UNIVERSITATEA SPIRU HARET

ECONOMIE

Sinteza

Titular de curs: Prof.univ.dr. Daniela Pașnicu

Sinteza s-a elaborat pe baza manualelor:

1. Mecu, Constantin; Paşnicu, Daniela (coordonatori), Teorie economică 1: Microeconomie, Tipuri fundamentale de pieŃe, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2011.

2. Mecu, Constantin; Paşnicu, Daniela (coordonatori), Teorie economice 2: Macroeconomie, Mondoeconomie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucharest, 2014.

Lista Autorilor

- Prof.univ.dr. Mircea Coşea (cap.1) - Prof.univ.dr. Cornel Ionescu (cap. 14, 15)

- Prof.univ.dr. Constantin Mecu (cap.2)

- Prof.univ.dr. Daniela Paşnicu (cap. 3, 4, 19) - Prof.univ.dr. Gheorghe Zaman (cap. 21)

- Conf.univ.dr. Cristina Barna (cap. 7, 10)

- Conf.univ.dr. Mădălina Constantinescu (16)

- Conf.univ.dr. Eugen GhiorghiŃă (cap. 5, 11)

- Conf.univ. dr. Nedelea PărăluŃă (8, 13,18)

- Conf.univ.dr. Raluca Zorzoliu (cap. 9, 12)

- Lect. univ.dr Cătălin Ghinararu (cap. 20)

- Lect.univ.dr. Mariana Iatagan (cap. 6)

- Lect.univ.dr. Cristian UŃă (cap. 6, 17)

Structura cursului

Unitatea de învăŃare 1. Economia politică în sistemul ştiin Ńelor economice. Obiectul de studiu al economiei politice şi metoda în ştiin Ńa economică. Noua economie

Unitatea de învăŃare 2. Economia de piaŃă. Marfa, producŃia de mărfuri generalizată, banii şi agenŃii economici

Unitatea de învăŃare 3. PiaŃa. Cererea şi oferta Unitatea de învăŃare 4. Comportamentul consumatorului Unitatea de învăŃare 5. Teoria producătorului. Combinarea şi substituirea

factorilor de producŃie Unitatea de învăŃare 6. Randamentul factorilor de producŃie Costul de

producŃie şi rentabilitatea Unitatea de învăŃare 7. ConcurenŃa şi formarea preŃurilor Unitatea de învăŃare 8. PiaŃa muncii şi salariul Unitatea de învăŃare 9. PiaŃa monetară şi dobânda. Creditul şi băncile Unitatea de învăŃare 10. PiaŃa financiară. Bursele de mărfuri şi de valori Unitatea de învăŃare 11. PiaŃa valutară Unitatea de învăŃare 12. Resursele naturale şi renta. PreŃul pământului Unitatea de învăŃare 13. Profitul Unitatea de învăŃare 14. Creşterea și Dezvoltarea Economică

Unitatea de învăŃare 15 Modele privind creşterea macroeconomică Unitatea de învăŃare 16 Venitul Național, Consumul, Economiile și Investițiile Unitatea de învăŃare 17 FluctuaŃiile Activit ăŃii Economice Unitatea de învăŃare 18 Șomajul Unitatea de învăŃare 19 Infla ția Unitatea de învăŃare 20 Statul Şi Economia Unitatea de învăŃare 21 Eficiența Macroeconomică Bibliografie obligatorie

1. Mecu, Constantin; Daniela Paşnicu (coordonatori) Teorie economică 1- Microeconomie, Tipuri fundamentale de pieŃe, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2011 (şi în tehnologie ID-FR)

2. Constantin, Mecu; Daniela Paşnicu (coordonatori), Teorie economice 2: Macroeconomie, Mondoeconmie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucharest, 2014.

3. Note de curs și sinteza. Bibliografie facultativa

1. Galbraith K. James, „Despre inegalitate”, Editura publica, ISBN: 978-606-722-210-4, 2016 2.Keynes, John Maynard, „Teoria general a mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, Editura Publică, 2009 3. Lipsey, R.; Chrystal, A., Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999 4. Stiglitz Joseph, Carl Walsh, Economie, editura Economică, Bucureşti, 2005

Unitatea de învăŃare 1 ECONOMIA POLITIC Ă ÎN SISTEMUL ŞTIIN łELOR ECONOMICE. OBIECTUL DE STUDIU AL ECONOMIEI POLITICE ŞI METODA ÎN

ŞTIIN łA ECONOMIC Ă. NOUA ECONOMIE

EducaŃia şi cultura economică

Economia este ştiinŃa deciziilor ce au ca scop îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă. Studiul acestei ştiinŃe pare a fi atât de logic şi de necesar încât am putea trage concluzia că toŃi trebuie

să învăŃăm economie. Pentru un economist, mai ales atunci când este şi profesor, nimic nu ar putea fi mai plăcut şi mai

încurajator decât o astfel de concluzie. Ce bucurie ar putea fi mai mare pentru un profesor de economie decât să predea materia sa preferată cât mai mult şi la câŃi mai mulŃi!

Problema nu este însă aceasta sau, mai bine zis, nu mai este aceasta. Problema pe care o are azi un profesor de economie este aceea a selecŃiei pe care trebuie să o

facă în predarea economiei. A devenit important să se stabilească ce cunoştinŃe economice sunt necesare, ce este oportun şi obligatoriu de predat, ce trebuie subliniat şi ce trebuie doar amintit, ce poate fi prezentat ca regulă şi ce poate fi prezentat doar ca ipoteză

Obiectul de studiu al economiei

Încercarea de a defini obiectul de studiu al unei ştiinŃe are tendinŃa de a se baza pe întocmirea inventarului problemelor ce le abordează. Astfel, în cazul economiei, posibilul inventar de probleme ar cuprinde: producŃia, schimbul, consumul, moneda, şomajul, inflaŃia, creşterea economică etc. Economiştii au început să definească obiectul activităŃii lor prin domenii concrete de analiză. Părintele ştiinŃei economice moderne, Adam Smith, definea obiectul acestei ştiinŃe la 1776 în primul tratat de economie ca fiind acŃiunea de creare a bogăŃiei la nivel individual sau naŃional.

Secolul al XIX-lea, influenŃat de specificul unor mari mişcări sociale, aduce definirea marxistă a obiectului: evoluŃia raportului istoric dintre forŃele şi relaŃiile de producŃie în condiŃiile societăŃii împărŃite în clase cu interese economice antagonice şi definirea de sorginte liberală, conform căreia obiectul de studiu îl reprezintă: coordonarea iniŃiativei particulare, în exclusivitate, de către legile pieŃei.

În a doua jumătate a secolului XX, obiectul de studiu al ştiinŃei economice s-a extins considerabil. Este unanim acceptat faptul că nu se mai poate defini obiectul doar printr-un inventar de subiecte concrete deoarece s-a acreditat ideea că nu există fenomene sau procese exclusiv economice, că nu se poate extrage din realitate doar partea economică a fenomenului făcând abstracŃie de partea psihologică, socială, politică, culturală sau tradiŃională a acestuia. S-a ajuns la concluzia, de exemplu, că inflaŃia nu poate fi corect înŃeleasă doar prin regulile de funcŃionare a mecanismelor economice. Ea trebuie abordată şi din punct de vedere psihologic, politic şi social.

Aşa se face că, profesorul american Paul A. Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru economie, în ediŃia a XV-a a celebrei sale lucrări “Economics”, enumera opt noi definiŃii ale economiei, întâlnite în lucrări de referinŃă ale ultimilor douăzeci de ani. Astfel, se susŃine că ştiinŃa economică:

- studiază modul de formare a preŃului muncii, capitalului şi pământului, precum şi modul în care preŃurile respective sunt utilizate în procesul de alocare a resurselor;

- studiază comportamentul pieŃelor financiare şi analizează modul de alocare a resurselor materiale în economie;

- studiază consecinŃele reglementărilor guvernamentale asupra pieŃei; examinează distribuŃia veniturilor şi sugerează modalităŃi de ajutorare a persoanelor defavorizate;

- studiază fluctuaŃia volumului producŃiei şi a ratei şomajului, care determină apariŃia ciclurilor economice; contribuie la elaborarea politicii statului de stimulare a creşterii economice;

- analizează evoluŃia schimburilor comerciale internaŃionale; - studiază procesul creşterii economice a Ńărilor în curs de dezvoltare şi propune modalităŃi de

valorificare eficientă a resurselor acestora. Samuleson ajunge la concluzia că, în pofida diversităŃii de abordare, toate definiŃiile au un element

comun: Economia studiază modul în care societatea foloseşte resursele limitate de care dispune pentru a

produce bunuri ce le distribuie membrilor săi în scopul satisfacerii nevoilor pe care le au. Un alt economist celebru, de data aceasta reprezentant al francofoniei, Jacques Genereux ajunge la

concluzia că cea mai adaptată definire a ştiinŃei economice moderne ar fi: Economia studiază modul în care indivizii sau societatea utilizează resursele rare de care dispun,

la un moment dat, în vederea unei cât mai bune satisfaceri a nevoilor existente în acel moment. ŞtiinŃa economică se străduieşte să determine gradul de raritate a resurselor şi să găsească cea mai

eficientă modalitate de folosire a acestora atât la nivelul individului cât şi al societăŃii . Strădania de a căuta şi aplica noi şi noi modalităŃi de a îmbunătăŃi raportul dintre resurse limitate şi

nevoi în continuă creştere explică însăşi motivaŃia activităŃii umane şi se consideră că actul de conştientizare a acestei motivaŃii constituie cea mai importantă calitate a speciei umane, elementul central care deosebeşte omul de animal. Individul sau colectivităŃile de indivizi, oriunde şi oricând s-ar afla, în orice formă de organizare sau conducere, în orice situaŃie geo-naturală, socială sau politică, au ca scop determinant al acŃiunii lor satisfacerea nevoile diverse şi multiple pe care le implică viaŃa lor materială, socială şi spirituală, într-un mediu în care această satisfacere nu se realizează de la sine, datorită insuficienŃei resurselor. Comportamentul uman are astfel o predominantă economică deoarece, înainte de toate, comportamentul nostru este o expresie a eforturilor pe care le depunem pe tot parcursul vieŃii de a căuta şi utiliza mijloace de satisfacere cât mai bună a diverselor nevoi pe care le avem în funcŃie de vârstă, sex, educaŃie, cultură, statut social sau situaŃii conjuncturale plăcute sau neplăcute în care ne-am putea afla. Iată că, la fel ca burghezul gentilom al lui Moliere, care făcea proză fără să ştie, şi noi, fiecare dintre noi, facem economie fără să ştim, pe parcursul vieŃii noastre.

AcŃionăm economic pentru că ne organizăm viaŃa în aşa fel încât prin munca şi pregătirea noastră să obŃinem, cooperând cu ceilalŃi sau fiind în concurenŃă cu ceilalŃi, resurse, adică venituri, cât mai mari şi cât mai constante, cu ajutorul cărora să ne putem satisface cât mai bine nevoile.

AcŃionăm economic şi atunci când ne numărăm dimineaŃa banii din portofel şi, în funcŃie de cât avem, decidem ce să cumpărăm în acea zi. Decidem dacă la mărimea sumei din portofel putem cumpăra şi pâine, şi lapte, şi prăjituri şi să mergem la cinematograf, sau dacă suma este insuficientă, decidem cât şi pe ce trebuie să cheltuim mai întâi. Selectăm astfel importanŃa nevoilor în funcŃie de suma pe care o avem şi vom vedea dacă putem să avem şi pâine şi cinematograf sau numai pâine sau numai cinematograf.

EsenŃa comportamentului nostru este deci economică pentru că ne conduce la o selecŃie a nevoilor şi la o ierarhizare a lor pe priorităŃi în limitele resurselor de care dispunem în acel moment.

Costul de oportunitate al unei acŃiuni este valoarea unei acŃiuni alternative la care se renunŃă. Dacă resursele ar fi nelimitate, nici o acŃiune nu s-ar realiza pe seama alteia, pentrucă ar putea fi realizate toate, iar costul de oportunitate al fiecăruia, adică valoarea celei la care se renunŃă, ar fi zero.

Costul de oportunitate nu este doar o noŃiune teorietică. El dă posibilitatea înŃelegerii, în mod pragmatic, a modului cum se poate organiza activitatea economică pentru a realiza o cât mai bună utilizare a unor resurse limitate în scopul acoperirii cât mai bune a nevoilor de consum. O astfel de înŃelegere este posibilă prin analiza limitei posibilităŃilor de producŃie.

A

• N Tablă (t)

• M O

Cherestea (m. cubi) B Fig. 1.1 Limita posibilităŃilor de producŃie

Axa verticală OA măsoară producŃia de tablă în tone, iar cea orizontală OB, de cherestea în m. cubi . Linia AB ne arată limita posibilităŃilor de producŃie.

Când resursele sunt eficient utilizate pentru producŃia de tablă, OA tone de tablă pot fi produse iar când resursele sunt eficient utilizate pentru producŃia de chererstea, OB m. cubi pot fi produşi. Toate punctele limitei posibilităŃilor de produce dacă toate resursele sunt utilizate.Toate punctele din interiorul liniei AB ( cum ar fi punctul M ) reprezintă combinaŃii ale utilizării insuficiente a resurselor disponibile sau ale utilizării totale a resurselor dar cu eficienŃă redusă. Punctele din exteriorul liniei AB ( cum ar fi punctul N) reprezintă combinaŃii imposibil de realizat. Dacă presupunem că producŃia se situează în punctul A însemnă că toate resusele dunt utilizate pentru producerea de tablă. În cazul în care se doreşte şi producerea de cherestea sau numai cherestea, atunci va trebui să se renunŃe la o parte sau chiar la toată producŃia de tablă. Cantitatea de tablă la care ar trebui să se renunŃe pentru a produce o cantitate de cherestea este costul de oportunitate al producerii de cherestea. În reprezentarea grafică unde linia posibilităŃilor de producŃie este reprezentată de linia AB , raportul OA/OB măsoară costul de oportunitate în determinarea cantităŃii de tablă la care trebuie să se renunŃe pentru producerea unui metru cub suplimentar de cherestea. În mod similar, raportul OB/OA măsoară costul de oportunitate în sensul determinării cantităŃii de cherestea la care trebuie să se renunŃe pentru a produce o tonă suplimentară de tablă. Calcularea costului de oportunitate poate fi interpretată şi ca o calulare a ratei de transformare a tablei în cherestea şi a cherestelei în tablă prin schimbarea modului de utilizare a resurselor. Din acest motiv, limita posibilităŃilor de producŃie se mai poate numi şi rată marginală a transformării.

Comportamentul nostru economic este însă şi mai complex deoarece ierahizând nevoile facem şi o proiecŃie a lor în timp, planificând pe o perioadă ulterioară acoperirea unor nevoi mai puŃin urgente în funcŃie de o prognozare a veniturilor pe care ne vom strădui să le obŃinem şi în viitor, dacă nu sporite, măcar la nivelul actual.

Economia – ştiin Ńă a deciziilor sociale

Economia este o ştiinŃă a deciziilor.

Aşa după cum s-a văzut, obiectul economiei îl constituie alocarea eficientă a unor resurse dar însuşi procesul alocării este, de fapt, consecinŃa unor decizii. Dimensiunea economică a acŃiunii umane rezidă tocmai în această capacitate de decizie, deoarece modul în care se alocă resursele depinde esenŃial de raportul în care individul se află faŃă de societate. Economia nu este interesată de acŃiunile şi deciziile individuale decât în măsura în care ele au o relaŃie cu ceilalŃi indivizi sau cu societatea pe ansamblul său. Metafora lui Robinson Crusoe este des utilizată pentru explicaŃia dimensiunii economice a acŃiunii umane. Atâta timp cât a fost singur pe insulă, Robinson nu s-a confruntat cu nici o problemă economică. Deşi avea mari probleme în utilizarea resurselor existente pentru a supravieŃui, toate aceste probleme nu erau decât tehnice, expresie a raporturilor sale cu natura. RelaŃiile tehnice s-au transformat în relaŃii economice doar atunci când pe insulă a apărut cel de al doilea individ, pe care Robinson Crusoe l-a numit Vineri. Din acest moment s-a creat un cadru social, eforturile lui Robinson de a supravieŃui prin utilizarea resurselor existente pe insulă fiind desfăşurate în contextul raporturilor dintre doi indivizi Robinson şi Vineri.

Economia nu poate fi astfel concepută decât în cadrul unor relaŃii sociale, adică relaŃiile care – într-un anumit cadru istoric – se stabilesc prin interdependenŃa individului faŃă de individ sau grupului de indivizi (clase) faŃă de alte grupuri de indivizi.

Economia studiază trei tipuri de relaŃii sociale de interdependenŃă între subiecŃii economici. Primul tip este acela al relaŃiilor structurale în cazul cărora agenŃii economici consideră că acŃiunile lor sunt independente şi neinfluenŃabile de acŃiunile celorlalŃi. Ei privesc cadrul instituŃional în care activează ca fiind invariabil şi de neschimbat, obligaŃia lor fiind aceea de a respecta cu stricteŃe regulile de funcŃionare a sistemului în care se află. Al doilea tip este acela al relaŃiilor strategice în cazul cărora acŃiunile fiecărui individ sunt condiŃionate şi dependente de acŃiunile celorlalŃi indivizi. Al treilea tip este acela al relaŃiilor evolutive în cazul cărora acŃiunile indivizilor conduc la modificarea sau chiar schimbarea radicală a structurii instituŃionale în care ei activează. Economia pozitivă şi economia normativă

Decizia de a opta pentru un obiectiv sau pentru altul este rezultatul multitudinii de opinii şi

convingeri existente la un moment dat în societate. Raporturile în care indivizii se află relevă existenŃa unui extrem de complex amalgam de informaŃii obiective şi corecte, de raŃionamente personale, dar şi de preferinŃe şi opŃiuni subiective, de percepte morale sau de diferite ierarhizări valorice. Analiza corectă a situaŃiei şi luarea deciziei de oportunitate nu poate însă lua în seamă multitudinea acestor poziŃii. Pentru o analiză şi o decizie corectă se impune o distincŃie netă între real şi ipotetic. Realul înseamnă ceea ce este, ipoteticul înseamnă ceea ce ar trebui sau ar putea să fie.

Realul înseamnă economia pozitivă care încearcă să explice lumea aşa cum este, ipoteticul înseamnă economia normativă care încearcă să explice cum ar trebui să fie lumea.

Economia pozitivă încearcă, de exemplu, să analizeze modul în care exportul de armament contribuie la dinamica balanŃei comerciale, în timp ce, economia normativă va recomanda renunŃarea la exportul de armament deoarece nu este moral şi contravine eticii internaŃionale.

Numai economia pozitivă poate ajunge, însă, la o concluzie ştiinŃifică deoarece nu ia în seamă nici un factor subiectiv şi nu pleacă aprioric de la principii filozofice sau percepte morale.

Dacă realitatea confirmă ipotezele, atunci ele pot fi teoretizate, dacă nu le confirmă, se va renunŃa la ele. Tocmai de aceea, economia pozitivă nu acceptă să claseze teoriile ca fiind corecte sau incorecte ci doar ipoteze care se verifică şi ipoteze care nu se verifică.

DistincŃia între economia pozitivă şi economia normativă este esenŃială în fundamentarea politicii economice. Supusă evoluŃiei istorice şi reflectând problemele economice şi sociale ale fiecărei epoci, politica economică este expresia unei anumite doctrine şi încearcă prin obiective determinate să corecteze situaŃiile considerate contrare interesului general.

Metoda ştiin Ńei economice

“Metoda unei ştiinŃe depinde de natura acesteia”. Această frază celebră rostită de nu mai puŃin celebrul economist André Marchal reprezinŃă concluzia unei lungi şi furtunoase dezbateri teoretice care a caracterizat evoluŃia modernă a ştiinŃelor economice.

Punctul de plecare al acestei dezbateri îl constituie raportul dintre metodă în general şi metodă în special. InfluenŃat în mare măsură de abordarea filozofică, acest raport a polarizat gândirea teoretică în două mari curente ce au căpătat – în timp - girul a două mari personalităŃi ştiinŃifice: Descartes şi Claude Bernard.

Descartes - de formaŃie matematician – înclină spre o metodă deductivă, apriorică, fiind de părere că “succesiunea elementelor simple care, într-o logică deductivă, duc la demonstrarea celor mai complicate construcŃii geometrice sunt capabile să explice orice alt domeniu al cunoaşterii umane”. Este deci posibil, conform părerii lui Descartes, să se ajungă la o cunoaştere perfectă a realităŃii numai prin urmărirea succesiunii fenomenelor, prin raŃionament deductiv.

Claude Bernard – medic biolog - este de părere că nu poate exista posibilitatea cunoaşterii realităŃii fără experiment care, la rândul său, comportă trei momente distincte:

a) observarea fenomenului; b) formularea ideii sau teoriei ca efect al obsevaŃiei; c) deducŃia. Pentru Claude Bernard, momentul esenŃial al cunoaşterii este formularea ideii căreia îi atribuie rolul

de creaŃie în înŃelegerea realităŃii. Subliniind acest lucru, el spunea: ”Ideea este sămânŃa, metoda este numai solul în care ea va rodi”.

• Abordarea economiei prin concepŃie psiho-sociologică TendinŃa de a aplica unei ştiinŃe metoda altei ştiinŃe este o trăsătură caracteristică pentru întreaga

istorie a dezvoltării cercetării ştiinŃifice. Faptul se explică, în general, prin două elemente: a) impactul pe care progresul exploziv al unei ştiinŃe îl are, la un moment dat, asupra altor ştiinŃe

(notăm influenŃa profundă pe care a avut-o, de exemplu, momentul Newton, Einstein sau Bohr); b) tendinŃa de a utiliza metode deja „verificate” prin obŃinerea unor rezultate bune în alte diferite

domenii ale ştiinŃei. În cazul economiei trebuie subliniat faptul că aplicarea unor metode specifice altor ştiinŃe se datorează şi ezitărilor survenite în determinarea naturii sale. Recunoaşterea economiei ca fiind o ştiinŃă social-umană a constituit un proces dezbătut şi încă nefinalizat pe deplin.

Chiar dacă după 1960 caracterul de ştiinŃă socială a economiei a fost aproape unanim recunoscut, este interesant de redat modul în care una dintre cele mai complete opere de metodă a secolului nostru (B.Nogaro. La methode de l’economie politique, Paris 1950) pledă în favoarea caracterului social al economiei. „Deşi la prima vedere fenomenele economice prezintă o oarecare analogie cu legile şi principiile

fizicii, totuşi fizica studiază doar manifestările exterioare ale unei esenŃe pe care nu o explică. Conform fizicii, economia studiază esenŃa unor fenomene care nu sunt sesizabile la nivel individual, dar care constau tocmai în acŃiunea individuală a oamenilor grupaŃi în diferite structuri socio-economice. Mai mult decât atât, în ştiinŃele exacte omul nu poate face nimic altceva decât să utilizeze legi pe care le-a descoperit în procesul cunoaşterii, fără a putea influenŃa aceste legi. În economie, pe măsura cunoaşterii legilor, omul se străduieşte să le modifice sau să le depăşească. Nici o teorie fizică nu modifică evoluŃia fenomenelor, în timp ce o teorie economică este capabilă să modifice comportamentul agenŃilor. În economie este esenŃial faptul că o teorie falsă transformă realitatea, devenind – prin aceasta – adevărată, iar o teorie adevărată poate deveni falsă dacă realitatea se modifică. Omul este cel ce are capacitatea unei astfel de transformări conform înŃelegerii şi acŃiunii sale.

• Problema „conflictului tradiŃional” Problematica metodei ştiinŃei economice nu se rezumă însă doar la aspectele prezentate mai sus,

adică la modul cum metode specifice altor ştiinŃe contribuie la cercetarea fenomenului economic. Unul dintre aspectele importante ale acestei problematici este şi acela referitor la raportul dintre instrumentele principale ale metodei, şi anume: deducŃia şi inducŃia.

DeducŃia realizează operaŃiunea intelectuală de înŃelegere a unor manifestări sau fenomene plecând de la principiul sau esenŃa acestora.

InducŃia realizează operaŃiunea intelectuală de înŃelegere a esenŃei sau principiilor plecând de la observarea unor manifestări sau fenomene.

PreponderenŃa deducŃiei sau inducŃiei în cercetarea fenomenului economiei a condus la separarea a două mari curente aflate în ceea ce numeam conflict tradiŃional de metode.

Primul curent – identificat în majoritatea cazurilor cu economia clasică – şi-a bazat cercetarea pe metoda deducŃiei şi abstracŃiei. Cel de-al doilea curent – identificat cu aşa numita şcoală istorică – şi-a bazat cercetarea pe metoda inductivă. Conflictul dintre aceste două curente a fost sensibil atenuat de încercarea lui K. Marx de a ajunge la o sinteză metodologică prin formularea metodei dialectice, dezvoltată ulterior în metoda materialismului dialectic.

Conflictul de metodă a determinat şi o altă interpretare a economiei. Astfel, se vorbeşte despre economia speculativă şi economia realistă.

Bazată preponderent pe deducŃie şi abstracŃie, economia speculativă îşi fundamentează cercetarea pe identificarea unui număr de ipoteze considerate ca premise ale manifestării fenomenului. Pe aceste premise se construieşte o gândire logică, utilizând principii de raŃionalitate în aşa fel încât coerenŃa înlănŃuirii elementelor de demonstraŃie să fie perfectă.

Noua economie

Modificările economice majore, apărute la nivel planetar în ultimile decenii au determinat apariŃia unor noi abordări privind ştiinŃa economică.

Astfel, a apărut sintagma noua economie pentru a caracteriza noile realităŃi ale economiei contemporane.

În sens larg, noua economie reprezintă sintagma folosită pentru descrierea transformărilor structurale determinate de implementarea noilor tehnici şi tehnologii care schimbă comportamentele economice la toate nivele agregate ale economiei.

În sens restrâns, noua economie desemnează sectoarele noilor tehnologii de informaŃie şi comunicaŃii cum ar fi : informatica materială şi logică, totalitatea mijloacelor de comunicaŃie şi informaŃie.

Astfel, putem concluziona spunând ca noua economie se caracterizează prin: � abordarea globală a economiei; � accesibilitate la scară planetară; � favorizează producerea de bunuri imateriale sau cu un gread restrâns de materialitate; � este predilect îndreptată spre economia muncii intelectuale; � funcŃionează prin interconectarea unor sisteme complexe de reŃele.

Spre deosebire de economia tradiŃională, noua economie este percepută ca un sistem complex, evolutiv şi adaptiv, care se întemeiază pe noi factori de producŃie, introduce fluxurile electronice în mecanismele de funcŃionare ale unor segamente de pieŃe, stimulează avantajele competitive imateriale determinate de efectele creşterii exponenŃiale a nivelului superior de instruire şi educaŃie profesională a forŃei de muncă, determină schimbări radicale în diviziunea internaŃională a mumcii şi dezvoltarea mai rapidă a unor economii emergente

lipsite de resurse materiale. Noua economie este atât o cauză cât şi un efect al procesului de gloalizare, contribuind esenŃial la accelerarea procesului de internaŃionalizare a unei părŃi a economiei mondiale prin modificările aduse mediului financiar internaŃional. Economia politică şi politicile economice. Prognoza şi scenariile economice Economia politică este ştiinŃa care fundamentează politicile economice, ceea ce reprezintă transpunerea în practică a teoriei economice, adică a conceptelor şi principiilor elaborate de către economia politică. Politicile economice sunt un ansamblu de decizii concepute şi aplicate prin diverse instrumente de către puterea publică, de regulă prin intermediul instituŃiilor statului, în scopul atingerii unor obiective referitoare la situaŃia economică a Ńării pe diferite orizonturi de timp. Politicile economice urmăresc pe termen scurt, mediu şi lung obiective complexe şi de interes naŃional cum ar fi standardul şi calitatea vieŃii, corectarea unor dezechilibre macroeconomice, creşterea competitivităŃii internaŃionale, distribuirea echitabilă a veniturilor şi a efectelor creşterii economice, respectarea condiŃiilor ecologice ale dezvoltării şi creşterii economice, siguranŃa alimentară şi energetică a naŃiunii, etc. Politicile economice pot fi clasificate în politici economice conjuncturale şi politice economice structurale. Politicile economice conjuncturale au ca obiectiv restabilirea sau menŃinerea echilibrului economic şi financiar pe o perioadă scurtă de timp ( ex: politica bugetară, politica salarială şi a veniturilor, politica monetară, politica ratei de schimb). Politicile structurale au ca obiectiv pe termen mediu şi lung reglementarea condiŃiilor de funcŃionare a sistemului pieŃelor ( evoluŃia structurii pieŃelor şi a comportamentului agenŃilor economici) şi a potenŃialului şi condiŃiilor de dezvoltare şi creştere economică (ex: politica agrară, politica industrială, politica de cercetare şi inovare, politica ocupării şi creării de locuri de muncă, politicile comerciale şi de expansiune externă a capitalului naŃional ,etc ). Unele dintre cele mai importante instrumente metodologice de elaborare a politicilor economice le constituie prognozele şi scenariile economice. Prognozele sunt o evaluare bazată pe determinarea ştiinŃifică a probabilităŃii evoluŃiei cantitative şi calitative a unor procese, domenii de activitate, sfere ale vieŃii într-un anumit interval de timp aparŃinînd viitorului. Sistemul integrat care este mediul economic şi social posedă structuri cu un înalt grad de organizare: ştiinŃifico-tehnice, economice, politice, educaŃionale, culturale ş.a. EvoluŃia în timp a acestora pune probleme speciale studiului dezvoltării lor. În mod curent, analiza prin prognoze se centrează pe anumite variabile considerate „dependente" (precum: populaŃia, instituŃiile, migraŃia teritorială, structurile profesionale, mobilitatea socială etc.) a căror evoluŃie şi variaŃie depind de alte variabile considerate „independente" (sistemul economic, deciziile politice strategice, diviziunea muncii, evoluŃia situaŃiei internaŃionale etc.). AcŃiunea acestora din urmă asupra primelor se studiază prin diferite metode, investigîndu-se starea lor în funcŃie de obiectivele evoluŃiei şi dezvoltării sistemului social respectiv. Elementele definitorii ale prognozei sînt următoarele:

a. orizontul de timp pentru care se elaborează previziunea (scurt -3- 5 ani, mediu 6 pînă la 15 ani, lung - peste 15 ani);

b. gradul de elaborare ştiinŃifică a aparatului cercetării ( în afară de metodologia specifică nivelului de complexitate a analizei, de regulă interdisciplinară, sistemică şi înalt formalizată, se impune asocierea diverselor stări viitoare posibile cu anumite valori utilitare şi cu determinări volitive, decizionale, care asigură orientarea viitorului în sensul dorit);

c. caracterul orientării previziunii (ea putînd fi: normativă - orientată spre obiective clare; explorativă - analizînd tendinŃele posibile în viitor plecînd de la starea prezentă a proceselor avute în vedere; morfologică - cercetînd sistemele viitoare plecînd de la analiza părŃilor lor componente; sintetică - investigînd viitorul dinspre întreg spre subsistemele sale);

d. domeniul analizei (aici sînt posibile prognoze micro sau macroscopice, fie centrate pe sfere sau sectoare de activitate ).

Unitatea de învăŃare 2 ECONOMIA DE PIA łĂ. MARFA, PRODUCłIA DE M ĂRFURI GENERALIZAT Ă, BANII ŞI

AGENłII ECONOMICI

La începuturile existenŃei sociale, producŃia socială s-a organizat în forma (modelul) economiei naturale în care oamenii, trăind în comunităŃi, îşi satisfăceau nevoile din ceea ce puteau produce ei înşişi fără a apela la schimb, prin autoconsum. Această formă a producŃiei sociale a dominat în comuna primitivă dar s-a extins şi în sclavagism şi în feudalism, chiar şi în capitalismul timpuriu în care bunurile se produc predominant pentru piaŃă, consumatorii putându-şi satisface nevoile prin procurarea acestor bunuri de pe piaŃă. Şi în aceste societăŃi, numeroase gospodării mici îşi realizau toate bunurile necesare prin activitatea proprie, piaŃa jucând un rol marginal în existenŃa lor. În Europa de Est, Orientul Mijlociu, în alte zone geografice, mica gospodărie tradiŃională a funcŃionat, în proporŃii considerabile, şi în secolul XX. Acest tip de gospodărie pare să renască datorită migraŃiei masive a populaŃiei din mediul urban spre sat, generată fie de nevoile agonisirii minimului de existenŃă, dar şi de virtuŃiile micii gospodării, ale muncii şi petrecerii timpului liber cât mai aproape de natură. Economia de piaŃă liberă (concurenŃială) este un sistem care a fost analizat ştiinŃific într-o lucrare remarcabilă devenită cartea de căpătâi a ştiinŃei economice moderne de către Adam Smith*. În acest sistem, piaŃa (numită de Adam Smith „mâna invizibilă”)* este cea care stabileşte modalităŃile de acŃiune pentru a găsi soluŃii problemei fundamentale şi atenuării rarităŃii fără nici o intervenŃie din partea statului sau monopolurilor. Acest sistem în care piaŃa are un rol hotărâtor în reglarea economiei, s-a dovedit, în practică, a fi un sistem performant. Prezent în toate societăŃile moderne, el reprezintă forma universală de organizare şi funcŃionare a activităŃii economice în lumea contemporană. Economia de piaŃă se întemeiază pe mecanismele obiective ce pun în valoare forŃele pieŃei, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în alocarea şi utilizarea resurselor materiale, umane şi financiare disponibile Economia centralizată (de comandă) este un sistem economic bazat în principal pe proprietatea comună asupra bunurilor, în care deciziile privind alocarea şi utilizarea resurselor aparŃin unui grup restrâns de membri ai societăŃii, agenŃii economici fiind dirijaŃi centralizat. Ea este organizată şi funcŃionează conform dogmei după care, planificarea centralizată a activităŃilor este cea mai bună cale de a ghida activitatea economică. Teoria din spatele planificării centralizate susŃine că doar guvernul ar putea organiza activitatea economică într-un mod care să promoveze bunăstarea economică pentru o Ńară ca întreg. Economia mixta reprezintă sisteml real în care se îmbină în proporŃii diferite elemente ale sistemului de piaŃă liberă cu implicarea statului în economie. Prin urmare, toate Ńările au în realitate economii mixte. * AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzele ei vol.I Editura Humanitas Chişinău, 1992.

Caracteristici esenŃiale ale economiei de piaŃă

Caracteristicile generale ale economiei de piaŃă sunt : a) specializarea producătorilor, a agenŃilor economici în general; b) autonomia, independenŃa agenŃilor economici; c) producŃia de mărfuri generalizată; d) mijlocirea schimbului de către bani; e) activitatea economică gravitează în jurul pieŃei ; e) concurenŃa între agenŃii economici, f) intervenŃia limitată a statului în reglarea procesului economic.

• Specializarea. Economia de schimb are la bază diviziunea socială a muncii, proces istoric de diferenŃiere, desprindere şi separare a diferitelor genuri de activităŃi şi fixare a acestora ca domenii distincte, de sine stătătoare, prin funcŃiile şi rolul îndeplinit, devenind activităŃi specializate. Diviziunea muncii, specializarea reprezintă cel mai impor-tant factor de progres pentru individ şi societate, ea permiŃând perfecŃionarea forŃelor de producŃie, creşterea producŃiei prin folosirea aceloraşi resurse, utilizarea pe scară largă a tehnicii şi tehnologiei moderne1.

Diviziunea socială a muncii, specializarea reprezintă un factor de progres când are o fundamentare economică, concretizându-se în avantajul absolut ori in unul relativ ori în cel competitiv.

Avantajul absolut. Un producător deŃine un avantaj absolut când creează o cantitate dată de bunuri cu mai puŃine resurse, în raport cu oricare alt producător. Dacă avem în vedere trei producători (A, B şi C), fiecare dispunând de resurse egale, cantitativ şi calitativ, şi

1 Adam Smith, AvuŃia NaŃiunilor, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1962, p. 7-18.

identice ca structură, ei pot crea volume diferite de bunuri, când au abilit ăŃi diferite. A Produce: 12x sau 6y sau orice combinaŃie liniară intermediară; B Produce: 6 x sau 6y sau orice combinaŃie liniară intermediară; C Produce: 2 x sau 4 y sau orice combinaŃie liniară intermediară. Din datele de mai sus rezultă că producătorul A deŃine un avantaj absolut în raport cu ceilalŃi. El obŃine

cea mai mare cantitate de bunuri cu aceleaşi resurse, realizând consumuri mai mici pe unitatea de produs. Avantajul relativ. Un producător deŃine un avantaj relativ într-o activitate, dacă realizează bunul cu

cel mai mic cost de oportunitate, în raport cu ceilalŃi. Pentru a evidenŃia avantajul relativ este necesară determinarea acestui cost de oportunitate, adică a şanselor la care renunŃă producătorul atunci când face o alegere2.

Mărimea costului de oportunitate al unei unităŃi dintr-un anumit bun poate fi calculată astfel: - determinarea creşterii bunului X (∆X=1); - determinarea reducerii cantităŃii bunului Y (∆Y= -1), la care se renunŃă; - raportarea cantităŃii din bunul la care se renunŃă la cantitatea câştigată din bunul pentru care se

optează (∆Y/∆X). Avantajul competitiv microeconomic arată în ce măsură o companie, un agent economic individual generează şi încasează sistematic un profit care manifestă o tendinŃă de sporire, fie prin costurile de operare mici, fie prin calitate, fie prin capacitatea de a livra produsele rapid şi la timp, fie prin adaptabilitatea la schimbările din cererea pieŃei. Acest parametru se poate transforma în „ avantaj competitiv sustenabil”, atunci când aceste performanŃe asigură companiei, ori economiei naŃionale o poziŃie de frunte în domeniul respectiv, poziŃie care poate fi menŃinută pe termen lung.

• Autonomia, „independenŃa” producătorilor presupune ca agenŃii economici să dispună de libertatea de acŃiune, de dreptul de decizie, iar înstrăinarea bunurilor să aibă la bază în exclusivitate criterii economice. Autonomia este fundamentată pe interesul izvorât din proprietate. Proprietatea privată, particulară sau individuală, ca bază principală a autonomiei economice, nu exclude existenŃa altor forme de proprietate, cum ar fi: particular-asociativă (societăŃi pe acŃiuni, cooperative), publică (de stat) şi mixtă.

Marfa şi însuşirile ei. ProducŃia de mărfuri generalizată

Marfa este orice bun care prin însuşirile sale satisface o trebuinŃă a celui care îl cumpără, oferindu-i satisfacŃie, împlinindu-i dorinŃele, fiind destinat vânzării pe piaŃă. Marfa are o dublă determinare: ea are valoare determinată de cantitatea şi calitatea muncii depuse pentru producerea ei; ea are utilitate (valoare de întrebuinŃare) exprimată prin capacitatea ei de a satisface o trebinŃă de a oferi consumatorului o satisfacŃie. Economia de piaŃă reprezintă un sistem de organizare a activităŃii economice în care se dezvoltă relaŃii puternice între agenŃii vieŃii economice, în esenŃă între producători şi consumatori în vederea producerii de mărfuri destinate vânzării şi a obŃinerii de profit

Economia de piaŃă este prin excelenŃă o economie monetară. În cadrul ei, fiecare consumator individual şi fiecare producător acŃionează prin schimb pentru a rezolva cele trei probleme fundamentale. Astfel, ce se produce depinde de veniturile cumpărătorilor şi de profitul producătorilor, al firmelor; cum se produce este în funcŃie de concurenŃa dintre producători, fiecare dintre ei fiind obligat să adopte metoda şi tehnica de producŃie care îi asigură realizarea celui mai mic cost de producŃie şi maxim de profit; pentru cine se produce depinde de cererea şi oferta de pe piaŃa factorilor de producŃie, de cantitatea şi preŃul acestora, în funcŃie de care se stabileşte nivelul salariului, rentei şi dobânzii.

Banii şi rolul lor în economia contemporană

În evoluŃia lor istorică, banii au îmbrăcat mai multe forme: marfă-bani, moneda de aur şi argint şi banii de hârtie.

Forma marfă-bani s-a caracterizat prin faptul că mijlocirea raporturilor de schimb se realiza de către anumite bunuri (mărfuri). IniŃial, rolul de bani a fost îndeplinit de unele bunuri (vite, piei, blănuri, metale etc.). Cu timpul, acest rol a început să fie îndeplinit de metalele preŃioase (aur şi argint) datorită calităŃilor acestora: au o valoare mare într-un volum mic, sunt divizibile, inalterabile, omogene şi uşor de transportat. Banii de aur au toate calităŃile necesare pentru a fi universal acceptaŃi.

Moneda de aur sau argint. La început, banii de aur sau argint circulau sub formă de lingouri, de bare

2 Paul Heyne, Modul economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 1-11, 40-45 şi

111-116.

care trebuia cântărite şi verificate din punctul de vedere al calităŃii înainte de efectuarea plăŃii mărfurilor. Aceasta presupunea timp şi avea un cost bănesc, căci cele două operaŃiuni realizate de persoane specializate nu se făceau gratuit. Pentru evitarea incomodităŃilor şi costurilor amintite, a altor inconvenienŃe (falsificarea lingourilor de metale preŃioase etc.), la un punct al evoluŃiei economice, s-a trecut la confecŃionarea monedelor (din aur şi argint) de către state.

Banii de hârtie, după natura lor economică, sunt de două feluri: bilete de bancă (bancnote, bani de credit) şi bani de hârtie propriu-zişi sau hârtie-monedă.

Biletele de bancă (bancnotele) sunt semne ale valorii care, în procesul circulaŃiei, înlocuiesc banii cu valoarea deplină. La început, suma bancnotelor nu putea să depăşească pe cea a stocului de metal preŃios. Pe măsura dezvoltării comerŃului, stocul de aur a devenit insuficient. În aceste condiŃii, au început să se emită mai multe bancnote (bilete) sau monedă fiduciară, deoarece se considera că încrederea în conversiunea biletelor pe metal nu va fi cerută în acelaşi timp de către toŃi deŃinătorii lor. Realizată de agenŃi particulari, apoi de către băncile comerciale, această emisiune a devenit rapid un privilegiu al statului, fiind încredinŃată Băncii Centrale (NaŃionale sau de Emisiune). Biletul emis avea un curs legal şi trebuia să fie acceptat în schimburi la acelaşi titlu (sau în acelaşi fel) ca şi metalul pe care îl reprezenta. Biletele de bancă circulau în calitate de bani de credit şi aveau o dublă garanŃie: efectele comerciale (cambii) aflate în portofoliul băncilor centrale şi stocul de aur al acestora.

Mai târziu, biletele de bancă şi-au pierdut stabilitatea iniŃială, deoarece nu mai erau convertibile în aur şi se emiteau nu atât pentru operaŃiuni comerciale, cât mai ales pentru acoperirea deficitului bugetar. De aceea, semnele băneşti ale tuturor Ńărilor cu economie de piaŃă au devenit treptat banii de hârtie

Banii de hârtie (sau hârtia-monedă) reprezintă semne ale valorii, care, în procesul circulaŃiei, înlocuiesc banii cu valoare deplină.

FuncŃiile banilor

a) Mijloc de măsurare a activităŃii economice, de evaluare a mărfurilor produse. În această funcŃie, banii măsoară cheltuielile efectuate şi rezultatele obŃinute în activitatea economică trecută şi prezentă, adică valoarea mărfii. Prin aceasta ei servesc ca bază la exprimărea preŃurilor, a costurilor şi profiturilor.

b) Mijloc de schimb. Banii îndeplinesc această funcŃie când mărfurile se achită în momentul livrării lor.

c) Mijloc de plată. Banii îndeplinesc această funcŃie în ipoteza în care mărfurile se achită la un anumit termen, după livrarea lor, când ele se vând pe credite.

d) Mijloc de rezervă de valoare. Bani universali. ObŃinerea banilor prin vânzarea bunurilor şi serviciilor oferă deŃinătorilor lor posibilitatea să facă economii, denumite rezerve de valoare. Formarea acestor rezerve se bazează pe asigurarea că valoarea banilor economisiŃi va putea fi regăsită în integritatea sa în viitor, atunci când vor fi utilizaŃi, altfel spus, pe prezumŃia stabilităŃii puterii lor de cumpărare.

• Puterea de cumpărare a banilor este exprimată prin cantitatea de bunuri economice care se pot cumpăra, la un moment dat, cu o unitate monetară sau cu o sumă dată de bani.

În baza teoriei neoclasice, aceasta este determinată, în esenŃă, de cantitatea de bani aflată în circulaŃie. Pornind de la premisa că, pe termen scurt, oferta de bunuri economice şi viteza de rotaŃie a banilor sunt relativ rigide, modificarea masei monetare atrage după sine modificări în sens contrar, atât în nivelul general al preŃurilor, cât şi în puterea de cumpărare a monedei.

Convertibilitatea monedei. În prezent, realizarea funcŃiilor şi rolului economic al monedei are loc în condiŃiile extinderii legăturilor dintre economiile naŃionale, din care cauză capătă importanŃă conver-tibilitatea monedei. Aceasta reprezintă însuşirea legală a unei monede de a fi schimbată cu o altă monedă în mod liber, prin vânzare-cumpărare, pe piaŃă, la un anumit preŃ denumit curs.

Economia de piata contemporana şi principalele sale tipuri. Sfârşitul dogmei atotputerniciei pieŃei libere

Pornind de la modul concret în care sunt fundamentate şi adoptate deciziile, în economia contemporană

întâlnim două modalităŃi de organizare şi funcŃionare a economiei de schimb, de fapt două tipuri de economie de piaŃă:

a) sistemul economiei de piaŃă liberă ; b) sistemul economiei de comandă (centralizate). Departajarea între aceste două modalităŃi se poate face prin luarea în considerare a criteriilor: gradul de

libertate a agenŃilor economici şi caracteristicile mecanismului de reglare.

În economia de piaŃă, rolul hotărâtor în fundamentarea şi luarea deciziilor îl au agenŃii economici individuali.

În economia centralizată, de comandă, alocarea şi utilizarea resurselor, stabilirea raportului dintre resurse şi nevoi sunt reglate prin decizii centralizate, impuse birocratic agenŃilor economici de către aparatul de stat.

Niciunul din aceste sisteme nu există în stare pură, orice economie este o economie mixtă, în care se întâlnesc, în diferite proporŃii, elemente din ambele sistemele. Astfel, în Statele Unite ale Americii, un model relevant al economiei de piaŃă, guvernul stabileşte legislaŃia economică, cadrul juridic al activităŃii economice, dar majoritatea deciziilor aparŃin agenŃilor economici. InstituŃiile private şi publice sunt cele care exercită controlul economic.

Economia socială de piaŃă, întâlnită în Ńările nordice şi în mai multe Ńări ale Europei occidentale, în special în Germania, se caracterizează prin faptul că statul se implică şi este responsabil nu numai în promovarea unei politici monetare şi fiscale corespunzătoare, care să stimuleze creşterea economică, dar şi în realizarea unei infrastructuri eficiente. O atenŃie mare este acordată protecŃiei mediului, dezvoltării adecvate a educaŃiei, ocrotirii sănătăŃii, asigurării locurilor de muncă şi înfăptuirii unor programe guvernamentale substanŃiale de protecŃie socială a oamenilor, a săracilor, în general.

Economia de piaŃă „direc Ńionată de consum”, (de tip consumerist) care poate fi exemplificată modelul Statelor Unite ale Americii. În cadrul acesteia se acordă un rol foarte mare forŃelor pieŃei şi un rol minim statului. La baza creşterii economice se situează predilect promovarea spiritului întreprinzător şi o mare mobilitate a preŃurilor, capitalurilor, bunurilor şi oamenilor, virtuŃile eficienŃei pieŃei, îndeosebi pe termen scurt, după schemele „îmbogăŃirii rapide”, fără a se acorda o atenŃie specială echităŃii şi problemelor sociale. Aceasta a condus, în optica unor observatori critici, la deteriorarea infrastructurii sociale, la sporirea ponderii săracilor în totalul populaŃiei, numărul acestora având, în continuare, tendinŃa de creştere.

Economia de piaŃă „ghidată administrativ” (modelul economiei japoneze) reprezintă o îmbinare particulară reuşită de trăsături înrădăcinate în tradiŃiile şi specificul acestei Ńări. Este considerată o economie de piaŃă ghidată (condusă) administrativ, întrucât a pus şi pune accentul nu atât pe obŃinerea unor profituri imediate, cât pe o competiŃie superioară în vederea cuceririi a tot mai multe pieŃe externe, susŃinută prin măsuri statale. Aceasta a condus la conceperea în perspectivă a unor politici de creştere a productivităŃii muncii, a eficienŃei economice în general.

AgenŃii Economici

AgenŃii economici sunt indivizi sau grupuri de indivizi care participă la viaŃa economică a societăŃii, îndeplinind, în acest sens, anumite roluri şi având anumite comportamente economice. Ei pot fi persoane fizice sau juridice. Un criteriu important al definirii agenŃilor economici este cel instituŃional.

Întreprinderile sunt unităŃi economice care, indiferent de felul cum sunt organizate şi de forma de proprietate, au drept funcŃie principală producerea de bunuri şi prestarea de servicii (nonfinanciare) în vederea vânzării acestora, cu scopul de a obŃine profit.

Gospodăriile (menajele) sunt agenŃi economici care îndeplinesc în principal funcŃia de consumatori de bunuri şi servicii. Ele cuprind familiile, celibatari, diferite comunităŃi consumatoare, care nu se delimitează de gospodăriile în cadrul cărora se constituie. Veniturile menajelor se formează în cea mai mare parte pe seama salariilor, titlurilor de proprietate şi din transferurile efectuate din celelalte sectoare etc.

Administra Ńiile publice includ acele instituŃii care exercită în principal funcŃii de redistribuire a veniturilor pe baza prestării unor servicii nonmarfare. Ele obŃin veniturile în special din vărsăminte obligatorii, impozite şi taxe. Din această categorie de agenŃi economici fac parte administraŃiile centrale şi locale de stat, învăŃământul public, sistemul protecŃiei sociale, justiŃiei, asistenŃa sanitară publică etc. Administra Ńiile private sunt organizaŃii private fără scop lucrativ, care prestează servicii nonmarfare, sau sunt diverse asociaŃii, fundaŃii, ale căror venituri se realizează din contribuŃii voluntare, cotizaŃii, venituri pe proprietate etc. InstituŃiile de credit şi companiile de asigurări sunt unităŃi instituŃionale, care pot fi publice, private sau mixte şi care îndeplinesc funcŃia de intermediar financiar între ceilalŃi agenŃi economici. Ele colectează, transformă şi redistribuie disponibilităŃile financiare şi transformă riscurile individuale în riscuri colective. Veniturile acestor agenŃi economici se constituie din economiile temporare existente în societate, care se concentrează în cadrul lor în scopul redistribuirii între agenŃii economici ce au nevoie de resurse financiare. Fluxurile activit ăŃii economice

Fluxurile economice reprezintă mişcări permanente de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităŃi băneşti etc., între agenŃii participanŃi la tranzacŃii. Fiecare tranzacŃie bilaterală sau de piaŃă este formată din două fluxuri economice:

a) fluxurile de bunuri, care pornesc de la producător şi ajung la consumator; b) fluxurile monetare, care au sens opus, reprezentând plata pentru bunurile şi serviciile furnizate. În economia de piaŃă se derulează, aşadar, fluxuri reale , care cuprind intrări de resurse economice sau

de factori de producŃie şi ieşiri de produse, bunuri materiale şi servicii, şi fluxuri monetare, constând în venituri şi cheltuieli băneşti. Mi şcarea banilor şi creanŃelor între unităŃile economice este determinată de ansamblul relaŃiilor economice „fizice”, de viteza cu care acestea se desfăşoară; ele reflectă vânzările şi cumpărările de bunuri şi servicii, intrările şi ieşirile de capitaluri şi de credite, variaŃia încasărilor din economie şi sectoarele sale instituŃionalizate.

Fluxurile unilaterale , sunt mişcări sau transferuri univoce de bunuri, fără a se primi în schimb contra-prestaŃii. Ele pot fi: transferuri curente, care se efectuează sistematic (plăŃi de impozite directe şi indirecte, contribuŃii pentru asigurări sociale, subvenŃii de exploatare etc.), şi transferuri de patrimoniu, care intervin mai rar şi determină la unul din agenŃii economici implicaŃi o modificare de patrimoniu (suplimentarea investiŃiilor publice de către administraŃiile publice, moşteniri, donaŃii etc.).

Totalitatea fluxurilor economice formează circuitul economic.

Unitatea de învăŃare 3 PIAłA. CEREREA ŞI OFERTA

PiaŃa este un mecanism prin intermediul căruia se realizează legătura dintre cumpărători şi

vânzători în vederea stabilirii preŃului şi cantităŃii pentru un anumit bun sau serviciu. Acest mecanism rezidă în dialogul dintre vânzător şi cumpărător, care precede orice afacere, prin care

se realizează un acord contractual privind conŃinutul afacerii, valoarea care constituie obiectul contractului, durata, scadenŃa onorării obligaŃiilor, etc. Cunoaşterea pieŃei presupune luarea în considerare a componentelor ei fundamentale, şi anume: cererea, oferta, preŃul, concurenŃa, profitul, salariul, dobânda şi renta.

Mediul competitiv este specific economiei de piaŃă unde concurenŃa este liberă, fiecare agent economic manifestându-şi libera iniŃiativă şi acŃionând pentru realizarea propriilor interese. ConcurenŃa are o influenŃă benefică asupra eficienŃei şi echilibrului pieŃei. Ea stimulează progresul tehnic şi creativitatea agenŃilor economici, aceştia fiind preocupaŃi de satisfacerea în condiŃii superioare a nevoilor de consum şi de maximizarea profitului. În acest scop se realizează raŃionalizarea costurilor, se influenŃează deciziile de alocare a resurselor utilizate în activitatea economică, precum şi repartizarea profiturilor realizate. În concluzie, concurenŃa garantează consumatorilor un nivel de excelenŃă în ceea ce priveşte preŃul şi calitatea produselor şi serviciilor. Atunci când schimbul este voluntar ambele părŃi ale tranzacŃiei au de câştigat. PiaŃa este şi va rămâne instituŃia centrală în jurul căreia gravitează viaŃa economică, reprezentând „motorul” creşterii economice. Nici rolul statului nu trebuie neglijat, fiind esenŃial în asigurarea unui climat în care pieŃele pot funcŃiona eficient. Prosperitatea unei economii moderne depinde de eficienŃa cu care statul intervine în corectarea eşecurilor mecanismului pieŃei, fără a i se substitui, menŃinând totodată ambianŃa de libertate economică.

• Rolul (funcŃiile) pieŃei PiaŃa îndeplineşte un rol important în mecanismul de funcŃionare şi dezvoltare a economiei

moderne, acela de reglare a activităŃii economice prin: - informaŃiile pe care le dă privind volumul, structura şi nivelul calitativ al cererii şi ofertei; - orientarea agenŃilor economici deoarece, piaŃa determină preŃurile şi cantităŃile de echilibru,

emiŃând astfel semnale şi determinând agenŃii economici să aloce resursele în diferite domenii; - faptul că stă la baza deciziilor agenŃilor economici privind investiŃiile de capital, cantitatea şi

structura producŃiei, schimbului şi consumului. În accepŃiunea clasică, piaŃa reprezintă „mîna invizibil ă” prin care activitatea economică se

adaptează la dinamica nevoilor. Adam Smith, care a formulat principiul „mâinii invizibile”, potrivit căruia individul, în dorinŃa sa de a realiza binele personal, este călăuzit de o mână invizibilă spre realizarea

binelui general, face în lucrarea lui de referinŃă3 următoarea afirmaŃie: „menajele şi firmele interacŃionează

pe diferite pieŃe ca şi cum ar fi ghidaŃi de o „mână invizibilă” care îi conduce la rezultatele pieŃei dorite”. Prin intermediul pârghiilor economice cum sunt: preŃul, profitul, salariul, dobânda, etc., piaŃa furnizează informaŃii agenŃilor economici asupra raportului dintre cerere şi ofertă. TendinŃa de creştere a preŃurilor şi a ratei profitului, de exemplu, constituie un semnal al pieŃei, prin care se stimulează mărirea ofertei şi punerea ei de acord cu cererea. De altfel, termenul „economie de piaŃă” indică sistemul economic în care preŃurile şi cantităŃile produse depind de confruntarea ofertei cu cererea.

PiaŃa stă la baza orientării vânzătorilor şi cumpărătorilor pentru a lua cele mai bune decizii privind problema fundamentală a economiei: Ce şi cât de mult se produce? Cum se produce? Pentru cine se produce?. PieŃele libere se caracterizează prin mulŃi cumpărători şi vânzători de numeroase bunuri şi servicii care sunt interesaŃi, în primul rând, de interesul personal. Deşi, agenŃii economici îşi urmăresc, în primul rând, interesul personal şi nu obŃinerea bunăstării economice a societăŃii ca întreg, economiile de piaŃă, în care indivizii şi firmele decid ce să producă şi cât de mult să plătească, s-au dovedit. a fi benefice dezvoltării de noi tehnologii şi produse, ceea ce influenŃează bunăstarea economică generală.

O condiŃie esenŃială de care depinde îndeplinirea de către piaŃă a rolului ce-i revine o constituie autonomia de decizie a agenŃilor economici sau libertatea economică. Adaptarea rapidă a producŃiei la cererea de bunuri materiale şi servicii, Ńinând seama de ceea ce piaŃa semnalează în mod curent, necesită iniŃiativă, o mai mare mobilitate şi, deci, posibilităŃi de mişcare autonomă, directă, a firmelor fără îngrădiri birocratice din partea statului.

Deşi pieŃele reprezintă, de obicei, o cale bună de organizare a activităŃii economice, totuşi apar şi eşecuri în funcŃionarea acesteia, cum ar fi, formarea monopolurilor, poluarea, inegalitatea, prea puŃine preocupări pentru educaŃie, sănătate şi siguranŃă, etc. În acest context, remarcabilele proprietăŃi de eficienŃă ale mâinii invizibile pot dispărea şi este justificată intervenŃia acŃiunii guvernamentale cu rol corector. Există două motive generale pentru ca un guvern să intervină în economie şi anume, să promoveze eficienŃa şi echitatea.

Caracterizarea relaŃiilor de piaŃă modernă nu poate face abstracŃie, totuşi, de intervenŃia statului în economie, adică de acŃiunile acestuia menite să corecteze imperfecŃiunile pieŃei, să contribuie la funcŃionarea eficientă a mecanismului pieŃei. Majoritatea economiilor, inclusiv cea a României sunt considerate economii mixte, care se bazează în principal pe interacŃiunea liberă dintre consumator şi producător pentru a determina ce, cum şi pentru cine produce. Guvernele pot uneori să îmbunătăŃească rezultatele pieŃei, în unele domenii, prin luarea de decizii, în altele, prin impunerea de reglementări prin politica bugetară, fiscală, socială, de investiŃii, monetară şi de credit, etc.

• Tipuri de piaŃă Există numeroase criterii de grupare a pieŃelor. În continuare, vom prezenta trei dintre acestea, pe

care noi le considerăm principale şi categoriile de piaŃă aferente. a) După obiectului tranzacŃiei economice pe piaŃă se disting trei mari categorii de pieŃe în care

indivizii şi firmele interacŃionează: • PiaŃa bunurilor: piaŃa pe care firmele îşi vând bunurile produse atât menajelor cât şi altor

firme; formată la rândul ei din piaŃa bunurilor finale şi piaŃa bunurilor de capital; • PiaŃa muncii: piaŃa pe care menajele vând forŃa de muncă, iar firmele o cumpără; • PiaŃa capitalului: piaŃa pe care fondurile sunt depozitate şi împrumutate; formată la rândul ei

din piaŃa capitalului, piaŃa monetară şi piaŃa valutară; În general, economiştii iau în considerare şi piaŃa factorilor naturali (în principal pământul), dar în

economiile moderne, se pune accentul cu precădere pe cele trei categorii de pieŃe menŃionate anterior. Termenul de capital este folosit şi cu un alt sens, care se referă la utilajele şi clădirile folosite pentru producŃie. De aceea, nu trebuie să se facă confuzie între piaŃa de capital şi piaŃa bunurilor de capital. PiaŃa capitalului se referă la piaŃa unde fondurile sunt economisite şi împrumutate şi piaŃa bunurilor de capital se referă la pieŃele unde bunurile de capital sunt vândute sau cumpărate.

b) Din punct de vedere al extinderii teritoriale , există: • piaŃa locală; • piaŃa regională; • piaŃa naŃională; • piaŃa mondială.

c) Din punct de vedere al desfăşurării concurenŃei, există:

3 Adam Smith, „AvuŃia naŃiunilor”,1776

• piaŃa cu concurenŃă perfectă sau pură; • piaŃa cu concurenŃă imperfectă.

Diferitele tipuri de piaŃă formează un tot organic, un sistem de piaŃă, în sensul că ele se influenŃează reciproc; schimbările care au loc în cadrul uneia se reflectă, direct sau indirect, în evoluŃia altora sau în ansamblul relaŃiilor de piaŃă. Spre exemplu, piaŃa muncii este în dependenŃă de piaŃa capitalului; extinderea investiŃiilor de capital favorizează creşterea ocupării forŃei de muncă şi reducerea şomajului, după cum, dimpotrivă, blocarea investiŃiilor, din cauza incertitudinii în afaceri economice, afectează negativ piaŃa muncii. PiaŃa bunurilor de consum, prin preŃurile acestora, determină comportamentul lucrătorilor şi al celor care fac economii, pe pieŃele respective. Echilibrul economic parŃial, în cadrul fiecărei pieŃe, condiŃionează echilibrul economic general. Problema formării preŃurilor este condiŃionată nu numai „de echilibrul parŃial al unei singure pieŃe, ci el pune deopotrivă în cauză pieŃe interdependente”4.

Cererea. Legea cererii. Elasticitatea cererii

În sens microeconomic, cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic sau toŃi agenŃii economici decid să o cumpere într-o perioadă de timp, la un preŃ dat şi a altor împrejurări economice şi extraeconomice care o determină.

Este important să se facă diferenŃa între ceea ce doresc oamenii şi ceea ce aleg să cumpere, date fiind cheltuielile limitate impuse de constrângerea bugetului lor şi preŃurile diferitelor bunuri. Nu se poate pune semnul egalităŃii între cererea de mărfuri şi totalul nevoilor existente, într-o perioadă sau alta; o parte a nevoilor este satisfăcută, la unii consumatori, fără vânzare-cumpărare, adică prin autoconsum sau consumul din producŃia proprie.

Cererea poate fi: individual ă sau a pieŃei. Cererea individuală reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un agent economic o cumpără într-o

perioadă de timp în baza împrejurărilor economice (preŃul unitar, venitul cumpărătorului, preŃul altor bunuri, etc) şi a preferinŃelor cumpărătorilor.

Cererea pieŃei (totală) desemnează cantitatea dintr-un bun pe care totalitatea agenŃilor individuali decid s-o achiziŃioneze într-o perioadă de timp, în condiŃiile restricŃiilor economice şi ale preferinŃelor subiective ce le sunt specifice. Cererea pieŃei apare ca o agregare a cererilor individuale ale celor „n” agenŃi economici pentru bunul x şi la fiecare nivel de preŃ. (C=Q1+Q2+....Qn); sau C=f(Q, P)

Privită sub cele două aspecte, cererea în sens microeconomic are caracter dinamic, fiind o funcŃie de mai multe variabile, dintre care cele mai semnificative sunt: preŃul unitar al bunului supus analizei, venitul mediu disponibil, preŃurile unitare ale altor bunuri substituibile sau complementare, numărul populaŃiei şi vârsta acesteia, perspectivele evoluŃiei preŃului , starea conjuncturii economice, preferinŃele cumpărătorilor şi intensitatea nevoilor cestora, etc .

În continuare vom vedea cum se modifică cantitatea cumpărată (�Q) dintr-un bun la o modificare a preŃului (�P), în condiŃii de ceteris paribus5.

• Legea cererii. Curba cererii. Deplasări de-a lungul curbei cererii

Legea cererii exprimă relaŃia dintre preŃul de piaŃă al unui bun şi cantitatea cerută din acel

bun, în cadrul căreia cantitatea cerută evoluează în sens invers faŃă de preŃ, în condiŃii de ceteris paribus. Astfel, dacă preŃul unei mărfi creşte (iar ceilalŃi factori rămân neschimbaŃi), cumpărătorii tind să achiziŃioneze o cantitate mai mică din marfa respectivă. În mod similar, dacă preŃul scade, ceilalŃi factori rămân neschimbaŃi, cantitatea cerută creşte.

Reprezentarea grafică a legii cererii poartă denumirea de curba cererii. Curba cererii ilustrează cum se schimbă cantitatea cerută dintr-un bun la variaŃiile preŃului. O asemenea curbă este ilustrată în figura 4.1. unde, pe axa orizontală, avem reprezentată cantitatea totală dintr-un bun cerută pe piaŃă, iar pe axa verticală, preŃul produsului respectiv. Spre exemplificare considerăm datele din Tabelul 4.1. Tabelul 4.1. EvoluŃia preŃului şi a cererii la un bun oarecare

4 Samuelson P., Nordhaus, W.– „Economie Politică”, Editura Teora, 2000, p:95. 5 Economiştii folosesc termenii de caeteris paribus pentru a arăta că toate variabilele, exceptând acelea care urmează să fie studiate în acel moment, sunt Ńinute constante.

Cazuri PreŃ unitar (P) (u.m./buc)

Cantitatea (Q) cerută (mil buc)

A 5 10 B 4 12 C 3 16 D 2 17 E 1 20

Curba cererii construită pe baza datelor din tabelul 4.1. este prezentată în graficul 4.1:

2

10 20 30 40 50 60

4

6

8

10

Q

PreŃulunitar

Cantitateacerută

Curba cererii are de regulă pantă descrescătoare şi reflectă legătura inversă care există între

cantitatea cerută şi preŃ. Cererea evoluează în sens invers proporŃional faŃă de preŃ, atât în cazul cererii individuale cât şi în

cazul cererii pieŃei. Atunci când preŃul se reduce, cererea se extinde, (ceteris paribus), iar atunci când preŃul creşte (ceteris paribus), cererea se contractă. Extinderea, respectiv contractarea cererii nu trebuie identificată cu cea de creştere, respectiv scădere a cererii, care presupune deplasarea curbei cererii sub incidenŃa factorilor acesteia, preŃul unitar fiind considerat constant. RelaŃia negativă dintre preŃul unitar şi cantitatea cerută se explică prin comportamentul normal al consumatorului raŃional, care acŃionează pe criterii de eficienŃă economică.

În capitolul „Comportamentul consumatorului” se menŃionează că echilibrul consumatorului se realizează când utilitatea marginală obŃinută prin cheltuirea unei unităŃi monetare este aceeaşi, indiferent care sunt bunurile achiziŃionate. Dacă, de exemplu există o stare de echilibru, (Umgx/px=Umgy/py) iar preŃul bunului „x” creşte, starea de echilibru dispare şi consumatorul îşi caută un nou echilibru sporindu-şi achiziŃiile din bunurile substituibile ale căror preŃuri nu s-au modificat, diminuându-şi achiziŃiile din bunul al cărui preŃ a crescut (sau invers dacă preŃul scade).

Astfel, economiştii consideră că scăderea cantităŃii cerute pe măsură ce preŃul creşte se datorează efectului de substituŃie şi a efectului de venit. • Efectul de substituŃie are loc la bunurile substituibile (ex. unt şi margarină) şi reflectă situaŃia în

care creşterea preŃului la un bun îi reduce cererea, crescând cererea pentru bunul substituibil, fără ca preŃul acestuia să se modifice.

• Efectul de venit pune în evidenŃă modificarea cererii la un buget de venituri dat, sub influenŃa variaŃiei preŃurilor sau a unor presiuni inflaŃioniste.

Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale şi majorităŃii bunurilor inferioare. Pentru unele bunuri, însă, creşterea preŃurilor este însoŃită de o creştere a cererii, iar reducerea preŃurilor de o reducere a acesteia. Teoria economică consideră că în categoria „bunurilor normale” sunt incluse bunurile a căror cerere creşte o dată cu sporirea veniturilor. În categoria „bunurile inferioare” sunt incluse bunurile a căror cerere se reduce o dată cu creşterea veniturilor şi invers. NoŃiunile de bunuri normale şi inferioare au fost introduse în teoria economică de către irlandezul Robert Giffen, la sfârşitul secolului al XIX-lea când a analizat piaŃa cartofilor pe fondul unei puternice crize economice. ExplicaŃia lui Robert Giffen, cunoscută ca efectul Giffen, este că, scăderea preŃurilor bunurilor inferioare şi, deci, creşterea venitului real sunt însoŃite de diminuarea cererii la aceste bunuri şi deplasarea ei spre bunuri de

consum mai elevate. Aceste excepŃii de la legea cererii se întâlnesc destul de rar în realitate şi nu infirmă existenŃa legii cererii.

• Deplasări ale curbei cererii. Factorii cererii Legea cererii este valabilă numai atunci când toŃi ceilalŃi factori ai cererii rămân constanŃi. Prin

factorii cererii sunt desemnate toate condiŃiile economice şi extraeconomice care influenŃează evoluŃia cererii – atunci când preŃul este considerat constant. Dar, în practică nimic nu rămâne constant. Orice altă modificare decât cea a preŃului bunului deplasează întreaga curbă a cererii, modificând cantitatea care va fi cerută la fiecare nivel de preŃ (Fig. 4.2.).

Principalii factori care deplasează curba cererii sunt: venitul mediu; preŃul bunurilor substituibile şi a bunurilor complementare; numărul de cumpărători; preferin Ńele şi structura populaŃiei; perspectivele de creditare; aşteptările indivizilor privind evolu Ńia veniturilor şi a preŃurilor .

• Venitul mediu. În cazul bunurilor normale, există o relaŃie directă între evoluŃia veniturilor şi dinamica cererii: când veniturile personale cresc, indivizii tind să cumpere mai mult, chiar dacă preŃurile rămân neschimbate, după cum invers scăderea venitului duce la micşorarea cererii. La bunurile denumite „inferioare” între venituri şi cerere există o relaŃie negativă: majorarea venitului este însoŃită de o reducere a cererii, atenŃia cumpărătorilor îndreptându-se spre bunuri mai elevate. Alături de preŃul unitar, venitul mediu disponibil este factorul economic cel mai important de care depind nivelul şi evoluŃia cererii.

• PreŃul bunurilor substituibile şi a bunurilor complementare. Creşterea preŃului la un bun (exp. unt), îi va reduce cererea, modificând curba cererii pentru un bun substituibil (margarina), fără ca preŃul acestuia din urmă să se modifice. Astfel, o creştere a preŃului untului conduce la o deplasare spre dreapta a curbei cererii de margarină ilustrând că cererea pentru acest produs este mai mare la fiecare nivel de preŃ. Câteodată creşterea preŃului altor bunuri are efect opus, ca de exemplu cazul bunurilor complementare. Bunurile complementare sunt bunurile care nu pot fi utilizate unul fără altul, spre exemplu, autoturismul şi benzina: a) scăderea preŃului unui bun antrenează după sine creşterea cererii pentru acest bun, dar şi pentru celălalt bun (complementar) la care preŃul nu s-a modificat; b) creşterea preŃului unui bun duce la un fenomen invers, adică la micşorarea cererii la acest bun şi la bunul complementar al cărui preŃ nu s-a modificat. Spre exemplu, o creşterea a preŃului benzinei deplasează curba cererii de maşini la stânga.

• Numărul populaŃiei. Între numărul populaŃiei şi cererea pentru un anumit bun există o relaŃie pozitivă.

• PreferinŃele (gusturile) şi structura populaŃiei. Acestea sunt rezultatul influenŃelor de ordin cultural, istoric, precum şi a progresului ştiinŃei şi tehnicii; dezvoltarea producŃiei şi a societăŃii, în general, determină schimbări corespunzătoare şi în sistemul cererii. Există bunuri cerute de către toŃi oamenii - alimente, îmbrăcăminte, încălŃăminte, locuinŃă, etc. Unele bunuri, ca, de exemplu, tutunul şi alcoolul, sunt cerute numai de unii indivizi. Cererea la anumite bunuri depinde şi de mărimea şi structura populaŃiei pe grupe de vârstă, grad de instruire şi cultură, etc. Un rol important în modificarea preferinŃelor pentru anumite bunuri de pe piaŃă îl are informaŃia, care îmbracă de obicei forma reclamei.

• OportunităŃile de creditare. Când băncile cresc cantitatea de monedă disponibilă pentru acordarea de credite de consum, curbele cererii (în special a bunurilor de folosinŃă îndelungată, ca de exemplu, case, maşini, etc) se deplasează spre dreapta.

• Aşteptările indivizilor privind evoluŃia venitului şi a preŃului. În situaŃia în care se prevede o creştere a preŃului unui anumit bun, cererea prezentă pentru bunul respectiv creşte şi invers, cererea se reduce dacă se prevede o reducere a preŃului. În cazul în care se prevede o creştere a veniturilor băneşti, cererea prezentă pentru un anumit bun creşte, iar dacă se prevede o reducere, cererea prezentă scade, presupunând că toate celelalte condiŃii nu se schimbă. În concluzie, distincŃia dintre deplasarea de-a lungul curbei cererii şi deplasarea curbei cererii este importantă. Deplasarea de-a lungul curbei cererii (fig. 4.1.) este o simplă modificare a cantităŃii cerute dintr-un anumit bun la diferite preŃuri în condiŃiile în care ceilalŃi factori rămân neschimbaŃi (ceea ce înseamnă o deplasare pe aceeaşi curbă, de la un punct la altul, determinată de schimbarea preŃului), iar deplasarea cererii presupune schimbarea cantităŃii cerute la un anumit nivel al preŃului unitar (Fig. 4.2.).

• Elasticitatea cererii

Alura (poziŃia şi panta) curbei cererii diferă de la un bun la altul şi de la un menaj la altul în

funcŃie de natura bunurilor, depinzând de sensibilitatea mai mare sau mai mică a consumatorului la variaŃiile preŃului.

Elasticitatea cererii exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preŃului sau al unui alt factor al cererii. Se poate vorbi în principal de elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ, de venit şi de preŃul altor bunuri .

1. Elasticitatea cererii în raport de preŃ reprezintă sensibilitatea cantităŃii cerute dintr-un bun la variaŃia preŃului său unitar, ceilalŃi factori fiind constanŃi. Coeficientul elasticităŃii cererii în funcŃie de preŃ măsoară această sensibilitate, arătând cât de mult se modifică volumul cererii unui produs în momentul în care preŃul produsului respectiv se schimbă. Coeficientul de elasticitate se calculează ca un raport între variaŃia relativă sau procentuală a cantităŃii cerute şi variaŃia relativă sau procentuală a preŃului unitar, folosind de regulă una dintre următoarele formule:

a. 0c00

01

c0

c0c1

P∆P

:Q∆Qc

PPP

:Q

QQEcp −=−=

-- , sau

b. P

QEcp c

∆∆

−=%

% ,

unde: Ecp – coeficientul de elasticitate a cererii, în funcŃie de preŃ; DQc – variaŃia absolută a cererii; DP – variaŃia absolută a preŃului Qc0 – cererea iniŃială; Qc1 – cererea curentă; P0 – preŃul ini Ńial; P1 – preŃul actual. %∆Qc – variaŃia procentuală a cererii; %∆P – variaŃia procentuală a preŃului

În funcŃie de mărimea acestui coeficient, se disting mai multe tipuri de cerere după cum urmează:

a) cerere elastică exprimă situaŃia în care cererea se modifică în sens contrar modificării preŃului dar mai accentuat. Coeficientul de elasticitate este mai mare decât 1 (Ecp> 1), iar produsul dintre cantitate şi preŃ creşte când preŃul scade şi scade când preŃul creşte. Curba cererii formează cu abscisa un unghi interior mai mic de 45° (fig.4.3.a);

b) cerere inelastică exprimă situaŃia în care cererea se modifică în sens contrar modificării preŃului dar mai lent. Coeficientul de elasticitate este cuprins între 0 şi 1 (1>Ecp> 0) iar produsul cantitate preŃ se modifică în acelaşi sens cu modificarea preŃului unitar. Curba cererii face cu abscisa un unghi interior mai mare de 45° (fig.4.3.b) ;

c) cererea cu elasticitate unitară exprimă situaŃia în care cererea se modifică în sens contrar preŃului dar cu aceeaşi intensitate. Coeficientul elasticităŃii în funcŃie de preŃ are valoarea unu (Ecp=1), iar curba cererii face cu abscisa un unghi interior de 45° (fig.4.3.c);

d) cererea perfect elastică exprimă situaŃia în care cererea se modifică foarte mult la o schimbare nesemnificativă a preŃului. Coeficientul elasticitate preŃ tinde spre infinit (Ecp→ ∞) iar curba se prezintă sub forma unei drepte relativ paralele cu abscisa (fig.4.3.d.). Este un concept teoretic cu rare şi slabe corespondenŃe în comportamentul şi manifestările concrete ale pieŃei;

e) cerere perfect inelastică exprimă situaŃia în care cantităŃile cerute nu reacŃionează în nici un fel la modificarea preŃurilor; coeficientul elasticitate preŃ tinde către zero (Ec p→0), produsul cantitate preŃ se modifică în acelaşi timp cu preŃul iar curba sa se prezintă ca o paralelă la axa oy (Fig.4.3.e). Poate fi imaginată ca cerere pentru un bun de absolută necesitate cum ar fi un medicament care condiŃionează starea de sănătate (sau chiar viaŃa) şi care va fi achiziŃionat sau consumat în doza prescrisă indiferent de evoluŃia preŃului său unitar. Panta şi coeficientul de elasticitate a cererii sunt noŃiuni diferite. Când curba cererii este o dreaptă

coeficientul de elasticitate nu trebuie confundat cu panta dreptei. Panta, în acest caz, este aceeaşi în orice

punct de-a lungul ei, dar elasticitatea variază de la zero la infinit, astfel: este mai mare când preŃul este mare şi cantitatea mică şi foarte scăzută când preŃul este mic şi cantitatea este mare (Fig. 4.4., caseta 4.3). ExplicaŃia constă în faptul că, mărimea pantei se determină ca raport dintre variaŃia absolută a preŃului şi a cantităŃii, în timp ce mărimea coeficientului de elasticitate exprimă raportul dintre variaŃia relativă sau procentuală a cantităŃii şi cea a preŃului. Singurele excepŃii apar în cazul cererii perfect elastice şi al celei perfect inelastice, când cele două mărimi sunt egale.

• Elasticitatea cererii: factori de influenŃă şi importanŃă Având în vedere că cererea pentru orice bun depinde de preferinŃele consumatorului, elasticitatea

cererii în funcŃie de preŃ depinde de factorii economici, sociali, psihologici care influenŃează dorinŃele individuale. Totuşi se pot stabili cîteva reguli generale privind factorii care influenŃează elasticitatea cererii funcŃie de preŃ, dintre care menŃionăm:

� Natura bunurilor; astfel, în general, bunurile de primă necesitate pentru viaŃa oamenilor (Ex: hrana, combustibilul, îmbrăcămintea, medicamentele) au o cerere în funcŃie de preŃ inelastică deoarece nu se poate renunŃa la ele chiar dacă preŃul lor creşte. În schimb, bunurile de lux (sporturile de iarnă, excursiile) au o cerere elastică.

� Gradul de substituibilitate a bunurilor. Cu cât un bun are o plajă mai largă de înlocuitori, care este deci mai substituibil are o cerere mai elastică la preŃ şi invers, în general, cererea este inelastică pentru bunurile nesubstituibile sau mai greu substituibile. Deci, între gradul de substituire a unor bunuri şi elasticitatea cererii în funcŃie de preŃ există o relaŃie pozitivă.

� Timpul în care oamenii răspund la schimbările de preŃ. Elasticitatea cererii este de obicei mai mare pe termen lung deoarece este mai uşor să se găsească înlocuitori sau soluŃii pentru a-şi modifica programele şi obişnuinŃele de consum decât pe termen scurt. Pe termen scurt şi foarte scurt, după ce preŃurile s-au modificat, cererea este de regulă inelastică, deoarece consumatorii nu s-au decis asupra modului în care să-şi modifice programul de consum pentru a-şi realiza o nouă stare de echilibru în urma modificării preŃurilor.

Cunoaşterea coeficientului de elasticitate a cererii prezintă importantă în procesul decizional, deoarece ajută firmele să ştie cum se modifică cantitatea cerută, respectiv venitul în cazul creşterii preŃurilor. Veniturile totale (Vt) obŃinute de o firmă prin vânzarea unui bun se determină înmulŃind preŃul (P) cu cantitatea cerută (Q). Astfel, relaŃia este următoarea: Vt = P x Q Dacă se cunoaşte coeficientul de elasticitate a cererii în funcŃie de preŃ, atunci se poate afla ce se va întâmpla cu venitul total al firmei în cazul unei modificări a preŃului:

1. Dacă cererea este elastică, scăderea preŃului duce la creşterea venitului total iar creşterea preŃului la scăderea venitului total;

2. Dacă cererea este inelastică, scăderea preŃului determină reducerea venitului total iar creştere preŃului determină creşterea venitului total;

3. Dacă cererea are elasticitate unitară, scăderea preŃului nu influenŃează mărimea venitului total. În concluzie, veniturile unei firme cresc în cazul cererii elastice când preŃul se reduce şi în cazul

cererii inelastice când preŃul creşte. Mărimea veniturilor depinde de raportul dintre modificarea cantităŃii cerute şi a preŃului. 2. Elasticitatea cererii în raport de venit exprimă sensibilitatea cererii unui consumator pentru bunul „x”când venitul său se modifică (ceilalŃi factori fiind constanŃi). Coeficientul de elasticitate a cererii funcŃie de venit se determină ca un raport între variaŃia relativă sau procentuală a cantităŃii cerute şi variaŃia relativă sau procentuală a venitului. 3. Elasticitatea încrucişată a cererii apare în cazul bunurilor substituibile şi complementare şi măsoară sensibilitatea cantităŃii cerute din bunul X, în raport cu modificarea preŃului unitar al bunului Y. Valoarea ei se determină cu relaŃiile:

x

oyx

oy

yy

x

xx

pycx Q

px

py

Q

p

ppQ

QQ

Eîc001

0

01

/ ∆∆

=−

−

=

py

QxEîc pycx %

%/ ∆

∆=

Concluzie:

1. când Eîccx/py are valoare pozitivă cele două bunuri sunt substituibile; 2. când Eîccx/py are valoare negativă cele două bunuri sunt complementare; 3. când Eîccx/py are valoare nulă, cele două bunuri sunt indiferente unul în raport cu celălalt în

programul de consum al consumatorului dat.

Oferta. Legea ofertei. Elasticitatea ofertei

Oferta, în sens microeconomic, reprezintă cantitatea dintr-un bun pe care un întreprinzător sau toŃi întreprinz ătorii o producă şi o comercializează într-o perioadă de timp în funcŃie de nivelul preŃului unitar şi a altor împrejur ări economice şi extraeconomice. Ca şi în cazul cererii, oferta poate fi: a) individual ă, adică cea pe care un anumit agent, o anumită firmă „x” este dispusă să o producă şi s-o comercializeze în condiŃiile preŃului unitar existent, într-o anumită perioadă de timp; b) a pieŃei (totală), adică întreaga cantitate a unui bun pe care sunt dispuşi să o producă şi s-o comercializeze toŃi întreprinzătorii care acŃionează într-o anumită ramură. Privită sub cele două aspecte, oferta în sens microeconomic, are un caracter dinamic fiind influenŃată de numeroşi factori, dintre care mai importanŃi sunt: preŃul unitar, tehnologia, preŃul factorilor de producŃie, preŃul bunurilor substituibile, taxele şi subsidiile, perspectivele de creditare, politica guvernamentală, numărul de producători, factorii naturali. Din rândul acestor factori, rolul determinant îl are preŃul unitar, relaŃie pe care o vom analiza în continuare.

• Legea ofertei. Curba ofertei. Deplasări de-a lungul curbei ofertei

Legea ofertei exprimă relaŃia dintre preŃul pieŃei şi cantitatea din marfa respectivă pe care producătorii doresc să o realizeze şi să o vândă, în cadrul căreia, preŃul variază direct propor Ńional faŃă de cantitatea oferită, în condiŃiile în care ceilalŃi factori r ămân neschimbaŃi. Astfel, atunci când preŃul unui bun creşte are loc extinderea ofertei, iar atunci când preŃul unitar scade are loc contracŃia ofertei (ceteris paribus).

Reprezentarea grafică a legii ofertei, poartă denumirea de curba ofertei şi se prezintă ca o dreaptă sau o curbă (când funcŃia ofertei este liniară respectiv neliniară). Spre deosebire de curba cererii, curba ofertei este crescătoare, are pantă pozitivă şi este orientată SV-NE. Curba ofertei este ilustrată în Fig. 4.5., pe baza datelor din tabelul 4.2., propuse spre exemplificare.

Tabelul 4.2. EvoluŃia preŃului şi ofertei pentru un bun oarecare

PreŃ (P) (u.m)

Cantitatea oferită (Q)

(unit) 1 10 2 15 3 20 4 30

5 40

2

10 20 30 40

4

6

8

10

Q

PreŃulunitar

Cantitatea oferită

Curba ofertei

0

RelaŃia pozitivă dintre nivelul şi evoluŃia preŃului unitar şi cantitatea oferită se explică prin comportamentul întreprinzătorului care tinde să-şi asigure starea de echilibru (optim), când profitul total este maxim. El compară preŃul pieŃei cu costul marginal şi atunci când costul marginal este inferior preŃului, producătorul este tentat să mărească cantitatea oferită pentru că fiecare unitate adiŃională îi asigură majorarea profitului total. Astfel, când costul marginal este dat, iar preŃul unitar creşte, starea de echilibru se asigură la o cantitate mai mare decât cea precedentă. În felul acesta se ivesc perspective suplimentare de câştig, extinderea producŃiei devine tentantă atât pentru cei care activează în industrie, cât şi pentru unii agenŃi din alte ramuri care sunt atraşi spre ramura unde preŃurile au crescut în speranŃa că vor obŃine atât profit normal cât şi, probabil, profit pur (suplimentar).

Există şi situaŃii de ofertă atipică sau anormală, denumite paradoxul ofertei, ca excepŃie de la legea ofertei, în care creşterea cantiăŃilor oferite spre vânzare are loc şi atunci când preŃurile scad, ca de exemplu: produsele perisabile- legume, fructe sau oferta de muncă6 (cantitatea de muncă, în special numărul orelor suplimentare), care la un nivel al preŃului (salariului real) are tendinŃa să se reducă pentru că utilitatea marginală a timpului liber este superioară utilităŃii marginale a salariului. Un alt exemplu este paradoxul King care exprimă comportamentul atipic al producătorilor agricoli, mici şi mijlocii, care apelează pe scară largă la credite pentru organizarea şi susŃinerea producŃiei agricole. Atipicitatea constă în aceea că, dacă preŃurile produselor agricole scad, oferta se extinde, pentru că doar astfel producătorii debitori pot să-şi procure mijloacele băneşti pentru achitarea creditelor scadente. În acest caz curba ofertei are panta negativă.

• Deplasarea curbei ofertei. Factorii de influenŃă ai ofertei

Ca şi în cazul curbei cererii, curba ofertei se poate deplasa în plan, crescând sau scăzând cantitatea oferită la fiecare nivel de preŃ. Sub incidenŃa factorilor ofertei şi în condiŃii de ceteris paribus pentru preŃ, curba ofertei se deplasează spre dreapta când oferta creşte şi spre stânga când oferta scade. De aceea, este foarte important să se facă distincŃie între mişcarea de-a lungul curbei (Fig. 4.5.) şi o deplasare a curbei (Fig. 4.6).

Modificarea cantităŃii oferite la acelaşi nivel al preŃului este determinată de o serie de factori, cum ar fi:

1. Tehnologia. Computerizarea producŃiei şi înlocuirea tehnologiilor învechite cu altele noi conduc la sporirea utilizării eficiente a resurselor economice, la scăderea costurilor de producŃie şi la creşterea ofertei.

2. PreŃul factorilor de producŃie Creşterea salariilor, a preŃului materiei prime, energiei, etc. va conduce la creşterea costului de producŃie şi la reducerea ofertei. Asta explică de ce cantitatea oferită de-a lungul curbei O2 este mai mică decât cantitatea oferită, la acelaşi preŃ, de-a lungul curbei O0 (Fig. 5.6).

3. PreŃul bunurilor substituibile. Dacă creşte preŃul unui bun atunci va creşte oferta pentru acel bun şi va scădea oferta bunurilor substituibile.

6 Detalii privind aliura curbei ofertei de muncă individuale sunt prezentate la cap. PiaŃa Muncii. Salariul

4. Taxele şi subsidiile Reducerea taxelor pe profitul firmei va determina o creştere a ofertei, iar acordarea de subsidii de la bugetul statului va conduce la o creştere a ofertei.

5. Perspectivele de creditare. Reducerea posibilităŃilor de creditare poate reduce capacitatea firmelor de a obŃine factorii de producŃie necesari în procesul de producŃie, conducând la deplasarea spre stânga a curbei ofertei.

6. Politica guvernamentală Cadrul social-politic şi juridic prezintă o importanŃă deosebită pentru asigurarea oricărei activităŃi economice. Eliminarea taxelor vamale la importul unui anumit bun va duce la creşterea ofertei pentru acel bun şi deci o deplasare spre dreapta a curbei ofertei.

7. Factori naturali Curba ofertei de produse, în special agricole se poate deplasa spre stânga sau spre dreapta în funcŃie de factorii naturali (secetă, inundaŃii, etc).

• Elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃ Elasticitatea ofertei în funcŃie de preŃ reprezintă gradul de sensibilitate a cantităŃii oferite dintr-un produs la modificarea preŃului unitar. Ea se măsoară prin coeficientul de elasticitate a ofertei (Eop), care se calculează ca un raport între variaŃia relativă sau procentuală a cantităŃii oferite şi variaŃia relativă sau procentuală a preŃului, pe baza uneia dintre relaŃiile:

1. 000

01

0

01 :-

:-

P

P

Q

Q

P

PP

Q

QQEop

∆∆==

sau

2. P∆%Q∆%

=Eop

În funcŃie de modul în care oferta reacŃionează la modificările de preŃuri, se disting mai multe feluri de ofertă:

a) Oferta elastică (fig. 4.7.a) când variaŃia procentuală a cantităŃii oferite este mai mare decât variaŃia procentuală a preŃului:

00 P

P

Q

Q ∆∆> , Eop>1

b) Oferta cu elasticitate unitară (fig. 4.7.b) când când variaŃia cantităŃii oferite este egală cu variaŃia preŃului;

00 P

P

Q

Q ∆∆= , Eop=1

c) Oferta inelastică (fig.4.7.c) când variaŃia procentuală a cantităŃii oferite este mai mică decât variaŃia procentuală a preŃului;

00 P

∆P

Q

∆Q> , Eop<1

d) Oferta perfect elastică, reprezintă un concept teoretic care presupune că, la un nivel dat al preŃului, cantitatea oferită creşte continuu, tinzând spre infinit (Fig. 4.7.d).

∆P/P0 = 0, iar Eop→∞

e) Oferta perfect inelastică reprezintă un alt caz teoretic şi reflectă situaŃia în care, la orice variaŃie a preŃului, oferta nu se modifică (Fig. 4.7.e).

∆Q/Q0 = 0, iar Eop= 0 Ca şi în cazul elasticităŃii cererii, elasticitatea ofertei nu este aceeaşi în diferite puncte ale curbei

ofertei, exceptând cazurile extreme, respectiv oferta perfect elastică şi oferta perfect inelastică. Capacitatea ofertei de a se modifica mai repede, mai lent sau identic în raport de modificarea preŃului depinde de mai

multe împrejurări ce Ńin de condiŃiile specifice ale fiecărui întreprinzător, de strategia de piaŃă promovată de către firmă, de tactica de marketing adoptată, de domeniul de activitate şi conjunctura generală a economiei.

Principalii factori care determină gradul de elasticitate al ofertei sunt: - condiŃiile stocării şi costul stocării pe care le impune fiecare marfă în funcŃie de natura ei:

perisabilă sau nu; periculoasă pentru sănătatea oamenilor şi a naturii sau nu; dimensiunile spaŃiului de stocare solicitat şi condiŃiile cerute, etc. Când costul stocării este mic, oferta este de regulă elastică şi invers.

- disponibilitatea factorilor de producŃie Dacă factorii de producŃie pot fi procuraŃi cu uşurinŃă de pe piaŃă, atunci producŃia poate fi mărită uşor printr-o creştere uşoară a preŃului unitar deci oferta este elastică.

- Timpul. Elasticitatea ofertei pe termen lung este mai ridicată decât cea pe termen scurt, deoarece firmele îşi pot lărgi capacitatea de producŃie prin investiŃii (achiziŃionează maşini, clădiri, etc) sau pot apărea noi firme. Pe termen scurt oferta are un caracter inelastic, oferta crescând numai ca urmare a creşterii resurselor disponibile (muncă, materii prime, energie, etc).

Echilibrul pie Ńei

În sens general, echilibrul pieŃei reflectă situaŃia în care cantităŃile oferite şi cele cerute sunt egale la

preŃul pieŃei, dacă celelalte condiŃii nu se modifică. La starea de echilibru, cantitatea cerută de către cumpărători este egală sau se apropie foarte mult cu cea propusă de către producători (vânzători). Echilibrul este temporar, modificându-se dacă se schimbă una din cele două forŃe ale pieŃei (preŃul de echilibru sau cantitatea de echilibru).

Grafic, pe o piaŃă concurenŃială a unui bun echilibrul se obŃine la intersecŃia curbei cererii şi a curbei ofertei. SituaŃiei de echilibru al pieŃei îi corespunde formarea cantităŃii de echilibru (Qe) şi a preŃului de echilibru (Pe). Spre ilustrare, vom considera datele din tabelul 4.3.

Cazuri PreŃ unitar

u.m. Cantitatea cerută (mil

buc)

Cantitatea oferită (mil.

buc.)

SituaŃia pe piaŃă

TendinŃa de evoluŃie a preŃului

A 1 40 10 Deficit Crescătoare

B 2 30 15 Deficit Crescătoare

C 3 20 20 Echilibru Neutră

D 4 15 18 Surplus Descrescătoare

E 5 12 30 Surplus Descrescătoare

• Efectul variaŃiei ofertei şi cererii

Echilibrul pieŃei, respectiv cantitatea de echilibru şi preŃul de echilibru, se schimbă în funcŃie de variaŃia ofertei şi cererii.

În cazul variaŃiei ofertei, presupunând cererea constantă, luăm spre ilustrare următoarele situaŃii (Graficul 4.9) : a) când cantitatea oferită scade, curba ofertei se deplasează spre stânga; punctul de echilibru

(E1) se deplasează în sus; preŃul de echilibru creşte; b) când cantitatea oferită creşte, curba ofertei se deplasează spre dreapta; preŃul de echilibru

scade (E2), cantitatea de echilibru creşte. În cazul variaŃiei cererii, presupunând oferta constantă, urmărim, de asemenea, două situaŃii

(graficul 4.10): a) când cererea creşte, curba cererii se deplasează spre dreapta, crescând cantitatea de echilibru

şi preŃul de echilibru; b) Când cererea se micşorează, are loc scăderea cantităŃii de echilibru şi a preŃului de echilibru.

Reprezentarea grafică (fig. 12):

2

10 20 30 40

4

6

8

10

Q

PreŃulunitar

E

E0

Pe

QE

Ofertă

Cerere

Fig. 12. Dinamica cererii şi ofertei

În realitatea economică, echilibrul pieŃei se schimbă în condiŃiile în care oferta şi cererea de mărfuri

se pot modifica simultan în acelaşi sens sau în sensuri diferite, în aceeaşi proporŃie sau în proporŃii diferite. Spre exemplu, în cazul în care oferta şi cererea cresc în aceeaşi propor Ńie, se măreşte cantitatea de echilibru iar preŃul de echilibru rămâne acelaşi.

În cazul modificării cererii (ofertei), există raporturi diferite în modificarea preŃului şi a cantităŃii de echilibru, în funcŃie de forma de elasticitate a ofertei (cererii). Astfel, luăm spre exemplificare două situaŃii:

a) când cantitatea oferită scade (presupunând cererea constantă) au loc: punctul de echilibru (E’) se deplasează în sus; curba ofertei se deplasează spre stânga; preŃul de echilibru creşte;

b) când cantitatea oferită creşte (presupunând cererea constantă) au loc: noului punct de echilibru (E”) îi corespund un preŃ de echilibru (Pe) mai mic şi o cantitate de echilibru (QE) mai mare; curba ofertei se deplasează spre dreapta.

Grafic, situaŃia se prezintă astfel (fig. 13):

Fig. 13. Varia Ńia ofertei

În cazul variaŃiei cererii, de asemenea, urmărim două situaŃii: a) când cererea creşte (oferta rămânând constantă), în condiŃiile în care (presupunem) veniturile

familiilor cresc, cantitatea cerută va creşte sensibil; curba cererii se deplasează spre dreapta, în sus şi totodată cresc cantitatea de echilibru (QE1) şi preŃul de echilibru (Pe1);

b) când cererea se micşorează (oferta rămânând constantă), are loc scăderea cantităŃii de echilibru (QE2) şi a preŃului de echilibru (Pe2).

Grafic, situaŃia se prezintă astfel (fig. 14):

Pe1

Pe0

Pe2

0

C1

E2

E0

E1

C2

C0

PreŃulunitar

Q

O

Fig. 14. Varia Ńia cererii În realitatea economică, echilibrul pieŃei se schimbă în condiŃiile în care oferta şi cererea de mărfuri

se pot modifica simultan în acelaşi sens sau în sensuri diferite, în aceeaşi proporŃie sau în proporŃii diferite. Spre exemplu, în cazul în care oferta şi cererea cresc în aceeaşi propor Ńie, se măreşte cantitatea de echilibru, în schimb nu are loc modificarea preŃului de echilibru (fig. 15):

C1

O1

E2E0 E1

C2

O2

C0

O0PreŃulunitar

Pe

0 Fig. 15. Oferta şi cererea cresc în aceeaşi propor Ńie

Atunci când oferta şi cererea se micşorează în aceeaşi proporŃie, de asemenea, preŃul de echilibru nu

se modifică, în schimb cantitatea de echilibru se micşorează (fig. 16):

PreŃulunitar

Pe

0

C1

O1

O2

E0E2 E1

C2

Q

C0

O0

Fig. 16. Oferta şi cererea se micşorează în aceeaşi propor Ńie InteracŃiunea dintre cerere şi ofertă reprezintă un proces de ajustare reciprocă, prin care se realizează

o anumită coordonare a pieŃei, se formează preŃurile. În cadrul relaŃiei dintre preŃ, pe de o parte, şi cerere-ofertă, pe de altă parte, trebuie luate în

considerare nu numai dependenŃa cererii şi ofertei de variaŃiile de preŃ, ci şi relaŃia inversă, în sensul că raportul dintre cerere şi ofertă, la rându-i, determină preŃul. Astfel, preŃul variază în raport direct proporŃional cu cererea şi în raport invers proporŃional cu oferta. Există, aici, o interrelaŃie: astfel, dacă creşterea cererii duce la creşterea preŃului, urcarea preŃului peste un anumit punct determină scăderea cererii, a puterii de cumpărare; dacă creşterea ofertei atrage după sine scăderea preŃurilor, aceasta din urmă, la rându-i, duce la restrângerea ofertei etc.

Unitatea de învăŃare 4 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI

Comportamentul consumatorului reprezintă totalitatea deciziilor tipice consumatorului care au drept scop maximizarea satisfacŃiei în limita resurselor de care dispune. Studierea comportamentului consumatorului începe cu analiza bunurilor economice şi a utilităŃii acestora. Bunurile economice: concept şi tipologie

Satisfacerea unei nevoi de consum sau de producŃie se face prin procurarea şi consumul bunurilor.

Prin bun se înŃelege orice element al realităŃii care este apt să satisfacă o nevoie, indiferent de forma lui de existenŃă, de natura nevoii satisfăcute, de modul cum este procurat de consumator. Amplificarea accelerată a nevoilor umane a stimulat apariŃia unei multitudini de bunuri. În aceste împrejurări s-a impus o clasificare funcŃie de anumite criterii. Criteriul provenienŃei şi al modului de acces la ele determină clasificarea bunurilor în libere şi economice. Bunurile libere sunt cele ce provin direct din natură, iar accesul la ele este liber, spre exemplu aerul, apa, fructele de pădure, energia şi lumina solară, energia eoliană, etc. Bunurile economice sunt acele elemente care sunt produse prin efortul omului, în urma activităŃii sale economice. Bunurile economice au un caracter limitat, sunt rare, existând doar în măsura în care pot fi produse prin activitatea umană. Accesul la aceste bunuri economice se realizează, de obicei prin intermediul pieŃei.

La rândul lor bunurile economice pot fi clasificate în funcŃie de numeroase criterii: a) După destinaŃia lor, bunurile economice se clasifică în: satisfactori şi prodfactori . Satisfactorii

sau bunurile de consum reprezentând acele bunuri apte să satisfacă în mod direct nevoile umane. Unele din aceste bunuri sunt de folosinŃă curentă (alimente, îmbrăcăminte, servicii de transport etc) altele sunt de folosinŃă îndelungată (locuinŃe, automobile, aparatură electrocasnică, etc). Prodfactorii reprezintă bunurile economice folosite pentru producerea altor bunuri. În această categorie se includ bunurile care formează capitalul tehnic (fix şi circulant) şi pământul (care, în sens economic, include şi apa).

b) După forma sub care se prezintă, bunurile economice se grupează în: bunuri corporale sau materiale, bunuri necorporale (servicii sau prestaŃii) şi informaŃii (licenŃe, brevete). Dezvoltarea economică şi progresul social determină o tendinŃă de accelerare a producŃiei şi de creştere a ponderii bunurilor necorporale şi informaŃiilor în ansamblul bunurilor economice.

c) După modul în care bunurile circulă de la producător la consumator, se disting: bunuri marfare, bunuri parŃial marfare (mixte) şi bunuri non-marfare. Bunurile marfare (comerciale) sunt acele bunuri care trec de la producător la consumator prin mecanismele pieŃei libere. Pentru ca un bun să devină marfă el trebuie să facă saltul de la forma de bun la forma marfă, lucru care se realizează doar în momentul în care pe piaŃă îşi găseşte cumpărătorul care dispune de suma de bani necesară procurării lui. Bunurile par Ńial marfare (mixte) sunt acele bunuri care ajung la consumator prin intermediul pieŃei, preŃul având la bază atât condiŃiile pieŃei cât şi obiectivele de protecŃie socială. Bunurile nonmarfare (noncomerciale) sunt acele bunuri care ajung la consumator gratuit. Acestea pot fi produse pentru autoconsum, pot fi primite prin moştenire sau donaŃie sau

oferite gratuit de către comunitate.

d) După modul de difuzare a avantajelor se disting: bunuri publice şi bunuri private. Bunurile publice sunt bunurile ale căror utilitate revine în mod indivizibil la nivelul întregii comunităŃi, indiferent dacă indivizii doresc sau nu să achiziŃioneze aceste bunuri (Exemple: programul TV, cercetarea fundamentală, etc). Bunurile private sunt acele bunuri care pot fi împărŃite şi furnizate separat diferiŃilor indivizi, fără a genera beneficii sau costuri externe pentru ceilalŃi indivizi. Decizia de a consuma un bun privat este un act individual fără consecinŃe asupra altor persoane. Bunurile publice au drept caracteristici nonexcluziunea şi non-rivalitatea spre deosebire de bunurile private care au drept caracteristici excluziunea şi rivalitatea. Furnizarea eficientă a bunurilor publice impune adesea intervenŃia statului, în timp ce bunurile private pot fi eficient alocate de către pieŃe.

e) În funcŃie de influenŃele reciproce dintre diferite categorii de bunuri se disting: bunuri substituibile şi bunuri complementare. Bunurile substituibile sau concurente sunt acelea care au capacitatea să satisfacă aceeaşi categorie de nevoi (de exemplu untul şi margarina, metrou şi autobuz). Prin urmare, spunem că produsul A este un bun substituibil al produsului B şi invers, dacă majorarea preŃului produsului B determină creşterea cererii pentru produsul A. Bunurile complementare sunt acele bunuri care pot fi folosite doar împreună, întrucât numai din combinaŃia lor rezultă satisfacŃia scontată de către consumator (de exemplu: imprimanta şi calculatorul).

Utilitatea economică. Concept. Măsurare

În explicarea comportamentului consumatorului, economia politică se bazează pe premisa

fundamentală potrivit căreia oamenii tind să aleagă acele bunuri şi servicii care prezintă pentru ei valoarea cea mai mare7.

În gândirea neoclasică, utilitatea economică sintetizează importanŃa, preŃuirea pe care o persoană o acordă, la un moment dat şi în condiŃii determinate, fiecărei unităŃi dintr-o mulŃime de bunuri identice pe care este dispus să le achiziŃioneze. În gândirea şcolii economice întemeiate de economistul german Karl Marx, utilitatea este prezentată prin intermediul „valoarii de întrebuinŃare”.

Conform gândirii neoclasice utilitatea economică are un caracter individual şi subiectiv, ea fiind diferită de la un individ la altul şi chiar la acelaşi individ în funcŃie de anumite condiŃii spaŃio-temporale. Un bun poate avea utilitate economică pentru un individ, dar nu şi pentru altul, în funcŃie de raportul care se stabileşte între proprietăŃile bunului şi intensitatea nevoilor individului, raport influenŃat de nivelul de cultură, de gradul de informare, de aspiraŃiile şi opŃiunile fiecăruia, etc.

• ModalităŃi de măsurare a utilităŃii

Măsurarea cardinală presupune ca un consumator dat să acorde fiecărei unităŃi consumate dintr-

un anumit bun o preŃuire exprimată printr-un număr de unităŃi de utilitate, numite utili (această manieră de abordare este specifică sec. al XIX-lea).

Ipotezele de bază ale teoriei utilităŃii cardinale sunt: a) consumatorul este capabil să măsoare utilitatea printr-un număr; b) utilităŃile individuale rezultate din consumul unor cantităŃi consecutive dintr-un bun nu sunt

constante; c) consumatorul poate alege între bunuri, în funcŃie de utilităŃile acestora.

Să presupunem, de exemplu, că un consumator acordă următorii utili: 1Kg carne ................................ 20 utili

1 Kg ciocolată ........................... 18 utili 1 Kg banane .............................. 8 utili 2 Kg banane.............................. 12 utili

Măsurarea ordinală presupune aşezarea diferitelor bunuri într-o anumită ordine, în raport cu preferinŃele consumatorului (reprezentantul de seamă la fundamentarea acestei concepŃii a fost Vilfredo Pareto). Ipoteza de bază a concepŃiei ordinale asupra utilităŃii este următoarea: nu este necesară măsurarea

7 Samuelson, Nordhaus, Economie politică, Ed. Teora, 2000

utilităŃii fiecărui bun consumat; este suficient să se facă doar ordonări, ierarhizări ale preferinŃelor consumatorilor. Pornind de la bunurile existente, de la coşurile (combinaŃiile) de bunuri necesare, consumatorul este capabil să compare două coşuri de bunuri şi să le ordoneze după preferinŃele sale individuale şi după posibilităŃile pe care le are (venit, buget).

Revenind la exemplul de mai sus, ordinea preferinŃelor consumatorului conform măsurării ordinale este următoarea:

I. 1 Kg de carne; II. 1 Kg de ciocolată III. 1Kg de banane Ceea ce contează, conform teoriei moderne a cererii, este motivul pentru care un consumator preferă o anumită combinaŃie de produse în locul alteia, situaŃie reprezentată prin enunŃuri de genul „A este preferabil lui B”.

Utilitatea marginală. Legea utilităŃii marginale Utilitatea marginală reprezintă surplusul de utilitate rezultat ca urmare a consumului unei

unităŃi suplimentare dintr-un bun (consumul celorlalte bunuri fiind constant). RelaŃia de calcul a utilităŃii marginale pentru cazul discret este următoarea: Umg=∆Ut/∆X Dacă presupunem că avem o infinitate de mici cantităŃi din bunul x şi că funcŃia de utilitate este

continuă şi diferenŃiabilă, atunci utilitatea marginală poate fi definită ca derivata parŃială de ordinul întâi a funcŃiei de utilitate. RelaŃia de calcul a utilităŃii marginale pentru cazul continuu este următoarea:

Umg = dUt/dx =U’x

Legea utilităŃii marginale descrescânde (formulată pentru prima oară de economistul austriac

Gossen în 1854) arată că atunci: când cantitatea consumată dintr-un produs creşte, utilitatea marginală (utilitatea suplimentară a ultimei unităŃi de produs consumată) tinde să se diminueze până la zero, corespunzătoare punctului de saŃietate”. Utilitatea marginală ia valori negative dacă se continuă consumul peste limita de saturaŃie, ceea ce echialează cu risipa.

Potrivit legii enunŃate anterior, cu cât consumaŃi mai mult, cu atât utilitatea totală va creşte într-un ritm din ce în ce mai scăzut deoarece utilitatea marginală are un trend descrescător.

Constrângerea bugetară (Ce-şi permite consumatorul cu bugetul său disponibil)

EcuaŃia liniei (constrângerii) bugetare este de forma: (1) V= xPx +yPy

• Curba de indiferenŃă (isoutilitate sau isophelimă -isos=aceeaşi, phelimitas=plăcere,

satisfacŃie) reflectă ansamblul combinărilor posibile în consumul a două bunuri, astfel încât nivelul satisfacŃiei consumatorului să fie acelaşi. Indiferent în ce punct de pe curbă s-ar situa opŃiunea consumatorului, nivelul utilităŃii resimŃite de consumator este acelaşi fie că el consumă mai mult din bunul y (mere) şi mai puŃin din x (banane), ori mai mult din bunul x (banane) şi mai puŃin din y (mere). Vilfredo Pareto (1848-1923) a folosit pentru prima dată ceea ce numim noi astăzi curbe de indiferenŃă în analiza

unde: Umg –utilitatea marginală; ∆∆∆∆UT – variaŃia utilităŃii totale; ∆∆∆∆X – variaŃia cantităŃii consumate din bunul X; U’x – derivata întâi a utilităŃii.

Unde: x,y - cantităŃile consumate din cele două bunuri X, respectiv Y; Px şi Py – preŃurile bunului X respectiv bunului Y; V – venitul

teoriei cererii. • Harta curbelor de indiferenŃă

Harta curbelor de indiferenŃă reuneşte totalitatea curbelor de indiferenŃă care descriu preferinŃele unui consumator pentru anumite bunuri sau servicii. Consumatorului îi este indiferent în ce punct se află pe o anumită curbă de indiferenŃă dar preferă o curbă de indiferenŃă alteia. Deoarece, consumatorul preferă un consum cât mai mare, curbele de indiferenŃă superioare sunt preferate celor inferioare. Spre exemplu, în graficul 4, orice punct de pe curba de indiferenŃă cu utilitate constantă U2 este preferat oricărui punct de pe curba de indiferenŃă cu utilitate constantă U1, iar oricare punct de pe curba cu utilitate constantă U3 este preferat oricărui punct de pe curba cu utilitate constantă U2. Între utilităŃile celor trei curbe de indiferenŃă există relaŃia: U3>U2>U1.

Optimul (echilibrul) consumatorului

Optimul (echilibrul) consumatorului – presupune o asemenea combinare de bunuri şi servicii în consum care, la nivelul venitului de care dispune şi al preŃurilor existente, să-i asigure maximum de satisfacŃie.

Consumatorul şi-ar dori cea mai bună combinaŃie dintre două bunuri, combinaŃie care se află pe curba de indiferenŃă cea mai de sus posibil. Dar, consumatorul trebuie să se situeze pe/sau sub constrângerea lui bugetară, care-i măsoară resursele disponibile.

• Regula maximizării utilit ăŃii totale şi optimizarea alegerilor de consum – are în vedere ca

venitul disponibil al consumatorului să fie alocat astfel încât ultima unitate monetară cheltuită pentru procurarea fiecărui bun să să aibă aceeaşi utilitate marginală. Consumatorul trebuie să compare utilitatea suplimentară cu costurile suplimentare. Regula maximizării utilit ăŃii se poate exprima prin relaŃia:

B

A

B

A

p

p

Um

Um=

Unitatea de învăŃare 5 TEORIA PRODUCĂTORULUI. COMBINAREA ŞI SUBSTITUIREA FACTORILOR DE

PRODUCłIE

Întreprinderea se defineşte ca o entitate activă a sistemului economic, de natura unei organizaŃii autonome, înzestrată cu resurse pe care le utilizează în scopul exercitării, în mod stabil şi structurat, a unei funcŃiuni referitoare la producŃie, servicii, schimb etc. Orice întreprindere se individualizează prin misiunea îndeplinită şi dispune de capacitatea de a adopta şi a aplica decizii proprii, reprezentând o sursă şi un cadru de manifestare a liberei iniŃiative economice; ea funcŃionează sub forma unui complex de acŃiuni intercondiŃionate, promovate într-un mediu ambiant la care tinde să se adapteze, dar pe care, în acelaşi timp, îl poate influenŃa.

În practica economică actuală există o mare diversitate de tipuri de întreprinderi: după obiectivul urmărit în activitatea lor, există întreprinderi cu scop lucrativ sau nonlucrativ; după forma de proprietate, se disting întreprinderi private, publice sau mixte; după regimul juridic de organizare şi funcŃionare, există regii, companii sau diferite variante de societăŃi comerciale; după dimensiunea lor (reflectată de numărul de personal, mărimea capitalului social şi a cifrei de afaceri), se disting întreprinderi mari şi, respectiv, mici şi mijlocii8.

Regiile autonome se organizează şi funcŃionează, în principal, în ramurile strategice ale economiei naŃionale: industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poşta şi transporturile feroviare. ÎnfiinŃarea regiilor autonome este decisă de Guvernul României, pentru firmele de interes naŃional, şi de organele judeŃene şi municipale, pentru cele de interes local, în ramurile şi domeniile expres statuate prin lege. După cum se precizează în lege, regia este proprietara bunurilor din patrimoniul său, trebuind ca prin activităŃile desfăşurate, bazate pe gestiunea economică şi autonomia financiară, să-şi acopere integral cheltuielile şi să obŃină profit.

SocietăŃile comerciale îmbracă următoarele forme: societatea în nume colectiv, ale cărei obligaŃii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaŃiilor; societatea în comandită simplă, ale cărei obligaŃii socia-le sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditei; comanditarii răspund numai până la concurenŃa

8 DicŃionar de economie, coord.: NiŃă Dobrotă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 259-260.

aportului lor; societatea în comandită pe acŃiuni , al cărei capital social este împărŃit în acŃiuni, iar obligaŃiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaŃilor comanditei; comanditarii sunt obligaŃi numai la plata acŃiunilor lor; societatea pe acŃiuni , ale cărei obligaŃii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acŃionarii sunt obligaŃi numai la plata acŃiunilor lor; societatea cu răspundere limitat ă, ale cărei obligaŃii sunt garantate cu patrimoniul social; asociaŃii sunt obligaŃi numai la plata părŃilor sociale.

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUC łIE

Munca reprezintă o acŃiune conştientă, specific umană, îndrep-tată spre un anumit scop, în cadrul căreia

sunt puse în mişcare aptitudinile, experienŃa şi cunoştinŃele ce îl definesc pe om, consumul de energie fizică şi intelectuală. Munca este un factor activ şi determinant al producŃiei, ce antrenează ceilalŃi factori în vederea obŃinerii de bunuri şi servicii.

În abordarea factorului muncă, prezintă interes o serie de categorii demografice. PopulaŃia totală înregistrează o dinamică deosebită ca urmare a mutaŃiilor ce au intervenit în elementele ei determinante. Prezintă importanŃă densitatea populaŃiei, structura pe grupe de vârstă, repartizarea populaŃiei pe mediile urban şi rural. PopulaŃia aptă de muncă cuprinde persoanele ce au capacitatea fizică şi intelectuală de a desfăşura o activitate economică, precum şi vârsta legală. (Potrivit legislaŃiei internaŃionale a muncii şi celei din Ńara noastră, sunt cuprinse, în această categorie, persoanele între 15 şi 65 de ani). PopulaŃia activă disponibilă cuprinde populaŃia ocupată în diferite activităŃi profesionale, precum şi persoanele care caută locuri de muncă. PopulaŃia activă este condiŃionată de natalitate şi mortalitate, de structura populaŃiei pe grupe de vârstă şi sex, de evoluŃia demografică anterioară. PopulaŃia activă este determinată de factori economici şi socio-culturali: capacitatea economică de a crea noi locuri de muncă, de a asigura un echilibru stabil şi de durată între cerere şi oferta de muncă; durata de şcolarizare; statutul social al femeii; imigraŃia. PopulaŃia ocupată cuprinde persoanele care desfă-şoară activitate profesională.

Factorul natural constituie atât substanŃa şi condiŃiile materiale primare ale producŃiei, cât şi forŃa motrice virtuală, necesară pentru dezvoltarea producŃiei de bunuri materiale şi servicii.

Printre factorii naturali un loc important revine pământului. El prezintă o însemnătate decisivă nu numai pentru agricultură şi silvicultură, ci şi pentru întreaga activitate umană, căreia îi oferă suport de existenŃă şi loc de desfăşurare. În sens restrâns, pământul se identifică cu fondul funciar (terenuri arabile, păşuni, fâneŃe, vii şi livezi, terenuri forestiere, luciul apelor interioare etc.).

Fondul funciar constituie baza producŃiei agricole şi alimentare şi a unei întregi serii de materii prime de importanŃă vitală pentru existenŃa oamenilor şi a societăŃii. El are capacitatea de a-şi regenera forŃa productivă dacă este folosit raŃional. De aici şi marea însemnă-tate a aplicării unor sisteme de exploatare a pământului care să asigure practicarea unei agriculturi ecologice, capabilă să producă necesarul de hrană pentru populaŃie şi totodată să conserve mediul natural.

Capitalul reprezintă ansamblul bunurilor reproductibile, rezul-tate ale unei activităŃi anterioare, utilizate în producerea de bunuri materiale şi servicii destinate realizării ca mărfuri pe piaŃă în scopul obŃinerii unui profit.

Sunt folosite diferite denumiri: bunuri-capital, bunuri instrumen-tale, bunuri investiŃionale, bunuri de producŃie, capital tehnic. Capitalul tehnic este format din maşini, utilaje, echipamente, instalaŃii, clădiri, construcŃii, mijloace de transport, animale de muncă şi de reproducŃie, materii prime, materiale, semifabricate.

În sens juridic, capitalul are o bază mai largă, fiind constituit din toate elementele pozitive ale patrimoniului întreprinderii (bunuri, bani, creanŃe etc.); este capital lucrativ, în planul repartizării veniturilor.

Capitalul tehnic folosit în activitatea economică, denumit şi capital fizic, productiv sau net, este constituit din două mari componente: a) capitalul fix , acea parte a capitalului care participă la mai multe cicluri de producŃie, se consumă treptat şi se înlocuieşte la intervale mai mari de timp; b) capitalul circulant (materii prime, materiale, combustibil, semifabricate şi alte obiecte aflate în procesul de prelucrare sau asamblare), care se consumă integral într-un singur ciclu de fabricaŃie şi se înlocuieşte după fiecare ciclu de producŃie.

Capitalul fix are o structură materială reprezentată de maşini, utilaje, echipament, clădiri, mijloace de transport, animale de muncă şi de reproducŃie, plantaŃii etc. El constituie componenta activă şi cea mai dinamică a avuŃiei naŃionale.

Procesul de consumare a capitalului fix prezintă o anumită specificitate, care constă în diminuarea treptată a calităŃilor lui tehnice şi economice. Aceasta se manifestă prin fenomenul uzurii, care se prezintă sub

două forme: a) uzura fizică, respectiv deprecierea treptată a maşinilor, echipamentelor, instalaŃilor ca urmare a folosirii lor în activitatea economică sau a acŃiunii factorilor naturali, şi b) uzura morală, deprecierea morală sau „involuntară”- cum o numea J.M.Keynes -, determinată de progresul tehnic, care favorizează fabricarea unor maşini şi utilaje noi cu performanŃe superioare celor aflate în funcŃiune (denumită şi uzură de gradul I) sau reduce preŃul la care poate fi cumpărat un echipament echivalent (uzură de gradul al II-lea). În ultimele decenii uzura morală a devenit mult mai frecventă decât cea fizică în condiŃiile excepŃionalei dinamici a tehnologiilor. Deprecierile fizice şi morale ale capitalului fix pot fi atenuate printr-o folosire judicioasă a elementelor sale, dar nu pot fi înlăturate.

Celor trei factori de producŃie li se poate adăuga al patrulea – întreprinderea sau antreprenoriatul , care constituie acŃiunea de organizare a celorlalŃi factori de producŃie de către întreprinzător. Acesta decide ce bunuri să se producă şi ce cantităŃi de factori sunt necesari; el îşi asumă riscurile producŃiei, care necesită costuri înainte de a obŃine venituri din vânzarea produselor obŃinute. Un rol deosebit de important în succesul întreprinderii îl are pregătirea managerială a întreprinzătorului.

COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCłIE

Combinarea factorilor de producŃie reprezintă un mod specific de unire a factorilor de producŃie

privit atât sub aspect cantitativ, cât şi din perspectivă structural-calitativă; atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic.

Din punct de vedere tehnic, combinarea factorilor de producŃie este specifică fiecărui proces de producŃie; obŃinerea oricărui bun presupune, de exemplu, unirea factorului muncă (de o anumită structură şi calificare) cu elemente de capital tehnic (maşini, instalaŃii, materii prime, materiale) specifice domeniului respectiv. Din punct de vedere economic, combinarea factorilor de producŃie înseamnă concretizarea ei în obiectivul minimizării costurilor de producŃie şi, respectiv, al maximizării profitului.

• Premisele combinării factorilor de produc Ńie

În combinarea factorilor de producŃie, întreprinzătorul porneşte de la următoarele premise: a) caracterul limitat al factorilor supuşi combinării , cu ajutorul cărora trebuie să realizeze volumul proiectat al producŃiei; b) caracteristicile factorilor de producŃie şi concordanŃa lor cu specificul activităŃii ; c) conjunctura pieŃelor factorilor de producŃie.

Combinarea este posibilă ca urmare a proprietăŃilor factorilor de producŃie şi a manifestării simultane a lor.

Divizibilitatea reflectă posibilitatea factorului de producŃie de a se împărŃi în unităŃi simple, în subunităŃi omogene fără a fi afectată calitatea factorului de producŃie. De exemplu, factorul muncă se poate divide în unităŃi omogene de timp de muncă, în număr de salariaŃi de o anumită calificare; factorul pământ se poate divide în unităŃi de suprafaŃă. Pentru unii factori de producŃie (o centrală electrică, de exemplu) este imposibilă sau foarte dificilă divizibilitatea. Evident, problema divizibilităŃii unui factor de producŃie se pune în măsura cerută de caracteristicile unui proces de producŃie de anumite dimensiuni, ale unor tehnici şi tehnologii folosite.

Adaptabilitatea reprezintă capacitatea de asociere a unei unităŃi dintr-un factor de producŃie cu mai multe unităŃi din alt factor de producŃie. Pe o suprafaŃă de teren, de exemplu, este posibil să lucreze un număr mai mare sau mai mic de lucrători agricoli; un muncitor poate lucra la o maşină sau la mai multe maşini etc.

Complementaritatea reprezintă procesul prin care se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de producŃie ce participă la producerea unui anumit bun economic. La o producŃie dată, o anumită cantitate dintr-un factor de producŃie se asociază doar cu o anumită cantitate determinată din ceilalŃi factori de producŃie. Complementaritatea se află sub influenŃa permanentă a progresului tehnic, care determină modificări profunde în calitatea factorilor de producŃie, deci, şi în procesul combinării lor.

Substituibilitatea este definită ca posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de producŃie printr-o cantitate determinată dintr-un alt factor în condiŃiile menŃinerii aceluiaşi nivel al producŃiei.

FUNCłIA DE PRODUCłIE

În general, aceasta este o relaŃie de tipul Q = f(a,b,c ...), unde a,b,c, ... sunt factorii de producŃie utilizaŃi. Cel mai adesea, funcŃia de producŃie se prezintă ca o relaŃie a doi factori de tipul Q = f (K,L) unde: K = capital L = muncă

Când unul din factori se anulează, şi producŃia este egală cu zero.

În analiza comportamentului producătorului este folosită, de regulă, funcŃia de producŃie omogenă. O funcŃie de producŃie de tipul Q = f(a,b) este omogenă de gradul n dacă f(xa,xb) = xnf(a,b)

unde: n este o constantă şi x un număr real pozitiv. O funcŃie de producŃie omogenă lineară des întâlnită este funcŃia Cobb-Douglas, după numele celor care

au folosit-o pentru analiza producŃiei. Q = AKαLß unde: A = constantă specifică fiecărei economii naŃionale a şi b = coeficienŃi de elasticitate a producŃiei în raport cu fiecare din factorii de producŃie utilizaŃi.

ANALIZA PE TERMEN SCURT. LEGEA RANDAMENTELOR NEPROPOR łIONALE

În procesul de producŃie, combinarea factorilor se poate realiza în moduri diferite: a) asocierea unui

factor fix (constant) cu altul va-riabil (funcŃia de producŃie cu un singur factor variabil) şi b) combi-narea de cantităŃi diferite din ambii factori (funcŃia de producŃie cu doi factori variabili).

Legea randamentelor neproporŃionale a fost formulată prima dată de Turgot, care a prezentat-o în legătură cu exploatarea de tip agricol. D.Ricardo a utilizat această lege pentru a explica sporirea preŃului cerealelor în Marea Britanie, după 1814. Şi John Stuart Mill a estimat că această lege nu este valabilă decât pentru agricultură. În realitate, se poate aprecia că toată activitatea umană a cunoscut mai întâi o fază de randament ridicat şi de costuri în scădere, apoi un randament maxim pentru o combinaŃie optimă a factorilor de producŃie şi, în timp, o fază de randamente în descreştere şi de costuri în creştere9.

Se poate admite că zona randamentelor descrescătoare este atinsă mai repede în agricultură decât în industrie, pentru că puterea de influenŃă a omului asupra naturii este relativ mai mică în unul dintre sectoare comparativ cu celălalt.

Legea randamentelor neproporŃionale se poate enunŃa astfel: dacă o producŃie oarecare reclamă utilizarea a doi sau mai multor factori de producŃie şi dacă se adaugă progresiv aceeaşi doză de cantitate folosită dintr-un factor, în timp ce cantitatea altor factori nu se schimbă, produsul marginal al factorului variabil creşte până la un punct, apoi descreşte.

ANALIZA PE TERMEN LUNG. ECONOMII ŞI DEZECONOMII DE SCAR Ă

SUBSTITUIREA FACTORILOR DE PRODUCłIE

Pe termen lung, toŃi factorii de producŃie sunt variabili. Combinarea va presupune nu doar unirea

factorilor de producŃie, ci şi un mod specific de înlocuire a lor (care poate avea loc între doi factori sau diferite elemente componente ale factorilor de producŃie), respectiv substituirea factorilor de producŃie.

Modelul general de analiză a comportamentului producătorului presupune, asemănător modelului analizei comportamentului consu-matorului (vezi cap.4), diverse combinări şi substituiri de factori de producŃie, care conduc la obŃinerea aceluiaşi nivel de producŃie, repre-zentate grafic prin curbe de isoproducŃie sau isocuante (fig. 2 şi 3).

K1

L1 L2 L3

BC

P

K2

K3

K

L0

A

Fig. 2. Variante de combinare a factorilor

muncă şi capital

9 Raymond Barre, Économie politique, tome 1, Presses Universitaires, Paris, 1970, p. 490.

K

0P1

P2

P3

P4

Fig. 3. Curbe de isocuante

Isocuanta semnifică reprezentarea grafică a combinaŃiilor diferite (A,B,C) între factorii de producŃie (K şi L), care permit realizarea aceluiaşi volum al producŃiei (P).

Ansamblul de isocuante ce pot fi înscrise într-un sistem de axe formează harta curbelor de indiferenŃă ale producătorilor, care reflectă tot atâtea posibilităŃi de a proiecta niveluri diferite de producŃie (P1, P2, P3 etc.).

Isocuantele au anumite particularităŃi: nu se pot intersecta, sunt convexe la origine, iar înclinarea este dată de rata marginală de substituire a factorilor.

Astfel, dacă un agent economic va avea în vedere eficientizarea tehnică şi economică a producŃiei prin substituirea muncii cu capital, atunci opŃiunea sa pentru o anumită alternativă de substituire se va baza pe mai multe maşini şi mai puŃin lucrători.

• Diferite tipuri de substituire a factorilor de pr oducŃie a) substituirea în proporŃii fixe (complementaritatea factorilor) (fig. 4):

Fig. 4. Curbe de substituire în proporŃii fixe

b) substituirea perfectă (fig. 5):

Fig. 5. Curbe de substituire în proporŃii egale

c) substituirea imperfectă (fig. 6):

Factorii de producŃie sunt complementari şi nu este posibilă substituirea lor; vor fi utilizaŃi în proporŃii fixe.

Factorii vor fi substituiŃi în proporŃii egale (creşterea cu o unitate a unui factor va cores-punde scăderii cu o unitate a celuilalt factor).

Factorii se vor substitui în proporŃii inegale (un factor va creşte cu mai mult sau mai puŃin de o unitate în condiŃiile scăderii cu o unitate aceluilalt factor).

Fig. 6. Curbe de substituire imperfectă

Pentru aprecierea alegerii făcute se vor folosi indicatori de tipul: productivitatea marginală a factorilor de producŃie; rata marginală de substituire a factorilor de producŃie; elasticitatea substituirii.

Productivitatea marginală a factorilor de producŃie (vezi subcapitolul 5.5) reprezintă producŃia suplimentară (�Q) ce se poate obŃine în condiŃiile utilizării unei unităŃi suplimentare dintr-un factor de producŃie (�K).

K

QPMa

∆∆=

Rata marginală de substituire a doi factori (RMS) reprezintă cantitatea suplimentară dintr-un factor necesar pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor, astfel încât producŃia să se menŃină constantă.

RMS = �y/�x; RMS = - dy/dx şi reprezintă panta isocuantei (semnul minus arată că unul dintre factori creşte, iar celălalt scade).

Rata marginală de substituire a factorilor de producŃie se exprimă, deci, prin raportul derivatelor celor doi factori sau prin raportul invers al productivităŃilor marginale ale celor doi factori de producŃie. Dacă pornim, de exemplu, de la funcŃia f(L,K) şi dacă aplicăm regula de derivare, punând condiŃia că, pentru menŃinerea constantă a producŃiei, dk/dL = 0, va rezulta că: f’L + f’K dK/dL = 0 ⇒ f’L/f’K = – dK/dL = RMS.

Stabilirea alternativei optime de producŃie presupune luarea în considerare a restricŃiei de venit legată de preŃurile factorilor (vezi subcapitolul 5.5).

Elasticitatea substituirii exprimă măsura în care poate fi menŃinută producŃia când un factor este înlocuit cu altul sau se modi-fică utilizarea (creşterea sau descreşterea) unui factor în comparaŃie cu altul. Elasticitatea substituirii este pozitivă pentru toate combinaŃiile normale ale factorilor de producŃie şi variază de la zero la infinit, în funcŃie de uşurinŃa cu care unul din factori poate fi înlocuit cu altul, producŃia rămânând constantă. Elasticitatea substituirii (es) exprimă modificarea producŃiei în raport cu modificarea factorului de producŃie, potrivit formulei:

es = �Q/Q: DX/X

unde: Q = producŃia X = factorul de producŃie

Unitatea de învăŃare 6 RANDAMENTUL FACTORILOR DE PRODUC łIE

În sens larg, productivitatea se defineşte ca rodnicia, randamentul, cu care se consumă factorii de producŃie. Se calculează ca „raport între cantitatea de bogăŃie produsă şi cantitatea de resurse absorbite în cursul producerii ei”10. Deci, practic, ea se poate determina la nivel de firmă, ramură dar şi la nivelul economiei naŃionale ca raport între rezultatele obŃinute (producŃia) şi eforturile depuse pentru a le obŃine (factorii de producŃie utilizaŃi). unde,W = nivelul productivităŃii; Q = efectul, rezultatul, adică bunurile economice obŃinute. Se exprimă, după caz, în unităŃi naturale (kg, 1, m, tone etc.), natural-convenŃionale (kwh, CP etc.), ca volum al producŃiei şi/sau în unităŃi monetare ca valoare a producŃiei; F

i = efortul depus, adică factorii de producŃie utilizaŃi, care sunt evaluaŃi, după caz, fizic (ca volum) sau în

10 Raymond Barre, Économie politique, tome 1, Presses Universitaires, Paris, 1970, p. 495.

W =iF

Q

expresie monetară (valoric). Dinamica productivităŃii exprimă creşterea ei în timp şi se calculează sub forma indicelui de creştere a

productivităŃii, exprimându-se procentual. IW

= (W1 / W

0) x 100,

unde: W1

= nivelul productivităŃii din perioada curentă; W0

= nivelul productivităŃii din perioada

anterioară, de bază. În condiŃiile contemporane, metodele de determinare şi analiză a productivităŃii s-au dezvoltat şi diversificat foarte mult datorită complexitatăŃii activităŃii economice. Se evidenŃiază: a. productivitate fizică (măsoară rezultatele în unităŃi fizice) şi productivitate valorică (măsoară rezultatele în unităŃi valorice). O altă tipologie se referă la: a. productivitate brută (producŃia e privită ca sumă a valorilor adăugate brute de diferitele activităŃi) b. productivitate netă (obŃinută prin eliminarea valorii achiziŃiilor exterioare şi amortizării din producŃia finală brută) c. productivitate aparentă (sursele de provenienŃă a valorii adăugate nu pot fi delimitate corect) În teoria şi practica economică, sunt consacrate două forme fundamentale :

a. productivitatea parŃială, care exprimă eficienŃa utilizării fiecărui factor de producŃie consumat (produvtivitatea muncii, a pământului,a capitalului etc.) şi

b. productivitatea totală, care reflectă eficienŃa agregată a tuturor factorilor de producŃie utilizaŃi. Productivitatea partiala a factorilor de producŃie Productivitatea medie (Wmi ) a unui factor de producŃie este expresia raportului dintre mărimea

producŃiei (Q) şi cantitatea (Xi) utilizată din factorul respectiv:

Acest indicator reflectă, deci, câte unităŃi (fizice sau valorice) de efect util (producŃie) revin la o unitate

(fizică sau valorică) de efort (factor de producŃie i). Productivitatea marginală a unui factor(Wmgi) reprezintă sporul de producŃie care se obŃine prin

utilizarea unei unităŃi suplimentare din factorul i, ceilalŃi factori rămânând constanŃi11, şi se determină potrivit formulei de calcul:

Productivitatea totală a factorilor de producŃie Productivitatea medie totala (Wm) se determină ca raport între rezultatul total obŃinut şi totalul

factorilor de producŃie utilizaŃi (evaluaŃi în expresie valorică). unde, L + P + K - implicarea agregată a tuturor factorilor.

Productivitatea marginală globală (Wmg ) exprimă eficienŃa ultimei unităŃi din toŃi factorii de producŃie utilizaŃi în activitatea economic şi se determină ca raport între variaŃia absolută a rezultatelor şi variaŃia absolută agregată a tuturor factorilor de producŃie.

Productivitatea muncii exprimă aşadar eficienŃa cu care este consumată o anumită cantitate de muncă în activitatea economică.

Productivitatea medie a muncii (WmL) se masoară ca producŃia (Q) obŃinută pe un lucrător (L) sau producŃia obŃinută într-o unitate de timp (T).

WmL = Q/L W mL = Q/T

11 Mark Blaug, Teoria economică în retrospectivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 459-

472.

Wmi = Q/Xi

Wmgi = �Q/�Xi = dQ/dXi

Wm = Q / L + P + K

Wmg = ∆Q / ∆L + ∆P + ∆K

unde,W= nivelul productivităŃii muncii; T = timpul; Q = volumul producŃiei exprimat în bucăŃi, tone, m.p. etc.

Randamentul capitalului

Randamentul capitalului exprimă eficienŃa cu care este utilizat factorul capital. Potrivit relaŃiei

efort/efect, randamentul capitalului se prezintă sub forma coeficientului capitalului şi exprimă necesarul de capital pentru obŃinerea unei unităŃi de producŃie.

Coeficientul mediu al capitalului (k) indică necesarul de capital pentru obŃinerea unei unităŃi de efect şi se calculează ca raport între volumul capitalului utilizat (K) şi volumul producŃiei obŃinute într-o perioadă dată (Q):

Dacă se raportează creşterea capitalului (�K) la creşterea producŃiei (�Q) într-un interval de timp se

determină coeficientul marginal al capitalului.

Acesta exprimă sporul de capital necesar pentru obŃinerea unei unităŃi suplimentare de producŃie, în

condiŃiile în care ceilalŃi factori sunt presupuşi constanŃi. Potrivit relaŃiei efect/efort, randamentul capitalului se prezintă ca productivitate a capitalului. Productivitatea medie a capitalului reprezintă producŃia obŃinută (Q) ca urmare a utilizării capiatlului

(K): Se poate deduce că WmK = 1/K, deci inversul coeficientului mediu al capitalului.

Productivitatea marginală a capitalului se determină ca un raport între variaŃia absolută a rezultatelor (�Q) şi variaŃia absolută a capitalului tehnic utilizat (�K) , exprimând astfel, eficienŃa ultimei unităŃi din capitalul tehnic atras şi utilizat în activitatea economică.

Productivitatea marginală a capitalului este inversul coeficientului marginal al acestuia. WmgK =1/Kmg

Randamentul viitor al capitalului se determină ca raport între sporul de producŃie şi capital (�Q/K). Keynes consideră că randamentul viitor al capitalului trebuie apreciat pe baza sporului de venituri ce se vor putea obŃine de către întreprinzător pe toată durata de funcŃionare a respectivului capital.

Căi de creştere a productivităŃii factorilor de produc Ńie

Creşterea productivităŃii muncii reprezintă procesul prin care cu acelaşi volum de muncă se obŃine o cantitate mai mare de bunuri şi servicii sau invers, aceeaşi cantitate de bunuri se realizează cu un volum mai mic de muncă; ea are un caracter legic. Aceasta presupune o schimbare în factorii de producŃie, în modul de combinare a lor şi, deci, în modul de desfăşurare a procesului de muncă. Nivelul productivităŃii muncii individuale şi naŃionale se găseşte sub influenŃa unui mare număr de factori, principali şi secundari, direcŃi sau indirecŃi, care se întrepătrund şi acŃionează, uneori, în sensuri diferite. Printre aceştia se regăsesc: ● factorii tehnici, care au în vedere nivelul atins de ştiinŃă, tehnică, tehnologie la un moment dat ; factorii economici şi sociali sunt cei legaŃi de organizarea producŃiei şi a muncii atât la nivel micro cât şi la

k = K/Q

K mg = �K/�Q

Wmg K = �Q/�K

WmK = Q/K

nivel macroeconomic, condiŃiile de muncă şi viaŃă; ● factorii umani şi psihologici, cei legaŃi de pregătirea şcolară, nivelul de cultură, adaptabilitate la condiŃiile de muncă, satisfacŃia pe care le-o oferă aceasta, viaŃa de familie, influenŃa religiei şi a tradiŃiei în alegerea meseriei. ForŃa de muncă – executanŃii – şi utilizarea raŃională a acesteia reprezintă factori hotărâtori în sporirea continuă a rodniciei muncii şi, evident, a productivităŃii muncii. ● factori naturali, referitori la condiŃiile de climă, fertilitatea solului, accesibilitatea resurselor naturale; ● factori de structură, care influenŃează nivelul productivităŃii muncii prin schimbările survenite în structura pe ramuri şi subramuri a economiei naŃionale. AgenŃii economici sunt permanent preocupaŃi de creşterea productivităŃii factorilor de producŃie, a eficienŃei utilizării acestora, apelând diverse căi, în funcŃie de posibilităŃile materiale, umane, naturale şi financiare. Automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi – coordonate esenŃiale ale progresului tehnic contemporan, atrag după sine sporirea productivităŃii deoarece asigură obŃinerea unei productivităŃi mai mari cu aceleaşi cheltuieli de muncă, favorizează diminuarea celorlalte cheltuieli pe produse în general şi realizarea de economii.

Progresul tehnic a dus la creşterea ponderii efortului intelectual în comparaŃie cu cel fizic, a adus cu sine mai multă promptitudine şi exactitate în activitatea desfăşurată. În acest context, ridicarea continua a calificării forŃei de muncă reprezintă condiŃia esenŃială pentru utilizarea eficientă a resurselor umane. PerfecŃionarea organizării managementului, producŃiei şi a muncii - reprezintă un proces complex, cu caracter dinamic şi de continuitate, care presupune adoptarea de către conducerile unităŃilor economice a unui ansamblu de măsuri şi folosirea de metode şi tehnici stabilite pe baza unor studii şi calcule tehnico-economice, care Ńin seama de noile descoperiri ale ştiinŃei. Pregătirea şi perfecŃionarea resurselor umane. Formarea profesională şi perfecŃionarea continuă, a acesteia, reprezintă principala cale de autovalorificare şi dezvoltare a factorului uman, de valorificare superioară a potenŃialului creativ şi anticipativ al omului. De aceasta depinde receptivitatea şi viteza de adaptare la nou şi posibilitatea de reintegrare rapidă a resurselor umane în alte activităŃi utile societăŃii. Cointeresarea materială a muncii – condiŃionează veniturile populaŃiei de rezultatele lor în muncă. În această direcŃie, o importanŃă deosebită o are aplicarea unui sistem de repartiŃie care, pe de o parte, să determine cât mai corect mărimea salariului fiecărui lucrător, adică ceea ce i se cuvine după munca depusă şi, pe de altă parte, să asigure un sistem de norme de muncă în pas cu progresul, prin care să se stabilească aportul fiecăruia la activitatea socială. Orice neglijare în acest domeniu se reflectă nefavorabil, mai devreme sau mai târziu, în sensul unei insuficiente cointeresări, atunci când veniturile nu cresc corespunzător muncii depuse ca şi în cazul însuşirii unor venituri mai mari decât activitatea desfăşurată, atrăgând după sine nerespectarea unei corelaŃii economice fundamentale, anume accea dintre creşterea productivităŃii muncii şi creşterea salariului. Este unanim acceptat că, pentru a avea o activitate economică eficientă, dinamica productivităŃii trebuie să fie superioară dinamicii salariului. Creşterea productivităŃii muncii are o importanŃă economică deosebită pentru întreprinz ător deoarece:

- se creează premisele reducerii costului total mediu (unitar); - creşte competitivitatea firmei şi capacitatea sa de a face faŃă concurenŃei pe piaŃa internă şi

internaŃională; - se poate realiza economisirea factorilor de producŃie consumaŃi; - se creează posibilitatea ca posesorii factorilor de producŃie să obŃină venituri mai mari în condiŃiile

când bunurile produse sunt vândute la aceleaşi preŃuri sau chiar mai mici etc. Efectele creşterii productivităŃii se resimt şi la nivelul consumatorilor prin:

- creşterea salariului nominal; - economisirea timpului de muncă; - creşterea gradului de satisfacere a nevoilor ş.a.

Creşterea productivităŃii are importanŃă şi pentru economia naŃională privit ă în ansamblu, în sensul că pe această bază:

- se produce mai multă bogăŃie cu acelaşi volum de factori de producŃie; - are loc atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse; - creşte gradul de bunăstare al populaŃiei; - creşte venitul naŃional pe locuitor etc

COSTUL DE PRODUCłIE ŞI RENTABILITATEA

Costul de producŃie reprezintă, în formă bănească, totalitatea cheltuielilor efectuate şi suportate de

către agenŃii economici pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii. Din definiŃia costului de producŃie se desprind mai multe concluzii: a) el trebuie înŃeles drept expresie

bănească a consumului de factori – material şi uman -, atât în domeniul bunurilor materiale – industrie, agricultură, construcŃii, silvicultură etc., cât şi în sfera serviciilor – transport, telecomunicaŃii, turism, sănătate, educaŃie, cultură, gospodărie comunală etc.; b) costul cuprinde tot ceea ce înseamnă cheltuială pentru producerea propriu-zisă de bunuri, precum şi pentru desfacerea lor; c) exprimarea în bani a tuturor cheltuielilor, independent de mărimea, importanŃa şi specificul lor, permite aducerea la un numitor comun a consumurilor de factori de producŃie diferiŃi şi, pe această bază, devin posibile măsurarea şi compararea lor.

Costul contabil reflectă, în bani, cheltuielile efectiv suportate de către întreprindere, care rezultă din evidenŃa contabilă a acesteia.

Costul economic este un concept mai larg decât costul contabil; pe lângă acesta, el cuprinde şi acel consum de resurse care nu presu-pune plăŃi efective evidenŃiate sub formă de cheltuieli, spre exemplu: consumul de muncă al proprietarului firmei, gospodăriei agricole, magazinului, atelierului etc. Costul economic include, în structura sa, costul contabil (sau costul explicit) şi costul implicit.

Costul explicit este o noŃiune care indică cheltuielile efectuate de către întreprindere şi înregistrate în costurile efectiv plătite (însuşi costul contabil).

Costul implicit reflectă acel consum de resurse ale agentului economic neinclus în costul efectiv plătit de către acesta. Este vorba de acele cheltuieli de forŃă de muncă proprie a proprietarului unităŃii economice respective, care nu se înregistrează sub forma salariului ce i s-ar cuveni, ca parte a costurilor; chiria ce s-ar cuveni folosirii propriilor clădiri; dobânda ce s-ar cuveni folosirii capitalului propriu. Costul implicit este considerat venit normal cuvenit, concretizat în: salariu implicit, dobândă implicită, rentă implicită – drept forme de remunerare a muncii, a solului, a capitalului.

Costul de oportunitate, costul sacrificiului sau costul renun-Ńării, reprezintă un concept ce se foloseşte în procesul de alegere a variantei optime de alocare a resurselor. Acesta exprimă, în formă fizică şi/sau monetară, ceea ce corespunde celei mai bune alternative sacrificate, care, deci, nu este aleasă de către agentul economic. Orice cost concurenŃial presupune costuri de oportunitate, deoarece întotdeauna alegerea unei alternative presupune cunoaşterea şi renunŃarea la alte alternative, considerate mai puŃin avantajoase. Costul de oportunitate are aplicabilitate în procesul de alocare a resurselor umane, materiale, băneşti, în specializarea producŃiei, în utilizarea factorului timp etc.; el este considerat cost implicit, deoarece nu generează plăŃi efective, evidenŃiate în costuri efective ale întreprinderii.

• Importan Ńa costului

În economia de piaŃă actuală, costul constituie un instrument economic extrem de util în fundamentarea şi adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul şi structura producŃiei, mărirea sau restrângerea ofertei de mărfuri, inovarea tehnologică etc. Atunci când efectele sau rezultatele variantelor de proiect sunt egale, criteriul de alegere a variantei optime îl reprezintă nivelul mai scăzut al costului. Totodată, se manifestă tendinŃa de calculare a costului în cele mai diferite structuri ale activităŃii : astfel, prezintă interes nu numai costul de producŃie în general, ci şi costul de distribuŃie, costul muncii, costul educaŃiei, sănătăŃii, informaŃiei, administraŃiei, timpului, datoriei (împrumutului), costul vieŃii, inflaŃiei, şomajului, crizei, reformei economice, costul combaterii crimei, arestării şi condamnării, pedepsei, costul ecologic, costul externalităŃilor negative etc.

De asemenea, costul se analizează şi se urmăreşte în condiŃiile în care se accentuează interdependenŃele dintre ramuri, subramuri, dintre agenŃii economici, încât ceea ce într-un loc constituie preŃ de vânzare al produselor respective, într-altul, reprezintă costul factorilor de producŃie achiziŃionaŃi. În consecinŃă, variaŃiile de preŃ se transmit în lanŃ, ca efect propagat, în costuri.

Calculul economic, funcŃionarea şi dezvoltarea activităŃii pe principiul eficienŃă iau în considerare relaŃia dintre cost şi preŃul de vânzare la fiecare bun economic, relaŃie ca de la parte la întreg. Costul (C) desemnează numai o parte a preŃului de vânzare (P), şi anume cheltuielile suportate de către agenŃii economici, iar excedentul preŃului (peste costul de producŃie) reprezintă profitul (pr) sau beneficiul. Astfel, pentru fiecare unitate de produs sunt valabile egalităŃile: P = C + pr; C = P – pr. În condiŃiile unei anumite marje de profit, mărimea costului exercită presiune asupra preŃului.

Mărimea costului este determinată de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de bunuri economice, la un moment dat. În sens general, este vorba de cheltuielile materiale de producŃie şi cheltuielile salariale corespunzătoare consumului de re-surse materiale şi de forŃă de muncă. Există diferite criterii de clasificare a cheltuielilor de producŃie, mai ales în domeniul contabili-tăŃii. În cadrul acestei lecŃii de teorie economică, însă, menŃionăm următoarele elemente componente ale costurilor: cheltuieli de materii prime, materii auxiliare, combustibil, piese de schimb, energie, amortizarea capitalului fix, salarii, cheltuieli de reparaŃii, de întreŃine-re, de iluminat, încălzit, de administraŃie, de depozitare, vânzare, chirii, dobânzi, ca şi cheltuieli cu caracter accidental – amenzi, penalizări plătite etc.

Mărimea costului poate fi calculată: a) pe unitatea de produs (de exemplu, pe o tonă de aluminiu, o tonă de grâu sau de fructe, pe un metru cub de gaz metan, pe o maşină-unealtă etc.); b) pe întreaga producŃie omogenă, pe care o realizează o firmă sau alta; c) pe ansamblul producŃiei eterogene obŃinute de către întreprindere.

Mărimea costului de producŃie este diferită, după cum urmează: a) de la un produs la altul, în funcŃie de specificul fiecăruia, de consumul de factori pe care-l solicită; b) la unul şi acelaşi produs, însă de la un producător la altul, în dependenŃă de înzestrarea cu factori şi de nivelul eficienŃei; c) la unul şi acelaşi producător, însă de la o perioadă la alta, în dependenŃă de modificările în dotarea tehnică, în nivelul de calificare a lucrătorilor, în organizare şi conducere etc.

• Tipuri de cost

A. Costul global reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare obŃinerii unui volum de producŃie dat, dintr-un bun. El poate fi privit: a) structural, pe termen scurt, divizat în cost fix şi cost variabil şi b) pe ansamblu, adică drept cost global total, ca sumă a tuturor cheltuielilor suportate de către întreprindere.

1. Costul fix (CF) reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt independente de volumul producŃiei obŃinute: amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, cheltuielile de întreŃinere, iluminat, încălzit, dobânzi etc. Aceste cheltuieli nu sunt afectate de variaŃia volumului producŃiei – creşterea, descreşterea sau chiar nivelul zero; întreprinderea le suportă indepen-dent de evoluŃia producŃiei..

Curba costului fix este o dreaptă paralelă la axa cantităŃii (fig. 1).

Fig.1. Curba costului fix

Pe termen lung, însă, costul fix devine variabil, el fiind o funcŃie crescătoare a capacităŃii de producŃie, care se poate modifica datorită investiŃiilor.

2. Costul variabil (CV) exprimă acele cheltuieli ale întreprin-derii care se modifică în funcŃie de volumul producŃiei.

CV = f (Q). Se înscriu în această categorie de cost următoarele: cheltuieli de materii prime, materiale, combustibil, energie, salariile directe etc. Costul variabil este o funcŃie crescătoare faŃă de producŃie (Q): când randamentul este crescător, costul variabil se măreşte o dată cu producŃia, însă mai puŃin decât proporŃional; dacă randamentul este descrescător, costul variabil creşte o dată cu producŃia, însă mai mult decât proporŃional; costul variabil este nul la un nivel de producŃie nul. Unele cheltuieli variabile evoluează în raport strict direct proporŃional cu volumul fizic al producŃiei (spre exemplu, materii prime).

Curba costului variabil este următoarea (fig. 2):

Fig. 2. Curba costului variabil

Costul variabil determină variaŃia costului global total, pe termen scurt 3. Costul total (CT) reprezintă suma costurilor fix şi variabil. Astfel, CT = CF + CV. Costul total

mai poate fi determinat: ca produs între costul total mediu (CTM) şi producŃie (Q): CT = CTM.Q sau ca produs între producŃie (Q) şi costul marginal (Cmg) când acesta din urmă este egal cu costul total mediu: CT = Q. Cmg când Cmg = CTM.

Pe termen scurt, variaŃia costului total este determinată numai de evoluŃia costului variabil; creşterile costului total şi ale costului variabil, când volumul producŃiei sporeşte, sunt egale; costul total creşte în aceeaşi măsură în care sporeşte costul variabil. Deosebirea dintre ele constă în aceea că în timp ce costul variabil porneşte, în mod necesar, de la zero dacă producŃia este zero, costul total porneşte de la nivelul costului fix, care nu este afectat de producŃia zero. Mărimea costului total, la un moment dat, este determinată de: consumul tehnologic de factori de producŃie; volumul producŃiei; nivelul preŃurilor de procurare a factorilor de producŃie (fig. 3).

Q

CTCT

Fig. 3. Curba costului total

B. Costul mediu (CM) sau costul unitar exprimă costurile globale pe unitatea de produs (sau de rezultat). Corespunzător structurii pe termen scurt şi nivelului de abordare ale costului global, se disting: costul mediu fix, costul mediu variabil şi costul mediu total. Costurile medii, în evoluŃia lor (ca şi costul marginal), încep prin descreştere, când productivitatea creşte, trec printr-un minim, apoi se măresc; această particularitate rezultă din acŃiunea legii randamentelor neproporŃionale, conform căreia randamentele sunt mai întâi crescătoare, trec printr-un maxim, apoi descresc.

1. Costul mediu fix (CMF) reprezintă costul fix pe unitatea de produs:

Q

CFCMF =

Costul mediu fix este o mărime variabilă determinată de variaŃia volumului producŃiei: când cantitatea de produse se măreşte, costul mediu fix descreşte şi, invers, când volumul producŃiei scade, costul mediu fix creşte. Aceasta deoarece se împarte o mărime constantă (CF), pe termen scurt, la una variabilă – crescătoare sau descrescă-toare (fig.4):

CMF

CMF

Q

Fig. 4. Curba costului mediu fix 2. Costul mediu variabil (CMV) sau costul variabil pe unitatea de produs; el se determină prin

relaŃia:

Q

CVCMV =

La un nivel dat al preŃurilor factorilor de producŃie, CMV se micşorează când volumul producŃiei creşte mai accentuat decât sporeşte costul variabil; CMV creşte în situaŃia în care costurile variabile totale devansează, în creşterea lor, mărimea volumului producŃiei (fig. 5):

CMVCMV

Q Fig. 5. Curba costului mediu variabil

3. Costul mediu total (CMT) exprimă costul global total pe unitatea de produs şi se determină prin

relaŃiile:

Q

CVCMV = sau: CMT = CMF + CMV

În studiile de analiza valorii, costul mediu total se manifestă într-o mare varietate de forme concrete, ca, spre exemplu: costul pe unitatea de volum; costul pe unitatea de lungime; costul pe unitatea de suprafaŃă; costul pe unitatea de greutate; costul pe unitatea de timp de muncă; costul pe unitatea de viteză; costul pe unitatea de temperatură; costul pe unitatea de sunet etc.

Curba costului mediu total este tot în formă de „U”, însă mai deschisă decât curba costului mediu variabil, deoarece se ia în calcul şi costul fix (fig. 6):

0

CMTCMT

Q

Fig. 6. Curba costului mediu total C. Costul marginal (Cmg) exprimă sporul de cost total (∆CT) necesar pentru obŃinerea unei unităŃi

suplimentare de producŃie. Costul marginal măsoară variaŃia costului total pentru o variaŃie infinit de mică a cantităŃii de produse. Epitetul „marginal” este, în economie, sinonim cu „suplimentar”:

Q

CTCmg

∆∆=

Întrucât, pe termen scurt, variaŃia costului total este identică cu variaŃia costului variabil, rezultă că:

Q

CVCmg

∆∆=

Se observă că variaŃia costului total este egală cu variaŃia costului variabil; ca urmare, costul marginal are aceeaşi mărime prin relaŃiile:

Q

CTCmg

∆∆= sau

Q

CVCmg

∆∆=

În cazul în care DQ =1, costul marginal este egal cu DCT, respectiv cu DCV.

Costul marginal este independent de costul fix, care, la rându-i, este independent de volumul producŃiei.

Costul marginal stă la baza deciziilor privind oferta de bunuri şi servicii; el orientează acŃiunile întreprinzătorilor; este stimulată mări-rea ofertei când fiecare unitate suplimentară de producŃie necesită un spor de cost cât mai mic şi când sporul de producŃie măreşte mai mult venitul decât costul. De fapt, preŃul concurenŃial este afectat de costul de producŃie numai în măsura în care acesta acŃionează asupra ofertei.

• Exemple privind comportamentul costurilor Comportamentul diferitelor categorii de costuri în funcŃie de cantitatea de produse obŃinute, pe

termen scurt, se poate observa din datele (ipotetice) cuprinse în tabelul 2. Presupunem că întreprinzătorul respectiv, în vederea fabricării unei cantităŃi crescânde din produsul „A”, va trebui să suporte anumite costuri.

RELAłIA DINTRE COSTUL MEDIU ŞI COSTUL MARGINAL

Există o strânsă legătur ă între costul mediu şi costul marginal. ÎnŃelegerea acesteia presupune

luarea în considerare a relaŃiei matematice dintre o valoare medie şi o valoare marginală: nivelul mai ridicat sau mai scăzut al acesteia din urmă influenŃează evoluŃia valorii medii în sensul creşterii sau al scăderii, în perioada următoare. Spre exemplu, relaŃia dintre media notelor la învăŃătură a unei grupe de studenŃi, în urma sesiunii de examene, şi media unui student care se transferă de la o altă grupă: în cazul în care media acestuia din urmă este superioară mediei grupei în care el vine, se înregistrează o creştere a mediei generale la învăŃătură a grupei respective; invers, în situaŃia în care media studentului care se transferă este inferioară mediei grupei, are loc o micşorare a mediei generale a grupei. Un alt exemplu: efectul pe care-l are asupra vârstei medii a unui grup venirea unui nou membru: dacă noul venit are o vârstă mai mică, se va reduce vârsta medie a colectivului respectiv; dimpotrivă, în cazul în care noul venit are o vârstă mai mare decât media, atunci va creşte vârsta medie a colectivului.

• DependenŃa costului mediu total faŃă de costul marginal

a) costul mediu total este descrescător atunci când costul marginal se micşorează mai accentuat, fiindu-i inferior;

b) costul mediu total este crescător atunci când costul marginal creşte mai accentuat, fiindu-i superior;

c) costul marginal este egal cu costul mediu total atunci când acesta din urmă este la nivel minim. Astfel, costul marginal „trage” după sine, în jos sau în sus, în sensul diminuării sau al creşterii, costul mediu total; când costul marginal rămâne constant, atunci costul total mediu nici nu urcă, nici nu scade.

Grafic, relaŃia dintre costul mediu şi costul marginal se prezintă astfel (fig. 7):

CMT

CMT

Q

Cmg

Cmg

Fig. 7. Curbele costului mediu total şi costului marginal

Se observă că în partea de jos a curbei costului mediu total (CMT), în formă de „U”, costul marginal

(Cmg) este egal cu costul mediu total când acesta din urmă este minim. De aici, relaŃia: Cmg = CMT = minimul CMT.

• Ilustrare Pentru ilustrarea relaŃiei dintre costul mediu total şi costul marginal, se presupun următoarele date:

în perioada t1, cantitatea de produse obŃinute era de 2000 de bucăŃi, iar costul mediu (unitar) era de 20 u.m. În perioada t2, se obŃine o producŃie suplimentară de 100 de bucăŃi, cu cheltuieli suplimentare de 1200 u.m. În acest caz, costul marginal este: Cmg = 1200/100 = 12 u.m.

Costul mediu în perioada t2 este:

( ).m.u 6,19

210041200

10020001200202000

CMT ==+

+×=

Se constată că a avut loc o scădere a costului mediu, în condiŃiile în care costul marginal a fost mai mic decât costul mediu. Dacă, însă, sporul de producŃie de 100 de bucăŃi se obŃine cu un spor de cost total global de 6000 u.m., costul marginal va fi în creştere şi superior celui mediu.

.m.u 60100

6000Cmg ==

Ca urmare, costul mediu total în t2 creşte:

( ).m.u 9,21

2100

46000

1002000

6000202000CMT ==

++×=

MINIMIZAREA COSTULUI. RELAłIA DINTRE COST ŞI PRODUCTIVITATE

Costul mediu (sau pe unitatea de produs) nu este o mărime constantă. Factori de care depinde evoluŃia costului mediu: a) consumul de factori de producŃie pe unitatea de produs (consumul de resurse materiale şi de forŃă

de muncă), care se micşo-rează în condiŃiile perfecŃionării echipamentelor tehnice de producŃie şi tehnologiilor de fabricaŃie, ridicării nivelului de calificare;

b) nivelul productivităŃii ; c) preŃul factorilor de producŃie utilizaŃi, care se formează pe piaŃă, adică preŃul la care se achiziŃionează

materii prime, materiale, maşini, utilaje, combustibil, energie, salariile ce trebuie plătite lucrătorilor etc. La un nivel dat al consumului de factori pe unitatea de produs (sau pe unitatea de rezultat), scăderea

preŃului de achiziŃionare a factorilor duce la micşorarea costului mediu şi invers. Când preŃul factorilor rămâne constant, iar consumul acestora pe unitatea de pro-dus se micşorează, are loc, de asemenea, micşorarea costului mediu. Mărimea costului pe unitatea de produs este influenŃată şi de volumul producŃiei, schimbarea caracteristicilor şi a calităŃii produsului etc.

Minimizarea costului. În scopul maximizării profitului, producă-torul trebuie să minimizeze costurile de producŃie pe unitatea de produs obŃinut.

• Imperativul minimiz ării costurilor

În primul rând, limitele resurselor de materii prime şi energie, ale resurselor economice, în general, acŃionează restrictiv asupra comportamentului, îndemnând la raŃionalitate în alocarea şi utilizarea acestora, presupunând realizarea unui cost minim fără a afecta calitatea, fiabilitatea şi performanŃa. În practica economică, însă, nu sunt excluse cazurile în care costul unui produs să se reducă prin utilizarea unor materiale inferioare la unele repere, scăzând, prin aceasta, fiabilitatea şi vânzările. Dimpotrivă, mărirea fiabilităŃii poate avea loc prin utilizarea unor materiale de calitate superioară, dar care măresc şi costurile de producŃie.

În al doilea rând, minimizarea costului are un rol determinant în maximizarea profitului . La un nivel dat al preŃului de vânzare, diminuarea costului atrage după sine creşterea profitului, după cum mărirea nivelului preŃului de vânzare, presupunând neschimbat costul de producŃie (şi cu atât mai mult în cazul reducerii lui), duce la sporirea profitului obŃinut. De asemenea, creşterea în aceeaşi proporŃie (cu acelaşi procent) atât a preŃului de vânzare, cât şi a costului mediu determină mărirea profitului. Spre exemplu, presupunând că, în t0, costul mediu al unui bun este de 2000 u.m., iar preŃul de vânzare al acestuia de 3000 u.m., profitul (ca diferenŃă între preŃ şi cost) reprezintă 1000 u.m.; dacă, în t1, atât preŃul, cât şi costul sporesc cu 50%, mărimea acestor indicatori va fi: 3000 u.m. costul şi 4500 u.m. preŃul de vânzare; profitul obŃinut va fi de 1500 u.m.

• RelaŃia dintre cost şi productivitate La un preŃ dat al factorilor de producŃie, costul mediu (CM) şi costul marginal (Cmg) se află în

raport invers proporŃional faŃă de productivitate. Astfel, costul de producŃie mediu se micşorează atunci când productivitatea medie (PM) creşte, şi invers. Costul marginal se reduce când productivitatea marginală (Pmg) creşte şi, invers, se măreşte când productivitatea marginală scade.

Dacă se presupune ca factor variabil doar munca, atunci costul marginal este sporul de cost al muncii asociat la o variaŃie marginală a producŃiei, iar productivitatea marginală este producŃia suplimentară asociată la o unitate suplimentară de muncă. Drept urmare, la un salariu dat, costul mediu al muncii se află în raport invers proporŃional faŃă de productivitatea medie a muncii, iar costul marginal se află în raport invers faŃă de productivitatea marginală a muncii.

OPTIMUL PRODUC ĂTORULUI ŞI REDUCEREA COSTULUI. ECHILIBRUL PRODUC ĂTORULUI

Optimul producătorului constituie un criteriu de comporta-ment, de conducere ştiinŃifică,

conform căruia producătorul urmăreşte ca, la un cost de producŃie total dat, să maximizeze producŃia obŃinută, adică să producă cât mai mult posibil (Ńinând seama de cererea existentă). Se are în vedere ca resursele alocate să fie de aşa natură gestionate, încât maximizarea producŃiei să aibă loc prin mărirea randamentului şi nu prin suplimentarea consumului de factori.

În cazul în care, însă, nu este necesară mărirea ofertei de bunuri economice, starea de optim al producătorului sau de gestiune optimală presupune ca un volum de producŃie dat să se obŃină cu costuri minime.

Realizarea optimului producătorului presupune existenŃa unor alegeri posibile, într-un anumit cadru de mişcare. Optimul producăto-rului este considerat, totodată, stare de echilibru, deoarece, în acest caz, producătorul nu mai este nevoit să caute altă soluŃie.

• Echilibrul produc ătorului pe termen scurt

În ceea ce priveşte volumul producŃiei, din multitudinea varian-telor posibile, întreprinzătorul trebuie să aleagă acel volum al producŃiei care, în condiŃiile date, maximizează profitul. Este vorba de acea variantă de cantitate de producŃie ce asigură o diferenŃă maximă între încasările obŃinute şi costurile de producŃie, deci un profit maxim. Este, deci, necesară cunoaşterea atât a costurilor, cât şi a încasărilor.

Din punct de vedere al analizei de cost, volumul de producŃie optim este cel ce corespunde variantei în care costul marginal este egal cu costul mediu total, adică situaŃia în care costul mediu total este minim. În literatura economică se foloseşte şi noŃiunea de timp economic al costului. Acesta indică intervalul de timp în care sporirea volumului producŃiei este eficientă, adică perioada în care costul marginal şi costul mediu total sunt descrescătoare până la punctul în care ele devin egale; grafic, este vorba de punctul în care se intersectează curbele costului marginal şi costului mediu total. Producătorul trebuie să fie preocupat de încadrarea în timpul economic al costului, în vederea maximizării profitului. Aceasta necesită eforturi pe termen lung, concretizate în perfecŃionarea echipamentelor şi tehnologiilor de fabricaŃie, înnoirea structurilor de producŃie, ridicarea nivelului calitativ al bunurilor.

În ceea ce priveşte cealaltă componentă a relaŃiei, şi anume încasările, acestea pot fi: totale, medii şi marginale.

• DefiniŃii

Încasările totale (It) reprezintă suma totală obŃinută în urma vânzării producŃiei respective. Aceasta se determină ca produs între cantităŃile totale vândute (Q) şi preŃul de vânzare unitar (p): It = Q • p

Încasarea medie (Im) exprimă mărimea încasării pe unitatea de produs vândută; ea nu este altceva decât preŃul unitar:

QpQ

QIt

Im•==

Încasarea marginală (Img) reprezintă variaŃia încasării totale, antrenată de o variaŃie infinit de mică a cantităŃii vândute; ea se poate exprima ca spor de încasare (�It) pe unitatea suplimentară (adiŃională) de volum-desfacere (�M):

CONSTRÂNGEREA DE BUGET A PRODUCĂTORULUI. PROBLEMA RANDAMENTELOR „DE SCARĂ”

Comportamentul producătorului implică luarea în considerare a limitelor resurselor economice de

care el dispune, la un moment dat. Teoria economică utilizează, aici, un model analog celui al teoriei curbelor de indiferenŃă; acestea devin, în cazul producătorului, curbe de isoprodus sau isocuante. Există o infinitate de isocuante, fiecare corespunzând unui nivel de producŃie dat.

Dreapta de buget sau dreapta de isocost indică limita resurselor disponibile, care pot fi folosite. Odată ce a fost determinată cantitatea de producŃie care maximizează profitul, întreprinderea alege, din ansamblul de combinări tehnice posibile, pe cea care presupune un cost minim. Optimul este atins în punctul tangent dintre linia de buget sau dreapta de isocost şi isocuantă, aşa cum rezultă din figura 11.

În acest punct, rata marginală de substituŃie este egală cu raportul dintre productivitatea marginală a factorului substituit şi pro-ductivitatea marginală a factorului care se substituie (care înlocuieşte).

Fig. 11. Linia de buget şi isocuantă

Din figura 11 rezultă că producŃia optimală este Q2, ce cores-punde combinării optime a factorilor de producŃie muncă şi capital. Varianta de producŃie Q1 poate fi obŃinută cu un buget mai mic, iar Q3 este o variantă de producŃie inaccesibilă, depăşind linia de buget.

• Modificarea nivelului constrângerii bugetare

Mai înainte, echilibrul producătorului a fost cercetat în situaŃia în care acesta dispunea de un buget dat, de un volum de resurse dat. În continuare, se va analiza varianta în care nivelul constrângerii bugetare se modifică.

Atunci când întreprinderea măreşte volumul producŃiei sale, presupunând că ea dispune de resurse mai mari, apare o nouă treaptă de buget mai ridicată, decalată spre dreapta şi paralelă faŃă de dreapta precedentă, de exemplu, curbele Q1 Q2 Q3, din figura 12. Pentru fiecare nivel de producŃie, combinarea optimală capital-muncă este determinată de tangenta dreptei de isocost cu o nouă isocuantă. Se formează diferite puncte de echilibru – E1 E2 E3; curba este denumită cale de expansiune a întreprinderii şi pune în evidenŃă creşterea consecutivă a bugetului, evoluŃia combinării factorilor când se dezvoltă capacităŃile de producŃie, în condiŃiile în care preŃurile factorilor sunt presupuse constante.

Când calea de expansiune este o dreaptă, cei doi factori progresează în aceleaşi proporŃii în timpul expansiunii întreprinderii, deoarece schimbarea de scară se produce fără substituire de factori. Grafic, situaŃia se prezintă după cum urmează (fig. 12):

Fig. 12. Modificarea constrângerii bugetare

Când schimbarea dimensiunii producŃiei se realizează cu substituire de factori, linia de scară sau calea de expansiune are forma unei linii frânte.

Pe termen lung, întreprinderea poate să amelioreze randamentele, dezvoltând capacităŃile sale de producŃie.

• Randamentul şi curba costului mediu pe termen lung (CMTL) Curba costului mediu pe termen lung este denumită „curba înfăşurătoare” şi este tangentă la fiecare

curbă pe perioadă scurtă, ca în figura 13. Curba înfăşurătoare arată diferitele evoluŃii ale costului mediu, când întreprinderea alege, de fiecare dată, scara de producŃie cea mai eficace.

0 ProducŃie

CM1

CM2

CM3

SME

Faza 1Randamente crescătoare

Economii de scară

Faza 3Randamente descrescătoare

Dezeconomii de scară

Faza 2Randamente

constanteCMTLCostul

mediu

În faza randamentelor crescătoare, costul mediu descreşte pe termen lung, ceea ce înseamnă că productivitatea medie a crescut şi, deci, cantitatea produsă sporeşte mai repede decât cantitatea factorilor utilizaŃi, realizându-se economii de scară.

În faza randamentelor constante, costul mediu este constant, pe termen lung, ceea ce înseamnă că productivitatea medie este constantă şi, deci, cantitatea produsă sporeşte în acelaşi ritm cu cantitatea de factori utilizaŃi. Punctul SME corespunde scării minim eficace. Scara minim eficace reprezintă acea dimensiune de producŃie începând de la care întreprinderea atinge costul minim pe termen lung.

În faza randamentelor descrescânde, costul mediu creşte, pe termen lung, ceea ce înseamnă că productivitatea medie se micşorează şi, deci, cantitatea produsă se măreşte mai puŃin decât cantitatea de factori utilizaŃi. În acest caz, întreprinderea înregistrează dezeconomii de scară. Dezeconomiile de scară se explică prin faptul că, la un moment dat, factorii de economii de scară se epuizează, având loc, în schimb, creşteri ale costurilor fixe de gestiune (administrare mai gre-oaie, comunicaŃii interne mai complexe, încetineală a deciziilor etc.), ceea ce determină curba de cost mediu pe termen lung să fie crescătoare.

Elemente esenŃiale în activitatea de reducere a costului Producătorii au în vedere următoarele:

a) îşi aleg procesul de producŃie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci şi economic şi ecologic;

b) urmăresc să cumpere factori de producŃie, pe cât posibil, la preŃurile cele mai mici, fără a neglija calitatea, şi să reducă costurile de funcŃionare a lor;

c) micşorarea consumului de factori de producŃie pe unitatea de rezultat, prin mărirea randamentului lor;

d) asigurarea reducerii costurilor în toate fazele muncii, nu numai în producerea nemijlocită de bunuri economice, ci şi în fazele de cercetare şi proiectare, în domeniul gestiunii şi conducerii;

e) realizarea obiectivelor stabilite, Ńinând seama de resursele disponibile, de condiŃiile de producŃie existente, în contextul restricŃiilor de ordin economic;

f) identificarea produselor care generează consumuri energetice mari şi a produselor care aduc pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activităŃii de minimizare a costurilor, cu ajutorul metodelor moderne de calcul şi evidenŃă.

Unitatea de învăŃare 7 CONCURENłA ŞI FORMAREA PRE łURILOR

ConcurenŃa se defineşte drept confruntarea deschisă între agenŃii economici pentru realizarea unei

poziŃii cât mai avantajoase pe piaŃă, corespunzător intereselor proprii. FuncŃiile îndeplinite de concurenŃă sunt următoarele: a) stimulează inovaŃia, obligă întreprinderile să realizeze produse noi, să utilizeze noi tehnologii de

fabricaŃie mai performante, să ridice nivelul de calificare al angajaŃilor, să organizeze eficient procesul de producŃie; uneori conduce la reducerea costurilor şi chiar a preŃurilor de vânzare;

b) realizează o diferenŃiere a agenŃilor economici, eliminându-i sau reorientându-i spre alte domenii pe cei slabi, şi favorizându-i pe cei creativi şi întreprinzători;

c) tinde să aşeze în echilibru ramurile de producŃie, cererea şi oferta, să transmită de la producători la consumatori o parte din valoarea suplimentară creată prin creşterea productivităŃii muncii;

d) asigură libertatea consumatorilor de alegere a bunurilor şi serviciilor la un nivel superior al nevoilor. e) favorizează formarea unor comportamente raŃionale, dezvoltarea responsabilităŃii pentru deciziile

adoptate, asumarea câştigurilor, dar şi a riscurilor.

Tabel nr. 9.1 Tipuri de concurenŃă economică Vânzători

Cumpărători

Unul CâŃiva Numeroşi

Unul Monopol bilateral Monopson cu restricŃie de ofertă

(monopson contrat)

Monopson

CâŃiva Monopol cu restricŃie de cerere

(monopol contrat)

Oligopol bilateral Oligopson

Numeroşi Monopol Oligopol ConcurenŃă perfectă

PiaŃa cu concurenŃă perfectă şi formarea preŃului de echilibru

PiaŃa cu concurenŃă perfectă constituie un model teoretic, un ideal de funcŃionare a pieŃei. În cadrul ei, actele de vânzare – cumpărare se realizează cunoscând prealabil condiŃiile fiecărei tranzacŃii. Această piaŃă exclude intervenŃia statului în formarea preŃurilor, ca şi impunerea lor de către un singur vânzător sau cumpărator; preŃurile oscilează liber, reglând prin mişcarea lor întreaga viaŃă economică. O piaŃă care se apropie cel mai mult de piaŃa cu concurenŃă perfectă este piaŃa bursieră.

Ca model teoretic, piaŃa cu concurenŃă perfectă are următoarele caracteristici: 1. Atomicitatea pieŃei. Vânzătorii şi cumpărătorii sunt de forŃă economică redusă şi în număr mare,

nedeterminat. Nici unul nu poate să influenŃeze prin deciziile şi acŃiunile sale nivelul şi evoluŃia preŃului, cererea şi oferta. Pe o asemenea piaŃă vânzătorii şi cumpărătorii sunt primitori de preŃ (engl. „price takers”), adică au forŃă economică atât de scăzută în raport cu cererea sau oferta, încât nu au nici o posibilitate de a-l influenŃa; pentru ei preŃul dat se formează prin tatonări concretizate în permanentele confruntări dintre cerere şi ofertă.

2. Omogenitatea perfectă implică identitatea intrinsecă şi extrinsecă a tuturor produselor care fac obiectul tranzacŃiilor pe piaŃă. Omogenitatea intrinsecă presupune identitatea proprietăŃilor (formă, culoare, compoziŃie, calitate etc), iar omogenitatea extrinsecă presupune identitatea formei de prezentare, a condiŃiilor şi modalităŃilor de comercializare, livrare, plată, publicitate. Ca urmare a omogenităŃii, cumpărătorii sunt indiferenŃi faŃă de firma care vinde, neavând nici un motiv să prefere marfa producătorului A, B sau C.

3. Intrarea – ieşirea liberă pe piaŃă a agenŃilor economici. AgenŃii economici intră şi ies de pe piaŃa oricărui produs, fără a se „lovi” de bariere economice, juridice, instituŃionale sau cutumiare. Atât intrarea, cât şi ieşirea se face pe bază de raŃionament economic: producătorul intră pe piaŃă atunci când are un cost marginal inferior sau cel mult egal cu preŃul la care se comercializează bunul, şi iese de pe piaŃă când costul marginal este mai mare decât preŃul pieŃei. Cumpărătorul intră pe piaŃă prin compararea raportului dintre utilitatea marginală şi preŃul unitar al bunului respectiv cu acelaşi raport obŃinut pentru alte bunuri substituibile sau de altă natură. Când raportul este mai mic, el părăseşte piaŃa bunului respectiv şi se orientează spre altele.

4. TransparenŃa pieŃei. O piaŃă este transparentă atunci când vânzătorii şi cumpărătorii sunt permanent, complet şi corect informaŃi asupra variabilelor pieŃei. Ca urmare, ei acŃionează în cunoştinŃă de cauză, aleg pe baza unor criterii de raŃionalitate economică, având la bază o perfectă informare.

5. Mobilitatea perfectă a factorilor de producŃie constă în inexistenŃa limitelor tehnice, economice şi juridice din calea mişcării lor spre domeniile unde sunt folosiŃi cu eficienŃă ridicată. Dacă se îndeplinesc cele cinci condiŃii de mai sus, fiecare firmă poate să stabilească numai cantitatea de

bunuri pe care o produce, dar nu şi nivelul preŃului care, aşa cum am arătat, se formează prin confruntarea liberă a cererii şi a ofertei. Acest preŃ este unic datorită omogenităŃii produselor, şi este totodată un preŃ de echilibru. La acest preŃ de echilibru (preŃ ce corespunde situaŃiei în care cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită) întreaga cantitate de mărfuri oferită găseşte desfacere, iar cumpărătorii reuşesc să achiziŃioneze tot volumul de marfă pe care îl doresc, în baza veniturilor disponibile.

PreŃul de echilibru este o categorie teoretică. În realitate, apare doar întâmplător. De regulă preŃul de piaŃă efectiv gravitează în jurul preŃului de echilibru.

Mecanismul efectiv prin care se formează preŃul de echilibru, şi care constituie esenŃa conceptului de concurenŃă economică, poartă denumirea de „mână invizibilă” şi a fost introdus în teoria economică de economistul Adam Smith.

PreŃul reprezintă o pârghie economico-financiară a vieŃii economice, având un rol economic fundamental şi putând influenŃa prin funcŃiile sale deciziile şi acŃiunile agenŃilor economici.

Pe piaŃa cu concurenŃă perfectă, preŃul îndeplineşte două funcŃii principale interdependente: 1. funcŃia de informare (semnalizare) privind modul de repartizare a resurselor societăŃii pe domenii de

activitate, în concordanŃă sau nu cu nevoia socială solvabilă de bunuri şi servicii. De exemplu, dacă preŃul unui bun sau serviciu creşte (considerând că nu există inflaŃie), el îi va informa pe producători şi consumatori că cererea este superioară ofertei, deci în ramura respectivă s-au alocat mai puŃine resurse decât cele solicitate de satisfacerea nevoii sociale solvabile.

2. funcŃia de realocare sau redistribuire a resurselor societăŃii pe diferite domenii de activitate, în scopul eliminării dezechilibrelor.

Tipuri de piaŃă cu concurenŃă imperfectă 1. PiaŃa monopolistică. PiaŃa cu concurenŃă monopolistică, formă de piaŃă de dimensiuni semnificative în

economia modernă, se caracterizează prin existenŃa unui număr mare de producători de talie relativ mică şi prin diferenŃierea produselor. Este întâlnită în mod frecvent în industria textilă, încălŃăminte, electronică etc. Denumită uneori şi piaŃa cu concurenŃă cvasi (aproape) perfectă, piaŃa cu concurenŃă monopolistică

întruneşte elemente înrudite cu concurenŃa perfectă, dar şi elemente care o diferenŃiază de aceasta: - prin atomicitatea producătorilor, concurenŃa monopolistică se aseamănă cu concurenŃa perfectă, ofertanŃii fiind, aşa cum am mai spus, în număr mare şi de putere economică apropiată. De asemenea, accesul noilor ofertanŃi în ramură este relativ liber, neexistând restricŃii, iar deciziile unei firme privite izolat nu au o influenŃă sensibilă asupra celorlate firme. - se deosebeşte însă de concurenŃa perfectă, deoarece produsele sunt similare, dar neomogene, ceea ce-i permite producătorului să influenŃeze preŃul, preferinŃele consumatorului şi cantitatea produsă.

2. Oligopolul. O piaŃă se caracterizează prin concurenŃă de oligopol dacă un număr relativ mic de

producători (cel puŃin trei) domină producŃia şi vânzarea unui produs. ConcurenŃa oligopolistă se întâlneşte pe piaŃa petrolului, oŃelului, avioanelor, autoturismelor, Ńigărilor, calculatoarelor etc. Pe lângă numărul mic de producători, oligopolul se mai caracterizează prin interdependenŃă şi

incertitudine, deoarece deciziile unei firme au influenŃă asupra concurenŃilor . Uneori o decizie poate genera acŃiuni de represiune din partea concurenŃilor, motiv pentru care un producător individual trebuie să analizeze bine consecinŃele propriilor decizii.

Accesul pe o piaŃă oligopolistă este îngreunat prin diferite bariere. În general, firmele mici cooperează sau fuzionează cu cele mari.

Principalele situaŃii de oligopol sunt dominate de două tendinŃe majore: 1. De confruntare (deschisă sau nu) şi 2. De cooperare (înŃelegere), cea din urmă finalizată în următoarele tipuri de acorduri explicite sau

implicite (tacite): • Cazul firmei dominante (barometru) reprezintă o variantă a înŃelegerii tacite, şi se caracterizează prin

existenŃa unei firme barometru sau lider, care serveşte drept ghid în materie de preŃ având o abilitate deosebită în alegerea momentului propice schimbării preŃului, şi în care celelate firme au încredere. Un exemplu de astfel de situaŃie este sectorul bancar, unde banca centrală adoptă rata de referinŃă a dobânzii pentru celelalte bănci.

• Cazul înŃelegerii secrete, situaŃie în care câteva firme mari se angajează într-o înŃelegere tacită, reŃinându-se de la competiŃie, împărŃindu-şi piaŃa şi stabilind un nivel ridicat de preŃ, avantajos pentru fiecare.

• Cazul cartelului, situaŃie în care un grup de firme care produc bunuri similare, acŃionează împreună pentru a creşte preŃul şi a restricŃiona output-ul individual. Spre deosebire de cazurile anterioare, cartelul este un tip de acord explicit în care independenŃa firmelor este mai slabă, deoarece trebuie să respecte deciziile unui organism comun de conducere. Firmele acŃionează în scopul maximizării profiturilor însumate, şi nu al celor individuale. După ce este obŃinut acest profit este împărŃit pe baza unor criterii echitabile între participanŃi, cel mai adesea cota de producŃie sau costurile realizării producŃiei.

Duopolul. Se caracterizează prin prezenŃa într-o ramură a două firme mari, care pot fi de aceeaşi talie sau inegale şi pot produce bunuri omogene sau neomogene. Aceste firme furnizează întreaga producŃie a ramurii, iau decizii referitoare atât la cantitatea de bunuri produsă, cât şi la preŃ, şi se adresează unui număr foarte mare de cumpărători. Teoretic, există trei cazuri ale comportamentului acestor firme: ambele firme sunt agresive, una din firme este agresivă iar cealaltă pacifistă, ambele firme sunt pacifiste. 3. Monopolul. PiaŃa de monopol se caracterizează prin existenŃa unui singur producător care furnizează

întreaga producŃie a unei ramuri şi care nu este concurat de alŃi producători interni sau externi. Bunul respectiv nu poate fi substituit rapid şi în măsură mare, iar cumpărătorii bunului sunt în număr mare, cererea purtând deci atributul atomicităŃii. În situaŃia în care unicul producător intră în relaŃii de schimb cu un singur cumpărător, piaŃa poartă denumirea de monopol bilateral. În funcŃie de cauzele apariŃiei sale, există următoarele tipuri de monopol:

• monopol natural, rezultat din deŃinerea sau controlul asupra unor resurse naturale deosebite; • monopol asupra mărcii comerciale; • monopol tehnologic, rezultat din proprietatea asupra patentului de invenŃie şi a dreptului de autor

care conferă posesorului controlul exclusiv în deplină legalitate asupra noului produs pentru o anumită perioadă de timp;

• monopolul prin economii de scară, rezultat din reducerea costurilor de producŃie datorată dimensiunilor activităŃii economice, astfel încât concurenŃii sunt înlăturaŃi, iar firmele noi nu pot pătrunde în domeniul respectiv;

• monopolul instituŃional sau legal, rezultat din funcŃionarea unor firme de interes public supuse controlului statului, ca de exemplu apărarea naŃională, fabricarea şi distribuirea unor substanŃe farmaceutice, a unor materiale radioactive, producŃia banilor, a timbrelor etc.

• monopolul prin alianŃă, rezultat din constituirea unui cartel, care, acŃionând ca o singură unitate, domină concomitent oferta şi preŃul de vânzare; (vezi oligopolul)

4. Monopsonul. PiaŃa de tip monopson este opusul monopolului. Ea se caracterizează prin existenŃa unui singur cumpărător şi a numeroşi vânzători pentru un anumit produs într-o anumită zonă sau chiar la nivel de Ńară. Pentru a putea fi considerată monopson, firma respectivă trebuie să nu fie concurată din partea altor

cumpărători interni şi/sau internaŃionali, produsul achiziŃionat trebuie să fie omogen şi să nu poată fi substituit cel puŃin o perioadă de timp. Avantajul firmei cu poziŃie de monopson este că se poate aproviziona la preŃuri avantajoase. Fiind diametral opus monopolului, monopsonul anulează competiŃia în sfera cererii, dar o menŃine în sfera ofertei. În comparaŃie cu concurenŃa perfectă, monopsonul determină o scădere a cantităŃilor cumpărate, scăderea preŃului plătit firmelor ofertante şi apariŃia unor supraprofituri durabile pentru cumpărător, ceea ce poate conduce la nemulŃumiri din partea ofertanŃilor de factori de producŃie.

În viaŃa economică reală se pot întâlni şi cazuri de duopson, oligopson sau cazuri care reunesc diferite forme de piaŃă cu concurenŃă imperfectă. SituaŃiile extreme de concurenŃă perfectă şi de monopol sunt foarte puŃine.

Unitatea de învăŃare 8

PiaŃa Muncii şi Salariul

PiaŃa muncii reprezintă relaŃiile economico – sociale care se formează prin confruntarea cererii de muncă cu oferta de muncă, în condiŃii de negocieri privind angajarea salarială.

• Particularit ăŃi

PiaŃa muncii are o serie de caracteristici, ce decurg din specificul „obiectului” tranzacŃiilor, care este particular căci, aşa cum sublinia Paul Samuelson, „omul este mai mult decât o marfă”12.

– este mai complexă, mai organizată şi reglementată faŃă de celelalte pieŃe. Salariile, condiŃiile de muncă, de angajare şi concediere nu sunt stabilite în mod arbitrar între angajatori şi viitorii angajaŃi. Toate aceste condiŃii sunt negociate în baza legislaŃiei muncii, rezultată în urma medierii intereselor patronatelor şi sindicatelor;

– preŃul specific – salariul, nu este stabilit ca orice preŃ, de exemplu al cafelei prin bursă, sau al oricărei mărfi prin intermediul înŃelegerilor (al tocmelilor); acest preŃ se formează atât pe baza raportului cerere-ofertă de muncă cât, şi a negocierilor colective purtate între sindicate şi patronat, între salariaŃi şi conducerea unităŃilor iar, în situaŃii conflictuale intervine şi guvernul pentru a le detensiona;

- este o piaŃă contractuală, datorită modului specific de formare a preŃului şi a condiŃiilor de vânzare-cumpărare care se prevăd în contractul colectiv de muncă;

- piaŃa muncii este segmentată, structurată pe activităŃi rezultate din diviziunea socială a muncii; – are un grad ridicat de rigiditate, datorită specificului ofertei de muncă ce înglobează în sine laturi nu

numai de ordin economic, dar şi psihosociale; – este o piaŃă cu concurenŃă imperfectă, ca şi celelalte pieŃe care, funcŃionează într-un mecanism real

economic, purtând amprenta relaŃiilor specifice fiecărui tip de piaŃă; Toate aceste particularităŃi îi conferă pieŃei muncii un caracter specific în distribuirea şi utilizarea

eficientă a factorului de producŃie - muncă în activităŃile economico – sociale.

FuncŃii PiaŃa muncii, fie cea naŃională, cea aparŃinând spaŃiului comunitar şi piaŃa globală îndeplineşte funcŃii

specifice:

– alocarea resurselor de muncă, a forŃei de muncă pe ramuri, subramuri, domenii de activitate, zone geografice, meserii, în dependenŃă de volumul şi structura cererii de muncă existente, la un moment dat;

– furnizează informaŃii cu privire la raportul cerere-ofertă de muncă, la apariŃia unui excedent sau deficit de ofertă de muncă, în diferite sectoare de activitate, la nivelul salariului dat;

– instituŃiile pieŃei muncii au un rol determinant în performanŃa pieŃelor muncii, afectând în aceeaşi măsură atât comportamentul companiilor cât şi al angajaŃilor; – stimulează mobilitatea profesională şi teritorială a forŃei de muncă cu ajutorul unor pârghii economico-financiare;

– prin propriile mecanisme asigură protecŃie economică şi socială şomerilor, pe o perioadă delimitată. Prin aceste funcŃii piaŃa muncii are un rol important în ocuparea, orientarea, mobilitatea forŃei de

12 Paul Samuelson, Economics, vol. 2, Librairie Armand Colin, Paris,1969,pag. 860

muncă şi, totodată, în asigurarea unui venit, fie el chiar minim, celor ce sunt şomeri. InstituŃiile pieŃei muncii din România, îmbinând eficienŃa economică cu cea socială, se adaptează la cerinŃele strategiei de la Lisabona care are ca obiectiv asigurarea unei creşteri economice sustenabile, competitive, cu mai multe şi mai bune locuri de muncă şi o coeziune economică mai mare. Atingerea acetui obiectiv depinde de strategia dezvoltării economice şi de politicile sociale adoptate şi concretizate de către fiecare stat membru al UE, inclusiv de către România.

Cererea şi oferta de muncă

• Cererea de muncă Multitudinea de activităŃi ce se desfăşoară în economie pentru obŃinerea de bunuri şi servicii atât

pentru piaŃă, cât şi pentru autoconsum generează nevoia de muncă. Aceasta nu coincide cu cererea de muncă Nevoia de muncă se constituie din volumul total de muncă necesar desfăşurării tuturor activităŃilor

dintr-o economie naŃională, într-o perioadă de timp delimitată. Între nevoia de muncă şi cererea de muncă există o relaŃie de la întreg la parte. In timp ce, nevoia de muncă exprimă volumul total de muncă necesar pe ansamblul unei Ńări, cererea de muncă reprezintă doar o parte din necesarul total de muncă.

Cererea de muncă este necesarul de muncă din partea agenŃilor economici, la un moment dat, care se satisface prin intermediul pieŃei muncii, prin relaŃii de angajare salarială. Ea se comensurează la nivelul ofertei de locuri de muncă din partea agenŃilor economici.

Cererea de muncă este o mărime dinamică atât în ceea ce priveşte nivelul, cât şi structura sa.

• Factorii de care depinde cererea de muncă

Nivelul salariului . Cererea de muncă se află în raport invers proporŃional faŃă de salariu: când salariul are o tendinŃă de creştere, aceasta înseamnă scumpirea forŃei de muncă, ceea ce generează tendinŃa de scădere a cererii de muncă din partea agenŃilor economici; invers, când salariul manifestă tendinŃa de a se diminua, cererea de forŃă de muncă sporeşte. InvestiŃiile, la rândul lor, au un efect important asupra dinamicii cererii de muncă.

EvoluŃia cererii de muncă, în funcŃie de salariu-preŃ şi dinamica investiŃiilor, de creştere sau reducere ( în funcŃie de cele două ipostaze ) este evidentă în figura 1.

C0C1

Sn

S1

S0

x

y

y x

Fig. 11.1. Curba cererii totale de muncă şi deplasarea ei

Costul marginal al muncii, abordat în relaŃie cu venitul marginal al muncii, va sta la baza deciziei agenŃilor economici de a produce sau nu o cantitate suplimentară de produse şi, în consecinŃă, de a angaja sau nu noi salariaŃi. El reprezintă sporul de cheltuieli antrenat de creşterea cu o unitate a cantităŃii de muncă utilizate. Aceste cheltuieli sunt exprimate în salariul nominal suplimentar plătit noilor angajaŃi.Costul marginal al muncii va fi comparat cu venitul marginal al muncii, care reprezintă sporul de venit rezultat din vânzarea produselor suplimentare obŃinute ca urmare a creşterii cu o unitate a cantităŃii de muncă angajate (număr de salariaŃi, ore-muncă).

• Oferta de muncă

Q = cantitatea de muncă So = salariu iniŃial S1 = salariu crescut x0 –y0= exprimă extinderea cererii de muncă la un salariu mai mic; x1-y1 exprimă contracŃia cererii la un nivel mai mare al salariului ( S1) Co = exprimă cererea totală de muncă ca urmare a sporirii investiŃiilor, care au ca efect creşterea numărului locurilor de muncă deci, a cererii la un anumit salariu dat Sn = salariul

Satisfacerea nevoii de muncă se realizează prin utilizarea disponibilităŃilor de forŃă de muncă existente într-o Ńară, într-o perioadă dată de timp. Aceste disponibilităŃi formează populaŃia aptă de muncă care nu se suprapune în totalitate cu oferta de muncă.

Oferta de muncă este acea parte a populaŃiei apte de muncă ce doreşte angajare salarială. În oferta de muncă nu intr ă acea parte a populaŃiei apte de muncă reprezentate de persoanele casnice, elevi, studenŃi şi alte categorii care nu doresc să devină salariaŃi. Deci, oferta de muncă este reprezentată de numărul populaŃiei apte de muncă disponibile care doreşte să devină activă prin angajarea într-o muncă salarială. PopulaŃia disponibilă activă corespunde ofertei de muncă.

DisponibilităŃile de forŃă de muncă au ca sursă principală populaŃia unei Ńări. În funcŃie de nivelul natalităŃii, populaŃia poate să crească sau să scadă, ceea ce va influenŃa dimensiunea viitoare a ofertei de muncă. Dezvoltarea economică poate avea şi ea un impact important asupra dinamicii populaŃiei. Există o relaŃie strânsă între dezvoltare economică şi demografie. Ea poate influenŃa în sensul creşterii sau al scăderii numărului populaŃiei, în funcŃie de condiŃiile concrete de trai şi medico - sanitare dintr-o Ńară şi perioadă dată, de politica de planificare familială. De nivelul de dezvoltare depinde volumul şi structura investiŃiei în capital uman, condiŃie de asigurare a calităŃii forŃei de muncă în vederea adaptabilităŃii la cerinŃele viitoarei societăŃi bazată pe cunoaştere.

Delimitări privind structura popula Ńiei: • populaŃia totală se compune din populaŃie inactivă şi populaŃia activă; • populaŃia inactivă este acea parte din populaŃia totală care nu caută loc de muncă: copiii de vârstă preşcolară, elevii, studenŃii (parŃial) şi alte categorii care din considerente obiective şi subiective nu sosesc pe piaŃa muncii. PopulaŃia aptă de muncă în vârstă legală de muncă ( 16 – 64 ani ) constituie sursa de formare a ofertei de muncă. • populaŃia disponibilă activă este acea parte a populaŃiei apte de muncă formată din persoanele ocupate care exercită o activitate remunerată şi din cele care caută un loc de muncă. Această categorie a populaŃiei se prezintă ca ofertă de muncă. Starea (situaŃia) populaŃiei uunei Ńări poate fi analizată prin utilizarea urm ătorilor indicatori: 1) Rata de activitate la nivelul PopulaŃia activă populaŃiei unei Ńări = ---------------------------------------------- x 100 PopulaŃia în vârstă legală de muncă PopulaŃia ocupată 2) Rata de ocupare =-------------------------------------------- x 100 PopulaŃia în vârstă legală de muncă • Structuri ale ofertei de muncă

Oferta de muncă individuală reprezintă numărul de ore muncă (sau timpul de muncă) pe care un salariat doreşte să le efectueze.

Factori care influenŃează oferta de muncă individuală:

– mărimea salariului nominal şi real; – raportul dintre timpul de muncă şi timpul liber pentru refacerea forŃei de muncă; – nevoia salariatului de a subzista atât el, cât şi familia lui; – natura muncii şi securitatea ocupării.

• Efectul de substituŃie şi efectul de venit Aliura curbei ofertei de muncă individuale se explică prin efectul de substituŃie şi efectul de venit:

Efectul de substituŃie constă în reducerea timpului liber şi creşterea, corespunzătoare, a timpului destinat muncii, care-i asigură lucrătorului venituri mai mari. Are loc, astfel, substituirea unei părŃi a timpului liber prin timp de muncă.

Efectul de venit exprimă situaŃia în care salariatul obŃine un venit suficient de mare, care-i asigură un standard de viaŃă relativ ridicat, astfel încât au loc micşorarea timpului destinat muncii şi sporirea, corespunzătoare, a timpului liber; se renunŃă la programul de muncă prelungit, la ore suplimentare.

RelaŃia efect de substituŃie-efect de venit pune în evidenŃă cerinŃa ca mărimea

salariului să fie astfel determinată, încât să stimuleze pe salariat în muncă. Această relaŃie este prezentată în fig.5.

* Joseph E Stiglitz, Carl E. Walsh, Economie, Ed. Economica, 2005, pag.296-297; 539-541

S

Q0

600

2 3 4 51

800

1000

Efectul de venit > Efectul de substituŃie

Efectul de venit = Efectul de substituŃie

Ore muncă pe zi

Efectul de substituŃie > Efectul de venit

Fig. 11.5. RelaŃia efect de substituŃie-efect de venit

Oferta de muncă totală exprimă ofertele individuale totale ale segmentelor pieŃei muncii, formată din

cei angajaŃi sau în căutarea unui loc de muncă. Oferta de muncă totală este influenŃată şi ea de dinamica salariului fie în sens de contracŃie, fie de

extindere ( salariul privit ca o variabilă independentă ). Această relaŃie oferta de muncă – salariu – este reflectată în figura 3: S

S1

S0

O

S2

S3

Q

B

A

Fig.11 3. Curba ofertei de muncă

Linia dintre A şi B evidenŃiază extinderea ofertei, iar cea dintre B şi A, contracŃia ofertei datorită modificării mărimii salariului. La un anumit nivel al salariului, oferta de muncă poate avea tendinŃa de creştere sau de scădere în funcŃie de factorii ce privesc dimensiunea şi structura populaŃiei active disponibile.

PiaŃa muncii, fiind considerată specifică, funcŃionează nu numai pe baza principiilor pieŃei, ci, într-o

mare măsură, aşa după cum s-a relevat mai sus şi pe baza reglementărilor din partea statului, care corespunde politicilor de ocupare şi protecŃie socială la nivel naŃional şi comunitar.

La nivel macroeconomic, se stabilesc condiŃiile generale de funcŃionare a pieŃei muncii, reglementările ce trebuie să stea la baza partenerilor ce reprezintă cererea şi oferta de muncă. LegislaŃia muncii, elaborată de guvern, cu aportul patronatelor şi al sindicatelor, în consonanŃă cu cea comunitară formulează:

– modalităŃile de angajare a forŃei de muncă; – durata zilei de muncă; – condiŃiile de disponibilizare a forŃei de muncă; – facilităŃile acordate forŃei de muncă devenită şomeră; – principiile de stabilire a salariilor; niveluri maxime; – stabilirea unui nivel minim al salariilor de la care încep negocierile; - facilităŃi pentru unele sectoare de activitate pentru a fi atractive pentru forŃa de muncă, mai ales

în cele deficitare în ce priveşte acest factor de producŃie. Desigur că, în funcŃie de caracteristicile pieŃei muncii din fiecare zonă, Ńară sunt formulate şi alte

S = salariu Q = cantitate de muncă (număr de persoane aflate pe piaŃa muncii);

reglementări de funcŃionare a acesteia. La nivel microeconomic are loc întâlnirea efectivă a cererii cu oferta de muncă, între firme şi viitorii

angajaŃi-salariaŃi. În funcŃie de condiŃiile concrete ale unităŃii economice, privind înzestrarea tehnică, volumul anticipat al producŃiei, se dimensionează, în termeni reali, mărimea şi structura socio-profesională a cererii de muncă. Firma, prin contract, îşi asumă obligaŃiile ce îi revin faŃă de angajaŃi.

Din confruntarea cererii cu oferta de muncă, însoŃită de negocierile colective, are loc acceptarea sau neacceptarea de ore suplimentare şi se stabilesc mărimea şi dinamica salariului, condiŃiile de muncă, durata concediului, unele facilităŃi pe care firma le acordă dar, şi obligaŃiile ce revin angajaŃilor. PiaŃa muncii asigură distribuirea forŃei de muncă în concordanŃă cu principiile generale şi cu condiŃiile economico-sociale la nivel de firmă, unitate economică.

Salariul: mărime şi forme

Salariul sau preŃul muncii constituie o componentă şi o variabilă esenŃială a pieŃei muncii.

Descifrarea conceptului şi a rolului său are o mare importanŃă deoarece este principalul venit pentru cea mai mare parte a populaŃiei din Ńările dezvoltate. De mărimea şi dinamica salariului depinde asigurarea unor condiŃii economice şi sociale corespunzătoare unui anumit standard de viaŃă. In acelaşi timp, nivelul salariului orientează posesorul forŃei de muncă spre sectoarele şi calificările care îl solicită.

• Diferite accepŃiuni privind salariul Salariul, în accepŃiunea cea mai largă, reprezintă suma de bani cu care este remunerat factorul de producŃie - muncă pentru participarea sa la obŃinerea rezultatelor unei activităŃi economice. Paul Samuelson defineşte salariul ca fiind „preŃul pentru care oamenii îşi închiriază serviciile lor”13.

Salariul trebuie abordat în dublu sens: cost şi venit. Salariul-cost reprezintă cheltuielile suportate de agenŃii economici pentru plata muncii, contribuŃiile la

asigurările sociale şi fondul de şomaj. În funcŃie de ramură, subramură şi firmă ponderea acestor cheltuieli în costul total este diferită.

Salariul-venit, care revine factorului de producŃie muncă, este o formă de venit personal de a cărui mărime depinde satisfacerea nevoilor, aspiraŃiilor fiecărui salariat. De aceea, el devine un stimulent pentru salariaŃi de a se (re)califica, perfecŃiona şi adapta la cerinŃele unităŃii în care lucrează, pieŃei muncii, în general.

Salariul-venit deŃine o pondere importantă în totalul venitului naŃional. În Ńările, dezvoltate economic, salariul reprezintă peste 70% din venitul naŃional. În Ńările în curs de dezvoltare, această pondere este mult mai mică datorită structurii înguste, uneori monostructură a economiilor naŃionale respective.

Conceptul salariu-venit este abordat diferit în literatura economică în raport de şcoli, curente. Factori care influenŃează nivelul şi dinamica salariului

PiaŃa muncii este o piaŃă cu concurenŃă imperfectă, în consecinŃă, salariul de echilibru se formează teoretic. Mărimea sa, fără a face abstracŃie de cererea şi oferta de muncă, este rezultatul negocierilor în cadrul firmei unde se stabilesc în mod concret condiŃiile de angajare şi nivelul salariului. La aceste negocieri se iau în considerare reglementările pieŃei muncii, ca, de exemplu, salariul minim, stabilit prin negocieri între guvern şi sindicate pe economia naŃională sau pe ramuri de activitate. Salariul negociat va fi mai mare faŃă de salariul de echilibru (fig.4).

13 Paul Samuelson, L’économique, t.2, Ed. Librairie Armand Colin, Paris, 1968, p. 860.

S

Fig.11. 4. Echilibrul pe pia Ńa muncii; salariul de echilibru

Punctul E reprezintă echilibrul dintre cererea şi oferta de muncă căruia îi corespunde salariul de echilibru . Salariul minim garantat (S1) pe economie se poate situa deasupra salariului de echilibru (Se). Salariul minim este un punct de plecare în negocieri, astfel că, salariul convenit va fi mai mare, iar în condiŃiile când factorul de muncă va deveni prea scump,agentul economicva reduce cererea (A).

Salariul privit ca venit are o tendinŃă generală de creştere. Ca mărime şi capacitate de acoperire a nevoilor de trai ale salariatului şi familiei lui, salariul se diferenŃiază de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta, pe ramuri, domenii, profesii, meserii, în funcŃie de mai mulŃi factori, şi anume:

− raportul dintre cererea şi oferta de forŃă de muncă; − cheltuielile necesare subzistenŃei lucrătorilor, pentru refacerea şi dezvoltarea forŃei de muncă în

condiŃiile diversificării şi sporirii nevoilor materiale şi spirituale, ale apariŃiei unor noi bunuri şi servicii etc.; − nivelul preŃurilor bunurilor şi serviciilor de consum; − cheltuielile pentru odihnă şi viaŃă spirituală, care cresc pe măsură ce timpul de muncă se reduce

în favoarea timpului liber; − sporirea cheltuielilor de transport, telecomunicaŃii; − gradul de organizare a sindicatelor; − raportul dintre productivitatea muncii şi salariul nominal.

Dacă, pe unitate de rezultat, salariul în calitate de cost scade când productivitatea devansează creşterea salariului mediu, în schimb, salariul ca venit are o tendinŃă de creştere, dar fără a devansa sporul productivităŃii muncii. RaŃiunea constă în criteriul de eficienŃă ce ghidează activitatea economică. Raportul dintre salarii mai mari şi productivitate crescândă a generat mai multe moduri de interpretare. Economistul contemporan, Joseph Stiglitz enunŃă teoria, după care salariile mai mari sunt cele care determină creşterea productivităŃii nete a muncitorilor fie, prin reducerea mobilităŃii acestora fie, prin promovarea unor stimulente mai bune sau prin abilitatea firmei de a recruta forŃă de muncă de calitate superioară ceea ce se exprimă în teoria salariului de eficienŃă. Această teorie pune în evidenŃă faptul că o creştere a salariilor determină o creştere a productivităŃii 14. Contrar acestor argumente teoria clasică pune accent pe faptul că sporirea productivităŃii este cea care determină creşterea salariilor. Ambele teorii au un element comun şi anume: creşterea salariilor are drept suport sporirea productivităŃii. Ceea ce le desparte este motivaŃia sporirii salariilor în condiŃii de creştere a productivităŃii într-un mediu tehnico-economic profund schimbat.

• DiferenŃiere – apropiere (egalizare)

Mărimea salariului este supusă unor tendinŃe contradictorii: de diferenŃiere de la un salariat la altul şi de apropiere (egalizare).

DiferenŃierea salariilor rezultă din gradul diferit de calificare, aptitudini, atribuŃii, răspunderi în muncă, condiŃii de muncă, de mediu toxic, muncă de noapte. Un element deosebit de important pe care se fundamentează diferenŃierea îl reprezintă eficienŃa utilizării fondului uman, exprimată în rezultatele muncii pe unitate de timp. Diapazonul diferenŃelor se poate restrânge prin creşterea gradului de calificare. O eventuală egalizare ar nemulŃumi atât pe salariaŃi, cât şi pe posesorii de capital. Salariul este legat de rezultat şi, în mod inevitabil va exista o anumită inegalitate.

14 Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh Economie, Editura Economica, 2005,pag. 296 - 297

Q = cantitatea de muncă S = salariul Se = salariul de echilibru C = cererea de muncă S1 = salariul minim pe economie Qc = cantitatea de echilibru Qa = contracŃia cererii de muncă

DiferenŃieri provin şi din discriminarea economică a femeilor precum şi a celor mai în vârstă care acceptă un salariu mai mic având în vedere că au o mobilitate de la un loc de muncă la altul mai redusă faŃă de cei tineri precum şi din practici discreŃionare ale agenŃilor economici. DiferenŃieri de salariu pot să apară şi în cazul discriminării pe rase, fiind remuneraŃi la aceeaşi cantitate şi calitate a muncii cu o cotă poate mai mică decât ceilalŃi colegi.

Apropierea (egalizarea) nivelului salariilor se poate realiza prin ridicarea calificării, prin perfecŃionare; ea presupune apropiere (egalizare) şi în privinŃa eficienŃei muncii. În caz contrar, ar exista un transfer de rezultate de la cei cu eficienŃă ridicată spre cei a căror productivitate este mai scăzută, ceea ce ar fi în contradicŃie cu principiile economiei de piaŃă.

În prezent, este nevoie de o forŃă de muncă calificată, capabilă să asigure performanŃa noilor tehnici şi tehnologii care, în multe subramuri, sunt deosebit de sofisticate şi scumpe. Asigurarea eficienŃei investiŃiei la nivel de firmă sau ramură depinde nu numai de înzestrarea tehnică pe lucrător dar şi de calitatea forŃei de muncă. Capitalul uman, pregătit în concordanŃă cu noile cuceriri ale ştiinŃei, rămâne unul factorii determinanŃi generator de creativitate şi performanŃă. InvestiŃia susŃinută şi de durată în educaŃie şi formare continuă profesională constituie suportul sporirii calităŃii forŃei de muncă. In concluzie, dobândirea capitalului uman deşi, este costisitoare, ea generează mai mult venit pentru persoana ce l-a dobândit dar şi un beneficiu pentru societate. InvestiŃia în capital uman reprezintă una dintre principalele surse ale creşterii economice deoarece contribuie la sporirea productivităŃii muncii prin utilizarea aparatului de producŃie modern, rezultat al cercetării ştiinŃifice şi tehnice.

Formele salariului

Salariul nominal reprezintă suma de bani, negociată între angajator şi angajat, prevăzută în contractul de muncă, pentru activitatea, munca ce urmează a fi efectuată. Salariul nominal este o mărime dinamică fiind influenŃat de o serie de factori (vezi Salariu p. 14). Salariul nominal se prezintă sub următoarele forme:

Salariul nominal brut este salariul nominal în care sunt incluse impozitul şi alte obligaŃii ale salariatului faŃă de diferite instituŃii ale statului.

Salariul nominal net este partea ce revine angajaŃilor sub formă de venit net după ce s-au scăzut următoarele: impozitul, contribuŃia la asigurările sociale, la sănătate şi la fondul de şomaj.

Salariul real exprimă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu salariul nominal net, la un nivel dat al preŃurilor, într-o anumită perioadă. Salariul real (puterea de cumpărare a salariului nominal net) depinde de mărimea salariului nominal net şi de nivelul preŃurilor la bunurile economice. FluctuaŃiile preŃurilor determină modificări ale salariului real. Dacă preŃurile cresc, iar salariul nominal net rămâne constant, salariul real va scădea. Dacă preŃurile scad, la acelaşi salariu nominal net, salariul real va creşte. Salariul real este în relaŃie direct proporŃional cu mărimea salariului nominal net şi invers proporŃional cu dinamica preŃurilor. Mărimea salariului real se calculează ca raport între salariul nominal şi nivelul preŃurilor (în procente):

P

SNSR =

În dinamică, modificarea salariului real este evidenŃiată de indicele salariului real:

100SR

SRISR

0

1 ×=

100IP

ISNISR ×=

Salariul direct este remuneraŃia efectivă primită de salariat, care corespunde cu salariul net şi sumele corespunzătoare pentru concediul legal şi, eventual, al 13-lea salariu.

Salariul minim garantat este acel salariu fixat prin lege, în urma negocierilor dintre patronat-sindicate-guvern. El serveşte ca bază de calcul, de la care se va pleca în stabilirea salariilor la un nivel care să asigure condiŃii decente de trai. Acest salariu minim este corectat, în funcŃie de factorii ce influenŃează salariul real.

Inegalitatea privind salariul minim la nivelul Ńărilor membre ale U.E. ridică o problemă de

ISR = indicele salariului real SR1 = salariul real din perioada curentă SR0 = salariul real din perioada anterioară ISN = indicele salariului nominal net IP = indicele preŃurilor

competitivitate a produselor prin prisma dumpingului salarial. Acest fenomen pentru a fi prevenit, sindicatele consideră că, este necesară o armonizare a legislaŃiilor naŃionale care să ia ca referinŃă Ńările în care salariile minime sunt cele mai ridicate, ceea ce va „ asigura o protecŃie împotriva concurenŃei neloiale văzute ca „ dumping social.” 15

Salariul colectiv este atribuit tuturor salariaŃilor unei firme când rezultatele economico-financiare ale acesteia sunt deosebit de bune. El poate lua diferite forme concrete: prime, al 13-ea salariu, facilităŃi făcute salariaŃilor la anumite servicii (creşe pentru copii, case de odihnă, cantine etc.).

Salariul social reprezintă acele venituri care completează salariul nominal şi care provin de la bugetul de stat sub forma alocaŃiei pentru copii, diferite ajutoare sociale. Aceste venituri nu sunt corelate cu rezultatele muncii salariaŃilor, ele sunt adiŃionale, având scopul asigurării unui nivel de trai de subzistenŃă pentru anumite categorii de salariaŃi sau grupuri din cadrul acestora care se confruntă cu riscuri mai mari, cum sunt accidentele de muncă, bolile profesionale, şomajul etc. Acordarea salariului social este un răspuns al societăŃii la solidaritatea socială.

Forme de salarizare

Forma de salarizare constă în principiile şi modalităŃile concrete prin care se determină

mărimea salariului pentru fiecare salariat. Forma de salarizare face legătura între partea de venit ce revine salariatului şi activitatea depusă de el, între salarii şi rezultatele muncii.

Salarizarea în regie reprezintă remunerarea salariatului după timpul lucrat: oră, zi, săptămână, lună. Această formă se practică atunci când munca este complexă şi dificil de normat. Fiecărui salariat i se stabileşte ce are de realizat, răspunderile ce-i revin în funcŃie de calificarea pe care o posedă, de domeniu, de locul pe care îl ocupă în eşaloanele de conducere şi organizare a activităŃii. Dacă salariatul nu depune munca minimă în unitatea de timp prevăzută în contract, el va fi avertizat sau disponibilizat de către unitatea respectivă. Cel care depune muncă mai multă şi de bună calitate în unitatea de timp prevăzută poate fi recompensat prin premii, gratificaŃii, anumite facilităŃi atribuite de unitatea în care lucrează. Mărimea totală a salariului este produsul dintre timpul lucrat şi salariul pe unitatea de timp.

Salarizarea în acord este acea forma de remunerare a individului sau grupului în funcŃie de cantitatea de produse realizate sau de numărul operaŃiunilor executate în unitatea de timp. Aceasta se practică în acele domenii de activitate unde se poate norma şi comensura munca cheltuită prin cantitatea de produse sau numărul de operaŃii. Salarizarea în acord pune mai pregnant în evidenŃă legătura dintre mărimea salariului şi rezultatele muncii depusă de salariat. In acest caz cheltuielile de supraveghere se pot reduce iar intensitatea muncii poate avea tendinŃa de a creşte. Dacă norma de produse sau operaŃii nu a fost realizată la nivelul planificat şi la calitatea corespunzătoare lucrătorul este penalizat. Salarizarea în acord prezintă şi unele dezavantaje: tendinŃa de a obŃine cât mai multe produse sau de a executa operaŃii în număr mare în aceeaşi unitate de timp poate afecta calitatea produselor; intensificarea muncii dincolo de anumite limite necesită un consum mare de energie, cu efect negativ asupra sănătăŃii ca urmare a unei oboseli fizice şi intelectuale.

Salarizarea în acord s-a diversificat, concretizându-se în: acord direct; acord progresiv; acord global. Acordul direct constă în stabilirea unui tarif constant pe bucată, operaŃiune executată. Mărimea

salariului va fi direct proporŃională cu numărul produselor sau operaŃiilor executate de salariat. Se aplică în domeniile unde se poate face măsurarea muncii individuale.

Acordul progresiv presupune ca, de la un anumit nivel de realizare a normei, tariful pe unitate de produs sau operaŃie să se majoreze în anumite proporŃii în mod progresiv.

Acordul global se practică la nivel de formaŃie de lucru ce îşi asumă obligaŃia de a executa într-un termen stabilit un produs sau o producŃie exprimată în unităŃi fizice pentru care primeşte o sumă globală, determinată în raport cu manopera necesară realizării obligaŃiilor prevăzute în contract.

Salarizarea în remisă sau cote procentuale se aplică, de regulă, în comerŃ, în activitatea de prestări servicii. Venitul fiecărui angajat se determină proporŃional cu nivelul de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin contract.

Practicarea diferitelor forme de salarizare nu exclude contestarea lor din partea salariaŃilor sau a întreprinzătorului, faptul că aceştia nu sunt recompensaŃi în funcŃie de utilizarea eficientă a muncii sau a capitalului. Atenuarea acestui conflict se poate face prin măsuri de corectare, participare, socializare.

Corectarea vizează adaptarea salariului la dinamica preŃurilor prin indexare, prin acordarea unor sporuri pentru muncile efectuate în condiŃii mai grele sau în cazul unor responsabilităŃi în domeniul

15 Richard Baldwin, Charles Wyplosz, Economia integrării europene, Ed.economica, 2006, pag. 449

managementului etc. Participarea constă în accesul salariaŃilor la împărŃirea beneficiului obŃinut de unitatea economică

unde îşi desfăşoară activitatea. Permite o repartizare mai echitabilă a rezultatelor obŃinute prin aportul salariaŃilor şi o atenuare a confruntărilor dintre interesele personale ale salariaŃilor şi cele ale întreprinderii.

Participarea se poate realiza prin cote-părŃi din beneficiu, facilităŃi acordate salariaŃilor de a cumpăra acŃiuni la unitatea unde lucrează şi alte forme stabilite de conducerea întreprinderii.

Socializarea este un adaos la salariu în cazul unor salariaŃi care sunt într-o situaŃie mai dificilă, remunerarea pe baza muncii depuse fiind insuficientă în condiŃia dată.

Alegerea formei de salarizare are în vedere utilizarea eficientă a forŃei de muncă, stimularea ei în ridicarea calificării şi evaluarea cât mai justă a raportului între rezultatele economico-financiare ale unităŃilor şi remunerarea propriilor salariaŃi.

Unitatea de învăŃare 9

PiaŃa Monetară şi Dobânda. Creditul şi Băncile

Moneda. Masa monetară şi agregatele monetare

Masa monetară este determinată de cantitatea de monedă aflată într-o economie iar ansamblul

principiilor şi normelor juridice, economice şi instituŃionale care reglementează circulaŃia monetară în interiorul unei Ńări alcătuiesc sisMMtemul monetar.

Agregatul monetar este caracteristic Sistemului Conturilor NaŃionale, prin care se determină părŃile incluse în masa monetară şi semimonetară (cuprinde bonurile de casă ale băncilor, nominative sau la purtător, depunerile la termen la Trezorerie, efectele de comerŃ negociabile etc), în instrumentele de schimb şi plată .

Primul agregat monetar - M1- include : monedele divizionare, moneda fiduciară (biletele de hârtie), acele drepturi de creanŃă ce pot fi utilizate direct pentru a efectua plăŃi către terŃi.

Al doilea agregat monetar –M2 - include în plus, faŃă de primul, conturile pe librete de economii, depunerile pe termen scurt la bănci, bonurile de casă ale unor instituŃii de credit şi conturile de economii din bănci pentru locuinŃe. M2 cuprinde creanŃele care nu sunt imediat lichide şi care pot avea nevoie de înştiinŃarea prealabilă a instituŃiei depozitare.

Al treilea agregat monetar – M3 – cuprinde suplimentar faŃă de M2 unele valori în devize, plasamentele pe termen nelimitat, titlurile pieŃei monetare emise de instituŃii prestatoare de servicii.

Cel de-al patrulea agregat monetar – M4 – include faŃă de M3 şi depozite negociabile, acorduri de răscumpărare, fonduri mutuale pe piaŃa monetară.

PiaŃa monetară este formată din ansamblul tranzacŃiilor cu monedă, rezultate din confruntarea

cererii cu oferta. Pentru funcŃionarea mecanismelor pieŃei monetare sunt implicate următoarele categorii de agenŃi economici: statul, care stabileşte coordonatele politicii monetare; Banca Centrală – emite monedă şi controlează moneda aflată în circulaŃie; băncile comerciale – pun în circulaŃie moneda legală şi prin creditele acordate dau naştere monedei bancare; firmele şi gospodăriile populaŃiei – care oferă sau solicită disponibilităŃi băneşti prin intermediul băncilor şi nu numai.

Cererea de monedă apare ca urmare a utilizării banilor pentru achiziŃionarea unor bunuri şi servicii, fiind dependentă de viteza de rotaŃie a banilor.

Banii sunt solicitaŃi, în primul rând, în calitatea lor de mijloc de schimb care, ca toate bunurile economice, se caracterizează printr-un stoc existent şi se confruntă cu cereri din partea populaŃiei de a-i deŃine.

Elementul principal al cererii de bani constă în aceea că toate persoanele sunt interesate de puterea de cumpărare a banilor pe care îi deŃin. Astfel înŃelegem preocuparea continuă a persoanelor asupra cererii reale de bani, nu neapărat asupra cantităŃii nominale de bancnote şi monedă metalică deŃinute.

Numărul mediu de acŃiuni de vânzare-cumpărare şi de plăŃi pe care o unitate monetară le intermediază într-o perioadă de timp reprezintă viteza de rotaŃie a monedei (V). Masa monetară (M) se află în raport direct proporŃional cu cantitatea de bunuri şi servicii tranzacŃionate la un anumit preŃ (PT) şi invers proporŃional cu viteza de rotaŃie a monedei (V).

M = PT / V, unde P este nivelul preŃurilor şi T volumul bunurilor şi serviciilor tranzacŃionate

Puterea de cumpărare a banilor (Pc) este dată de cantitatea de bunuri economice ce se poate cumpăra cu o unitate monetară sau cu o anumită sumă de bani la un moment dat.

IM IPc = — , Ip este indicele preŃurilor bunurilor de consum; Ipc indicele puterii Ip de cumpărare; IM indicele masei monetare Cererea de monedă este determinată de : 1) volumul tranzacŃiilor de bunuri şi servicii intermediate de monedă; 2) amploarea creditului de consum; 3) raportul dintre vânzările pe credit şi plăŃile efectuate în conturile creditelor aflate la scadenŃă; 4) intensitatea înclinaŃiei spre lichiditate (despre mobilurile: venitului, precauŃiei şi speculativ -

care condiŃionează cererea de monedă se vorbeşte la punctul 12.3). Cererea de monedă pentru scopuri speculative depinde, însă, de nivelul dobânzii: când creşte nivelul

dobânzii scade cererea şi invers. Atunci când cantitatea de bani existentă în economie nu este constantă intervine modificarea de la o

perioadă la alta a preŃurilor şi a producŃiei de bunuri, cu fiecare schimbare ce apare în dimensiunea masei monetare. Impactul monedei asupra producŃiei este diferit în funcŃie de ipotezele folosite şi de orizontul temporal considerat.

Oferta de monedă reprezintă cantitatea de monedă pusă la dispoziŃia agenŃilor economici şi a altor utilizatori de monedă de către sistemul bancar.

Oferta de monedă nu este alcătuită numai din numerar, ci şi din conturile la vedere deschise la bănci ; totalitatea depozitelor din sistemul bancar reprezintă o componentă importantă a ofertei de monedă.

Dobânda

Dobânda este o formă de venit care se află în strânsă legătură cu piaŃa monetară şi piaŃa financiară. Dobânda este venitul care îi revine proprietarului oricărei forme de capital care participă într-o

activitate economică drept excedent, în raport cu capitalul avansat. Dobânda poate fi privită ca o recompensă pentru renunŃarea la lichiditate, pentru o perioadă de timp determinată, sau ca o sumă plătită pentru folosirea temporară a banilor împrumutaŃi.

Datorită diversificării tipurilor de credite acordate de către bănci şi instituŃii financiare, dar şi perioadelor de rambursare a creditelor formele dobânzii sunt foarte variate:

- dobânda pieŃei monetare, aferentă creditelor pe termen scurt ce intervin între băncile comerciale sau între acestea şi banca centrală;

- dobânda bancară de bază, în cazul certificatelor de depozit şi bonurilor de trezorerie; - dobânzile pe care le aplică băncile şi alte instituŃii financiare agenŃilor economici; - dobânda percepută de casele de economii sau bănci pentru depozitele atât la vedere cât şi la

termen, pentru construcŃii de locuinŃe; - dobânda pentru credite de o zi; de o lună; 3 luni; 6 luni etc. Indicatorii care relevă mărimea şi dinamica dobânzii sunt: - masa sau suma absolută a dobânzii; - rata dobânzii anuale, ca raport procentual. Masa dobânzii exprimă mărimea absolută a dobânzii anuale plătite pentru suma împrumutată iar rata

dobânzii anuale (mărimea relativă) se calculează ca raport procentual între masa dobânzii şi suma împrumutată. Masa dobânzii poate fi simplă şi compusă.

d` = (D/C) x 100, unde: d` – rata anuală a dobânzii, D – masa dobânzii anuale, C – capitalul împrumutat Această formulă de calcul se foloseşte pentru determinarea dobânzii simple (pentru împrumuturi mai

mici de un an) iar în cazul dobânzii compuse, care intervine în cazul capitalizării dobânzii, se utilizează următoarea modalitate de calcul:

Dc = Sn – C, Sn = C x (1+d`)n, în care: Dc – masa dobânzii compuse, C – capitalul împrumutat, Sn – suma câştigată de proprietarul capitalului, după a ani,

n – numărul de ani (de capitalizare), d` – rata dobânzii anuale D = c x d`x n (n – perioada de timp pentru care se calculează) Băncile calculează dobânda pe care trebuie să o primească de la cei cărora le-au acordat credite în

funcŃie şi de numărul zilelor sau lunilor cuprinse în perioda de creditare. D = (d‘ x C) x (y zile / 365 zile) D = (d‘ x C) x (z luni / 12 luni) , unde: D – masa dobânzii datorate, d‘ – rata anuală a dobânzii, C – capitalul împrumutat, y - numărul de zile ce corespund perioadei de creditare, z – numărul lunilor pentru care se acordă creditul Rata dobânzii variază în funcŃie de factorii care determină comportamentul agenŃilor economici

creditori şi deponenŃi. Dintre aceşti factori pot fi menŃionaŃi: majorarea costului serviciilor (inclusiv bancare), migrarea capitalurilor, creşterea înclinaŃiei spre investiŃii datorită apariŃiei unor noi nevoi economice şi alŃi factori pot duce la creşterea ratei dobânzii; creşterea economiilor, diminuarea relativă a productivităŃii capitalului, politicile antiinflaŃioniste, creşterea gradului autofinanŃării activităŃii economice pe baza profitului pot determina reducerea ratei dobânzii.

Rata dobânzii variază în funcŃie de perioada de acordare a creditului, de gradul de risc pe care îl implică, de tipul de credit solicitat, de tipul de piaŃă care oferă acest credit şi de raportul dintre cererea şi oferta de lichiditate.

Rata dobânzii poate fi: a) rata dobânzii nominale – este rata dobânzii plătite fără corectarea cu rata inflaŃiei, b) rata dobânzii reale - este rata dobânzii nominale corectate cu rata inflaŃiei , c) rata dobânzii nete care exprimă rata dobânzii nominale fără impozitul care s-a plătit.

Pentru rata dobânzii reale folosim ecuaŃia lui Irving Fisher : i = r + п, r = i – п unde: i – rata dobânzii nominale, r - rata dobânzii reale, п – rata inflaŃiei Rata dobânzii este foarte volatilă, diferită pe Ńări, zone economice din diferite Ńări şi poate influenŃa

evoluŃia inflaŃiei, modul de închidere a bugetului de stat, în special mărimea deficitului sau evoluŃia masei monetare.

Într-o Ńară creşterea cursului de schimb duce la atragerea capitalurilor disponibile din alte Ńări, majorând oferta de capital şi conducând la scăderea ratei dobânzii, în timp ce oferta depăşeşte cererea de capital în Ńara respectivă.

Creditul şi băncile

Sistemul bancar din România este un sistem pe două niveluri incluzând Banca NaŃională a României

şi instituŃiile de credit. Acest sistem a fost introdus în decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reformă bancară.

Băncile reprezintă instituŃii financiare care concentrează mijloacele de plată şi acordă credite; băncile oferă diverse servicii clienŃilor săi în schimbul cărora primesc o sumă de bani şi fac legătura între firmele aflate în căutare de fonduri şi cele care caută plasamente.

Pentru o funcŃionare normală a sistemului bancar, Banca Centrală apelează, când este nevoie, la limitarea creditului prin stabilirea corespunzătoare a scontului, determinând astfel mărimea ratei dobânzilor bancare şi dinamica volumului creditelor.

FuncŃiile băncilor sunt: active, pasive. Cea mai importantă funcŃie activă a băncilor cât şi a celorlalte instituŃii de credit este aceea de

acordare de împrumuturi solicitanŃilor care întrunesc condiŃiile de bonitate financiară. O a doua funcŃie activă a băncilor ar fi aceea de păstrare a elasticităŃii mijloacelor de plată, funcŃie ce

revine Băncii Centrale, care adaptează cantitatea de bilete de bancă la fluctuaŃiile nevoilor de mijloace de

plată ale vieŃii economice. FuncŃiile pasive ale băncilor sunt determinate de depunerile pe care le fac clienŃii : depuneri pentru

valorificare şi depuneri pentru efectuarea unor plăŃi. Printre func Ńiile băncilor se numără, mai nou, şi gestionarea plăŃilor şi selecŃionarea şi susŃinerea

proiectelor de dezvoltare, băncile exercitând un important rol în orientarea dezvoltării de ansamblu a economiei naŃionale.

O clasificare generală a băncilor le grupează pe acestea în: bănci de emisiune, bănci comerciale de deposit, bănci specializate.

Băncile de emisiune au rolul de a emite monedă şi de a asigura controlul asupra masei monetare, de a acorda credite altor bănci prin operaŃiuni de rescont şi de coordonare a întregii politici monetare a statului.

Băncile comerciale de depozit multiplică mijloacele financiare atrase de care au nevoie adăugând la capitalul propriu sumele depuse în depozite de către agenŃii economici, de către populaŃie. Băncile specializate sau instituŃiile financiare care acordă credite speciale anumitor tipuri de activitate : bănci care acordă credite pentru agricultură (credite care sunt şi subvenŃionate), bănci care s-au specializat în credite pentru locuinŃe, bănci specializate în operaŃiuni internaŃionale (derularea unor sume foarte mari de bani provenite din fonduri europene şi nu numai).

Câştigul unei bănci se calculează ca diferenŃă între dobânda încasată pentru creditele acordate şi dobânda plătită celor care şi-au încredinŃat disponibilităŃile băneşti acelei instituŃii financiare. Profitul brut al unei bănci (instituŃii financiare) se determină scăzând cheltuielile cu funcŃionarea instituŃiei din câştigul obŃinut de aceasta, iar pentru a obŃine profitul net se elimină, din profitul brut, impozitele şi taxele datorate statului. Politica monetară

O politică monetară nu trebuie să se limiteze doar la determinarea cantităŃii optime de monedă sau a

ratei de creştere a ofertei monetare ci trebuie să fie implicată şi în atingerea unor obiective generale ale politicii economice. Politica monetară cuprinde ansamblul de reglementări pe care Banca Centrală le impune celorlalte bănci pentru realizarea obiectivelor generale ale economiei naŃionale.

AcŃiunile politicii monetare influenŃează atât ratele nominale ale dobânzii cât şi cantitatea de monedă şi creditul din economie.

Pentru a putea înŃelege implicaŃiile politicii monetare apare necesitatea diferenŃierii temporale a efectelor acestei politici. Nivelul ratei dobânzii este determinat, pe termen scurt, de relaŃiile de natură monetară iar producŃia reală reacŃionează la variaŃiile cererii agregate determinate de oscilaŃiile ratei dobânzii. Rata dobânzii, pe termen lung, reprezintă reflectarea intensităŃii preferinŃelor de timp, determinată fiind de raportul dintre oferta de economii şi cererea de investiŃii. Modificarea nivelului rezervelor influenŃează ratele dobânzii, masa monetară şi disponibilitatea creditului.

Principalele obiective ale politicii monetare sunt: controlarea masei monetare şi a nivelului ratei dobânzii, fiind greu de stabilit nivelurile dorite pentru aceste două Ńinte.

Instrumentele principale ale Băncii Centrale pentru promovarea politicii monetare sunt : operaŃiile de open market, de care depinde situaŃia bazei monetare, taxa de rescont şi nivelul rezervei bancare.

Taxa rescontului este rata dobânzii pe care o calculează banca de emisiune în momentul rescontării portofoliilor de cambii, bilete la ordin şi alte hârtii de valoare de la băncile comerciale. Modificarea ratei rescontului conduce la modificarea disponibilităŃilor pe care băncile comerciale pot să le folosească pentru creditare, lucru ce duce la modificarea volumului creditului şi a costului acestuia.

Vânzarea – cumpărarea titlurilor pe piaŃa publică se realizează ca urmare a apariŃiei pe piaŃa interbancară a unui excedent sau deficit de lichidităŃi. Politica de « open market » are natură contractuală ce permite manevrarea operativă a lichidităŃilor de pe piaŃă.

OperaŃiunile de open-market ale Băncii Centrale nu influenŃează doar preŃul valorilor financiare şi al nivelului dobânzii specifice lor, ci şi schimbări ale altor tipuri de rate ale dobânzii, însă pe termen scurt.

Atunci când Banca Centrală schimbă rata dobânzii la valorile financiare prin intermediul operaŃiilor de open – market sunt influenŃate în mod direct câştigurile prin rata dobânzii înlocuitorilor acestor valori, precum şi efectele comerciale în acelaşi sens.

În cadrul unei proceduri bazate pe controlul masei monetare, operaŃiunile pe piaŃa deschisă pot fi utilizate pentru atingerea Ńintei de masă monetară. Deoarece legăturile dintre monedă şi PIB nominal reprezentate de viteza de circulaŃie a monedei au devenit în ultimii ani tot mai puŃin previzibile, numeroase bănci centrale aplică politica monetară prin stabilirea ratei nominale a dobânzii şi utilizând procedeul bazat pe Ńintirea ratei dobânzii.

Varia Ńiile nivelurilor rezervelor obligatorii au o eficacitate sporită deoarece influenŃează imediat dinamica creditului. Politica rezervelor obligatorii are un impact cantitativ puternic asupra lichidităŃilor băncilor şi determină schimbări importante ale masei monetare.

Multiplicatorul monetar este determinat prin raportarea disponibilităŃilor suplimentare la rata rezervei obligatorii. Multiplicatorul monetar creşte pe măsură ce rezervele obligatorii se diminuează, fiind întotdeauna supraunitar.

M = D / r , unde : D - disponibilitatea suplimentară ; r – rata rezervei

Rata rescontului 1. Scontarea – achiziŃionarea unor creanŃe pe termen scurt, de către bănci, din care se elimină

dobânda aferentă intervalului dintre achiziŃionare şi scadenŃă. 2. Rescontarea – acŃiunea prin care Banca NaŃională achiziŃionează de la băncile comerciale efectele

de comerŃ deja scontate. 3. Rata rescontului – rata dobânzii folosite de Banca NaŃională pentru împrumuturile oferite băncilor

comerciale. OperaŃiunile cu titluri pe piaŃa deschisă

1. IntervenŃia Băncii NaŃionale în dubla sa calitate de cumpărător/vânzător de obligaŃiuni sau certificate de tezaur ;

2. a) dacă Banca NaŃională cumpără obligaŃiuni din sistemul bancar, rezervele băncilor comerciale cresc şi li se oferă posibilitatea multiplicării prin expansiunea masei monetare scripturale ; b) dacă Banca NaŃională vinde obligaŃiuni sistemului bancar, rezervele băncilor se diminuează şi se reduc şi şansele de formare a masei monetare.

Rata rezervei obligatorii 1. Este percepută ca o condiŃie obligatorie impusă de către Banca NaŃională băncilor comerciale, de a

avea un anumit procent constituit sub formă de rezerve. 2. Schimbarea nivelului, în procente, a rezervei obligatorii, afectează apariŃia banilor de cont prin

multiplicatorul monetar. 3. Rata rezervei obligatorii şi banii de cont se află într-un raport invers proporŃional.

Unitatea de învăŃare 10 PiaŃa financiară. Bursele de Mărfuri şi de Valori

Titlurile de valoare. AcŃiuni şi obligaŃiuni

Titlurile de valoare (valori mobiliare) sunt înscrisuri emise în baza unor legi, care dau posesorilor lor dreptul de a încasa, periodic, un venit variabil sau fix.

Principalele titluri de valoare sunt acŃiunile16, obligaŃiunile, titlurile de ipotecă şi bonurile de tezauri. AcŃiunea este un titlu de valoare care conferă posesorului dreptul la un venit anual variabil, numit

dividend. Ca expresie a participării la capitalul social al unei firme constituite ca societate pe acŃiuni, fiecare proprietar/acŃionar primeşte un număr de acŃiuni, proporŃional cu capitalul subscris. Practic, acŃiunea este un titlu de proprietate.

AcŃiunile se clasifică în: 1. acŃiuni nominative, care au înscrise pe ele numele firmei emitente, data emiterii, numărul de

identificare a titlului, valoarea nominală, semnătura persoanei autorizate, elementele de securitate şi numele deŃinătorului;

2. acŃiuni „la purtător” , care nu au înscris pe ele numele posesorului. De asemenea, acŃiunile se mai grupează în:

1. acŃiuni ordinare, care conferă posesorilor lor drepturi obişnuite;

16 În literatura economică internaŃională de specialiate pentru termenul de acŃiuni există doi termeni – stocks şi shares. Aceşti termeni pot avea semnificaŃii diferite în funcŃie de localizarea geografică a unei anumite pieŃe. De exemplu, în Marea Britanie prin stock se înŃelege o valoare mobiliară cu o dobândă fixă, în timp ce în SUA prin stock se înŃelege o valoare mobiliară care nu este obligaŃiune.

2. acŃiuni privilegiate, care conferă drepturi speciale, ca de exemplu dreptul la dividende fixe, indiferent de rezultatul net al firmei (profit sau pierdere).

În general, acŃiunea conferă deŃinătorului următoarele drepturi sociale şi patrimoniale: • dreptul de a solicita informaŃii cu privire la evoluŃia activităŃii economice a firmei şi de a primi

documentele de gestiune (bilanŃ, cont de rezultate, anexe etc); • dreptul de a participa la Adunarea Generală a AcŃionarilor (direct sau prin reprezentanŃi); • dreptul de a vota în Adunarea Generală a AcŃionarilor, proporŃional cu numărul de acŃiuni

deŃinute; • dreptul de a primi o parte din profit, sub formă de dividend; • drept de preemŃiune – dreptul de a participa preferenŃial la creşterile de capital; • dreptul de a primi o parte din capitalul social al firmei dacă aceasta dă faliment.

Totodată, acŃionarul are obligaŃia de a participa la acoperirea pierderilor atunci când firma realizează o activitate ineficientă, înregistrând pierderi. Specificitatea acŃiunii ca titlu de valoare poate fi sintetizată prin următoarele elemente:

• posesorii de acŃiuni, numiŃi acŃionari, sunt proprietari ai unei părŃi din capitalul întreprinderii; • durata de viaŃă a acŃiunii şi intervalul de timp în care posesorii pot încasa dividend sunt egale cu durata

de viaŃă a întreprinderii; • acŃiunea este nerambursabilă, deŃinătorii ei neputând cere întreprinderilor emitente banii plătiŃi cu

prilejul achiziŃionării lor; • acŃiunea este negociabilă, adică se poate vinde la bursa; • dividendul încasat de acŃionari este variabil în funcŃie de profit şi de nevoia de investiŃii.

ObligaŃiunea este un titlu de valoare, emis de întreprinderi private sau instituŃii publice, care atestă contractarea unui împrumut pe termen mediu sau lung, emitentul obligându-se să-l ramburseze într-un timp determinat şi să plătească deŃinătorului un venit anual fix, numit cupon sau dobândă. ObligaŃiunile17 pot fi:

1. nominative, dacă sunt înscrise pe ele numele posesorilor; 2. „la purtător” , dacă nu au înscris pe ele numele posesorilor.

Posesorul unei obligaŃiuni poartă denumirea de obligatar, având calitatea de creditor faŃă de emitent, dreptul de a primi de la acesta un venit fix, dar neavând responsabilităŃi referitoare la activitatea economică a emitentului. Din acest motiv, obligaŃiunile sunt titluri cu venit fix, fiind de fapt titluri de credit. Ca urmare, obligaŃiunea este rambursabilă. Rambursarea se poate face face fie la scadenŃa finală, fie în tranşe anuale, care pot fi la rândul lor egale sau inegale. ObligaŃiunile sunt şi negociabile la bursă, ele pot fi vândute înainte de scadenŃă. Din punct de vedere al ofertantului, emisiunea de obligaŃiuni este mai riscantă decât emisiunea de acŃiuni. Ca segmente ale pieŃei obligaŃiunilor, se diferenŃiază următoarele:

• piaŃa obligaŃiunilor emise de firmele mari, pe care se tranzacŃionează titluri financiare ale împrumuturilor obligatare;

• piaŃa obligaŃiunilor emise de stat, prin care se acoperă deficitele bugetare; • piaŃa obligaŃiunilor emise de unităŃile administraŃiei publice locale, în scopul finanŃării investiŃiilor

de capital (de exemplu infrastructură, şcoli etc), care intră în competenŃa lor. Titlurile de ipotecă sunt valori mobiliare emise pentru a evidenŃia împrumuturile pe termen lung, în vederea achiziŃionării de proprietăŃi (imobile, terenuri etc). Împrumuturile respective sunt garantate chiar cu proprietăŃile achiziŃionate. În prezent piaŃa titlurilor de ipotecă a devenit o componentă importantă a pieŃei de capital, având o amploare deosebită în Ńările cu economie de piaŃă concurenŃială, în special în SUA, unde a şi debutat. Prin intermediul acestei pieŃe sunt finanŃate majoritatea construcŃiilor de locuinŃe şi imobile de afaceri. Bonurile de tezaur18 sunt titluri de credit, emise de către stat prin Ministerul FinanŃelor sau administraŃia bugetelor de stat, denumită tezaur în majoritatea Ńărilor. Sunt emise cu aprobarea guvernului în vederea atragerii unor resurse suplimentare pe termen scurt (până la 1 an) necesare acoperirii unor cheltuieli bugetare care nu suportă întârziere. Prin emisiunea bonurilor de tezaur, statul împrumută pe termen scurt, de la populaŃie, întreprinderi, bănci etc, sume de bani având ca destinaŃie acoperirea unor deficite bugetare, dobândind astfel calitatea de debitor faŃă

17 engl. bonds 18 sinonim cu bonuri de trezorerie; denumire generică dată titlurilor de stat. În România cele mai utilizate titluri de stat sunt certificatele de trezorerie şi certificatele de depozit.

de aceştia. Bonurile de tezaur sunt purtătoare de dobândă, rambursabile la scadenŃă şi negociabile la bursă. Când cerinŃele statelor sunt urgente şi însemnate, se recurge la emisiunea pe scară largă a acestor titluri, cu dobândă relativ ridicată. PiaŃa primară şi piaŃa secundară a capitalului

PiaŃa capitalului19 reprezintă totalitatea tranzacŃiilor al căror obiect îl constituie titlurile de valoare.

FuncŃionarea pieŃei capitalului este expresia confruntării permanente între cererea şi oferta de titluri de valoare. Cererea de tiluri de valoare se concretizează în solicitări din partea posesorilor de capital bănesc, cum ar fi gospodăriile (menajele), băncile, case de pensii, societăŃi de asigurări-reasigurări, în scopul de a deveni investitori, iar oferta de titluri de valoare provine de la deŃinătorii acestora, cum ar fi companii, bănci, etc.

PiaŃa capitalului se scindează în:

a) piaŃa primară – cuprinde totalitatea tranzacŃiilor al căror obiect îl reprezintă titlurile de valoare nou emise;

b) piaŃa secundară – include totalitatea tranzacŃiilor efectuate cu titlurile de valoare emise şi plasate anterior.

Caracteristic pieŃei primare a capitalului este faptul că tranzacŃiile cu titluri de valoare se derulează la un curs ferm şi egal, de regulă, cu valoarea nominală a acestora. Altfel spus, cursul nu se negociază şi nu se modifică pe durata emisiunii.

Pe piaŃa primară a capitalului, purtătorii ofertei sunt emitenŃii de titluri, iar purtătorii cererii sunt posesorii de economii în calitate de investitori. Întâlnirea lor şi derularea tranzacŃiilor specifice se realizează de regulă prin intermediul băncilor, care încasează un comision pentru serviciile lor, dar şi prin unele agenŃii specializate ale emitenŃilor. Uneori, băncile achiziŃionează ele însele titluri de valoare, pentru a le vinde ulterior. În această situaŃie ele nu mai sunt simpli executanŃi ai comenzilor emitenŃilor, ci comercianŃi propriu – zişi care derulează tranzacŃii speculative, obŃinând câştig din diferenŃa de preŃ. Totodată, marile firme deja constituite îşi plasează adesea singure, direct la burse, acŃiunile emise, în scopul creşterii capitalului şi lărgirii sferei afacerilor.

PiaŃa secundară a capitalului este deservită, în principal, de bursele de valori.

Bursa de valori este o instituŃie înfiinŃată pe baze legale şi supravegheată de stat; ea are ca scop principal încheierea de tranzacŃii cu titluri de valoare emise anterior, dar poate intermedia şi tranzacŃii cu valute şi metale preŃioase.

La bursă, tranzacŃiile se realizează prin două tipuri de operaŃiuni :

• OperaŃiunile la vedere sunt acelea în care transmiterea titlurilor de la vânzător la cumpărător, şi plata acestora se realizează fără amânare (într-o singură rundă), la cursul zilei.

• OperaŃiunile la temen se efectuează în două runde. În prima rundă, partenerii stabilesc numărul de titluri ce se vor ceda ulterior, la scadenŃă maxim peste trei luni) şi cursul. În runda a doua, au loc transmiterea efectivă a titlurilor şi plata lor, la cursul anterior fixat.

Specific operaŃiunilor la termen este caracterul lor speculativ. Aceasta semnifică în realitate obŃinerea de profituri suplimentare prin aplicarea în afaceri a următoarelor două principii: „vinde astăzi scump şi cumpără mâine ieftin şi cumpără azi ieftin şi vinde mâine scump”. TranzacŃiile speculative pot fi încadrate în două categorii:

• TranzacŃii „bear”: vânzătorul mizează pe faptul că, până la scadenŃă, cursul titlurilor va scădea, urmând să le achiziŃioneze de pe piaŃă la cursul existent, şi să le cedeze cumpărătorului la cel convenit (mai mare);

• TranzacŃii „bull”: cumpărătorul mizează pe faptul că, până la scadenŃă, cursul titlurilor va creşte, şi va realiza câştig, deoarece le va cumpăra la cursul convenit în momentul încheierii tranzacŃiei (mai mic).

Deci, vânzătorul câştigă dacă, până la scadenŃă cursul titlurilor scade, iar cumpărătorul câştigă dacă

19 în literatura de specialitate pentru a desemna piaŃa capitalului (engl. capital market), se mai utilizează şi termenul de piaŃă a valorilor mobiliare (engl. securities market) sau piaŃă a activelor financiare.

cursul creşte. Cel care anticipează evoluŃia reală a cursului va câştiga, iar celălalt va pierde. Din acest motiv putem afirma că obiectul tranzacŃiilor speculative îl constidituie anticipările evoluŃiei cursurilor, şi nu titlurile propriu-zise.

Spre deosebire de piaŃa primară, pe piaŃa secundară a capitalului cursul este oscilant, şi nu ferm. Acesta poate fi sensibil diferit de valoarea nominală a titlurilor, fiind influenŃat de numeroşi factori economici şi extraeconomici, dintre care amintim:

• mărimea veniturilor anterioare aduse de titlu şi anticipările în viitor (relaŃie pozitivă); • rata dobânzii pe piaŃa monetară (relaŃie negativă); Rata dobânzii este considerată drept principala variabilă

care determină evoluŃia cursurilor, iar primul canal de transmisie a unei creşteri sau scăderi (anticipate) a ratei dobânzii pe piaŃa financiară este piaŃa obligaŃiunilor20. De exemplu, în cazul unei creşteri a ratei dobânzii, noile împrumuturi emise vor fi mai bine remunerate decât împrumuturile obligatare mai vechi. Astfel, vechile obligaŃiuni vor fi mai puŃin cerute şi cursul lor se va diminua până când randamentul lor se aliniază la noile dobânzi.

• situaŃia economico – financiară prezentă a firmei emitente şi previziunile pentru viitor (relaŃie pozitivă); • rata inflaŃiei (relaŃie pozitivă); • conjunctura internă şi internaŃională prezentă şi anticipată (relaŃie pozitivă).

Formula de calcul a cursului titlurilor pe piaŃa secundară este: ,d

VCurs=

EvoluŃia cursului pe piaŃa secundară pentru fiecare titlu de valoare în parte influenŃează indicele general al pieŃei bursiere , care se calculează de către toate bursele.

Cel mai edificator indice determinat de bursele de valori mobiliare este indicele Dow- Jones, considerat drept barometru al mişcării cursurilor pe principala bursă din Wall Street – New York Stock Exchange.

Indicele Dow-Jones (engl. Dow-Jones Average) este un indice compus al pieŃei, alcătuit din 65 acŃiuni comune grupate astfel21:

(1) 30 de acŃiuni comune din industrie (formând separat Dow Jones Industrial Average);

(2) 20 de acŃiuni comune ale companiilor de transporturi aeriene, rutiere şi feroviare (formând separat Dow Jones Transportation Average), şi

(3) 15 acŃiuni comune ale companiilor de electricitate şi gaze naturale (formând separat Dow Jones Utility Average).

Acest indice este urmărit de către agenŃii economici din toate Ńările deoarece se consideră că prezintă starea de „sănătate” a economiei, iar experienŃa a demonstrat că o scădere semnificativă a acestui indice a fost urmată de declanşarea unor fenomene de criză economică.

Plasamentul pe piaŃa financiară

Plasamentul pe piaŃa financiarã presupune cel puŃin trei parametri foarte importanŃi pe care orice investitor raŃional trebuie sã îi aibă în vedere în momentul luării deciziei de a investi:

• randamentul; • riscul; • lichiditatea.

Astfel, o importanŃă deosebită pentru decizia de a cumpăra acŃiuni sau obligaŃiuni o reprezintă randamentul titlurilor care se obŃine prin compararea venitului adus de fiecare titlu (acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur, etc) cu preŃul lor de cumpărare (curs al acestora). Pentru a fi edificator randamentul se compară adesea cu rata dobânzii bancare.

20 Capul J-Y., Bourse et marché financier. Introduction à la bourse, Cahier Français, nr. 277/1999, p.4 21 definiŃie conform DicŃionar Financiar – www.eafacere.ro

unde: V = venitul adus de acŃiune / obligaŃiune

d‘ = rata nominală a dobanzii anuale pe piaŃa monetară

Randamentul acŃiunilor (rata dividendului) se determină ca raport procentual între dividend şi cursul la care se cumpără acŃiunea:

100xcurs

dividendRa=

Randamentul obligaŃiunilor (rata cuponului) se determină ca raport procentual între cupon sau dobânda totală anual încasată şi cursul la care se cumpără obligaŃiunea:

100xcurs

cuponRo=

Riscul unui plasament este dat de posibilitatea ca valoarea acestuia sã evolueze în sens negativ pe termen scurt sau chiar pe termen mediu şi lung astfel încât la momentul vânzãrii suma obŃinutã sã fie mai micã decât cea investitã iniŃial. În termeni de specialitate riscul este o mãsurã statisticã a posibilitãŃii ca preŃul de piaŃã sã evolueze în sens negativ faŃã de estimarea iniŃialã (care de regulã este o medie a ultimei perioade). Pentru simplitate se poate considera cã riscul este egal cu diferenŃa dintre preŃul la care au fost cumpãrate acŃiunile respective (sau preŃul lor curent de piaŃã) şi nivelul minim la care investitorul apreciazã cã ele ar putea sã scadã pe perioada pe care el intenŃioneazã sã le pãstreze în portofoliu22. Referitor la riscul plasamentului în acŃiuni versus obligaŃiuni, putem evidenŃia următoarele deosebiri:

• plasamentul în acŃiuni este riscant, deoarece acŃionarul nu primeşte dividende în cazul în care firma nu obŃine profit, putând vorbi chiar de pierderi ale acŃionarului atunci când firma este lichidată;

• plasamentul în obligaŃiuni se caracterizează prin risc redus sau zero, deoarece nu există riscul de nerambursare în cazul unei garanŃii de stat, iar în cazul lichidării firmei, creditorii au prioritate în faŃa acŃionarilor.

Lichiditatea23 este o componentã foarte importantã a pieŃei bursiere, fiind definitã de cãtre specialişti ca posibilitatea de a transforma în bani un plasament, într-un timp cât mai scurt şi fãrã ca acest demers sã conducã la scãderea valorii sale. De exemplu, în cazul unui depozit bancar la 3 luni lichiditatea este destul de redusã pentru cã desfiinŃarea sa înainte de scadenŃă conduce la pierderea dobânzii. În schimb, o deŃinere de acŃiuni la o companie foarte tranzacŃionatã la bursã se poate transforma în bani în termen de 3-4 zile lucrãtoare fãrã ca acest lucru sã conducã la scãderea preŃului de piaŃã şi deci la o potenŃialã pierdere de randament pentru investitor. PiaŃa capitalului în România În România instituŃiile şi mecanismele pieŃei financiare în forma lor actuală au început sã se cristalizeze începând cu anii '90. Prima lege a pieŃei de capital, Legea 52, a apãrut în anul 1994. Tot în acest an s-a înfiinŃat şi Comisia NaŃionalã a Valorilor Mobiliare (CNVM) ca autoritate de reglementare şi supervizare a pieŃei de capital. Dupã o pauzã de jumãtate de secol, Bursa de Valori Bucureşti a fost reînfiinŃatã în anul 1995, primele tranzacŃii fiind derulate în luna noiembrie. În anul urmãtor, 1996, a fost înfiinŃatã a doua piaŃã de tranzacŃionare a acŃiunilor din România, RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), constituitã dupã modelul pieŃei NASDAQ din Statele Unite ale Americii. Începutul pieŃei de capital în Ńara noastrã a fost legat de Programul de Privatizare în Masã24, prin care s-a realizat privatizarea a peste 5.000 de companii deŃinute de stat prin distribuirea în mod gratuit a unei pãrŃi a capitalului acestora cãtre toŃi cetãŃenii României în vârstã de peste 18 ani. Procesul de privatizare s-a continuat prin vânzarea acŃiunilor rãmase în proprietatea statului cãtre investitori strategici şi financiari, români şi strãini. PiaŃa RASDAQ a fost constituitã pentru a asigura cadrul de tranzacŃionare a acŃiunilor firmelor

22 *** - Ghidul investitorului la bursă, Bursa de Valori Bucureşti, 2006, p.11

23 *** - Ghidul investitorului la bursă, Bursa de Valori Bucureşti, 2006, p.11 - 12 24 In august 1992, 15,5 milioane cetăŃeni români au primit certificate de proprietate tranzacŃionabile, cu valoare nominală de 25.000 lei. Certificatele de proprietate puteau fi tranzacŃionate fără restricŃie, (cu toate că nu a existat o piaŃă organizată pentru ele) sau puteau fi schimbate contra acŃiuni, insă numai in cadrul privatizarilor prin metoda MEBO si a ofertelor primare de acŃiuni. Metoda MEBO a jucat un rol esenŃial in acea perioadă. Incepând din 1994 aproximativ 1500 de companii au fost vândute asociaŃiilor formate din salariaŃi şi conducere in schimbul certificatelor de proprietate şi / sau contra numerar de către FPP-uri şi numai contra numerar de catre FPS. Incepând cu martie 1995 s-au lansat şi 113 oferte primare de acŃiuni. Primele companii aduse la cota Bursei de Valori Bucureşti au provenit în cea mai mare parte din rândul acestora. (Sursa: Pogonaru F., Apostol C., EvoluŃia pieŃei de capital, CPPE/Lucrare nr. 9/Octombrie, 1999)

privatizate. Astfel, s-a acordat posibilitatea de vânzare deŃinãtorilor individuali, posesori ai certificatelor de acŃionar emise în urma privatizãrii, şi posibilitatea de cumpãrare investitorilor interesaŃi de plasamente pe piaŃa de capital. În anul 2005 s-a finalizat procesul de fuziune al celor douã pieŃe de tranzacŃionare, Rasdaq şi Bursa de Valori, entitatea rezultatã (pãstrând numele şi mecanismele Bursei de Valori) prezentându-se ca o piaŃã financiară puternicã din Europa Centralã şi de Est. Aşa cum se poate observa în graficul următor, bursa a cunoscut o dezvoltare continuă. Bursa de Valori este condusã de un Consiliu de AdministraŃie format din nouã membri, ce include un preşedinte şi doi vicepreşedinŃi. Începând cu anul 2008, Bursa de Valori Bucureşti a implementat un Cod de GuvernanŃă Corporativă, care este actualizat anual în conformitate cu legislaŃia în vigoare.

Unitatea de învăŃare 11

PiaŃa Valutară

Valutele se pot grupa în valute liber convertibile şi valute cu convertibilitate limitată. Valutele convertibile sunt valutele ce se pot preschimba liber cu alte valute, fără restricŃii vizând sumele

solicitate, scopul pentru care sunt solicitate şi persoanele care doresc să efectueze schimbul. Până în ultimul sfert al secolului XX noŃiunea de convertibilitate viza şi convertibilitatea valutelor în aur.

Valutele convertibile funcŃionează ca mijloace de plată interna-Ńionale pe plan regional sau în întreaga lume. În prezent, monedele prin-cipale utilizate în decontările internaŃionale sunt dolarul SUA şi Euro.

Celelalte valute sunt valutele ce se pot schimba pe alte valute doar în sume limitate şi în condiŃii strict reglementate.

PiaŃa valutară reprezintă o totalitate de tranzacŃii, de acte de vânzare-cumpărare, încheiate într-un interval

de timp determi-nat, al căror obiect îl constituie valutele.

Schimbul de valute se realizează într-un raport cantitativ deter-minat. Acest raport cantitativ, în care o valută se schimbă cu alta, se numeşte curs valutar. El se poate defini şi ca preŃ al unei monede naŃionale, exprimat în altă monedă.

O valută oarecare apare în raporturi de schimb şi de valoare cu un număr mare de alte valute. De aceea, cursul unei valute se exprimă într-un şir întreg de alte valute, limitat în ultimă instanŃă doar de numărul monedelor naŃionale, diferite de ea. Se poate scrie în consecinŃă:

x valută A = y valută B x valută A = z valută C x valută A = v valută D Cursul valutar se poate exprima în două moduri diferite (numite metode de cotare): direct şi indirect. În cazul cotării directe, utilizată în majoritatea Ńărilor, în stânga ecuaŃiei apare o unitate din moneda unei

Ńări străine, iar în dreapta ecuaŃiei, numărul corespunzător de unităŃi din monedele proprii, naŃionale, care asigură echivalenŃa.

În cazul cotării indirecte, în stânga ecuaŃiei apare o unitate din moneda naŃională, iar în dreapta ecuaŃiei, numărul corespunzător de unităŃi din monedele străine, care asigură echivalenŃa.

În SUA se practică şi cotarea directă şi cea indirectă; prima pentru operaŃiunile valutare care au loc între băncile SUA, iar a doua pentru operaŃiunile efectuate cu valute europene.

Cursul valutar depinde de raportul dintre cererea şi oferta de valute. Cererea de valută este, în principal, determinată de:

a) cererea de monedă naŃională din partea investitorilor străini; b) cererea de bunuri de import ale unei Ńări din partea rezidenŃilor altor Ńări; c) tranzacŃiile speculative.

De exemplu, când firma germană Daimler-Benz a cumpărat firma americană Chrysler a avut nevoie de dolari, tot aşa cum, atunci când firma japoneză Sony a cumpărat Columbia Pictures a plătit 3 miliarde de dolari. Aşadar, investitorii au fost nevoiŃi să cumpere mai întâi dolari generând o creştere a cererii de dolari. (a)

Tot aşa, pentru satisfacerea cererii din ce în ce mai mari de telefoane mobile Iphone cumpărătorii din afara

SUA determină creşterea cererii de dolari. (b) În perioada de vârf a inflaŃiei din România anilor ’90, cererea de dolari şi alte valute convertibile a crescut

considerabil ca urmare a atât a tendinŃei de protejare a economisirilor, cât şi în vederea obŃinerii unor câştiguri speculative. (c)

Oferta de valută este determinată de factori similari cererii de valută, văzuŃi ca în oglindă: 1) investiŃiile străine într-o Ńară; 2) cererea de bunuri de export din partea străinilor; 3) tranzacŃiile speculative. RelaŃia dinamică dintre cererea şi oferta de valută sinteti-zează, la rândul ei, rezultatul acŃiunii multor

variabile. Un efect însemnat asupra acestei relaŃii exercită situaŃia balanŃei comerciale. BalanŃa activă a unei Ńări

(exporturile nete = valoarea mai mare a exporturilor decât cea a importurilor) şi, corespunzător, un excedent de ofertă de dolari tind să scadă cursul dolarului şi să crească cursul monedei naŃionale. BalanŃa comercială pasivă (importurile nete = valoarea mai mică a exporturilor decât valoarea importurilor) provoacă modificări opuse.

EvoluŃia inflaŃiei în diverse Ńări . Un ritm mai ridicat al inflaŃiei în Ńara x decât în Ńara y reduce cursul monedei primei Ńări şi ridică preŃul monedei celeilalte Ńări în situaŃia în care între cele două Ńări există relaŃii valutare, iar cursurile celor două monede sunt flexibile (flotante).

EvoluŃia ratei dobânzii. łara în care rata reală a dobânzii se ridică deasupra nivelului dobânzii (tot reale) din altă Ńară are prilejul să-şi vadă urcând cursul monedei proprii, măsurat în moneda celeilalte Ńări. Într-o asemenea stare de lucruri - dacă nu intervin alŃi factori –, în prima Ńară se poate înregistra un aflux de capital străin, iar în a doua, o retragere de capital, o migrare de capital naŃional (sub formă de bani) către exterior în căutarea de plasamente mai avantajoase. Acest proces dublu sporeşte oferta de valută şi creşte cursul monedei naŃionale în Ńara cu rata mai mare a dobânzii şi reduce oferta de valută şi cursul monedei naŃionale în Ńara având situaŃie opusă.

Factori psihologici. Creşterea încrederii populaŃiei, a agenŃilor economici într-o valută oarecare antrenează ridicarea cursului acesteia, întrucât apare o cerere suplimentară pentru ea. Dar creşterea încrederii apare pe fondul proceselor economice şi se corelează, de regulă, cu evoluŃia lor pozitivă în Ńara care a emis moneda mai mult solicitată. Starea de spirit opusă a populaŃiei şi agenŃilor economici, cu efecte contrare asupra cursului valutei, izvorăşte tot din motive de ordin economic.

EvoluŃia încrederii, creşterea sau reducerea ei, într-o valută, pot să apară însă şi dintr-o evaluare incorectă a dinamicii unei economii naŃionale şi a cursului monedei sale, ori a unor informaŃii care vin în contradicŃie cu adevărul, propagate spontan sau conştient de grupuri interesate.

Categorii de operaŃiuni valutare şi operatori pe piaŃa valutară

OperaŃiunile valutare (schimburile de valută) se efectuează autorizat, de către unităŃile bancare şi casele de schimb valutar. Şi unele şi celelalte se numesc operatori valutari.

Băncile, în calitate de principali operatori pe piaŃa valutară, efectuează: – operaŃiuni care servesc persoanele fizice şi juridice nebancare (populaŃia, întreprinderile din industrie, agricultură, construcŃii, insti-tuŃiile de învăŃământ superior, de cercetare, de ocrotire a sănătăŃii etc.);

– operaŃiuni pe cont propriu; – operaŃiuni între ele. OperaŃiunile care servesc publicul nonbancar au ca obiect, în principal, schimbul valutei scripturale (de

cont) şi sunt de trei feluri: operaŃiuni la vedere, operaŃiuni la termen şi operaŃiuni de tip hedging. a) OperaŃiunile la vedere sunt operaŃiunile în care transferul efectiv de valută are loc într-un interval de 48

de ore lucrătoare, socotite de la încheierea contractului. O operaŃiune contractată marŃi, de pildă, se finalizează joi, ultima zi fiind numită ziua valutei. Aceste operaŃiuni includ şi cumpărarea şi vânzarea de valută de către publicul non bancar. Cumpărarea de valută se face, în principal, pentru achitarea mărfurilor procurate de pe piaŃa internă sau din import.

Cursurile practicate de bănci sunt oscilante (chiar pe parcursul aceleiaşi zile), în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta de valută. Când la cursul fixat cererea este relativ însemnată, banca îl poate ridica; ea încasează, ca urmare, sume mai mari de bani şi frânează cererea. Când, la cursul fixat, cererea este insuficientă, pentru a vinde mai mult, banca reduce cursul.

b) OperaŃiunile la termen sunt operaŃiuni în care valuta se transferă efectiv, într-un interval de timp care depăşeşte 48 de ore lucrătoare, calculate de la data încheierii contractului. Acest interval poate fi de o lună, două, trei etc. Specificitatea operaŃiunilor la termen constă în aceea că transferul valutei (la scadenŃa fixată) se

face nu la cursul zilei, ci la cursul iniŃial stabilit prin contract. De regulă, aceste operaŃiuni sunt speculative, adică urmăresc un profit rezultat din diferenŃa dintre cursul

zilei şi cel iniŃial. Profitul încasat de unul din partenerii tranzacŃiei reprezintă, fireşte, o pierdere pentru celălalt. Ca şi în cazul operaŃiunilor (la termen) cu titluri de valoare, şi în cazul operaŃiunilor (la termen) cu valută, vânzătorul câştigă când cursul scade între T0 şi T1, iar cumpărătorul – când cursul creşte.

Scop speculativ pot avea şi unele operaŃiuni la vedere. Un agent economic poate achiziŃiona valută (convenabil) la vedere, în luna mai de exemplu, urmărind vânzarea ei, peste două, trei luni, dacă anticipează creşterea cursului.

c) OperaŃiunile valutare de tip Hedging (Hedging, înseamnă, între altele, a se pune la adăpost de riscuri). Ele urmăresc evitarea riscurilor de către marii importatori de mărfuri. În scopul prevenirii riscurilor, al evitării unor pierderi, care pot să apară când valuta necesară plăŃii mărfurilor se procură abia la scadenŃă, marii impor-tatori efectuează, într-o zi anume (înainte de această dată), o dublă tranzacŃie: cumpărarea la vedere a cantităŃii de valută de care au nevoie şi vânzarea ei la termen. Întrucât vânzarea înseamnă revenirea la starea de lipsă a mijlocului de achitare a mărfurilor, la scadenŃă, importatorul e obligat să cumpere iarăşi valuta necesară.

Vânzarea la termen a valutei cumpărate la vedere se face pornind de la prezumŃia scăderii cursului ei, între T0 şi T1. Dacă anticiparea se dovedeşte corectă, la termen, importatorul încasează pe valuta vândută o sumă mai mare de bani decât cea folosită pentru a plăti – tot la termen – valuta cerută de onorarea facturii; el evită, astfel, riscul şi are la dispoziŃie un plus de bani, în raport cu ipoteza în care nu ar fi efectuat operaŃiunea valutară.

Băncile efectuează, în afară de operaŃiuni cu valută, pentru a servi clienŃii, operaŃiuni pur comerciale pe cont propriu, în scopul realizării de profit . Acestea se numesc operaŃiuni de arbitraj valu-tar . Profitul încasat de bănci, din asemenea operaŃiuni, provine din câteva surse:

– diferenŃa de curs al aceleiaşi valute pe două pieŃe diferite; – diferenŃa de curs al unei valute pe aceeaşi piaŃă, la date diferite; – diferenŃa de curs între două valute şi două pieŃe diferite25. Băncile efectuează şi operaŃiuni valutare Swap (Swap înseamnă schimb reciproc, ori troc). Acestea sunt

operaŃiuni de creditare reciprocă intervenite, de regulă, între două bănci centrale cu scopul acordării de împrumuturi (de către una din ele unei terŃe bănci). Ele pot interveni şi între marile bănci comerciale, în temeiul unor convenŃii sau aranjamente.

Casele de schimb efectuează numai operaŃiuni la vedere denumite operaŃiuni la ghişeu, ori schimb manual. Acestea sunt tranzacŃii realizate cu valute efective, implicând preschimbarea unei valute în numerar în altă valută în numerar.

OperaŃiuni cu valute efective realizează, însă, şi băncile. Ele nu se limitează la schimbul cu valutele de cont (numit şi schimb tras).

Cursul valutar se modifică pentru fiecare monedă naŃională, sub acŃiunea exercitată de multiple cauze,

dintre care o parte au fost succint analizate. La rândul lui, cursul valutar oscilant influenŃează starea economiilor naŃionale, evoluŃia exporturilor şi importurilor, turismul internaŃional, situaŃia creditorilor şi debitorilor externi etc.

Deprecierea cursului valutar al unei monede naŃionale favorizează exportul şi defavorizează importul Ńării care a emis moneda respectivă (dacă nu intervin alŃi factori cu acŃiune mai puternică).

Aşa cum se ştie, exportul unei Ńări este, concomitent, import pentru alte Ńări. Când moneda Ńării exportatoare se depreciază, exportul ei este favorizat, întrucât importul din această Ńară devine mai ieftin (presupunem că preŃul mărfii exprimat în moneda depreciată este fix ori scade în mai mică măsură decât s-a devalorizat moneda).

Ieftinirea importului din Ńara cu monedă depreciată stimulează Ńările cu valute nedepreciate să cumpere, de la prima, mai multe mărfuri, sporind astfel încasările valutare ale acesteia.

Deprecierea cursului are un efect contrar asupra importului Ńării respective, adică îl frânează. Favorizarea exportului şi defavorizarea importului pentru Ńara cu monedă depreciată se înscriu în principiile generale ale cererii şi ofertei. Scăderea cursului monedei naŃionale – echivalentă cu reduce-rea preŃurilor la mărfurile exportate – sporeşte cererea Ńărilor importatoare (cumpărătoare). Aceeaşi scădere a cursului – sinonimă cu creşterea preŃurilor mărfurilor importate în Ńara respectivă – contractă cererea sa pentru mărfurile cumpărate din celelalte Ńări, a căror monedă nu s-a depreciat.

Efectele contrare ale deprecierii monedei naŃionale, asupra importului şi exportului unei Ńări, pot genera trecerea treptată de la o balanŃă comercială deficitară la una echilibrată sau chiar excedentară. Această

25 Costin Kristescu, RelaŃiile valutare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1978, p.

84-85.

„substituire” se resimte negativ, însă, în balanŃele comerciale ale altor Ńări, îndeosebi în situaŃia în care Ńara a cărei monedă s-a depreciat exportă un volum mare de mărfuri, graŃie puterii sale economice însemnate.

Aprecierea cursului monedei naŃionale defavorizează exportul, pentru că îl scumpeşte, şi favorizează importul, întrucât îl ieftine şte.

InfluenŃe similare exercită modificările cursului valutar şi asupra turismului. Deprecierea monedei naŃionale a unei Ńări favorizează „exportul” şi frânează „importul” ei de turism. Aprecierea monedei naŃionale a unei Ńări, firesc, acŃionează în sens opus asupra turismului extern.

Debitorii şi creditorii externi înregistrează şi ei beneficii sau pierderi când se modifică valoarea monedei naŃionale în care s-a obŃinut şi, respectiv, acordat creditul.

Deprecierea monedei naŃionale a Ńării creditoare avantajează pe debitorii acestei Ńări, întrucât ratele scadente ale împrumutului şi dobânda se plătesc în bani depreciaŃi. De aici, tendinŃa debitorilor de a amâna restituirea împrumuturilor în cazul deprecierii monedei. Creditorii sunt însă dezavantajaŃi; ei recapătă împrumutul acordat şi încasează dobânda, în bani care au o valoare mai redusă decât în momentul lansării împrumutului. În anumite împrejurări, împrumutul restituit împreună cu dobânda pot avea o putere de cumpărare mai redusă decât aveau iniŃial banii transferaŃi debitorului.

Aprecierea monedei naŃionale are efecte opuse. Ea avanta-jează pe creditori şi dezavantajează pe debitori . Aceştia achită împrumutul şi dobânda aferentă lui în bani având valoare superioară celor primiŃi.

Datoria externă a unei Ńări se poate calcula ca sumă absolută (totalul datoriei externe), ca sumă ce revine

pe locuitor (suma absolută a datoriei / număr de locuitori) şi ca procent din PIB. De aici poate să reiasă că datorii externe absolute egale, contractate de diferite Ńări, sunt compatibile cu datorii externe pe locuitor şi cu procente ale datoriei externe din PIB. cu totul inegale, în funcŃie de numărul locuitorilor şi de puterea economică a statelor debitoare. Ultimii doi indicatori sunt cei mai concludenŃi în privinŃa gradului de îndatorare faŃă de străinătate.

Datoria externă (ca şi cea internă) trebuie să fie rambursată într-un anumit interval de timp, circumscris de durata creditului. De obicei, rambursarea ei începe la un anumit număr de ani după contractarea împrumutului. Acest interval, cuprins între momentul primirii creditului şi începerea restituirii lui, se numeşte perioada de graŃie, ea fiind necesară pentru dobândirea resurselor cerute de plata datoriei. Debitorii plătesc, însă, creditorilor externi şi o dobândă anuală, dependentă de suma totală a împrumutului şi de rata dobânzii.

Tranşele anuale scadente ale împrumutului şi dobânda anuală reprezintă serviciul datoriei externe. Dacă dobânda anuală nu se plăteşte la termenul fixat, ea se „transformă” în credit nou (contează drept credit nou) şi începe să se calculeze dobânda la dobândă, situaŃie cu consecinŃe negative asupra debitorilor.

Unitatea de învăŃare 12 Resursele Naturale şi Renta. PreŃul Pământului

Resursele naturale însumează zăcămintele de minerale şi minereuri, terenurile cultivabile, pădurile şi apele de care dispune o Ńară. Resursele şi bunurile sunt relativ limitate, rare în comparaŃie cu nevoile. Resursele naturale se pot clasifica astfel:

- resurse regenerabile, - resurse neregenerabile Resursele regenerabile sunt cele care se refac după fiecare epuizare prin consum, putând fi folosite pe termen

nelimitat dacă sunt utilizate raŃional; dacă sunt consumate la o rată care depăşeşte rata lor naturală de refacere, ele se vor diminua şi în cele din urmă se vor epuiza.

Resursele neregenerabile sunt acelea ce odată extrase, exploatate se epuizează şi nu se refac fie niciodată, fie în termene economice admise.

Resursele pot, de asemenea să fie clasificate pe baza originii lor ca fiind: - resurse biotice, derivate din animale şi plante, - resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă (chiar şi derivate din natură). Resursele naturale ale unei Ńări constituie o componentă importantă a bogăŃiei sale fapt care influenŃează

statutul economiei naŃionale a statului în economia mondială influenŃa şi autoritatea pe plan internaŃional. Se poate observa că statele cele mai dezvoltate sunt cel mai puŃin dependente de resursele naturale. Totuşi statele dezvoltate sunt cel mai puŃin dependente de resursele naturale.

În ultimii ani, procesul rapid de epuizare a capitalului natural şi încercările de a se trece la un model de dezvoltare raŃională, durabilă au fost principalele probleme în dezbaterea agenŃiilor de dezvoltare. Resursele naturale se abordează în dinamica lor, iar progresul tehnico-ştiinŃific duce la:

- lărgirea limitelor geografice ale cunoaşterii şi exploatării resurselor naturale (atragerea în circuitul economic a unor zăcăminte naturale),

- extinderea limitelor economice ale exploatării resurselor naturale, făcând avantajoasă exploatarea unor zăcăminte situate la mari adâncimi,

- sporirea eficienŃei utilizării resurselor.

Renta a fost studiată mult timp doar în legătură cu factorul de producŃie pământ, ulterior analiza ei s-a extins spre ceilalŃi factori de producŃie cu ofertă inelastică şi cu cerere constant superioară ofertei.

În acest domeniu renta este expresia existenŃei a două tipuri de monopoluri: a) monopolul proprietăŃii private asupra pământului; b) monopolul asupra pământului ca obiect de exploatare. Primul monopol, cel al proprietăŃii private impune ca orice doritor de a-şi investi capitalul în agricultură, dar îi lipseşte factorul de producŃie pământ, să şi-l poată procura prin închiriere (arendare) de la proprietarul acestui factor, în schimbul unei plăŃi cunoscută sub denumirea de arendă.

Componenta cea mai importantă a arendei este constituită din rentă, reprezentând plata pentru cedarea unui bun proprietate privată spre folosire investitorului. Alături de aceasta, în arendă, pot fi înglobate şi plata pentru amortizarea investiŃiilor deja făcute pe terenul respectiv, pentru alte cheltuieli de amenajare a acestuia. Această formă a rentei se plăteşte pentru orice teren întotdeauna, neexistând altă posibilitatede a exercita folosinŃa sa în vederea realizării anumitor investiŃii. Dacă proprietarul însuşi investeşte în teren, pri preŃul produselor comercializate el trebuie să-şi recuperezevenitul datorat acestui drept.

Cel de-al doilea monopol, al pământului ca obiect de exploatare, trebuie înŃeles în sensul că, în calitate de factor de productie, pământul în totalitatea sa este limitat, precum şi limitate sunt diferitele categorii de terenuri: foarte bune, bune şi foarte slabe, pentru producŃia agricolă. În condiŃiile în care producŃia pe terenurile foarte bune este insuficientă acoperirii cererii, obligatoriu (în mod obiectiv) se impune necesitatea luării în cultură, exploatării, şi a categoriilor de terenuri mai slabe din punct de vedere al fertilităŃii lor. În aceste condiŃii obiective, naturale, preŃurile produselor agricole se formează într-un mod diferit faŃă de cele din industrie, fapt relevat de noi atunci când am studiat categoria preŃului de echilibru. Acesta nu este altceva decât un preŃ mediu al produsului dintr-o ramură, la care se ajunge prin permanentul joc al cererii şi ofertei şi al mutării permanente a punctului de echilibru.

Renta este o formă de venit pentru dreptul de folosinŃă al unui factor a cărui utilizare este extrem de limitată şi a cărui ofertă este rigidă (inelastică, perfect elastică) la modificarea preŃului; renta este plata pentru folosirea unei resurse economice nesubstituibile. Oferta rigidă în raport cu cererea va determina o creştere a preŃului de vânzare peste nivelul lui de echilibru, ceea ce va aduce posesorului factorului respectiv un venit suplimentar.

Pentru arendaş renta este o plată pentru folosirea terenului, care se constituie într-un element al costului de producŃie.

Renta economică poate fi: - absolută ; - diferenŃială (renta factorilor de producŃie rari sau de calitate deosebită); - de menŃinere a destinaŃiei unui factor de producŃie.26 Legea randamentelor neproporŃionale constă în aceea că, atunci când se combină unul sau mai mulŃi factori

constanŃi cu un alt factor, variabil, cantităŃile adiŃionale din acest ultim factor determină, în prima etapă, mărirea producŃiei, apoi, producŃia suplimentară aferentă cantităŃii adiŃionale din factorul variabil îşi încetineşte creşterea, pentru ca, în faza următoare, sporul producŃiei să fie tot mai slab, şi în final să scadă.

Practica îndelungată a combinării şi substituirii factorilor a arătat că folosirea unor fracŃiuni egale din acelaşi factor de producŃie asigură randamente diferite: la început crescătoare, apoi în stagnare, ca în final să descrească. Mărimea rentei depinde de volumul producŃiei marginale realizate prin folosirea unei cantităŃi suplimentare dintr-un factor de producŃie; această rentă are o evoluŃie oscilantă.

Formele de rentă s-au diversificat, mai importante fiind: - Renta funciară–obŃinută în agricultură. - renta minieră - din industria extractivă, încasată de proprietarii minelor, sondelor, se datorează diferenŃei

de conŃinut în substanŃă utilă a zăcământului sau de poziŃie. - renta în construcŃii – depinde de cererea şi oferta pentru terenurile destinate construcŃiilor, cât şi de

26 Lipsey – Chrystal, Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pg.389

calitatea şi poziŃia acestor terenuri ; - renta de monopol – este condiŃionată de existenŃa unei categorii de cumpărători care să plătească un preŃ

ridicat acelor proprietari care au factori de producŃie rari şi nesubstituibili (cu proprietăŃi deosebite) ; - renta de abilitate – înseamnă venituri suplimentare obŃinute datorită aptitudinilor şi calităŃilor

excepŃionale ale unei persoane (costul de oportunitate); - renta consumatorului – venitul suplimentar obŃinut de pe urma preŃului, mai ridicat, pe care un

consumator este dispus să îl achite pentru o marfă, faŃă de preŃul plătit în realitate, care ar fi mai mic; - renta producătorului – câstigul suplimentar obŃinut atunci când marfa este vândută la un preŃ mai mare

decât cel anticipat iniŃial; - renta conjuncturală – comercială şi industrială, este legată de beneficierea de împrejurări favorabile, ce

permit realizarea unor câştiguri suplimentare; - renta de marcă – de autor sau model, reflectă dreptul deŃinătorilor de a încasa venituri la care nu au acces

alte persoane. Formula de calcul a rentei: R = V – (C + Pr) , în care: R – renta, V – venitul încasat, C – costul sau cheltuielile de producŃie, Pr – profitul

PreŃul pământului este direct proporŃional cu mărimea rentei şi invers proporŃional cu rata dobânzii. PreŃul pământului = Rx100 / d , unde: R – renta anuală, d – rata dobânzii anuale, în procente

Factorii care influenŃează, direct sau indirect, preŃul pământului sunt următorii:

- mărimea şi evoluŃia rentei. Din formula de calcul a preŃului pământului s-a văzut clar că renta şi preŃul pământului evoluează în acelaşi sens şi se condiŃionează reciproc;

- cererea şi oferta de terenuri. Limitarea pământului ca suprafaŃă imprimă ofertei un caracter rigid astfel încât preŃul evoluează, mai ales, în funcŃie de mişcarea cererii persoanelor dispuse să facă investiŃii în terenuri. De exemplu, pe fondul ofertei totale rigide, pentru unele categorii de terenuri şi utilit ăŃi agricole, pot exista fluctuaŃii ale ofertei, după cum proprietarii sunt interesaŃi, sau nu, să-şi păstreze proprietatea asupra terenurilor pe care le deŃin.

- cererea şi oferta de produse agricole. Creşterea cererii pentru produsele agricole şi scumpirea acestora stimulează cererea de pământ şi urcă preŃul acestuia, în condiŃiile ofertei inelastice a pământului.

- folosirea alternativă a pământului. Acea folosinŃă a terenului (agricultură, construcŃii, silvicultură, turism etc) care asigură cel mai ridicat preŃ influenŃează preŃul pământului.

- rata dobânzii bancare. PreŃul pământului este în raport invers proporŃional cu rata dobânzii; depunerea disponibilităŃilor băneşti la bancă sau alte instituŃii financiare este o alternativă la cumpărarea de terenuri, dacă dobânda primită este mai atractivă decât preŃul primit pe terenul respectiv.

- ameliorarea poziŃiei terenurilor agricole. Creşterea valorii pământului-capital determină creşterea preŃului acelor parcele, precum şi datorită infrastructurii realizate care oferă posibilităŃi mai bune de exploatare. PreŃul terenurilor a înregistrat pe perioade mai mari de timp tendinŃe nete de creştere, cu unele oscilaŃii.

Ultimii 5-7 ani sunt caracterizaŃi de creşterea substanŃială a preŃului pământului în toate Ńările lumii. Aceasta s-a datorat sporirii investiŃiilor realizate şi a creşterii cererii pentru pământ în condiŃiile unei oferte rigide.

Unitatea de învăŃare 13 PROFITUL

Profitul, ca şi salariul, dobânda şi renta, este o formă fundamentală a venitului care, trebuie definit şi explicată sursa de provenienŃă. In accepŃiunea cea mai largă, profitul este diferenŃa dintre venitul total încasat şi costul total de producŃie aferent (Pr = V – Ct). La nivel de produs, este diferenŃa dintre preŃ şi costul total mediu ( Pr = P – Ctm). Această definiŃie, după anumiŃi economişti, este prea restrânsă, deoarece profitul este redus la cel contabil care, rezultă din diferenŃa costului de producŃie contabil şi venitul încasat. Ori, costul contabil ia în calcul numai cheltuielilor contabile efectuate către furnizorii terŃi de factori de producŃie şi servicii. Un

asemenea mod de calcul contabil, nu ia în evidenŃă eforturile pe care le depune întreprinzătorul fie, în calitatea sa de maneger fie, de propritar al unor factori de producŃie utilizaŃi în procesul de producŃie sau servicii, şi, în consecinŃă nu sunt recompensaŃi. In virtutea acestei abordări se introduce noŃiunea de profit economic care ia în calcul costul de oportunitate, costul alternativelor sacrificate. De exemplu, pentru acei factori de producŃie proprii sau pentru abilitatea şi înaltul profesionalism, întreprinzatorului i-ar reveni o recompensă, o rentă de abilitate dacă ar lucra în terŃe unităŃi.

În prezent, profitul este tot mai des abordat ca fiind o formă de remunerare, de recompensă, o primă ce revine întreprinzătorului pentru iniŃiativele şi inovaŃiile la care participă dar, şi pentru risc şi incertitudine. In acest sens se evidenŃiază mediul concurtenŃial intens, în care companiile transnaŃionale ocupă un loc tot mai important pe piaŃă, datorită nivelului lor competitiv ridicat, capacităŃii financiare de care dispun, împărŃirii riscurilor, ca efect al diversificării şi al extinderii activităŃilor în terŃe Ńări, unde costurile factorilor de producŃie sunt mai mici, valorificându-se astfel oportunităŃile respective şi generând profituri sustenabile dar, şi riscuri multiple date fiind condiŃiile diferite din Ńările primitoare de capital. A. FuncŃii Prin funcŃiile sale economice şi sociale, profitul îndeplineşte un rol important la nivel micro şi macroeconomic. * Profitul motivează pe întreprinzător în alegerea alternativelor privind activităŃile economice care satisfac din punct de vedere al avantajului relativ (cost de oportunitate) şi absolut (cost de productie); * Stimulează pe întreprinzător la raŃionalitate şi utilizare eficientă a resurselor materiale şi umane astfel încât, cheltuielile de producŃie şi desfacere să fie minime iar rezultatele maxime; * Maximizarea profitului constituie un imbold pentru întreprinzător să dezvolte şi să diversifice activitatea. Profitul, ca venit, este pe de o parte, utilizat de către prorietar pentru satisfacerea nevoilor personale iar pe de altă parte, costituie sursa autofinanŃării investiŃiei – motor al dezvoltării unităŃilor economice cu impact la scară natională şi mondială ; * Profitul stimulează tendinŃa de migrare a capitalului la nivel naŃional şi mondial. Posibilitatea obŃinerii unei rate mai ridicată a profitului generează o înclinaŃie de reorientare a investiŃiilor spre domenii cu o înaltă productivitate şi eficienŃă; * Profitul are o funcŃie importantă în finanŃarea şi stimularea dezvoltării cercetării ştiinŃifice care, la rândul ei, contribuie la restructurarea activităŃilor în concordanŃă cu exigenŃele cantitative şi calitative ale pieŃei de bunuri economice şi servicii. Intreprinderile sunt beneficiare ale cercetării şi dezvoltării dar şi generatoare de progres; * FuncŃia de control şi informare. Randamentul descrescător al utilizării factorilor de producŃie, se reflectă în tendinŃa de scădere a ratei profitului. In consecinŃă, managerul va analiza structura cheltuielilor de producŃie, starea aparatului tehnic şi nivelul productivităŃii, comparând aceşti indicatori cu cei din perioada anterioară şi ai competitorilor, concurenŃilor, adoptând deciziile ce se impun. Profitul, are pentru întreprinzator şi rolul de barometru ce poate sesiza evoluŃia mediului de afaceri; * FuncŃia socială decurge din aportul întreprinzătorului, în calitatea sa de contribuabil, la formarea veniturilor la bugetul de stat, precum şi din participarea la diferite acŃiuni de solidaritate pentru rezolvarea unor probleme de ordin social ale comunităŃii. B. Forme După elementele care îl definesc, profitul se prezintă sub următoarele forme : a) Profitul brut care, reprezintă partea ce rămâne din venitul încasat după ce s-au scăzut cheltuielile de producŃie aferente (costul total de productie). Pr = V – Ct Pr =profit; V=venitul încasat; Ct = costul total de productie. Acest profit, după cum apreciau clasicii economiei politice, este acel venit numit rezidual. b) Profitul net este partea ce rămâne din profitul brut după ce au fost deduse următoarele elemente: dobânda la capitalul propriu al întreprinzătorului, salariu ca recompensă pentru contribuŃia sa la realizarea activităŃii, arenda, chiria pentru terenul şi clădirea dacă este deŃinătorul acestora, în calitate de proprietar şi impozite. c) Profitul normal (legitim, justificat) este remunerarea întreprinzătorului pentru iniŃiativa, răspunderea şi riscul pe care şi le-a asumat în organizarea activităŃii economice. Profitul normal este câstigul minim acceptat de către întreprinzător pentru demararea şi continuarea activităŃii. Dacă acest profit este supus unei rate de impozitare prea ridicate sau altor prelevări nejustificate interesul întreprinzătorului se diminuează în a iniŃia sau

dezvolta afacerile. Profitul net, rezultat după scăderea impozitului, se mai numeşte şi profit admis. În peroada de criză un rol important şi activ îl au politicile economice ale guvernului din fiecare Ńară care urmăresc, între altele, atingerea unor Ńinte macroeconomice. Politicile financiare şi monetare, în cazul diminuării ratei de impozitare şi a ratei de referinŃă a dobânzii, pot avea un rol stimulativ pentru agenŃii economici în intensificarea iniŃiativelor de relansare a activităŃilor cu impact pozitiv asupra ocupării forŃei de muncă şi mediului social. d) Profitul pur sau supraprofitul este cel obŃinut în anumite condiŃii determinate care îl favorizează pe întreprinzător, el ne fiind rezultat al sporirii eficienŃei utilizării factorilor de producŃie. Acest profit se obŃine prin practicarea de către întreprinzători a unor preŃuri mai ridicate, când există o poziŃie de monopol în producerea şi/sau desfacerea unui bun, ori beneficiază de efectul monopolului natural. In aceste cazuri concurenŃa nu mai are rolul de a regla preŃul, ceea ce conduce la o redistribuire nejustificată a veniturilor consumatorilor. John Kenneth Galbraith, analizând poziŃia de monopol sau de oligopol, sublinia că “datorită acestei supremaŃii, preŃurile sunt mai ridicate, profiturile mai mari, iar producŃia mai scazută decât ar fi în cazul în care vânzătorii ar fi mai numeroşi. Prin urmare, consumatorii plătesc mai mult şi dispun de produse şi servicii mai puŃine decât ar avea nevoie…….Distribuirea venitului este deviată în favoarea monopolului”27. Acest profit poartă denumirea şi de profit excedentar. e) Profitul marginal este rezultat din valorificarea producŃiei marginale, ca diferenŃă dintre venitul marginal, obtinut din vânzarea producŃiei marginale, şi costul marginal aferent. Profitul marginal maxim se obŃine când costul marginal este la cel mai scăzut nivel.

Cuantificarea profitului şi factorii care influenŃează dinamica sa

A) Cuantificarea profitului. Intreprinzatorul este preocupat să măsoare rezultatele obŃinute în uma utilizării şi consumării de factori de

producŃie care, au stat la baza producerii de bunuri şi servicii. In funcŃie de randamentul obŃinut la capitalul investit va lua decizia de a continua, dezvolta, reduce sau chiar de a renunŃa la activitatea respectivă. Mărimea profitului se poate calcula, măsura în mod absolut şi relativ.

În mărime absolută profitul se exprimă prin masa profitului care, reprezintă suma ce rezultă din diferenŃa dintre venitul încasat şi costul total de productie. ( Pr = V – Ct). Profitul exprimat relativ (procentual) se cuantifică prin raportarea masei profitului la factorii participanŃi la producerea sa, exprimându-se prin diferite rate: 1) Rata economică a profitului reprezintă raportul procentual dintre masa profitului şi capitalul total utilizat (capital propriu şi împrumutat). Ea exprimă profitul, efectul pe unitate de capital propriu şi imprumutat utilizat în vederea obŃinerii de bunuri economice. In funcŃie de eficienŃa rezultată din compararea profitului ce revine pe unitate de capital propriu şi împrumutat agentul economic poate aprecia dacă, prin investiŃia proprie şi prin îndatorare faŃă de bancă, decizia a fost profitabilă. Pr ec* = Pr /C T x 100 ; Pr ec* = rata economică a profitului Pr = profit C.T. = capital total (propriu şi împrumutat) 2) Rata financiară a profitului exprimă raportul procentual dintre profit şi capitalul propriu. Arată profitul ce revine pe unitate de capital propriu investit şi, în măsura în care agentul economic apreciază că se înscrie aşteptărilor va continua, dezvolta activitatea în caz contrar, se va orienta spre un alt domeniu mai profitabil. Pr fin* = Pr / C x100 ; Pr fin* = rata financiară a profitului C = capitalul propriu 3) Rata comercială a profitului este raportul procentual dintre profit şi cifra de afaceri (încasări din valorificarea rezultatelor). Exprimă profitul pe unitate de încasări. Agentul economic poate compara rata comercială curentă cu cea din anul sau anii precedenŃi putând să estimeze starea pieŃei pentru produsul sau serviciul oferit. Pr ca* = Pr / Ca x100 ; Pr ca* = rata comercială a profitului

27 John Kenetth Galbraith, ŞtiinŃa economică şi interesul public, Editura Politica, 1982,pag.147

Ca = cifra de afaceri 4) Rata rentabilit ăŃii reprezintă raportul procentual dintre profit şi costul total de producŃie. Pr* = rata rentabilităŃii Pr* = Pr / Ct x100 Ct = cost total Această rată exprimă profitul ce revine pe unitate de cost total de productie, sau altfel spus, pe unitate de factori de producŃie consumaŃi. Ea pune în evidenŃă în ce măsură firma a reuşit să valorifice eficient factorii de producŃie utilizaŃi şi consumaŃi care au participat la obŃinerea profitului într-o anumită perioadă dată de timp. In funcŃie de diferenŃierea sau decalajul existent dintre ratele de profit obŃinute în diferite domenii de activitate va avea loc o migrare a capitalurilor spre cele cu profitabilitate ridicată. Produsele cu rata scăzută a profitului nu vor fi atractive iar, dacă constituie marfă de export, vor influenta negativ asupra balanŃei comerciale. Această rată a profitului are un rol important în reorientarea investiŃiilor spre aumite produse, subramuri, ramuri care asigură o rentabilitate ridicată. Pragul minim al rentabilitătŃii este marcat de egalitatea veniturilor obŃinute cu cheltuielile de productie sau, când preŃul este egal cu costul total mediu de producŃie. MenŃinerea rezultatelor economice la acest prag, pe termen lung, generează condiŃii pentru falimentul unităŃii în cauză. Deci, pentru a supravieŃui şi a se dezvolta unităŃile economice trebuie să fie rentabile. B) Factori care influentează dinamica profitului. Din multitudinea de factori menŃionăm pe următorii : * Nivelul preŃurilor factorilor de producŃie. Ca orice consumator raŃional şi agenŃii economici vor urmări să procure factori de producŃie la preŃuri cât mai mici pentru ca şi costul de productie să fie cât mai mic; * M ărimea costului unitar (mediu) de producŃie. Cu cât acesta este mai mic creşte diferenŃa dintre preŃ şi costul total mediu de producŃie, care reprezintă profitul (ceteris paribus); * Nivelul preŃului de piaŃă influenŃeză mărimea profitului. Creşte preŃul şi costul de producŃie râmane constant sau creşte costul total mediu de productie dar cu condiŃia ca preŃul să aibă o dinamică mult mai mare, mărind diferenŃa dintre costul total mediu de producŃie şi preŃ; * Creşterea volumului vânzărilor măreşte masa profitului ( ceteris paribus); * Reducerea chetuielilor de publicitate, depozitare şi distribuŃie în componenta valorică a fiecărui produs ; *Viteza de rotaŃie a capitalului. Ea se exprimă fie, prin numărul de rotaŃii în unitatea de timp fie, prin durata unei rotaŃii. Cu cât numărul de rotaŃii va fi mai mare în unitatea de timp şi durata unei rotaŃii a capitalului va fi mai mică deci, viteza de rotaŃie a capitalului utilizat va creşte, efectul va fi sporirea producŃiei şi a profitului ; * Reducerea cheltuielilor salariale pe unitate de produs cu condiŃia ca productivitatea medie a muncii să crească mai mult decât sporeşte salariul mediu; * Dimensionarea raŃională a cheltuielilor cu aparatul administrativ; * ImpărŃirea riscului prin diversificarea actvităŃilor. Companiile transnaŃionale măresc masa profitului sau compensează din pierderi datorită investiŃiilor alternative şi delocalizării activităŃilor spre zone mai avantajoase economic; * PreŃul de transfer practicat, la scară mare, de companiile transnaŃionale este un instrument de transfer de valoare nou create din Ńara gazdă, primitoare a capitalului străin, către Ńara de origine; * Rată de impozitare optimă care să asigure un echilibru între intresul economic al agenŃilor economici de a obŃine profitul aşteptat şi cel social, asigurat din veniturile bugetului de stat a căror sursă este impozitul pe profit.

Maximizarea profitului

PosibilităŃile de maximizare a profitului depind de tipul de piaŃă şi de abordarea în timp, adică pe

termen scurt sau lung. In condiŃiile concurenŃei perfecte, maximizarea profitului, pe termen scurt, este în funcŃie de relaŃia dintre costul marginal şi venitul marginal. Joseph E. Stiglitz apreciază că, decizia care trebuie luată nu este aceea de a produce sau nu, ci aceea de a produce sau nu încă o unitate din podusul respectiv. Decizia Ńine de “compararea venitului marginal pe care îl va primi prin producerea a unei unităŃi suplimentare – care reprezintă chiar preŃul bunului – cu costul marginal”28.

Presupunând că o firmă va spori producŃia cu o unitate suplimentară, în mod normal, va avea loc o

28 Joseph E Stiglitz, Carl E Walsh, Economie,Editura, Economica, Bucureşti, 2002, pag. 159-160

creştere atât a costului marginal cât şi a venitului marginal, care se va obŃine ca urmare a vânzarii pe piaŃă a produsului suplimentar obŃinut. Venit marginal minus cost marginal egal profit ( Vmg – Cmg = Pr ). În concluzie, agentul economic va produce mai mult, pe intrvalul de timp, cât venitul marginal depăşeşte costul marginal şi realizează profit. Atunci când, venitul marginal va fi mai mic decât costul marginal, producerea unei unităŃi suplimentare va genera o scădere a profitului. În această situaŃie, firma va reduce producŃia până în punctul în care costul marginal va fi egal cu venitul marginal. In concluzie, maximizarea profitului se va asigura la acel nivel al producŃiei la care venitul marginal va fi egal cu costul marginal. Altfel spus, costul marginal este egal cu preŃul de vânzare ( Cmg = P ). Această egalitate corespunde momentului de echilibru al activităŃii agentului economic. Profitul maxim depinde de mărimea venitului mediu şi al costului total mediu, având în vedere influenŃa variaŃiilor costului marginal asupra dinamicii costului total mediu.

Fig. 16.1. Maximizarea profitului pe termen scurt

Figura 1 pune în evidenŃă relaŃia costului marginal cu preŃul pe termen scurt. In punctul B costul marginal corespunde cu preŃul produsului suplimentar. La această egalitate agentul economic nu pierde dar nici nu obŃine profit din vânzarea unităŃii suplimentare şi, în consecinŃă, nu va fi interesat să sporească producŃia. El va obŃine totuşi, profit din producŃia anterioară (vezi punctul E pe abcisă) ca diferenŃă între preŃul de vânzare şi costul total mediu.

PiaŃa de oligopol generează condiŃii de maximizare a profitului în funcŃie de raporturile ce se stabilesc între firme. In cazul în care firmele intră în cartel deci, cooperează, împart pieŃele de desfacere, stabilesc cota de producŃie şi preŃul care asigură supraprofit. ConcurenŃa este foarte redusă dar, o atare situaŃie nu exclude destrămarea cartelului. Firmele ieşite din cartel caută să beneficieze de un nou mediu de afaceri care să le ofere condiŃii pentru obŃinerea profitului aşteptat. Sunt situaŃii în care firma – oligopol fixează preŃul şi apoi producŃia care este, după cum sublinia J. K. Galbraith, pusă în concordanŃă cu ceea ce se poate vinde la preŃul respectiv. Este posibil ca o firmă din aceeaşi ramură să fixeze un preŃ mai mic faŃă de cel stabilit de firma concurentă dar, vor exista presiuni din partea celei care a stabilit preŃul iniŃial. La nivelul marilor companii - oligopol “exista o convenŃie care condamnă un astfel de comportament şi care este aproape perfect respectată. Este o remarcabilă exemplificare a capacităŃii de a identifica şi respecta comunitatea de interese când este vorba de bani”29.

DominaŃia firmei- monopol într-o anumită ramură, până la sosirea unui concurent, generează suprapraprofit, adică un profit de monopol peste cel normal, datorită practicării unui preŃ de mnopol care este mai ridicat faŃă de preŃul format în lupta de concurenŃă. PreŃul de monopol este constituit din costul mediu de producŃie plus profitul normal plus profitul de monopol. DominaŃia monopolului este o stare temporară pe de o parte, pentru că există o legislaŃie care împiedică formarea de monopoluri iar, pe de altă parte, se infiltreză firme care doresc să beneficieze de condiŃiile care permit obŃinerea unui profit suficient de satisfacator până la echilibrarea ofertei cu cererea pe segmentul dominat de firma-monopol. Maximizarea profitului este efectul atingerii acelui volum al producŃiei până la care, în expresie valorică, întreprinzătorul, în funcŃie de mecanismul de formare a preŃurilor pe diferitele pieŃe cu concurenŃă imperfectă, obŃine scopul urmărit având în vedere rapotul preŃ-cost mediu-cost marginal şi poziŃia pe care o deŃine pe piaŃă.

29

John Kenneth Galbraith, Stiinta economica si interesul public, Ed.Politica,Bucuresti, 1982, p. 152

În prezent, profitul nu mai poate fi apreciat doar ca un rezultat al raportului cost-preŃ. CondiŃiile de obŃinere s-au diversificat. Firmele care reuşesc să sporească gradul de diferenŃiere a propriilor produse prin noi proprităŃi, fiabilitate, calitate, să diversifice produsele cu caracter de noutate prin intrducerea rezultatelor cercetării au şansa de a rezista în lupta de concurenŃă şi de a obŃine profit.

Unitatea de învăŃare 14 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMIC Ă

Conceptul de creştere economică

Creşterea economică reprezintă procesul de sporire a rezultatelor economice, determinate în condiŃiile combinării raŃionale a factorilor de producŃie, care se concretizează în creşterea PNB şi VN pe ansamblu şi pe locuitor.

Raportul dintre creşterea economică şi dezvoltarea economică este ca de la parte la întreg. Tipuri ale creşterii economice: zero; pozitivă; negativă; extensivă; intensivă; intermediară.

Factorii şi tipurile de creştere economică • Factorii de creştere economică Factorii cu acŃiune directă sunt: factorul uman (resursele de muncă), factorul material

(resursele naturale şi echipamentele de producŃie acumulate), progresul tehnic sau tehnologic, factorul informaŃional etc. Factori cu acŃiune indirectă (mediată): cererea agregată, respectiv, capacitatea de absorbŃie a pieŃei interne, rata investiŃiilor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, politica financiară, monetară, bugetară şi fiscală a statului, schimburile internaŃionale, politica ecologică, migraŃia forŃei de muncă şi a capitalului etc.

• Tipuri de creştere economică Tipul extensiv de creştere economică se caracterizează prin contribuŃia prepon-derentă a

laturilor cantitative ale factorilor direcŃi la formarea sporului produsului naŃional brut (PNB). Tipul intensiv de creştere economică se defineşte prin faptul că cea mai mare parte a

sporului de rezultate macroeconomice se datorează laturilor calitative ale factorilor de creştere, măririi eficienŃei utilizării lor.

Tipul intermediar de creştere economică caracterizează situaŃia în care latura cantitativă şi cea calitativă au contribuŃii aproximativ egale la obŃinerea sporului de rezultate macroeconomice.

Problemele creşterii şi dezvoltării economice sunt legate de starea de echilibru şi dezechilibru economic, Ńinând seama de caracterul complex şi dinamic al nevoilor şi resurselor.

Rezultatele macroeconomice. Indicatorii macroeconomici Pentru evidenŃierea raŃionalităŃii activităŃii economice şi determinarea eficienŃei utilizării

factorilor productivi, sunt necesare cuantificarea şi măsurarea rezultatelor obŃinute, la nivel atât microeconomic, cât şi mezo şi macroeconomic. Dacă rezultatele microeconomice reliefează activitatea desfăşurată de diferiŃi agenŃi economici la nivelul unităŃilor economice, rezultatele mezoeconomice se referă la activitatea desfăşurată la nivelul ramurilor şi al unor zone teritorial-administrative.

Rezultatele macroeconomice (la nivelul economiei naŃionale) reprezintă ieşirile din activităŃile agenŃilor economici agregaŃi, pe care piaŃa le validează, iar cunoaşterea şi analiza evoluŃiei lor au o semnificaŃie practică deosebită. Astfel, pentru agenŃii economici, rezultatele macroeconomice constituie punctul de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii şi utilizării factorilor de producŃie, stabilirea dimensiunii, structurii şi calităŃii ofertei şi cererii de bunuri economice. De asemenea, pe baza lor se efectuează comparaŃii internaŃionale

privind potenŃialul economic, eficienŃa şi competitivitatea bunurilor economice produse în diferite Ńări, se stabileşte locul fiecărei Ńări în ierarhia economiei mondiale. În acest scop, se folosesc indicatori macroeconomici, determinaŃi în condiŃiile Ńărilor cu economie de piaŃă cu ajutorul sistemului conturilor naŃionale (SCN).

Sistemul conturilor naŃionale (SCN) asigură atât descrierea şi analiza structurilor economice, cât şi norme internaŃionale cu caracter unitar pentru calcularea celor mai importanŃi indicatori macroeconomici. SCN se fundamentează pe teoria factorilor de producŃie, conform căreia participanŃii la activitatea economică sunt recompensaŃi în raport de contribuŃia adusă la obŃinerea rezultatelor: munca prin salarii; natura prin rentă; capitalul prin profit şi/sau dobândă. Această metodologie (SCN) este un sistem de evidenŃă şi analiză macroeconomică în statistica Ńărilor cu economie de piaŃă, în statistica ONU şi a altor organisme internaŃionale, prin care se asigură măsurarea producŃiei naŃionale şi a principalelor sale componente; o reprezentare cantitativă agregată a realităŃii economice, în decursul unei perioade, nu este nici completă şi, ca urmare, nici corectă.

Evaluarea, exprimarea cantitativă, simplificată şi agregată a realităŃii economice îi conferă SCN utilitatea practică pentru analiză şi prognoze economice; prin SCN se măsoară fluxurile de bunuri şi servicii, de venituri, într-o anumită perioadă, tot aşa cum se măsoară stocurile de bunuri şi valori financiare, la un moment dat, la nivel macroeconomic, prin indicatori valorici. În SCN, delimitarea activităŃii economice, din ansamblul activităŃilor umane, are la bază conceptul de producŃie, care cuprinde bunurile şi serviciile ce fac obiectul tranzacŃiilor dintre unităŃile producătoare şi cele consumatoare (care au caracter de marfă), precum şi serviciile produse şi consumate ce nu fac obiectul vânzării-cumpărării (care nu au caracter de marfă, inclusiv acele servicii legate de asigurarea ordinii şi securităŃii sociale).

În calculul indicatorilor se utilizează atributele „intern” şi „naŃional”; atributul „intern” cuprinde produsul sau venitul creat şi consumat de către agenŃii economici care îşi desfăşoară activitatea în interiorul Ńării respective; atributul „naŃional” are în vedere apartenenŃa statală a agenŃilor economici, indiferent dacă ei îşi desfăşoară activitatea în propria Ńară sau în alte Ńări. Bunurile şi serviciile evidenŃiate în conturile naŃionale sunt evaluate la preŃurile producătorilor şi ale cumpărătorilor. Acestea pot fi preŃuri ale factorilor de producŃie (când nu includ impozitele indirecte) şi preŃuri curente ale pieŃei (care includ şi impozitele indirecte).

InformaŃiile furnizate de sistemul conturilor naŃionale (SCN), precum şi elementele cuprinse în conturile naŃionale prin agregare stau la baza calculării principalilor indicatori sintetici care servesc ca instrumente de cunoaştere şi analiză a economiei naŃionale, de fundamentare a deciziilor viitoare, oferind totodată condiŃiile necesare efectuării de comparaŃii internaŃionale.

• Indicatori macroeconomici În funcŃie de sistemul de evidenŃă şi măsurare utilizat, rezultatele macroeconomice se

exprimă prin indicatori economici specifici în formă „brută” sau „netă”. Atributul „brut”, ce se conferă unui indicator, are în vedere includerea consumului de capital fix în calculul producŃiei finale, iar atributul „net” se utilizează când se elimină consumul de capital fix din calculul producŃiei finale (amortizare). Elementele cuprinse în conturile naŃionale, prin agregare, stau la baza calculării indicatorilor sintetici. Principalii indicatori agregaŃi ai rezultatelor macroeconomice sunt: produsul global brut (PGB), produsul intern brut (PIB), produsul naŃional brut (PNB), produsul intern net (PIN), produsul naŃional net (PNN), venitul naŃional (VN).

Produsul global brut (PGB) exprimă, în formă monetară, producŃia de bunuri şi servicii, dintr-o perioadă, a agenŃilor economici dintr-o Ńară fără a fi deduse consumul intermediar şi soldul veniturilor din muncă şi proprietate cu restul lumii sau exteriorul. El implică duble sau multiple înregistrări, fapt care îi conferă o valoare cognitivă redusă.

Produsul intern brut (PIB) exprimă mărimea valorii adăugate brute a bunurilor economice ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse în interiorul Ńării de către agenŃii economici autohtoni şi străini, într-o anumită perioadă, de regulă, un an.

Formula generală de calcul este: PIB = CF + FBCF + VS + (E – I) unde: CF = consum final FBCF = formarea brută de capital fix VS = variaŃia stocurilor E = exporturi I = importuri sau: PIB = PGB – CI unde: PGB = produsul global brut CI = consumul intermediar Produsul intern net (PIN) reflectă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor economice

destinate consumului final, care au fost produse în interiorul unei anumite Ńări, de către agenŃii economici autohtoni şi străini, într-o anumită perioadă. Se calculează prin scăderea din PIB a consumului de capital fix, adică a amortizării (A):

PIN = PIB – A Produsul naŃional brut (PNB) exprimă valoarea producŃiei finale brute (de bunuri şi

servicii) obŃinute de către agenŃii economic naŃionali atât în interiorul Ńării respective, cât şi din activitatea desfăşurată în alte Ńări. Dacă se porneşte de la PIB, PNB se determină prin adăugarea producŃiilor finale brute ale agenŃilor economici naŃionali care îşi desfăşoară activitatea în afara graniŃelor naŃionale şi prin scăderea valorii bunurilor realizate de producătorii străini pe teritoriul Ńării de referinŃă (soldul valorii adăugate brute a agenŃilor economici naŃionali din străinătate şi al celei obŃinute de agenŃii economici străini din interiorul Ńării, exprimată în preŃurile pieŃei).

PNBpp = PIBpp +SVABpp unde: PNBpp = PNB la preŃurile pieŃei PIBpp = PIB la preŃurile pieŃei SVABpp = soldul valorii adăugate brute, la preŃurile pieŃei. Rezultă că PNB poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PIB, în funcŃie de mărimea

(pozitivă sau negativă) a SVAB. Astfel, dacă soldul este favorabil agenŃilor economici autohtoni, atunci PNB > PIB şi invers.

PNB se exprimă în termeni nominali şi în termeni reali. Mărimea PNB în termeni nominali este cea exprimată în preŃuri curente de piaŃă. PNB real semnifică mărimea pe care acesta ar fi avut-o dacă nu s-ar fi modificat preŃurile, comparativ cu anul anterior, de referinŃă.

Raportul dintre PNB nominal şi PNB real este denumit deflatorul PNB Acesta măsoară schimbarea medie a preŃurilor bunurilor materiale şi tarifelor serviciilor produse într-un an şi se utilizează pentru a determina modificările reale intervenite în producŃie. Aceste modificări sunt surprinse cel mai bine de indicele preŃurilor bunurilor de consum (indicele costului vieŃii).

Deflatorul PNB-ului măsoară schimbarea medie a preŃurilor bunurilor şi serviciilor produse; el este influenŃat de preŃurile fiecărui element component – bunurile capital, serviciile guvernamentale, bunurile şi serviciile de consum personal. Indicele preŃurilor bunurilor de consum surprinde schimbarea intervenită în media preŃurilor bunurilor şi serviciilor achiziŃionate de consumatori.

Dacă sunt cunoscute PNB nominal şi indicele general al preŃurilor (IGP), poate fi determinat PNB real:

100IGP

nominal PNB real PNB ×=

Pentru a determina gradul de eficienŃă a diferiŃilor factori de producŃie, se poate determina şi PNB potenŃial, care arată cantitatea potenŃială de bunuri şi servicii ce s-ar putea produce cu resursele de muncă, pământ şi capital disponibile. Se determină ca produs între productivitatea medie, numărul persoanelor ocupate şi numărul normal de ore ce ar trebui prestate de o persoană în timpul unui an – în condiŃiile în care în economie se realizează folosirea integrală a resurselor.

Produsul naŃional net (PNN) exprimă mărimea valorii adăugate nete, a bunurilor şi serviciilor finale obŃinute de agenŃii economici autohtoni, care acŃionează în interiorul Ńării şi în afara acesteia, în decursul unei anumite perioade, exprimată în preŃurile pieŃei. Se determină prin scăderea din produsul naŃional brut a mărimii amortizării capitalului fix: PNN = PNB – Am.

Evaluat la preŃurile factorilor de producŃie, PNN este denumit venit naŃional (VN). După stadiile mişcării PNN – producŃie, repartiŃie şi consum – se utilizează următoarele modalităŃi de calcul: a) însumarea valorii nete a bunurilor şi serviciilor produse într-un an; b) însumarea veniturilor obŃinute de proprietarii factorilor de producŃie; c) însumarea cheltuielilor făcute pentru consum, investiŃii şi creşterea stocurilor.

Unitatea de învăŃare 15 MODELE PRIVIND CRE ȘTEREA MACROECONOMIC Ă

Modelele de creştere economică reprezintă o construcŃie logico-matematică corespunzătoare

structurii logice a teoriei creşterii economice, care evidenŃiază ansamblul de factori ce concură la creşterea producŃiei naŃionale pe ansamblu sau pe locuitor.

• Modele privind creşterea macroeconomică la scară naŃională

Modelul agregat de creştere economică Harrod–Domar Spre deosebire de modelul keynesist pe ocuparea deplină, care era static, Harrod şi Domar

elaborează un model dinamic de creştere economică, întroducând coeficientul marginal al capita-lului (Cm=∆K/∆Y=l/∆Y), care este un parametru al producŃiei şi ofertei.

Modelul Solow şi Swan Principala diferenŃă dintre modelul neoclasic de creştere economică al lui Solow (1956) şi

modelul lui Harrod vizează premisa de flexibilitate a preŃurilor, inclusiv a ratei reale a dobânzii pe termen lung. Modelul Solow şi Swan semnalează, deci, rolul progresului tehnic în creşterea economică. Autorii lui disting trei tipuri de progres tehnic: neutru care nu modifică raportul dintre muncă şi capital, capital intensive care sporeşte ponderea capitalului şi labour intensive care sporeşte ponderea muncii, economisind capitalul.

Modelul Leontief (modelul input-output sau balanŃa legăturilor dintre ramuri). Este un model structural de analiză calitativă a procesului de creştere economică, ce pune în discuŃie o problemă teoretică şi practică deosebit de complexă, şi anume aceea a interdependenŃelor dintre compartimentele structurilor din cadrul fiecărei economii naŃionale.

• Modele privind creşterea macroeconomică la scară globală

Modelul Forrester-Meadows (modelul dinamicii mondiale) şi teoria creşterii zero FraŃii Meadows au strâns informaŃii cu privire la evoluŃia celor cinci variabile: populaŃia şi

dinamica ei; producŃia, agricultura şi alimentaŃia populaŃiei globului; resursele naturale (îndeosebi cele neregenerabile); producŃia industrială şi investiŃiile de capital în acest domeniu; poluarea mediului natural, în intervalul 1900-1970 şi, prin extrapolare, cu ajutorul calculatorului, au urmărit să descopere tendinŃele de viitor (în următoarea jumătate de secol).

Modelul mondial integrat cu mai multe niveluri – Teoria creşterii organice

Modelul, dezvoltat de americanul Mihajlo Mesarovič şi germanul Eduard Pestel a apărut ca răspuns la primul raport către Clubul de la Roma şi la teoria creşterii zero și are în vedere: diversitatea lumii (a grupat Ńările în 10 categorii); dialogul dintre oameni şi calculator; distingerea a două tipuri de creştere: canceroasă (anarhică), organică (controlată, planificată); impunerea unei noi atitudini faŃă de natură şi oameni; propunerea unui nou tip de educaŃie.

Noile teorii ale creşterii economice

Diversele variante ale acestei noi teorii, denumită teoria creşterii endogene (organice), cuprind un set de elemente importante, care le diferenŃiază de modelul lui Solow. Romer porneşte de la premisa unei rentabilităŃi proporŃionale constante, dar în procesul de creştere economică apare şi o externalitate pozitivă intrinsecă acestui proces. Noile teorii pot contribui la explicarea fenomenelor de accelerare sau, dimpotrivă, de încetinire a ritmului de creştere, observate în epoca postbelică. O importantă caracteristică a acestor noi teorii ale creşterii este lipsa lor de compatibilitate cu ideea concurenŃei perfecte.

Dezvoltarea economică durabilă Dezvoltarea economică presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale şi

calitative, atât în economie, cât şi în cercetarea ştiinŃifică şi tehnologiile de fabricaŃie etc. Conceptul de dezvoltare durabilă presupune o asemenea dezvoltare a economiei care să fie

compatibilă cu mediul natural şi care să asigure satisfacerea trebuinŃelor de viaŃă al oamenilor în condiŃiile în care să nu fie afectate posibilităŃile de viaŃă ale generaŃiilor viitoare. Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim de interacŃiune a 4 sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, într-un proces de funcŃionare dinamic.

Definirea ecodezvoltării Dezvoltarea ecologică sau ecodezvoltarea reprezintă creşterea economică în strânsă

corelaŃie cu legile mediului ambiant ale echilibrului ecologic. Dintre obiectivele strategiei privind politicile de protecŃie a mediului se disting: a)

stabilizarea evoluŃiei populaŃiei lumii printr-o legislaŃie care să creeze o tranziŃie demografică; b) crearea şi dezvoltarea rapidă a unor tehnologii corespunzătoare ecologic, capabile să se adapteze la progresul economic fără să degradeze mediul înconjurător; c) realizarea unor transformări radicale prin care să se măsoare impactul deciziilor economice asupra mediului; d) negocierea şi aprobarea unor noi acorduri internaŃionale; e) stabilirea unui plan de cooperare pentru educarea populaŃiei lumii asupra problemelor globale de mediu.

Echilibrul macroeconomic Echilibrul macroeconomic exprimă starea de concordanŃă relativă dintre cerere şi ofertă

agregate în cadrul pieŃei bunurilor şi serviciilor, muncii, monetare etc. Echilibrul economic dinamic reflectă tendinŃa obiectivă de adaptare în dinamică a ofertei la

exigenŃele cererii, de realizare a concordanŃei, de fiecare dată, la un nivel superior. Dezechilibrul macroeconomic

Există şi dezechilibre în economie ce se concretizează în disfuncŃionalităŃi, în mari decalaje între cerere şi ofertă pe diferitele pieŃe, în dereglări în funcŃionarea economiei, în crize economice, şomaj, în inflaŃie etc.

Principalele forme de dezechilibru sunt: a) excesul de ofertă pe piaŃa bunurilor şi pe piaŃa muncii; b) excesul de cerere pe piaŃa bunurilor şi excesul de ofertă pe piaŃa muncii; c) excesul de cerere pe piaŃa bunurilor economice, pe piaŃa muncii, pe piaŃa monetară.

Unitatea de învăŃare 16 VENITUL ŞI CONSUMUL. ECONOMIILE ŞI INVESTI łIILE

Venitul naŃional

Venitul naŃional şi formele lui

Venitul naŃional reprezintă valoarea adăugată netă (valoarea nou creată) în producŃia bunurilor şi serviciilor prin aportul factorilor de producŃie participanŃi sau, altfel spus, venitul naŃional este produsul naŃional net al agenŃilor economici şi singura sursă de remunerare a acestora.

Mărimea venitului naŃional (produsul naŃional net) se determină prin mai multe metode - cea de producŃie, cea de reparti Ńie şi cea a utilizării finale.

- metoda de producŃie scăderea consumului de capital fix (amortizarea) din produsul naŃional brut evidenŃiat în preŃurile factorilor de producŃie;

- metoda de repartiŃie prin însumarea veniturilor realizate de posesorii factorilor de producŃie participanŃi la activitatea economică. Venitul naŃional cuprinde salarii + profituri + rente + dobânzi nete (diferenŃa dintre dobânda încasată şi dobânda plătită);

RepartiŃia venitului naŃional creat cuprinde două etape: distribuirea sau repartiŃia primară şi redistribuirea sau repartiŃia secundară.

Concept, evoluŃie, inegalităŃi între Ńări Venitul naŃional este valoarea adăugată netă, exprimată în prețul factorilor de producție,

creată în decurs de 1 an de către agenŃii economici ai unei Ńării, în interiorul Ńării şi în străinătate. Factori de creştere ai venitului: a) sporirea numărului de persoane angajate; b) creşterea

eficienŃei, care depinde de gradul de calificare, dotarea tehnică a întreprinderilor, structura de ramură a economiei etc.

Nivelul de dezvoltare economică al unei Ńări se măsoară prin venitul naŃional pe locuitor sau prin PNB/locuitor.

Decalajele între nivelurile de dezvoltare economică a diferitelor Ńări sunt dublate şi de decalaje privind puterea economică, măsurată prin venitul naŃional total creat anual sau PNB total. Producerea venitului naŃional nu este un scop în sine; ea urmăreşte satisfacerea trebuinŃelor prezente şi viitoare ale oamenilor. Atingerea acestui obiectiv impune repartizarea venitului naŃional.

RepartiŃia venitului global între principalii factorii de producŃie (capital şi muncă) nu are o relaŃie univocă cu distribuŃia sa între indivizi sau gospodării. O reducere a părŃii profiturilor şi o creştere a părŃii salariilor poate face repartiŃia între persoa Amploarea redistribuirii în Ńările contemporane definită de rata prelevărilor obligatorii (impozite şi cotizaŃii sociale) este considerabilă, ajungând la 50% din PIB. Circuitele redistribuirii sunt: circuitul asigurărilor sociale; transferurile fără contrapartidă contributivă și furnizarea de către stat a unor bunuri sau servicii private întregii populaŃii sau a unei părŃi a acesteia sau din subvenŃii menite să reducă preŃul acestor bunuri sau servicii

RepartiŃia primară remunerează participanŃii la procesul de producŃie care îmbracă formele de salariu, profit, dobândă şi rentă. Se realizează prin intermediul pieŃei.

RepartiŃia secundară (redistribuirea) se realizează de către stat prin intermediul unei game largi de pârghii cu ajutorul cărora se corectează veniturile primare ale producătorilor în favoarea populaŃiei care lucrează în sectorul de interes general (învăŃământ, sănătate, apărare, administraŃie precum şi pentru protecŃia socială şi persoane defavorizate).

Veniturile formate în procesul redistribuirii se numesc venituri de transfer sau secundare.

Consumul: legităŃile evoluŃiei consumului Consumul reprezintă procesul de folosire a bunurilor şi serviciilor în scopul satisfacerii

trebuinŃelor personale şi colective. În funcŃie de subiectul consumului, acesta se delimitează în: consum privat, care se referă la o singură persoană, o familie sau o asociaŃie; consum public (guvernamental) care se referă la stat şi la instituŃiile sale.

În procesul folosirii, venitul (V) obŃinut de către posesorii factorilor de producŃie se împarte în două părŃi: consum (C) şi economii (E):

E+C=V Consumul (C) este acea parte a venitului (V) care se utilizează pentru procu-rarea bunurilor

şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor de consum ale oamenilor. Economiile (E) reprezintă partea rămasă din venit după acoperirea nevoilor de consum. Înclina Ńia spre consum ÎnclinaŃia medie spre consum (c) scoate în evidenŃă dependenŃa consumului de venit (cât

cheltuim pentru consum dintr-o unitate monetară de venit) : V

Cc =

Înclina Ńia marginală spre consum (c1) este relaŃia dintre suma de bani cheltuită pentru consum din venitul suplimentar obŃinut şi mărimea acestuia din urmă. Când venitul creşte, ea exprimă sporul de consum pe unitatea suplimentară de venit şi se calculează cu ajutorul formulei:

V

C'c

∆∆= ,

unde: ∆C – variaŃia absolută a consumului; ∆V – variaŃia absolută a venitului. Dinamica înclinaŃiei spre consum. Factorii care o influenŃează Într-o Ńară oarecare, diferenŃierea veniturilor între diverse categorii de familii generează, în

mod necesar, inegalitatea în rata consumului şi economiilor. ÎnclinaŃia spre consum şi economii se modifică şi la un venit constant datorită unor factori

obiectivi şi subiectivi, acŃionând independent de mişcarea venitului. Factorii obiectivi: Rata dobânzii; RelaŃia dintre venitul actual şi cel viitor; Politica fiscală;

Modificările neprevăzute ale cursului titlurilor de valoare; EvoluŃia puterii de cumpărare a banilor; Creşterea siguranŃei economiilor depuse spre fructificare.

Factorii subiectivi: crearea de rezerve de valori pentru situaŃii neprevăzute şi pentru anii de bătrâneŃe; acumularea de sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor privind studiile viitoare ale membrilor familiilor şi pentru a lăsa urmaşilor o anumită avere; sporirea consumului viitor când acesta este preferat unui consum mai modest în prezent; crearea unei mase băneşti de manevră pentru a pune în aplicare proiecte speculative sau comerciale.

Economiile Delimitările conceptual privind economiile

Economiile (E) reprezintă partea din venit rămasă după scăderea consumului: E=V-C. La nivelul unei economii naŃionale, totalitatea economiilor, transformate în bunuri de capital, reprezintă de fapt, investiŃiile, utilizate pentru creşterea, dezvoltarea producŃiei.

Înclina Ńia spre economii

ÎnclinaŃia medie spre economie (e) reprezintă raportul dintre economie şi venitul total: V

Ee =

e + c = 1 e = 1 – c; c = 1 – e

ÎnclinaŃia marginală spre economie este raportul dintre sporul de economii şi sporul de venit. Ea exprimă sporul de economii pe unitatea suplimentară de venit:

V

E'e

∆∆= c’+ e’=1

Dinamica înclinaŃiei spre economii

Pe termen lung, sporirea venitului real antrenează scăderea înclinaŃiei spre consum şi creşterea înclinaŃiei spre economii. De regulă, rata consumului este mai redusă pentru familiile care se află în vârful piramidei veniturilor, sau care au o poziŃie de mijloc, şi mai mare pentru familiile care se regăsesc la baza piramidei veniturilor. Rata economiilor este mai însemnată, deci, la primele categorii de familii şi mai mică la celelalte.

Factorii care influenŃează dinamica înclinaŃiei spre economii EvoluŃia înclinaŃiei spre economii este influenŃată de o serie de factori atât obiectivi cât şi

subiectivi. Principalii factori obiectivi sunt: rata dobânzii; relaŃia dintre venitul prezent şi cel viitor,

anticipat a se obŃine; politica fiscală; modificările neprevăzute ale cursului titlurilor de valoare; evoluŃia puterii de cumpărare a banilor; creşterea siguranŃei economiilor.

Principalii factori subiectivi sunt: � crearea de rezerve de valori pentru situaŃii neprevăzute şi pentru anii de bătrâneŃe; � acumularea de sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor privind studiile viitoare ale

membrilor familiilor şi pentru a lăsa urmaşilor o anumită avere; � sporirea consumului viitor, când acesta se preferă unui consum mai modest în prezent; � crearea unei mase băneşti de manevră pentru a pune în aplicare proiecte speculative sau

comerciale.

InvestiŃiile

InvestiŃiile nete reprezintă partea din venit cheltuită pentru creşterea capitalului fix şi a stocurilor de capital circulant, având drept consecinŃă formarea netă de capital; investiŃia de înlocuire se constituie pe baza amortizărilor. InvestiŃia brută este investiŃia netă plus amortizarea. Ea stă la baza formării brute a capitalului.

Calculul multiplicatorului investiŃiilor

Între sporirea investiŃiilor şi aceea a veniturilor există o anumită relaŃie, care se poate măsura

cu ajutorul multiplicatorului investiŃiilor (K). Acesta exprimă sporul de venit obŃinut pe unitatea suplimentară de investiŃii.

I

VK

∆∆= sau

'e

1K = k > 1

Principalii factori care acŃionează asupra multiplicatorului investiŃiilor: a) dimensiunea comerŃului exterior şi gradul de acoperire a consumului intern, prin import de bunuri; b) gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie în sectorul care creează bunuri de consum; c) prevederea sau lipsa de prevedere a investiŃiilor efectuate în producerea bunurilor – capital.

Determinarea acceleratorului ÎnclinaŃia spre investiŃii creşte sau scade în funcŃie de conjunctura economică. Acceleratorul

scoate în evidenŃă influenŃa consumului şi a pieŃei de desfacere asupra investiŃiilor şi mersului economiei.

consumului a absolută variaŃia

lorinvestiŃii a absolută variaŃia

C

Ia =

∆∆=

Consumul în creştere stimulează investiŃiile, creşterea economică, iar sporirea investiŃiilor, creşterea veniturilor şi a consumului.

Unitatea de învăŃare 17 FLUCTUA łIILE ACTIVIT ĂłII ECONOMICE

Clasificarea fluctuaŃilor Acestea se pot clasifica astfel: fluctuaŃiile sezoniere sunt determinate de factori naturali şi

sociali, în funcŃie de sezon; fluctuaŃiile economice întâmplătoare sau accidentale sunt determinate de factori sau evenimente neaşteptate (inundaŃii, secetă etc.); fluctuaŃiile ciclice sunt legate de însuşi mecanismul de funcŃionare a economiei şi se reproduc cu o anumită regularitate, în timp.

Ciclicitatea constituie o formă specială de evoluŃie a activităŃii economice, în cadrul căreia alternează perioade de creştere cu perioade de încetinire a creşterii, de stagnare sau chiar declin economic.

Principalele determinări calitative ale ciclicităŃii: 1) alternanŃa – fenomenele de creştere economică sau descreştere alternează; 2) periodicitatea – procesul economic este dependent de evoluŃia unor factori ai ciclicităŃii economice; 3) inerenŃa – procesul economic se supune întotdeauna trăsăturii de ciclicitate; 4) cumulativitatea, alternanŃa în cadrul fenomenului ciclicitate se produce pe baza unui proces cumulativ în care anumite funcŃionalităŃi îşi ating, în timp, limitele specifice; 5) autoreglarea – ciclicitatea se caracterizează prin autoreglare.

Tipologia ciclurilor economice Tipuri de cicluri economice: a) cicluri economice pe termen scurt - oscilaŃii ce se desfăşoară pe o perioadă de max. 1 an:

oscilaŃii săptămânale, care se datorează alternanŃei săptămânale a unor variabile economice de comandă; oscilaŃii lunare; oscilaŃii sezoniere, în interiorul unui an (comportamente de consum specific în vacanŃe şi în perioada sărbătorilor etc.); oscilaŃii anuale.

b) cicluri economice care depăşesc durata unui an calendaristic: cicluri Kitchin, care au o durată de circa 40 de luni, se mai numesc şi cicluri ale stocurilor, deoarece principala cauză a producerii acestor cicluri o reprezintă necesitatea refacerii stocurilor de orice fel; cicluri Juglar, care au o durată de cca 10 ani, se mai numesc şi cicluri decenale sau de afaceri, fiind determinate de evoluŃiile marilor procese industriale; cicluri Kondratieff, denumite şi cicluri lungi, au o durată de cca 50 de ani, constituindu-se într-o alternanŃă a ciclurilor economice cu o durată mai mică.

Caracteristicile ciclului economic Faza de expansiune îşi alimentează principiile de menŃinere prin: creşterea cererii agregate,

creşterea preŃurilor, mărirea marjei de profit, ceea ce încurajează creşterea producŃiei, a investiŃiilor, a consumului etc.

Faza de expansiune conŃine şi principii de autonegare: creşterea preŃurilor con-duce la reducerea puterii de cumpărare; creşterea ratei dobânzilor bancare conduce la creşterea economisirii, deci, la reducerea consumului, adică a cererii agregate.

Mecanismul ciclului economic – ansamblul proceselor care au loc în cadrul activităŃii economice şi care conferă aceştia un caracter ondulatoriu specific cicli-cităŃii economice.

Mecanismul fazei de expansiune: în vederea creşterii ofertei vor spori investiŃiile; va spori cererea de credite bancare, va creşte relativ rata dobânzii; creşterea depozitelor bancare va conduce la reducerea consumului; faza de expansiune îşi alimentează principiile de menŃinere din însuşi conŃinutul ei; faza de expansiune conŃine şi principiile de autonegare: creşterea preŃurilor conduce la reducerea puterii de cumpărare etc.

Mecanismul fazei de recesiune: depăşirea pragului ratei real negative a dobânzii bancare; depăşirea pragului ratei real negative a salariilor; factorii care acŃionează în sens contrar; efectul de clichet (structura de consum rămâne neschimbată); activizarea concurenŃei economice punctul de relansare; continuarea creşterii forŃelor productive; necesitatea refacerii stocurilor epuizate.

Cauzele ciclicităŃii economice Factorii ciclicităŃii economice se împart în:

I) Factori cauzali: a) factori de infrastructură – cei care condiŃionează procesul economic sub aspectul aprovizionării cu resurse economice; b) factori de structură – se referă la structura activităŃii economice din cadrul sistemului în care este studiată ciclicitatea; c) factori de reglementare – intervenŃia statului în economie, prin pârghii şi mecanisme economice; d) factori de anticipare – se referă la orientarea comporta-mentului agenŃilor economici.

II. Factori perturbatori: a) perturbaŃii naturale (calamităŃi naturale); b) perturbaŃii sociale; c) perturbaŃii electorale; d) perturbaŃii intraciclice – când se suprapun anumite ciclicităŃi economice.

Fazele ciclului economic: 1) faza de expansiune: faza de creştere a variabilelor economice care cuantifică procesul economic; 2) faza de recesiune: faza de scădere a variabilelor economice care cuantifică procesul economic.

Punctele ciclului economic: a) punctul de relansare este punctul în care factorii ce concură la încurajarea creşterii economice preiau dominanŃa asupra factorilor ce frânează creşterea economică; b) punctul de contracŃie este punctul în care factorii ce concură la frânarea / scăderea variabilelor economice preiau dominanŃa asupra facto-rilor ce încurajează creşterea economică.

Politici anticiclice Politicile anticriză reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse de către stat, prin care se

urmăreşte corectarea evoluŃiilor ciclice excesive ale activităŃii economice şi atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea.

Politica de relansare are drept scop susŃinerea activităŃii economice, stimulând investiŃiile, consumul etc. relansarea prin ofertă, relansarea prin cerere.

Politica anticriză de rigoare este aplicată mai ales când tensiunile din sistemul economic (inflaŃie) ascund pericolul unui derapaj economic. Ideea de bază este ca, în aceste condiŃii, statul să înceteze politica de îndatorare şi de finanŃare a deficitului.

Politicile intervenŃioniste se bazează pe convingerea că statul poate acŃiona în mod direct pentru îmbunătăŃirea capacităŃii productive a economiei, statul oferind el însuşi bunuri şi sevicii acolo unde se crede că piaŃa ar eşua în oferirea lor.

Unitatea de învăŃare 18

ŞOMAJUL

Definirea şomajului

Acest concept defineşte un dezechilibru pe piaŃa muncii în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă faŃă de cererea de muncă. Șomajul ca fenomen macroeconomic reprezintă subutilizarea unei părŃi a forŃei de muncă activă, dornică de a munci. El este expresia dezechilibrului pieŃei muncii, în sensul că, oferta de forŃă de muncă globală este mai mare decât cererea de muncă globală din partea agenŃilor economici.

Cauzele şomajului

Cauzele şomajului sunt: ritmul de creştere economică bazat pe productivitatea ridicată a muncii, care nu mai este capabil să asigure o ocupare deplină a forŃei de muncă; progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de şomaj; criza economică; modificările de structură a ramurilor şi sectoarelor economice; imigrarea – emigrarea forŃei de muncă; conjunctura economică şi politică internaŃională nefavorabilă.

Dacă există un excedent de cerere de muncă, atunci se creează un câmp de presiune în direcŃia creşterii salariilor şi apar condiŃii pentru inflaŃie.

Formele şomajului

Principalele forme ale şomajului sunt:

– şomaj ciclic – generat de evoluŃia ciclului economic;

– şomaj conjunctural – reprezintă efectul restrângerii activităŃii economice în unele ramuri, sectoare economice sub impactul unor factori conjucturali;

– şomaj structural – derivă din reconversia unor activităŃi economice, din restructurări impuse de progresul tehnic;

– şomaj tehnologic – reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii;

– şomaj sezonier – legat de restrângerea activităŃii economice în anumite anotimpuri ale anului, datorită condiŃiilor naturale, având un caracter ciclic;

– şomaj total – presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităŃii;

– şomaj deghizat – cuprinde acele persoane declarate şi înregistrate ca şomeri dar care prestează anumite activităŃi fără contract de muncă;

– şomaj voluntar – reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale.

Indicatorii şomajului

Nivelul şomajului se poate măsura prin:

a) Numărul de şomeri (indicator absolut).

b) Rata şomajului (indicator relativ)

RS = 100

activă populaŃia

şomeri deNumăr ×.

c) Indicatori de ordin structural, care se referă la componenŃa structurală a şomerilor după nivelul de calificare, specialităŃi, meserii, sex etc.

ConsecinŃele economico - sociale ale şomajului

ConsecinŃele şomajului sunt următoarele:

a) pe plan naŃional - şomajul influenŃează dinamica mărimi PIB; societatea suportă costurile şomajului pe seama contribuŃiei la fondul de şomaj; existenŃa unui şomaj de lungă durată poate genera acte de violenŃă, infracŃiuni etc.; b) la nivel de individ-familie – şomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizaŃia de şomaj este mai mică decât salariul; erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calităŃii forŃei de muncă în condiŃiile unui şomaj de lungă durată.

Politici active şi pasive de combatere a şomajului

Dintre politicile active de combatere a şomajului se remarcă: organizarea de cursuri de (re)calificare pentru cei care vin pe piaŃa muncii fără o calificare corespunzătoare; stimularea agenŃilor economici în extinderea activităŃii economice; încurajarea investi-Ńiilor; acordarea de facilităŃi întreprinderilor care angajează şomeri de lungă durată şi tineri; încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică; dezvoltarea serviciilor publice în limite raŃionale; extinderea ocupării atipice.

Politica pasivă constă în asigurarea unui venit sigur şomerului. Acesta se numeşte indemnizaŃie de şomaj sau ajutor de şomaj, fiind acordat pe o perioadă determinată de timp, reprezentând un procent din salariul primit în ultima perioadă de muncă.

Unitatea de învăŃare 19 INFLA łIA

Definirea inflaŃiei. Delimitări conceptuale

Conceptul de inflaŃie exprimă acea stare de dezechilibru economic în care masa monetară existentă în economie depăşeşte necesarul real de monedă, ducând la creşterea generalizată a preŃurilor şi la scăderea puterii de cumpărare a banilor.

DeflaŃia este opusul inflaŃiei - pe termen lung, oferta de bunuri şi servicii este mai mare decât cererea, având loc scăderea preŃurilor.

StagflaŃia caracterizează situaŃia în care producŃia stagnează, fără ca masa monetară să se micşoreze, accentuându-se, astfel, dezechilibrul dintre cerere şi ofertă şi fenomenul inflaŃie.

SlumpflaŃia pune în evidenŃă starea de declin sau de regres a economiei, în care producŃia naŃională scade, iar inflaŃia se manifestă cu intensitate ridicată.

Măsurarea inflaŃiei Rata inflaŃiei constituie rata modificării nivelului general al preŃurilor şi se măsoară după

cum urmează:

Rata inflaŃiei (anul t) = ( ))1(

)1(

−−−

anultpretuluinivelul

anultpretuluinivelultanulpretuluinivelul x100

Cei mai importanŃi indici ai preŃurilor sunt: indicele preŃurilor de consum, indicele general al preŃurilor sau deflatorul PIB şi indicele preŃurilor de producŃie.

a) indicele general al preŃurilor (IGP)

100PIB

PIBIGP

0

1 ×= unde:

PIB1 = PIB în perioada curentă PIB0 = PIB în perioada anterioară

b) indicele preŃurilor de consum (IPC)

∑∑=

01

11

Pq

PqIPC unde

q1 – bunurile necesare subzistenŃei populaŃiei P1 şi P0 – nivelul preŃurilor în perioada curentă şi în cea de bază.

c) Indicele preŃurilor de producŃie IPP măsoară nivelul preŃurilor practicate de angrosişti sau producători. Ponderile fixe utilizate pentru calcularea IPP sunt veniturile nete obŃinute din vânzarea mărfurilor. Datorită gradului ridicat de detaliere, acest indice este folosit de întreprinderi.

d. indicele puterii de cumpărare a banilor (IPCB)

IP

IMIPCB =

IM = indice masă monetară IP = indice preŃuri

InflaŃia poate fi exprimată printr-o mărime absolută, şi anume excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri.

Formele inflaŃiei

Formele inflaŃiei sunt: a) inflaŃia târâtoare presupune creşterea preŃurilor până la max. 3%; b) inflaŃia moderată căreia îi corespunde o creştere a preŃurilor până la 6%; c) inflaŃia rapidă, când ritmul anual de creştere a preŃurilor se apropie de 10%; d) inflaŃia galopantă, când creşterea preŃurilor depăşeşte 10% anual; e) hiperinflaŃia.

InflaŃia, numai în anumite limite, exercită o mare influenŃă asupra capacităŃii întreprinderilor de a realiza investiŃii şi de a obŃine profit, stimulând înclinaŃia spre consum şi descurajând înclinaŃia spre economisire.

Creşterea economică inflaŃionistă este situaŃia în care rata inflaŃiei este mai mare decât ritmul mediu anual de creştere economică.

Spirala inflaŃionistă este cursa de urmărire pe care o creează creşterea salariilor → creşterea preŃurilor → creşterea salariilor şi aşa mai departe.

Cauzele inflaŃiei Principalele cauze ale inflaŃiei sunt: 1) emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de

bunuri şi servicii; 2) excedentul de cerere agregată peste oferta agregată (inflaŃie prin cerere); 3) creşterea costurilor de producŃie, independent de cererea agregată (inflaŃie prin costuri); 4) inflaŃia importată; 5) inflaŃia prin structuri.

RelaŃia inflaŃie–şomaj. Curba Phillips

Curba care ilustrează relaŃia negativă dintre inflaŃie şi şomaj este numită curba lui Phillips, după numele economistului britanic, de origine neo-zeelandeză, A.W. Phillips, care a studiat pentru prima oară această relaŃie.

ConsecinŃele inflaŃiei ConsecinŃele inflaŃiei: scăderea puterii de cumpărare a populaŃiei; redistribuirea veniturilor

şi avuŃiei; este stimulată înclinaŃia spre consum şi este descurajată încli-naŃia spre economisire; inflaŃia avantajează debitorii; redistribuirea de venituri şi de avuŃie. În dinamica ei, rata dobânzii este influenŃată de rata inflaŃiei,. InflaŃia exercită o mare influenŃă asupra capacităŃii întreprinderilor de a realiza investiŃii şi de a obŃine profit. ConsecinŃele inflaŃiei pe care le suportă populaŃia, viaŃa social-economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflaŃiei.

Măsuri antiinfla Ńioniste Măsuri antiinflaŃioniste: a) măsuri de reducere a excesului de cerere agregată: politică monetară riguroasă; politica

dobânzilor la creditele acordate; politica bugetară a statului. b) măsuri de stimulare a creşterii ofertei: creşterea capacităŃii de adaptare a aparatului de

producŃie la cerinŃele pieŃei; stimularea extinderii potenŃialului de pro-ducŃie; o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obŃinute prin muncă, prin care să se evite mărimea costurilor medii.

Unitatea de învăŃare 20 STATUL ŞI ECONOMIA

FuncŃiunile şi rolul statului din perspectiva economică IntervenŃia statului în economie înseamnă participarea sa directă sau indirectă, prin politica

economică a autorităŃilor publice centrale şi a administraŃiei locale, la activitatea economică, la rezolvarea problemelor economice şi sociale, locale şi naŃionale, cu ajutorul unor anumite instrumente, prin măsuri şi acŃiuni concrete. Principalele funcții ale statului sunt: de apărare și de reglementare; de creare a unui mediu de schimb, de tranzacŃionare, de realizare şi de materializare a activităŃii economice cât de cât unitare; funcŃia bugetară şi prin extensiune fiscală.

Forme de manifestare a rolului statului în economie: a) Alături de firme private, care au o pondere dominantă în economia de piaŃă, există şi un

sector public, care produce bunuri materiale şi servicii, influenŃează raportul cerere-ofertă şi formarea preŃurilor. Sectorul public cuprinde: servicii publice – poştă, telecomunicaŃii, căi ferate, de navigaŃie etc. El este producător, dar şi consumator.

b) Rolul statului se manifestă prin instrumente de politică economică: politică monetară, de credit, bugetară, fiscală, investiŃii etc.

c) Politica de control direct şi/sau indirect asupra preŃurilor şi veniturilor. d) În domeniul protecŃiei sociale. Statul a devenit unul din principalii factori de bunăstare. e) Politica de protejare a concurenŃei. f) Elaborarea de programe sau planuri de dezvoltare economică.

g) Importante sarcini în cadrul relaŃiilor economice externe. Politica bugetară exprimă concepŃia şi acŃiunile statului privind veniturile buge-tare, căile şi

mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinaŃii, care să servească stabilităŃii şi dezvoltării economice.

Politica fiscală Politica fiscală a statului reprezintă o anumită concepŃie a acestuia, precum şi un ansamblu de

măsuri şi acŃiuni privind rolul impozitelor în sistemul veniturilor bugetare. Veniturile bugetare din impozite sunt în dependenŃă de performanŃele econo-mice: astfel, la

o rată de impozitare fixă, veniturile din impozite cresc atunci când venitul naŃional creşte şi scad atunci venitul naŃional scade.

i = f(r x v) i = r x v

r – rata de impozitare i – impozitul încasat v – venitul

- rata marginală de impunere fiscală (Img):

V

IgIm

∆∆= , ea arată cu cât creşte impozitul pe unitatea suplimentară de venit

Progresivitatea impozitelor, un model de impozitare direct care presupune ca rata de impunere să se mărească pe măsură ce venitul impozabil creşte. Rata optimă de presiune fiscală constituie acel prag de impunere până la care şi dincolo de care încasările fiscale sunt mai slabe.

Programarea macroeconomică reprezintă una din modalităŃile de intervenŃie a statului în economia de piaŃă modernă, prin programe de dezvoltare pe un anumit orizont de timp, ce cuprind obiective economice. Programarea economică poate fi: a) indicativă; b) incitativă.

Multiplicatorul Cheltuielilor Publice, Multiplicato rul Fiscal și Multiplicatorul

Bugetului Echilibrat

Politica bugetară pozitivă sau politica de relansare bugetară reprezintă acele măsuri prin care încasările şi cheltuielile publice sunt orientate în direcŃia creşterii economice, a diminuării inflaŃiei şi altor factori de dezechilibru. Politica de relansare se concretizează în efecte multiple sub denumirea de multiplicator; se disting trei tipuri de multiplicator: a) de cheltuială publică; b) fiscal; c) al bugetului echilibrat.

Multiplicatorul cheltuielilor publice exprimă creşterea producŃiei şi a veniturilor prin mărirea cheltuielilor publice fără ca volumul impozitelor să se modifice. Mărirea cheltuielilor publice (∆G) determină o creştere mai mult decât proporŃională a venitului (∆Y); astfel, multiplicatorul cheltuielilor publice are aceeaşi valoare ca multiplicatorul investiŃiilor:

K'c1

1

G

Y =−

=∆∆

Multiplicatorul fiscal reflectă creşterea producŃiei şi a veniturilor prin diminuarea impozitelor, fără ca tabloul cheltuielilor bugetare să fie modificat. În acest caz, deficitul se finanŃează prin împrumuturi.

Multiplicatorul bugetului echilibrat exprimă influenŃa pe care o are asupra producŃiei mărirea egală şi simultană a veniturilor şi cheltuielilor statului:

1G

YK .e.b =

∆∆=

Această situaŃie presupune ca modificarea cheltuielilor (∆G) să fie egală cu aceea a încasărilor (∆T) : (∆T = ∆G).

EvoluŃii doctrinare privind rolul statului în economie În economia de piaŃă actuală, intervenŃia statului este o realitate, ea având loc în forme şi

în proporŃii diferite. Problemele coordonării şi dirij ării economice nu pot fi abordate şi rezolvate corespunzător luându-se în considerare numai piaŃa, deoarece, nicăieri, aceasta nu există în formă pură, ci Ńinând seama şi de rolul economic al statului.

ConŃinutul bugetului de stat Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanŃe economice în care sunt prevăzute şi

autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului. Veniturile au două resurse principale: a) fiscale; b) nefiscale. Cheltuielile bugetare cuprind: cheltuieli de funcŃionare a puterii publice, chel-tuieli destinate

educaŃiei, culturii, ştiinŃei, sănătăŃii, protecŃiei sociale, ordine publică, locuinŃe etc. ExecuŃia bugetară poate fi: a) echilibrată, atunci când cheltuielile sunt egale cu veniturile

prevăzute; b) excedentară, când veniturile realizate sunt mai mari decât cheltuielile; c) deficitară, în cazul în care cheltuielile depăşesc veniturile realizate.

Politicile economice – politicile anti-ciclice, atribut esenŃial al acŃiunii statului în economie

Politicile anti-ciclice au în vedere acŃiunea statală în economie sub forma unor politici coerente şi mai cu seamă a unor politici de tip anti-ciclic, capabile să inverseze ciclul economic și să relanseze economia.

IntervenŃia anti-ciclică poate lua două forme: de tip „monetar” prin folosirea pârghiei ratei dobânzii de referinŃă ori prin aceea mai puŃin convenŃională a „relaxării cantitative” (efectiv introducerea de masă monetară în economie; de tip „fiscal-bugetar”, prin reducerea ori menŃinerea la nivel redus a unor taxe impozite ori prin angajarea unor cheltuieli.

Statul în economia globală – impactul integrării europene asupra rolului entităŃilor suverane în economie

Pe fondul globalizării fluxurilor de mărfuri, capitaluri şi chiar forŃa de muncă, a început o erodare a rolului tradiŃional al statului în economie, punând accentuate limitări acŃiunii acestora şi, în ultimă instanŃă, făcând-o de fapt imposibilă.

Datoria publică Structura datoriei publice impune disocierea în: datorie internă şi datorie externă, respectiv

îndatorare internă şi îndatorare externă. Datoria publică reprezintă împrumuturile interne sau externe contractate de către stat, atunci

când Ńara respectivă se confruntă cu dificultăŃi economice. Serviciul datoriei reflectă toate plăŃile legate de executarea obligaŃiilor asumate, adică atât rambursarea împrumuturilor, cât şi achitarea dobânzilor aferente.

Gradul de îndatorare a unei Ńări se poate determina prin raportarea datoriei publice la produsul intern brut sau la produsul naŃional brut; rezultă, astfel, datoria publică (Dp) pe unitatea de PIB sau PNB, care, în condiŃiile accentuării creşterii economice, se micşorează

Statul şi economia în România – un secol şi jumătate de existenŃa şi acŃiune

În această secțiune se puncteaza, pe opt etape istorice, evoluŃia entităŃii suverane româneşti şi a acŃiunii sale economice, începând cu jumătatea secolului 19 (perioada Unirii Principatelor łării Româneşti şi Moldovei) şi până la momentul actual (2013).

Unitatea de învăŃare 21 EFICIEN łA MACROECONOMIC Ă

EficienŃa economică: concept, curente de gândire

Un sistem economic se consideră eficient atunci când: niciunul dintre membrii societăŃii nu se îmbogăŃeşte pe seama înrăutăŃirii situaŃiei economice fie chiar şi a unui singur membru al

societăŃii 30; nu se poate obŃine producŃie suplimentară, fără creşterea cantităŃii de inputuri; producŃia se realizează la cele mai mici costuri posibile.

Gândirea economică modernă în domeniul eficienŃei economice are trei orientări: eficienŃa economică poate fi distorsionată de intervenŃia guvernelor; eficienŃa economică poate să crească prin diminuarea eșecurilor pieței ca urmare a implicării crescânde a statului în economie; eficienŃa economică optimă), bazată pe teoria parteneriatului public-privat.

Teoria parteneriatului are la bază practic două ipostaze: ipoteza jocurilor strategice cu sumă nulă; ipoteza jocurilor strategice cu sumă pozitivă.

Măsurarea eficienŃei economice

EficienŃa economică se poate calcula în mai multe variante la nivelurile macro, mezo, micro şi

teritorial.

• Indicatori macroeconomici ai eficienŃei Indicatorii macroeconomici ai eficienței economice pot fi împărțiți în: Indicatori ai

rezultatelor (efectelor) şi ai eforturilor (cheltuielilor). Exemple de indicatori sintetici de rezultat: avuŃia naŃională (indicator de potenŃial);

venitul naŃional; produsul intern brut; volumul exporturilor, consumul total al populaŃiei etc. PIB este cel mai utilizat indicator pe plan mondial ca instrument de măsurare a nivelului de dezvoltare economică şi socială şi implicit al eficienŃei. Indicatorul dezvoltării umane (IDU31) are o sferă de cuprindere mai largă, prin coroborarea (compunerea) a trei subindicatori şi anume: venitul naŃional brut per capita; gradul de educaŃie a populaŃie unei Ńări; speranŃa medie de viaŃă la naştere.

Indicatorii sintetici de efort

Din categoria indicatorilor valorici menŃionăm: investiŃiile; importurile; datoria publică şi totală internă şi externă pe termenele scurt, mediu şi lung; cheltuielile cu CDI; cheltuielile publice şi structura acestora etc. Indicatori de efort în expresie fizică ai eficienŃei macroeconomice menŃionăm: consumul de energie per capita; consumul material total; consumul de capital fix etc.

• Metode clasice de calcul ale eficienŃei macroeconomice

Raportarea rezultatelor la cheltuieli EficienŃă economică în formula sa economică (clasică) se determină pe baza următorilor

indicatori care compară rezultatele cu cheltuielile de resurse: Ef1 = R1/Ch1 în care: Ef1= eficienŃa macroeconomică, sub forma unui raport adimensional. R1 = rezultatul, efectul, output-ul (outcome) măsurat în mărimi valorice sau fizice naturale.

În funcŃie de mărimile pe care le înregistrează indicatorul de eficienŃă Ef1 putem avea următoarele variante: a) Ef1>1, adică o situaŃie de eficienŃă macroeconomică; b) Ef2 =1. indicator cunoscut şi sub numele de prag de rentabilitate, punct critic, neutru sau mort; c) Ef3 <1 în care R3 <Ch3, ceea ce relevă o situaŃie de ineficienŃă.

EcoeficienŃa presupune raportarea PIB sau a volumului total al producŃiei (P) la consumul de capital natural sau impactul asupra mediului. 30 Un al doilea criteriu general de optim economic este cel formulat de Kaldor N. şi John Hicks, care consideră că la nivelul optim o parte a membrilor societăŃii se poate îmbogăŃi şi alta sărăci cu condiŃiile ca: a) mărimea îmbogăŃirii să o depăşească pe cea a sărăcirii; b) să existe un sistem de redistribuire a veniturilor la nivelul administraŃiei centrale sau locale prin care să se compenseze (total /parŃial) sărăcirea grupului defavorizat. 31 Vezi: Indicators & Data Human Development Reports (HDR) UNITED NATIONS DEVELOPMENT PROGRAMME (HDR) undr.org/eu/statistics.

• Raportarea cheltuielilor la rezultate

Acest indicator ne arată consumul de resurse ce revine unei unităŃi de rezultat (producŃie), ceea ce presupune că indicatorul este cu atât mai favorabil cu cât înregistrează valori mai mici, de unde şi necesitatea aplicării principiului minimizării pentru aflarea variantei optime. Şi în cazul Ef2 va avea următoarele variante: d) Ef21>1, adică Ch1>R1, varianta ineficienŃei; e) Ef22=1, adică Ch1=R1, varianta neutralizării sau punctului critic; f) Ef23<1, adică Ch1<R1, varianta eficienŃei.

Indicatorii structurali ai eficienŃei macroeconomice

Indicatorului structural al eficienŃei (ESR), se calculeaz[ cu următoarea formulă: ESR=Ri/Rt în care: Ri= rezultatul sau output-ul cu o importanŃă economico-financiară deosebită (producŃie de calitate superioară, a industriilor high-tech, a exporturilor competitive; Rt= producŃie, output-ul total (PIB, valoarea adăugată) Indicator structural al eficienŃei (ESCh) se calculează prin raportarea lui Ch1 la cheltuielile totale (Cht) potrivit formulei:

ESCh= Chi/Cht, , În care:

Chi- anumite categorii de cheltuieli Cht - cheltuielile totale

EficienŃa economică şi factorul timp Prin tehnica actualizării sau discontării , bazată pe principiul dobânzii compuse, s-a introdus un coeficient de actualizare (discontare) α cu ajutorul căruia se aduc la acelaşi moment valorile cheltuielilor şi rezultatelor cu ajutorul formulelor:

CAT= 1 21 2

.......(1 ) (1 ) (1 )

nn

ChCh Ch

α α α+ +

+ + +

VAT= 1 21 2

.......(1 ) (1 ) (1 )

kk

RR R

α α α+ +

+ + +

în care: CAT=cheltuielile actualizate totale; VAT=venituri, rezultate actualizate totale; α=coeficient de actualizare sau discontare care coroborează (reflectă) interferenŃa dintre ratele aşteptate ale dobânzii, inflaŃiei, cursului valutar şi factori de risc natural sau de altă natură.

• Analiza eficienŃei economice cu ajutorul ecuaŃiei de regresie simplă şi

multipl ă Regresia simplă

Când rezultatul (y) este explicat prin influenŃa unei singure variabile explicative (x), avem o ecuaŃie de regresie simplă care poate avea forma lineară y = a + bx, în care: a = nivel de pornire (constanta); b = coeficient de regresie sau elasticitate.

CoeficienŃii a şi b se determină pe baza seriilor cronologice ale înregistrărilor statistice ale indicatorilor y şi N sau C, prin metoda celor mai mici pătrate

În practică, dependenŃa dintre variabilele x şi y poate fi şi sub formă nelineară ca de exemplu: (3) xbayxaybay bx log;; ×=×=×=

O astfel de dependenŃă funcŃională se rezolvă tot prin metoda celor mai mici pătrate.

Regresia multiplă

În cazul în care variabila dependentă (y) este explicitată ca o funcŃie de n factori de influenŃă, variabile independente, x1, x2…xn, avem o ecuaŃie de regresie multiplă scrisă sub forma următoare: (5) y = a0 + a1 x1 + a2 x2 +…+ an xn , în care: a0 = constantă; a1…an = coeficienŃi de regresie sau elasticitate, cu aceeaşi semnificaŃie ca şi în cazul regresiei simple.

EficienŃa economică abordată la nivel social

ExternalităŃi - efecte, influenŃe asupra părŃilor terŃe generate în procesul de producŃie şi consum de bunuri şi servicii. Efectele nefavorabile se numesc externalităŃi negative şi cele favorabile, externalităŃi pozitive. Principii generale de optim economico-social:

• Criteriul de optimalitate Pareto care presupune că starea de optim în economie şi societate se înregistrează în condiŃiile în care îmbunătăŃirea (better off) situaŃiei economice şi sociale a unui individ sau unei colectivităŃi, nu se realizează pe seama înrăutăŃirii (worse off) fie chiar şi a unuia singur individ;

• Criteriul de optimalitate Kaldor–Hicks admite ca o parte a societăŃii să-şi îmbunătăŃească starea economică şi alta să şi-o înrăutăŃească în anumite condiŃii.

Externalit ăŃile negative şi pozitive şi internalizarea lor

Externalit ăŃile negative reprezintă costuri, prejudicii, daune, efecte nefavorabile, de natură economică şi socială induse de către agenŃii economici, persoanelor fizice şi juridice terŃilor sau părŃilor terŃe (third parties). CMS = CMP + CME, unde:

(CMP) - costul marginal privat (CME) - costul marginal extern sau externalitatea negativă (CMS) - costul marginal social

Internalizarea externalităŃilor negative, reprezintă mecanismul economico-financiar prin intermediul căruia la costul marginal privat se adaugă costul marginal extern, ceea ce va duce la mărirea preŃului de vânzare şi, pe cale de consecinŃă, la scăderea cererii pentru producŃia respectivă adică a ofertei.

Externalit ăŃile pozitive - beneficii marginale externe, avantaje, foloase în favoarea

terŃilor sau părŃilor terŃe, pentru care aceştia nu plătesc. BMS = BMP + BME, unde:

(BMP) - beneficiul marginal privat; (BME) - beneficiul marginal extern; (BMS) - beneficiul marginal social.

Internalizarea externalităŃilor pozitive presupune un proces instrumentat prin politicile autorităŃilor publice locale şi centrale, cu influenŃă directă asupra nivelului optim al producŃiei din punct de vedere social.

Întocmit,

Prof.univ.dr. Daniela Pașnicu