie anticipativa, ceea ce inseamna ca prin descrierea locului in care este plasata moara cu noroc, prevesteste finalul tragic al personajelor. Dialogul are rol in dinamizarea actiunii, ofera concentrare epica si contribuie la caracterizarea personajelor subliniind relatiile dintre acestea, iar monologul transmite trairile interioare ale personajelor si devine o modalitate de investigare psihologica.

Moara cu noroc are un caracter psihologic deoareceurmareste efectele pe care dorinta de inavutire le are asupra personajului principal: dezumanizarea. Opera are si o tendinta moralizatoare.

Inceputul nuvelei aduce in prim plan vorbele batranei, soacra lui Ghita, care rosteste o teza morala pe tema fericirii. In spatele acestor vorbe se ascunde parca vocea autorului care ii ameninta pe cei care se vor abate de la acest cod de legi morale. Se intrezareste o simetrie intre inceputul si finalul nuvelei care se realizeaza prin descrierea drumului care, la inceput duce la moara cu noroc, pentru ca in final sa continuie doar pentru batrana si pentru cei doi copii. Tot structura circulara este atestata si de cele doua teze morale rostite de batrana: cea de la inceput pe tema fericirii, si cea de la final pe tema destinului.

Ghita este personajul principal al nuvelei, un personaj rotund surprins de Slavici in procesul de dezumanizare. La inceputul nuvelei el este multumit de conditia sa sociala, aspira firesc, ca tot omul spre bunatate. Este un meserias bun si harnic, om bland si cumsecade, trudit pentru fericirea familiei. Dupa mutarea la Moara cu noroc, Ghita se transforma, fiind mereu pe ganduri, ursuz se aprindea pentru orice lucru de nimic, si nu mai zambea ca inainte. La prima intalnire cu Lica, Ghita incearca sa fie autoritar si darz in fata lui, apoi accepta sa-i devina partas fiind coplesit de forta morala a acestuia. Din acest moment, Ghita incepe sa se mistuie pe sine, actiunile, gesturile si atitudinile sale tradeaza starea de nesiguranta si incertitudine, teama si

suspiciune. Asistam astfel la o confruntare permanenta intre fondul cinstit a lui Ghita si ispita imbogatirii. Suflet complex, este sfasiat de tendinte si trairi contradictorii. La un moment dat, vrea sa plece de la moara cu noroc, renunta si apoi revine la hotarare.

Lica Samadaul este personajul secundar al nuvelei, apare in calitate de oponent al protagonistului, amplificand conflictul fundamental al nuvelei. Este un personaj ,,plat” deoarece nu ne surprinde niciodata intr-un mod convingator. Slavici intuieste in Lica un simbol a fortei salbatice, scapata oricarui control si protejata de insasi comunitatea care o genereaza. Este un personaj imobil, ramas constant in manifestari si trairi.

Ana este personajul feminin al nuvelei care traieste intre fericire si regret, intre deceptie si speranta, intre ignoranta si griji. Ana este conturata direct ca o fiinta plapanda, fina, frumoasa, mereu preocupata de bunastarea familiei si atentia sotului. Se pare ca ,,Moara cu noroc” se transforma intr-un suprapersonaj care in cele din urma dicteaza finalul nuvelei.

Opera lui Slavici are un caracter popular atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. Scriitorul este un adevarat maestru in construirea dialogurilor si monologurilor interioare, prin care analizeaza reactiile, trairile si gandurile personajelor. Stilul lui Slavici are oralitate asemanatoare cu cea a lui Creanga dand impresia de a ,,spunere” a intamplarilor in fata unui auditoriu, mai ales ca si el intervine in naratiune fie prin exclamatii sau interogatii, fie prin proverbe si zicatori. Limbajul artistic esteoriginal prin vigoare, subiectivitate, spontaneitate si oralitate.