ACUZAT, MARTOR, APÃRÃTOR IN PROCESUL VIETII MELE...

(fragmente) -CUVÂNT INAINTE-

de Dumitru BaneaColectia "OMUL NOU"

Miami Beach, 1994

   De ce? De ce scriu aceste randuri? Vreau sa apara numele meu pe coperta unei carti? Nu! Voi castiga bani? Nu! Un om ajuns la anii mei trebuie sa-si cunoasca atat puterile cat si posibilitatile. Eu recunosc ca e o necuviinta din partea mea numai gandul de a "scrie o carte". Am citit multe carti si ma plec in genunchi in fata acestor scriitori care in bejenia vietii noastre, ne-au lumiat putin -ca un fulger- viata. Simt ca sunt aproape incapabil sa scriu o carte, vorbesc absolut cinstit.   Atunci te vei intreba iubite cititorule: "Ce vierme te indeamna sa scrii?"   Iata adevarul, purul adevar (caci nici adevarul nu-i absolut): din marea dragoste ce o am fata de tineretul tarii, caci numai lui ma adresez.   Dragi tineri, atatea carti, imprimate, ziare, reviste ati citit si ati auzit desigur si propaganda lasa spusa la ureche, despre noi, legionarii, incat voi aproape ca va cutremurati si cautati sa ne priviti ca pe niste criminali iesiti din albia neamului nostru bun. Iata eu, fara nici o ura sau partinire, ma angajez sa faram acest zid chinezesc cu care ne-au inconjurat toti, atat politicienii din trecut, cat si comunistii. Acestia din urma au o justificare, intrucat "Garda de Fier" a fost o organizatie care a avut ca scop lupta contra hidrei comuniste. Chiar daca noi, legionarii, n'am avea alte merite, lumea nemurdarita a neamului, lumea de buna credinta, nu ne poate lua acest merit ca suntem primii care in tara noastra am luptat fatis, si am aratat adevarata fata a comunismului. Azi, neamul s'a lepadat ca de un cojoc plin de paduchi, de comunism. Deci o lupta am castigat-o: dar cu ce jertfe? Cu sute de morti in beciurile securitatii si un milion de ani de temnita.   Vei zice, drag cititor, ca pana inca nici n'am inceput a scrie, exagerez. Nu! Numai in familia mea, fratele a fost ciuruit de gloante (in 1939), iar cei legati direct de familie am facut impreuna 100 de ani de temnita. Daca minciuna si ura s'au intrecut sa ne desfiinteze ca oameni iar noi am folosi aceleasi arme ar fi nedemn. Sa fim intelesi de la inceput! Cele ce le voi scrie vor fi numai fapte adevarate la care am participat si pot fi dovedite cu suficiente marturii. Sa ma ierti cititorule daca poate unele lucruri le voi diminua. De ce? E bine sa nu se cunoasca toate grozaviile care s'au comis nu numai asupra noastra, pentru ca si altii au iubit acest neam si altii au suferit: fereasca-ne Dummnezeu sa zicem ca numai noi! Deosebirea este ca unii au fost persoane izolate iar noi, organizatia intreaga. Bestiile care au comis fapte sub demnitatea omului intineaza neamul. Ele au fost drojdia neamului, nu Neamul!   Si acum drag cititor, te rog iarta-mi lipsa de talent literar si chiar unele abateri de la un plan unitar de expunere. Nu am la indemana biblioteci, ziare, reviste si rar mai apelez si la cate o marturie scrisa. Scriu din memorie incercand sa redau purul adevar dar port asa de multi ani in spate! Va rog deci, dragi tineri, sa ma insotiti in continuare pe tot parcursul acestor destainuiri pe care le voi face.   Daca unii dintre cei ce vor citi aceasta carte vor cunoaste si vor accepta adevarul, inseamna ca munca mea n'a fost zadarnica.   Iata ce am gasit scris intr'o pagina de carte:

   "De mai bine de un veac, neamul romanesc traieste in minciuna, indopat cu idei false si neconditionat in raport cu trecutul. Natural, patura sociala care a suferit mai mult in urma acestei actiuni constante a fost tineretul. Rari au fost cei ce au avut din fericire prin vreun fund de pod o carte pusa la index de oficialitatea comunista si scapata astfel, ca prin minune de la hecatomba rugului rosu.   Ura aceasta dementiala a izbit in toate directiile si pe toate taramurile. Dar nimic n'a depasit in rautate minciuna in miselie, in perseverenta, ura indreptata impotriva Miscarii Legionare, impotriva Garzii de Fier. Tot ce s'a putut spune si scrie mai urît si mai infam,

1 din 42

pentru a distruge onoarea legionara a fost spus si scris.   Tineretul trebuia impiedicat de a cunoaste si aprecia aceasta organizatie spiritualista si nationalista, unica in felul ei in intreaga lume. Zeci de carti, mii de articole ne-au prezentat ca pe niste asasini, banditi, teroristi, oameni fara capatai, derbedei, vanzatori de patrie etc., pentru a se crea o imagine falsa despre noi si a se naste o dusmanie permanenta fata de Legiune. Iata de ce noi, legionarii liberi ne straduim sa salvam acest patrimoniu spiritual al Neamului si sa-l trecem mai departe, noilor generatii.   Noi nu uitam ca in lupta ce ducem pentru dezrobirea Romaniei de sub jugul comunist, tinerele generatii vor avea un cuvant de spus, precum si intreaga raspundere. De aceea vrem sa se cunoasca adevarul, pentru a sti unde se afla speranta neamului.   Vrem sa stergem din mintea compatriotilor nostri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusa asupra Miscarii Legionare..."

Terminasem patru clase de liceu la Gh. Lazar din Sibiu. Fratele Ionel era la Iasi, student la medicina si drept. Acasa lasam un frate mai mare ca mine sa ajute pe parinti la munca campului si trei surori mici: Livia, Susana si Ancuta. Eu plecam in absolut necunoscut spre Iasi. Viata unui om depinde de multe ori de un eveniment. La fel si viata unei tari, daca nu prinzi tu ca om momentul cel bun, suferi o viata; asa si la un popor, daca momentul imperativului istoric e favorabil si se agata de el, e bine, daca nu, e rau. Acum cand scriu, am aproape 80 de ani si atunci eram de 18. Daca privesc inapoi toata viata mea, nu regret absolut nimic, nici cele 18 privari de libertate, nici pierderea a tot ce am agonisit o viata intreaga si am pierdut in 1948 nu prin legea nationalizarii, ci printr'o simpla decizie a pri-marului, stiu, total abuziva si ilegala, eu fiind atunci cand s'a dat decizia, necondamnat. Am ramas pur si simplu in strada. Am zis si eu ca dreptul Iov: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat".   Nu pot sa spun ca desi eram asa de tanar, chiar in tren nu-mi puneam probleme. Voi urma comertul exterior, imi va gasi fratele ceva sa-mi castig existenta. Ca fratele meu, nu cred sa fi existat student mai sarac in toate facultatile tarii si mai era si casatorit cu o studenta tot asa de saraca. Locuiau pe Sarariei intr'o camaruta de 13 m2 unde dormeam si eu, natural, n'aveam pat, ci pe un covoras pe jos. A doua zi am iesit cu cumnata sa cunosc Iasul. Pe strada spre Universitate, cumnata imi spune: "Mitule, vine dl. Codreanu (asa il numea dansa pe Capitan, caci niciodata n'a militat dansa in Miscare. Ea n'a cunoscut zi cu soare, canta foarte frumos, dar a renuntat mai tarziu la cantece de lume si numai in biserica s'a inchinat Celui rastignit, caci si ea a fost o rastignita a vietii). In fata noastra se opreste un om inalt, imbracat in costum national, cu ochii albastri ca seninul cerului. Cumnata spune: "Mitule, sa-l cunosti pe dl. Codreanu". Cum sa descriu aceasta intalnire: un tanar neiesit in lume, in fata unui conducator de oameni. Capitanul a facut liceul militar de la Manastirea Dealului, unde comandantul scolii a scris in nota caracteristica ce se facea fiecarui elev:  "Va ajunge un bun (sau mare) conducator". Si eu, un "tolomacus transilvanicus", in fata lui; interesant, nu m'am pierdut. Capitanul imi intinde mana si-mi spune: "Un nou legionar?" "Da, Capitane", raspund iute eu, si da a ramas pana astazi. Cred ca n'au mai fost multe zile cat am stat la Iasi si sa nu-l vad, de cele mai multe ori, seara acasa, iar ziua la Caminul nostru de la Rapa Galbena. Aici traiau circa douazeci de legionari. Interesanta era viata noastra acolo, de aceea ma opresc putin. Eram asa de saraci incat nu e de crezut. Sobe nu existau iar locatarii puneau pe cate o caramida cateva fire electrice, le asezau la priza si venea ceva caldura; o caramida la cap si alta la picioare. Rufele le spalam tot acolo. Un brad de student bucovinean, pe numele lui Andronic, era in opinci de-l calcau studentele pe varful opincilor. Fratelui meu, care nu mai putea plati chiria, i-am facut cu totii, din garajul unde aveam noi camioneta noastra numita "Caprioara", o camera destul de mare. Am gasit scanduri in pod si am podit-o, i-am facut masa, biblioteca, nu-mi mai amintesc daca si pat, si l-am instalat ca pe un burjui. Neavand bani sa-i punem la biblioteca hartie albastra, i-am infrumusetat-o cu hartie de ziar. Nu mai ducea grija de chirie. Dupa ce am cumparat, singuri, pe datorie, o mica tipografie de ma-na, am deprins cu totii si arta tipografica. Ne faceam carti de vizita dar nu stiam ce titlu academic sa ne dam, totusi ceva trebuia sa scriem, de exemplu: Mitu Banea, muschetar.   Si cum treceau zilele, crestea ca in povesti miscarea noastra. Sa va descriu din acele frumoase

2 din 42

timpuri, o intamplare pe care n'o pot uita si care s'a petrecut intr'o Duminica insorita din viata mea. Eu nu locuiam la Camin, ci la Seminarul Pedagogic Universitar unde a-veam o slujba de ajutor de secretar si locuinta: la asa functie mare aveam o odaita!   Intr'o sfanta Duminica, ma pregateam sa merg la Camin. Un domn ma agraieste in curte: "Nu stiti dumneavoastra pe cineva de la biroul Seminarului?" Raspund: "Ba da, eu sunt". "Nu sunteti amabil sa veniti sa-mi pot scoate diploma?" "Cu placere" si ma intorc la birou. Repede il chestionez ce doreste, numele, anul cand a facut Seminarul si sa nu lungim povestea, in cinci minute diploma era gata. Urc scarile la dl. prof. Gavanescul s'o iscaleasca. "Dragul meu, zice profesorul, nici Duminica nu te lasa in pace?" Pune iscalitura (pecetea o pusesem de jos), asa ca-i predau omului diploma. Omul radia de bucurie, caci a doua zi trebuia sa prezinte diploma la minister. Multumeste si iar multumeste si imi ofera 500 de lei. "Ce-i cu banii acestia?", intreb eu aproape disperat. "Sunt ai dumneavoastra si va multumesc inca odata!" "Domnule, spun eu pe un ton aproape agresiv, eu sunt legionar, nu primesc bani. Sunt bucuros ca v'am facut un bine". Cred si azi, sunt convins ca omul habar nu avea ce eram eu -legionar-. Nu cred ca auzise vreodata acest cuvant spus de mine sonor "sunt legionar". Poate credea ca fac parte din vreo secta din America, unde sunt sute din acestea. Va- zand ca nicicum nu vreau sa iau banii, imi dovedeste din nou ce bine i-am facut. Eu zicand din nou "nu", a plecat aproape furios si a lasat hartia pe birou. Am mers la Camin si i-am spus lui Strugaru ce am patit, am tainuit insa suma care era fabuloasa pentru noi. El a zis: "Arata hartia ca innebunesc, nu va fi o suta?" "Nu!' -zic eu si scot un coltisor din buzunar. La vederea miraculoasei hartii, el imi spune: "Mai, pacatosule, eu te-am crezut baiat destept, tu esti cel mai mare prost din Ardeal. Tu, mai tolomacule, in loc sa-i multumesti frumos, te apuci sa-i spui ca esti legionar. Daca omul baga hartia asta scumpa inapoi in buzunar, cum spuneti voi ardelenii, mai mergeam noi la Bolta Rece unde au baut Eminescu, Cranga? Mai baiete, ma lepad de tine daca mai faci gafe. Fii cu picioarele pe pamant. O astfel de suma eu n'am sa vad pana nu voi fi avocat". Si ne-am indreptat urgent spre pivnita vestita a Iasului...

ALEGERILE DE LA NEAMT SI TUTOVA

   Legea electorala (cea de acum este definitiva chiar in aceste clipe cand scriu randurile de fata, 25 Ianuarie 1990, de catre un grup de juristi, deci nu stiu ce va prevedea) cea veche, prevedea ca daca un judet are dreptul sa aiba proportional cu numarul locuitorilor atatia deputati, atunci un judet mic precum Campulung (Moldovenesc) avea numai 2 deputati, Fagarasul 3 deputati, etc. Deputatii, deci reprezentantii judetelor, erau alesi de alegatori prin vot secret (vom vedea imediat cum era de liber si de secret votul). Cum se repartizau mandatele, sa zicem, in tara la noi? Voteaza 3.000.000 de oameni si candideaza 12 partide; fiecare obtine un numar de voturi in fiecare judet: unii 500, altii 2.000, altii 8.000 si guvernul 20.000. Comisia Electorala centrala din Bucuresti repartizeaza mandatele partidelor; daca un partid nu intruneste 2% din numarul de voturi, nu primeste nici un mandat si voturile lui trec astfel automat la guvern. Unde guvernul obtine majoritatea absoluta, ‡i revin toate locurile de deputati. Aici am vrut sa te aduc, cititorule, si sa te lamuresc pe deplin. Deputatii sunt alesi pentru 4 ani (ca si guvernul) dar acest lucru nu depinde de ei si de tara, ci de Maria Sa care demite guvernul sau parlamentul la bunul sau plac. Sa mai lamurim ceva. Daca din 5 deputati, guvernul a obtinut 4 iar unul dintre acestia decedeaza, automat urmeaza al cincilea de pe lista lor; daca guvernul a obtinut toate cele 5 locuri si unul dintre deputati decedeaza, se fac noi alegeri pentru locul vacant.   Iata ca la Neamt, guvernul luand toate locurile si decedand un deputat, se anunta alegeri pentru locul ra-mas vacant. Miscarea Legionara hotaraste sa-si incerce norocul si candidam si noi sub denumirea "Gruparea politica Corneliu Codreanu".   Candidatul nostru era Capitanul. De ce "ne incercam norocul", va lamuresc. Candidatul guvernului avea sprijinul a cel putin 300 de deputati; atunci, in 1931, un deputat primea 30.000 lei pe luna si permis pe toate liniile C.F.R. Candidatul Partidului National Taranesc, cel mai popular partid, avea si el in sprijin vreo 30 de deputati, bani, masini. Guvernul avea puterea executiva in mana. Si legionarii cu Capitanul... o saracie lucie. N'aveam bani nici de mani-feste

3 din 42

si cativa studenti fara nici o pregatire politica, sa infrunte pe cei de mai sus. Sansele erau sub minime. Se dezlantuise o propaganda electorala furibunda, mai ales intre guvernamentali si national-taranisti. Se faceau hoti unii pe altii si se mai si incaierau.   Capitanul nu-mi permite sa merg la Neamt, caci nu aveam nici 20 de ani, si mi-a zis: "Tu stai la Iasi si poate iti cerem ceva". Cum au facut legionarii propaganda? Mergeau pe camp si vazand cate un om ca isi incarca un car cu fan, unul dintre ei il inlocuia pe om la lucru, iar ceilalti stateau de vorba cu omul si-l lamureau asupra gandurilor si a luptei noastre. Omul stia cat "platesc" politicienii si in plus, el, taranul, zicea catre sine: copiii acestia sunt curati, iar unii dintre ei aveau chiar si cate un copil student.   Nici un jandarm n'a luat atunci masuri impotriva legionarilor; nu-i luau in seama. Guvernul si P.N.T.-ul nu-i prea atacau ("au sa ia si ei cateva voturi!"), deci toate bune. Sa nu mai lungim, ziua de alegeri se apropia. Guvernul aranjeaza la cel mai mare restaurant o "agapa" -sa o numim asa- de multe sute de tacamuri, pentru biruinta candidatului lor, caci nimeni nu se indoia de victoria guvernului. Orice om cu judecata, chiar fara sa tina cu guvernul, judeca: "guvernul a obtinut majoritatea absoluta in judet si acum nu valua un loc?"   National-taranistii, partidul cel mai popular in Romania la acea data, au pregatit un banchet cu sute de persoane (la alegerile din anul 1928 -si, adevarat, singurele alegeri libere de la primul razboi mondial- au castigat cu 78% din voturi...).   La despuierea scrutinului sa vezi si sa nu crezi! Nu pot din memorie sa redau exact, si m'am angajat ca da-ca nu voi scrie numai adevarul (asa cum il stiu eu) sa nu se creada NIMIC, asa ca dau rezultatele in mii fara sute sau zeci:

GUVERNUL                     7.000     P. N. T.                        6.000

MISCAREA LEGIONARA       11.000     

   Vai de noi! Ce s'a intamplat? (de cine "de noi"? De guvern si P.N.T. Cum sa mai petreci?   Iar pentru noi, legionarii, aceasta bucurie a fost de o clipa. Din aceasta biruinta, in care nici noi n'am crezut ca va fi asa de frumoasa, ce s'a ales? S'au aruncat asupra noastra presa, guvernul si partidele la o propaganda marsava cu toate injuriile si calomniile. Ce scriau:

   "O banda, cu un Capitan, au inselat poporul si au castigat alegerile".

   Din aceasta biruinta au rezultat pentru noi, pana astazi 25 Ianuarie 1990, numai suferinte, chinuri, batai si moarte.   Si mai ales, prin puterea pe care o aveau, ziarele, revistele, cartile si presa evreiasca ne improscau cu epitete ca "huliganii lui Codreanu". Toti ne loveau, nu numai politicienii care au facut toate hotiile ca, spre exemplu, afacerea spirtului negru, afacerea bornelor, afacerea Skoda, afacerea bancii Blank (de unde au luat bani de ordinul milioanelor multi, foarte multi, din toate partidele; banca a falimentat; daca nu falimenta, cum puteau ei sa plateasca atatea milioane?).   De ce n'am fost zdrobiti? Fiindca langa acesti tineri incep sa vina, in primul rand, studentimea, taranimea si muncitorimea romana, fara sa mai vorbesc de profesori universitari, dintre care numesc pe cativa: prof. Ion Gavanescul, prof. Corneliu Sumuleanu, prof. Dragos Protopopescu, prof. Traian Braileanu, prof. Dan Radulescu, prof. Sextil Puscariu, prof. Dumitru Gazdaru, prof. Petre P. Panaitescu, prof. Teposu si altii. Sigur, in mare numar vin taranii, vom vedea mai tarziu ce i-a atras spre noi. Multi dintre ei erau parintii nostri; apoi, ei cunosteau minciuna politicienilor si de ce jandarmeria si politia ne impiedicau sa stam de vorba cu ei... Si apoi cand auzeau ca iar eram inchisi...   Noi, neavand un ziar, dl. prof. univ. Nae Ionescu ne apara in coloanele ziarului sau "CUVANTUL" pe care autoritatile guvernamentale il interzic. In jurul prof. Nae Ionescu se formeaza o pleiada de filozofi ca Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Nicolae Rosu, Constantin Noica, Emil Cioran si altii. Unii simpatizeaza cu Miscarea Legionara, altii se inregimenteaza in ea. Dl. prof. Nae Ionescu si Mircea Eliade sunt trimisi (mai tarziu) in lagarul de la Vaslui, lagar

4 din 42

"pur" de legionari, zis si "domiciliu obligatoriu"; desi n'a primit nimeni acolo nici o condamnare, nici de o zi, vom vedea cum vor fi ucisi aici 34 de legionari in Septembrie 1939.

TUTOVA

   N'a trecut mult timp si decedeaza iar un deputat de la Tutova. Fiindca si aici guvernul luase toate cele cinci mandate, hop! noi alegeri. Cum au decurs aceste alegerei vom vedea. Stiu ca, dumneavoastra nu veti crede, desi eu nu voi diminua nimic si nici nu voi umfla. Daca nici mie, care am fost in campanie de la inceput pana la sfarsitit, nu-mi vine sa cred, dar dumneavoastr?    Intr'o tara cu o constitutie (orientata dupa constitutia belgiana) cu toate libertatile democratice si cu grija fata de om -il si grijeau democratii care guvernau, ca-l puneau la adapost in lagar sau in temnita- constitutia se pastra... in sertare, si ea, grijita...   De data aceasta, guvernul ia urmatoarele masuri: concentreaza toata jandarmeria, in plus de la posturi si legiuni de jandarmi din Moldova si le da directia Tutova; aduce si din Dobrogea pe vestitul capitan Popescu "Marinarul", spaima comitagiilor bulgari (pe unul l-a impuscat) sa faca exercitii de tir la Tutova.   Cum sa luptam noi, o mana de tineri, cu atatea forte politice si jandarmeresti, carora pana la urma li s'a alaturat si armata? Nu pot raspunde decat asa: te intareste bunul Dumnezeu, ca tu, un mic David sa lupti cu Goliat! Eram asa de hotariti sa nu ne lasam infranti in lupta noastra dreapta, incat mai bine muream toti, sa ramanem ingropati in pamantul pe care il iubeam, dar neamul care ne-a nascut sa nu-l facem de rusine. Eram dacii lui Decebal, la Tutova. Iar dragostea noastra, n'o pot numi decat nebuna, caci iubeam moartea. (Mai tarziu nici nu ne mai ingropau, ne aruncau in groapa comuna, in tara in care Patriarhul, in loc sa pastoreasca turma, era prim-ministru).   Am purces din Iasi, parca opt insi, cu Nicolae Totu, care era spre terminarea facultatii de drept. Solid ca un Hercule si seful nostru -nu ales, ci de drept-, hai la Barlad, unde nu stiam sa avem aderenti medici, avocati, profesori, etc., ci pe unul Fenichi Mocanu, ardelean, cu un mic restaurant. Seara am ajuns la el si... trage-i baiete la vin, una, ca nu trebuia sa platim, Mocanu fiind legionar. Am uitat sa va spun ca in tren i-am facut o serenada sefului cu biletele (care noua ne lipseau, fiind saraci lipiti pamantului) si care ne-a incurajat stiind incotro ne indreptam, zicandu-ne: "Sa traiti, dragii mei studenti!"   Cand petreceam noi mai in forta, intra doi tineri si ne spun: Camarazi, venim de la Bacani (o comuna nu departe de Barlad), noi am scapat, ceilalti camarazi sunt zdrobiti de jandarmi, raniti si plini de sange. Totu, parca electrizat, striga: Sus! si dupa mine! Era un ger, vorba romanului, de crapau pietrele, scartia zapada. Noi nici nu vorbeam, ca ni se facea ciucure la gura. Mergeam ca lupii, unul dupa altul, infierbantati de vin, si dornici de lupta, mergeam cred in viteza unui cal in trap; cei doi camarazi, obositi ca facusera drumul si incoace, deabia se tineau de noi. Se lumina de ziua cand am ajuns. Totu zareste biserica si clopotnita si striga catre mine: "Banea, trage clopotele in dunga, ca pe vremea lui Stefan Voevod, sa se scoale razesii!" Nu prea stiam eu, caci nu trasesem clopotele niciodata, dar razesii i-am sculat, inca bine inarmati cu coase, topoare, furci. Eu am fugit repede sa ajung echipa, nu cumva sa nu intru si eu in hora. Pe drum vedeam ferestre deschise, la portite oameni iesiti din pat intrebau: "Ce-i? Ce-i?" S'au dumirit ei, dar noi, in loc sa-i asteptam, hai in goana la postul de jandarmi. Postul era inconjurat, nu stiu de ce, cu sarma ghimpata, ca doar nu incepuse razboiul. Cei din apropiere au venit fuga dupa noi, si aproape de post ajung si eu echipa. Ai mei aveau deja "armele pe umar": gardurile fiind din pari cu nuiele, odata s'au inarmat. Am tras si eu unul. Cum am sarit peste sarma nu stiu, caci un cui mi-a rupt pantalonii, indispensabilii, si s'a rupt pielea de-mi curgea sange, dar nu simteam nimic caci ghimpele nu intrase in carne, ci numai zgariase o lungime de aproape 10 cm. (e explicabil, se spune ca unii soldati raniti merg drept cu cate un glont in piept multi pasi). Am inconjurat postul (cladirea era izolata), usa era inchisa si atunci tandari s'au facut ferestile, unele cu cercevele cu tot. Jandarmii au tras focuri de arma prin geamurile sparte. A venit tot satul, barbati, femei, fete, feciori, copilasi; barbatii si feciorii inarmati in regula, una, ca stiau ce se intamplase seara, a doua, datorita clopotelor trase de subsemnatul. Unul mai cuminte a strigat:

5 din 42

"Domnisorilor, va omoara gãinarii (ãsta era cuvantul la adresa jandarmilor) si nu ei voteaza, noi votam si cu totii tinem cu dumneavoastra!" O fata sau o femeie draguta ma agraeste: "Vino de te spala la noi, uite cum iti curge sangele!" Am rugat-o sa-mi aduca un ac de siguranta ca atunci am vazut in ce hal erau pantalonii, sa nu-mi pierd camarazii. Am plecat cu totii spre Barlad. Intre timp, cei ce nu erau grav raniti, au venit la post, pe ceilalti i-am luat de acasa si la drum! In Barlad, pe ranitii grav i-am luat pe umeri si am parcurs orasul cu ei. Poate veti zice: miroase a demagogie! Nu aveti deptate! Ne trebuia o justificare la ce am comis noi. Intr'adevar, Parchetul si Legiunea de jandarmi nu au deschis actiune publica contra noastra pentru atacarea postului si distrugerea de bunuri, caci orasul s'a ingrozit vazand pe umerii nostri atatia tineri plini de sange si nu stiau ca ei pot merge pe picioarele lor. A fost prima zi cand am intrat in foc, dar povestea mult mai este. Ne-am facut un plan de lupta. Sa facem rost de o harta, sa ne impartim si sa mergem sa lamurim oamenii: ce vrem noi si cine e candidatul nostru. Cine era?   Aproape toti legionarii doreau sa candideze dl. Mota, doctor in drept din Franta; dupa Capitan, era cel mai iubit in Legiune. Nu s'a putut din doua motive: avea multe procese pe rol si fiind om de cel mai inalt caracter, nu putea sa-si paraseasca clientii. Pentru tarani era cel mai slab orator, dar cel mai bun pentru intelectuali. Si atunci a candidat prof. Ion Codreanu, tatal Capitanului, mare orator pentru tarani, luptator neinfricat si maior in rezerva din primul razboi mondial. Noi îi ziceam "mos Zagreb". Toata viata a umblat imbracat in costum national bucovinean, profesor fiind de limba lui Goethe la liceul din Husi. Intamplarea a facut sa nu-l intalnim pana la sfarsitul alegerilor, mereu noi la sud si dansul la nord sau invers. Ce ne spuneau taranii, ne ingrozea: patrule mari de jandarmi, si noi cativa tineri! Cum sa-i infruntam? Mergeam numai noaptea, picam in sat inghetati, zapada era mare, cadeam prin gropi si paraie unde era zapada si de un metru adunata. Cred ca, platiti pe bani grei, nici o noapte nu am fi stat. La orice om nimeream, ne primea cu sufletul deschis. Doamne, ce ospitalier e moldoveanul! Se ducea, aducand oameni, rudenii si prieteni, nu prea multi ca nu incapeau in odaie; unii aveau in camera in care intrai gaini, oi sau un purcel. Intelegeti, era foarte greu si ne-am hotarit sa-i infruntam pe jandarmi. Venise un grup de 40 de studenti de la Bucuresti, pe jos, (ghetele li se facusera ferfenita, dar le mai dadeau oamenii) si erau cu prof. Codreanu in partea de sus a judetului. Capitanul Popescu "Marinarul" isi concentreaza jandarmii in urmarirea lor, ii prinde la loc deschis si ii someaza sa se predea (parca ar fi fost niste dusmani ai neamului). In frunte erau prof. Codreanu si Stelescu, urmati de cei 40 de studenti. Profesorul, cu sumanul in vant striga la jandarmi: "Trageti mai, in maiorul Ion Z. Codreanu!" Jandarmii s'au ingrozit. Capitanul de jandarmi le ordona: "In genunchi! Incarcati armele si luati pozitie de tragere!" Nu au tras dar i-au inconjurat in zapada pe cei 40 de studenti. Profesorul a plecat sa protesteze contra acestor abuzuri nemaiîntalnite. Legionarii vad o sura pe camp, se indreapta in cordon puternic spre ea. Jandarmii nu se pot opune -afara numai de cazul ca îi impuscau- le vad intentia si îi lasa sa atinga obiectivul "sura". Noroc ca jandarmii erau flacai de prin sate, nu gradati. Aici au stat legionarii doua zile si doua nopti; taranii le-au adus cu saniile, ce aveau si ei de mancare.   Care era situatia la noi, grupul Totu? Am aflat ca va fi un targ mare de animale la Puiesti. Ne-am dus noaptea la Puiesti. Nicolae Totu plecase mai inainte la farmacia din comuna, unde erau doua surori1) simpatizante ale Miscarii Legionare. Ne-am deplasat noaptea la farmacia din Puiesti, cu un curier. N. Totu ne spune planul de lupta: noi sa nu iesim din farmacie ca sa nu fim arestati, iar el va merge in targ si va aduce taranii la farmacie. Eu urma sa le vorbesc despre scopul luptei noastre. Bunul Dumnezeu, fara sa fiu fariseu, m'a inzestrat cu acest dar, al vorbirii libere. A iesit ceas! Oameni din cel putin 10-12 sate, au lasat targul si au venit la farmacie, unii cu carutele, altii calari -strada gemea de lume. Le-am vorbit oamenilor din usa farmaciei, apoi i-am rugat sa se intoarca in satele lor...

1) -Mai tarziu, aceste bune romance si legionare, au donat Legiunii un teren in Bucuresti unde au fost inmormantati Mota si Marin. Pe acest loc, legionarii au facut caramizi si lucrand si la o gradina donata, cred, de marele avocat Didi Micescu, cu banii castigati au construit CASA VERDE, unde au fost aduse si inhumate osemintele Capitanului. Azi, mausoleul si parte din ceea ce a fost candva CASA VERDE e distrus, iar osemintele celor trei martiri au fost imprastiate.

6 din 42

Am revenit la Sibiu...   Evenimentele au urmat in felul urmator, si nu cum le-a spus presa si Ion Antonescu, caruia îi placea mereu sa braveze spunand: "Copiii mei, pe care i-am adus la guvern, au vrut sa ma asasineze..."   Sa luam faptele cu incetinitorul. Antonescu a avut legaturi cu Capitanul nostru si sunt chiar fotografiati impreuna, la Predeal. El, gen. Antonescu, desi facea parte din lumea veche, era un om cinstit, avea mentalitatea lui dar, iarta-ma Dumnezeu (caci stramosii nostri Romani spuneau: "De morti sa vorbim numai de bine"), era increzut. Credea ca El e "Alfa si Omega"1).______1)   -Ïn '44, se vedea ca zilele lui sunt numarate. Cu toate acestea, era convins ca daca vin englezii, tot el va conduce România caci, spunea el, "nu au pe cine pune in afara de mine...", iar intr'o alta ocazie, intr'un manifest, scria negru pe alb: "M'am rugat lui Dumnezeu pentru tara si pentru mine..."

A fost un mare Roman. Si-a iubit patria si neamul si a fost un mare dusman al regelui Carol al II-lea. Acesta, dupa ce a dat dispozitie sa fie pensionat, nu a considerat ca masura aceasta este suficienta, si i-a fixat domiciliu obligatoriu la Manastirea Bistrita, unde se afla in momentul cand noi planuiam lovitura de rasturnare a dictaturii lui Carol al II-lea. Legionarii l-au instiintat sa-si pazeasca viata caci in curand, la inceputul lunii Septembrie, se va organiza o noua incercare de rasturnare a tiranului. La 3 Sep-tembrie 1940, Miscarea Legionara organizeaza puternice manifestatii in Bucuresti, cerandu-se abdicarea regelui tradator. Acesta, care asa cum am spus in alta parte, avea un simt politic dezvoltat, s'a gandit la Antonescu, uitand de ura care-i despartea, si l-a chemat sa conlucreze. Antonescu, abil si el, stia in ce situatie critica se afla regele si ii cere puteri dictatoriale neavute pana a-tunci de un prim-ministru. La aflarea acestei vesti, cei din jurul regelui, maresalul Urdareanu, generalul Mihail si altii din camarila, il reasigura de devotament si ‡i propun regelui sa formeze ei un guvern absolut la dispozitia sa si sa-l aresteze pe Antonescu, facand chiar sa fie ucis. Comandantul Armatei din Bucuresti, generalul Coroama, i-a legatura cu unii legionari din Bucuresti (care insa nu puteau vorbi in nmele Miscarii Legionare) si le spune: "Nu va uniti cu Antonescu; noi il cunoastem. Eu va pun la dispozitie armata (era insotit de un colonel), arestez pe rege si luati conducerea tarii..." Ce greseala enorma ca nu a fost printre legionari unul mai mare care sa se inteleaga cu generalul Coroama1)

_____1)   Mai târziu Antonescu a aflat si l-a pensionat...

   Miscarea Legionara a scos manifeste lipite pe zidurile capitalei, cu cele mai grozave acuzatii privitoare la rege: sperjur, desfranat, pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Cadrilaterului si a jumatate din Ardealul Romanesc, asasin al ELITEI tineretului legionar, si altele. Pe strazile Bucurestiului, ca o mare de oameni, se revarsa coloanele de manifestatii legionare care cer la unison abdicarea regelui  tiran.  Regele priveste ingrozit dupa perdea si il intreaba pe generalul Antonescu care se afla langa el, ca si generalul Coroama, daca e cazul ca  armata sa traga in manifestanti. Ii raspunde generalul Coroama, care, evident spune ca nu este cazul, si regele vede ca e pierdut. Ramanea formula propusa de Urdareanu, dar regele nu o accepta. Oare, daca Miscarea Legionara nu manifesta atat de vehement atat in Bucuresti, cat si in celelalte orase ale tarii, Brasov, Constanta, etc., primea Antonescu puteri de Conducator al statului? Antonescu, povatuit si de ministrul Germaniei la Bucuresti, Fabricius, schimband unii militari din conducerea armatei1) si bazandu-se pe aliati -cum era generalul Coroama care comanda Corpul II Armata din Bucuresti-, si cere Abdicarea._______1)   -Gen. Argeseanu, spre exemplu...

 Trebuie sa fim drepti: si  noi, si generalul am fost pe muchie de cutit. Daca nebunul forma un guvern condus de membrii mai sus mentionati ai camarilei, eram EXECUTATI. Tarziu, insa a inteles ca toata tara era contra lui, manifestandu-si simpatia pentru Miscarea Legionara.

7 din 42

Antonescu, pentru a se vedea scapat cat mai repede de Carol, la cerinta acestuia, ii spune ca ii va pune la dispozitie un tren cu  12 vagoane, caruia ii va asigura paza ministerul de in-terne pana la granita, si ii da voie sa-si ridiceaverea si bogatiile furate. Ii da pana in zori termen si astfel, noaptea, regele abdica in favoarea fiului sau Mihai. Era a treia oara cand renunta la tron. Trenul este intesat cu tablouri de mare valoare semnate de marii pictori europeni, furate (cuvantul este prea usor) din palatul regal  (care erau de drept ale statului roman). Antonescu era informat de noua hotie a ex-regelui Carol al II-lea. Sigur ca lui Antonescu ii parea foarte rau ca acest bri-gand ducea cu el averea tarii, patrimoniul patriei, dar gandul ca va ramane stapanul absolut al Romaniei, il in-deamna sa-i dea drum liber tiranului si trenului incarcat de bogatii pus la dispozitia lui Carol. Acum, cand Antonescu detinea toata puterea executiva in mana lui, putea usor sa dea ordin si sa-l aresteze pe ex-regele Carol al II-lea pentru furt din averea tarii, supunandu-l judecatii. A invins insa dorul de marire al lui Antonescu. Il cheama pe Horia Sima si se inteleg in felul urmator: deoarece el, Antonescu, si-a dat cuvantul ca ii va pune un tren la dispozitie de 12 vagoane si paza puternica pentru a-si duce averea furata din palat, Horia Sima sa trimita pe cineva de incredere dintre fruntasii Miscarii si la Timisoara trenul sa fie oprit, perchezitionat si operele de arta sa fie restituite. Lui Carol sa nu i se intample nimic, fiind cuvantul lui Antonescu dat. Aici era la mijloc, un alt joc al lui Antonescu. El stia sigur ca legionarii din Timisoara, cu miile in gara, il vor linsa pe calaul Capitanului si al elitei legionare.  Ce s'a intamplat? Trenul a trecut fulger prin gara Timisoara. Legionarii au tras in vagoane. "Duduita", Carol si Urdareanu s'au aruncat pe podine. Totusi, legionarii au urmarit trenul cu o masina pana la Jimbolia fara a reusi sa-l opreasca, de unde a trecut in Yugoslavia.   Daca regele ar fi fost executat, Antonescu se spala pe maini: legionarii sunt raspunzatori.   Se pune intrebarea: Cine a dat ordin sa treaca fulger trenul prin gara Timisoara si prin Jimbolia?   Iata o enigma ce trebuie rezolvata...

TRADAREA

    Sa descifram impreuna "cazul Stelescu", deoarece sunt poate cel mai in masura sa-l povestesc, fiind in miezul lucrurilor.   M. Stelescu era elev de liceu la Galati atunci cand l-a  cunoscut Capitanul. Iata cum ne spune el insusi, Capitanul, de acest moment al intalnirii la Galati, cand Stelescu il primeste in genunchi: "Mi s'a parut ceva teatral, dar am zis: " El, Stelescu, a facut impreuna cu elevii o asociatie numita "Legiunea Sportiva", inregistrata legal la tribunalul orasului Galati. (Cand am fost desfiintati, guvernul nu a stiut nimic de "Legiunea Sportiva" -ne vom intalni mai tarziu cu ea). Dusmanii Miscarii ii fac statuie lui Stelescu, ba ca-i aghiotantul lui Codreanu -sau urmasul lui-, ba ca nu-l putea vedea Codreanu fiindca era "destept"; in fapt, Stelescu nici macar n'a terminat facultatea, si nici in judetul lui n'a fost nimic in sanul Miscarii, decat un luptator. La Galati erau oameni in varsta care au organizat Miscarea Legionara, ca de exemplu fratii Lefter, cel mai mare avocat, al doilea farmacist si cel de-al treilea student. Seful organizatiei era avocatul Ibraileanu si mai erau multi altii in conducere, dar nimeni nu-i poate nega si contributia lui Stelescu la organizarea Miscarii din Covurlui: dupa cum stiti, l-am intalnit si la alegerile locale de la Tutova. Miscarea Legionara scoate cinci de-putati in Parlament, si pentru ca sa fie si un imbold pentru tineri, intra si Stelescu, avand 26 sau 27 de ani1). Poate era cel mai tanar din Parlament.______1)-Nu puteai candida daca nu aveai 25 de ani împliniti...

   Deputatii nostri nu  aveau voie sa pastreze indemnizatia  primita, ci numai opt mii de lei, restul fiind depusi la Miscare. Noi, legionarii, cumparasem la Iasi o tipografie care trebuia platita. Desigur, cea mai mica posibila, cu o suta si ceva de mii, dar bani... ioc!  Capitanul era deputat. A venit la Iasi, la Caminul nostru, ne-am adunat in jurul lui ca puiu toti in jurul clostii, s'a uitat la noi -eram vreo 25-, si ne-a intrebat: "Nu-i casierul nostru aici?" Nu era. Atunci a inceput sa numere la hartii de o mie de lei; la saptesprezece s'a oprit si a zis: "Multi bani

8 din 42

la noi!" Noi eram hipnotizati; la saizeci de mii s'a oprit. Era salariul de deputat pe doua luni, nu si-a tinut un leu si ne-a zis: "Sa va onorati intotdeauna datoriile!" M'am uitat la palaria Capitanului. Nu ca era veche, dar era de nepurtat si mi-am spus in gand: "De ce n'am bani, sa-i fac  cadou o palarie!" Cand era la Casa Verde in Bucuresti, n'avea decat un pat unde se culca. Dl. Petrica Bolintineanu, un comerciant de vaza in Bucuresti1), i-a trimis un dormitor. A doua zi Capitanul i l-a trimis inapoi si i-a pus in vedere sa nu repete gestul._____1) -Herdan, un evreu, aproviziona cu pâine Bucurestii, iar nea Petrica, cum îi ziceam noi, vindea, sigur în cantitate mai mica decât Herdan, pâine româneasca.   Stelescu a refuzat sa predea banii la Miscare. Cand regele a incercat sa rupa Miscarea Legionara, s'a inselat atat el cat si camarila pe care o conducea, intrucat nimeni nu l-a urmat la bani. A gasit totusi punctul slab in Stelescu care, cu ajutorul financiar primit, si-a deschis un sediu in Bucuresti, creindu-si o organizatie formata din cativa insi sub numele de "Cruciada Romanismului" si un ziar propriu sub acelasi nume. Nu l-a urmat nici un grad legionar2)N'ar fi fost nimic daca ne parasea, dar a pus la cale______2)    -Ïn judetul Sibiu erau cel putin 200 de cuiburi...uciderea Capitanului (cred ca asta voia si Palatul), altfel de ce sa primeasca banii? Stelescu a deschis o tabara de tineri la Budachi, in Basarabia, impreuna cu "Legiunea Sportiva". A-colo, baietii au pus pe perete fotografia Capitanului. Intr'o zi a disparut, iar Stelescu si-a inceput opera in a-l  critica pe Capitan ca... are legaturi cu Lupeasca... Patru din tinerii legionari din tabara au plecat pe jos si au raportat Capitanului ce se petrece in tabara. Un tanar, pe nume Cotea, elev, s'a angajat sa-l asasineze pe Capitan. Un om al camarilei, Gheorghiade, l-a dus la o mosie a lui sa-l invete sa traga cu pistolul si in caz contrar, otrava. Stelescu aranjeaza sa se tina un congres studentesc la Ramnicul Valcea (numai local), si ca el sa nu fie liber cand va fi asasinat Capitanul si sa poata revendica sefia Miscarii, aratand ca el suferea in temnita, ramanea  ca eventualii studenti participanti sa nu se lase arestati si ordinul primit "de sus" era ca el sa fie condamnat doi ani, si noi -caci am fost si eu spectator- la cate sase luni inchisoare, si dupa uciderea Capitanului, la apel, sa fim toti achitati. Camarila aranjase toate cele de mai sus, dar murdaria aceasta s'a prabusit si noi greu am scapat de cele sase luni condamnare. N'am trait niciodata asa bine: liberi in inchisoare, iar masa ne-o aduceau comunele din jur.   Stelescu ma invita intr'o zi la discutie prin curte si printre altele imi spune: "Mai Mitule, unde mai este formula legionari ai casului intai, peste voi si munca voastra nu va trece nimeni?" (asa a spus Capitanul). Eu nu stiam nimic de actiunile lui. "Si nu-i asa?" -am in-trebat eu. "Nu! -raspunde el. Uite, a dat comanda la o tabara de munca avocatului Ion Victor Vojen!" "Foarte bine -am zis eu-, cei noi care vin in Miscare sa lucreze.  Dar, dupa cum vad, tu il ataci pe Capitan!" A incercat sa-mi dovedeasca faptul ca am inteles gresit. Nu am banuit nimic, il stiam ambitios si atat. Am observat intr'o zi, nu in curtea centrala a inchisorii, ci intr'una mai mica, pe Cotea vorbind cu Stelescu. N'am banuit nimic. Cotea imi spune: "Sa n'aveti grija, vine dl. Mota si Vasile Marin sa va apere si veti scapa". "Bine, bine" -am zis eu si m'am dus la ei. Era ultima intelegere intre conspiratori. Urma Cotea sa mearga la Bucuresti sa-l execute pe Capitan si sa-i telefoneze lui Stelescu: "Arhimede mort". La Bucuresti, la sediul nostru in casa domnului general Cantacuzino, mergea oricine: student, muncitor, persoane din provincie care doreau sa-l cunoasca pe Capitan. Cotea se duce sa vada ce mai e pe acolo. Nicolae Totu arunca o vorba: "Ce mai faceti leilor? Voi credeti ca eu nu stiu totul? De ce ma cheama Totu?" Cotea s'a ingalbenit si i-a spus lui Totu cum s'a inteles cu Stelescu sa-l asasineze pe Capitan, si ca la Gheorghiade acasa sunt flacoane cu otrava. A doua zi Capitanul a dat telegrama: "Arhimede mort". Telegrama a venit, dar Stelescu nu era prost, ziarele nu anuntau nimic. Ne trezim cu dl. general Cantacuzino la inchisoa-re a doua zi, doua dupa cele spuse mai sus. Noi eram aliniati in curte. Stelescu se repede in fata generalului sa-i dea raportul. Batranul general ii face semn ca n'are  nevoie de raportul lui: "Care te numesti Caratanase?" "Eu, domnule general" -raspunde Caratanase. "Din ordinul Capitanului iei comanda si sa nu se intample nimic! De orice gest agresiv raspunzi in fata Capitanului!" "Am inteles, domnule general! Legionari! Pe loc re-paus!" -ne comanda el (noi

9 din 42

ramasesem in pozitie de drepti inca dela venirea domnului general). La comanda lui, luam pozitia repaus. Stelescu zice: "Norii negri deasupra capului meu, dar..." Atunci Caratanase il opreste sa mai zica ceva. Eu m'am ingrozit. Unii au crezut ca nu-i decat o schimbare de sefie, dar cum sa-l indeparteze de noi, sa nu mai avem contact cu el care avea grad de comandant? A ramas izolat, afara de un student oltean, nimeni nu mai vorbea cu el. Am fost transferati la inchisoarea din Craiova, plina de plosnite si masa de puscarie murdara si proasta. Ce sa facem? Noi am vrut... Cantam: "Nu-i temnita sa ne inspaimante..." Am venit apoi la Sibiu. Din ziare am citit ca generalul Cantacuzino cu un grup mare de legionari au facut perche-zitie la locuinta lui Gheorghiade de unde au ridicat mai multe flacoane cu otrava. Nimeni nu i-a deschis generalului actiune pentru violare de domiciliu si sustragere de "bunuri". Nu le convenea un proces cu generalul, si apoi se aflau prea multe persoane sus puse amestecate in tentativa de asasinare a Capitanului, si nu era frumos pentru pozitia si nasul lor. Dupa otrava gasita si declaratiile lui Cotea cum a invatat sa traga cu pistolul, un juriu de comandanti legionari, presedinte fiind Ion Banea, l-a judecat pe Stelescu. Juriul l-a gasit vinovat, cu dovezi zdrobitoare de incercare de asasinat asupra Capitanului, de insusire de bani, de acuzatii nedrepte si insulte la adresa Capitanului, de sperjur, etc., eliminandu-l pentru totdeauna din sanul Miscarii Legionare. Pe  sentinta Capitanul a scris: "Dupa ani de pocainta, îi dau voie sa se intoarca in mijlocul camarazilor lui".Ce a facut Stelescu? Nu mai putea da inapoi; cu banii camarilei, prin ziarul "Cruciada Romanismului", conti-nua cu injurii la adresa Capitanului si a Miscarii Legio-nare.   Caratanase face un demers si vorbeste deschis cu Stelescu inainte de a-l executa: "Mai Misule, tu ne cunosti bine. Nu ne intereseaza gazeta ta, sediul tau si banii tai de unde ii ai, ca noi n'avem ziar ca tine. Ai vrut sa ne omori Capitanul, acum iti pun in vedere, vezi-ti de treaba ta, in caz contrar... ne cunosti!" Stelescu a continuat. Caratanase si cu cei noua legionari au cal-culat toate tradarile din istoria neamului, si au hatarit sa pedepseasca tradarea, aceasta rusine pe neam...   Cunosc si eu destule; dau numai doua: Domnitorul Ion Voda al Moldovei fiind tradat de Ieremia Movila, a fost sfasiat in patru parti de patru camile pornite in patru directii diferite. Apoi, am citit in cartea scriitoarei de origine austriaca cu pseudonimul Bucura Dum-brava intitulata "Haiducul", urmatoarele lucruri pe care nu le-am uitat niciodata. Iancu Jianu avea in muntii Olteniei intr'o pestera, un prieten care locuia acolo de treizeci de ani, unde in vremuri de bejenie gasea azil. Intr'o seara, haiducul boier poposeste iar la pestera. Zisul bun calugar ii povesteste ca si in Ardeal a fost un taran care s'a ridicat in fruntea taranilor pentru a castiga drepturi pentru iobagi, se numea Horia. Iancu Jianu care era instruit -stia greceste si turceste-, il intreaba mirat cum s'au intruchipat in acest om, taran, toate durerile unui neam si daca a biruit. "Nu, ii raspunde calugarul, a fost prins si tras pe roata". "Cum a fost prins?" -intreaba Iancu Jianu. "L-au tradat fratii lui romani!" "Si ce s'a intamplat cu tradatorii?" -il chestioneaza mai departe Iancu Jianu. "Au fugit in lume..." "Si cati ani sunt de cand l-au omorît pe Horia?" "Treizeci de ani" -raspunde calugarul. Atunci Iancu Jianu se repede la pusca, dar calugarul se arunca in prapastie, caci el era unul din tradatorii lui Horia si n'au fost suficiente chinurile remuscarii timp de treizeci de ani, ci moartea. Deci, nici treizeci de ani intr'o pestera de munte, nu au fost suficienti de ispasire a tradarii celui tras pe roata.   S'a scris mereu de presa interesata ca Stelescu era concurentul lui Codreanu. Cea mai marsava propaganda! Era el, Stelescu, omul -daca ar fi fost omorit Capita-nul- sa-l alegem? O Doamne!, nici nu puteam gandi. Dupa cum si Horia Sima a ajuns seful Miscarii cand? Atunci cand toata elita legionara a fost asasinata. El, Horia Sima, dupa cum stiu era al II-lea. Iar privitor la Stelescu, ce dovada mai buna avem ca nu l-a urmat nimeni?! Caratanase si cu cei noua legionari, dupa ce l-au avertizat sa-si vada de "Cruciada" lui, l-au executat, sa starpeasca tradarea din sanul neamului. Odata cu el, a pierit si "Cruciada"...

          ASASINAREA  CAPITANULUI

   Scriitorul Costantin Gane, in documentata si frumoasa lui carte "Trecute vieti de Doamne si Domnite", in volumul III, scrie:

10 din 42

  "Nu-mi pot continua cartea, cãci a fost ucis Cãpitanul meu si al Neamului".

   Dragi tineri!   Voi nu ne puteti intelege: noi, legionarii, nu am fost un partid politic. Miscarea noastra a avut diferite numiri: "LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL", "GRUPAREA POLITICA C. Z. CODREANU", desfiintate de guvern, de asemenea "GARDA DE FIER", iar in 1937, partidul "TOTUL PENTRU TARA". Eram obligati sa mergem in alegeri, ca sa nu fim acuzati, fiind organizatie semimilitara cu ierarhie, grade, decoratii, ca am putea da o lovitura de stat, fara a ne margini la un scrutin electoral. Sa fiu mai explicit: generalul Ion Antonescu, fiind ministru de razboi, ii propune Capitanului o lovitura de stat -Armata si Miscarea Legionara.  Raspunsul e prompt: "Nu vreau sa ajungem la Guvern prin lovitura de stat, numai cand poporul prin votul lui, ne va aduce".   Codreanu ar fi spus ca isi da seama ca se va mai repeta o incercare de executare a lui din partea camarilei, ceea ce ii era indiferent, deoarece misiunea lui este indeplinita.   Oricare ar fi parerea pe care o poti avea, nu se poate sa nu fii impresionat de astfel de atitudini. Intr'ade-var, ceva mare! Ce pacat ca un astfel de om nu a avut alt rost in aceasta tara. Da, noi legionarii, n'am fost un partid; noi am avut o religie a noastra: un Dumnezeu in cer si Capitanul pe pamant.  Acum sa scriem despre asasinarea Capitanului, insa nu eu, caci nu ar avea suficienta valoare in sufletul tau drag tineret si m'ai putea invinui de partinire. Nimeni, asbsolut nimeni, nu poate descrie mai bine decat cel care l-a asasinat. Nu comunicatul "curat murdar" pe care l-a dat Guvernul si slugoii asasini ai camarilei lui Carol al II-lea. Redau, cuvant cu cuvant, declaratia jandarmului Sarbu data Comisiei de Ancheta a Curtii de Casatie din Bucuresti in Noembrie 1940, declaratie reprodusa in volumul de memorii intitulat "România si sfarsitul Europei"1) al lui Mihail Sturdza, pg. 131-132-133:______1)   -"România si sfarsitul Europei". Editura DACIA, Rio de Janeiro - Madrid, 1966, 356 pagini.

 "Am plecat in noaptea aceea din Bucuresti cu doua masini dube dela prefectura de politie. Eram insotiti de  jandarmi Dinulescu si Macoveanu.   Ajunsi la Ramnicul-Sarat, am tras la Legiunea de jandarmi. Aici Maiorii Dinulescu si Macoveanu au luat contact cu Maiorul, de origina evreu, Scarlat Rosianu, Comandantul Legiunii de Jandarmi din Ramnicul-Sarat.   In lipsa unui ordin precis, jandarmii n'au mai luat pe legionari. Am fost bagati toti jandarmii in masini. Imediat ne-am intors spre Bucuresti, dar in acelasi timp soseste din urma maiorul Dinulescu care ne-a dat ordinul rastit: inapoi la Ramnicul-Valcea.   Ne-am intors, dar ne-am oprit in comuna Baltati, la cativa kilometri de Ramnicul-Sarat, unde am fost cantonati pe timpul noptii. Aici ni s'a dat vin de baut, tigari scumpe si gustari alese.  In zorii zilei, am pornit spre Ramnicul-Sarat.   Ajunsi in inchisoare, am fost bagati toti jandarmii intr'o celula, unde maiorii Dinulescu si Macoveanu ne-au dat instructiuni asupra modului cum aveam sa executam pe legionari. Punand in genunchi pe soferul masinei, i-au aruncat un streang dupa gat pe la spate, aratand cat de usor se  poate executa astfel.   Totul a fost gata in cateva minute. Jandarmii au iesit apoi cate unul afara, in curtea inchisorii, si fiecaruia i s'a dat in seama un legionar.   Mie mi-a dat pe unul mai voinic, mai inalt. Am aflat mai tarziu ca acesta era Capitanul Corneliu Zelea Codreanu.   I-am dus apoi la masini. Aici, legionarii erau legati cu mainile de banca din spate, iar cu picioarele de partea de jos a bancii din fata, in asa fel ca nu se puteau misca nici intr'o parte nici intr'alta.   Asa au fost legati zece legionari intr'o masina si patru in cealalta.   Eu am fost in prima masina, in cea cu zece legionari, in spatele Capitanului, si fiecare jandarm era asezat in spatele legionarului ce-i fusese incredintat.

11 din 42

   In maini aveam streangurile.   Am pornit. In masina mea era maiorul Dinulescu, iar in cealalta maiorul Macoveanu.   Era o tacere de mormant, caci nu aveam voie sa vorbim, nici intre noi jandarmii si nici legionarii intre ei.   Ajunsi in dreptul padurii Tancabesti, maiorul Dinulescu care stabilise cu noi, pritr'un cod de semnale, momentul executiei, a aprins la un moment dat lanterna sa electrica, stingand-o si aprinzand-o iarasi de trei ori.   Era momentul executiei, dar nu stiu dece n'am executat niciunul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit masina, s'a dat jos, si s'a dus la masina din spate.   Acolo maiorul Macoveanu fusese mai autoritar; legionarii erau executati. Capitanul si-a intors putin capul catre mine si mi-a soptit: "Camarade, da-mi voie sa le vorbesc camarazilor mei". Dar in aceiasi clipa, mai inainte ca el sa fi terminat aceasta rugaminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scaa masinei si pasind inauntru cu revolverul in  mana a rostit printre dinti:"Executarea!".  La aceasta jandarmii au aruncat streangurile...   Cu perdelele trase masinile si-au continuat drumul pana la Jilava.   Cand am ajuns, erau orele 7 dimineata. Aici ne asteptau: Colonelul Zeciu, Dan Pascu comandantul inchisorii, colonelul Gherovici, medicul legist, locotenent-colonel Ionescu si altii.   Groapa era facuta.   Trasi din masina, legionarii au fost asezati apoi cu  fata in jos si impuscati in spate, pentru a se simula astfel impuscarea pela spate in timpul evadarii de sub escorta.   Dupa aceasta au fost aruncati in groapa comuna.   La cateva saptamani insa, aceiasi jandarmi, tot noi, am fost adusi din nou la Jilava si desfacand groapa, am aruncat peste ei o solutie disolvanta si arzatoare, cincisprezece damigene de vitriol.   Dupa aceasta am fost pusi sa dam declaratii, cum ca legionarii fugind de sub escorta au fost impuscati.   Apoi am fost adunati intr'o incapere a ichisorii Jila-va, unde Colonelul ne-a tinut un discurs, spunandu-ne: "V'ati facut datoria, voi nu sunteti asasini de rand".  La cateva zile dupa aceasta, eu am fost chemat in cabinetul colonelului Gherovici, care vazandu-ma, mi-a spus: "Tu esti voinic, ai fi putut sa omori trei deodata"Mi-a intins apoi o hartie pe care aveam s'o semnez spunand ca am primit suma de 20.000 lei drept a-jutor de boala. I-am raspuns ca "nu sunt bolnav, domnule Colonel!". Colonelul mi-a raspuns: "Ma, Sarbule, nu vezi cat arati de rau si sa-ti pazesti gura, caci altfel ti-o astup cu pamant", aratandu-mi cu mana un pistol Mauser pe birou. Am fost trimis apoi ca si ceilalti jandarmi in concediu".

  Iata si opinia istoricului italian Mariano Ambri:

  "De aceasta data cel care o hotarit ce raspuns sa i se dea Legiunii a fost regele in persoana: un raspuns care trebuia sa fie definitiv. O saptamana mai tarziu, printr'un comunicat oficial se anunta ca Codreanu fusese impuscat "in timp ce incerca sa fuga. El, cei trei asasini ai lui Duca si cei zece ai lui Stelescu, potrivit comunicatului dat de guvern, erau in curs de a fi transferati la o alta inchisoare cand camionul descoperit in care au fost transportati a fost atacat de un grup de legionari care voiau sa-i elibereze. In timpul schimbului de focuri, prizonierii au izbutit sa sara din camion dar au fost ajunsi cu totii de gloantele politistilor. Nu se mentionau morti sau raniti in randurile atacatorilor, nici din cel al politistilor din escorta; hotarit lucru, focurile de arma au fost selective. Relatarea faptelor era atat de absurda si plina de lacune, incat a trezit suspi-ciunea ca guvernul nu voia, de fapt, sa fie crezut, si ca intentiona sa-i lase a intelege atat pe legionari, cat si pe prietenii sai romani si straini ca Codreanu si oamenii sai fusesera cu buna stiinta executati sumar, pentru a-i descuraja pe altii si pentru a demonstra ca guvernul inca mai avea ultimul cuvant. (Se pare ca, in realitate, conducatorul Garzii de Fier si cei treisprezece camarazi ai sai au fost legati, strangulati si apoi ciuruiti de gloante; cadavrele lor au fost aruncate intr'o groapa comuna nu departe de Bucuresti)".

12 din 42

  Ne oprim aici. Cele de mai sus sunt transcrise din cartea lui Mircea Musat si Ion Ardeleanu: "Romania dupa marea Unire", vol. 2, partea a II-a.  Dragi tineri, si ma adresez mai ales voua studenti care aveti un orizont mai larg de a vedea, de a patrunde lucrurile, mai ales ca studentimea de atunci a format piedestalul Miscarii Legionare. Toate centrele universitare din tara si comitetele studentesti erau legionare. Si au platit ingrozitor lupta lor, caci niciodata in decursul istoriei batranii, legandu-se de putinele zile ce le mai aveau, n'au vrut sa-si dea viata si asa trecuta, ci numai voi, tineretul. Toti sefii studentimii din tara au fost bestial ucisi si unii -citeste bine- arsi de vii. Acestea le voi dovedi in decursul celor pe care le voi scrie la timpul potrivit.  Sa ne oprim putin la uciderea Capitanului si a celor treisprezece camarazi. Era o necesitate de stat uciderea lor? Nu! Atunci de ce au fost ucisi?   Am spus de la inceput ca Miscarea Legionara a avut pe toata lumea dusmana: masoneria, evreimea, comu-nistii, partidele politice, numai I. Maniu ne-a vazut asa cum eram si suntem si astazi cei care mai traim. Dar in fruntea tuturor dusmanilor, in Everestul lor, se afla bestia de Carol al II-lea, Armand Calinescu si Nicolae Iorga. Fatis, noi am luptat contra primilor doi si N. Iorga si-a murdarit numele luptand in mod las contra unor oameni care l-au stimat. Eu nu-l voi ataca, nu sunt Mircea Eliade care, student fiind, l-a atacat, si apoi multi, foarte multi altii, dar de masura lui, nu eu un musuroi fata de un titan.   Pe regele Carol al II-lea, acest criminal care nu se poate asemana decat cu fratele sau intru crima, N. Ceausescu, sa incercam sa-l aratam tarii gol, golut, asa cum era, nu cum l-au descris, in volumele aparute"10 ani de glorioasa domnie a celui mai mare rege, Carol al II-lea", si ziarele in timpul inceperii celui de-al doilea razboi mondial: "Nici pasarile cerului nu vor putea viola teritoriul Romaniei, atat timp cat marele rege si sfetni-cul sau Armand Calinescu conduc destinele acestui po-por". Era adevarat, afacerea Skoda, fabrica de arma-ment care trebuia sa livreze Romaniei armament modern: o afacere oneroasa a politicienilor. Soldatul roman, neinarmat modern, cu opinci (nu toti) de cau-ciuc in picioare, batut de grade mici si cu ciorbe amari-te, trebuia sa-si apere tara, iar ofiterimea imbracata cu uniformele cele mai pompoase din lume. Asa statea tara inainte de a intra in al doilea razboi mondial. Vom ajun-ge si acolo, acum sa facem o paranteza si sa-l descriem  pe printisorul mostenitor al tronului Romaniei. Tatal sau era Ferdinand de Hohenzollern, iar mama lui, Maria, era inrudita cu casa regala britanica. Deci Ferdinand si Maria au avut primul copil pe Carol, pe care prof. N. Iorga il caracterizeaza: "acest tanar fru-mos si inteligent".  Nu exista in aceasta tara, dragii mei, un om politic, conducator de partid, sa-l fi aprobat pe acest declasat, nu ca print mostenitor sau rege, ci ca om. Sa rulam filmul cu ex-regele Romaniei. Incepe razboiul prim din 1916: printisorul mostenitor intr'o carciuma, cu  doua femei -nu era suficient una- pe genunchii regali. Armatele germane inaintau. Ofiterii raportau: "Alteta regala, vin nemtii!". Raspunsul: "Iesi afara!"1). Se indragostes-te -caci era iubet tare- de Zizi Lambrino, si fuge cu iubita la Odesa unde se casatoreste______1)   -Vezi memoriile lui Averescu... legitim cu ea, rezultand un copil. Ingroziti, atat parintii cat si guvernul liberal de pe atunci, il suie pe printisor intr'un iaht, cu generalul Gavanescu, si il expediaza in Japonia, s'o uite pe Zizi si copilul.  In timpul razboiului din 1916, romanii din Ardeal, in marea lor dragoste fata de patria muma -asa numeam noi ardelenii, mica Romanie-, fugeau in tara si se inro-lau voluntari, fiecare dupa pregatire. Imperiul austro-ungar, evident, ii condamna la moarte pentru tradare si trecere la inamic. Din romanii ajunsi in triunghiul mortii, in Moldova, multi ardeleni au trecut cu Legiu-nea franceza in Rusia, unde incepuse revolutia comu-nista, si au ajuns dupa ani grei de suferinta, pana la capatul lumii, la Vladivostok. Sub nici o forma nu pot sari -ca o parateza- peste destainuirile unui sublocote-nent, ardelean din Muntii Apuseni, care  a  participat, mai clar zis, a vazut cu ochii lui, revolutia comunista. I-am citit marturiile pe cand eram fugit de comunisti intr'o casa la padure. Sunt aproape sigur ca se numea Ghise. Cartea am ars-o, ca sa nu fie gasita

13 din 42

la mine, caci era mai periculoasa decat un exploziv. Iata o fraza pen-tru iubitorii de comunism: "Nu doresc sa mai vada ni-meni ce ochii mei vazura, femei si fete de chiaburi (asa numeau comunistii pe cei care aveau avere) in strada, jos, si drojdia societatii omenesti, acum elita comunismului, asteptand la rand sa le violeze; preoti agatati de mate in pomi, case in flacari..."  Sau, cititi din cartea lui Panait Istrati, numit si "Gorki al Balcanilor", fost vicepresedinte de onoare al partidului comunist din Franta, intitulata "Spovedania unui invins". A plecat pe teren in U.R.S.S. sa vada cu proprii sai ochi rezultatul comunismului pe care il pros-lavea, si s'a intors ingrozit de ceea ce a vazut, scriind cartea demascatoare de mai sus la adresa comunismului.    Nu ne permitem sa o mai lungim, deci sa ne intoarcem la oile noastre.   Guvernul a trimis pe Voicu Nitescu sa-i aduca pe cei  2-4 mii de voluntari ardeleni in tara, cu un vapor de la  Vladivostok. Ei, voluntarii, afland ca se vor intalni cu printul mostenitor, care se afla si el la bordul vasului, au facut steaguri tricolore si coruri cu "Desteapta-te romane", "Treceti batalioane romane Carpatii", si altele. Au facut toate din dragostea de tot ce e roman, dar printul, ocupat cu jocul de carti, n'a vrut sa iasa pe punte si sa-i salute cum se cuvine pe acesti nefericiti ofiteri si soldati carora mai tarziu le va fi rege.   Intre acesti voluntari se afla si Ghise care a fost apoi repartizat in Basarabia intr'un targusor, unde nu avea asistenta medicala. El, fiind destul de bolnav, face 8 cereri la Marele Stat Major cerand oricare alt orasel din tara, numai sa aiba asistenta medicala. N'a primit nici un raspuns. "Totusi -zice el- Statul Major si-a adus aminte de mine si m'a degradat, motivand ca o putere straina m'a facut locotenent"1). La aceasta lovitura nemaiîntalnita, demisioneaza din armata si se retrage langa consatenii lui unde inca a______1)   -Legiunea Straina franceza... ramas cu sufletul curat. Iata cum l-a rasplatit tara mama pentru dragostea lui de a muri pe pamantul liber al Romaniei. In loc sa-l avanseze capitan, il degradeaza. Oare francezii erau un trib din Africa, ma rog, de ce nu l-au facut romanii locotenent? Iata intrebari dureroase.  Va transcriu din cartea lui Sica Alexandrescu, "General la patru ani". Sa nu ziceti, dragi tineri, ca ne barfim REGELE: "Miss Lighian detine secrete regale.   Era o fata placuta, cu parul roscat, cu ochii verzi. Frumoasa nu se poate spune ca era, nici urita. Dar bine facuta. Da. Slujba, pe care si-o alesese singura, o obliga sa se plimbe, incepand de pe la ora cinci dupa pranz si pana seara tarziu, in sus si'n jos, pe strada Regala si pe Calea Victoriei, pana la Palat si inapoi. Din cad in cand, plimbarea se intrerupea pentru o jumatate de ora. Fata disparea, ca sa apara din nou si sa-si reia itinerariul. Nota speciala: semana, mai bine zis aducea, cu faimoasa doamna Lupescu, careia politi-cienii incepusera sa-i zica "domnita" si din aceeasi speta de femei: planturoasa, voluptoasa, roscata, apetisanta.   La Cercul Artistic o introduse Stancescu, nenea Stanciu. Intr'o seara m'am pomenit cu el:   -Sica draga, o cunosti pe domnisoara?   -Nu!   -Ma mir. E destul de cunoscuta. Da-mi voie sa ti-o prezint, Miss Lighian.   -Nu ti-e rusine sa vorbesti asa? replica fata cu parul roscat.   -De ce? Nu te cheama asa? Nu-ti zice asa toata lumea?-Imi zice, dar...  -Lasa ca domnul presedinte nu se supara, stie de gluma.   De catva timp Cercul Artistic isi pierduse independenta. Fusese inghitit de trustul caselor de joc al lui Leon Schurber, care-l avea stapan pe atotputernicul general Gavrila Marinescu, care la randul lui avea si el stapan pe cineva mai sus-pus. O sa ne convingem indata.   Multi jucatori mari din Bucuresti se simteau bine la Clubul Actorilor, unde adeseori incingeau intre ei parti-de foarte serioase de chemin-de-fer. Lui Leon Schur-berg, partidele astea ii provocau insomnii, dorea ca acesti mari jucatori sa fie clientii lui. Prin diversi interpusi, ne-a facut fel de fel de oferte, ca sa-i cedam lui administrarea Cercului Artistic, sa-l integreze in trustul sau. Am respins propunerile, am rezistat, am re-zistat pana cand ni s'a spus de-a dreptul ca ar fi mai cuminte sa cedam, fiindca protectorii lui Leon Schurberg au destula putere ca sa inchida cercul. Ne-am convins ca este asa si am cedat. Acum Cercul Ar-tistic nu mai era decat o simpla

14 din 42

firma a unei case de joc, din multele case de joc ale lui Schurberg si ale patronilor lui. Iar comitetul Cercului, care-si primea jetoanele de prezenta ca si mai inainte, nu mai avea nici o putere.  Miss Lighian, pe numele ei adevarat Margareta, din seara cand venise Stanciu, isi facuse obicei sa-si incerce, din cand in cand, norocul la Cercul Artistic. O gasesc intr'o seara stand de vorba cu Ghibericon.   -Vino'ncoace, Sica. Vino, ca Margareta povesteste ceva... ai sa ramai cu gura cascata.   Fata a aruncat o privire de repros lui Ghibericon, prieten vechi si... intim cu ea, si s'a ridicat sa plece.   -Nu-ti fie teama. Cum n'o sa iasa nici un cuvant de la mine, despre tot ce mi-ai spus, tot asa n'o sa iasa nici de la Sica. Nu-ti fie teama. Stai si istoriseste mai departe.   -Nu mai am ce sa spun...   -Mai ai tu ce sa spui, si daca te rugam frumos o sa ne spui. Dar mai intai sa-i povestesc si lui Sica inceputul. Draga Sica, Margareta asta dragalasa nu e o fata ca oricare alta. E, ca sa zic asa, furnizor al Curtii Regale.   -Sa stii ca ma supar, interveni Margareta. Si se ridica iar.   -N'ai de ce sa te superi, dimpotriva. Stai jos. Iti fac reclama. Domnule, ce mai, din cand in cand, o place regele, care stii ce reputatie are in privinta asta. Se'ntampla uneori, cand o zareste pe fereastra palatului trecand prin fata hotelului English, sa trimita un aghio-tant dupa ea sa suplineasca pe madam Lupescu. asa s'au petrecut lucrurile si aseara.   -Aseara, devreme, pe la sase, preciza fata. Nici nu se intunecase.   -Ei bravo! Spune tu mai departe, ca stii mai bine.   -A venit un ofiter, baiat dragut, si mi-a spus despre ce e vorba, am plecat cu el si m'a varit in palatul din dos, pe strada Imperiala, ca si in alte dati. In sfarsit cand ma imbracam, si dupa ce pusesem mia de lei in poseta, nu stiu ce mi-a venit si am spus asa, ca sa ma aflu in vorba: "Vai, ce bine-mi prinde mia asta, ca mai-ne am de platit chiria. Acum ma duc linistita sa ma culc". Si am plecat. Asta e tot.  -Nu uita ca mie mi-ai spus si ce s'a intamplat din-colo de acest tot.   -Si tu ai uitat ce mi-ai fagaduit? Asa te tii de cuvant?   -Bine ma, fata draga, ti-am fagaduit si-ti promit din nou si pentru el si pentru mine. De la noi nu afla ni-meni un cuvant. Vorbeste fara frica. Nu vrei. Bine... Pe la unsprezece, regele era iar la fereastra si a vazut-o din nou plimbandu-se pe Calea Victoriei. A trimis iar s'o cheme. Tot ofiterul ala a venit?   -Nu. Altul. Simpatic si el. Pe drum chiar s'a legat de mine.   -Ei si?   -Si nimic, ca am ajuns iar in fata regelui. De asta data intr'un birou.   -Si ce ti-a zis?   -M'a intrebat asa: "Cand ai plecat, spuneai ca te duci sa te culci. De ce-ai mintit? Ce cauti iar pe strada?" "Maria Ta, zic -ca asa-i zic in intimitate- Maria Ta, am iesit iar, de nevoie, fiindca am pierdut toti banii!" "Cum i-ai pierdut? Ti-au cazut din poseta?" "Nu, la joc i-am pierdut, la baccara". "Unde?" "Sus, la coana Victorita. In drum spre casa am vazut lumina la club si m'am gandit ca o sa castig, ca prea mi-a mers bine toata ziua. Si'n loc sa castig, am pierdut tot ce aveam". "Coana Victorita? Unde-i asta, coana Victorita? Ce ce acolo?" "Ce sa fie, joc de carti, sus, la etajul intai, pe Academi-ei colt cu Edgar Quinet". Nu stiu de ce se enervase rau de tot. A scos din sertar un caiet cu scoarte tari si l-a rasfoit suparat. A sunat, a intrat un ofiter -altul, nu cel care venise dupa mine- si a urlat la el: "Gavrila Marinescu, acum, imediat!" Ofiterul a iesit val-vartej. "Tu stai aici, sa nu te misti de aici!" a strigat la mine si a plecat furios. Eu m'am asezat pe o canapea. Am stat, am stat, nu stiu cat oi fi stat. Poate un sfert de ceas, poate mai mult. Inghetasem de spaima, desi nu ma stiam vinovata cu nimic. A sosit generalul Gavrila Marinescu, s'a uitat lung la mine, eu, sub privirea lui, m'am ridicat in picioare. N'a apucat sa spuie o vorba si a intrat regele, care a'nceput sa urle la general: "-Ia asculta, Gavrila, ce e in strada Academiei colt cu Edgar Quinet, la etajul intai?  -Ce sa fie Maiestate? Nu stiu!

15 din 42

   -Minti! Nici pe coana Victorita n'o stii?   -Coana Victorita? Strada Academiei? Nu stiu Maies-tate.   -Nu stii? Intreab-o pe dumneaiei unde si-a pierdut banii! Si ai sa afli!"   Gavrila, care'ncremenise in fata biroului, se'ntoarse catre mine cu niste ochi speriati. Fruntea-i era numai broboane de sudoare:  "-Ce e acolo, domnisoara?   -Clubul lui coana Victorita.   -Auzi, Gavrila? Un club -Coana Victorita! Si tu nu stii! Cauta-mi aici pe coana Victorita si clubul dumneaiei din strada Academiei!" -si a dat de-azvarlita cu caietul cu scoarte tari, drept in obrazul generalului.   Gavrila a ridicat caietul de jos, l-a pus cu respect pe marginea biroului.  "-Maiestate...   -Iar vrei sa ma orbesti, sa spui ca nu stii nimic! Ca-fenelele alea nenorocite din Calea Grivitei, de cinci sute de lei pe zi, ati stiut sa le insirati aici, si de cluburile mari, din inima orasului, nu stii!   -Maiestate, inspectorul Ponova e'nsarcinat cu supra-vegherea tuturor... Dati-mi voie sa ma informez... sa cercetez...   -Cerceteaza si sa-mi aduci raspunsul, ca fac moarte de om! Acum indata, intr'o clipa. Nu ma misc d-aici. Te-astept!   -Sa traiti, Maiestate!" -generalul s'a rasucit pe calcaie si a iesit furtuna.   -Si tu te-ai vazut iar tete-a-tete cu Maiestatea?   -Nu, Ghibercio, ca nu-i mai ardea acum de tete-a-tete. Era foc. Si n'am prea inteles de ce. Nici nu s'a ui-tat la mine. A iesit trantind usa. Eu, moarta de frica, nu mai stiam ce sa fac. Am incremenit iar pe canapea. Cat am stat acolo singura, nu mi-am dat socoteala. Mult. Dupa nu stiu cata vreme, regele a intrat tot pe usa din spatele biroului, tot asa de suparat, urmat de Gavrila. A pus mana iar pe caiet, urland:  "-Va sa zica, ce incredere pot sa am eu in catastiful asta? Cine stie cate Victorite lipsesc de aici?!   -Ponova a marturisit, Maiestate, ca el a luat banii de la Victorita. E singurul caz. Se jura pe ma-sa si pe tat-su. Trei mii de lei pe zi. Atat. E un mic tripou inghe-suit in patru odaite.   -Cum e domnisoara, aclo? Spune!   -E cam stramt locul. Intri, te dezbraci, in dreapta e o camera unde se joaca poker, si masa de chemin e in odaia mare, din fund.  -Pe Panova il dai afara! Maine faci o verificare atenta a tuturor caselor, impreuna cu Leon Schurberg. Raspundeti amandoi! Ca m'am saturat de cat ma furati! Tri-poul Victoritei il incizi. Vii la mine maine seara. Hai, plecati! Ia-o si pe dumneaiei". Generalul m'a luat cu el. M'a dus la prefectura, unde m'a descusut un ceas. I-am spus cum s'a intamplat. S'a convins ca n'am nici o vina, ca n'am ascuns nimic, si mi-a dat drumul. Azi m'a chemat din nou, sa-i spun de cat timp ma duceam la Victorita si mi-a poruncit sa nu vorbesc cu nimeni, ca ma omoara. Vezi in ce am intrat. Si acum voi...   -Nu fi ingrijorata, Margareta, n'o sa vorbim cu nimeni. Iar tu n'ai de ce sa te temi.   Miss Lighian a pierit in dezastrul de la Carlton. Acolo locuia. A luat cu ea secretele regale, pe care le detinea fara sa le dea de rost si pe care le-am pastrat si  eu pana azi, cand nu e rau sa afle toata lumea cu ce se indeletnicea capul incoronat de pe tronul tarii, dupa ce fel de venituri alerga. Nu se multumea cu cele patru mari case de joc, ce produceau zilnic milioane, adminis-trate de Leon Schurberg si Gavrila Marinescu, ca un fel de vatafi al Maiestatii Sale. Spre dezolarea bietilor comisari si subcomisari din mahalale, pusese un soi de dijma pe toate localurile unde se practicau jocuri de no-roc, incepand cu tripourile din inima orasului si mergand pana la cele mai imunde cafenele din cartierul Garii sau din Obor, unde jucau barbut derbedeii. Con-firmarea acestor indeletniciri regale ne-a adus-o Mar-gareta, Miss Lighian, care nu intelegea ce are Maria Sa  cu coana Victorita".  Aici se termina pasajul din cartea lui Sica Alexandrescu, "General la patru ani". Carol a jefuit pana si pe bietele prostituate din Bucuresti. A fost silit "saracul" si sa dea. A venit o artista

16 din 42

frumoasa straina; avea boala la straine. Fiind invitata la Palat, regele, marele rege, a violat-o asemenea unui cioban sau padurar care prinde o tiganca in padure. Artista, ingrozita de monstru s'a exprimat "ca va spune la toata lumea ceea ce i s'a in-tamplat in Romania". Regele a telefonat la Gavrila, prietenul intim de hotii, chefuri si toate murdariile1):______1)   -"Da-i Gavrila un milion sa taca!" Si Gavrila da, ca nu da de la tat-su, ci tot din milioanele de mai sus pe care le-ati vazut cum curgeau.

   Cel mai mare rege ce l-a avut omenirea, ce a mai facut? A plecat cu mama lui, regina Maria, sa-l capatuiasca cu o printesa, sa-si mai uite de alte Zizi. Au ate-rizat la regele Greciei; targul s'a facut usor caci mladita domneasca era viitorul rege. Toate bune pana aici, dar... la nasterea lui Mihai, alt viitor mostenitor al bietei Romanii, Guvernul nu vrea sa-l recunoasca pe Mihai ca odrasla lui Carol al II-lea, fiindca nu se nascuse in termen, sa zic asa, cum se naste normal. Unul mai destept din guvern, spune: "Ce tot invartiti cum sa taiati nodul gordian, Mihai s'a nascut normal. Socotiti seara cand a fost sa-si vada mireasa si rezulta noua luni". Deci procedase si aici in postura de cioban...   Alta, pe care o stiu mai toti varstnicii, sa o stie si tineretul: cand Carol s'a batut cu Nicolae, fratele mai mic, in incaierare, ca borfasii care joaca barbut, un glont a nimerit in burta mamei care-i nascuse.   Iata, dragi tineri, cu cine ne-au fericit politicienii nostri care au zis "musai" sa aducem un print strain. Vom mai vorbi despre Maria Sa. La 30 Decembrie 1947 a fost abolita monarhia. In cazul readucerii ei, eu  niciodata nu voi vota pentru monarhie, caci intr'un stat democratic, presedintii pot fi schimbati pe calea urnelor la fiecare 4 ani.   Iata ce zice marele Caragiale: 

   "Esti mancat de camatari   Cum e lemnul vechi din cari   Si tara de printi cotcari..."

    Si alta:    "Da, regii-si pierd marirea  In piepturi astazi bate  Dorinta cea sublima de sacra libertate  Uraste lumea sceptrul. A fi supus e trist  Decat sa servi un rege, durere nu-i mai mare".    Iar marele poet George Cosbuc, in poezia-manifest "Noi vrem pamant", in care se vede pe fata, nu transparent atacul la rege..."Ciocoi pribeag adus de vant", zice:               "Ai venit la noi golan             Fara tara, fara-un ban             Fara neam si nume             Si-astazi, caine-al meu dusman             Vreai s'orbesti o lume..."   Sa continuam firul, dupa asasinarea Capitanului, tot dupa cartea lui Mircea Musat si Ion Ardeleanu: "N. M. Nagy Talavera, referindu-se la reactia celui de-al III-lea Reich scria: "Uciderea lui Codreanu l-a infuriat pe Hitler, in primul rand pentru ca se gandea ca lumea ar putea crede ca regele Carol infaptuise omorurile in intelegere cu el. Hitler a ordonat ca toate ordinele si medaliile pe care Carol le impartise cu generozitate la germani -si in special lui Goering sa fie inapoiate Ambasadei romane. El a dat mana libera presei naziste sa-l ponegreasca pe Carol si in cele din urma ministrul german a primit instructiuni sa protesteze oficial la

17 din 42

Bucuresti". Asasinarea legionarilor a produs unele disensiuni in-tre rege si membri ai guvernului. Astfel N. Petrescu- Comnen, care cunostea spiritul care domnea in al III-lea Reich, a considerat ca s'a facut o greseala cu urmari grave pentru "tendintele de apropiere a Romaniei fata de Germania". El aprecia ca acest act va tedermina o incurajare a politicii agresive a Germaniei si un prilej de manipulare a statelor revizioniste indeosebi a Ungariei impotriva integritatii teritoriale a Romaniei. Iata ce scria N. Petrescu-Comnen in Memoriile sale: "Joi, 1 Decembrie fui informat de un prieten ca in noaptea precedenta 13 legionari, in frunte cu Codreanu, pe cand erau transportati cu camioanele automobile pentru nu stiu ce confruntari de la Ramnic la Bucuresti, incer-cand sa fuga de sub escorta, fusesera impuscati. Fugeau de sub escorta si ei erau legati de maini si picioare? Ce ziceti?  Pusei imediat pe seful meu de cabinet sa verifice, la  Presedentia Consiliului de Ministri, daca stirea era ade-varata. Raspunsul fu afirmativ. In mod intuitiv, am avut imediat sentimentul ca se comisese mai mult decat o crima, o greseala, ce avea sa aiba urmari dezastruoase pentru tara si pentru suveran".  Tot el, ministru de externe, spune: "Oricum o tragica greseala a fost savarsita atunci, pe care o ispasim azi, tara si atati nevinovati". Presa din lumea intreaga infiereaza uciderea fara judecata a Capitanului si a celorlalti legionari.   La Budapesta, in acel timp, se aflau Gafencu si Tilea, fosti ministri, actuali si viitori ministri, la o agapa cu multi inalti demnitari unguri. Dl. Raoul Vasile Bossy spune: "S'a intunecat agapa de tragica veste a atentate-lor de la noi si a omoririi fara judecata a lui Corneliu Codreanu si a altor treisprezece" (ucigasii lui Duca si Stelescu -Nota autorilor: M. Musat si I. Ardeleanu) Este deschiderea unei ere sangeroase cum nu s'a mai cunoscut de mult in istoria noastra, si care ne va cufunda tara in crude tulburari interne, preludiul intrarii noastre in razboi si al tuturor nesfarsitelor nenorociri ale poporului roman cu sfartecari ale teritoriului national".   Am aratat mai sus reactia Germaniei, Italiei si mai ales a Poloniei. Un prieten de temnita, Petre Pandrea, om de o frumoasa cultura1), omul care a aparat pe lelea Ana Pauker in procesul de la Craiova cum si pe multi alti comunisti, acum era condamnat_____1)   -El era închis si condamnat 5 ani, desi total de stânga în conceptii, fiind si cumnat cu Lucretiu Patrascanu...pentru faptul ca a vrut sa apere pe conducatoarele Manastirii Vladimiresti si pe un legionar. La eliberarea sa, se scrie despre el in "Magazin istoric", de nu-ti vine sa crezi,  pozat cu sotia prin Berlin... om de cultura rara... socialist doctrinar... ce pacat ca dintr'o eroare judecatoreasca a fost intemnitat. Petre Pandrea imi povesteste cum s'a intalnit cu lelea Ana Pauker -cum ii ziceam eu-dupa detronarea ei de "regina" a Romaniei, prin centrul Bucurestiului: "Avea, Mitule, niste ciorapi tarnositi, o sacose cu ceva morcovi, cartofi. Si am vorbit frantuzeste sa nu ne auda trecatorii. Ce murdara e revolutia asta comunista, a zis dumneaei..." "De ce n'ai intrebat-o -am zis eu-, tot murdara era cand erai tu "regina" si aveai 18 haine de blana si vila la Snagov?" Si a scos-o cu hainutele de pe ea. Atunci nu stiam ca astalalta haimana din Bucuresti, sotia vampirului Ceausescu, avea 20 de palate si plante exotice langa palat si ca in fiecare seara, si in America, i se ardeau hainele purtate. Ce blestem a cazut pe aceasta gradina de tara sa ne guverneze tiranii si "academicienii"! Iata marturiile lui Petre Pandrea, el care era ateu:"Mai Mitule, n'am vazut in viata mea si cred ca poate fi model in lume Manastirea Vladimiresti din  Moldova  noastra. Nici capetele cele mai luminate in economie si gospodarie nu puteau face ce au facut maicutele acestea. La hramul manastirii se da o masa la 20.000 de oameni, gatita, la multimea fara numar ce coboara sau suie la manastire. Au liceul lor, au brutariile lor, au o discipli-na cum era in armata lui Friederich cel Mare, au stupi fara numar, si ele (maicutele -Nota autorului) la fel ca albinele, fiecare munceste la locul ei, slujbele de zi si de noapte se fac matematic, corul superb parca te inalta. Iata de ce m'am hotarit sa le apar. In procesul facut de guvernul comunist, s'a unit -spre rusinea noastra- si Ierarhul bisericesc care nu le putea vede. Cine conduce aceasta manastire? Maica Veronica stareta, si maica Mi-haela, secretara si sufletul acestei frumoase manastiri si parintele Ioan model de preot..."

18 din 42

   Cine era maica Mihaela, sufletul si conducatoarea de fapt si de drept a acestui sfant asezamant bisericesc? Era sora lui Iordache Nicoara (badita Nicoara), confe-rentiar universitar si unul dintre cei mai iubiti coman-danti din Miscarea Legionara. Se afla inchis in lagarul de la Vaslui si a fost executat dupa omorirea lui A. Calinescu. In timpul prigoanei, la o serbare din Bucuresti, unde la tribuna regala se afla si Carol al II-lea, pe cand ea, Mihaeala, era inca eleva, a strigat din tot sufletul: "Cred in nevinovatia Capitanului, cum cred in Isus Cristos!" Slugile calaului, politisti, agenti si gardieni, s'au repezit la ea cu furie si au aruncat-o in cap intr'o masina deschisa, cativa dintre ei au sarit sus si directia beciurile politiei, unde, cei care au trecut prin aceste beciuri cunosc tratamentul "uman" ce ti se aplica: la iesire, daca nu luai drumul temnitei, te uitai in oglinda si nu-ti venea sa crezi, tu esti sau altul?!   Petre Pandrea se hotaraste sa apere Vladimirestii din dragoste pentru adevar. Vazand "partidul" ce vrea P. Pandrea, l-a trimis la Aiud pentru cinci ani, timp in care poate pregati apararea Vladimirestilor. Omul aces-ta de o cultura rara, doctor in drept si economie poli-tica din Berlin, scriitor fecund de studii despre drept si cu numeroase volume de eseuri publicate etc., plateste asa scump. Sa fim drepti, tot asa erau condamnati pre-otul Ioan la 20 de ani (sau 25), maica Mihaela la 20 de ani si stareta, care pana la urma o cam incurca, 15 ani; anii nu-i dadeau manechinii in roba de la tribunal, ci securitatea. Pe parintele Ioan l-au trimis la Aiud, unde era si subsemnatul. Cinste lui P. Pandrea pentru frumosul lui gest de a apara Vladimirestii.   Sa incercam acum sa rezolvam doua probleme. Prima: a fost, din punct de vedere politic, necesara uci-derea Capitanului? Absolut, nu!  Din tot ce s'a scris in toate actele diplomatice, azi nemaifiind secrete, din memoriile oamenilor politici, din ziare, etc., reiese ca Hitler, in discutiile avute cu regele Romaniei, atat el cat si Goering nu i-au cerut lui Carol sa aduca Garda de Fier la putere. Amandoi conducatorii celui de-al III-lea Reich, au cerut numai ca fruntasii Miscarii Legionare condamnati, sa nu fie tratati ca deti-nuti de drept comun, ci ca adevarati condamnati politici, adica ceea ce in fapt erau. Parerea mea personala -poate nu va vine sa credeti- pe Hitler nu-l interesa ca Garda de Fier nu este la putere, ci il interesa petrolul romanesc, absolut necesar pentru avioanele si tancurile germane, granele si vitele Romaniei. Pentru razboiul pe care-l pregateau, dandu-le noi cele de mai sus, le dam chiar biruinta armatelor Wehrmacht-ului. In intarirea celor de mai sus, sa mentionam ca in August 1944, dupa ruperea Romaniei de nemti si trecerea armatei romane alaturi de aliati, mii de avioane germane au fost distruse la sol, nemaiavand combustibil de alimentare.  Acesta este purul adevar, ei -nemtii- tineau Garda de Fier numai ca o sperietoare pentru Carol al II-lea si politicienii romani. Chiar Carol si politica externa a Romaniei, ulterior se va apropia tot mai mult spre Ger-mania. O minciuna grosolana a fost si aceea ca odata cu asasinarea lui A. Calinescu, armatele Whermacht-ului vor ocupa Romania. Daca noi legionarii am ajuns sa ne vindem tara, nu nemtilor, ci oricui, atunci nu meritam decat sa fim crucificati la raspantii de drumuri si sa ra-manem uriti pe buna dreptate ca tradatori de neam si tara. Cititi bine, au fost descoperite multe echipe for-mate sa-l asasineze pe Armand si rege, inaite de Miti Dumitrescu1). Acest lucru nu-l zicem noi legionarii, ci comunicatele guvernului, ziarele. Atunci si numai atunci a sosit ceasul lui A. Calinescu. Nu ca sa faca pe plac nemtilor sau... turcilor, ci pentru ca ne-au ucis Capitanul. Am spus la inceput ca nu pastrez o ordine. Cer, cer din nou, pentru ultima data, scuze. A fost Miscarea Legionara cu nemtii? Absolut, da! Ne aflam circa 20 de insi -grade si functii- cand Capitanul a spus urma-toarele2): "Ma uit la balaurul acesta cu 18 capete de langa tara noastra3)

______1)-Avocat, seful echipei care l-a executat pe Armand Cãlinescu.______2) -Pe perete, în biroul lui din casa d-lui general Cantacuzino-Granicerul, era afisatã, destul de mare, harta Europei______3) -E vorba de Rusia Sovieticã...care vrea s'o inghita si la al III-lea Reich; din doua rele am ales pe cel mai putin rau. Mergem cu nemtii!" In conceptia noastra legionara, fiind cei mai mari dusmani ai comunismului, cum pu-

19 din 42

team sa mergem cu bolsevicii? La o intalnire Maniu-Codreanu, seful partidului national-taranist îi spune lui Codreanu: "O singura greseala aveti, alianta cu Germania". Raspunsul lui Codreanu: "Domnule Maniu, noi nu suntem legati de nemti. Cand voi vedea ca interesele patriei mele sunt lezate, ma despart de ei". Acestea se  stiu de atunci, nu le stiti voi, cei tineri. Veti vedea mai tarziu, cu fapte nu cu vorbe, cum am luptat noi laruperea Ardealului prin Dictatul de la Viena. In 1941, la 21-23 Ianuarie, nemtii parasesc Miscarea Legionara si armata germana, din ordinul lui Hitler, trece de partea generalului Antonescu. De ce?Fiindca ei, nemtii, stiau ca nu ne pot manevra pe noi legionarii ca pe un satelit al lor, si ne-au parasit. La ei conta exploatarea bunurilor Romaniei, nu Miscarea Legionara.  A doua problema, destul de complicata si pana azi nerezolvata. Cei care vor veni din strainatate, care sigur poseda informatii pe care noi nu le avem, ne vor lamuri. Nu repetam cele scrise, ci completam; din nou, iata ce scriu M. Musat si I. Ardeleanu: "Spre surprinderea Berlinului si a multor politicieni din tara, Carol al II-lea a dat ordin ca in noaptea de 29/30 Decembrie 1938 sa fie lichidati Corneliu Z. Codreanu si alti 13 legionari. In comunicatul Parchetului militar al corpului II Armata se arata: "Parchetul Militar al Corpului II Armata ne informeaza: In noaptea de 29-30 Noembrie a.c. s'a facut transfer de condamnati de la inchisoarea R. Sarat la Bucuresti-Jilava. In dreptul padurii ce corespunde km. 30 de pe soseaua Ploesti-Bucuresti, pe la orele 5 automobilele au fost atacate cu impuscaturi de necunoscuti care au disparut si in acel moment, transferatii, profitand de faptul ca transportul se facea in automobile Brek tip jandarmi, deschise, pe timp de noapte si ceata deasa, au sarit din masini, indreptandu-se cu vadita intentie de a dispare in padure. Jandarmii, dupa somatiile legale, au facut uz de arma. Au fost impuscati: Corneliu Zelea Codreanu condamnat la zece ani munca silnica si sase ani interdictie, Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I. G. Duca, condamnati la munca silnica pe viata, Caratanase Ion, Bozantan Iosif, Curca Stefan, Pele Ioan, State Gr. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrila, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnati la munca silnica pe viata, Georgescu Stefan, Trandafir Ioan, condamnati la cate zece ani munca silnica pentru asasinat asupra lui Stelescu.   Atat parchetul militar al Corpului II Armata, pe teritoriul caruia s'a intamplat cazul, cat si parchetul civil, fiind instiintate, au venit la fata locului si au con-statat in mod oficial moartea celor numiti mai sus, de catre medic, prin incheierea de proces verbal.   A autorizat inmormantarea cadavrelor, ramanand mai departe in cercetarea cazului.   Comandantul militar, dupa propunerea parchetului si pentru motive de ordine publica a aprobat ca inmormantarea sa se faca la subcentrul militar Jilava, fapt ce s'a executat in dimineata zilei de 30 Noembrie a.c. prin ingrijirea inchisorii militare Jilava".  Acum e acum, cum zice romanul. Sa analizam putin in lumina faptelor. Presa poloneza reda adevarul celor  intamplate, adevar pe care il vede si un copil de clasa a II-a. Ce scriu polonezii? Comunicatul dat de Ministe-rul de Interne roman, sa-l creada A. Calinescu. Cine a mai auzit sa fuga 14 detinuti noaptea prin padure si sa fie impuscati toti?! Toate ziarele poloneze, cu lux de a-manunte, se refera la uciderea in mod groaznic a legionarilor. Si voi, dragi tineri, cititi comunicatul si-l analizati. Daca in comunicat scrie ca a fost ceata deasa, cum au putut ciracii lui Calinescu sa-i impuste pe toti? Daca au fost atacati de legionari sa-si scape Capitanul si camarazii, cum de n'au impuscat un singur politist, caci grupul de legionari nu va fi venit cu mana goala sa lupte contra jandarmilor? De ce n'au impuscat jandarmii cel putin un legionar din grup, cand pe cei 14 care erau legati de maini si de picioare in masini si au reusit -minunea minunilor- sa se dezlege toti 14 sa fuga prin padure, pe toti i-au impuscat? De ce pentru motive de  "ordine publica" au fost aruncati in groapa? Doar regele Carol era cel mai iubit rege de catre popor! (la fel ca Ceausescu). Noi eram numai niste "descreierati si asasini", deci de ce atata frica a autoritatilor? Pentru ca acesti "descreierati" au luat 40.000 de voturi numai in judetul Arad. Cine erau descreieratii? Tineri, unii cu doua licente, Constantinescu absolvent al Academiei Comerciale, Doru Belimace era pe terminate la doua facultati, Caranica anul ultim. Iar la cei zece: Iosif Bozan-tan, avocat, si cred ca numai unul dintre ei era munci-tor. De ce scriu acestea? Veti citi multe, unde veti ga-si scris despre legionari numai asa: "fara profesiune", sau ca sa dau

20 din 42

numai un exemplu, unul singur despre reaua intentie cu care sunt infatisati, exemplu elocvent: "ministru de interne, legionarul Petrovicescu", si cand in fapt el era general de divizie! Arme murdare ale slu-gilor regelui.   Am ajuns la marea intrebare care nu este rezolvata. Cele doua masini cu jandarmi plecati sa ridice legionarii de la R. Sarat, conduse de maiorii Dinulescu si Macoveanu, ajunse la R. Sarat nu-i ridica, dupa cum ati citit, ci se intorc inapoi. Ce ordin a survenit si cine l-a dat, cand ei au plecat tot la un ordin superior? Vine maiorul Dinulescu din urma si-i aduce inapoi la executarea legionarilor. Ce nou ordin au primit jandarmii? Suntem in fata unui mister? Il vom descoperi oare? Omoara-i! Nu-i omorî! Omoara-i! Iata ce s'a aflat, ade-varul nu-l stie nimeni inca, poate ca in curand o sa-l aflam: Urdareanu, maresalul palatului, impreuna cu A. Calinescu si N. Iorga au trimis masinile fara sa stie Maiestatea Sa, crezand ca se va bucura ce slugi are, i-au spus ulterior, dar el n'a fost de acord si masinile s'au intors. Mai in noapte, beat, caci se imbata cam des Maria Sa si sa nu-si supere slugile, a zis catre A. Cali-nescu: "Impusca-i ma, omoara-i, ca de aceea te-am numit prim-ministru..." Si A. Calinescu a executat dorinta Maiestatii Sale. Sa nu gresiti sa credeti ca Maria Sa nu vorbea asa. Pe poetul si primul ministru Octavian Goga, care a venit in audienta sa-l informeze pe rege: "Am fost Maiestate la Codreanu si a spus ca Miscarea Legionara se retrage din alegeri" (deci o bucurie pentru partidul lui Goga si o veste buna pentru Maiestatea Sa), l-a prins de piept si a zbierat: "Cine te-a trimis la Codreanu?" L-a dat pe usa afara (ca pe Gavrila Marinescu cand se imbata rau) si i-a cerut imediat demisia.   Deci nu de frica, in caz ca biruind nemtii va veni la guvern C. Z. Codreanu, ci din ura ce i-o purta regele, A. Calinescu si N. Iorga, a fost asasinat Capitanul. In seara, cand noaptea a fost omorit C. Z. Codreanu, N. Iorga vorbeste la radio si spune: "Vanatorul intelept trage in capul haitei, si haita fuge". Ce indemn mai grozav decat sa-l omoare pe Codreanu?! Cum s'a in-tamplat, de noaptea a fost executat? Va rog, faceti dumneavoastra legatura. Cum va explicati ca omul acesta atat de destept, de inteligent, face tineretul tarii "haita"? Oare studentimea din intreaga tara "haita" era?  Pentru el, da! Cititi ce scrie el: "M'am prezentat la Mi-nisterul Invatamantului si am cerut sa ma pensioneze". "De ce dl. profesor?" il intreaba acesta. "Eu nu pot preda la cativa studenti!" -raspunde Iorga. "Dar, dle profesor, in Germania sunt profesori si la un numar mic de studenti". "Vreau sa demisionez!" Eu, care scriu aceste randuri -muncitor- nu indraznesc sa atac un titan, ma voi folosi mereu de ceea ce spune el insusi despre sine, si de ceea ce zic altii. Nu mai mergea nimeni la cursurile lui; el singur marturiseste acest fapt. Marele epigramist Pastorel Teodoreanu1) scoate o mica brosura in anul 1938 intitulata "Strofe cu pelin de Mai, contra Iorga Neculai". Nu_____1)-Pseudonimul literar al scriitorului Alexandru O. Teodoreanu (1894-1964), fratele romancierului Ionel Teodoreanu (1897-1954)...

le dau aici, ar rapi mult loc.  Dar in cartea sa "Tamaie si otrava", Pastorel Teodoreanu zice: "Ma aflam la Iasi in timpul primului razboi mondial, ma plimbam cu prietenul meu Fagetel. Era seara si vad o biserica deschisa si un preot cu o barba pana'n brau. Ca orice om cu pacate si mai ales ca pu-team pieri in razboi, hai sa ma spovedesc. Popa ma intreaba: "Crezi in N. Iorga?"  "Nu cred parinte!"  "De  ce?" "E zalud! E sarit!" Atunci popa zbiara: "Pacatosule, am sa vorbesc sa te puna la zid! Sa te impuste! Sa nu crezi in Apostolul neamului, N. Iorga?" Am zbughi-t-o pe usa afara. Prietenul ma intreaba: "De ce a strigat Iorga la tine?" "Care Iorga?" "Popa, mai baiete, e Iorga, s'a imbracat popa de frica nemtilor". Marele istoric Ion Horatiu Crisan in documentata sa lucrare"Burebista" spune ca geto-dacii, dupa marele Parvan ar fi fost in numar de un milion (dupa recentele sapaturi se adeveresc spusele lui); Daicovici da 500.000; dl. Iorga 50.000. Dupa regulile militare din lume, din populatie se ia 10% luptatori, deci Burebista, dupa dl. Iorga avea 5.000 de soldati. Istoricul Herodot spune despre geti ca sunt cei mai drepti si cei mai viteji dintre traci, iar despre traci ca este poporul cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Armata lui Burebista, spune istoricul Strabon, se ridica la 200.000. A infrant pe celtii foarte razboinici, pe bastarni si sarmati in sud nimiceste pe celti; iar pe boii de sub con-ducerea regelui Cristaseros si pe tauristici i-a nimicit cu desavarsire. Pe timpul marelui rege existau 4 mari state. Cel mai

21 din 42

puternic era Imperiul roman. In Asia Mi-ca, regele Mitharidas VI Eupator intemeiase si el un stat puternic. In apusul si nordul Europei era Ariovist care unea triburile germanice. La Carpati, in sud si nord de Danubiu era marele imperiu al lui Burebista.   O intrebare se pune: cum a putut Burebista cu 5.000 (cinci mii) de luptatori sa faca asa un imperiu? Dar a zis dl. Iorga si nimeni nu poate contesta ce zice el.   Cand marele Parvan scoate "Getica" si "Dacia", Iorga scrie: "nici un rand despre mine". Istoricul nu scria biografia lui Iorga, ci descoperirile arheologice.  Tot el (N.I.) scrie: "M'a invitat la serbarea de maine, regele. Nu merg. Nu sunt obisnuit sa stau in banca a doua".   Ce sa mai vorbim despre guvernarea lui Iorga. In lume nu s'a vazut o guvernare mai nenorocita; asemanatoare cu a lui Ceausescu. Invatatorii care in profesiu-nea lor nobila de a lumina copiii neamului, n'au fost platiti -va rog sa cititi bine- sase luni, unii dintre ei numiti in Basarabia, ei fiind ardeleni, ajunsesera sa se uite in traistutele elevilor dupa paine. Nu e o figura de stil, nu e o fraza scrisa din rautate, e purul adevar. Iar invalizii de razboi, manifestand ca sa-l faca pe dl. Iorga sa-si aduca aminte de ei, el a dat ordin sa-i stropeasca cu pompele de apa. Regele afland ca nici armata nu-i platita la zi, il trimite pe Iorga dupa un an "la plimbare", dandu-i si un colan sa si-l agate de gat. Sa lasam sa vorbeasca dl. Iorga, la sfarsitul cartii sale "O viata de om", capitolul "Congresul invatatorilor" "Pacate grele... Un congres al acestui corp s'a adunat in Mai ca sa arunce injurii nemaiauzite asupra tira-nului, flamanzitor al colegilor sai. Ce ipocrizie si ce decadere! Am iesit din aceasta osanda fara un cuvant de multumire pentru cat servisem, fara un cuvant de atentie pentru cat jertfisem, iar in alegerile facute de taranistii urgisiti in 1931 si de rege si de popor, d. Argetoianu, om popular, a putut sa intre in camera, iar eu, de la care venise tot raul, fiind, cum a scris in gluma un ziarist prieten "cel mai prost om din Romania" si adaug: cel mai rau si cel mai hraparet, ba chiar designat si instantelor judiciare pentru zecile de milioane, ce mi le-am insusit, ramanea sa ma folosesc de articolul din Constitutie care-mi dadea un loc in Senat, unde cand am ridicat intr'un tarziu glasul nu mi s'a crutat nici o injurie, iar in Camera s'a cerut de un V. Hanes, anularea printr'un articol unic a tot ce facusem pentru scoala".   Deci cuvintele de mai sus sunt scrise de N. Iorga. Nu numai tinerii, ci foarte multa lume nu cunoaste cum de s'a bucurat N. Iorga de un loc in Senat si de ce n'a reusit un mandat in Parlament unde erau in jur de 400 de deputati. Nu exista in analele Parlamentului cazul ca un fost prim-ministru la caderea de la guvern sa nu obtina la noi un loc in Parlament. Iata ca "teara" a facut exceptie. In Senat a intrat fara a fi ales de alegatori, ci in baza unei legi care prevedea ca daca esti ales -nu sunt sigur, cred ca de 10 ori- deveneai senator de drept.   Istoricul A. D. Xenopol, fost profesor al studentului Iorga si primul istoric care descrie istoria tarii noastre in 14 volume, iata ce-i scrie lui Iorga:  "Nu inteleg purtarea d-tale fata de mine. Ce ti-am  facut ce sa te anini de mine in raspunsul d-tale lui Ianoviceanu, care nu ma privea intru nimic si cu care nu aveam nici in clin nici in maneca. Daca doreai sa-ti aduci osanale, n'aveai decat sa o faci, dar cu ce ti-am gresit eu ca sa ma ataci iarasi? Te rog sa incetezi cu a-ceasta purtare, pe care singur cred ca vei califica-o precum merita si te mai rog sa faci o rectificare la articolul d-tale. Daca nu o vei face, o voi face eu, asa cum poate nu-ti va placea. In sfarsit, m'am saturat de purtarea unui om care, dupa ce uita tot ce-mi datores-te, mai gaseste si prilejul de a fi necuviincios".   Tudor Arghezi surprinde una din trasaturile caracteristice ale personalitatii lui Iorga: dorinta de a fi seful unui partid: "Unde-i domnul Iorga mai lipsit de orice talent si mai zadarnic decat in nationalism (...) Iar daca e sa impingem cu o palma mai departe discutia e sa cautam fondul real al nationalismului (...) apoi nu ne-ar fi greu sa tragem la raspundere tot vanitatea de altfel omeneasca a domnului Iorga, de a fi de toate si fara de asta si om politic si sef. Nici un partid politic existent nu s'ar fi grabit sa pofteasca pe domnul Iorga la sefie. Daca la suirea sa pe tronul emfazei, domnul Iorga ar fi gasit un partid nationalist format, acest profesor metempsihoza, ar fi intemeiat si un alt partid, orice fel de partid, chiar si al Mainii Negre, numai dansul sef sa fie".   Aici sta toata hiba. Ar trebui sa se scrie volume intregi cu omul politic Iorga. A batut la usa tuturor partidelor din Romania si dorea ca el sa fie presedinte. Absolut toate l-au refuzat. A. C. Cuza, Maniu, Mihalache, Averescu, etc., refuzandu-l, i-a injurat pe toti. Unii au raspuns, altii n'au vrut. Intalnindu-se cu A. C. Cuza la un hotel in Bucuresti, pe scari Iorga il saluta si zice: "Ce

22 din 42

mai faceti domnule profesor?" Cuza ii raspunde: "Dupa cum vedeti, eu sui si d-voastra coborîti".  In Parlament, Iorga furios ii spune lui Cuza: "Ai adus ciurdaru in Parlament"1). A. C. Cuza raspunde: "Auzi, Robule, ca esti ciurdar, vezi ia-l si pe Iorga!"   Toate necazurile, vom vedea mai tarziu, vin asupra Capitanului din ura fara de margini a acestui om. Noi, legionarii, ne iubeam Capitanul. Nu gasesc alt exemplu mai edificator, decat cum iubesc japonezii pe imparatul lor. Nu-l schimbam cu totii Iorgii din lume..._____1) -E vorba despre deputatul Robu...

   Toate temnitele din lume au fost facute pentru criminali, borfasi, hoti si pentru cei certati cu legile tarilor respective. Sigur ca acestia nu erau tratati ca la hotel, pedeapsa cea mai grea fiind privarea de libertate, incolo -biblioteci, deci carti, reviste, tigari, masa omeneasca, pachete, legaturi cu familia, etc., etc.   La noi, aceste temnite au fost pentru exterminarea omului. Orice mijloc bestial experimentat pe trupul lui era permis, plus orice schingiuire. Oare va putea cineva, se va naste scriitorul care sa poata descrie, viu, starea sufleteasca a osanditului pe viata care se zbatea pe ciment, la izolare, fara cea mai mica haina de ajutor la corpul inghetat si care era bagat acolo aproape intotdeauna nevinovat? V'am dat mai inainte exemplul meu  personal de felul cum am fost introdus la izolare si motivul pentru care mi s'a administrat aceasta izolare: cica "nu am fost in celula". Raspunsul meu -absolut autentic: "Unde am putut fi, trazni-v'ar Dumnezeu! Asa ati facut si cu Stalin, i-ati ridicat statui si in catune, si acum nu-l lasati nici in mormant!" "Gura, banditule!  Te invat eu!".   De unde curajul la noi, in acest infern comunist? Cred ca puterea credintei, si numai ea, ne da si curajul  de a suporta si chinurile, si moartea, senini.   Eram in depozitul Securitatii, la Codlea. Afara, la aer, din celula cu zece detinuti, ne scoteau foarte rar. Justificarea: "n'am personal, e ploaie, avem sedinta", etc., etc. In tarcul in care ne plimbam, desi din aceiasi celula, trebuia sa mergem cu capul in jos, cu mainile la spate, fara o vorba. Intr'o zi, gardianul din turela ne-a strigat: "Nu e voie dezbracati!" Sa punem camasile pe noi. I-am strigat: "Nu, ma, nu execut ordinul tau; ne tineti cate o saptamana in cotet 10-12 insi si cand ne scoateti, vreau, daca e soare, sa stau zece minute fara camase sa vina razele peste mine daca nu-s tuberculos, daca-s tuberculos stau imbracat sa nu crap, sa crapati voi!" A fluierat si imediat a venit un ofiter cu gealati dupa el, ofiterul cu pistolul in mana si trupa cu arme-le. Am refuzat sa iau camasa, am spus cele de mai sus  si am adaugat: "Trageti, ma!" Gestul meu i-a pus pe ganduri si culmea, n'am patit nimic. Dar numai eu stiu cat am tremurat cateva zile cand se deschidea celula, fiindca "voi n'ati fost cu noi in celula" cum spune poezia prof. Radu Gyr.   Bunul meu prieten, dr. Sandu Barbu, a fost pus sa spele W.C.-ul. A spus: "Sa-l spalati voi, analfabetilor, eu sunt medic!". Nu l-a costat mult aceasta atitudine -cititi, va rog, bine: a fost dezbracat, numai in camase  si indispensabili, fara caciula, bagat intr'o ghereta de scanduri si tinut in zapada 3 zile si 3 nopti, apoi mereu la izolare, cate 10 zile.   Eram parca legati, patru frati de cruce, dr. Barbu, studentul N. Corcodel, Ion Candea din com. Sarata, jud. Fagaras, Mitu Banea. Am hotarit sa luam calea co-drului, in Muntii Fagarasului. Nu puteam admite regi-mul bestial comunist. Decat temnita, mai bine moartea. Am plecat in munti. Ne-a plouat 2 zile si 2 nopti, ploi de munte. N'am putut face adapost, nici n'am gasit o grota. Ne-am intors in Sarata, urmand sa ne intalnim din nou. Soarta a vrut altfel. Ion Candea1) a fost impuscat groaznic: o vecina l-a pârît Securitatii._______1)   -Dupa eliberare si-a pierdut mintile...

   Acestia au inconjurat tot, s'au suit pe gardurile gradinii, prin pomi, pe sura. El se afla in casa, a simtit si a fugit sa puna mana pe arma. Iesind din casa, au tras in el ca la asediul  unei  cetati.  A cazut intr'o  balta  de  sange! ciuruit de glante. O, femeie tradatoare, cu ce te-ai ales?  Ai luat viata unui bun roman! Doamne, ce viteaz era Onu Candii, cum i ziceam noi! Un bun roman a zis (nu  cititi cuvintele la adresa mea): "daca ar fi numai o suta  ca dl. Candea si M. Banea, razbim comunismul".

23 din 42

   Corcodel a plecat in Germania, despre dr. Barbu am scris mai sus ce s'a intamplat cu el, iar subsemnatul... deapãn aceste triste amintiri.   Ne apropiam de procesul meu de la Brasov. Ma aflam la infirmeria penitenciarului Codlea, cu basmuftiul (episcopul) turcilor din Dobrogea. Am fost transportati cu duba mai multi insi, dar pe mine ma judecau separat. Ajunsi la tribunalul din Brasov, duba a tras in asa fel incat sa nu fim vazuti, noi banditii, de nimeni. Sora mea, Livia Petrascu -care a facut si ea 7 ani necondam-nata, lasand doi copii mici, mici, singuri-singurei in miez de noapte- cunostea toate smecheriile Securitatii si a aflat o use prin care ne puteam vedea. Cand am tre-cut pe un coridor dosnic am vazut-o cu muma mea. Nu o vedeam, dar a ciocanit in geam si am intors capul; escorta m'a observat: "Banea, de ce te uiti, stii ca nu-i permis!". Sora mea, Livia, era frumoasa, privirea ei senina si plina de dragoste a luminat fata mea, dar ma-ma... mai bine n'o vedeam..., mi-a ravasit tot ce aveam bun in mine, garbovita de spate, cu figura, iarta-ma Doamne, de Crist rastignit! Doamne, Bunule, daca de noi, care am vrut, noi, nesiliti de nimeni, sa mergem pe drumul Capitanului, pe drumul jertfei supreme, pedepseste-ne, dar ai mila de ea! Primul ei copil, doctor si avocat, impuscat la inchisoarea Ramnicul Sarat, cu hai-nele facute de ea, caci fratele a umblat intotdeauna in costum national;barbatul Liviei, prof. Nicolae Petrascu, condamnat la munca silnica pe viata; eu in temnita, co-piii Liviei ramasi sa-i creasca ea, cu 18 lei pensie de la colhoz; sora cea mica, Ancuta, farmacista, asezata si ea in temnita. Tatal meu, orb, au venit securistii dupa el, dar primarul comunei, ingrozit de tragedia familiei, le da urmatorul sfat: "Nu-l puteti ridica fiindca n'are vedere". Securistii spun: "Mai sunt orbi in celule". "Dar pana acolo, cum il duceti?" "Si nu vede deloc?" -intrea- ba ei. "Nu!" -raspunde primarul, si asa a scapat tatal meu. Intr'adevar, nu vedea.   Intrebarea securistului m'a facut sa uit ca sunt om. In orice imprejurare se va afla un om, sa nu-l stapaneasca ura, eu n'am putut; am zbierat: "M'am uitat, ticalosule, sa vad pe mama care mi-a data viata, voi n'aveti nici mame, trazni-v'ar Dumnezeu!..." si nu-mi aduc aminte ce a mai iesit din gura mea, fara judecata. M'a pus in catuse si m'a dus in duba.   N'au trecut 10 minute si ma trezec in duba cu Virgil Mateias, fostul prefect legionar din jud. Fagaras. Securistii ma dezleaga de o catuse si-l agata de mine.  Eram buni prieteni: "Ce ai facut Fispane -asa le zicea la prefecti pe timpul ungurilor- de te-au adus sa-mi tii de urît?". "Am fost la W.C., mai Mitule, si am zis: dati-mi hartie sa ma sterg la c.., ca ziceti ca sunteti civilizati!" Am fost dusi amandoi in coridor, unde erau biro-urile procurorilor militari, am intrat la cel dintai procuror si l-am intrebat: "Ce suntem noi, domnule procuror, hoti de cai, criminali, gainari, de ne-au pus in  catuse?" "Dar ce au catusele, mai  t o v a r a s e?" "Au vrut sa evadeze" -raspunde analfabetul de militian. L-am luat si noi in "tromboneala", mai ales Mateias, ca era bun jurist, dar procurorul a spus: "Eu nu vi le-am pus, nici nu vi le iau". Am iesit afara din cabinet si am zbierat din nou, n'am facut uz de cuvinte academice. Iese Presedintele tribunalului militar si, dupa discutii, am fost usurati de bratarile de la maini.   Ce urmeaza: ies doi tarani, din comuna Mndra Fagarasului, din cabinetul unui procuror militar, si escorta le ordona: "Fata la perete si mainile sus, executa-rea!" Eu vazand scena aceasta, ma revolt din nou si intreb: "Ce ati facut, mai fratilor, de v'a pus cu mainile spre cer?" "Domnule -raspunde unul din tarani- ne-au batut jandarmii pana n'am mai stiut de noi si ne-au pus sa iscalim niste procese contra lui Dan1) din satul nostru1).

______1)   -Seful legionar Dan din Mândra era cel mai bun gospodar din sat si cel mai iubit. A cumpãrat douã garnituri de treierat cereale si a girat cu averea lui pentru ele, si nu le-a tinut el, ci tot satul era proprietar. Numai acum, cand am auzit ce a scris Sefu',  bagam omul la puscarie (el era bagat de vreo 8 ani, dar urma procesul), si ne este frica, ca avem copii si ne bate Dumnezeu!" "Sa nu iscaliti, fratilor, tineti-va bine ca n'au ce va face". Escorta a spus sa-mi tin gura, eu am zis: "Taci tu, ma trogloditule!", si dupa vreo cate-va ore au scapat oamenii si s'au dus acasa.   Ce curat e sufletul taranului si cum se teme el de Dumnezeu! Si la temnita au fost superiori

24 din 42

taranii, ei au fost model de comportament in fata bestiilor.   Am intrat la proces seara tarziu. Incadrarea era de la 3 la 15 ani -"fascizarea tarii". E adevarat, am prins un climat politic favorabil, se credea ca mergem spre destindere. M'am aparat foarte concis si am rasturnat orice acuzatie. Se gasea in dosarul facut la Securitate un manifest al meu facut la 20 de ani, in care spuneam intre altele:"Priviti la motul care cerseste o traista de malai in tara cea mai bogata din lume. Priviti la munci-torul cu fata supta de mizerie..."  Cum pot fi acuzat eu, fiu de taran roman, de fascizarea tarii, cu astfel de ganduri? Lupta mea intreaga e pentru muncitorul necajit si bietul taran care neavand unelte moderne sa-si lucreze pamantul sa aduca un rod superior, sa aiba o viata mai luminata, traieste in asa mizerie, de multe ori n'are banii necesari pentru petrol si un pac de tabac. La 12 noaptea se da sentinta. Sunt condamnat la trei ani inchisoare. Eu facusem deja trei ani si jumatate. Presedintele completului imi spune: "Banea, ai stat destul in inchisoare; uite, acum (era miezul noptii) stau si am dat ordin sa se bata sentinta la masina, o voi da escortei, ca dimineata sa fi liber".  Acum sa vedeti ce urmeaza. Ajung pe la unu noaptea la infirmeria inchisorii Codlea. Basmuftiul ma intreaba: "Banea, dragul meu, cum a mers procesul? Eu m'am rugat toata ziua lui Alah si Mahomed sa scapi". "Va multumesc mult, Basmuftiule, si eu am rugat pe Mantuitorul nostru. Si iata, am scapat!" Zicand acestea, batranul episcop m'a imbratisat.   Dimineata sunt chemat la cancelarie, unde mi se da foaia de eliberare si boarfele ce le aveam la magazie, si pe-aici ti-e drumul, Mitule. Odata cu mine a mai fost  pus in libertate alt "bandit", judecat la alta sectie. Il intreb: "De unde esti?" "Din Brasov" -imi raspunde omul. Ma batea gandul sa merg la Brasov, unde aveam un nepot, sa-mi dea ceva lei, caci de ma bateai trei zile nu sarea leul din buzunar, sa pot merge pana la Sibiu, sa nu calatoresc clandestin; eram eu "bandit", dar nu si infractor. Dar, ce sa vezi: vine un ofiter fuga si-l intreaba pe brasovean: "Cum te numesti?" Acesta isi spune numele (nu-mi mai amintesc cum il chema), si la  auzul numelui acestuia, se intoarce catre mine: "Dar tu?" "Mitu Banea" -raspund. "Vino inapoi, ai fost eli-berat din greseala..." Sa nu mai lungim povestea, in cinci minute am fost cu incarcerarea in regula si din nou la infirmerie cu Basmuftiul. Cine spune ca in Romania comunista exista cea mai mica legalitate, minte.  La vederea mea, Basmuftiul zice: "Ezus Maria, asta nu-mai la Romania merge!"   Ma hotarasc sa infrunt cu demnitate aceasta nemaipomenita batjocura comunista la adresa unei fiinte umane. Am batut in usa sa vina medicul, era un om cu su-ficienta intelegere. Dar ce putea el face? Fiind la infirmerie a venit, l-am avertizat ca intru in greva foamei si-l rog sa nu ma alimenteze artificial, ca voi face un act necugetat. Fiind numai amandoi in fata usii infirmeriei, am inteles ca ma va ajuta. A raportat conducerii inchisorii. Era omul obligat. M'am trezit cu directorul si adjunctul: "Ce faci iar scandal, unde te trezesti?!" "Nu-mi racesc gura cu niste temniceri!" -ii raspund. Au plecat. La cel mult un sfert de ora, intra iar cei doi impreuna cu un capitan, intr'o uniforma necunoscuta mie. Mi se adreseaza: "Stii cine sunt?" Raspund cinstit: "Nu!" "Gradele si uniforma mea nu-ti spun nimic?" "Nu!" -raspund din nou. "Sunt procuror militar". Ce-i raspund: "Domnule, daca va iau de gat si ma imbrac eu cu hainele si galoanele dumneavoastra, sunt procuror militar? Sa zicem ca dumneavoastra, intr'adevar aveti aceasta functie, respectuos va intreb: de ce nu arestati pe acesti domni (directorul si adjunctul) pentru abuz si sechestrare de persoana? Domnule magistrat, asta noapte, tribunalul poporului nu numai ca da o sentinta de condamnare de trei ani, si eu am facut deja trei ani si sase luni, dar da dispozitie sa se bata la masina sentinta, sa nu mai stau nici un ceas in temnita; va rad si curcile, domnule procuror!" El, procurorul, insista si-mi spune ca eu sunt cu un picior afara din temnita, dar ii raspund: "Pana la anii mei n'am auzit ca un om poate fi in postura aceasta!" "Crede-ma, vei fi liber!" "Nu, domnule procuror, nu ne putem targui ca lacatarii cand vand un cal, unul da, altul lasa. Cum justificati abuzul ce se face, de aruncare din nou dupa gratii a unui om liber?" Nu mai stia ce sa-mi raspunda. Fagaduie mereu ca voi fi pus in libertate. Bietul Basmuftiu ma ruga sa accept targul, el era indignat de acest procedeu murdar, ma vrea liber, dar si sa se desparta de mine ii parea rau. Am cedat, nici nu aveam ce face, un act necugetat ma aseza legal din nou in celula.   Tot de la Codlea:

25 din 42

   Intr'o zi vine medicul inchisorii, un sas batran si fricos. Asista la servirea mesei, arpacas, dar asa de slab ca, cu submarinul de umblai prin gamela sa prinzi boa-bele, un fel de lipici pentru lipit afise electorale sau reclame de film, si nu gaseai.   Eu, care aveam mancarime de limba, il apostrofez:  "Cred ca ati auzit de procesul criminalilor de razboi de la Nrenberg. Daca ati hotarit sa ne ucideti cu porca-ria aceasta de mancare ci cu gogonele fierte, pe incetul, sunteti de doua ori criminali". "Fa-i acte" -a zis doctorul. Am raspuns: "Ce acte sa-mi faca, ori vreti sa  ma dati afara din inchisoare?"   De la incident, la vreo luna, ce-mi spune din nou doctorul: "In definitiv, ce vrei Banea sa-ti fac, esti numai piele si os, n'am unde sa-ti fac o injectie". Dupa perioada slabirii totale, se umflau picioarele de nu mai puteai merge. Ofiterul politic intervenea in ajutorul nostru cu medicamentul: sa stea banditul o jumatate de ora pe pat intins, caci n'aveam voie 17 ore sa stam, chiar bolnavi, intinsi pe pat. Dar cum proceda clasa muncitoare cu banditii? Ce ne dicta "caraliul": "Cand ciocanesc in usa te intinzi pe pat, cand ciocanesc din nou, te scoli". Pornea din capul coridorului si mergea ciocanind. La terminare batea din nou: "Scularea". Cred ca sunteti lamuriti, cum se face si la armata, culcat, sculat.   In procesul de inalta tradare al maresalului Antonescu, e adus martor si generalul Petrovicescu, fost ministru legionar in ministerul de interne si care fusese coleg de promotie cu Antonescu. Ce-i spune maresalul: "Petrovicescule, in privinta voastra, a legionarilor, am gresit". Raspunsul generalului C-tin Petrovicescu e prompt si concis: "Acum nu se mai poate face nimic, totul e pierdut!..."

           DISCUTIE  CU  UN  SECURIST

   Ma gaseam in biroul unui securist la Brasov. Din celula te duceau totdeauna cu ochelari negri. Cand suiai vreo treapta te loveai ingrozitor la picior, iar securistii ziceau ca nu vezi, esti orb? Securistii nu erau niciodata in uniforma si nu le stiai gradul sau numele. In discutiile avute, vazand ca e atent la ce-i spuneam, am indraznit sa ridic o problema. "Domnule anchetator -i-am spus-, am citit o carte cu viata lui Dimitrov in  Germania. Traise sub un nume fals si era fugit din Bulgaria. Se plangea ca nu are destule dulciuri in hrana (la inchisoare), ca i s'a pierdut un pachet din Bulgaria, ca e impiedicat un avocat din Franta sa vina sa-l ape-re, ca nu-si poate ridica banii de la banca sa-si imbogateasca hrana".   El, securistul, era atent si zambea. Eu, incurajat de  atitudinea lui, vorbesc mai departe: ca nu stiu de parin-tii mei, traiesc sau s'au dus intr'o lume mai buna, ca eu nu ma simt vinovat cu nimic, nu sunt fugit ca Dimitrov ci sunt in tara mea, ca sunt anemiat total, de ce sunt tratat asa?   "Pentru ca esti bandit! Si te asigur ca vom termina cu voi prin orice mijloace. Tu vrei sa te asemeni cu Dimitrov?" "Nu, am raspuns, ci cu un om". "Vrei sa te fac sa stii unde esti?" -m'a amenintat el. "Stiu unde ma aflu -i'am raspuns- am citit la poarta..." S'a uitat mirat la mine: "Ce ai citit la poarta?" "Toti care intrati  aici, lasati orice speranta la poarta" -am raspuns eu. "Ma, tu nu esti prost! Daca ma duc acum la poarta, pe primul care-l trag inauntru e pasibil de 10 ani inchisoare". Eu, care aveam mancarime la limba, am zis: "Asa ati facut legile..."  "Asa ma! Sa aparam republica de banditi, iar privitor la tine, vei vedea in curand cat esti de nevinovat". Si, spre durerea mea, am vazut ca intr'adevar s'a tinut de cuvant, desi aparatoarea din oficiu (evreica si membra de partid) a avut indrazneala sa ceara achitarea mea, spunand ca nu ea, ci legile republicii ma absolva de condamnare, si am fost "achitat" cu 12 ani rusine (scria in sentinta "inchisoare corectionala" ). Insa le-am tras chiulul, nu m'am corectat.   Azi, se mira unii cand la un securist care a ridicat viata unui om, i se dau 18 ani.

           BISERICA  GRECO-CATOLICÃ

   Oare are vreo legatura ce am scris pana acum cu biserica greco-catolica? Foarte mult, am putea spune, sunt strans legate. Intai, ne-am intalnit pe acelasi front de lupta impotriva comunismului. Lupta a cerut jertfe mari din ambele parti. I.P.S. Mitropolitul Suciu, nu numai ca ne-a acceptat in lupta comuna, dar desi stia ca majoritatea eram ortodocsi, ne-a binecuvantat si am mers egali, nu

26 din 42

subordonati unii altora. Cel care scrie este ortodox, dar am spus de la inceput ca daca nu ne punem pe pista adevarului, totul se prabuseste. Jertfele din partea noastra au fost mari, dar ale lor ne-maipomenite. Au pierdut greco-catolicii pe Mitropolitul Suciu, om de cultura si omul intreg la sacrificiu, cum numai in epopei s'a mai intalnit; nu gasesc in istorie e-xemplu. L-au urmat la chinuri si moarte toti episcopii si toate varfurile Bisericii Greco-Catolice. Sunt, si am cunoscut multi, foarte multi oameni, care la prima arestare s'au lepadat de idealul lor sau de credinta lor, dar s'o duci in umiliri pana la degradarea omului, sub tortura, calcat in picioare, scuipat, stii dragul meu care citesti, fuge din tine si ramai gol. Chiar acum cand scriu aceste randuri (Ianuarie 1990), si poate de  asta le si scriu, se da la radio o scena cu P.S. Hossu, Episcop al Clujului. A fost dus la spital sigur, pazit de un securist si un grad tot de securitate mai mic. Prea Sfintitului Episcop ii scapa din haina o scobitoare. An-cheta incepe imediat: "Ce-i asta?" "O scobitoare", -vine raspunsul. "De unde o ai?" (nici sa fi avut bomba atomica si poate nu anchetau asa!). "Am scos-o din podea". "Loveste-l!" -ordona securistul. Si l-a lovit. I s'au dat doua lovituri in gat. Va puteti inchipui ceva mai murdar, mai josnic, sa lovesti un Episcop, pentru o scobitoare?! Ce a raspuns Episcopul? "Si acestea sunt pentru Domnul!..."   Iata ce mi-a spus textual P.S. Benedict Ghius, ales Episcop de Ismail, dar neintarit de Antonescu:   "Din insarcinarea Patriarhului Romaniei am fost trimis la P.S. Hossu, caruia i se propunea Mitropolia Moldovei daca trece la ortodocsi. Sigur ca a refuzat, intai ca nu-si putea calca juramintele, iar a doua pro-blema tot atat de grava, sa slujesti ca Mitropolit la comunisti. Crinii sufletului nu-l lasau sa-i murdareasca".  Au slujit ei, ortodocsii nostri, si le-au cantat osanalele  si s'au rugat in biserca pentru sanatatea lor, a comunistilor. Azi, ei gasesc fel de fel de scuze. In fata bunului Dumnezeu, nu vor gasi niciuna.   De acolo s'a dus P.S. Benedict la Cluj, sa-i propuie unui fost staret greco-catolic de la o manastire (......) ca va fi numit Episcop de Cluj daca trece la ortodocsi. Raspunsul a fost acesta: "Nu pot sluji ca politruc in bi-serica!". Se calificase intr'o meserie la Cluj...   Si acum sa vedem cum s'a facut unirea celor doua biserici, sau cel putin unele aspecte. Tot cu ajutorul Securitatii! Putem zice sus si tare ca unirea a facut-o Se-curitatea. In beciul Securitatii din Sibiu se afla pr. Belascu din comuna AlÖtna, jud. Sibiu si fost latrator la partide. Murind protopopul Oprean din Vurpar si nefiind niciun candidat, a fost numit el. Comandant al Se-curitatii era colonelul Craciun, si el greco-catolic. Intal-nind eu pe strada pe preoteasa lui Belascu, ma agra-este: "Domnule Banea, am auzit ca va aveti bine cu colonelul Craciu, popa-l meu e la Securitate, nu vorbiti sa-i dea drumul?" Eu am spus: "Nu vorbesc, doamna,  de ce sa va mint, sa spun "lasa ca vorbesc"; nu numai ca nu ma amestec in treburile Securitatii, dar tare as vrea sa-mi dea mie pace". Ce-a facut colonelul Craciun? L-a chemat din beci pe Belascu si i-a spus: "Mai Traiane, e bine in beci?" Belascu a simtit nada vazand fata vesela a colonelului, si a raspuns: "Cum Dumnezeu sa fie bine?" "Atunci -a zis Craciun-, hai mai Traiene sa facem amandoi o treaba buna, sa unim Bisericile". Si asa au unit Biserica Greco-Catolica cu Biserica Ortodo-xa cei doi greco-catolici, unul din beci si celalalt din fotoliul de comandant al Securitatii din Sibiu. Slab de in-ger, Belascu a cedat; lui si asa n'avea ce-i face Securitatea, fiind un surub prea mic in citadela Bisericii Greco-Catolice. Dar asa a fost in decursul istoriei noas-tre, sa nu ducem lipsa de tradatori. Biserica noastra ortodoxa l-a rasplatit facandu-l vicar administrativ, grad ce nu era in ierarhia Bisericii, facut anume pentru  Belascu. A murit acum un an (1989). De mai traia, vedea ca tradarea lui s'a intors contra, greco-catolicii se  intorc la vatra lor. Nu cred ca a avut nici cea mai mica mustrare de suflet auzind martirajul superiorilor lui, caci daca avea putina onoare si un gram de credin-ta, nu facea tradarea.   Despre Prea Sfintitul Iuliu Hossu am auzit ca a fost facut in secret (cu un an inainte de moarte), Cardinal. Fiecare dupa meritul lui!   Am intalnit un grup de preoti greco-catolici la Securitatea din Brasov. Am vorbit prin perete. Cum se vorbea prin perete? Ciocaneai tot peretele pana unde ajun-geai; unde nu era var intre caramizi, era loc gol, se auzea destul de bine vorba. Intamplator, auzind miscare in celula vecina, am riscat sa fac legatura, desi riscul era foarte mare daca gardienii te prindeau ca vorbesti. Se vede ca si ei cunosteau semnalul, si mi-au raspuns la fel. I-am intrebat: "Cine sunteti?" "Preoti

27 din 42

greco-catolici", vine raspunsul. "Dar dumneavoastra?" "Mitu Banea" -raspund eu. "Va cunoaste unul dintre noi!" "De ce v'au adus?" -intreb eu. "Nu stim!" -vine raspunsul. "Sunteti de mult inchisi?" -îi 'ntreb. "De la inceput". "Ce acuzatii va aduc?" -am intrebat din nou. "Ca n'am facut trecerea..." -vine raspunsul lor. A doua zi am vrut sa iau din nou legatura, cu tot riscul. Dumneavoastra nu intelegeti, nici nu doresc sa ajungeti "acolo" ca sa intelegeti. Dar noi doream sa auzim un glas de om, un glas de frate in suferinta, indiferent ce hram purta: adica preot, sau national-taranist ori liberal; erai legat de el, de fratele de suferinta, ca si tine.   Aici ma opresc, altii mai competenti vor scrie, dar  vad ca si azi in libertate li se pun piedici greco-catolicilor sa se intoarca la credinta lor. Oare de ce nu este lasat fiecare om sa creada dupa cum ii dicteaza constiinta lui? O carte interzisa se citeste de zece ori mai mult decat una libera. Unei religii prigoana ii face bine: cei rai fug, cei buni rezista. 

PITESTI

   Am spus ca nu voi scrie despre Pitesti, las sa scrie cei care au trecut pe acolo, caci mintea oricarui om normal nu poate intelege "fenomenul Pitesti". Am dat intre timp de trei lucrari, aparute bine'nteles in strainatate (Franta, Spania, Canada). Eu am fost si raman pe pozitia ca sa nu scrie nimeni despre ce s'a intamplat la Pitesti. Cartile care au aparut sunt scrise de oameni care au o alta pregatire intelectuala decat a subsemnatu-lui "Bandit" (cum eram noi numiti). In speranta sigura ca veti ajunge sa cititi si dumneavoastra aceste lucrari, fur o pagina, doua, din "Intoarcerea din Infern" 1) de I. Cârja sau "Pitesti"2) de D. Bacu.

______1)   -Intoarcerea din Infern" de Ion Cârja. Vol. I, Editura "DACIA", Madrid, 1970; Vol. ", Editura "ACTIUNEA ROMANEASCA", New York, 1972.______2)   -"Pitesti" de Dumitru Bacu. Editia I-a, Colectia "DACOROMANIA", Madrid, 1963.

   Grozaviile Pitestiului se extind la Gherla, Canal si alte inchisori. Reeducarea fortata a detinutilor politici s'a inceput cu ajutorul studentilor Turcanu, Levinschi, Bogdanovici si altii; totul s'a facut si pornit de la Nicolski, rusul care de fapt conducea ministerul de interne roman, colonelul Zeller si altii. Ei, studentii, pe propria  piele au invatat metodele asiatice comuniste de distrugere fizica si mai ales psihica. Trei mii de studenti au  trecut prin "demascare", au fost mutilati trupeste si su-fleteste. Actele bestiale au fost aplicate intai pe pielea  lor, si apoi le-au aplicat ei fratilor poate mai ingrozitor. Sa dam un exemplu: cel care trebuia reeducat si sa treaca prin demascare, era tras pe podina si batut toata ziua. Ceilalti detinuti, programati si ei pentru demascare in viitorul apropiat, erau la randu-le batuti o data sau de doua ori pe zi. Au fost oameni care au rezistat si mortii. Pe cel de pe podina se repezeau pana la 8 insi. In acest supliciu urina sange, iar fecalele i se puneau in gamela cu hrana sa le consume si gamela s'o spele cu limba. Mancarea fierbinte de la hardau, trebuia s'o consume in felul urmator: gamela se punea jos pe podina, iar el ghemuit ca un caine, in genunchi si pe maini, baga capul si consuma latura arzandu-si buzele si gura. Noaptea, durerile erau teribile si nu aveai dreptul sa intinzi o mana sa-ti alini ranile, caci erai imediat  batut peste fluierele picioarelor si nu aveai dreptul sa racnesti. Mainile trebuiau sa fie incrucisate pe piept1), in alt fel erai lovit de cel care te avea in paza. Bataile

______1)   -Si eu, care n'am trecut prin Pitesti, si azi când ma trezesc din somn, în ciuda mea, am mâinile pe piept; asa trebuia sa dormi si la Securitate, si obiceiul s'a înstapânit în mine...

tineau pana cand omul devenea animal, devenea imun la batai si fara suflet. Numai la Pitesti au fost omoriti in chinuri 15 studenti; dupa cinci luni, unul fiind dus la baie, a sarit in cap de la etaj

28 din 42

pe scari, scapand de iad, altii si-au taiat arterele, unii au inghitit sticla, etc. In cartile pe care le veti citi sunt date numele tuturor, facultatile, parintii, locul natal. Iata ce se scrie intr'una din paginile lucrarii "Pitesti"  de D. Bacu:  "Ultima faza a demascarii si ultima lovitura era destramarea studentului insusi, facuta cu propria lui gura in fata intregii celule; in urma ei, studentul nu mai era capabil de o initiativa, fie chiar simbolica, fiind in situatia de a-i fi rusine sa se uite in interiorul lui, in pro-priul lui suflet, pe care si-l deforma intr'atata, incat privindu-l, il cuprindea groaza. Era autobiografia". La alta pagina:"Multa vreme dupa demascare, in inchisoarea Gherla, mergand intr'o zi la baie, cu un grup de detinuti, am observat pe trupul unui tanar niste urme ciudate. Pareau un fel de brazde verticale trase de-a lungul spate-lui. Cicatricile formate erau rosii si hidoase. Am intre-bat pe un student pe care-l cunoscusem inainte si care  era de mai multa vreme in inchisoarea Gherla daca cunostea cauza acestor deformari ciudate. Mi-a spus: "Este studentul de la Medicina din Cluj, Pop Cornel. Semnele lasate pe spatele lui sunt urmele lasate de de-mascari. A fost printre cei mai greu solicitati pentru ca era una din sperantele gruparii din care facea parte". Pe chipul prietenului se asternu un nor de tristete a-mestecata cu teama. Trecuse si el pe "acolo" si desi fu-sese numai "gugustiuc" (adica total inofensiv) orice vorba despre Pitesti il facea sa se cutremure. In zilele  acelea Pop Cornel era considerat in inchisoarea Gherla ca unul dintre cei mai periculosi denuntatori folosit de directorul Gogiu mai ales in randul detinutilor de origine macedoneana, pentru ca Pop avea dinainte de arestare o deosebita prietenie pentru ei, pe care o specula acum in folosul comunistilor. Astazi, Pop Cornel nu mai traieste. Victima si calau pe rand, fara sa vrea, a fost tradus in fata unui tribunal militar comunist din Bucuresti, judecat cu usile inchise si condamnat la moarte de cei care l-au pus sa schingiuiasca, dupa ce l-au adus in stare de robot...   Fiecare student in parte are drama lui si eroismul sau mut. Fiecare student in parte are vina lui. Inlantui-rea aceasta ciudata de vinovatie si victorie concomitent, constituie una dintre cele mai rare aspecte ale problemelor etico-psihologice. Este oare vorba despre o me-toda stiintifica operand in filozofia morala la rasturnarea si anularea etosului uman. Sau afecteaza planul patologic?   Ca exemplu poate fi dat transportul de studenti din Cluj, in mare majoritate de la facultatea de drept. Au fost debarcati in inchisoare pe data de 2 sau 9 Iulie 1950. Printre ei cativa studenti pe care i-am cunoscut ulterior, Glodeanu, Inocentiu, Suciu Silviu, Hosu, Ptea, etc. Au fost dusi in camera 4 spital (camera de tortura). Nici nu li s'a lasat timp sa se odihneasca, nici sa  culeaga informatiile obisnuite. Grupul a reactionat vio-lent. S'au batut ore intregi. Pana la urma, numarul cu mult mai mare al reeducatorilor a impus norma "eticei" pe care o aparau si schingiuirile au fost la inaltimea  cazului. Din cei patru pe care i-am cunoscut, trei aveau deja plamanii atinsi..."   De ce n'am vrut eu sa se scrie tragedia Pitestilor? Sa nu se stie ca oamenii au comis acte atat de degradante ce nu pot fi intelese si comise de un om ce apartine neamului nostru. Nu incerc sa justific, ci intaresc: nu! nu noi romanii am initiat aceste bestialitati, ci bestiile comunismului asiatic, iar cei din tara au fost Ana Pauker, Burah Tescovici (alias Teohari Georgescu), Kisinevski, secuiul Vasile Luka, etc. Aveau acestia ceva comun cu neamul nostru? Nici o atingere! Iar Nicolski, Dulberger, Zeller, Koller, straini total de neamul lui Horia tras pe roata, au adus si aplicat bestialitatile asiatice la noi in Romania. 

       COLABORAREA  CU  ANTONESCU

   Dupa cele scrise mai sus, nu se poate pune in cum-pana cine pe cine a adus la guvern. Prin decret regal, Horia Sima a fost numit sef al Miscarii Legionare, statul a devenit "Stat National-Legionar". Se formeaza guvernul. Acest guvern este cu cei mai putini ministri format de la 1918 incoace si fiecare ministru legionar nu primea salariu decat 20.000 lei, in timp ce pe vremea celorlalte guvernari un simplu deputat avea 30.000 lei pe luna. Iata ministrii din scurta guvernare zisa legionara (de fapt n'a fost asa, de aici a si aparut neintelegerea intre Miscare si Antonescu), si nu ne-a fost rusine cu ei, desi Miscarea a fost decimata de aproape toata elita ei in frunte cu Capitanul:

29 din 42

   -Vice-Presedinte al Consiliului de Ministri - prof. Horia Sima;   -Ministru de Interne - General Constantin Petrovicescu, fostul Procuror General in procesul Garzii de Fier din anul 1934;   -Secretar la Ministerul de Interne - Dr. Victor Biris, fost Procuror;   -Ministru de Externe - diplomat Mihail R. Sturdza;   -Ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor - prof. univ. sociolog Traian Braileanu;   -Ministrul Sanatatii, Muncii si Ocrotirilor Sociale - Vasile Iasinschi;   -Subsecretar de Stat la Ministerul Finantelor pentru Inventarul Avutiilor Publice - prof. univ. Ion Protopopescu;   -Subsecretar de Stat la Economie, pentru Colonizari si Populatia evacuata - Av. Corneliu Georgescu;   -Subsecretar de Stat la Presa si Propaganda - prof. Alexandru Constant;   -Subsecretar de Stat la Finante - Constantin Papanace;   -Subsecretar la Presidentie pentru Probleme Doctrinare - Horia Cosmovici;   -Subsecretar de Stat la Agricultura - Petre Nemoianu;   -La Comisariatul Refugiatilor (nu era minister) - Comisar General Dr. Ilie Colhon;   -Director General al Politiilor - Alexandru Ghica;   Rector al Universitatii din Bucuresti este numit prof.  univ. Petre P. Panaitescu, si in alte functii altii pe care nu-i mai stiu. In acest buchet de intelectuali si oameni de onoare, se incepe asa zisa guvernare, cand n'am avut  timp nici macar sa ne ingropam mortii nostri. A fost si  cel mai sarac an al agriculturii de la primul razboi. Am  avut grije sa dam la o treime din tara -refugiatii din Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Ardeal- locuri de munca, o paine. Oare putin lucru e acesta?   Intr'o noapte sosesc la Bucuresti si trag -cum zice romanul- la cumnatul meu, prof. Nicolae Petrascu, Secretar General al Miscarii Legionare. Era noaptea tarziu. Locuia pe str. Argentina in chirie la un pensionar,  la primul etaj unde avea doua camere mici si o bucata-rie ca un dulap. Mai fiind acolo o sora a mea, n'am a-vut unde ma culca de a trebuit sa caut noaptea alt loc. Pentru N. Ceausescu erau toate masinile la dispozitie, toate vilele si palatele. Ca sa-si aduca cumnatul meu putinele lucruri de la Sibiu la Bucuresti, a gasit un ca-mion care ducea la o fabrica cele necesare si, la inapoiere, i-a adus si lui asa zisa mobila. Noi n'am uitat ju-ramantul de a trai in saracie. Nu neamul, cum au inte-les unii, nici la legionari, numai gradele legionare. Bani aveam... de n'aveam ce face cu ei! Ne "dadeau": regele, nemtii, Auschnit, Malaxa, etc., etc. Bani schimbati in gloante, temnita si moarte. "Bani" multi... La o luna de la lovitura de stat, Horia Sima da dispozitii pentru o concentrare de forte ale Miscarii in Bucuresti. Cu doi ani inainte se publicase in ziare ca ultimele ramasite ale Miscarii au fost distruse. Prin aceasta concentrare, vo-iam sa aratam tarii ca au inviat insutit ramasitele Miscarii Legionare. Iata ce scrie un dusman al nostru, nu o  spunem noi:"A reusit Garda de Fier in incercarea de a-si reface popularitatea? Cercetarea presei timpului si mai ales vizionarea jurnalelor de actualitati care inregistreaza manifestatiile organizate de Miscarea Legionara la Bucuresti in ziua de 6 Octombrie 1940 cu prilejul implinirii a 30 de zile de la biruinta din 6 Septembrie 1940 si la Iasi in ziua de 9 Noiembrie cu ocazia sarbatoririi zilei Sf. Arhanghel Mihail, patronul Miscarii Legionare, ne-ar conduce spre afirmatia ca Legiunea reusise sa-si refaca baza de masa. Intr'adevar, cu ocazia acestor doua manifestatii pregatite din vreme si cu minutiozitate de conducerea Garzii, zeci, poate chiar sute de mii de oameni, barbati si femei, tineri si varstnici, imbracati in camasi verzi sau in costume nationale, au defilat in Bucuresti si Iasi sub steagurile Legiunii".Ce s'a intamplat insa cu defilarea legionara din Bucuresti de la 6 Octombie? Antonescu, informat fiind ca geme Bucurestiul de legionari, il cheama pe Horia Sima si-l intreaba: "Ce inseamna aceste concentrari de forte legionare? Vreti sa ma dati jos?" "Nu, domnule general, vrem sa aratam dusmanilor forta Miscarii". "Bine, -zice generalul- atunci sa-mi depuneti juramant de credinta si eu voi aparea in camasa verde la tribuna". Gradele din Bucuresti se consulta si hotarasc ca daca generalul din simpatizant devine legionar, cunoscandu-i trufia, sa depuna acest juramant. Generalul s'a folosit de aceasta intr'un mod absolut murdar; intr'o sedinta avuta la Hitler, unde el, Hitler, venise insotit de ministrul de ex-terne Ribbentrop, si Antonescu dupa

30 din 42

toate uzantele diplomatice din lume, trebuia sa participe cu ministrul de externe legionar, printul Mihail Sturdza, l-a impiedicat pe acesta din urma sa participe si l-a tinut la usa ca  pe un valet. De atunci, Antonescu -el, nu noi- se pregatea sa ne inlature de la posturile pe care le detineau unii legionari in guvern. Noi, -cand Antonescu a plecat in vizita in Italia- puteam sa-l inlaturam, caci puterile in Stat fusesera incredintate lui Horia Sima. Puteam spune sa ramana unde vrea el, mai ales ca si in Italia a vrut sa-l convinga pe Duce ca de fapt el este seful Miscarii Legionare. La plecare, Ducele i-o spune, cam nepolitic: "Domnule general, va rog sa transmiteti sefului Miscarii Legionare, Horia Sima, salutarile mele!"   In 18 Octombrie are loc deshumarea legionarilor ucisi la Rasnov, iar la 24 Octombrie a celor ucisi la Vaslui, care vor fi reinhumati la Predeal in ziua de 27 Octombrie 1940. La ceremonia la care participa peste 7.000 de legionari, ia parte si generalul Antonescu.   La 24 Decembrie 1940, Inalta Curte de Casatie luand in discutie in sedinta publica revizuirea procesului poli-tic in care Tribunalul Militar al Corpului II Armata, sectia I-a, a condamnat pe defunctul Corneliu Zelea Codreanu prin decizia nr. 261 din 27 Mai 1938 ramasa definitiva, declara fara valoare hotarirea de condamnare si reabiliteaza memoria lui Corneliu Zelea Codreanu, constatand ca faptele au fost gresit stabilite si condamnarea gresit aplicata.   Miscarea Legionara face demersuri la Berlin sa fie inlocuit ministrul Fabricius de la legatia germana din Bucuresti. Va inchipuiti ca schimbarea unui ministru al Germaniei nu putea fi facuta fara aprobarea lui Hitler. Se aproba, si este schimbat cu baronul Manfred von Killinger, "un vechi prieten al meu" cum il numeste Hitler. Acest fapt il pune pe ganduri pe Antonescu. El a-mana rafuiala cu Miscarea Legionara. Sa vedem cine a provocat rebeliunea: Antonescu sau Legiunea? Repet, din nou, ca ceea ce scriu vreau sa si dovedesc. Anto-nescu nu se impaca cu colonelul Zavoianu, comandant legionar, Prefectul Politiei Capitalei, fost director al ziarului "DACIA", vrand sa-l inlocuiasca. A trimis un colonel (sau general) cu o tancheta sa-l schimbe pe Zavoianu. Legionarii de la Prefectura, au inceput sa cante "Sfanta tinerete legionara". Colonelul si-a dat seama ca  nici cu doua regimente nu-l poate schimba pe Zavoianu, si a zis: "Dragii mei, sa traiti, eu militar fiind, am venit la ordinul lui Antonescu", -si s'a intors sa-i raporteze lui Antonescu. Acesta s'a facut ca nu stie nimic. Dupa o bucata de timp, se plange lui Horia Sima si-l roaga sa numeasca alta persoana la Prefectura Politiei, deoarece nu se impaca cu colonelul Zavoianu. Horia Si-ma il inlatura pe colonelul Zavoianu, un stalp al Miscarii Legionare, numai ca sa-i satisfaca cererea lui Antonescu. Nu trece mult timp si Antonescu conform planului sau, vrea sa-l schimbe din functie si pe printul Alexandru (Alecu) Ghica, Seful Sigurantei Statului. Cei de acolo, au pus mitralierele in pozitie si iar s'a facut cale intoarsa. Noi nu aparam functiile, ci demnitatea de legionari. La Ministerul de Interne era dl. gen. Petrovicescu, cunoscut bun cu Antonescu, care chiar s'a bucurat ca in Interne este un prieten de-al lui. Numai ca gen. Petrovicescu era total de esenta legionara. Si iata ca vine ziua rafuielii. Antonescu nu era omul sa tolereze pe cineva care nu-i da ascultare.  Inainte de rebeliunea din 21-23 Ianuarie 1941, la 19 Ianuarie, un maior neamt pe nume Doering, e impuscat de un grec pe nume Demetrios Sarantapulos in fata hotelului Ambasador din Bucuresti. Atentatorul este arestat imediat si cercetat de organele legale, dar Antonescu, ca pretext, destituie imediat pe Ministrul de Interne, generalul Petrovicescu, pe Alecu Ghica, Seful Sigurantei Statului si pe Av. Radu Mironovici, Prefectul Politiei Capitalei dupa inlocuirea col. Zavoianu1). Nu numai atat, dar trimite ordine tuturor prefectilor de judete sa vina la Bucuresti la o consfatuire si, pe cand acestia nici nu plecasera bine la drum, sunt destituiti din functiile pe care le detineau in mod legal._____1)-Pe col. Zavoianu, mai trziu, îl trimite în fata plutonului de executie,  iar pe generalul Petrovicescu, la temnita...

   Deci, cine a provocat rebeliunea? Legionarii, e adevarat, au ocupat toate chesturile de politie, nu mai vorbesc de Prefectura Politiei unde mai era prefect Radu Mironovici, cu aproape 3.000 de legionari, Prefectura de Ilfov, unde era Prefect legionar comandantul E. Popa, aparand aceste institutii ale statului; subsemnatul am venit in ajutor lui Emil Popa. S'au ocupat toate pompele de benzina, iar legionarii de la S.T.B. au blocat strazile cu vagoanele de tramvai. Circulau masini si

31 din 42

din megafoane se adresau publicului: "Vrem guvern legionar! Vrem capul lui Riosanu!"1).____1)   -Alexandru Rioseanu, omul de încredere al lui Antonescu si al jidanilor...

    Va rog sa ma credeti ca nicicand o capitala n'a fost cucerita asa cum a fost Bucurestiul in mainile legionarilor.   Problema era: cu cine vor tine nemtii? Ei, cei aflati in Bucuresti, erau cu Miscarea Legionara. Pana n'a venit ordinul lui Hitler ca armata germana sa treaca de partea lui Antonescu, legionarii mergeau in masini cu nemtii si cantau "Sfanta tinerete legionara". Ce l-a determinat pe Hitler sa treaca de partea lui Antonescu? Unele acte de "indisciplina" ale legionarilor fata de nemti. Raportul sasilor din Ardeal ca Miscarea Legionara nu detine economie, economia romaneasca, cea care  ii interesa cel mai mult pe nemti. De ce a facut grupul etnic german acest raport? Dupa ce ca aveau aproape intreaga economie in mainile lor in Ardeal, voiau sa puna mana si pe averile evreiesti din satele Ardealului. Miscarea s'a opus.   Desi Antonescu aduce la Bucuresti din Arges forte militare, isi da seama ca nu poate infrange Miscarea. Voi demonstra cu probe zdrobitoare cele sustinute de mine. Citam din cartea celor mai mari dusmani ai Miscarii Legionare, Ion Spalatelul si Mihai Fatu:

  "In seara zilei de 21 Ianuarie Ion Antonescu lanseaza un apel in care cere ca in 24 de ore sa se restabileasca ordinea. Este interesant de remarcat ca in acest apel, Antonescu inca nu condamna public pe legionari pentru dezlantuirea rebeliunii. In aceeasi seara, prin delegatia (in sens de formatiune) legionara General Cantacuzino Granicerul 1)[Nota subsemnatului, D. Banea],_____1)   -Va informez eu ceea ce nu stie Spãlãtelul, cã  numai în aceastã familie erau patru generali legionari...

incep tratativele de mediere intre Antonescu si Horia Sima. Un prim pas intreprinde prof. univ. P. P. Panaitescu, rectorul Universitatii Bucuresti si prof. V. Chirnoaga, rectorul Politehnicii, ca mandatari ai lui Horia Sima. Ei propun lui Antonescu o impacare, cu acceptarea urmatoarelor conditii: toate trupele sa fie retrase in cazarmi, dupa care se vor retrage si legionarii, urmand sa se constituie un guvern format din legionari desemnati de Horia Sima. Rezulta ca desi conducator al statului, Antonescu nu mai avea dreptul sa numeasca ministri. In discutia cu delegatii familiei Cantacuzino, generalul se aratase dispus sa cedeze in fata unor pretentii ale lui Sima dar nu sa-i dea mana libera sa numeasca ministri peste capul lui. Raspunzand unuia dintre delegati care i-a propus totusi ca Horia Sima sa-i prezinte o lista de guvern, Antonescu a spus: "Bine, domnilor, intind o mana prieteneasca d-lui Horia Sima. Sa-mi aduca o lista de 20-30 legionari si sa alegem din ei guvernul. Duceti-va o delegatie la Horia Sima si aduceti-mi o lista".  Horia Sima n'a acceptat; el voia repunerea in functie a celor trei demisi R. Mironovici, A. Ghica si Petrovicescu si guvern 100% legionar".

   Va intreb pe dumneavoastra: Nu era Ion Antonescu in momentul in care a acceptat sa i se aduca o lista cu 20-30 personalitati legionare si a intins o mana prieteneasca lui Horia Sima, in mainile legionarilor? Iata insa ce s'a intamplat si am pierdut noi, nu Antonescu, chiar daca am avut totul in mainile noastre iar Antonescu ramasese doar cu Misu Antonescu1).   _____1)   -De care nu s'a despartit pânã au fost executati (1946), poate chiar in locul in care fusese executat din ordinul sau col. Zavoianu si ceilalti legionari in Iunie 1941. Toti cei care auzeau de cei doi Antonesti, se intrebau ce rudenii sunt. Despre Mihai Antonescu nu pot scrie rau, chiar daca nu a fost tocmai cinstit in comportarea lui. Odata, cand era ministru de justitie, mi-a spus ca i'ar face mare placere sa iau masa cu el. Desigur ca fara sa stiu ce va urma, totusi l-am refuzat. El, M. Antonscu, era conferentiar la Facultatea de Drept din Bucuresti si il aparase pe Ion Antonescu in procesul de bigamie pe care i-l intentase Voda Carol prin seful serviciului secret Moruzov, de atunci ramânând prieteni nedespartiti.

32 din 42

   Sa urmam mai departe. Daca Antonescu nu era avid de putere, lasa conducerea Miscarii. N'a vrut. Noi aveam dreptul intr'un stat numit legionar, sa avem guvern legionar, sa poarte amprenta legionara si de ceea ce faceam sa raspundem. In timpul asa zisei rebeliuni, regele Mihai a venit de la Sinaia spre Bucuresti, dar la marginea orasului, a fost trimis inapoi de catre Antonescu prin oamenii lui.   Iata insa ce i-a adus apa la moara lui Antonescu. Comandantul armatei germane din Grecia transmite o radiograma lui Hitler, ca datorita evenimentelor din Romania, armata sovietica poate intra in Romania si prin-de armata germana descoperita. In urma acestei radiograme, Hitler da dispozitie ca armata germana sa-l sprijine pe generalul Antonescu. In aceasta situatie, daca noi legionarii nu depuneam armele, insemna razboi  civil. Ribbentrop, ministrul de externe german, il informeaza pe Fabricius sa-l povatuiasca pe Antonescu  sa formeze tot un guvern legionar. Dar Antonescu, care inainte spunea ca facem un guvern pur legionar, odata cu sprijinul primit de la Hitler, s'a pronuntat ca va da ordin sa-i impuste pe toti legionarii. In audienta la Antonescu vine dl. comandant V. Iasinschi si ministrul economiei Germaniei in Balcani. Nemtii ne-au cerut sa incetam rezistenta si nimeni nu va fi sanctionat, afara de cei care au facut acte penale. Noi, nu am iesit din institutiile pe care le aparam. Sigur ca derbedeii capitalei au distrus multe lucruri (cum fac si acum in Februarie 1990) si dusmanii le pun in sarcina Miscarii. Vreau sa mai specific ceva: in cartile aparute, noi legionarii suntem catalogati toti "fara profesie". Pot sa va dovedesc minciunile lor, stiindu-i eu bine pe unii infatisati drept "fara profesie". Octavian Marcu era absolvent al scolii normale, nascut in comuna Tau, jud. Tarnava Mica. Am fost in casa parintilor lui de 2-3 ori. Era una dintre cele mai instarite familii, nu numai din Tau, ci si din jur. Aveau moara lor, masina de treierat, padurea lor, pamantul lor, etc. De ce sa mearga invatator cu 1800 lei pe luna? Oare il putem numi fara profesie? Dupa ce el participase la executarea celor din celulele de la Jilava, dupa rebeliune l-am intalnit la Sibiu. I-am aratat ca Antonescu il va executa, desi el nu facuse altceva decat sa pedepseasca niste criminali odiosi, despre care insasi Antonescu a spus ca si-au meritat soarta: "Te duc la comandamentul german si cu primul trans-port pleci in Germania". "Nu plec!", -mi-a raspuns. Eu totusi, ca sa-i scap viata, l-am plimbat pana la hotelul "Bulevard" unde la etaj era instalat comandamentul ger-man. Acolo mai era un legionar din Timisoara care citea un ziar. Am zis: "Vezi, Marcule, sunteti doi". "Domnule comandant, nu plec! Eu sunt impacat; am razbunat pe Capitan!" -mi-a raspuns el. Am ramas im-pietrit. Sa nu risti tu nimic, a doua sau a treia zi era in  Germania, tanar, voinic, gasea pe cei refugiati si putea sa-si faca o familie, sa traiasca in libertate si in viata. Iata ca noi nu apartineam acestei lumi. A avut o atitu-dine iesita din comun si la proces; condamnat la moarte, a fost executat in vara anului 1941...   Stelian Stanicel, numit si el tot "fara profesiune", era avocat si fost secretar al Prefecturii de Politie Bucuresti. Socariciu Eremia era licentiat in drept. Ilie Stanga era avocat; a fost judecat si necondamnat cu devizele, caci tocmai el fusese comisar cu devizele. Gaina Ovidiu1), fost sef de cabinet al generalului ministru Petrovicescu, studiase filozofia la Universitatea din_____1)   -Gãinã Ovidiu, alias Stan M. Popescu, si-a continuat studiile de filozofie in Germania si cele de specializare in psihologie la Universitatea din Viena. Stabilit in cele din urma in Argentina, activeaza ca prof. univ. in cadrul mai multor universitai argentiniene: Universitatea del Salvador din Buenos-Aires, Universitatea Catolica Argentina, Universitatea Nacional de la Plata; a facut parte (si ulterior a condus) Ministerul Educatiei din Argentina, reprezentnd Argentina la numeroase congrese de psihologie, fiind considerat o autoritate suprema in domeniu (Nota editorului).   -Dar eu nu ma mir de nimic daca in cartea lui, Stelian Neagoe scrie despre fratele meu Ion Banea ca in 1937 era student la Iasi si aghiotantul lui Codreanu, in timp ce in anul 1934 Ion Banea termina facultatea de medicina devenind doctor, iar din 1938 era avocat inscris n baroul din Iasi. Tot acest domn Neagoe scrie ca legionarii au taiat urechea rectoruluii T. Bratu din Iasi; cei trei studenti legionari arestati au fost eliberati, nefiind nici o proba contra lor.   Una mai gogonata! Tot dl. Neagoe scrie ca Nicolae Petrascu, fost presedinte al studentilor din Iasi care a furat banii societatii, este viitorul Secretar General al Miscarii Legionare, in timp ce prof. N.

33 din 42

Petrascu a studiat la Bucuresti si n'a fost in viata lui in Iasi, decât la 8 Noiembrie 1940 la marea adunare legionara de acolo. Neagoe poate fi chemat n justitie. In 1938 -se scrie- ca "Generalul Cantacuzino a scris o scrisoare de amenintare regelui". Generalul se odihnea de aproape doi ani in mormnt. A mai scris cineva de dincolo?!  Cernauti; se putea oare ca tocmai in aceasta functie sa fie numit unul fara profesiune?   Antonescu nu reuseste sa se inteleaga nici cu "grupul Codreanu", cum il numesc toti dusmanii Legiunii. Sa la-murim si aceasta problema. N'am fi protestat noi, legionarii, ca nu i se da o functie onorabila tatalui Capitanului, vechi si neinfricat in Miscare? Batranul profesor cazuse intr'un misticism religios fara sa mai rationeze politic. Apoi Decebal, unul din fratii Capitanului, l-am auzit eu cu cele doua urechi in 1934 la Jilava, ca el n'are nimic cu familia Codreanu si cere sa fie eliberat (si a fost eliberat inainte de proces). Antonescu avea infor-matiile lui. Cu toate ca el, Antonescu, a anuntat ca va face adevarata Legiune a lui Banea, Totu, etc., n'a reusit sa gaseasca aderenti in Miscare1)._____1)   -Mai erau în acel moment în afara Miscarii trei dintre adevaratii fruntasi: dr. Noveanu, fost ministru, dr. Bidianu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finante si marele avocat Radu Budisteanu, fost ministru al cultelor. De ce aceste adevarate valori ale Miscarii au ramas in 1940 in afara guvernarii, noi fiind deficitari in oameni de talia lor? Când ei faceau parte toti trei din guvernul Gigurtu, Horia Sima a aflat ca va trebui sa facem schimb de populatie in Ardeal cu ungurii sau vom ceda la granita o fâsie din trupul Ardealului si a cerut celor trei sa demisioneze ca sa nu faca parte din guvernul care va ceda ceva din Ardeal. Ei n'au demisionat; acest gest i-a indepartat de Miscare.

  Antonescu vazand ca nu poate rupe din Miscare, instituie un guvern de dictatura militara.  Ciracii lui Antonescu se intrec in a aresta legionari, in Capitala si in tara sunt inchisi 6.000 de legionari.  Am pomenit mai sus de unele "acte de indisciplina" fata de nemti. Prin luna Noembrie 1940 cand noi inca mai eram la conducere, se organizeaza o adunare la Medias in care a fost delegat subsemnatul sa vorbeasca in numele Miscarii Legionare. Iata ce s'a intamplat: Au fost prezenti aproximativ 5.000 de oameni, nu numai legionari, ci mai ales sasi, inrolati in organizatia lor cu drapele si uniforme (care ma salutau cu salutul "Heil Hitler"). La  acest  miting  era  prezent  si  Andreas Schmidt, seful grupului german din Ardeal (eu nu stiam, de fapt nici nu ma interesa). Sasii inebunisera, avandu-l pe Hitler protector. Spuneau mai tarziu ca dupa  ce a dus Antonescu pe tigani la Bug, urmeaza romanii.   La sfarsitul vorbirii mele, m'am adresat sasilor: "Dumneavoastra va intindem o mana prieteneasca, dar sa nu uitati ca sunteti musafiri pe acest pamant. Ne da dreptul sa pasim cu pas de stapan tot sangele varsat de  la Decebal pana astazi pe toate meleagurile Romaniei si oasele frante de roata ale lui Horia la Alba-Iulia. Numai  in aceasta postura va intindem mana. Iar privitor la tratatul de la Viena care ne-a rupt aproape jumatate din Ardeal, ma intreb si intreb pe toti de fata, cine poate da ce nu-i apartine? Juram in fata lui Dumnezeu si a dumneavoastra ca noi nici nu vrem sa stim ca a existat tra-tat la Viena. Iar fratilor nostri care sunt cedati unguri-lor, care fug ziua si noaptea spre Ardealul liber (numai  din judetul Nasaud au venit peste 20.000), le juram sa-i aducem cu arma in mana inapoi la vatra lor, daca nu, sa murim!".   Sfanta tinerete si destula prostie din capul meu! Eu nu stiam ca n'am voie sa-mi apar patria si neamul meu! Dr. Muresan, unul dintre cei mai buni medici din Ardeal, mi-a spus: "Vino sa mancam la "Goarna vânatorului", ca azi nu mananca sasii din Medias".   Andreas Schmidt, seful sasilor hitleristi din Ardeal, s'a dus imediat la Bucuresti si a raportat lui Antonescu  "ce a vorbit Mitu Banea la Medias". Nici sa fi vorbit Churchill in Camera Comunelor n'ar fi fost mai grav! Antonescu a luat foc, l-a chemat la el pe Horia Sima si i-a reprosat ca am inebunit (noi, legionarii) ca il punem rau cu nemtii. Eu am raspuns cand mi s'a trans-mis, ca am vorbit romaneste si ceea ce am simtit. Nemtii m'au trecut insa pe lista dusmanilor, mai ales ca  eram, vezi Doamne, grad in Miscarea Legionara. Eu nu banuiam nimic. Intr'o seara, in centrul

34 din 42

Sibiului,  ma opreste o fata destul de frumoasa si, interesant, ma agraeste ea: "Ce mai faceti domnule Mitu?" Eu raspund: "Bine", si ma departez. Nu stiu la cat timp, tot asa ma opreste cu doua-trei vorbe. Iata ca am intrat la banuia-la: cum de nu o cunosc pe aceasta frumoasa fata, caci crdeam ca e dintr'o familie legionara si eu voi fi fost in casa lor cand ea va fi fost copila; dar, parca-mi spunea sufletul ca nu-i lucru curat. Vorbesc la Politia Legionara ca voi veni cu o fata, ea sigur isi va lasa poseta pe birou, eu voi sta in asa fel incat sa se poata controla; in caz contrar, unul merge si impusca in coridor (cu do-puri), eu voi fugi cu ea sa vedem ce se intampla si in acest timp unul din camarazi sa-i controleze poseta. Asa s'a intamplat. In poseta se gasea o batista de matase chinezeasca si o carte de vizita: Dumitru Banea, Sibiu, str. Balcescu 26. Nici un act si nici un ban. Cei din Politia Legionara erau: unul doctor in medicina, altul invatator, un altul student, habar n'aveau de politie. Daca ma adresam unui politist de meserie, in trei zile imi raporta si daca o doare o masea pe respectiva. Am incercat sa rezolv singur dilema si n'am reusit. Cand am intalnit-o din nou, am invitat-o in masina sa o conduc acasa si urma ca a doua zi sa trimit politia la domiciliul  ei. Pentru cei care cunosc Sibiul, descriu: am mers ca-tre terenul de fotbal, am trecut 2-3 case de cladirea cu  etaj unde cobori spre biserica "din groapa" si dansa m'a rugat sa opresc. Am coborit amandoi. La colt s'a oprit. Am intrebat-o: "Aici locuiesti duduita?" I-am dorit "noapte buna" si am plecat spre masina. Am auzit ceva usor in spatele meu si cand m'am intors, am vazut-o fugind dupa colt. Am facut greseala ca n'am fugit s'o prind, ci m'am dus la masina. Pana am intors masina si am ajuns dupa coltul pe unde disparuse, n'a mai fost nimeni pe strada. In dreapta se afla o gradina mare. A sarit in acea gradina. Mai mult, n'am mai intalnit-o. Asa folosesc toate serviciile de spionaj din lume, femeile cele mai frumoase...

      IA  GOGOASA... NEAMULE...

   Imediat dupa asa zisa rebeliune, a aparut cartea scri-sa de lingusitorii lui Antonescu, numita "Pe marginea prapastiei", indreptata contra legionarilor si cu laude exagerate la adresa "salvatorului" Romaniei -Antonescu.   Pe coperta din spate sunt fotografiati un grup de barbosi lãcãtari cu nevestele si puradeii lor, toti cu mainile in sus, cu explicatia scrisa: "legionari predandu-se". La vederea acestor lacatari si a explicatiei scrise, Antonescu da ordin de interzicere a cartii. Caci doar si el purtase camasa verde si nu s'a gasit intre "legionarii" de pe coperta! S'a gasit in schimb fotografiat intre adevarati legionari la marea adunare de la Iasi, in ziua de 8 Noiembrie 1940, unde dusmanii au scris ca au fost prezenti 200.000 de legionari.   Tot atunci, iata ce "documentar" a aparut pe ecranele cinematografelor din toata tara: cum legionarii au dat  gaz si au ars doi soldati romani. La vederea acestor grozavii ti se facea parul maciuca, vorba romanului. Numai ca asa zisii soldati erau morti...   Prof. A. C. Cuza s'a exprimat odata asa: "Nu aprob, nu dezaprob, ci constat".  Noi, dragi cititori, sa rezolvam aceasta nemaipomenita murdarie aruncata in spatele Miscarii Legionare. Noi nu vom aproba, nici dezaproba, nu constatam si acuzam.  Sa derulam filmul: agentii Sigurantei au ridicat doua cadavre de la Morga, le-au imbracat in uniforme militare (cata profanare!) si le-au dat foc in strada. "Soldatii"... vezi Doamne!   Intrebarea se pune: nu cumva incercam sa aparam pe legionari? Nu! Orice crima, nu e perfecta; poate tocmai ca sa iasa la iveala adevarul. Adevarul in aceasta miselie e prea adevarat, ca sa incercam noi sa-l mai aratam.  A fost prins vreun legionar facand aceste crime si condamnat? NU! Dar, daca a fugit de la locul crimei?  Sa judecam lucid. Din ce regiment faceau parte soldatii? Daca soldatii au fost inarmati, cum de n'au impuscat cel putin un legionar vazandu-se atacati? Daca au fost neinarmati, cum de s'a intamplat aceasta oribila crima, caci ei, soldatii, nu la figurat ci poate erau frati cu legionarii, de ce sa-i arda? De ce? Acei soldati arsi, au cazut din luna? Nu aveau un domiciliu ca orice om din lume? Nu s'au nascut in oras sau in sat? Nu aveau parinti? Cum se chemau parintii? Soldatii arsi, cum se chemau, sau n'aveau nume? Au fost facuti in eprubeta?  Cred ca sunteti lamuriti cata ura, cata miselie contra unor oameni care au iubit pe bunul Dumnezeu, s'au  jertfit pentru neamul lor si au adorat pamantul unde au vazut lumina zilei. Si noi

35 din 42

nu ne puteam apara contra acestor misei care inscenau aceste monstruozitati si le a-runcau in spatele legionarilor, fiind progoniti si arestati cu miile...

                NICOLAE  PETRASCU

  S'a nascut la 10 Noiembrie 1907 in comuna Sambata de Sus, judetul Fagaras, judet cu romani vrednici si gospodari. Inca de pe timpul cand Ungaria a ocupat, vremelnic, principatul Transilvaniei, aveau un deputat roman in Parlamentul de la Budapesta. Iar in anii 1947-48, au dat mult de furca Securitatii comuniste cu partizanii condusi de ing. Ion Gavrila-Ogoranu si Hasiu.   Parintii, tarani agricultori, au avut trei copii: Nicolae, Gheorghe si Vasile. Gheorghe ramane sa conduca gospodaria, iar Nicolae urmeaza liceul "Radu Negru" din Fagaras, unde intalneste pe eminentul elev, notat numai cu 10, Horia Sima, si nu numai ca ajung amandoi in Miscarea Legionara, dar mai tarziu isi leaga viata unul de celalalt. Nicolae se inscrie la Litere in Bucuresti, iar Horia Sima la Filozofie. Fratele mai mic urmeaza Scoala normala, facandu-se invatator. Toti trei fratii ajung legionari si platesc si ei cu inchisori sau lagare.   Pe prof. Nicolae Petrascu l-am cunoscut la Sibiu, unde functiona ca profesor de limba romana si franceza la Scoala normala. Ne imprietenim si mai tarziu se casatoreste cu sora mea, Livia. Am mers prin zeci de sate si comune impreuna. Activitatea lui in Miscarea Legionara este enorma. In anul 1936, intr'un grup de legionari, Capitanul ii intreaba unde s'ar putea tipari cartea "Pentru legionari", mai bine zis, cine isi ia raspunderea tiparirii ei, caci cartea aparea in clandestinitate si riscul confiscarii ei era enorm. Prof. Petrascu ia raspunderea tiparii cartii. La Sibiu, la cenzura militara, era colonelul Davideanu, un prieten al Miscarii Legionare. A pus stampila la inceputul cartii si la fine, dar n'a trecut-o pe lista de cenzura. La tipografia "Vestemean", patronul era legionar, dar avea si doi lucratori socialisti. Ca sa se vada ca totul este in regula, el le-a aratat tocmai lor manuscrisul si le-a adresat rugamintea si ore suplimentare, sa apara cat mai repede cartea si se va da o masa la sfarsit. Oamenii vazand stampila cenzurii, au crezut ca totul este in ordine. Fiecare coala1) o ridicam_____1)   -O coalã are 16 foi...

 si o duceam in diferite locuri. Cand cartea a fost tiparita, am expediat-o prin tara in locuri sigure si intr'o zi au aparut la libraria "Cartea Romaneasca" din Bucuresti, 10 exemplare. Guvernul liberal al lui Guta Tatarescu, s'a intrunit imediat in sedinta. Bomba explodase: "A aparut cartea lui Corneliu Codreanu, ce-i de facut?" "O confiscam!" Dupa dezbateri au zis: "N'o putem confisca fiindca n'avem de unde, si apoi se va citi mai grozav". Asa a aparut cartea "Pentru legionari". Dupa procesul Capitanului in 1938 si condamnarea lui, tot clandestin si de data aceasta, apare cartea "Adevarul in procesul Capitanului" scoasa tot la Sibiu. A fost descoperita tipografia si au intrat oameni la puscarie. N. Petrascu, prin Bucovina, fuge in Polonia si de acolo in Germania (unde conduce un lagar de legionari; asa ne "iubeau" nemtii, trimitandu-ne in lagare). In 1940 vine prin Banat, impreuna cu Horia Sima, cu acte false facute intr'o comuna de romani din Banatul sarbesc. Inainte de a trece clandestin granita in Roma-nia se despart, sa nu fie vizati, dar sunt prinsi. N. Petrascu e incarcerat intr'un turn intr'o comuna, sare din turn, dar in cadere isi rupe umarul si este dus la spital la Lugoj, unde e pazit de jandarmi. Printr'o doctorita legionara aflu si trimit un inspector legionar din cooperatie pe nume Ludosan, legionar necunoscut de autoritati. El cade aproape de spital si e dus imediat acolo, unde doctorita il baga in sala de operatii si tot-odata ii spune ofiterului de jandarmi sa dea ordin sa-l aduca pe Petrascu. In sala de operatii nu intrau jandarmii, asa ca puteau amandoi sa basadeasca. N. Petrascu nu are suficienta incredere in omul de langa el; cunostea toate trucurile Sigurantei si cere sa merg eu. Eu, strang cativa legionari de nadejde, hotariti sa-l scoatem din spital si sa trecem in Banatul sarbesc unde aveam multi legionari. Dar evenimentele au decurs fulger, nu in pas de melc. Horia Sima ajunge la Bucuresti prin Moruzov, seful serviciului secret al armatei si omul lui Carol al II-lea. Datorita faptului ca nemtii tocmai trecusera linia "Maginot" si inaintau in centrul Frantei ca

36 din 42

la manevra, regele vede pericolul si incearca prin Horia Sima o apropiere de Miscarea Legionara (evenimente pe care le-am descris). Cand ajung eu cu leii mei la spital,  lucrurile mergeau deja spre fagasul nostru. Urmeaza o tatonare intre Miscarea Legionara si rege. Dupa 6 Septembrie 1940, N. Petrascu ocupa slujba de Secretar General al Miscarii Legionare. Dupa rebeliunea lui Antonescu din Ianuarie 1941, pleaca din nou in Germania.  In anul 1944, dupa 23 August, e parasutat cu o echipa de legionari in Ardeal1). Echipa a fost parasutata cu scopul_____1)   -Din aceasta echipa face parte si prof. Constantin Stoicanescu care, in cadere, isi rupe amndoua picioarele si cade in minile rusilor; l-a inghitit pamântul...

de a comite acte de sabotaj, si sa incerce prin armata sa schimbe iar frontul in favoarea nemtilor, dar ei nu numai ca erau constienti ca nemtii au pierdut razboiul, dar si datorita tratamentului din Germania, unde nemtii ii tineau ca o amenintare la adresa lui Antonescu, prin lagare, au hotarit sa nu comita absolut nimic.  In tara, situatia comunistilor de la putere era grea, elemente de tip Gheorghiu Dej, Zaroni, Ceausescu adusi la putere prin forta armatei sovietice. Intrucît partidul national -taranesc mai ales, si partidul liberal erau puternice, acest lucru ii determina pe comunisti sa faca un pact cu cei mai mari dusmani ai lor, cu  legionarii. Sa analizam cinstit lucrurile: tu la guvern, avand in spate o puternica armata sovietica, esti silit sa apelezi la legionari, care erau afara de lege, unii dintre ei fiind para-sutati; oricine ar fi executat pe parasutisti in strada, n'avea teama de lege. Comunistii nu dadeau doi bani pe popularitatea lui Maniu sau a lui Bratianu, partidele aveau milioane de aderenti, dar n'aveau oameni de sacrificiu. Avocatul Vica Negulescu si cu N. Petrascu care reprezentau Miscarea Legionara in tara, profita de slabiciunea comunistilor si cer conducerii sa-i elibereze pe cei din inchisori, si sa legalizeze situatia celor parasutati, precum si sa inceteze deportarea planuita a legionarilor in Rusia sovietica. Comunistii accepta conditiile si, doi-trei ani scapam de prigoane. In 1948, vazand ca la insistentele lui comunistii care s'au intarit intre timp, nu elibereaza pe legionari din inchisori, Petrascu da ordin de organizare a Miscarii Legionare. Securitatea afla si lasa un timp ca sa poata aresta cat mai  multi legionari. Umplem din nou temnitele Romaniei. Nicolae Petrascu este condamnat pe viata si dus la Jilava unde, langa directia inchisorii se aranjeaza niste celule zise ale mortii. Acolo piere Vica Negulescu, unul din fruntasii nostri, iar Nicolae Petrascu e tinut in asa groaznice chinuri, incat dintr'un falnic roman ajunge un om mic, decalcificandu-i-se oasele. Mai tarziu mi-a povestit ca, pentru a se intoarce pe prici, ii trebuia o ora, doua. Odata cu inceperea reeducarii noastre la Aiud, este adus si el. Cand l-am vazut intr'o sala mare, nu puteam crede ca omul acela mic care se sprijinea intr'un fel de baston, era el. Dupa eliberarea noastra din Aiud, dupa ce a lucrat un timp ca functionar marunt, i s'a facut o pensie de 600 lei si isi ducea chinuita viata in mijlocul familiei. Sotia lui traia (a fost inchisa si ea sapte ani fara a fi condamnata), era acum casierita la o farmacie. Aveau doi copii, pe Mihai, inginer, si pe Horia, medic veterinar si licentiat in drept.

      -Nemaipomenita moarte a lui Nicolae Petrascu-

   Poate nu scriam aceste randuri daca moartea lui nu m'ar fi cutremurat si pe mine, care slava Domnului, am trecut prin multe necazuri si suferinte.   Intr'o zi (in 1968) soseste de la Bucuresti un anche-tator de la ministerul Securitatii, caci poate nu erau destui securisti la Sibiu. Nicolae Petrascu e "invitat" la  Securitate. La intrebarea mea, ulterior: "Ce mai vor cu tine? Cum se poarta?" (ultima oara cand am vorbit cu el era intr'o Duminica), ce-mi raspunde (redau textual): "Rau! Daca n'ar fi Livia..." Mi-a aratat gatul si mi-a facut semn ca si-ar taia gatul. "Te va chema si pe tine". Marti am primit un telefon de la Mihai, baiatul lui: "Veniti pe la noi. S'a intamplat o nenorocire..." Sora mea cea mica, Ancuta, farmacista, era casatorita cu Nelu Bnda, licentiat al Academiei Comerciale (fost si el 15 anisori in temnita; ea mai putin). Am plecat cu Nelu la familia Petrascu acasa, la bloc. Cum sa scriu cele vazute, cand eu nici azi nu cred? Dar ce s'a intamplat inainte si mai ales, cum s'a putut intampla? Repet, cum veti putea crede dumneavoastra daca eu, cumnatul lui si vazand cu amandoi ochii, nu cred ca s'a putut in-tampla? Cum a putut

37 din 42

face omul acesta in care numai sufletul il mentinea? Iata prima mea impresie, odata ajuns acolo:   Baia era plina la jumatate cu apa calduta si rosie de  sange, arterele taiate la ambele maini si moartea nu venea. Apoi, presupuneam, a luat un cutit din bucatarie si l-a sprijinit de perete caci, cu arterele taiate nu putea  sa-l infiga in inima; de impins nu l-a putut slabit cum era, caci cutitul n'a facut gaura mare si nici n'a ajuns la inima, sa scape mai usor (imi aduc aminte de poezia lui Cosbuc, "Regina ostrogotilor"; asa si el, n'a putut sa se scurga viul tot). A luat o sfoara si s'a spanzurat in baie, dar sfoara fiind slaba, cu toata putinatatea trupu-lui lui, s'a rupt; s'a dus din nou in bucatarie si a taiat (cum a putut?) cu mainile fara vlaga, un fir de la radio  si s'a spanzurat din nou. Asa presupuneam ca s'a sfarsit N. Petrascu.   Am intrebat pe dr. Ivan, medicul legist, la reconstituire, daca e vreun caine de securist de fata. A spus  ca nu, dar era chiar cel care l-a anchetat pe N. Petrascu, sigur, in civil. Nu-i iert niciodata doctorului Ivan lasitatea lui. Mai tarziu a suferit si el din partea Securi-tatii. Intreband familia daca banuiesc ceva in legatura cu moartea lui, sora mea (sotia lui) si fiul au spus ca nu. Am intervenit eu spunand: "De ce se mai pun intrebari? Cainii de securisti l-au omorit..."   Ce se vorbeste de mai multi, in legatura cu moartea  lui N. Petrascu:   A fost vazut la Sibiu un colonel de Securitate din Bucuresti, care activase tot timpul la Securitatea din Si-biu. Sora mea si nepotul au spus ca la venirea lor acasa  l-au gasit pe Petrascu mort in baie si geamul de la ca-mera deschis. Pe acel colonel, nu l-a mai vazut nimeni dupa aceea. Intrebarea logica: Nu a venit odata cu anchetatorul? Colonelul cum de a disparut?   Azi s'ar putea afla dezlegarea acestei tragedii? Sigur ca da, si totusi nu se poate. De ce? Judecatorii care in trecut au condamnat -nu exagerez- de ordinul zecilor de mii (poate sute), oameni total nevinovati, sunt tot pe posturile lor, unii chiar avansati. Securistii se plimba liberi. Daca n'au participat la crime, nu numai in timpul Revolutiei, dar si cu zeci de ani in urma, au stiut totusi de ele si nu exista aproape nici unul care sa nu fi schingiuit sau batut pana la un pas de moarte pe cei care intrau pe mana lor.  Cum au condamnat judecatorii, dau un caz. Un om cu palarie de vanator, cere unei femei sa-i vanda un ki-logram de mere: "Iti dau maica, cum sa nu-ti dau, chiar imi trebuie niste lei sa-mi cumpar gaz, nu vrei mai multe?" A fost condamnata la patru ani de temnita, fi-ind invinuita ca respectivul era partizan. Ca a fost partizan, stia Securitatea, biata femeie poate ca si daca avea omul pe piept o tabla pe care ar fi fost scris "Partizan" sau nu stia sa citeasca, sau nu stia intelesul cuvantului "partizan". Cine atunci, in libertate, ar lua acest caz in cercetare si sa se afle adevarul asupra mortii lui N. Petrascu? Daca lucrand cu manusi de guma ca sa nu se vada amprentele, l-a executat pe N. Petrascu cel venit din Bucuresti? Timp era suficient pana veneau ai casei de la serviciu, in plus pazeau si in exterior sa nu apara nimeni pana ar fi operat ei. Un fapt ca cel de jos, da de gandit.  In luna Februarie a acestui an (1990), deci la doua luni de la Revolutie, se prezinta la sora mea Ancuta Bnda (sotul nefiind acasa), un elev de la Scoala Militara, cu cheile familiei Bnda, str. Croitorilor nr. 8, telefon... Elevul a spus ca le-a gasit pe jos la sediul Securitatii, cheile avand un carton pe care erau scrise datele; baiatul mai avea cheile de la dr. Maniu, dar era rupta adresa. Cred ca e clar pentru orice om de buna credinta ca securistii aveau cheile de la locuintele noastre. Oare pentru ei nu exista "violare de domiciliu"? De ce n'ar fi si ei pedepsiti, doar ei stiau bine legea, nu ca femeia care a luat patru ani de inchisoare pentru ca a vandut unui  necunoscut niste mere?  Nu e cazul sa ne razbunam, caci atunci cand te razbuni pe cineva golesti tot ce ai in suflet curat. Nu razbunare, ci o sfanta si dreapta judecata! Ei, securistii ca-re au intrecut in torturi pe toti. Eu am vazut camera  de tortura si uneltele (ati vazut si dumneavoastra poate la T.V. cum au fost torturate victimele de la Timisoara).  Despre morti, strabunii nostri romani spuneau sa vorbesti numai de bine. Securistii sunt ca niste morti vii. Dar cum poti sa vorbesti despre ei cand te gandesti  cum s'au pregatit sa lupte cu propriul lor neam, neamul care nu dorea, inflamanzit cum era, nu numai paine, ci si libertate:

     "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane,        Nu pentru o rumena bucata de paine       Ci pentru vazduhul tau liber de maine.

38 din 42

       Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane..."1)

______1)    -"Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane" de Radu Gyr. Pentru acest poem "Radu Gyr a fost condamnat la moarte si tintuit timp de un an in lanturi, pana la comutarea pedepsei n munca silnica pe viata" [vezi marturisirea d-lui Zaharia Marineasa din "Nota asupra editiei" volumului Radu GYR - Poezii (sângele temnitei - balade), vol. I. Editura "Marineasa", Timisoara, 1992].

   Si s'au ridicat. Imi vine sa cred ca jertfele au fost zadarnice, caci ei nu s'au ridicat jertfindu-si viata numai pentru ca sa cada tiranii, ci si contra sistemului asiatic comunist care ducea pe om la dezumanizare si azi, comunismul e in floare.  Unde a gresit prof. N. Petrascu, nu ca om si legio-nar, ci ca secretar general al Miscarii Legionare? In posturi de acest gen sau in diplomatie trebuie pusi oa-meni care in afara de inteligenta si inima, au inca ceva, cum am putea numi acest lucru care nu are o definitie precisa, sa-i zicem un "ce" pe care nu-l au toti oamenii. Niste exemple:   Napoleon se afla cu armata in Prusia. Trimite in cel mai strict secret o trasura inchisa s'o aduca pe contesa Walewska la el. Ofiterii care au in grija securitatea ei, nu stiu cine e. Talleyrand era la Paris, dar omul acesta  stia. E chemat de Napoleon in Prusia si dupa ce-i da instructiuni, Napoleon il expediaza imediat inapoi. Talleyrand il roaga pe Napoleon sa-i permita sa sarute mana contesei Walewska. Napoleon ramane statuie; de unde stia acest nemernic ca ea, contesa, e aici? Talleyrand poseda acel "ce".  Ministrul Japoniei discuta foarte amical cu ministrul  spunandu-i ca popoarele trebuie sa traiasca in bune relatii, sa se ajute reciproc, tocmai ce dorea America. Dar iata ca ministrul Japoniei, scoate ceasul, se uita la el si spune: "Excelenta, sa-mi permiteti sa ma retrag, tara mea din acest moment intra in razboi cu tara dumneavoastra".  Cum sa numim acest "ce"? Murdarie politica? Dar e un rau necesar. Acest rau necesar i-a lipsit complet lui N. Petrascu. El a ramas un om total cinstit sufleteste, un om cu putere de munca si jertfa pana la daruirea vietii. Micile noastre familii le-am daruit marei familii, Neamul.  Dupa parasutarea lui Petrascu in Ardeal, a stat un timp ascuns la un bun legionar care isi risca viata ada-postindu-l. Sora mea Livia, care era tot atat de legionara ca si el, se plimba cu cei doi copii ai lor pentru ca  el, ascuns dupa perdea, sa-i poata vedea. Copiii protestau: de ce ii tot plimba pe strada aceea? El voia sa-i mai vada pe cei legati de el, pe cei care el ii jertfea. Oare nu suferea groaznic ca om? Mare, mare pacat ca  neamul nostru si-a pierdut din virtutile dacilor lui Burebista si au ajuns fara credinta in Cel martirizat pe Golgota, in cel sfartecat pe roata la Alba-Iulia, in cei  arsi de vii la crematoriu, Nicoleta si V. Dragomirescu... 

          PRINTUL  ALEXANDRU  GHICA

     Nu pot, nu-i o falsa scuza, sa scriu despre acest om,  titan in suferinta; voi incerca totusi sa vi-l prezint:   Intra in Miscarea Legionara, nu atunci cand a venit valul spre ea, ci mai devreme. Despre cultura sa, nu sunt eu indreptatit sa scriu.  In guvernarea legionara este numit Directorul Sigurantei Statului. Semana mult cu Capitanul, ba, cand acesta era inchis la Jilava, a vrut sa-l inlocuiasca, ceea ce Capitanul a refuzat. Dupa rebeliune, este condamnat la 25 ani temnita. Il intalnesc, adica aud in 1948 ca e la Aiud. Cand ajung din nou la Aiud prin 1962-63, era la Zarca. Era locul cel mai greu pentru detinutii Aiudului. Celularul avea 312 celule. Zarca era de pe timpul ungurilor si avea faima mare, criminalii fiind adusi la Aiud in Zarca. In momentul cand a inceput reeducarea, in sala cea mare a fost adus si printul Ghica. Colonelul Craciun, directorul penitenciarului, ne anunta ca va incepe a doua zi reeducarea si se vor spune si vorbe tari; cine nu-i de acord, poate pleca. Aud un glas sonor si o mana ridicata in sus si cuvantul lui. Era Ghica. Colonelul Craciu, nervos, incepe sa strige: "Poti pleca! N'avem nevoie de printi!".  Iata greseala mea: nu l-am urmat pe acest om in Zarca. O remuscare si o rusine planeaza pe

39 din 42

constiinta mea pana imi voi incredinta viata Celui Atotputernic. Ce m'a indemnat la acest act? Frica de Zarca? Absolut nu! Aceasta pata nu mi-o pot ierta niciodata. Iata pentru mine o palida justificare: Conducerea legionara de la Aiud a hotarit o cedare fata de reeducare. Nicolae Petrascu, dr. Niculescu care se afla de 24 de ani si alte figuiri de frunte ale Miscarii, s'au supus. Eram izolat, singur de sapte luni in celula, nevoind sa ma murdaresc. In plina sala de reeducare, la presiunea asa zisilor lectori, am zis ca nu accept nimic si mainile mele nu-s pline de sange. Colonelul Craciun a spus ca il va aduce si pe Ghica in sala. Acesta a refuzat, si la ademeniri, si la amenintari. Era desenat pe afise interne cu coroana pe cap si mancand bunatati din pachetele primite, in timp ce camarazii lui se uitau la el. El, munte de credinta in Capitan si Legiune, pe care nu-l interesa decat linia lui, constiinta lui. In primul rand ca nu se primeau pachete, in alta ordine, un om ca printul Ghica daca ar fi primit pachet, l-ar fi dat camarazilor lui. Pana la eliberarea sa a refuzat sa participe la reeducare si a iesit curat ca o lacrima, acest nemaipomenit om si legionar.  Au fost oameni care dupa primele 24 ore au cedat, dar sa stai 24 de ani, ultimii 18 in conditiile in care te puneau asiaticii comunisti... Si insultele, infometarea, izolarea si lanturile; mai ales cand ajungeai la izolare, de acolo ieseai ori la spital -adica grav, grav bolnav-, ori la cimitirul temnitei.  Printul Ghica le-a infruntat pe toate si a iesit asa cum a intrat. 

              NENEA  ILIE  BÃRA

   Nu incerc sa fac acum portretele legionarilor, caci ar  trebui sute de carti, dar nu pot sa neglijez, sa scriu doua-trei randuri despre Ilie Bara, taran nascut in comuna Vurpar si rudenie cu noi.  Avand cheltuieli cu casa noua pe care si-a construit-o in Vurpar, s'a angajat la Pirotehnia Armatei in Bucuresti sa castige ceva lei. Pana n'a plecat la Bucuresti, facea parte din Miscarea Legionara; acolo atrage muncitori in Miscare. Rebeliunea il prinde in Bucuresti. Nu a avut arma, nu a lovit pe nimeni, nu l-a acuzat nimeni. Ca sa primeasca 20 de ani, justitiei militare ii trebuia o justificare pentru sentinta. S'a omis total ce a facut, si a fost pedepsit in locul celor care trebuiau pedepsiti. A rupt sabiile la trei ofiteri. Acestia daca a-pareau in instanta, nu se puteau justifica cum de un civil, fara sa te ameninte, fara sa te loveasca, iti rupe sabia pe genunchi, cum ai rupe o surcica!? Ofiterii trebuiau sa fie martori. Erau degradati; ei predasera de buna voie sabiile in timpul rebeliunii, fiind siguri ca va invinge Miscarea Legionara si nu Antonescu. Pentru faptul ca a participat la rebeliune, Ilie Bara a primit douazeci de ani condamnare.  La Aiud in cei 16 ani si la Suceava in cei 4 ani, a avut atitudine de onoare. Toti legionarii il respectau. Un profesor legionar a spus: "Daca l-ai putea introduce pe nenea Ilie intr'un tun si ai trage in Moscova, praf ai face-o!"  Cand sa-l elibereze, l-au intrebat la cancelarie: "Ei, nene Ilie, cum iesi din inchisoare?" Raspunsul: "Legionar, caci asa am intrat". Pe loc il mai condamna cinci ani administrativ si este trimis la taiat trestie. Dupa trei ani si jumatate, se desfiinteaza "administrativul" si se e-libereaza dupa douazeci si trei de ani si jumatate. La intrebarea mea: de ce si-a pus mintea cu calaii si n'a raspuns ca "Am facut pedeapsa si ma intorc linistit la casa mea", iata ce-mi raspunde acest taran de cremene: "Bine, mai Mitule, daca ma duc la nepotul meu Ionel  (e vorba de fratele meu, Ion Banea, impuscat la Ramnicul Sarat) si ma intreaba: "Ai tradat, nene Ilie?", eu pot  sa-i raspund: "Nu, nepoate, tu m'ai crescut asa!" Oare cei ce citesc aceste randuri, ce ar putea raspunde dupa 20 de ani de infern? Si trei ani si jumatate de munca fortata?  De mult s'a intalnit cu fratele meu; cei mari si buni se duc la Cel ce i-a creat, cei mici si slabi raman...

SPOVEDANIA  JUDECATORULUI  LECHINTAN

  In anul 1948 ne aflam pe podinele inchisorii din Sibiu circa 70-80 de legionari; noi, "banditii", n'aveam paturi. "Judele", cum il numeam noi pe Lechintan, ne face urmatoarea marturisire:

40 din 42

  "Eram Presedintele studentilor in Drept din Cluj. Uram pe legionari, nici numele nu-l pomeneam. Ma duceam la toate conferintele care se tineau in aula sau in salile mari, caci doream sa-mi imbogatesc cultura. Intr'o zi, citesc pe afise ca va conferentia Ion I. Mota. Stiam bine ca e fruntas al Miscarii Legionare. M'am dus la conferinta sa vad ce vor, ce gandesc dusmanii. Cand a aparut Mota pe scena, ca tip mi-a placut, avea o figura de serafim, ii vedeai linistea sufleteasca pe fata, un om parca din alta lume. L-am ascultat atent: vorbele lui nu inmugureau, ci despicau adevaruri. Asistenta a inceput sa bata din palme, eu ma fortam sa ma retin; am pus mainile la spate ca nu cumva sa aplaud. Pe la jumatatea conferintei, din instinct, bateam din palme si gandirea mi se limpezea"...

   

IMPREJURÃRILE  MORTII  LUI NICOLAE  PETRASCUde Ghe. Brahonschi

   In libertate ma intalneam din cand in cand cu N. Petrascu, mai ales dupa 1967 cand m'am stabilit in Sibiu unde si dansul isi avea domiciliul.   In toate intalnirile N. Petrascu degaja un spirit sanatos si robust in ciuda subrezeniei sale fizice caci se misca anevoie datorita unui reumatism din detentie.   Cu vreo doua saptamani inainte de a muri a trecut impreuna cu sotia sa pe la noi, dat fiind ca sotiile noastre erau vechi prietene si mai ales ca statusera impreuna in inchisoare. Am putut vedea cu acest prilej la el, multumirea ca-si poate trai viata linistit in sanul familiei.   Am ramas inmarmurit cand mi-a spus sotia ca a murit d-l Petrascu si ca sotia lui ne transmite sa nu mergem in priveghiu sau la inmormantare.   Din relatarile participantilor la inmormantare au rezultat urmatoarele:   Nicolae Petrascu, in ziua in care a fost gasit mort ramasese acasa intrucat nu avea serviciu. Cand sotia sa a plecat la lucru i-a spus sa curete niste cartofi pe care dansa i va gati cand se va intoarce acasa.   Cand s'a intors de la serviciu Livia Petrascu, si-a gasit sotul spanzurat cu un cablu electric, de suportul rezervorului de W.C. cu venele de la maini taiate, cu un cutit infipt in piept in dreptul inimii si cu o lovitura puternica vizibila deasupra ochiului drept. La bucatarie, jumatate din cartofi erau curatati. In baie era balta de sange. Vecinii de apartament spuneau ca ar fi fost in vizita la N. Petrascu doi "domni".   Aceasta se petrecea dupa invadarea Ceho-Slovaciei de catre trupele sovietice. In aceasta actiune Ceausescu a avut o reactie puternica condamnand intr'un discurs invazia, pentru ca numai dupa o zi sa uite problema invaziei si tot printr'un discurs sa condamne imperialismul capitalist, in timp ce trupele sovietice isi desfasurau conform planului actiunea de ocupare a Ceho-Slovaciei.   E de presupus ca acest viraj retoric de 180 de grade  s'a realizat datorita presiunii unei oculte exercitata asupra lui Ceausescu.   Nu cumva aceiasi oculta e si la originea mortii lui N. Petrascu?   Imediat dupa inmormantarea lui N. Petrascu, am fost chemat la Securitate spre a ma intreba ce parere am despre moartea lui.   Le-am raspuns ca nu am nici o parere deoarece nu cunosc imprejurarile in care s'a produs.   Mi-am dat seama din contactul cu ei ca sustineau varianta sinuciderii lui N. Petrascu.   A fost difuzata aceasta varianta chiar in timpul inmormantarii printre participanti de catre un informator de-al lor, fost detinut politic.   Lumea in general a preluat aceasta varianta.   Iata ce scrie Horatiu Comaniciu in cartea sa intitulata "In lupta Neamului" (pag. 299):

   ..."Unii vorbesc de o intelegere intre Petrascu si comunisti, dar orientarea lui sincera era spre rezistenta nationala. De aici viata-i zbuciumata. A trecut ani grei prin temnitele tarii si sunt documente multe in exil despre chinurile acestui om. A fost eliberat când resorturile lui fizice erau distruse. Ïn noaptea ce se lasase peste traiul sau, el s'a spânzurat".

  Ce usor se pot scrie lucrurile, cand vrei sa umpli cat mai multe pagini.   Fata de aceasta varianta a sinuciderii vin cu urmatoarele intrebari pe care mi le-am pus si la aflarea acestui sfarsit dramatic:

41 din 42

  -Si-a pus oare Nicolae Petrascu atat de categoric problema sinuciderii, in timp ce curata cartofii incat jumatate din ei sa-i lase necuratati?  -De ce au trebuit folosite atatea tentative de sinucidere cand fiecare luata in parte era mortala? Lovitura la  cap putea fi mortala, taierea venelor ducea deasemeni la  moarte dar necesita oarecare durata de asteptare. Infigerea cutitului ducea de asemeni la moarte. Spanzurarea  ca tentativa finala are si ea povestea ei. Mai intai s'a efectuat cu o sfoara care, rupandu-se, s'a recurs la folosirea unui cablu electric.  Din toate acestea rezulta doua lucruri si anume:

 1.-Graba in executie.  2.-Certitudinea ca cel supus acestei operatii, nu va mai deschide ochii vreodata.  -A avut oare N. Petrascu atata forta ca sa poata executa cu propria mana toate aceste tentative de sinucidere? Categoric nu!  Aici e vorba de asasinat si nu de sinucidere.  La intrebarea, cine a avut interesul ca N. Petrascu sa fie ucis, raspunsul merge numai spre oculta comunista.  Dumnezeu e deasupra si vede totul, incat odata adevarul tot va iesi la iveala in toata lumina sa. 

"Furnica neagrã,în noaptea neagrã,

pe pata neagrãAlah o vede"

                                      (din Coran)_________   -(Am adaugat capitolul acesta scris de inginerul Gheorghe Brahonschi din Sibiu, de origine bucovinean. Am intrat in posesia textului dupa ce am constituit volumul si sunt multumit de a-l include aici, cu invoirea autorului, pentru  a nu ramane necunoscut sfarsitul unui om -destinul acestui om daruitor- care a insemnat gând, munca si mai ales sacrificiu pentru  neaml sau).

42 din 42