mitru, alexandru - legenda valaha - ocr,uc

347
 AL. MITRU ousnu /9f£  LEGEND VALAH ² ed. a ii-a ² Coperta de ROMEO VOIM ESC U  EDITURA SON CREANGA BUCURETI, 1986  CUPRINS I. SGEATA C  PITANULUI ION 3 II. VULTURI! DE FOC 121 III. STRLUCITOAREA SABIE  264 Lector: DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor: KLARA GALIUC Bun de ti par: 7.11.1986 Aprut: 1986 Data ediiilor anterioare: 1979 Coli de tipar 23  Tiparul executat sub comanda nr. 50 262 la Combinatul poligrafic ÄCasa Scînteii", Bucureti, Republica Socialist România  £ SGEATA CPITANULUI ION 1 BLESTEMAT! S FIE CEI VÎNDUI DUMANILOR  Biatul sri pe cal. i calul subire, negru, cu trupul lucios ca lcuit, sf or ind, zvîcni i porni în galop. Ocoli mai  întîi priporul î mpdurit, la poalele c ruia se gsea casa, zbur  de -a l ungul vii unde lum  înrile albe ale trunchiuril or de mesteceni scînteiau sub s oarele plcut i blînd, de toamn.  

Upload: robert-valentine

Post on 07-Apr-2018

317 views

Category:

Documents


9 download

TRANSCRIPT

Page 1: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 1/346

 AL. MITRU 

ousnu /9f£  

LEGEND VALAH 

² ed. a ii-a ² 

Coperta de ROMEO VOIM ESC U  

EDITURA SON CREANGA BUCURETI, 1986  

CUPRINS 

I. SGEATA C PITANULUI ION 

II. VULTURI! DE FOC 

121 

III. STRLUCITOAREA SABIE 

264 

Lector: DELIA DAMIRESCU Tehnoredactor: KLARA GALIUC 

Bun de tipar: 7.11.1986 Aprut: 1986 Data ediiilor anterioare: 1979 Coli de tipar 23  

Tiparul executat sub comanda nr. 50 262 la Combinatul poligrafic ÄCasa Scînteii", Bucureti, Republica Socialist România  

£ 

SGEATA CPITANULUI ION 

BLESTEMAT! S FIE CEI VÎNDUI DUMANILOR 

Biatul sri pe cal. i calul subire, negru, cu trupul lucios ca lcuit, sf or ind, zvîcni i porni în galop. Ocoli mai întîi priporul î mpdurit, la poalele cruia se gsea casa, zbur  de-a lungul vii unde lum înrile albe aletrunchiurilor de mesteceni scînteiau sub soarele plcut i blînd, de toamn. 

Page 2: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 2/346

² Stai! Nu pleca... Nu pleca, fr iorule! striga în ur ma lui fata, cu glasul dezndjduit. Oh! Doamne... Doamne...ce-am f cut? De ce i-am spus? Cum am putut s fac una ca asta? se cina ea, în timp ce lacrimile îi curgeauir oaie pe obraz, prelingîndu-i-se pe lîng gur , pe gît, i picurîn-du-i pe bluza alb-glbuie de borangic. Doamne,au s-l omoare... au s-l omoare. i fata se ls s cad pe banca demesteacn de lîng zidul casei, cu capulpe bra i braul pe sptarul r otund al bncii, plîngînd cu hohote: Biatule... dragule... fr iorule!... 

De altfel, chiar dac l-ar fi strigat mai tare, el tot nu ar mai fi auzit-o i nici nu ar fi vrut s-o aud. Tî mple!e-i vî  j îiau.Ochii i-i simea în flcri. Inima i se prea uneori c înceteaz s-i mai bat. Smucea atunci frîul i, oricît demult

 îi iubea calul, nu se putea stp îni s nu-l înghionteasc, strîngîndu-l cu clcîiele, lovindu-l peste grumazul încordat cu palma i în-demnîndu-l: . - 1 . 

² Mai repede, mai repede... N-auzi? Mai repede... S-l a jutm pe tata, Negrule... Tata care te-a crescut, care ne-a crescut pe am îndoi... S-l a jutm... s-l a jutm!... 

Dar p în la Tismana, unde voia s a jung Biatul, era înc drum lung, peste coline, i stînci, i vi, i peste ape,i prin pduri dese ca peria. Chiar de-ar fi f ost calul în stare s fug ca ar msarul din poveste, i nu ar fi putut s a jung la m înstiremai devreme decît în cel puin dou cea- , suri. 

De ce se apr opia deCulmea Frumoas, de ce se auzeau mai desluit 

vaiete. 

² Mai repede!... Mai repede!... îi ruga copilul calul. i acesta, parc înelegîndu-l, alerga din r sputeri, apr oapeneatingînd pm întul cu copi- , tele. 

«De ce-oi fi plecat tocmai astzi de-acas?» se întreb Biatul în gînd. în sinea lui se învinovea amarnic, deinu avea nici o vân, pentru c doar se ducea mereu, îndemnat chiar de tat! lui, s-o vad pe Roxana. 

 îl numea pe Btrîn tat, cu toate c, la drept vorbind, acesta nu era de-cît un om bun i de inim care-l culesesedin rînâ cînd se nscuse, dup ce turcii pricinuiser  moartea mamei sale. � / 

Btrînul îl învase toate cîte se pricepea i ie tia i ei. i tia multe, fiindc era înelept, slu jisemai multor domnii umblase pesîe întreg p-m înîu!. 

Pentru înelepciunea lui ar fi f ost poate vrednic sâ fie ei însui domn. Se retr sese îns la m înstire, scîrbit de cîtese petreceau pe lume. ara Româneasc sczuse din mrirea în care fusese pe vremea lui Basarab-Ti-homir,

Mircea cel Btrîn i Dan I. 

Iar zilele cîte ie mai avea² fiindc era f oarte, f oarte vîrstnic, dei ar ta înc verde i puternic ² Btrînul i le închinase elului de a-f crete pe el, pe copilul gsit, care gonea acum clare, cu sufletul la gur , spre Tis-mana. 

 Acela pe care îl socotea tat se afla în prime jdie, i el era înc departe. Se dusese s-o vad pe buna i singura luiprietena, Roxana. 

Tatl Roxanei, de fel, ca i Btrînul, din inutul Jiului de mi jloc, era un vechi cpitan de oaste al domnitorului VladDracul ² dumanul de moarte al turcilor. 

Domnitorul acesta² numit Dracul, pentru c purta pe piept o insign a ordinului Dragonul, cu care îl cinstise î mpratul Ger maniei, Sigismund, pentru vite jia lui în lupta cu pgînii² dusese doborst în ur ma unei intrigi adumanilor. 

Noul domnitor, Vladislav, începuse prigonirea celor care-i fuseser  credincioi lui Vlad Dracul. Printre acetia senumrau atît cpitanul Voicul, cît i Btrînul care-l crescuse pe Biat. Am îndoi se ascunsesera în m înstire, laTismana, luîndu-i cu ei i pe copii. 

Roxana crescuse, î mpreun cu Biatul, inîndu-i loc de sor  i tovar  de joac. între ei era numai o diferen detrei ani (Biatul avea zece, i Roxana treisprezece). Ea era cea mai frumoas fat din î mpre jurimi. Se î mplinisef oarte timpuriu i prea, dac nu-i tiai vîrsta, o adevrat codan, cu cosie castanii pe spate i cu ochi deculoarea viorelei. Pe Biat îl iubea f oartemult i se îngri jea de el, dîndu-i sfaturi cum sâ se î mbrace, s sepieptene, sau m îngîindu-l cu duioia unei mame învtur  primiser  i unul i altul de la Btrîn. t Aa i se spunea

 îri m înstire tatlui su de suflet: Btrînul. Iar iui, fiindc nu se tia al cui e i nici cum- fusese botezat: Biatul. 

Page 3: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 3/346

Copiluk îl auzise, odat, -ce-i drept; pe boier Voicul chem îndu-l pe tatl su de suflet cu numele de Pietru. îns,numaidecît, Voicul îi dusese palma la gur , în semn c f ptuise, o mare greeal. Biatul observase. Dar, cuacel bun-sim al unor copii crescui în greuti, se f cuse c nu bag de seam i nici nu-l întrebase pe tat! sude suflet dac se numete Pietru sau nu. înelesese c ac'easta era o tain ce nu trebuia s fie zdrît de ctrecineva, i cu atît maimult de el însui. 

Voicul purtase dealtminteri hain clugreasc, la fel ca i Btrînul, p în în ur m cu un an. 

 Atunci vechiul cpitan ai lui Vlad Dracul, socotind c i s-au pierdut destul ur mele, în cei nou ani care trecuser  de la urcarea pe scaunul 

domnesc a lui Vladislav, îndr znise s ias din m înstire, î mpreun cu fetia, i s-i dureze o mic gospodrie între dealuri. 

Copiii, iubindu-se între ei atît de mult, se vedeau la fiecare trei zile, cînd Biatul, cu îngduina i chiar cu îndemnul printelui su de suflet, cptînd r gaz de la învtur , se ducea clare p în la gospodria dintredealuri. 

Btrînul îi druise un m îhz, din pr sila ar beasc a unui cal cîtigat într-o btlie de Voicul. Mînzul crescuse i sef cuse un cal de toat frumuseea, numit Negru, caremai c nu zbura. Cu el Biatul se înelegea ca i cu un om. 

 în acest fel putea s fug ca vîntul p în la noua locuin a-Roxanei, s-i petreac, î mpreun cu ea, cîte o zi

 întreag, în glume, jocuri i rîsete voioase. 

 Atîta doar c astzi, pe cînd se jucau, i Biatul îi ar ta Roxanei cum se trage cu arcul, m îndrindu-se cumiestriape care o cîtigase el însui în acest meteug brbtesc, sub sfaturile i privegherea neostenit a B-trînului, avenit ca o furtun un vestitor clare. Vestitorul, dup ce a desclecat i a intrat în cas, i-a spus repede cevaf ostului cpitan de oaste al lui Vlad Dracul. 

Voicul a ieit numaidecît afar , dup sosirea vestitorului. Era î mbr cat numai în cma, cu barba i pârul vîlvoi.Nemaipierzînd vreme nici cît s se pieptene, poruncise s i se înseueze calul i, cu sabia în m în, pornise îngoan, clare, dup ce zbovise doar cîteva clipe cu o privire îndurerat asupra Biatului. 

�Dei poruncise vestitorului snu sufle nici o vorb celor din cas, acesta, înainte de a-l ur ma i însoi pe vechiulcpitan, tot gsise prile jul s r sufle o  jumtate de cuvînt ctre un slu jitor. Slu jitorul, dup un timp nu prea lung, încare se stp înise cu greu, îi uurase i el inima ctre altul. Aa, din om în om, vestea se r sp îndise repede în

toat

casa. O aflase i fata. Si ea, cu lacrim

i înochi, i-

o m

rturisise Biatului. 

Vestea era ca achingiii nvliser  la vreo dou ceasuri dup r sritul soarelui² deci numai ia vreo  jumtate deor  dup plecarea Biatului ² în aezarea i ia m înstirea Tismana, pr dînd, luînd r obi i chinuindu-l mai ales peBtrîn. 

Din nefericire, am îndoi Banii de Tismana, Stan i Cr ciun, lipseau. Fuseser  chemai la domnie. Iar mica trup depaz fusese luat prin sur prindere. 

Biatul tia c achingiii erau cei mai înspim înttori clrei ai sultanului. Ei nu primeau leaf . Nici nu cereau alt r splat, pentru cumplita lor slu jb, decît o parte din r odul jafului, fie c acesta era în bunuri² haine, podoabesau bucate² fie c erau r obi, tineri buni de munc, femei, fete frumoase i copii. 

Numai la strigtul: «Vin achingiii!»² i oamenii se pregteau de moarte. Cine nu scpa cu fuga prin codri, ori nuera luat r ob, sfîrea în sp înzur torile i epile lor, sau spintecat de iatagane. 

Pe ascuns, se povestea c vod Vladislav, care-i pierduse cu totul virtutea, ca i boierii lui, nu numai c se ar tanepstor fa de otomanii care nvleau în Transilvania, unde pr dau i omorau deopotriv pe r omâni, unguri inemi, ci închidea ochii, la, cînd îi  jefuiau chiar inuturile lui. Toate astea le f cea numai i numai ca s-i maipoat pstra un timp scaunul domnesc, ce se legna sub el, în cetatea de scaun a Tîrgovitei. 

f  

Page 4: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 4/346

Mulimea acum îl ura, îl numea Vladislav cel Viclean, i toi, afar  de boierii ce tr geau f oloase de pe ur ma politiciilui, nu-i doreau altceva decît s-l vad închizîndu-i cît mai curînd ochii cu care privea mereu temtor î mpre jurulsu. 

 Aa se petrecuse i de data aceasta. 

Cpitanul Voicul, cu toate c trecuse cu mult de aizeci de ani, ba poate c se apr opia de aptezeci, neinîndseama nici de durerile de mi jloc ce-l chinuiau în nopile de toamn i de iarn, i nici de braul slbit, ce nu-i maiputea ine cu destul str nicie sabia, pornise clare în a jutorul celor de ia Tismana. 

Ndjduia s mai ridice nite oameni în drum ² i aa spri jinul s fie mai cu temei. 

Biatului nu vrusese s-i spun de prime jdia în care se afla Btrînul, ca s nu-l sperie. Nici fetei, ca s nu-idestinuie Biatului. 

Dar ei aflaser  totul. i Biatul gonea cît putea spre locul pr pdului. 

Zgomotele erau din ce în ce maimari. 

Rsunau urlete de durere. Era limpede c achingiii îi puseser  pe oameni la chinuri. Nimic nu este mai cumplitdecît moartea în eap, cu picioarele pe jratec sau  jupuit încetul cu încetul. 

Biatul nu tia cum va lupta i cum îl va a juta pe Btrîn, la cei zece ani ai lui. Avea doar arcul pe umr i în tolb cîteva sgei. Pe cele mai multe le trimisese într-o int de lemn, în gr dina casei Voicului, învînd-o pe Roxanas trag cu arcul. 

 A junser  pe Culmea Frumoas. De aici calul porni în tr opot pe o crare, spre valea rîului Tismana, de-a lungulcruia, de-o parte i de alta, se întinde aezarea cu acelai nume. \ 

Biatul prevzuse nenor ocirea. Dar nu-i putuse închipui cu nici un pre un dezastru atît de mare. Pretutindeni,caselor de lemn i cu acoperiul de i din Tismana li se pusese f oc. Unele înc ardeau cu vîlvtaie. Rîul,malurile sale, tpanele i ruineie caselor erau semnate cu mori. Unii dintre brbaii czui mai ineau înc înm îini cîte o ar m, o coas, o furc sau o secer . Femei, btrîni i copii zceau alturi, mcelrii. O mulimefuseser  trai în eap, i dintre acetia unii înc gemeau i se cltinau în netire, ndjduind zadarnic s maiscape cu zile. 

C îinii urlau i îi cutau stp înii, neatingîndu-se nici unul de carnea celor r pui. 

Simirea bietelor animale era mai aleas decît a fiarelor cu chip omenesc ce bîntuiser  pe-aici. 

Numai cîiva scpaser , ca prin minune, cu via, femeile îi  jeleau morii, cu glasuri ce i se preau Biatului nitepir oane ascuite i înr oite în f oc, înfigîndu-i-se în east. Alii, cu priviri r tcite, fugeau de co-lo-colo, încercînds sting f ocurile cu ap adus din rîu, s dea a jutor r niilor sau s aprind cîte o f clioar  la capetele celor r pui. 

Biatul sosi clare ca o furtun. Limba îi era uscat în gur . Ochii îi ardeau în orbite. 

² Tata... tata... bietul tata... mur mura el. Mai repede, Negrule, mai repede. 

 A junse pe pa jitea de la marginea Tismanei i, în locul unde ea se îngusteaz, vzu cîiva oameni cu estelesparte sau cu piepturile despicate de iatagane, zcînd învlmii pe jos. Printre ei, cu cmaa sfîiat i plin desînge, îl recunoscu pe cpitanul Voicul, tatl Roxanei. Pîn aici 

izbutise s a jung, î mpreun cu cei cîiva oameni pe care apucase s-i mai adune din drum. 

Drumul acesta, dup cum se vedea, nu-i adusese nici un f olos aceluia cruia Voicul încercase s-i vie în a jutor. înschimb, se ter minase prin pr opria lui moarte. 

«Biata Roxana!» fu cel dintîi gînd al Biatului. 

Page 5: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 5/346

Sri de pe cal i se apr opie de cel r pus. Fostul cpitan al lui Vlad Dracul era lungit într-o rîn, cu capul dat pespate, cu gura deschis, parc , rîdea. 

Biatul îl apuc de umr i îl zgudui uurel; dar, de cum îl atinse, trupul f r  via al Voicului se r sturn pep întec, cu barba în buruiene i o m în îndoit sub el. 

«E mort, f r  îndoial! E mort!» îi spuse Biatul, dîndu-i seama c era prea tîrziu pentru a-i mai putea da celmaimic a jutor. 

Calul veni în vremea asta lîng Biat. îi puse capul pe umrul lui i nechez, de parc ar fi îneles ce sepetrecea în sufletul stp înului su i l-ar fi îndemnat s nu mai zboveasc zadarnic lîng cel r pus, cînd i-aanu mai era nimic de f cut. 

BiatuJ îi sri atunci în spate, cu o singur  micare uoar , i calul, tiind i singur ce trebuia s fac, o lu întrap gr bit pe drumul îngust, ce er puiete prin pdurea de castani. 

 Altdat, de cîte ori trecuse pe-aici clare, pe sub bolile umbr oase ale pdurii, se simise întotdeauna cuprins deun fel de înfiorare ciudat." Prin minte îi treceau frînturi din cîntecele vechi populare, sau i se prea c vede prindesiuri figuri de er oi din legendele auzite de la Btrîn în serile de iarn, la gura sobei, cînd f ocul însui parc bolbor osete i cînt ceva pe limba lui. 

 Acum nu vedea i nu simea nimic, în afar  de teama ce-i strîngea inima. 

i deodat, printre ramuri, îni departe, drept în sus, turnul înalt al rnî-nstirii, i se auzi puternic glasul torentuluiGurnia. 

O mireasm dulce, puin amruie, de buruieni de pdure i frunze czute i clcate de copitele calului, î mpresuralocul. 

Calul, în goan, o lu de-a dreptul prin ap, srind peste pietre. Trecu bubuind peste podeul de scînduri iptrunse, pe sub bolta sonor  i prin porile deschise vraite, în curtea tcut a celei mai vechi m înstiri domnetidin ara Româneasc. 

Intrînd în curte, Biatul se încrîncen. Privelitea pe care o avu intrînd aici întrecea cu mult pe cea vzut înaezarea de la poale. 

Sculele i odoarele de argint i de aur, btute cu pietre preioase, fuseser , bineîneles, r pite. /> , Din încperile streiei i din chilii nu se auzeau decît arar nite gemete stinse. - 

² Btrînule... BtrînuleL. s trig copilul, cu r suflarea oprit, tremurînd i inîndu-i am îndou palmele la gur ,drept p îlnie, dup ce sri de pe cal. Unde eti? 

Fiindc nu-i r spunse nimeni, o lu la fug, ptrunzînd prin toate chiliile, cutremurîndu-se tot maimult de cevedea. 

Ceimai muli dintremonahi erau mori. Puini mai aveau înc r suflu, dar i acetia erau pe sfîrite. ' TotuiBiatul încerc s le vorbeasc, întrebîndu-i, pe aceia în ochii 

cr ora semai pstra înc vreo f rî m de lumin, dac nu tiau ceva despre Btrîn. Nici unul nu putu s-ir spund, i Biatul iei din nou în curte. 

Calul era la intrarea în biseric, lîng porilemari de lemn, pe carem îi-nile unor meteri necunoscui spaser  diferite scene din Biblie. 

Str fulgerat de un gînd, biatul nvli în biseric. Calul simise mai bine, cu instinctul lui de animal credincios,unde era Btrînul. i, chiar în naos, lungit pe lespezi, avînd la picioare un vas mare, plin cu crbuni, acum stini,

 în care achingiii îi arseser  picioarele, zcea Btrînul, nemicat, 

Biatul se arunc asupra lui, srutîndu-i obra jii palizi. 

Page 6: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 6/346

-- Tat! Ce te doare?... Tr ieti?... Spune-mi numai un cuvînt... 

Plîngînd, îi puse sub capul cu pletele albe un covora. i zeci i sute de amintiri din viaa lor tr it î mpreun îlnpdir  

Ridic fruntea. Dar pe zidul unde tia c era zugr vit chipul Celui de Sus cu barba nins, p în la brîu, acum eranumai o pat neagr  de catran. 

 în cap i se f cu întuneric. îi venea s strige, sâ blesteme. 

² Ce s fac? Ce s fac? se întreba în netire. 

Deodat îl vzu pe btrîn tresrind. însemna ca înc nu murise. i îi aminti c bolnavilor le trebuie ap. tiaasta, de cînd el însui fusese bolnav. Avînd fierbineli, cerea întruna ap, iar Btrînul i-o ddea, în sorbituri mici,r corindu-i totodat fruntea. 

Fugi, i peste puin vreme se întoarse cu o cniâ cu ap. 

Pe cînd se întorcea, Btrînul tocmai îi deschisese pe jumtate ochii. 

Biatul îi strecur , mai mult vrsînd pe jos, c7teva picturi de ap printre buzele vinete. 

² Apr opie urechea de buzele mele... îi opti Btrînul, r suflînd greu. M-am întors dintre cei mori, numai ca s mai tau... ultima oar , de vorb cu tine. 

Biatul îi plec urechea lîng buzele lui. 

² Aveam atîtea s-i spun... i nu mi-au mai r mas decît vreo cîteva clipe s stm de vorb. Las-i durerea.terge-i lacrimile. Nu uita c r -m îi singur. Nu te teme de nimeni. Fii bun i drept, i pedepsete-i cînd vei fi marepe cei r i. A jutor o s-i dea i cpitanul Voicul... 

Biatul vru s-i spun c nici Voicul nu mai tr iete, dar se temu s nu-i sporeasc durerea, i tcu. 

² Mai d-mi o pictur  de ap!... gîfîi btrînul. i încerc s-i ridice capul. O durere surd îl intui. O lacrim îicurse printreNgene. Copilul îi mai turn cîteva picturi pe buze. Btrînul înghii. 

² Du-te la Craiova... la Bucovul Craiovei... Pemaluf stîng al Jiului, în mi jlocul unor pduri dese de fag i ste jar,ce cresc înc de la începutul lumii, ai s gseti o cas veche... pr ginit... mai încerc s spun; îns îi pierducunotina. 

Biatul îi lu capul pe genunchi i îi dete iar ap. 

C înd se trezi, ur m, respirînd tot mai greu: 

² Casa, mic... din lemn... ascuns în pdure, a f ost odinioar  a lui Mircea cel Btrîn. Acolo îi plcea mriei sales vin i sâ se odihneasc, pe malul Jiului, cînd era ostenit de lupte. i tot acolo i-a inut cel din ur m sfatostesc în a junul btliei de la Rovine. Mai tîrziu, mria sa Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Btrîn, i-a druitaceast cas, pentru credina lui, p îrclabului Brad. Caut-I în aceast cas pe p îrcâlabui Brad. Numai el i cumine cunoatem taina naterii tale... E tain mare. Nu trebuie s-o afle nimeni... nimeni... p în... nici tu însui... Fii

demn... fii cura jos... îi pierdu (fin nou irul cuvintelor, pe cînd capul i se lsa domol într-o parte, cci somnulne.sfîrit al morii începea s-l înghee. 

O singur  dat btrînulmai avu putere s-i întoarc puin obrazul ctre biat, i-i opti, horcind, cu o spum alb-sîngerie pe buze: 

² ineminte... Craiova... Bucovul Craiovei... casa veche a lui Mir-cea... p îrcâfabu! Brad... taina... 

Un firior subire de sînge i se prelinse prin barb. Dâr btrînul zî mbea acum blînd. Pacea începuse s i seatearn pe chip, iar ochii i se deschiseser  larg, ctînd spre pata de catran de pe perete, acolo unde fusese

Page 7: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 7/346

 înainte chipul lui Dumnezeu. Dinii îi clnneau încet, cu un sunet sec. îi mai cltin o ultim oar  capul i uier  printre buzele vinete: 

² Blestemai sâ fie cei vîndui dumanilor!... Blestemai s fie în vecii vecilor, amin... i cu un suspin v îi detesufletul. 

Biatul îi ls fruntea pe pieptul Btrînului i plînse mult vreme, cu sughiuri. 

- UN SULTAN CU INIMA DE FIER 

In sala mare de primire, cu turbanul lipit de podeaua de mar mur  alb, lucioas, a podelei, cpetenia achingiilor tremura. 

Fusese chemat aici de marele vizir, dup întî mplarea de la Tismana. 

² Cum s~a petrecut? întreba ner bdtor sultanul. Ridic-te i vorbete repede i desluit... Spune-mi cum i-ai îndeplinit însrcinarea! 

Mahomed. sultanul turcilor, supranumit Faih-Cuceritorul, fiindc în ur m cu doi ani clcase îri picioareConstantinopoluJ, f cînd una dintre cele mai mari vrsri de sînge din istorie i transf or m înd mreaa biseric Sfînta Sofia în moschee, era un brbat tînr. Cunotea cinci limbi. Studiase tiinele cu cei mai de seam învai.

Putea s stea de vorb ,cu orice filozof. Iar visul lui cel mai de seam era s stp îneasc întreaga lumecunoscut pe atunci, i în primul rînd Eur opa. 

Pe lîng toate astea, figura lui era de o deosebit frumusee oriental. 

 Acum ochii si înguti, cu luciri verzi, ca de pisic, ur mreau necrutori pe cpetenia achingiilor ² un brbatvîrstnic, gras i înalt, avînd pe ^ap un turban cît toate zilele ² care sta pr vlit la picioarele sale. 

Sultanul îns avea gri j s fac totodat i cîte un repede i prevztor încon jur, cu ochii, întregii sli de primire,ale crei ui erau fiecare stranic pzite de cîte doi str jeri surzi i mui. Str jerii negri, cu staturi uriae, goi ik jcioi de la brîu în sus, avînd în urechi cercei mari de aram i în m îini cîte un iatagan, a crui lime în partea de jos era apr oape de un lat de palm, preau cioplii în piatr , într-atîta stteau de neclintii. 

Mahomed nu avea încredere în nimeni i, dei luase puterea de cîiva ani, se temea, maimult decît înaintaulsu, de urzelile de la palat. 

Cpetenia achingiilor începu s vorbeasc; dar din cauza emoiei i a spaimei se bîlbîia. 

 însrcinarea primit din partea sultanului nu i-o dusese p în la capt, i\ se temea pentru viaa lui. 

² Te întreb ² glsui sultanul m îngîindu-se pe brbua neagr , tiat dup gustui veneian, de brbierul su,Giovani ² dac ni l-ai adus pe fiul lui Vlad de la m înstirea Tismana, aa cum ai primit porunca, sau nu? 

² Nu l-am adus.*., se bîlbîi i mai r u cpetenia achingiilor, simind toi ochii celor de fa aintii asupra lui. 

Sub numele de Vlad, sultanul îl înelegea pe fiul lui Vlad Dracul. Acesta, purtînd aceiai nume ca i printele su,avea s devin în istorie renumitul Vlad epe, spaima osmanlîilor, ciudata porecl dîndu-i-se dup eapa ² unealt î mprumutat de la turci ² în care ei obinuia s-i ridice dumanii. « 

Viitorul Vlad epe intrase în legend înc din prima lui tineree. î mpreun cu tatl su, domnitorul rii, i cu unfrate mai mic, pe nume Radu, czuse, printr-o îneltorie, în rnîinile osmanlîilor. Cu toii fuseser  legai în fiare i

 închii în temnia de la Galipoli. 

Lui Vlad Dracul i se dduse drumul în cele din ur m, ca s nu creasc prea mult nemulumirea în araRomâneasc, dar fiii si r mseser  ostatici la Galipoli, ca o garanie pentru sultan c domnitorul nu se va masr scula. 1 

Nu trecuser  îns nici trei ani, i Vlad gsisemi jlocul s fug. 

Page 8: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 8/346

Smulsese² dup cum se spunea într-un cîntec ² sabia unui ienicer; dduse o luptaprig pe ziduri; srise dela o înlime ameitoare în valuri; înotase ore i ore în ir pe vreme de furtun, i, agîndu-se în cele din ur m deo corabie genovez, se întorsese cu bine în ar . Aici, printele su, Dracul Voievod, î mpreun cu ali vr jmai demoarte ai sultanului, între care cel mai de frunte era r omânul loanCorvin de Hunedoara, reîncepuser  luptelecontra f orelor otomane invadatoare. 

Cetele r omâneti luau tocmai cu asalt cetatea Giurgiului, cldit pe o insul din Dunre de tatl luiVlad Dracul,btrînul Mircea Voievod. 

 în cetate se gseau i o mulime de fete, una mai frumoas decît cealalt, r pite pentru seraiurile otomane dinValahia. Iar printre ele se gsea, ca o floare între flori, o copil, pe nume llihcua, atît de frumoas cum turcii îniirecunoteau c nu mai vzuser  prin toat lumea pe unde colindaser , adunînd mii i zeci de mii de cadîne. Peaceast fat, subaiul² guvernatorul de inut care inea cetatea² hotrîse s o duc în dar sultanului Murad alll-lea, tatl lui Mohamed, ca s-i maim îngîie, pri-vind-o, btrîneele, i s-i mai îndulceasc inima asprit delupte. 

Subaiul ndjduia ca, dup un asemenea dar, s fie r spltit cum se cuvine, fie cu bani, fie cu o înaintare, aacum se obinuia. 

 Atîta c fata era nu numai frumoas, ci i istea. Prinzînd de veste c osmanlîii din cetate nu mai puteau inepiept mult timp atacurilor înverunate ale r omânilor i c puseser  de gînd s se strecoare afar  din cetate, printr-o ieire tainic, s-a urcat într-o turl i a f cut semne valahilor. A f cut îns nite semne atît de limpezi, încîtatunci cînd turcii, în frunte cu subaiul, au încercat s ias, în faa lor l-au gsit pe Vlad, feciorul Dracului Voievod,cu otenii si. 

 Alturi de Vlad se afla un boier btrîn, de ar , f oarte viteaz i f oarte învat, pe nume Pietru, f ost ban al Jiului subVlad Dracul i care colindase ani îndelungai pe la Bizan, prin trî murile turcilor, ttarilor, polonezilor, ger manilor,veneienilor, genovezilor i ale altor popoare. Boierul acesta îl colise pe Vlad cînd era mic. 

 în ceâta lui Vlad semai gsea i fratele acelei fete frumoase, furate i ascunse în cetate, al llincuei, un oarecarevoinic Brad. Iar subaiul, comandantul cetii, nu era decît otomanul care pusese m îna, prin îneltorie, cu ani înur m, pe domnitorul Vlad Dracul i cei doi fii ai si, închizîn-du-i în temnia de la Galipoli. , 

Subaiul a f ost r pus, otomanii lui la fel. Robilor li s-a dat drumul, i fetele r pite s-au întors pe la casele lor.Numai una dintre ele a mai întîr-ziat cîteva zile, înainte de a se reîntoarce în stucul su. Aceasta a f ost ll incua,

 îndr git de fiul domnitorului. 

 înainte de a se despri, Vlad i-a f gduit fetei c va veni dup r zboi s o duc la Tîrgovite i s o ia de soie. 

O îndrituia la aceast cinste nu numai frumuseea neobinuit i cur ia ei, ci i a jutorul pe care îl ddusedomnului rii, într-o î mpre jurare atît de grea. 

 Întorcîndu-se deci acas, la vremea cuvenit llincua a dat natere unui prunc sntos, blai i voinic. Tatl, aflîndfericita tire, i-a trimis veti i daruri, chiar prin fratele ei, Brad, numit, între timp, p îrclab al nou-cuceri-tei ceti. 

 în puine zile, trebuia ,s a jung i Vlad acolo. Dar vremurile s-au încruntat. Dracul Voievod a f ost ucis. i fiul su,Vlad ² povestitorii nu tiau s spun cum ² a czut din nou în ghearele turcilor i a f ost zvorît, cu lanuri greleia m îini i la picioare, în cea mai întunecoas i muced celul din temnia Egrigoz. 

Pierderea cetii Giurgiu, a subaiului i a preafrumoasei fete, llincua, pe care-o atepta în haremul su, l-au întrîtat i l-au m îhnit într-atîtape btrînul sultan Murad, încît, dup ce a zcut un timp, negru de suprare, s-a

ridicat de pe divan i a r cnit vizirului, pailor i beilor s-i aduc, de unde or ti, pe copila aceea scpat dincetate i pe pruncuorul ei. 

Pe fat voia mritul sultan, în nemrginita sa mil, s-o azvîrle ienicerilor, iar pe copil s-l taie în bucele, în faaochilor lui Vlad, cel ferecat la Egrigoz. 

 Înspim întai de r cnetele sultanului, cu mult oboseal i cheltuial, paii i beii au reuit, p în la ur m, s aflelocul unde se ascunseser  fata i copilaul ei. La aceasta au f ost a jutai de nite negutori greci, vicleni, dar cumult trecere pe atunci în Valahia. 

Page 9: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 9/346

Numai c, înainte de a a junge acolo achingiii, stenii au apucat s-l ia pe copil i s-l ascund într-o scorbur  decopac. 

C ît au colindat achingiii pdurea, copilul² parc îneles cu aceia ce voiau s-i salveze viaa ² a tcut chitic. 

llincua îns nu s-a putut ascunde într-o scorbur  de copac, i ² ru-gîndu-se de toi s aib gri j de copil, p în-lva afla tatl su, ca s nu cad în m îinile vr jmailor i s a jung bat jocura lor ² s-a aruncat cu capul în jos, într-o vîltoare*a rîului. Pietrele de pe fund i-au sf rî mat easta, iar trupul i l-au scos la mal valurile. 

Oamenii au plîns-o pe fat, aa cum îi plîngeau pe toi cei or opsii de turci, îns, de la o vreme s-a r sp îndit o veste, i anume c Vlad cel încu- 

.(. . 11 / � ; �  

'  jj^» '  i i  

iat i inut în lanuri la Egrigoz, stul de suferine, a mrturisit turcilor c nu mai crede în puterea cretinilor i trecede partea puterii otomane. 

Semai spune c Vlad ceruse mila sultanului. i acesta ² neuitînd pagubele ce i le f cuse, i mai cu seam pefrumoasa fat pe care o pierduse din pricina lui² s-a înduplecat numai pentru c avea nevoie de un > bra tare

 î mpotriva lui loanCorvin de Huniade, dumanul lui cel mai de temut, iar pe Vlad îl tia oricine c era de o vite jief r  seamn. 

Dobîndind mila sultanului, Vlad a mai cerut s i se dea voie s învee meteugul de lupt al clreilor ² spahiilor, ienicerilor ² pedetrilor i al cetelor de jaf ale achingiilor. 

Vlad a f cut toate acestea doar cu scopul de a cunoate obiceiurile ar matei turceti, cu care avea de gînd s ser fuiasc mai tîrz-iu. 

Gsind apoi, pentru a doua oar , mi jlocul de a fugi, îndr zneul fiu de domn alergase în satul unde tia c o lsase pe llincua cu pruncuorul ei. în sat n-a aflat Vlad decît crucea llincuei, alturi de care a îngenuncheat,rugîndu-se pentru odihna sufletului ei neîntinat, iar un pstor i-a povestit cum l-a vzut pe p îrclabul Brad plecînd,dup ce sora lui se pr pdise, cu copilaul în brae, spre asfinit, nu tia nimeni unde. 

 în Valahia nu mai putea s întîrzie Vlad. A pornit deci clare, întîi spre r srit, unde stp înea, în Moldova, Bogdanal ll-lea, cu al crui fiu, tefan, s-a î mprietenit, apoi spre asfinit, la loan de Hunedoara, cpitanul suprem al otilor r omâne i maghiare din Transilvania, care pregtea un nou r zboi cu turcii. 

Dup cum se zvonea i cum ndjduia poporul din Transilvania, Vlad ur ma s se coboare cu oaste i s-lgoneasc de la Tîrgovite pe Vladislav cei Viclean. 

La rîndul su, Vladislav, nestînd cu m îinile în sîn, aflase prin iscoade c un trimis al lui Vlad îl cutase pep îrclabul Brad, cerîndu-i veti. 

Punînd iscoade la tot pasul, Vladislav apucase în m îini un r va al p îr-clabului Brad, prin care acesta îir spundea lui Vlad c fiul llincuei este la adpost, în m înstirea Tismana, sub stra ja i sub îngri jirea f ostului banal Jiului, Pietru. L-ar fi pstrat la el, dar s-a temut c, fiind fratele llincuei, i s-ar fi dat prea repede de ur m. 

Boierul Pietru îl pzete ca pe ochii din cap. Copilul este puternic, îndr zne i îndem înatic ca tatl, îns motenete frumuseea i gingia marnei. A învat de toate, ca orice fiu de domn. tie sîrbete, bulgrete,turcete, ttrete, nemete, ungurete i, bineîneles, limba cea dulce, ca glasul de mierl, a valahilor. Zboar  cu calul asemeni unui oim i tie s m înuiasc arcul, sulia, sabia i ghioaga, ca un brbat în lege. La nevoie sepoate apra singur. N-are nevoie de nimic. Totui, punga cu galbeni pe care i-a trimis-o îi va prinde bine. 

Copilul nu cunoate taina naterii sale, ca s nu se dea cumva de gol fiind, la ur ma-ur melor, tot numai un copil. 

Taina i se va dezvlui la timp, cînd va veni domn pe scaunul printelu su, aa precum cere poporul. 

Page 10: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 10/346

Vladislav, dup cum i se poruncise de la Poart, trimisese grabnic scrisoarea padiahului Mahomed, care, larîndul su, dduse poruncile cuvenite marelui vizir, iar acesta cpeteniei de achingii. 

Mahomed îl întrebase desl-uit pe cpetenia achingiilor de ce nu-i îndeplinise porunca i de ce nu-l adusese cusine pe biatul lui Vlad. 

Dac l-ar fi avut în m în pe fiul lui Vlad, l-ar fi ameninat pe tat c-i 

ucide copilul; l-ar fi putut ine în frîu pe acest tînr valah, care se dovedise atît de prime jdios. Ba, poate ar fi gsitp în la ur m chiar vreun mi jloc s-i sileasc s lupte de partea sa i î mpotriva lui loan de Hunedoara. 

oe ce nu mi l-ai adus? îi repet întrebarea sultanul, i pe obrazul lui fin se ivir  nite creuri mrunte, r uprevestitoare pentru achingiu, în vreme cem îna sa cu degete subiri i încrcate cu inele i se încleta instinctiv pem înerul scump al hangerului. 

Cpetenia achingiilor îi blestem ceasul cînd cptase însrcinarea aceea în Vaiahia, Voia s r spund, i nutia ce. edea în genunchi, cu m  îinile încruciatepe piept, de parc se ruga în geamie, i tremura. 

Din clip în clip, Mahomed putea s izbucneasc, iar limba achingiu-lui parc era lipit de cerul gurii. 

² Lumin a r sritului... slvite padiah, izbuti el s îngaime, ridicîn-du-i braele, aplecîndu-i-le apoi fulger tor 

i izbindu-se cu fruntea depo

dele. Minii taie str lucite

²ca i

ochiului vulturului

²nu-i sca

pnim

ic. Dar eu...pctosul... nu tiu cum s-a f cut... cînd am a juns acolo, copilul cred c fusese vestit, i fugise... Nu l-am gsitdecît pe btrîn... l-am chinuit pe clugri si pe steni... Nici unul nu mi-amrturisit nimic... Alah s-i pedepseasc pe ghiauri! Btrînului i-am pus picioarele pe jratec... Degeaba... Totul a f ost degeaba... oft el din bieri. 

Sultanul îns prea c nu-l mai ascult. Îi întorsese capul încolo. Privea îngînd'urat pe fereastr . 

Toamna era destul de tîrzie i cerul se vedea tulbure. Pe terasa din faa ferestrei vîntul aducea cu sine, în c ortegiif onitoare, frunze galbene i uscate din copacii tot mai dezgolii ai gr dinilor î mpr teti. Dincolode portalul înalt,

 î mpodobit cu minunate sculpturi persane, se vedea marea zb-tîndu~se sub biciuirea aspr  a vîntului i se auzeagem înd înfundat. 

² Poate câ vreunul dintre achingii o fi destinuit ceva pentru aur ghiaurilor, puse deodat paie peste f ocmarelevizir, care avea ciud pe maimarele achingiilor, fiindc i se pruse c nu-i adusese destule daruri din Vaiahia 

Ochii lui Mahomed sclipir . Pe faa lui, altfel stp înit, se ivi o fulgerare apr oape slbatic de cruzime. 

² Cu astfe! de oameni ² îi întreb el paii i beii din  jur, ar tîndu-l pe achingiu² vreau eu s iau în stp înire întîi Vaiahia i apoi întreaga Eur op, aa cum i-am  jurat printeluimeu, Murad, pe patul demoarte? Am cuceritConstantinopolul, i am în fa numai buturuga asta valah. Dar nu pot s-mi trec carul ar matelor peste ea,deoarece m tem s nu-mi r sar  în spate alt Mircea cel Btrîn sau Vlad Dracul. Sîntem destul de pii. i unachingiu încercat nu este în stare s-mi aduc un copil, un blestemat de copil, pe care tatlmeu i cu mine îlcutm de zece ani. Bine spunea marele vizir. Nu ne putem gîndi decît la vînzare. Iar vînzarea se pltete.Pentru c nu-l avem pe vinovat, va piti maimarele su. 

², Dar eu... dar eu... se îngr ozi achingiu!, simind cum îi da tîrcoalemoartea. Eu... dup ce-am ars i-am  jefuitCraiova, am izbutit, în cele din ur m, s-l prind i s-l aduc aici... în m îna luminiei tale, pe p îrclabul Brad. Eltrebuie s-l fi ascuns pe biat. i am mai adus... încerc s zî m-beasc, silit i unsur os, ca s-l î mbuneze pepadiah... am adus pentru luminia ta.., o fat... Roxana. Are cel mult treisprezece ani i este f oarte frumoas...

 Atît de frumoas c... poate c nici iubita lui Vlad... n-a f ost atît de... atît de...  

 înghiL fiindc i se pusese un nod în gît, vzîndu-l pe sultan cum se f oia nelinitit pe pernele demtase viinie depe divanul scund, pe care sta cu picioarele încruciate sub el, dup obiceiul turcesc, cum îim îngîia tot maim înios barba i cum îi luceau în cap ochii verzi i întunecai. începu apoi s vorbeasc mai repede, din ce în cemai repede, înghiind uneori parte din cuvinte. 

Dei era un om sptos, cu o musta pe oal, lung, care în mod obinuit îi da o înf iare impuntoare,cpetenia achingiilor, în timp ce vorbea, se r oea vzînd cu ochii i se f cea tot maimic. 

Vocea lui plîngrea, pierzîndu-i din ce în ce gr osimea, a junsese scîncit, ca de copil. 

Page 11: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 11/346

Privirea tînrului sultan, semnînd cu aceea a anumitor er pi, care-i încremenesc victimele înainte de a seapr opia de ele, sîsîind, i a le înghii în ceamai deplin linite, i se prea achingiului c-l ucide ea singur ,

 înaintea cluzi. 

Deodat îi pierdu orice stp înire. înelese c se zbtea zadarnic. Hohotind de un plîns  jalnic i caraghios, searunc din nou pe lespezile de mar mur  alb, lucioas, cît era de lung, i începu s se tîrasc pe brînci,

 încercînd s a jung p în lîng divan i s-i srute lui Mahomed talpa papucului r ou, esut cu fir de aur i cu vîrful îndoit în sus ca un bot de corabie. 

Lacrimile îi udaser  musteele, f cîndu-le i mai pleotite, ceea ce ar fi putut stîrni rîsul oricui, dac n-ar fi f ost o situaie atît de îngri jor toare. 

² Iertare... iertare... luminia ta... slvite... marele nostru... bolbor osea achingiul, încercînd s înduplece inimade fier a lui Mahomed, s-i dobîn-deasc iertarea. N-am nici o vin... soarele nostru... Nu tiu cum ne-a scpatcopilul... Eu am f cut tot ce-am putut... Am adus pentru harem... o fat... o feti, Roxana... frumoas...frumoas... f oarte frumoas... Iertare... 

Numai avu timpul s adauge nimic. La o simpl micare din deget a lui Mahomed, o u se deschise. Ali doibrbai negri, uriai, apr oape goi, intrar . Unul îl apuc de ceaf  pe cpetenia achingiilor, altul îl prinse de parteadinapoi, umflat, a alvarilor galbeni i scumpi, demtase. Cel din-tîi îi smulse i sabia. i într-o clip pierir , f r  zgomot, î mpreun cu el, pe aceeai u mascat pe unde intraser . 

 în încpere se f cuse o asemenea tcere, încît de-afar  se auzir  vîntul fluierînd pe deasupra mrii i valurile eifr m întate oftîncf i gem înd, ca un om chinuit i btut de cli. 

Nici unul nu semaimic de la locul su. Fiecare r mase înepenit acolo unde se afla, ateptînd s vad ce-o s se mai întî mple i dac nu vor avea i alii de suferit. 

Mahomed îi arunc îns privirea,, linitit i vistor, pe fereastr , ca i cum n-ar fi f ost tot el acela care, cu cîtevaclipe mai înainte, hotrîse moartea unui om de credin al su, pentru o vin pe care nici nu era sigur dac acestasau altul dintre otenii lui o aveau. Cci n-ar fi putut nimeni dovedi c vreunul dintre achingii tr dase planulexpediiei, ceea ce tim f oarte bine c nici nu era adevrat. 

 în cele din ur m îi întoarse capul spre marele vizir i-i porunci: 

² Vei cuta ² v dau cel mult o lun r gaz² s-l gsii pe biatul acela. Avîndu-I în m îini pe copilul la care,

dup

cîte î m

ipo

t da seam

a, Vlad ine nespus de

mult, îl v

omlega de

m îini i de

picioare

pe tat

.Cop

ilul trebuiegsit viu sau mort, dar cel mai bine e viu. Sm îna diavoleasc a lui Mircea cel Btrîn trebuie s dispar . Altminteri, marea noastr  î mpr ie nu poate înainta spre Eur opa... 

Beii, paii i marele vizir, la fiecare cuvînt al sultanului, ddeau din capete, mrturisind prin aceste semne c sînt întru totul de acord cu poruncile lui i gata s fac orice le va sta în putin ca s-i îndeplineasc voile. 

² Deci nu mai mult de o lun v dau pentru asta, le repet sultanul, f cîndu-i pe toi s înglbeneasc, cchnuera, de fapt, nici unul dintre ei sigur c ceea ce nu se putuse face vreme de apr oape zece ani se putea realizanumai în treizeci de zile. i-acum, plecai! le ar t cu degetul mic al m îinii drepte ua din mi jloc. 

Str jerii surzi i mui, dei nu-i auzeau cuvintele, îi înelegeau i cele mai vmici semne. 

Beii i paii se bulucir  pe u, fluturîndu-i alvarii i apripile largi ale caftanelor de toate culorile. Cel din ur m pi spre u marele vizir. El ieea de obicei ultimul, fiindc uneori sultanul îi mai r ostea cîte un cuvînt ce nutrebuia s fie auzit i de ceilali. 

Tot aa se întî mpl i de data aceasta. 

² S vie dansatoarele caucaziene! îi porunci, mai înainte ca marele vizir s fi' ieit cu totul pe u. 

² La porunca luminiei tale! se întoarse sfetnicul, cu o iueal neobinuit, i mai ales nepotrivit nici cu vîrsta inici cu rangul lui, bucur os c sultanul nu era suprat i pe el. 

Le btu str jerilor din palme, i ei pricepur . 

Page 12: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 12/346

Ieir  i r maser  de paz de partea cealalt a fiecrei ui. Peretele din stînga,( cptuit cu faian de culoareaperuzelei, se deschise. O ceat de tinere fete, una mai ginga decît alta, î mbr cate în alvari subiri de tul, cucenturi demtase strînse pe mi jloc, avînd în jurul pieptului cîte o earf  de culoarea ciocului de porumbel i în pr cîte o floare, intrar  sfioase în încpere, se îniruir  în faa sultanului i se lsar  astfel cîteva minute privite întcere. 

Dintr-un loc nevzut, r sunar  cîteva bti discrete de tob. Un flaut se tîngui. Instrumentele cu coarde, ciupiterepede, începur  o melodie sprinar , i fetele acelea gingae, asemenea atîtor fete aduse de prin toate rile pe

unde cutreierau, ucigînd i pr dînd, trupele de ieniceri, spahii i achingii ai sultanului, începur  s danseze.

Pe obrazurile lor r srir  un fel de zî mbete palide de porunceal, ca nite raze de soare sr mane czute pe florilece cresc în umbra pdurilor. 

Pe sub zî mbetele i sulimanurile gr oase, de pe chipurile lor fragede i tinere, se putea îns citi o tristee, o deznde jde de moarte i un început de ofilire pretimpurie, ca ur mare a vieii petrecute în aerul închis i încrcatde parfumuri, din închisoarea cu gratii de aur a femeilor sultanului 

numit harem. 

'*</ - 

 într-un tîrziu, sultanul csc plictisit. Melodia încet. Fetele, cu plecciuni umilite, clcînd în vîrfurile picioarelor,

sunîndu-i tainic br rile de la încheieturile m îinilor i picioarelor, pierir  din nou în colivia lor, dincolo de zidul î mbr cat în faian. 

Marele vizir deschise ua: 

² Cemai dorete preaînaltul nostru stp în i binef ctor? întreb slugarnic, întinzînd, din barba stuf oas, o gur  p în la urechi. 

Sultanul r mase o clip pe gînduri, privind marea i ascultînd cîntecul trist al vîntului ce uiera pe deasupra ei. Se întoarse spre marele vizir, su-rîzînd lacom i crud, i-i porunci: 

² S vin r oaba cea nou, adus de cpetenia achingiilor din Valahia! 

CU CURAJ, ÎNAINTE, BIEI!... 

Ceaiul înainta destul de greu peste tr oienele de zpad. Drumul urca piepti prin pdure. Ninsese trei zile,acoperind ur mele lsate de achingii cu cruele i cetele lor de r obi. Totui, ici i colo se mai zrea cîte un rest devem înt sau chiar de cor p omenesc, dezgr opat i tîrît prin zpad de lupi. 

Inima i se încrîncena Biatului în piept tot maimult. Se vedea limpede c o mulime de r obi ostenii, îngheai saubolnavi, care nu mai putuser  merge, fuseser  ucii de achingii, i fiarele le sfîiaser  trupurile. 

Noaptea trecut ninsoarea contenise i începuse s geruiasc. Zpada se întrise ca fierul i scîrîia. 

Biatul, î mbr cat într-un sumia r nesc, purtîrid o cciul alb pe cap, iar în picioare cizme btute cu inte dealam, lucitoare, îi tot îndemna calul, cercetînd din ochi, m îhnit peste msur , acele cutremur toare r mie aler obilor ce trecuser  pe acolo. 

Dintr-o dat, calul se opri sf or ind. 'Biatul bnui c trebuie s fie vreun lup prin apr opiere, dar îi pstr  stp înirea i, dup ce îi pipi arcul de la oblînc i cuitul de la brîu, îi îndemn calul cu blîndee; ca de obicei,btîndu-l uor cu palma peste grumaz, ca s-l liniteasc. încerc s-l conving s mearg mai departe. 

² Trebuie s-i gsim, Negrule, pe p îrclabul Brad i pe Roxana, chiar dac ne vor sta în cale lupii sau achingiii.Nu vrei s m a jui? îi întreb el calul, vorblndu-i ca unui om, pentru c înmintea lui de copil îi închipuia c Negru îl înelege, dar nu-i poate r spunde cu vorbe^ fiindc este lipsit de grai. Nu i-e dor de Roxana? 

Page 13: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 13/346

i cum calul nechez tocmai atunci de cîteva ori, prelung, copilul crezu c i-a r spuns: 

«Desigur c rnî-e dor, dar nu vezi c o cutm degeaba, de apr oape trei sptm îni? i prin pdure nu auzi cum url mereu lupii? Fiarele se apr opie cîteodat atît de mult de noi, ur mrindu-ne din dosul copacilor, cu ochii lor lucitori, încît îi mrturisesc ie, prietenul i stp înul meu, c m cuprinde frica.» 

² Nu-i fie fric, Negrule! îl btu din nou pe grumaz Biatul, încercînd s-i dea cura j. Este adevrat c înc decînd am pr sit Craiova pustiit i conacul de lemn al lui Mircea cel Btrîn, pe care l-am gsit ars p în la temelie,urletele iupilor ne însoesc. Iarna e grea. i lupii flm înzi. l-am auzit i toat vremea cît am stat la stîna aceeaunde ne-am osptat i ne-am odihnit peste noapte. Cred c trebuie s fie i acum mai muli pe undeva prinapr opiere. Uneori mi se pare, ca i ie, c le zresc ochii furioi din dosul unor trunchiuri de copaci sau al cîte uneitufe încrcat cu nea. Am i vzut dou cprioare speriate, înind prin faa noastr , i un iepura hazliu dîndu-setumba prin zpad. Dar tata, Negrule, ne-a învat s nu ne fie fric de nimic. S facem faa cu cura j oricrei

 încercri. Uite, m-am i gîndit c, dac ne vor încoli lupii, va trebui s-o lum înapoi la goan. La vale îi va fi maiuor s fugi, rîse copilul. Afar  de asta, n-am la oblînc arcul i tolba cu sgei? N-am i o pung cu pietre ipratia? i tu nu tii c eu intesc destul de bine i cu sgeata, i cu piatra? Mai pr ost este cu cetele astea deachingii, care alearg de colo p în colo, ca nite turbai. Jefuiesc, ard satele, i vd c adun o mulime de bieii chiar de fete, de vîrsta mea i a Roxanei. Oricum, noi trebuie s mergem înainte, s-i cutm pe Roxana i pep îrclabul Brad! Haide, Negrule, haide, fii cura jos i asculttor! 

Tonul lui blînd îl hotrî pe ar msar s plece mai departe. Porni la pas, dar tot nelinitit i cu urechile ciulite. 

Nici habar n-avea copilul care era în a c toat vînzoleala aceea a cetelor de achingii nu fusese stîrnit decît dedorina sultanului Mahomed de a punem îna pe el. < 

Cpetenia achingiilor, fiindc nu fusese în stare s-l aduc la Constan-tinopol, în faa sultanului, zcea pe fundulBosf orului, cu un* bolovan de gît, iar petii i racii îi umblau pe sub cma i prin alvari. 

Domnitorul Vladislav nu mai avea nici el somn. Fgduise aceluia ca-re-l va prinde pe copil o cciul cu ducai deargint, btui în hr ghia cea nou a sailor de la Braov. 

O! Dac ar fi reuit oamenii lui s-l prind pe fiul lui Dr culea i s i-l aduc legat, domnia sa ar fi r masnetulburat. L-ar fi trimis îndat pe copil sultanului. Sultanul l-ar fi închis la Galipoli, în locul unde sttuse înainteprintele su. Apoi l-ar fi ameninat pe Vlad din Transilvania c, de nu se potolete, îi va ucide feciorul, punîndu-lmai înainte la chinuri. 

i Vlad, cît e el de Vlad, cît e de feciorul Dracului i cît o fi trecut el marea înot, pe vreme de furtun, tie c nu se

glumete cu Mah.omed. 

Mahomed se pricepe la chinuri, cum nu s-a priceput nimeni. Fereasc Dumnezeu i toi sfinii cîi i se gsesc înprea jm s a jungi în m îinile lui Mahomed, i el s vrea s te chinuiasc!... 

Visul acesta era frumos din cale-afar . Avea doar un cusur, c nu se î mplinea. i Vladislav r tcea noaptea prinpalatul domnesc de la Tîrgo-vite, clcînd ca o stafie pe lespezile de piatr , avînd o f clie în m în i speriindu-islugile, fr m întat el însui de o spaim f r  pereche i de-o ur  demoarte î mpotriva lui Vlad i a copilului su. 

Deoarece Biatul nu cunotea fr m întrile lui Vladislav i habar n-avea c, vreme de zece ani, fusese cutat dedoi sultani² dintre care unul era vestitul Fatih, cuceritorul Constantinopolului² îi îndemna înainte calul,vorbindu-i mereu de Roxana: 

/ ² Cine tie pe unde-o r tci, sr mana! O fi flm înd. l-o fi frig. N-o avea unde dor mi. Trebuie s-o gsim... 

Dup ce supravieuitorii mcelului svîrit de achingii la Tismana, a jutai i de ali oameni de la stînele i dinpdurile învecinate, îi înmor m înta-ser  pe toi cei ucii în ziua aceea de pomin, f cîndu-le slu jbele de trebuin,Biatul piecase clare s-o caute pe Roxana. Voia s-o m îngîie pentru pierderea tatlui su i, în sine, dei era maimic ca vîrst decît fata, se hotrîse s-o ia sub ocr otirea lui. 

 A jungînd la casa Voicului, o gsise ars. 

Nici astzi nu putea s-i dea prea bine seama cum de nu se întîlnise cu achingiii, în vreme ce gonea spreTismana. Adevrul era c achingiii se încruciaser  cu el pe drum. Biatul le auzise i urletele, îns, înfierbineala clriei, crezuse c acestea r sunau din sat i c erau strigtele de durere ale oamenilor chinuii de

Page 14: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 14/346

turci. El trecuse pe una dintre laturile muntelui, scurtînd drumul prin nite locuri pr pstioase, iar turcii o luaser  pe drumul cel bun, ce ocoleamuntele. i, pe cînd el se gsea la Tismana, îngenuncheat la cptîiul Btrînului,nvlitorii ardeau locuina Voicului. i cpetenia achingiilor, încîntat de frumuseea Roxanei, o urca pe aua lui, s-o duc în dar sultanului. 

Nimeni dintre cei r mai cu via nu vzuse cînd o înf case achingiul pe fat. i nici între cei mori, cînd îi îngr opaser  oamenii, fata nu fusese gsit. Asta i-a f cut pe unii s cread c ea, cu ali doi-trei copii cîi lipseaudintremori, ori au izbutit s se ascund prin pduri, ori au f ost luai r obi de turci² ceea ce era adevrat. 

Biatul îns r msese cu nde jdea c fata o fi reuit s se salveze. De aceea o cutase pretutindeni, la fel ca ipe p îrclabul Brad. 

La stîna unde poposise în timpul nopii, ciobanii îi povestiser  c maimuli copii, dui de achingii peste Dunre,izbutiser  s scape.Copiii, ca i ali fugari de la turci, trecuser  fluviul pe ghea. Dar netiind încotr o s-o ia, ca s nu-i întîlneasc iar i pe clii lor, r tcesc pe coclauri. Oamenii îi adun pe cîi îi gsesc, dar cei mai muli pier f r  a jutor, fiindc locurile sînt pustiite de dumani, iar iarna este nespus de grea. 

Biatul se apr opia cu calul de Piscul Voinicilor, pe unde auzise c s-ar afla nite copii fugari. De acolo, de sus, sedeschidea o privelite de basm. 

Vremea fiind atît de ger oas, apele îngheaser  bocn. Din Piscul Voinicilor se vedea, drept în fa, Dunrea, cualbia ei plin de sloiuri mari, învlmite unele peste altele i încremenite apoi cu toatele, ca prin voina puternic 

i neîneleas a unui vr jitor. Spre dreapta scînteia, în schimb, alb i lucios, ca o oglind, Jiul, care în locul acelase vars în Dunre. Iar spre stînga se vedeau blile Potelului, întinzîndu-se de la vechea aezare a clreilor luiMircea cel Btrîn, p în departe, ht, ia Gura Padinii i spre cetatea ce se afla înc atunci la Orlea, pe malulfluviului. 

Pe culme domnea o linite adînc. Nu se auzeau decît copacii tr osnind de ger. 

Totul era alb, neînchipuit de alb. Numai un fum cenuiu-albastru, ridi-cîndu-se domol în vzduh, dincolo deDunre, pta albul acela neîntinat. 

Biatul îi duse palmele la gur , f cîndu-le p îlnie, i, înlîndu-sepuin în scri, strig, r otindu-i încet capul de lastînga spre dreapta: 

² Eeheeei!... E cineva pe-aici?... Eheeei! 

Glasul lui înc subire, dar destul de ptrunztor, se auzi p în la r mul Dunrii i prin toat pdurea, p în dincolo de Jiu i de cetatea r oman ruinat, Orlea. 

Ecoul îi r sfrînse vocea i se întoarse la el, parc în salturi, prin aerul îngheat: 

² E... e... e... ci-ne-va... ei... 

Biatului îi veni s rîd, ascultîndu-i ecoul glasului, i se pregti s mai strige o dat. C înd, calul se agit i se întoarse nelinitit 

² Ce e, Negrule? se ls Biatul în a, rîzînd cu poft. 

Pofta de rîs îi pieri îns numaidecît, pentru c, din partea de unde venise el, se auzi un zgomot de copite,

nechezat de cai i glasuri gr oase de brbai, îndemnîndu-se pe turcete: , 

² încon jurai-! i prindei-IL. 

Nu bgase de seam, cînd urca prin pdure, c, în dreapta movilei ² priveghind partea aceea a Jiului pe undeoamenii puteau trece cu sniile² stteau la p înd cîiva achingii. 

 Achingiii erau f oarte irei i încercai în treburi din acestea. Doi dintre ei, clri, coborîr  repede pe o potec, peunde puteau iei uor înaintea Biatului. Ali doi soseau din ur m. 

Page 15: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 15/346

² S nu-l scpm! r cnea unul dintre cei care goneau din jos, avînd în m îna dreapt, ridicat, o suli lung, cuun vîrf ascuit, ce lucea argintiu. S nu-l scpm!... repet el, î mboldindu-i calul cu pintenii, ca s-f zoreasc ladeal. 

Ca i cum ar fi f ost un r zboinic încercat, dei era prima btlie adevrat pe care o da în tînra lui via, Biatulnu vzu alt scpare, decît aceea de a merge tot înainte, încercînd s r zbat cu Negru printre cei care-i aineaudrumul.  

 îi opti deci calului: 

² Negrule, acum i-acum, du-m ca vîntul i ca gîndul! S nu te opreti, orice-ar fi!... 

Dete drumul larg frîului, strînse spinarea calului între pulpe i, în acelai timp, ridic arcul de la oblînc. îi pusetolba ia îndem în i, scoînd din ea o sgeat, o aez în strun. 

Nici nu i-ar fi putut închipui copilul c aveau s-i fie atît de curînd f olositoare învturile Btrînului în arta lupteicu arcul. 

Calul, simindu-se strîns între pulpe i cu frîul liber, nechez iung i r suntor i porni în galop. 

Drept înaintea sa, la cotitura drumului, se apr opiaser  achingiii, cel cu sulia în m în i soul su, cu un arc întins,

gata s

trag. 

Biatul nu mai sttu pe gînduri. inti pe arca, aa cum îl învase B-"trînul, întinse bine struna, i, cînd îi detedrumul, sgeata porni vî  j îind. 

Team îi era. Dar nu c îl vor ucide achingiii, ci c nu îl va nimeri pe cel intit i va cdea în m îinile lor. Trase, ipentru o clip închise ochii. Era întîia oar  cînd îi întindea arcul spre un duman.C înd îi redeschise, achingiul seinea cu am îndou m îinile de nas, unde i se înfipsese sgeata, i r gea de durere. Calul otomanului, scpat dinfrîu, se întoarse. Partea f oarte umflat a alvarilor achingiului îl ispiti pe copil. Mai puse înc o sgeat în arc i îlinti în alvari. 

 Achingiul duse m îna la spate i ip tare. Calul se sperie, f cu un salt într-o parte, i otomanul, scp înd din a, sepr vli prin zpad, la vale, de-a r ostogolul. Cellalt achingiu, r ou la obraz i cu turbanul czut pe ochr, îi repezictre biat sulia. Dar biatul era sprinten i îi aplec fruntea, lipindu-i-o de grumazul calului. Sulia îi trecu pedeasupra. Vru s-i r spund i ei cu o sgeat. Din galopul calului nu nimeri îns tolba, ci sacul cu pietre pentru

pratie. Pipind cu degetele, apuc o piatr  mai colur oas, i-aa cum arunca în ulii, la Tismana, cînd veneau lacoteele porumbeilor, îl izbi pe achingiu într-un ochi. 

Turcul nu mai vzu. Btu vzduhul cu m îinile. Scp i el din a i se duse de-a dura.x 

Vzîndu~i pe cei doi dumani din fa czui, dar tiind c mai sînt înc doi în spate, copilul îi uier  calului: 

² Haide, Negrule, înainte, poate izbutim s scpm... 

Calul îi întoarse spre el capul, cu ochii mari, inteligeni, nechez i o porni la vale cu asemenea iueal, cum numai alergase niciodat. 

Crengile de la marginea drumului îl loveau pe Biat peste frunte. Zpada scuturat de pe ele o simea rece,topindu-i-se pe lîng gulerul su-mieului i prelingîndu-i-sepe spate. 

Dar ce însemntate mai aveau toate astea, cînd auzea din spate tr opotul cailor dumanului? întoarse capul ivzu c achingiii r mseser  mult în ur m. Dup el, nu veneau decît cei doi cai ai achingiilor pe care-i do-borîseBiatul ² intindu-l pe unul în nas i... în alvari, i pe cellalt jn ochi. Caii, f r  povar , se ineau dup Negru. 

Totui, Biatul nu-i încetini goana. Dimpotriv, o întei, zorind i mai mult calul, vrînd s pun o cît maimaredistan între el i turcii care voiau s-l prind. 

Calul coborîse de pe deal, a junse în cî mpie i o porni ctre bli. Ceilali doi cai tr opoteau în ur m. Turcii erauceva mai departe. îi auzea afu-risindu-l, i de cîteva ori le simi sgeile vî  j îindu-i, cînd pe deasupra capului, cînddintr-o parte, cînd dintr-alta. 

Page 16: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 16/346

Malul înalt al Potelului se i vedea. Dincolo demal licrea gheaa de pe balt. Ca s o ia la stînga, însemna s piard din timp i achingiii s-l a jung. 

² Fie ce-o fii îi spuse. Haide, Negrule! i, de la o înlimemai mare de doi metri, sri pe ghea. 

Gheaa, cînd sri calul, p îrîi. Caii ceilali se zvîrlir  i ei, i gheaa, ori-cît de gr oas fusese, începu s se crape. Apa chifti verzuie de dedesubt. Unul dintre achingii, nevzînd prime jdia, se lu dupcopil. Dar calul începu s ise scufunde. alvarii si largi i se umplur  de ap. Calul încerc s înoate, îns sloiurile îl î mpiedicau. Turcul

 începu s ipe: 

² AlahL. AlahL. Sri, frate, i scap-m! îl ruga pe soul su de pemal. 

Biatul nu mai avea timp s se uite la turc, pentru c i copitele Negrului alunecau. Sloiul de ghea pe care segsea calul se legna. Apa îi crescuse p în la genunchi. 

² Haide, Negrule, nu te lsa! îl îndemn el. S nu ne înecm... 

Calul f cu un salt. Se zvîrli pe podul înc nerupt de ghea, cu ceilali 

doi cai f r  stp în în ur ma iui. Malul din stînga era apr oape. Din cîiva pai, fu lîng el. Sri din nou. Se cr . i,iat-l, e pe r m, salvat. 

 Aa crezuse el! Numai c al patrulea achingiu, i anume cpetenia lor, nu srise pe ghea. 

Fr  s-i dea nici cel maimic a jutor celui ce se afla în prime jdie i îl implora s-l scape de la înec, el ur mrise depemal toat zbaterea lui Negru pe ghea. îi pregtise în linite arcanul, fiindc era sigur c acesta era copilulcutat de sultan. i, cînd Biatul se ivi pe mal, cu un chiot slbatic îl r oti pe deasupra capului i-l azvîrli. Laul venica un tr snet i cuprinse, peste brae, trupul Biatului. 

² Aha, puiule de tigru, ai s-mi plteti scump loviturile pe care le-ai dat achingiilor! r cni el. 

Biatul simi cum i se strînge laul în jurul mi jlocului, f cîndu-i neputincioase totodat i braele. Tr gînd cu putere,achingiul îl smulse de pe cal i începu s-l tîrasc, izbindu-l cu capul de zpada zgrunur oas i învîr-toat deger. 

Negru îl ur ma la un pas, neînelegînd la început de ce stp înul lui se tî-r te pe jos, în loc s-i stea pe spinare. 

Deodat ² ce-i veni? ² se înl în dou picioare i se repezi la calul pe care sta achingiul. Acesta se ridic i el în picioare. Am îndoi începur  s se mute. Achingiul vru s prind frîul, i scp captul frînghiei. Atît îi trebuiBiatului, ca s se desprind din la! 

Sri din nou pe spatele calului, care se liniti ca prin far mec, neche-zînd mulumit i întorcîndu-imereu capulctre tînrul su stp în. 

 Achingiul îns, din sriturile acelea neateptate ale calulGi mucat i, chiar izbit de cîteva ori cu copitele deNegru, se r sturnase pe spate. 

Biatul, ager cum era, vzînd întorstura, îi puse o sgeat în arc i, îndreptînd-o spre pieptul achingiului, îiporunci, pe turcete, s ridice m îinile. 

Neavînd încotr o, achingiul se supuse. 

² Num omorî! se milogi el. i te voi r splti ca un pa. 

² ine-I aa pe dihania de achingiu p în venim i noi, auzi în clipa aceea Biatulpe cineva strigîndu-i nu preadeparte de malul blii, din care cellalt achingiu, murat tot, cu ar mele pierdute în ap, izbutise, în sfîrit, s ias,inîndu-se de coada calului. 

Nu trecu mult, i lîng Biat se ivi, fugind cît îl ineau picioarele, un brbat scund i gr os, cu prul crescut înneorînduial po obraz, înclat cu nite opinci marii pe cap cu o cciul uria, dar î mbr cat încolo cu haine de

Page 17: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 17/346

tîrgove. Brbatul ducea într-o m în o lad i în alta un toiag nodur os. Era însoit ² ceea ce îl mir  peste poatepe Biat ² de un copil tot cam de vîrsta lui, care inea de lan un urs mare, cafeniu. Ursul venea, alergîndomenete peste ghea, cu labele lui mari, mor mind înciudat. 

Caii strîni în jurul Negrului, i chiar Negru însui, începur  s sf or ie, simind ursul. Dar omul, care prea s fieun î mblînzitor de animale, apr o-piindu-se de ei reui, prin m îngîieri i vorbe prietenoase, s-i l initeasc numaidecît. 

/ Brbatul se duse apoi lîng achingiul ameninat mereu de sgeata Biatului i-i smulse, cu iueal i f r  mult vorb, hangerul i celelalte patru sau cinci cuite ce le avea înfipte în sileaf ² brîul su r ou. Pe cel de-al doileaturc ce ieise din ap, dîrdîind ca un cîine, îl apuc de gulerul cojocului si²I trînti pe zpad lîng primul. 

² Bun, acum dezbr cai-v! le porunci scurt la am îndoi. 

Turcii, codindu-se, începur  s se r oage s-i ierte. Brbatul îns îi ridic hangerul, i achingiii începur  s-iscoat repede cojoacele, cmile i r maser  goi de la brîu în sus. 

Hangerul lucea rece în m îna brbatului i, la semnul acestuia, achingiii îi scoaser  repede i alvarii, pantaloniide flanel.de dedesubt, colunii i papucii cu talpa de-un lat de palm. 

² Acum arunc-te i tu în ap i f  o baie rece, s-i vin mintea la cap! se r sti la otomanul care r msese pemal. Aa au f cut ali achingii de-ai ti cu biatul meumai mare² azi este luna de cînd l-am îngr opat ² iar peminem-au luat cu sila, î mpreun cu copilul stlalt, s le cînt i sni veselesc la o tabr  a voastr  din Bulgaria.

 Am scpat îns trecînd 

Dunrea de cu noaptea pe ghea. Adineauri, ieind dup cur mtura aia de mal, te-am vzut cum te npusteaiasupra copilului sta. Eti un flcu stranic, îl lud el pe Biat. Hai, intr , turcule, mai repede, s-i faci baia,cum te înva pr ofetul... 

Turcul se bîîia, tot srind de pe un picior pe altul, chiind de frig ca un oarece. 

Mai repede! îi porunci omul, i, dup uittura lui, achingiul îi dete seama c hangerul pe care acesta îl inea înm în era gata s-l i izbeasc. 

Sri în ap i începu s înoate. 

² D-te i cu capul la fund... îi strig omul. Aa, acum iei... 

 Achingiul nu mai atept i, încovoiat de ger, vru s se repead la 

haine. ' 

² Nu, nu, îi hotrî soarta omul cel crunt. Goale, lovindu-le cu bicele pe spinare, ne-au gonit achingiii votri înapoinevestele, dup ce ni le-au luat peste Dunre. Goi vei pleca i voi. i pentru cheltuial, iat, v mai dau i asta!i începu s-i izbeasc cu bul nodur os peste ale. S v ducei i s nu mai îndr znii nici s întoarcei capul,c va fi vai i amar de voi... 

Osîndiii icnir  i, cu apa înc ir oind pe ei, o luar  la sntoasa, fugind de le sfîrîiau clcîiele. 

Biatul desclec. Nu tia dac, dup o asemenea întî mplare, trebuia s rîd sau s se întristeze. 

² Cum te numeti? îl întreb brbatul cel mustcios, încep înd abia acum s zî mbeasc. 

² Biatul! Alt nume nu-mi cunosc... Achingiii mi-au omorît pe tata ² zise, gîndindu-se, bineîneles, la Btrîn ² isora mea de suflet s-a pierdut... Acum pe ea o cutam. 

² în vremuri din acestea nu ne mai mir m de nimic, glsui omul, pri-vindu-l cu bunvoin. Pemine m cheam Tit, i pe copilul acesta îl strig Bucur. Noi, dup cum vezi,  jucm ursul. în lad mai avem un fluier, o lut, o tob i... cîteva ppui ² ceea ce sînt încredinat c tu înc n-ai vzut. Daci vrei, r m îi cu noi. în trei ne va fi tutur or mai uor... 

Page 18: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 18/346

Copilul lui Tit se uit la Biat rugtor i, f cîndu-i semne din ochi, îl îndemn s primeasc. Privirea aceeadeschis i prietenoas îi plcu Biatului. 

² Primesc, r spunse el, i se gr bi s strîng cu încredere m îinile noilor si prieteni. 

² Pentru c avem cinci cai, iar noi nu sîntem decît patru, pe unul vom aeza baga jele, glsui rîzînd Tit, ar tîndu-le celor doi copii lada. 

² Care patru? se mir  Biatul. Nu sîntem decît trei... numai dac socotim i ursul... 

² Sigur, ursul! spuse Bucur. Este un animal învat de noi s ne îneleag i s ne asculte. Tata l-a prins i l-am crescut de mic. tie s clreasc... tie s stea i în picioare pe cal... 

² Haide, monege, sus!... îi porunci Tit ursului, ca s-l încredineze pe Biat de adevrul celor spuse de Bucur. 

i ursul, care de altfel nici nu era moneag, cu toat înf iarea lui b-trîneasc, ci era f oarte tînr, nu atept s ise spun de dou ori. Se avînt pe cal, prinzîndu-i-se cu am îndou labele de coam. 

Calul ² acela care abia ieise din ap ² se scutur  i începu s sf or ie, r otindu-i ochii, speriat. Tit îns îlm îngîie, îi vorbi cu glasul lui gr os, odihnitor;' de om obinuit s creasc i s î mblînzeasc animale, i calul,dîndu-i seama c nu-l p îndete nici o prime jdie din partea ursului, se liniti. 

Tit leg dup aceea bine lada, cu arcanul achingiului, pe cellalt cal, i . cînd ter min treaba le spuse copiilor: 

² Gata. Putem porni. Cu cura j, înainte, biei!... înclecar  cu toii i pornir  voioi, în trap mrunt, de-a lungulblii Poteluiui. 

NEUITATA ÎNTÎLNIRE DIN RÎMNIC  

² Ha, ha, ha! se veseleau privitorii, unii inîndu-se cu m îinile de p în-tece, alii abia mai putîndu-i mica f lcile icurgîndu-le lacrimi pe obraz de atîta rîs. Ha, ha, ha!... 

Tit avea un meteug, adus pare-se de el pentru întîia oar  în ara Româneasc (uitat mult vreme, din cine tiece pricini, dup moartea lui), dar care în zilele acelea, la tîrgul din Rî mnic, îi pusese pe toi în uimire. 

Odinioar  Tit fusese otean. Czuse prizonier la turci. Fusese vîndut i a junsese prin alte ri deprtate aler sritului. De acolo fugise cu o corabie veneian p în în marginea de asfinit a pm întului. Umblase prin Frana,Ger mania i Spania, însoind o ceat de cîntrei r tcitori, numii  jongleri. Vzuse i învase cîte nici nu-i puteada nimnui prin gînd. între altele, se deprinsese s fac ppui de lemn, î mbr cîndu-le i dîndu-le înf iri deboieri, clugri, tîrgovei sau rani. Ppuile le m înuia în fel i chip, f cîndu-le s vorbeasc (de bun seam cuglasul lui, al lui Bucur i, în zilele din ur m, i cu acela al Biatului),  jucînd cu ele diferite întî mplri hazlii. 

Brbaii i femeile, cîi erau în tîrg, îi spuneau: 

² Venii s vedei ceva nemaipomenit! Nite omulei de lemn hazlii, care ies din spatele unei perdele de crengi,vorbesc i semic, de juri c sînt vii. Doamne, cîte se mai pot nscoci! 

 în felul acesta, toi cei din tîrg, i mai cu seam ranii, meteugarii i negutorii se adunaser  în faa perdeleide crengi, din dosul creia cei trei prieteni ai notri îi ar tau priceperea în jocul ppuilor, p în atunci necunoscutpe la noi. 

Maimulte fee boiereti i clugri stteau la o parte, de vorb, nevrînd s se amestece cu pr ostimea, ctînd îns pe furi la ppui. Scenetele ce se reprezentau² ca s f olosim un cuvînt obinuit celor de astzi² i care-if ceau pe oameni s rîd cu atîta poft, se desf urau cam aa: 

Mai întîi se ivea de dup perdeaua de crengi o ppu zbîrlit, pr pdit, cu un nas lung si ascuit, avînd o p înz de sac pe spinare. Ppua 

Page 19: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 19/346

i , - - i 

23 

fi&r , . , 

' . ; . ' 

mergea chioptînd, inîndu-se cu o m în de picior, vicrindu-se: 

² Vai de mi-i-ne i de mi-i-ne. M nu-u-meam Fatih-Cu-u-ce-ri-to-o-rul. Lua-a-sem Constan-ti-no-o-po-!ul i cre-deam c mer-ge tot aa... dar a ve-enit loan de Hu-u-ne-doa-ra i ce m-a b-tut!... Cem-a-a b-tut!... A-lahL.

 Alah! 

Cuvintele le r ostea pe o melodie tînguitoare, turceasc, acompaniat, de dup perdea, de un fluier i o tob. Iar cînd spunea: «i ce m-a btut!» ppua ducea m îinile la partea crnoas de la spate i, îndoindu-se de ale, seinea de ea, ca i cum ar fi primit în ace! loc btaia. i pe ur m plîngea. \ 

² Hî-hî-hî... Hî-hî-hî... scîncea, i iar se apuca de alvari. De ce m-a btut aa? Hî-hî-hî... Hî-hî-hî... 

² Mehmet!... Acesta e Mehmet... se pr pdea lumea de rîs. Te doare, Mehmet? Ai încasat-o bine de la loan de

Hunedoara?... Privii-i, e î mbr cat în p înz de sac!... îi toarn cenu pe cap! 

Toat lumea tia c, în ur m cu dou luni, Mahomed al !I-lea ² Mehmet, cum îi ziceau r omânii ² m încase, laBelgrad, din partea lui loan de Hunedoara, o btaie sor  cu moartea. Oastea de ieniceri i spahii îi fusesenimicit. i el însui, cu o sgeat înfipt în picior, abia scpase cu fuga. 

De suprare, Mahomed postise trei zile, învelindu-se ziua i noaptea în p înz de sac, presrîndu-i cenu peplete, i semai î mbr ca aa i la data cînd Tit îi  juca ppuile în straie i turban cernite. 

Lumea rîdea de nu mai putea. 

² Belgrad i-a trebuit?... Belgrad i-ai gsit!... Aa ai s peti de-aici înainte peste tot... i îi f ceau cu pumniisemne: «Sîc! Sîc!», mai r corin-du-i în felul acesta, mcar în faa ppuii, nduful pe care îi aveau pe Mahomed,ce le pricinuise de cîiva ani încoace, în timpul domniei lui Vladislav, atîta r u. 

Dup ce se satur , vzîndu-î pe Mahomed sclî mbindu-se i  jelin-du-se de pierderea oastei i de durerea dinpicior, mulimea ceru s i se joace i altceva. 

² Vrei ceva de pe la noi? întreb Tit, scoînd capul de dup perdeaua deas de crengi. 

² Asta vrem! De la noi! ziser  oamenii. 

² Bun! se învoi Tit. S vedem dac o s-i recunoatei... 

i îndat se ar t o ait ppu, închipuind un boier valah, trufa, cu barb crunt. 

La drept vorbind, Tit avea numai cîteva ppui f cute din bucele de lemn, cr ora le schimba înf iarea, dup cum avea nevoie. 

Luate în m în de Tit sau biei, ppuile cptau via i privitorii puteau s  jure c sînt slu jitori, turci, ttari, femei² sau pe oricine întruchipau. / 

 Aa se întî mpl i de data asta. Ppua gtit în haine scumpe, cu un ghemotoc de cîli la p întec ² ca s semene cu un boier gras ² de cum f cu primelemicri, pru un om viu. 

² sta-i boierul Albu! îl recunoscur  privitorii. 

Page 20: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 20/346

 Albu era boierul cel mai bogat i puternic din Valahia. Voina lui era lege. De apr oape un sfert de veac, domneaca un al doilea voievod neîncor onat. Domnitorii se schimbau, unii îi pierdeau capetele, doar el r m î-neanemicat, la fel de puternic i din ce în ce mai bogat. 

De aceea era de mirare c ppuarul îndr znea s  joace pe boierul 

acesta numit, de prietenii i curtenii lui, Albu cel Mare, fiindc avea o ciirte ca un adevrat domnitor ² i erausiguri c p în în cele din ur m a lui va r m îne puterea. 

Lîng Albu cel Mare se ar t o alt ppu. Se vedea cît de colo c ppua nou-aprut înf ia pe un curtean allui Albu, un om la fel de cunoscut de popor, cci la vederea lui mulimea chicoti. 

² Mi, c frumos iar mar oc mai este acesta din Rî mnic! deschise vorba ppua ce închipuia, cum simisepoporul, pe boierul Albu. 

Cel care vorbea, pufnind din cînd în cînd pe nri, f cînd mulimea s clocoteasc de rîs, era Tit. 

² Ce f orf ot!... i cît mai strig oamenii! Unii au r guit de-atîta ipat i s-au f cut r oii ca racii fieri... continu s gr iasc plin de mreie boierul. 

De cîte ori se oprea întîia ppu i se întorcea brusc, cea de-a doua f cea un ocol mare în  jurul ei, s-o a jung 

dinm

ers, aa cum

fac unii slu jbai linguit

ori, cînd sînt în

prea

 jmam

rim

ilor. 

² Ai dreptate, mria ta! zicea slugarnic ppua a doua. 

De fapt era tot Tit, care inea am îndou ppuile în m îini, din dosul perdelei, i îi schimba puin vocea cînd eletrebuiau s vorbeasc. 

² la te uit, mria ta, la cojocarul acela!... i ppua a doua ar ta pe un om din mulime, care era chiar cojocar if cuse întocmai ce spunea mai departe ppua. 

² îl vd, zicea prima. 

² Uite-I, ia, cum i-a agat cojoacele în ramurile mai joase ale copacului sub care st i trage pe trectori dem înec. Le spune c, acui, na, 

v are s vin iarna, i s se gr beasc s cumpere de la el cojoace... 

Lumea fierbea de rîs. 

Cojocarul se f cu la obraz ca f ocul i, întorcîndu-i cciula în m îini, ca în faa unui boier adevrat, r spunse înghesuit: 

² Ei, las boierule, ce te legi i dumneata aa, pe nepus mas, de mine... Fiecare îi tie nevoile sale... 

Vorbele lui îi f cur  pe oameni s rîd mai tare. Dar hohotele se cur mar , cci întîia ppu, cu burta înainte,iindu-se spre iar mar oc, mai cuvînt: 

² Nu tiu cum le-a prea unora dintre negutori porunca dat, de diminea, în tîrg, de slu jitorii domniei, i

anume c acela care va umbla cu vicleuguri sau va cere pe ce are de vînzare cît nu face va fi pedepsit... 

i ppua cea gras arat cu m îna la beregat, în semn c vinovatul va fi ridicat în furci. 

² Nici nu mai era nevoie s dea vestirea asta, zise a doua ppu. De cînd s-a înscunat fiul lui Vlad Dracul,tindu-l pe Vladislav, sub cuvînt c se f cuse omul turcilor, nu e r scruce s nu se legene în sp înzur toare sau s nu stea înepenit în furci cîte un ho, fie de cei de drumul mare, fie de cei de tarab|i. Vod a pus la un izvor o cup mare, scump i minunat, de aur, s bea oamenii cu ea, i nimeni nu îndr znete s-o fure... 

² Bine c a pierit hoia, cci erau prime jduite averile noastre boiereti, ia din nou cuvîntul întîia ppu i se batecu palma peste p întec. Se bate peste p întec o dat, de dou, de trei ori. îi pipie brîul. i începe s 

Page 21: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 21/346

Page 22: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 22/346

Flcul o înghionti pe fat. Am îndoi tcur . 

Ppua întîia se trase într-un col, numrîndu-i înfrigurat galbenii din pung: 

² Unu... doi... cincizeci... o mie... Eh! r sufl boierul cel mare uurat, cinstit om. Mi i-a adus pe toi! Dar, îi duseel m îna la tî mpl, acum ce fac? l-am f gduit o sut de galbeni. Ce-i trebuie pr ostului i sr ntocului o sut degalbeni? 

² Auzi, ce-i trebuie?! nu se putu stp îni fata de adineauri. Dup ce i-a adus-o înapoi, zice c ce-i trebuie... 

² D-i omului ce i-ai f gduit! strig ctre boierul-ppu un olar din 

vestitul neam al Olnetilor, numii aa fiindc "f ceau olane smluite pentru domnie. 

Dar boierul-ppu nu se sinchisi de vorbele olarului. îi continu în linite, cu glas tare, gîndurile: 

² îi a jungemojicului i un singur galben, i înc i acela e prea mult. 

² E prea mult i un galben?... He, he... se supr  o femeie cu un copil la sîn. lact, aa-s boierii, are dreptatefata asta, de o îstuir i adineauri. 

² Aa e?! zise fatamulumit c i se da dreptate. 

Pe cînd fata i femeia vorbeau înc între ele, boierul începu s se aplece dup perdeaua de crengi i s r spund cuiva nevzub 

² Ce zici, prietene? Ce s fac?... 

Ppua a doua se inea la o oarecare deprtare de cealalt. Fiindc boierul nu-l auzea destul de bine pe cel dedup perdea, acesta se ridic p în la urechea lui i lumea vzu c era un cap încornorat de drac. 

Dracul era negru, cu coarne lucioase, i avea o coad lung de cînep, pe care o tot azvîrlea în sus. 

Lumea izbucni în hohote: 

² Dracul, mi!... Iote dracul!... Se sf tuiete boierul cu el... 

Dracul, îi mica repede, repede, coarnele, de la o ureche a boierului la 

cealalt; i boierul ddea din cap. 

² Uite ce e, se întoarse boierul spre ran, dup ce dracul pieri de unde venise, vd c sînt în pung nou sutede galbeni. Erau o mie. însemneaz c i-ai oprit suta f gduit. i-ai luat singur r splata. îi mulumesc. Pleac sntos. 

² Mi, al dracului boier, ce caut s-l înele pe ran!... Dac o fi pr ost, s-o lsa... mur mur  oamenii suprai. 

S ranul st puin pe gînduri. Se scar pin în cap i-i r spunde boierului: 

² Mria ta, eu n-am desf cut punga. Galbenii nu i-am numrat. Cum am gsit-o, aa i-am adus-o. 

² Pleac, i-am poruncit! r cnete boierul cel mare. 

² Pleac p în nu te urc în treang! îi d brînci i boierul ai doilea. 

² Boierilor, eu m duc, le r spunde ranul. Nu-mi pare r u c n-am primit suta de galbeni f gduit, cît î mi parer u c m facei ho i mincinos. Pe hoi i mincinoi vod cel nou îi ridic în furci sau în eap. Eu in la cinsteamea r neasc i am s m duc la vod Vlad s-mi fac dreptate i s-mi spele obrazul de ruine... 

Page 23: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 23/346

sBoierul cel mare îi cltin burta de rîs: x 

² Crezi tu c-ai s-i cîtigi cinstea înaintea unui boier mare?... Pr ostnace! Unu' e... 

² Albu cel Mare!... r ostetemulimea, tot cu fereal, uitîndu-se s vad de hu-i aud boierii cei adevrai, carestau mai la o parte, de vorb, f cîndu-se c nu le place s vad ppuile lui Tit. 

² Du-te i la vod, c nou puin ne pas, dar pieri mai repede! zice i cea de-a doua ppu. . 

 în colul dinspre pdure, se ivete acum un jil de lemn. Pe jil st o ppu înf iînd un tînr cu cciul domneasc pe cap i un tor oipan cît toate zilele în brae. 

² sta-i vod... vod cel nou... Vlad... mur mur  mulimea. 

 Întî mplrile i vorbele atît de îndr znee ale ppuilor i-a prins în aa 

msur  pe privitori, încît pe tarabe, pe r ogojini sau pe jos ² fiecare dup 

§M r > ' - - . 

starea pe care o are² au r mas uitate mrfurile aduse la iar mar oc, mai de apr oape sau mai de departe, denegutori, meteugari sau rani. 

i doar la iar mar ocul acesta fuseser  adusemrfuri cu duiumul. Odai cu urcarea lui Vlad pe scaunul domnesc,turcii nu mai îndr zniser  s bat tîrgurile i iar mar oacele, s ia din ele ce doreau i la preurile la care pofteau. 

N-am s v înir ce feluri de mrfuri erau. Dar gsea inima tot ce rîv-nea, de la opinci, cciuli, esturi de in, p în la de-ale gurii: miere, legume, fructe sau grîne. i toate din belug. De cînd se înscunase Vlad, înrcase blaiapentru turci. 

Mai gr ozav era c pentru uimitoarele ppui ale lui Tit pr siser  oamenii p în i frunzarele² colibele de crengi în faa cr ora se turna din plin în ulceie mustul trandafiriu de Dr gani i se frigeau pastrama de capr , puii devar  i, în epue de lemn sau pui de-a dreptul pe jratec, sfîrîiau somnii grai, tiucile lacome, alii argintii icrapii ca nite purcei, pescuii chiar atunci din Olt. 

Turtelemari de f in pr oaspt, tvlite în f rî mtur  de nuc i miere, ori plcinelele umplute cu dovleac dulcesaumere coapte, str opite cu sm întîn, ar omeau tot atît de plcut. Dar femeile i chiar copiii uitaser  de ele,numai i numai ca s priveasc teatrul lui Tit. 

² Ce s-a întî mplat. cinstite fee boiereti? întreab vod de pe jilul pe care sta. i tu, mi r omâne, de ce teplîngi? 

Dinmulime se aud oapte: 

² Ei, s-l vedem i pe vod sta nou cui o s-i dea dreptate? Boierului, sau ranului?... De, mai tii?... Vorbabtrîneasc zice: corb la corb nu-i scoate ochii... S vedem... 

² Mria ta! o ia înainte boierul cel ano. Miemi s-a furat o pung... 

² în Vaiahia se mai fur ? semir  domnul. tim c de cînd ne-am înscunat noi, negutorii îi las carele cumrfuri nepzite în mi jlocul tîr-gurilor, i chiar în locuri pustii, i nu se atinge nimeni nici de un cap de a... 

² Sau am pierdut punga... nu tiu... o încurc boierul, btîndu-se peste p întec. în pung aveam o mie de galbeni. Am f gduit cui mi-o aduce punga o sut de galbeni. Omul acesta² îl ar t el pe ran ² mi-a adus punga, dar numai cu nou sute de galbeni. i-a oprit singur r splata f gduit, ceea ce nu e frumos. Dar eu i-am mulumit, ibun pace! 

² la spune i tu, rumâne, îl îndeamn vod. Ce pung ai gsit? 

Page 24: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 24/346

ranul se pleac înaintea domnului i zice: 

² Asta de la brîul boierului am gsit-o, mria ta. i nici n-am desf -cut-o... Boierul m face îns de ho imincinos, zicînd c am desf cut-o i am luat din ea  juta de galbeni. M plec înaintea mriei tale i te r og ² nu s-mi dai suta de galbeni ² ci s-mi speli obrazul în josit de boierul... 

² Albu cel Mare... Albu cel Mare... De ce nu-i spui pe nume boierului? îl îndeamn oamenii ce stau mai apr oapede perdeaua de crengi. 

Vod face, de dup perdea, un semn cu capul spre mulime, adic tie el cum se cheam boierul, i s aib oamenii puin r bdare, c îi face ranului acui dreptate. / 

² Boierule... întreb vod, cîi galbeni ziceai c ai avut în punga pierdut? 

² O mie,mria ta! r spunde el repede. 

² i în punga pe care i-a adus-o ranul cîi galbeni se gsesc? 

² Nou sute, mria ta. 

v __ |-ai numrat bine?... 

² Bine... mria ta. 

² Atunci, dac punga gsit de ran are numai nou sute de galbeni, iar cea pierdut de domnia-ta avea o mie, însemneaz c punga pe care i-a adus-o ranul nu e a domniei tale... 

² Dar... mria ta... EU sînt cel mai mare boier al rii... 

; Nici un cuvînt maimult, boierule cel mai mare din ar ! se supr  vod. în Valahia nu s-a mai pomenit s furesau s mint cineva. Nici ranul acesta nu fur  i nu minte. Punga gsit de el a f ost pierdut de altcineva. Acelaltcineva nu ne-a cerut-o. Deci ea r m îne a ranului. D-i-o înapoi... 

² Mria ta... Mria ta... Aoleu... aoleu... punga mea!... se jeluiete boierul. Sînt cel mai mare... 

² D-i-o, sau!... i vod se scoal de pe  jil, cu tor oipanul în m în. Acui te pocnesc, cît eti tu de cel maimareboier!... 

r  Boierul îi d punga ranului i, de fric, o tulete dup perdeaua de crengi. 

Iar lumea rîde, rîde de o dor f lcile i-i curg lacrimile pe obraz, sau se ine de p întec, de pania boierului. 

² Bine i-a f cut! Trebuia mria sa s-l i izbeasc... Asta-i trebuia! S mai vad i boierii gustul dreptii... Parc s-ar mai fi schimbat puin vremurile, oameni buni... Ha, ha, ha!... 

 în veselia aceea, oamenii uitaser  cu totul de feele boiereti i bisericeti ce se gseau la o oarecare deprtarede ei, neauzind deci cum se cuvine cuvintele ppuilor. Rîsul lor prea zgomotos le atrase boierilor atenia. 

² De ce gui atîta oamenii? semir  cu dispre unul dintre acetia, un tinerel ce avea o brbu semnînd Cuaceea a lui Mahomed. 

Boierul acesta se numea comisul Ghil. Era de la Rî mnic i se întî m-plase s fie unul dintre boierii ce ndjduiaucel maimult în Albu cel Mare. / 

² Ei, pr ostime, ce tie ea?! r osti un altul. Rîde de orice. S ne spun un str jer... 

/ Cheam pe unul dintre str jerii tîrgului, un sulia cu cciula înfundat pe ochi, i acesta, abia putînd s-istp îneasc rîsul, le povesti ce glsu-ise ppua care f cuse pe vod. 

Page 25: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 25/346

² Tcei din gur , mocofanilor! chii Ghil spre mulime² fiindc de furie glasul i se subiase pestemsur  ² ise îndrept spre perdeaua de crengi, ur mat de ceilali boieri, clugri i str ji. Cine a îndr znit s-i rîd demarele boier Albu?... 

i, smulgînd o suli de la un str jer, cu dou lovituri bune dete la o �parte perdeaua de crengi, s-l scoat laiveal pe Tit. 

Din dosul perdelei r srir  ppuarul i cei doi copii, a jutoarele sale, ce tocmai se pregteau s ia cu talgerele,s adune darurile de la privitori. 

² Lsai-i în pace, boierule! începu s mur muremulimea.Ce-avei cu ei? N-au f cut nimic. Aa le e meteugul.Meteug nou i care ne place... 

²"Gura, mojicilor! se întoarse puin Ghil ctre aceia care-i luau aprarea lui Tit. is jimeni nu e mai mare în araasta decît boierul Albu... Asta s tii de la mine... 

Mulimea încremenise. Se f cu linite. i în linitea aceea se auzi desluit glasul Biatului: 

² Ba vod Vlad e mai mare decît boierii!... 

Nu voia în ruptul capului s îngduie altceva, fiindc el însui era acela ce m înuise ppua care îl înf ia pe

Vlad. ^ 

Lumea uit sfiala i izbucni iar i în rîs. 

² Are dreptate Biatul, optir  cîiva. Trebuie s fie un singur domnitor. Prea sînt muli în ara asta. Fiecare boier face pe domnitorul în inutul lui... 

Comisarul îi pierdu capul. întoarse sulia cu vîrful în  jos i voi s-l pleasc pe Biat. 

Copilul o lu la fug, srind un prag ce fusese anume pus, ca s se spri jine pe el perdeaua de crengi. Ghil se lu dup el. Se î mpiedic i czu. în cdere, a junse cu o m în într-o cofi, pe care chiar în dimineaa aceea Tit o umpluse cu miere cumprat din tîrg pentru urs. Se m în ji pe m înec i, cînd vru s-i tearg obrazul, mierea

 începu s-i picure din barb. � 

Vzînd r ou înaintea ochilor, Ghil se hotrî s-i î mpung pe Biat. îi întoarse iar sulia cu vîrful ascuit înainte.i, pentru c Biatul fugise în coliba de crengi ridicat de Tit în poian, se repezi dup el. 

² Nu da, boierule, nu da!... începu s se întrîtemulimea. 

Dar spaima oamenilor nu dur  mult. Nu apuc boierul s fac primul pas în colib, c se i întoarse, smulgîndu-ibarba: 

² AoleoooL. Ursul... ursul... A jutor... a jutor!... 

 î-n ur ma sa, clcînd apsat, cu ochii mici i sînger oi, î mbr cat în blana lui neagr -cafenie, ursul venea repede,mor mind furios, cci îi vzuse mierea cumprat de Tit pentru el picurînd din barba boierului. 

Ursul era inut în lan de Biat. 

Ceilali boieri i clugri o luar  i ei la fug, ur mai de femei i copii. 

² Nu fugii! încerca Tit s liniteasc mulimea. Ursul e imblînzit. Biatul l-a adus afar , fiindc e rîndul lui s  joace... 

² Ha, ha, ha!... izbucnir  oamenii, tvlindu-se de rîs. Bine ai în-tors-o, mi ppuarilor. Uliuuu... ce fugeauboierii! Ce zicei, mi? S-au dus... Jucai ursul... au fugit boierii... au lsat-o moart... 

Dar boierii nu fugiser  prea departe. 

Page 26: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 26/346

Comisul Ghil r cnea din r sputeri: 

² Str jeri, dup mine! S-i tiai... S-i omorîi... Au rîs de boierul Albu... 

Str jerii se adunaser  în rînd. i, vrînd-nevrînd, îi întinseser  suliele. Mulimea începu s se fereasc. O feti fu trîntit peste un co cu plcin-ele str opite cu sm întîn i, simindu-se ud la spate, începu s plîng. Ursulmor mi descumpnit, cu labele ridicate, în mi jlocul poienii. Tit înf c o scurttur  de lemn. Biatul se repezi lacoliba de crengi i se întoarse,, în fug, cu o sabie ruginit, pe care o avea, .Tit înc de cînd era otean. Bucur pusem îna pe un bolovan. 

Era s înceap o btlie la care, cu siguran, ar fi luat parte p în la ur m i mulimea, i nu se tie cum s-ar fiter minat. 

Str jile înaintau cu pai regulai i suliele întinse. 

Boierii îi scoseser  sbiile. Comisul Ghil tremura de furie. 

² înainte!... Omorîi-iL. scrînea el. O s v r splteasc boierul Albu... 

Hp; \ ' ' 

² Oprii-v! tun atunci o voce pe deasupra mulimii. 

² Cine îndr znete s-mi porunceasc mie, c-l spintec cu sabia? ip Jfe trufa boierul Ghil, acela care stîrnisevra jba. 

² Eu! îi dete r spunsul un tînr înalt, cu nas vulturesc i o musta blaie, î mbr cat în haine obinuite detîrgove, ieind din mulime i f -cînd un semn poruncitor spre oteni s încremeneasc unde erau. 

² în genunchi în faa domnitorului Vlad! r osti un alt brbat cu o uittur  aspr , care îl ur ma pe voievod. (Acestadin ur m fiind logof tul Lazr, care îl însoise pe Vlad la sosirea din Transilvania.) 

Mulimea îngenunche. Comisul Ghil, dup o scurt ovial, simind cum frica îi ptrundea în oase, se arunc lapicioarele domnului: ,,² Jart-m, mria ta, pentru cuvintele necugetate. M-a m îniat pr ostimea! Mria ta etisingurul stp în al rii... 

Tînrul cu mustaa blaie se descoperi. Ii dete jos surtucul de tîrgove. De sub el r sri o hain de mtaseliliachie, sub care se ascundea, desigur, cmaa de zale. întinse m îna spre logof tul su, i el îi dete o sabie,luat la rîndu-i de la nite oameni de credin care-l ur mau, tot aa înve-m întai în haine simple de tîrgovei, ca istp înii lor. 

² Sâ tr ieti, mria ta! r sun glasul puternic al mulimii. � 

Brbaii cu capetele pletoase, î mbr cai în sumane i cojocele, femeile 

 învelite' în br oboade sau cu scurteici, oameni de rînd, tineri i btrîni îl salutau pe tînrul voievod² cei carevenise f oarte de curînd, îns cu semne bune, din Transilvania² strigînd cît îi ineau piepturile: 

² S tr ieti, mria ta!... 

Vlad zî mbi i privi mulumit marea aceea de oameni plecat i supus noii sale domnii. 

 îi r oti ochii, a cr or privire ager  cuprinse locurile p în departe. 

Oltul curgea la vale, pe-o latur  a tîrgului, î mbr iînd parc malul. O barc plutea pe undele sale viorii. îndeprtare se iveau munii, ce se sl-taser  lenevoi s vad i ei încierarea din iar mar ocul de la Rî mnic, stîr-nit dem înia boierului prieten lui Albu cel Mare î mpotriva ppuilor lui Tit. 

² Ridicai-v! r osti Vlad cu o voce plcut, îns puin tioas. Am venit s-mi vd ,ara i s vizitez iar mar oculdin Rî mnic. 

Page 27: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 27/346

² Bine-ai venit, mria ta! strigar  iar oamenii, ridicîndu-se. i o femeie se repezi de lu, de pe tarab, o lipie ipuin sare, le puse pe un tergar i i le întinse lui vod, lîng un ulcior cu must de Dr gani. Vod întinse o bucic de p îine în sare, sorbi o înghiitur  din ulcior i zî mbi larg ctre mulime. 

² Bun domnitor o s fie! îi opteau oamenii unul altuia. Se vede mai blînd ca tat-su, Dracul Voievod. 

Biatul lsase sabia din m în i, tr gîndu-se lîng Tit, Bucur i ursul lor, nu-i mai putea lua ochii de la vod. 

Dac el ar fi tiut c brtpatul cu pr blai, ce se afla înaintea sa, era chiar tatl su, Vlad epe,fi alergat lapieptul lui, imulte ar fi f ost schimbate. 

Deocamdat Biatul edea în faa domnitorului la numai cîiva pai deprtare, cu ochii pir onii pe obrazul lui i cuinima cuprins de înfiorare. 

Logof tul Lazr îi ar t lui Vlad pe boierul ticit i tremurînd de la picioarele sale, i zî mbetul voievodului sestinse. 

² Inc m îine, comise Ghil, s fii la judecata noastr , la Tîrgovite, îi 

porunci boierului. Curînd o s vie i vremea stp înului tu... 

² Am îneles, mria ta... se ridic acesta în genunchi. Vru s-i srutem îna lui Vlad. Dar tînrul voievod îi ferim îna i se întoarse încolo, cu sil. ,  

Comisul Ghil se ls în patru labe i aa se tîrî, clcînd cu palmele printre opincile ranilor i botf oriimeteugarilor, p în iei la lumin i, înclecîndu-i calul, ce era inut de o slug, o terse ctre cas, înfricoatp în peste poate. 

Vlad gsi acum prile jul s zî mbeasc i s-i destinuiemulimii: 

² Am stat toat vremea aici, nebgat în seam, în mi jlocul vostru. 

Cei care-i fuseser  în prea jm, la auzul acestor cuvinte, îi duser  m îinile la gur  i rîser  înbuit, gîndindu-ses nu fi r ostit cine tie ce pr ostii i s-i fi auzit vod. 

² A vrea s vd ppua carem-a închipuit pe mine i pe m înuitorul ei, îi ar t el dorina. 

Biatul, care îi sorbea fiece cuvînt, se repezi, apuc ppua czut în învlmeal pe jos, o scutur  cu m înecasurtucului, sufl deasupra ei, s se duc i ultimul fir de praf, i alerg s i-o arate lui vod. 

Vlad, chiar de pe atunci, dei era tînr i prietenos, avea ceva care-i f cea pe cei din  jur s nu se simt  întodeauna în siguran. Anii grei de închisoare, cu lanuri la m îini, r punerea tatlui su i prime jdia în care seaflase el însui, înc din copilrie, îl f ceau s aib în ochi din cînd în cînd cîte o str fulgerare de cruzime. 

Cu toii simeau aceasta. Numai Biatul alerga cu încredere la acela ce nu tia c-i era tat. i-i ar t ppua. 

Vlad o lu înm în i, întorcînd-o pe toate prile, începu s rîd.  

² Nici nu-mi vine s cred, zise el, c ghemotocul sta de iemn i cîr p putea s aib atîta via în m îinile tale. îl

m îngîie pe Biat pe pr i adug: Mi-a plcut cura jul cu care l-ai înfruntat pe boier... 

² Este un copil f r  seamn, mria ta, lu cuvîntul Tit, f cînd o plecciune în faa voievodului. Lucr m î mpreun doar de o  jumtate de an, dar Biatulm înuiete ppuile mai bine ca mine. C înd cînt din gur , din lut sau dinfluier, pare cu heruvim. Clrete i face pe cal acr obaii ca un diavol i m înuiete ar mele ca un otean încercat.Este în stare s se lupte i cu ursul... 

Vod îi zî mbi Biatului: 

² S te vedem pe cal!... 

Page 28: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 28/346

² La porunc, mria ta! zise Biatul. Se întoarse puin i-l fluier  pe Negru. 

Negru veni în trap, nechezînd, i se opri la numai un pas în faa copilului. 

Un freamt se stîrni prin mulime. 

Biatul, de  jos cum era, btu o dat pm întul, i sri în picioare pe cal. Pletele i se zbtur  în vînt. Prul su,

bg de seam mulimea, semna cu al voievodului. Un cerc mare se desf cu înaintea clreului. Acesta, înpicioare cum era, începu s-i m îne calul, f r  s prind frîul în m îini, numai cu nite strigte uoare: 

² înainte, Negrule!... în cerc... 

Calul începu s alerge, întîi în trap, pe ur m în galop, fluturîndu-i coama. Din goana lui, Biatul sri  jos, i iar i seavînt pe spinare. Se prinse de ramura înalt a unui copac. Se cr  pe trunchi p în sus. i 

32 

' im 

' I .-V v4l 

- v. ^ M  

cînd calul, în galop, trecu pe la poalele lui, îi dete drumul i czu drept în a. Se r oti, se ls pe ching, culegînddin iarb, cu gura, o floare. Apuc, din zbor, o suli de la Tit i, tot din zbor, prinse în vîrful ei o cciul aruncat deBucur. 

Ursul sri, în cele din ur m, în picioare, alturi de el, pe spinarea calului. Biatul se avînt pe umerii lui i se detepeste cap, a jungînd cu picioarele în acelai loc. Apoi se prinse cu o m în de easta fiarei i-i azvîrli picioarele însus. Calul îi întei goana. Biatul îi schimb m îna. Fcu un salt i a junse din nou, în genunchi, la picioareledomnitorului, aplecîn-du-i fruntea înaintea lui. 

Voievodul rîse încîntat i-l m îngîie din nou pe pr. 

² Eti un clre vrednic, ai putea s a jungi un otean i mai vrednic! îl lud el. Cum te numeti? 

Biatul îi ridic fruntea, privi faa tatlui su, i în acelai timp zri, prin r muriul sub care se inea iar mar ocul,cerul senin, albastru, str veziu i luminos. Funigei scînteietori se legnau prin vzduh. 

²� Numelemeu este Biatul... Biatul i-atîta tot, opti el puin ruinat. 

² Prinii nu i-i cunoate, vorbi Tit în locul Biatului. Este un copil or opsit. 

² Biatul?... Dar este cel mai frumos nume ce se poate da cuiva, glsui vod, cu gîndul s-i risipeasc sfialacopilului. Dar, în aceeai clip, simi prin.inim o tresrire. Cam aceeai vîrst ca i biatul acesta trebuia s fiavut i copilul lui pierdut. Apoi ochii acetia... Chipul cu r otun jime cald. Totul îi amintete de... Vod nu

 îndr znea nici în gînd s pomeneasc numelemamei copilului pe care îl cuta peste tot. La r vaul trimiscumnatului su, Brad, nu primise nici un r spuns, dei ateptase atîta timp. Întorcîndu-se în ar , aflase c 

r spunsul lui Brad fusese

prins de Vladislav i în

m înat turcil

or. 

Copilul îi întinsem îna, prinse degetele lui Vod i i le srut, dar nu le dete drumul. 

² îi caut pe o sor  a lui pierdut, mai adua Tit. 

, ² A! Ai o sor ? zise voaa dezamgit. Cci dac baiatul avea o sor  nu putea fi în nici un caz copilul su. 

 îi desprinse degetele din strînsoarea fierbinte a m îinii copilului. îl maim îngîie o dat pe pr, i-i spuse: 

Page 29: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 29/346

² Caut-i surioara i, dup ce o gseti, sau chiar dac nu o gseti, vino la curtea noastr  din Tîrgovite. Ai s fii miluit. 

IENICERII AHMET l IUSUF 

Noaptea ce a ur mat va r m îne pentru totdeauna în amintirea Biatului. - 

La venirea serii, se culcaser  pe paturile de muchi, din coliba decrengi. 

Legend valah coala ² 3 

 Întî mplrile din timpul zilei i, mai ales, întîlnirea cu voievodul Vlad, care le luase atît de hotrît partea înainteacomisului Ghil, îi impresionase pe tustrei, pestemsur . 

Biatul nu putea uita chipul domnitorului, privirea lui scruttoare i felul printesc cum îl dezmierdase pe pr. 

 în tain, îi m îngîia palma. I se prea c simte înc, lipit de ea, m îna puternic i cu degete lungi, a lui Vlad. 

 îl rugase pe Tit s-i povesteasc tot ce tia despre tînrul domnitor, i ppuarul primise cu bucurie. 

Ca vechi otean, cunotea cîteva legende ce se alctuiser  despre Vlad i tinereea lui zbuciumat. 

O mireasm puternic de ierburi umede venea din pdure. Oltul curgea la vale, doinindu-i vechile lui poveti.Prin deschiztura de la intrarea colibei, se vedea lumina rece a stelelor. Un cal f ornia pe nas i necheza prinsomn. 

Cel care dduse de tire c se apr opia o prime jdie fusese ursul. Mor-mise i-i zornise înciudat lanul,ridicîndu-se în dou picioare. 

Numaidecît r sunar  tr opotul cailor i zgomotul ar melor. 

Nenor ocul a f ost c ursul era legat cu lanul de trunchiul copacului pe care se spri jinea coliba. în felul acesta nu lep

utuse fi de nici un a jutor. 

Tit ieise afar , dar asupra lui se repezise o ceat de oameni. 

 Încordîndu-imuchii, vechiul otean îi r sturn în iarb. Din spate, srir  alii. Se r ostogolir  ca un ghem, p în pemalul rîului. Luptînd, se pr vli, î mpreun cu cei care se sileau s-l lege, în valuri. 

 între timp, copiii încercau s se descurce singuri. Biatul, cu sabia în m în, dduse cîteva lovituri bune slugilor boiereti. Unuia îi tiase urechea. Acesta ipa ca din gur  de ar pe. 

Bucur pusem îna pe cof ieul cu miere i i-l arunc boierului Ghil în cap. Comisul crezu c i l-a aruncat Biatul,i cum pe el avea cel mai mare necaz, fiindc îl înfruntase în faa lui Vlad, începu s-i amenine pe oteni: 

² Dac nu-mi vei prinde pe î mpieliatul acela, am s pun s v bat la tlpi! 

Biatul, ur mrit de slugile boiereti, se ag sprinten de ramura unui copac. Srind ca o pisic i legnîndu-seprintre crengi, trecu în altul. Ar fi putut s a jung astfel, din copac în copac, cci pdurea era f oarte deas, p în înlocul unde se gseau legai caii. Dezlegîndu-I i înclecînd pe Negru ar fi putut s scape. 

Dar la lumina faclelor cu care venise ceata lui Ghil, îl vzu pe Bucur zbtîndu-se ca un pete în vîre, între doigealai. Acetia încercau s-i lege m îinile la spate. De sus, îi dete drumul în capul lor. Gealaii czur . Bucur o lu la goan, Biatul dup el. Numai c în fa le ieir  ali slu jitori. Din spate, unul îi arunc Biatului un sac încap. Altul îl leg cu un treang peste brae. Vru s strige, dar o lovitur  în tî mpl îl amei. 

Page 30: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 30/346

C înd se trezi era într-o cru, î mpreun cu Bucur, legai am îndoi fedele. Crua srea prin bolovani, i capulBiatului se lovea, ca o minge, de marginea ascuit a unui butoi. Privi spre Bucur i vzu c soul lui de suferin era înc leinat i avea un clu în gur . Capul i se lovi înc o dat tare demarginea butoiului, i îi pierducunotina. 

 Abia tîrziu i-a revenit. 

 Am îndoi, Bucur i el, au f ost dui cu crua p în la r mul Dunrii. C î- 

 

iva turci i-au luat în primire i i-au azvîrlit într-un caic. Caicul era înesat de copii între unsprezece icincisprezece ani. Dintre ei, cei mai muli ; erau sîrbi, albanezi, bulgari i greci. 

Comisul Ghil îi vînduse turcilor. 

Tit se înecase în Olt. Cel puin aa credea Ghil.  j V De cai i de urs, boierul nu mai avusese timp. 

Pe acelai caic, Ghil î mpreun cu cîiva slu jitori trecuser  la osmanlîi, de teama pedepsei domneti. 

Vlad f cuse greeala de a-l lsa pe comis s se înf ieze singur la judecata de la Tîrgovite. 

Greeala aceasta i-a f ost domnitorului de învtur  pentru toat viaa. 

Dup o cltorie, care bieilor li se prea c nu se va mai sfîri, caicul a junse la str vechiulConstantinopol, numitde turci, de cînd îl cuceriser , Stambul. în fundul vasului, fuseser  înghesuii apr oape dousute de copii, într -un loclarg pentru cel mult treizeci. 

Dintre copii, cei mai slabi se pr pdiser  pe drum. Lipsa de aer, oboseala i r nile pricinuite de treangurile cucare fuseser  legai îi f cuser  s-i dea sufletul. 

² Asta le-a f ost soarta ² Kismet, ziseser  turcii nepstori i îi aruncaser  în mare. 

La Stambul, copiii fur  cluzii în curtea luminoas a unei f ostem î-nstiri greceti, transf or mat în moschee,unde primir  fructe din belug i ap rece pe sturate. 

Se splar  pe m îini, pe obraz i pe picioare, lucru care nu se mai în-tî mplase de cînd fuseser  r pii, i se simir  deodat înviorai. 

Dup aceea, un turc, sp în i slab ca o scobitoare, semnînd cu o bab stafidit, în gri ja cruia fuseser  dai, începu s le cerceteze vîn joenia, în-doindu-le i dezdoindu-le braele, deschizîndu-le gurile, s le vad dinii, aacum fac negutorii de cai prin iar mar oace. 

 în timp ce-i msura i-i încerca în fel i chip, boscor odea cu a jutorul tîlmacilor, fericindu-i pe copii c-i pr siser  rile de batin, destinate pieirii, i le spuse c vor fi dui într-o tabr -coal de ieniceri, len-cer în iimba turc 

 înseamn otire nou, ie tîlcui el, fiindc ei vor fi otirea cea nou, f or mat din copii r pii din alte ri, care vor stîr pi p în la unul pe ghiauri. 

 Adevrul este c sultanului Mahomed îi plcea demulte ori s se laude c va lua în stp înire întreaga lume, dar nu vrsînd sîngele turcesc, ci pe al copiilor din rile pe unde clcau ostile lui. 

C înd veni i rîndul lui Bucur, acesta se î mpotrivi s deschid gura ca un cal. Slbnogul îi strînse f lcile cudegetele ca într-un clete. Atunci Bucur îl muc. 

Turcul, cu degetele însîngerate, dete un r get, srind de durere într-un picior. 

Biatul gsi c venise clipa prielnic de a încerca s scape. îi trase turcului turbanul pe ochi i îi dete un brînci. 

 Am îndoi bieii o luar  apoi la fug, srind peste gardul de piatr  al moscheii, cci porile fuseser  închise. Dup ei se luar  o mulime de copii, srind de asemenea gardul. 

Page 31: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 31/346

 în curte nu r mseser  decît unii mai fricoi i cîiva prini de slbnog cînd se înghesuiau pe lîng gard. 

Restul se î mpr tiar  ca un stol de potîrnichi. 

-în spatele cldirii se aflau cei doi paznici înar mai, care-i însoiser  pe biei din port p în la moschee. Dar acetia, obosii i tor opii de cldur , se culcaser  la umbr , pe iarb, i ador miser  tun, cu fesurile pe ochi. 

 Auzind ipetele stolului de copii i strigtele de a jutor ale slbnogului, srir  în picioare. Nedezmeticii îns ineînelegînd ce se petrece, nu tiau încotr o s-o ia, pierzînd astfel o bucat r de timp. 

Copiii alergau pe str zile oraului i glasurile lor ascuite trezir  din somn toi cîinii Stambulului, f cîndu-i s latre înverunai. 

Le-au trebuit turcilor cîteva zile ca s-i poat aduna pe copii, fiindc unii reuiser  s fug p în departe, încartierul genovez, Galata, alii se furiaser  pe coastele mrii i se ascunseser  prin scobiturile i gurile dintrestînci. Vreo cîiva, cinci sau ase, n-au mai f ost gsii. I-a adpostit i i-a ascuns populaia greac, genovez sauar mean? S-au înecat în mare? Ce s-a întî mplat cu ei n-a putut s mai afle nimeni! 

 Întorcîndu-ne la bieii notri, acetia o luar  pe o ulicioar , srir  peste un perete de piatr , nimerir  pe nitetrepte tot de piatr , i, de acolo, într-o str du întunecoas, unde se cunoteau înc ur mele pustiirilor f cute deosmanlîi cu trei ani în ur m, cînd cuceriser  oraul. Pe str du vzur  o saca, în care se aducea ap. Sacagiullipsea. La saca era înhmat un cal r pciugos. 

² S-l deshmm i s fugim clare! fu de prere Biatul. 

Unde? Nu tiau nici ei. Totul era s fug. 

Numai c, neavînd hamuri, sacagiul, un ar mean btrîn, îi legasem îr-oaga cu nite treanguri înnodate în fel ichip. Minutele treceau, i ei nu reueau sau nu tiau s desfac nodurile. 

Din capul uliei, se auzeau zgomotele celor care îi vînau pe copii. Renunar  deci la cal, i o luar  iar i lasntoasa. 

Netiind încotr o s fug, nimerir  în port. Spre ghinionul lor, aici întîl-nir  cîiva spahii. Dac bieii i-ar fi potolitpasul i s-ar fi dat la adpostul unor ziduri de case, poate clreii nu i-ar fi dibuit. Dar bieii, vzîn-du-i pe spahii,se întoarser  speriai. 

Spahiii pornir  dup ei. îi aruncar  arcanele. îi doborîr  i îi aduser  tîrî la moschee. 

 Aa a început lungul prizonierat al celor doi copii. 

Erau cît pe-aci s fie sp înzurai. i dac aga1 ienicerilor n-ar fi bgat de seam cît sînt de voinici, i c s-ar puteascoate din ei doi ieniceri f oarte buni, altfel s-ar fi întî mplat, i povestea noastr  s-ar fi sfîrit aici. 

 Au f ost cruai de moarte, hotrîndu-se, în schimb, ca bieii s fie trimii în cea mai aspr  tabr -coal deieniceri din cîte se gseau în imperiul turcesc. Cldirea i ograda aa-zisei tabere erau încon jurate cu nite zidurigr oase, i dincolo de ele se gsea un an adînc i lat de peste douzeci de metri, unde se ineau tigrii. în tabr  trebuiau s r m în poatemaimult de trei ani, aa cum aflar  cînd sosir  acolo. 

Cei ce se ar tau supui, învau Coranul2 pe de r ost i mrturiseau c doresc bucur oi s devin r obi aisultanului ² fiindc ienicerii erau dup lege r obi ai sultanului² primeau o plat i daruri bogate. Cine sedovedea îns c nu vrea .s lupte pentru otomani era dat fiarelor, s fie sfîiat. 

Bieilor notri li se mai hotrî, drept pedeaps, de ctre aga ienicerilor cîte o biciuire zilnic, vreme de trei luni, cu«coâda de pisic»² un bici f cut din dousprezece frînghii î mpletite² pe pielea goal, ud. 

² Ca s se cumineasc i s prind fric, zisese aga ienicerilor, fiindc, dintre toi copiii de cretini, valahii tiamici, pe care reuim s punem i-aa atît de greu m îna, ne dau cel mai mult de furc. 

Bieii n-au avut ce face. Au trebuit s se supun. Lunile au început s treac. 

Page 32: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 32/346

Fiarelor nu li se ddea decît în zori s mnînce. Noaptea r m îneau fl-m înde, ca² dac vreunui copil i-ar fi trecutprin cap s încerce s fug ² s cad în an i s a jung sub colii i ghearele tigrilor. Fiind fl-m înde, fiareler geau. Rgetele lor îi zguduiau pe copii. C îteodat le venea s se duc i s se azvîrle singuri în an, i astfels se sfîreasc totul. 

Dar cînd pe unul dintre ei îl apuca o astfel de stare sufleteasc durer oas, cellalt îl încura ja. Bucur îi aminteade tatl su, Biatul de Roxana, i îi spuneau unul celuilalt c trebuie s tr iasc, s se întoarc acas, ca pe deo parte s aduc m îngîiere celor dragi, pe de alta s plteasc r ul ce li se f cuse. 

Cel dintîi care trebuia pedepsit era comisul Ghil. El îi adusese, prin ura ce o avea fa de domnie, în stareaaceea nenor ocit. Mai presus de orice, aveau îns datoria s lupte, p în la moarte, î mpotriva asupritorilor necrutori ai rii lor, aceia ce voiau s-i nimiceasc. 

Uneori îi mai r coreau sufletele i cu cîte o otie, punîndu-i pentru asta pielea în  joc, i chiar viaa, pentru c osmanlîii aveau urîtul obicei, pe acea vreme, c nu tiau deloc de glum. Dar puii de valahi, mai ales cînd se tragdin Oltenia² Vaiahiamic ² nu se simt bine dac nu fac i cîte una din astea, chiar dac îi p îndesc, dup aceea, prime jdii. 

Odat, pe la începutul întemnirii lor, viitorii ieniceri se gseau în moschee. 

Hogea îi înva verseteleCoranului. La învtur  i la rugciunile ce ur mau, lua parte în acea zi i un pa, venitanume de la Stambul s vad cît au înaintat în studiul Coranului viitorii ieniceri. 

Hogea îi pregtise pentru ziua aceea cele mai frumoase versete din Coran, nite întrebri bine alese pe care s le pun viitorilor mahomedani*,= i se î mbr case în vemintele cele mai bune. 

Fiindc fer struica dinspre Mare era deschis, prin ea ptrundea din cînd în cînd cîte o pal de vînt i îi cltina încoa' i încolo barba subire, lung i galben ca fuiorul. 

Flautul i instrumentele cu coarde cîntau. 

Hogea începuse s vorbeasc. Pe nesimite, pe cînd vorbea, simi o m încrime ciudat pe piele. Se scr pin puin cu degetele, de-a dreptul prin caftan, gîndindu-se c trebuie s fie vreun blestemat de purec ce nu-i d pace. 

² S nu uitai cît vei tr i ² r osti hogea cuvintele pregtite din vreme, anume ca s-l impresioneze pe aga² c 

avei cea mai mare cinste din cîte se pot închipui pe lume, aceea de a fi slugile cuceritorului Mahomed!... 

|>� r  _ 

Credina islamic (islam însemnînd supunere în limba arab) sau musulman, se mai cheam i mahomedan, de la numele întemeietorului ei,Mahomed (570²632 e.n.). 

² N-o s uitm cît vom tr i! r spunser , de ast dat, cum li se poruncise, viitorii ieniceri. 

Mîncrimea îris se înteea vzînd cu ochii. Hogea îi bg m îna² fie ce-o fi ² pe sub caftan, s se scar pine pepicior. 

² Vei fi dervii ² pr opovduitori ai Coranului... 

Glasul, din pricina m încrimii, în loc s arate bucuria cuvenit într-o asemenea î mpre jurare, îi era din ce în ce mai jalnic. Pe piele simea o arsur , transf or mat, încetul cu încetul, într-un f oc mistuitor. îi venea s lase totul balt.S alerge într-un suflet p în la mare i, aruncîndu-i caftanul de pe el, s-i dea drumul în valuri, doar, doar se vamai r cori. 

«Ce-o fi?» se întreba dezndjduit bietul hogea, încep înd s-i mnînce cuvintele, s sar  frazele atît de binealese, scurtîndu-i cuvîntarea i întrebrile, dornic s se sfîreasc totul mai repede i s scape odat din iadulacela dem încrimi. 

² Vei face parte din ordinul bectailor, al acelora care, luptînd cu ar mele, sub steagul verde al pr ofetuluiMahomed, îi vor nimici pe nevrednicii ghiauri... se tîngui el mai departe. 

Page 33: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 33/346

i, deodat, nu semai putu stp îni. Se descheie la caftan i începu s r cneasc spre paa: 

² Luminia ta, ard... A jutor! Ard... eitan ² diavolul m arde de viu pentru pcatele mele... 

Gem înd, se repezi la u, sub ochii holbai ai trimisului î mpr tesc i, scr pinîndu-se de s-i rup pielea, o zbughi pe u. în ur ma lui se îngr mdir , uitînd toat rînduiala osteasc, viitorii ieniceri. 

² eitan m arde... gemea hogea, fugind spre mare, cu aripile caftanului btînd vzduhul i semnînd cu o pasre mare, verde i schiload, ce se r ostogolea pe pm înt. 

Ce-a f ost este lesne de închipuit. 

² Privii la hogea!... A înnebunit hogea!... strigau dracii de viitori ieniceri, rîzînd i nechezînd ca nite m în ji scpaiprimvara la pune. 

La cercetare s-a dovedit c în hainele hogii fusese r sp îndit un praf scr pintor i ustur tor, f cut din sm în deurzic i piele de br oasc rîioas, uscate i pisate. 

Ca s spunem adevrul, nu fusese f cut cîtui de puin din piele de _ br oasc rîioas, ci numai i numai dinsemine de urzic uscate. Bieii notri se strecuraser , în a jun, în locul unde vzuser  c-i inea hogeavem întul pregtit pentru slu jb. Bucur sttuse de stra j, i Biatul pres-rase, pe de-a rîndul, praful, în

cp

tueal. F

cuse asta,

pentru c

hogea îl vîrîse

pe Bucur la închis

oare

pe nedre

pt, într-

ocelul

 m

uced.Hogea îl învinuia pe Bucur c se încurcase la un verset, i îl dusese el însui în celul , dup ce-l btuse cu

vergile. 

Hogea fu pedepsit la rîndul lui de paa, fiind mutat din tabra-coal de lîng Stambul, undeva departe, în fundulimperiului. 

Fptaii nu fur  descoperii i lucrurile merser  tot aamai departe. 

i iat c anii au trecut. Bieii se întrebau, de multe ori, cum au putut s îndure atîtea umiline i chinuri, încep îndde la primeie bti cu frînghi-ile î mpletite, pe spinarea ud, i p în la necontenitele jur minte pe care erau silii s le fac, pe Coran, sultanului Mahomed al ll-lea, asupritorul patriei lor. Cum de nu au pierit?Cine le-a dat putereas rabde i s re- 

H ' 

ziste? i tot ei îi r spundeau c puterea trebuie s le-o fi dat numai dorul de ar  i nde jdea de a o mairevedea. 

 Au crescut mari, Bucur al crui nume ieniceresc era Ahmet, s-a lit în umeri. Braele i-au a juns la fel de lungi caale tatlui su, i poate la fel de puternice. Biatul, lusuf, cum îi ziceau turcii, a crescut înalt, subire i mldios.Este cel mai înalt tînr din întîia ortâ ² companie. De aceea este i Capul de coloan în compania lui. Dup elvine Bucur. 

 Afar  îns de puful blai de musta, înflorit pe buza de sus, figura lui îi mai pstreaz înc far mecul i dulceaacopilreasc. Iar prul ² sub turbanul mahomedan, f cut din buci î mpletite de stof  albastr  i alb  jfc.- îisclipete la fel de auriu. 

 Astzi este a junul plecrii întîiei ortâ de ieniceri, din care fac parte bieii, ctre cetatea Nicopole, pe r mul

Dunrii, unde sînt trimii, prin voia mritului sultan, s stea la porunca unui anume Hamza Paa. Din pricinaaceasta, comandantul companiei, pe nume Mustafa, i-a adunat pe terenul cel mare de exerciii. 

Ienicerii, încremenii, în haine verzi, gr oase, fiindc bate vîntul i este frig, cu turbane pe cap i hangere cu lam scurt, încovoiat, la brîu, ascult cuvintele lui Mustafa. 

 î mbr cat într-o hain de aceeai culoare ca i ienicerii i nite alvari pur purii, atît de largi c ar mai fi încput înuntrul lor înc unul ca el, învineit la obraz de silina ce i-o d ca s vorbeasc tare, fiindc este cam r guit,comandantul d ultimele îndemnuri. 

Page 34: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 34/346

Page 35: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 35/346

Biatului, de cînd mrluiau i întîlneau din nou fete i femei, de vederea cr ora fuseser  lipsii, cît timp sttuser  în tabra-coal, i se rea--prinsese mai viu dorul de Roxana. Ndjduia în nor ocul orb de a o reîn-tîlni. 

«Poate, îi spunea, o fi f ost dus de achingii prin inuturile acestea, aici o fi scpat i or fi adpostit-o niterani.» 

 în gînd se socotea cum, în asemenea î mpre jurare, s-ar fi întors la un popas, ar fi luat-o pe Roxana i, î mpreun cu ea, înfruntînd orice piedici, ar fi a juns în ar . 

Pe Bucur, cît vreme Biatul îi f urea astfel de visuri i nde jdi, îl fr -m întau alte gînduri. îl tulbura neînchipuit demult privelitea ranilor fl-m înzi, slabi, numai pielea i osul, cr ora otomanii le luaser  în cursul iernii i ultimaf rî m de hran, lsîndu-i s se hr neasc doar cu f in din coa j de copac. 

² î mi aduc aminte cît am flm înzit i noi! îi optea Bucur prietenului. 

Biatul tia, din cîte îi povestise Bucur, c Tit, ce se reîntorsese din nenumratele lui r tciri prin ri str ine, undedeprinsese meteugul de ppuar, încercase s-i dureze o gospodrie pe malul Oltului, în vecintatea cetiiTurnu, unde soia sa motenise un petec de pm înt. Muncise, alergînd prin bîlciuri, s-i cîtige p îinea pentrusoie i cei trei biei. Dar casa îi fusese ars i biatul cel mare r pit, în cursul unei nvliri otomane. Cu toatestr duinele ppuarului, care alergase în imperiul otoman, nu mai aflaser  nimic despre el_. Pe al doilea biat i-luciseser  achingiii- Soia czuse greu bolnav. îi trebuiau leacuri i hran bun. îns, în cursul domniei luiVladislav, bîntuise mereu f oametea. Bucur i mama sa nu erau niciodat cu mult mai stui decît ranii acetia

greci sau bulgari, pe lîng care treceau ienicerii. i mama sa se stinsese curînd. 

Lui Bucur îi r msese în minte, netears, imaginea mamei moart de f oame. De aceea îl zgudui atît de mult întîlnirea cu ranii flm înzi. 

Folosind orice prile j, îi druia hrana femeilor sau copiilor de rani ce le ieeau în cale, r m înînd el însui, uneorizile întregi, flm înd. Biatul, la început, cufundat în visele i dorul su de Roxana, nu bgase prea bine de seam ce f cea pe ascuns Bucur. O dat îns prietenul lipsi toat noaptea din locul unde f cuser  popas. Furiîndu-seprintre str jeri, alergase p în departe, în ur m, ca s-i duc merindele din acea zi unei sr mane mame cu uncopil la sîn. Nu o putuse a juta cînd trecuser  pe lîng ea, în timpul zilei, deoarece în ur ma lor clrea agaienicerilor, care l-ar fi pedepsit aspru pentru o asemenea... nelegiuire. îi pstrase deci hrana, neatingîndu-se deea, i, la primul popas, fugise s i-o dea. Biatul, des-cusîndu-l pe Bucur i aflînd ce f cuse, fu nespus de micat. 

 î mpreun începur  s se strecoare, noaptea, p în la carele ce purtau merindele luate de la rani, i le duceaudeparte, înapoi, pe cî mp, ca s fie gsite de pgubai a doua zi. 

Trecur  o dat prin prime jdia de a fi prini, dar izbutir  s se furieze printre corturi i a junser  în locul unde seodihnea ortua lor. Li se pru c sîrbul care mergea în rînd cu ei îi vzuse înapoindu-se, îns acesta se întorsesepe partea cealalt i începuse s r sufle greu. 

 în sfîrit, într-o diminea, se zrir Munii Balcani. Frigul se mai potolise. Se vedea c se apr opia primvara. Lapoalele munilor, colinele începuser  s înverzeasc. Ici i colo se zrea cîte un ghiocel. 

Sîrbul care mergea cu ei în coloan, i al crui nume ieniceresc era Ezid, nu mai înceta s se mire de gingiaflorilor. Din mers, le culegea, le prindea la hain, la turban i la sculeul de drum. Lem îngîia ca pe nite fiine ifaa i se lumina de bucurie privindu-le. 

De aici, se trase i un necaz. La ur mtorul popas, sîrbul vzu, pe unpripor pr pstios, o floare timpurie deprimvar , deosebit de frumoas, necunoscut lui. Ezid, fer mecat de frumuseea ei, lsîndu-i merindele

neatinse, se urc pe o potec, a junse pe buza unei stînci i, inîndu-se cu o m în, încerc s apuce cu cealalt floarea. Din nebgare de seam, dup ce rupse floarea, aplecîndu-se prea mult, lunec. S-ar fi pr buit, f r   îndoial, i ar fi murit sprgîndu-i capul de pietre, pentru c sub el se deschidea o pr pastie de cel puinpatruzeci de picioare, îns brîul alvarilor largi i se ag, în cdere, de ramurile unei tufe de sî mbrior ² un soi depin² care se afla la vreo zece picioare sub stînca de pe care czuse. Viaa lui atîrna acum numai de triaramurilor de sî mbrior. 

Cei de jos r mseser  încremenii. Nu tiau ce s fac. Sîrbul se uita la ei, din înlime, legnîndu-se în vzduhulamurgului i ateptîndu-i moartea, neîndr znind s cheme pe cineva în a jutor, bnuind c nimeni nu i-ar punecapul în prime jdie pentru el. .-s* Cade! strig Bucur. 

Page 36: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 36/346

i, cu îndr zneal, începu s se agae de fiecare colior de stînc, de fiecare tuf , care se desprindea subgreutatea lui, crîndu-sepe peretele 

drept al muntelui, rup îndu-i unghiile, însîngerîndu-i degetele, alunecînd. 

Sîrbul se legna înc în vzduh cu ochii mari i speriai, privindu-i pe Bucur cum se urca încet spre el, dar fiindsigur c nu va putea fi salvat i avînd înc în m în floarea aceea luminoas. 

² O frînghie! strig Biatul. i f r  s mai atepte, desf cu o frînghie de la unul din carele cu merinde i o lu lafug pe poteca pe care urcase cu puin înainte sîrbul. A junse pe aceeai buz de stînc. îi dete îns seama c,

 încîlcit cum era în ramurile tufei, nu l-ar fi putut trage pe Ezid, sus, singur. Iar Bucur avea i el nevoie acum dea jutor. De aceea îi desf cu frînghia, lsînd-o pe lîng Ezid, p în în dreptul lui Bucur. 

Bucur se prinse de ea, i Biatul, încordîndu-se, începu s-l trag. îl ridic p în a junse lîng Ezid. Atunci se oprii ² cum frînghia era destul de lung, iar mai încolo se gsea un copac² îi leg captul din m îna lui de copac.Bucur, inîndu-se cu o m în de frînghie, îl a jut pe Ezid s-i desprind brîul din tuf , i am îndoi, pe ur m, seorar , la rînd, pe frînghie, p în sus. 

² Asta nu voi uita-o niciodat. Mi-ai salvat viaa, le spuse Ezid cînd se vzu scpat, strîngîndu-le m îinîle celor doi biei. 

 în zilele ur mtoare, coloana ptrunse tot mai adînc în muni. 

 în deprtri, culmile erau pleuve, br zdate de anurile adînci ale uvoaielor. în locurile umbr oase se vedeau înc petice mari de zpad. 

 Aerul era pr oaspt, ameitor i rece, ca un vin bun i dulce din viile olteneti ale Dr ganilor. 

² Trebuie s gsim neaprat o cale s scpm! zise iar i Biatul, în timp ce coborau printr-o pdure de brazi-,trecînd pe deasupra unei pr pstii, peste o punte din trunchiuri cojite de copaci. 

² Aici nu putem. S a jungem la Nicopole, îi r spunse Bucur printre dini, ca s nu fie auzit de ceilali. 

Din nenor ocire, trebuie s mrturisim c destui copii se turciser  de-a binelea. Otomanii aveau o deprindere deapr oape o sut de ani în pregtirea de ieniceri. 

La început, copiii erau î mblînzii cu frica, apoi, încetul cu încetul, erau cîtigai prin daruri i trai îndestulat. 

Deznde jea celor care nu mai aveau pe nimeni în rile lor, frica de moarte i pedepse a celor lai i lcomiapentru bogiile ce se puteau dobîndi prin  jaf, în r zboaiele de cotr opire ale lui Mahomed, erau aliaii ofierilor turci. 

De fric sau cumprai cu daruri, unii dintre ei deveniser  spioni. Su-/ pravegheau fiecare ortâ i îi inf or mau pecomandani despre orice gînd prime jdios al celorlali. Bieii nu tiau cine erau iscoadele, îns ei se gseau înfiecare ortâ i nu se putea avea încredere în nimeni. 

In afar  de ofieri, fiecare ortâ avea oteni de origine turc, lupttori fanatici pentru imperiu. 

 într-o diminea, în timp ce înaintau în coloan, Biatul izbucni de bucurie: 

² Dunrea!... Dunrea!... 

i, într-adevr, de dup un p îlc înverzit de salcî mi, se ar t albia larg a Dunrii. Apa ei, uor încreit de vînt,galben-cenuie ² fiindc plouase la munte i veneaplin de nmol² curgea gr bit spre Mare. 

Peau pe malul bulgresc. 

Dincolo de fluviu se vedea Valahia. 

Page 37: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 37/346

fi- Dealuri domoale se ridicau, acoperite de pduri. O geamie îi înla semiluna spre cer, dar nu departe de ea sevedea turla unei biserici, cu crucea de lemn în vîrf. 

Biatul îi venea s chiuie. Aceeai simire o avea i Bucur. Se uitar  unul spre altul, cu îneles, bucur oi, i-izî mbir . 

«Vaiahia!... Vaiahia!»... cîntau inimile bieilor, în timp ce, în hainele colorate de ieniceri, înaintau ctre cetateaNicopole, sub steagul verde al pr ofetului Mahomed. 

Soarta nu-i cruase de aceast umilin. Bieii îneleseser  îns demult c trebuie s nu se iase înfrîni desoarta lor dumnoas, ci s aib r bdare i s se pregteasc, plini de încredere i cura j, cumult chibzuial,pentru ceasul cel mare al eliber rii. 

Pîn atunci nu trebuia s se cunoasc nimic pe chipul i în ochii lor.Trebuiau s-i vorbeasc numai în oapt i în gînd. 

«Vaiahia!... Vaiahia!»... cîntau deci în tain inimile lor, în vreme ce înaintau cu iataganele, hangerele i suliele luiMahomed, ctre cetatea Nicopole. 

Paa de Nicopole, Hamza^era renumit în tot imperiul pentru r utatea 

sa. 

Ochii lui mici, fior oi i înecai în gr sime, ca ai unui mistre, clipeaumrunt i des, întotdeauna nemulumii deceva. 

Nici dnuitoarele r oabe nu i le crua. Dac tambura suna prea tare, dac un zurglu era agat prea sus sauprea jos de picior, dac sr mana fat ² sîrbo îac, grecoaic, bulgr oaic sau valah ² sttea nemicat,ateptîndu-i poruncile, sau dac, dimpotriv, voia s danseze, paa putea s se supere. Poruncea ca fata s fiecusut în sac i aruncat în Dunre. 

 în cea din ur m zi, îl m îniase un str jer, fiindc str nutase la ua sa. Trupul lui, scurtat de cap, i-l m încau de azi,din zori, petii. 

Paii îi trebuia un alt paznic. 

Sosind noua ortâ de ieniceri, hotrî s-i aleag un tînr dintre cei pr oaspt sosii. 

Porunci ca ienicerii s defileze, cu steagul înlat, în sunetele fluierelor i înr; btaia tobelor. 

Comandantul Mustafa, care nici el nu se simea prea în larg în prea jma lui Hamza Paa, ddu porunciletrebuincioase. 

Dup ce privi defilarea, paa porunci s vie ienicerul cel mldios din capul coloanei. Se uit lung la el, îl msur  cu ochii mici i înecai în gr sime, clipind des i mrunt, i, p în în cele din ur m, ddu din cap. 

Micarea lui domoal din cap însemna c ienicerul trebuia s intre chiar atunci în odaia lui, i acolo s stea destra j. 

Stra ja începea la amiaz i se ter mina la lsatul serii, cînd muezinul cînta din minaret ² turnul cu f oior algeamiei: «Alah e singurul Dumnezeu i Mahomed e pr ofetul su!»² chem îndu-i pe credincioi la rugciune. 

 încperea unde paa sttea în timpul zilei era destul de mare, îns întunecoas. Neavînd decît nite ferestruici înguste, lumina ptrundea înuntru, în uvie galbene i pr fuite. 

 Aerul era acolo î mbîcsit. Msuele sculptate în motive orientale, din jurul divanului pe care obinuit sttea paa,erau încrcate cu o mulime de-dulciuri, maimult halva, rahat i nuci înirate pe sf oar  i muiate în must fiert cuf in, numite de turci sugiuc. Lui Hamza Paa îi plceau dulciurile. Din pricina asta era i f oarte gras, iar dinii i se

 înnegriser  i-i putre-' ziser , f cînd s i se r sp îndeasc din gur  o duhoare îneccioas, de cîte ori vorbea. 

Page 38: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 38/346

² Cum te numeti, ienicer? îl întreb paa cînd, intrînd în încpere, ur mat de toat suita de paale, cpetenii deoaste i curteni, îl vzu pe Biat la u, adus acolo de comandantul grzii. 

² lusuf! îi r spunse Biatul, f r  s se clinteasc. 

² Treci acum dincolo, lusuf, i vegheaz la u atîta timp cît vor r -m îne lamine aceia cr ora le-am poruncit s mi se înf ieze. în restul timpului vei sta în încpere. Ai îneles? întreb el, lsînd s i se vad cioturile negre dingur  i r sp îndind o duhoare de mort. 

² Am îneles! r spunse ienicerul lusuf. 

Salut si iei. 

PE C!NE PEDEPSETE VOD CEL MAI STRANIC  

sv 

I n ziua aceea, ca un f cut, o mulime de oameni cu treburi imDortante intrar  la paa. Un grec cu o figur  f arnic, un diac al cancelariei î mpr teti pentru treburile cu ghiaurii, Catavolinos, numit de turci lunus, intr  celdintîi la Hamza i r mase la el trei ceasuri. 

Toat vremea îi vorbir  în oapt. Dar urechea ager  a Biatului, dei se gsea afar , cu ar ma înm în, izbuti s prind cîteva frînturi din discuia lor. 

² Afurisitul de Dracula-oglu, fiul lui Dracul, trebuie s fie prins, îl întiina diacul cu figur  f arnic pe paa de laNicopole. Aa sun porunca luminiei sale sultanul. 

² Pe drept cuvînt, zicea paa. Nu pltete tribut i nu se învoiete s dea copii pentru otirea ienicereasc. Abiade pot fi r pii cîte unul, cînd i cînd, dar din ce în ce mai greu... 

² M voi duce eu însumi s-l atrag la Giurgiu. Ai s-l ai în ghear , plocon... rîse diacul î mpr tesc. 

² i eu tiu ce voi face cu el!... hîrîi paa. îns trebuie s fii cu ochii în patru. Rîndul trecut, cînd i s-a cerut tributul, luminia sa sultanul a trimis la Tîrgovite nite oameni de-ai notri... 

² i eu sînt de-al vostru, îi atrase atenia, linguitor, Catavolinos, care purta de fapt titlul de bei de Silistra. 

² Sigur c eti, îi întoarse vorba Hamza Paa. i ce crezi c a f cut blestematul de valah? 

Catavolinos cunotea destul de bine întî mplarea, dar, pref cut cum era, voia s-i lase paii plcerea s i-o povesteasc. 

² Le-a cerut, ur m paa, s i se plece, închinîndu-se în faa iui, cu turbanele scoase. 

 _ !... '... !² f cu Catavolinos pemiratul, r otun jindu-i buzele pa- 

² S-i scoat turbanele in faa lui! i cînd ei i-au r spuns c legeamahomedan îi oprete pe credincioi s-i ridiceturbanele în faa unui qhiauCa rîs i a zis c, în acest caz, o s fac ei aa ca s nu lemai poat scoate niciodat. A

chemat ar maul i i-a poruncit s le intuiasc solilor în cuie turbanele pe cap... 

² !... !... !... se pref cu din nou c se mir  diacul î mpr tesc. 

² Acum trebuie s-i venim de hac, i eu îi voi veni. Am s-l ridic în eap pe ghiaur! se fuduli paa. Pe ur m sultanul m va înla, pentru aceast isprav, în rang... 

²1 Te va înla! fu de prere Catavolinos. -Ai toatemeritele... 

Page 39: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 39/346

Un timp nu se mai auzi nimic, oricît îi ciuli urechile ienicerul lusuf. Vorbeau prea încet. 

 într -un tîrziu, Catavolinos iei, mai intrar  în schimb cîiva sfetnici i cpetenii turceti, apoi fur  chemai la paa nitevalahi. 

Biatul csc ochii. 

Valahii venir  i biatul recunoscu numaidecît între ei pe comisul Ghil. 

Un val de sînge i se urc în obra ji. Se gîndi dac nu a sosit clipa s-i î mplineasc r zbunarea f gduit,scoîndu-i hangerul i spintecîndu-i pe tr dtor. Dar înelepciunea i prevederea biruir  primul val al m îniei. Segîndi C datoria lui era de a-l vesti pe Viad de ce se pusese la cale. 

«ara Româneasc nu trebuie s-l piard pe mria sa Viad, cel mai va jnic duman al turcilor!» cuget el. 

Trebuia deci, cu orice pre, s treac dincolo, chiar în noaptea asta, i s a jung cît s-o puteamai repede laTîrgovite. 

Comisul Ghilt î mbtrînise în aceti trei ani ce trecuser . Mustcioara lui neagr  se lise i încrunise. In jurulochilor i se esuse un pien jeni de creuri. 

 Î mbtrînise cum numai gîndul c-i tr âdeaza patria îl poate î mbtrîni i urîi pe un om. 

Comisul Ghil se uit la str jer, dar biatul crescuse, se schimbase la statur  i, în hainele colorate, ienicereti, cuturbanul pe cap, era greu de recunocut de cineva care-l vzuse o singur  dat. 

 în ^fruntea cetei de valahi se gsea un tînr ce semna oarecum cu Vlad, dei chipul lui era lipsit demreie. Acestuia, ceilali i se adresau cu titlul de «mria ta». 

Ploconindu-se slugarnic, tînrul care semna cu Vlad, ur mat de ceata lui, intr  la paa. 

Nu întîrzie îns mult, cci muezinul începu s vesteasc, din minaret, cu glas tr gnat, rugciunea de sear . 

Se ter minase i rîndul de stra j al ienicerului lusuf. Un alt ienicer, adus de comandantul grzii, îl schimb. 

Biatul se coborî în curtea f ortreei, în care locuia paa. De acolo i se îngdui s ias pe poart i s se îndreptespre cldirile lungi i reci, ridicate pe lîng zidurile cetii, unde fuseser  deocamdat gzduii. în încperea undeaveau s doar m îl cut pe Bucur. Acesta se tolnise, obosit, pe saltea. îl apuc dem înec i îl trase într-unungher lturalnic, s-i spun ce aflase i s se sf tuiasc. 

Cam la patru ceasuri dup ce sunase stingerea, dou umbre se furiar  pe lîng ziduri, ctre gra jdurile cailor.Paznicul, un spahiu vîrstnic, moia linitit, învelit în cojoc i spri jinit în suli, în faa uii închise, de lemn ² cîndse pomeni prins peste gur  de cineva, de ia spate. 

Dac ar fi f ost lun, str jerii de pe podul de lemn poate ar fi bgat de seam ce se întî mpl  jos. 

Spre nor ocul bieilor, pentru c ei erau umbrele care se furiaser  pe lîng ziduri, cerul se înnorase i începuses plou mrunt. 

Zgomotul ploii acoperi i începutul de ipt al spahiului. 

Simind în aceeai clip un genunchi în ale, str jeru! vru s-i scoat iataganul, dar dou brae vîn joase îltraser  de grumaz, pe spate, apr oape înbuindu-l, i îi înfundar  gura cu o cîr p. 

Bucur se pref cuse, în dor mitorul ienicerilor, c îi este r u. 

² M doare p întecul de nu mai vd înaintea ochilor! se vicrise ei, avînd gri j totui s nu trezeasc prea mulidin somn. 

Page 40: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 40/346

Biatul srise s-i dea a jutor: 

² Hai la fîntîn s bei ap! 

² Adu-i tu ap! Ce-I mai scoi pe el afar ? mor mise vecinul de saltea al lui Bucur. 

² Nu,m duc eu, se ridicase de la locul su Bucur. Trebuie s-mi ud fruntea i s m r coresc. 

 A jutîndu-I pe Bucur, care mergea greoi, inîndu-se de p întec, Biatul ieise î mpreun cu pref cutul bolnav. 

Se strecuraser  p în la gra jd, i îl atacaser  pe spahiu, dei inimile le bteau gata s le sparg piepturile. Dac ar fi f ost prini, m îine în zori erau scurtai de capete sau ar fi trebuit s priveasc lumea din înlimea unor epi. 

 Acum nu mai era îns vorba de ei, ci de mria sa Vlad i de ar . i asta le ddea puteri. 

 în gra jd, desf cur  frînghiile de la cai. Cu o bucat îl legar  de sus p în  jos pe paznic. Alta, mai lung, o f cur  colac. 

Ieir  din gra jd i începur  s se strecoare pe lîng ziduri. Pe vremea aceea, Nicopole era o aezare lung i îngust, semnînd cu un coridor, ce pornea de la Dunre i se urca pe muni. în partea cea mai de sus se aflaf ortreaa unde locuia paa. De o parte i de alta, oraul era pzit de ziduri puternice, din care se înlau, din loc

 în loc, turnuri înalte i r otunde de piatr . în faa cetii, spre fluviu, cele dou capete ale zidurilor erau unite printr-un parapet de lemn. 

 Aici voiau s a jung bieii. 

C îiva ieniceri f ceau de stra j, vorbind tare, prin locurile acelea. Bieii se pitir  dup colul unei cldiri iateptar  s treac. 

O luar  apoi la fug, piti, inîndu-se mereu în umbra zidurilor, p în se vzur  lîng parapet i începur  s seurce repede, pe o scar  scîrîitoare, spre podul mi jlociu. 

Ploaia curgea mrunt i monoton, ca toamna, din cer. De sus se vedea Dunrea, cu apa cenuie-întunecat,picat necontenit de âcele reci ale ploii. 

Lamalul ei, lîng o tuf  de slcii, se zrea cptîiul unei brci. Mai  jos, la cîteva sute de pai, era debarcaderul.Un caic, alte cîteva brbi i o galer  erau legate la r m. Str jerii îns nu se ar tau. 

Pîn s a jung la barc, îndr zneul ce s-ar fi coborît de pe parapet 

trebuia s str bat mai întîi un bra de ap murdar , care-l încon jura. 

pemal, se zrir  în acea clip doi achingii. Dar sorii fuseser  aruncai. Nu mai puteau s dea înapoi. Din clip înclip, cineva din dor mitorul deunde ieiser  ei putea veni afar , s vad ce fac. Se mai putea i ca spahiul dingra jd s-i scuipe cluul i s cheme pe cineva în a jutor. Totul ar fi f ost atunci pierdut. 

podul de sus al parapetului se afla între doi perei de lemn. Pereii se strî mtau cam din cincizeci în cincizeci depai, în dreptul locurilor undeparapetul era spri jinit, în partea dinspre ap, de un fel de contraf orturi f oarte simple,din piatr  i pm înt. Pe podul acesta nu putea s treac decît un singur om. 

Noii venii fuseser  dui în a jun s vad cetatea. Bieii, cu gîndul numai la fug, cercetaser  cu gri j podul izidurile, i ce nu putuser  s vad aflaser  de la ienicerii mai vechi. 

Ca s nu cad nici unul din acetia la bnuieli, fiindc le tot puneau întrebri, bieii se ar taser  f oartem îndri c le fusese dat s se aeze într-o asemenea cetate, cldit de un mare î mprat bizantin*. 

 Acum, ur mat de prietenul su, Biatul se furi pe pod, cutînd locul cel mai prielnic pe unde puteau s coboare. 

² Str âjerul podului din partea asta unde o fi? îl întreb Bucur, în oapt, pe Biat. 

Page 41: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 41/346

 Abia îi sfîrise oapta, i ienicerul care era de stra j se ar t. Se tra-ser  în spatele unuia din stîlpi i îl ateptar  p în veni în dreptul lor. 

 Am îndoi îl încolir , i Bucur îi puse vîrful pumnalului în piept. 

² D-mi ar mele i nu scoate o vorb! îi r osti încet Biatul, smulgîndu-i sulia din m în i iataganul de la brîu. 

² Vrei s trecei la valahi? îi întreb ienicerul. 

Vocea li se pru cunoscut. Biatul îi apuc obrazul în palm i, apr o-piindu-i ochii de el, îl cercet. 

² Ezid! se mir  el, venindu-i s i rîd. 

Ienicerul nu era altul decît sîrbul cruia îi salvaser  viaa. 

² Ce caui aici? îl întreb Bucur. 

Unul dintre ienicerii vechi s-a î mbolnvit i m-au trimis pe mine în locul lui, r spunse sîrbul. Dar spunei-mi, vreis fugii la valahi? 

^r-. Asta nu te privete! m îrîi Bucur. întoarce-te cu spatele... 

Ezid se supuse, i Bucur îi fix vîrful hangerului între coaste, în locul unde învase de la comandanii turci c, î mpingînd numai puin, tiul a junge îndat la inim. 1 

² Cred c ne putem înelege cu el... îi opti Biatul lui Bucur, în timp ce lega, cu repeziciune, un capt al frînghieide stîlp. 

Biatul, cu toate c trecuse prin atîtea î mpre jur ri grele i vzuse nenumrate gr ozvii, iar comandanii ienicerilor  încercaser  s-l deprind cu uciderea f r  mil, nu se î mpca, i nu se va î mpca p în la sfîritul vieii cu ideeade a omorî cu inima uoar  un om. Legea cea crunt a r zboiului, ce te îndeamn s-i ucizi dumanul, mai

 înainte de a te ucide el pe 

tine, n-a putut, cu toate prime jdiile care l-au încon jurat, s pun niciodat 

Hribii?.'' 

Oraul i cetatea Nicopole au f ost întemeiate de î mpratul bizantin Heraclios în anul 629. Aici a avut loc, în anul 1369, ves tita btlie întrecavalerii apuseni, alturi de oastea r omân i maghiar , i oastea otoman condus de Baiazid. Victoria au dobîndit -o otomanii. 

deplin stp înire pe el. Calea pe care mergea era aceea a blîndeii i înelegerii. De aici, ce-i drept, i s-au tras iunele suferine. 

² Numelemeu adevrat este Mihailo, le sufl ienicerul în tain, vzînd c Biatul nu are de gînd s-l ucid.Luai-m cu voi... 

Biatul se întoarse spre Bucur. Schimbar  am îndoi o privire. 

² Demult vr oiam sâ fug, continu sîrbul. Dar n-am avut cura j. Nu tii în cine te poi încrede... 

² Bine, se învoi Bucur, la o micare cu capul a Biatului. Dac ne tr dezi, te în junghiem... 

² De asta s n-avei gri j! spuse Mihailo. îi ur sc pe osmanlîi... 

² S ne-o dovedeti! îi ceru Biatul i-i f cu semn lui Bucur c poate începe s coboare. 

² Vorbeti cu cineva? se auzi vocea ienicerului ce sttea de stra j dincolo de gîtuirea r otund a podului. 

Page 42: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 42/346

² Nu. Mi-e urît i cînt pentru mine, îi r spunse sîrbul. 

² Vino, sau s viu eu la tine s stm de vorb... se auzi ienicerul din partea cealalt a podului. 

² Rm îi acolo. M simt mai bine singur, se gr bi s spun Mihailo. 

Biatul, care în prima clip ridicase hangerul, îi ls în jos braul, r - 

suflînd uurat. 

² C înd a junge Bucur la captul sf orii, îi spuse sîrbului, ar tîndu-i spre poalele cetii, începi s cobori tu... 

² Bucur? Aha! Acesta e numele valah! i tu cum te numeti? îl întreb Mihailo. 

² Biatul... 

Bucur, înotînd în apa care era rece ca gheaa, scutur  frînghia. Atunci Biatul îi f cu semn i sîrbului s coboare. 

² i tu? 

² Eu vin dup tine 

 A junser   jos i înotau, plescind încet, spre limba stîncoas de pm înt, ce se întindea înaintea lor, cînd se auzidin cetate o trî mbi sunînd, ca un ipt omenesc. Tobele duruir  i ele semnalul fugii unor ieniceri. 

Ceea ce prevzuse Biatul se întî mplase. Spahiul din gra jd reuise s-i scoat din gur  cîr pa i dduse alar ma. 

Dac mai întîrziau puin, erau prini. 

² Repede, la barc! îi îndemn Biatul. 

Pe parapetul de unde coborîser  ei se strînseser  o mulime de ieniceri. 

Un val de sgei porni de sus. Din pricina ploii, a vîntului ce începuse s bat i a întunericului, nici una nu-i lovi. 

Cineva strig r guit: 

² Prindei-i! Fugari... 

Vîntul îi purta cuvintele i nu se înelegeau prea bine, dar Biatul crezu c recunoate glasul paii. 

Se apr opiau de r mul Dunrii, cînd, pe neateptate, o suli se înfipse lîng ei, în nor oi, plescind surd prin ap.Bucur o smulse i o azvîrli înapoi. Cu un horcit, cel care era de stra j pe r m i încercase s-l ucid se pr vli,lovit în gîtle j. 

 Alt achingiu venea în goan, de lîng slcii. Mihailo îl întî mpin. Se încinse o lupt scurt, i sîrbul îl lovi cuhangerul în p întec. îl prinse apoi de umeri i-l scufund în ap. 

² în barc!... în barc!... îi zori Biatul.  

Srir  în barc, o dezlegar  iute, i Biatul cu Bucur începur  s vîs-easc. 

Trî mbiele din cetate sunau i tobele bteau înnebunitor. 

² S trecem Dunrea cît mai cur mezi! fu de prere Mihailo. Au pornit trei brci încrcate cu ieniceri. Vor s neias înainte... 

 _ îi comand însui aga! bg de seam Bucur. 

Page 43: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 43/346

 Aga era în picioare, în prima barc. Pesemne le poruncise ienicerilor s-i întind arcurile, cci patru sau cincisgei vî  j îir  pe lîng ei. 

Din nefericire, curentul fluviului era atît e puternic, încît barca fugarilor ² cu toate c Mihailo i Bucur vîsleau dinr sputeri ² nu putea s-i ur meze drumul i era î mpins în jos. 

² Mai avem puin i ne ciocnim cu barca în care se gsete aga! îi în-stiin Biatul pe tovar ii si. 

Celelalte dou brci se pregteau s-i încon joare din fa i din spate, în brcile ienicerilor, vîslaii erau cîtepatru, i direcia se putea pstra mai uor. 

 încon jurai, nu mai putea fi vorba de scpare. Numrul ienicerilor ce-i ur mreau era de zece ori mare. 

² Mi se pare c sîntem pierdui! se amrî Mihailo. i cît ndjduiam s scap din ghearele turcilor... 

² Stai, înc nu sîntem prini, le f cu cura j Bucur... 

² Tragei! porunci, din barca sa, aga ienicerilor. 

 Alt r oi de sgei porni. Nor ocul fugarilor fu i de data asta noaptea. Vîntul i ploaia le erau prieteni. 

Biatului îi veni o idee: 

² S ne prefacem c sîntem lovii, s r sturnm barca i s-i lsm s cread c ne-am înecat. 

² Dac am putea a junge pe malul r omânesc...mur mur  Bucur. 

² E prea departe, cltin din cap Mihailo. 

² Aa e, recunoscu Biatul. Uite, colo, pe r mul bulgresc e o pdure... 

² O vedem, ziser  Mihailo i Bucur. 

² Ne cutm unul pe altul înluntrui ei. Cura j, biei... 

² Cu bine! r spunser  ei... 

 înc o dat ienicerii traser  spre fugarii de a cr or barc se apr opiau. 

² Sînt r nit, dete un ipt Biatul pe turcete, ridicîndu-se în picioare i lsîndu-se apoi s cad în ap, cu braele întinse, ca i cum ar fi f ost lovit. k 

² Unul s-a dus, se bucur  aga. Omorîi-i i pe ceilali!... 

C ît ar fi vrut Mihailo s aib acum arcul, cci el era unul dintre cei mai buni intai din ortâ. Aa, se mulumi s scrîneasc din dini i s încerce s se ascund pe fundul brcii, în timp ce alte sgei zburar  prin prea jm,

 înfigîndu-se în lemnul brcii. 

Pref cîndu-se c sînt i ei r nii, Bucur i Mihailo se aruncar , de asemenea, gem înd, în ap. 

 în cdere îi r sturnaser  barca. 

Se ddur  la fund i înotar  cît puteau de iute spre vale, a jutai de cu-*ent. 

² b-au înecat tustrei, zise aga mulumit, dup ce-i plimb privirea pe suprafaa unduitoare a Dunrii. Nu e maivede nimic... 

Page 44: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 44/346

² Nimic., recunoscur  ienicerii, bucur oi s se întoarc mai degrab. 

² Agai barca fugarilor, aa r sturnat cum e, de a noastr , i trage-i-o la mal, porunci aga. 

Ploaia se înteise i fluviul parc fierbea. Din fundul su venea un zvon înbuit. Pdurea de slcii se zbtea.Brcile ienicerilor, ce luaser  cu ele i barca bieilor, pluteau ctre debarcader. Pemalul de la Nicopole zgomotulse linitea. Numai o f clie mai tremura pe podul de lemn al cetii. Razele ei str luceau din cînd în cînd prin gurilede tragere cu arcul. 

Biatul scoase capul din valuri. Era departe de debarcader. 

² Sîntei pe-aici? întreb el, btînd apa cu tlpile. 

² Eu am a juns! îi r spunse, mai din mi jlocul fluviului, Mihailo. 

 Abia acum, dup ce trecuse prime jdia, Biatul îi ddu seama cît era 

apa de rece 

² Brrr!... începu s tremure. Dar Bucur unde e? BucureeeL.Bucure-ee!...strig. 

² SssstL. Am a juns! îl auzi pe Bucur de pe mal. Venii încoace. 

² Venim!... Venim!... r spunser  Biatul i Mihailo. 

Nu trecu mult i se adunar  tustrei, cu apa ir oind pe ei i îngheai de frig. 

² Bine era s fi putut a junge pe r mul cellalt înainte de revrsatul zorilor, îi ddu cu prerea Bucur, srind peloc i btîndu-se cu palmele pe piept i pe umeri, s se mai înclzeasc. S-ar putea ca paa s trimit m îine dediminea ienicerii s ne caute cel puin leurile aruncate de ap la mal, ca s ni le poat înfige în epi, pe ziduri. 

² Ah! Dac am fi r mas cu barca... se întrista Mihailo. 

O luar  de-a lungul r mului, apr opiindu-se de pdurea de slcii unde voiau s se ascund, p în vor lua hotrîreace anume era mai bine s fac. 

Pm întul chiftea sub picioarele lor descule. 

Ploaiamai încetase îns i, ctre miaznoapte, deasupra Valahiei, cerul se limpezise puin. Dintr-o sprtur  anorilor mi jea un petec de lun. 

² Semn bun, se înveseli Biatul. Uite ce spun eu: s ne odihnim i s încercm s trecem totui înot dincolo. 

Pe cînd vorbeau aa, adunai pe crarea ce er puia prin pdure, pemalul Dunrii, zgribulii de frig, se trezir   încon jurai de o ceat de brbai i femei. 

Se vedea limpede c noii venii erau nite rani bulgari, ce fuseser  strîni de turci, lucraser  pe undeva, pe lavreo cetate, i acum se întorceau acas. Brbaii aveau înm îini, unii sape, alii numai nite toiege. Feele le erau

 învluite în brbi epoase i zbîrlite, cele maimulte crunte, ca nite nori ai amr ciunilor. Femeile, î mbr cate înfuste cenuii i sumane de postav r nesc, cîr pite i r scîr pite, veneau în ur ma brbailor. Printre ele erau icîteva fete tinere. Dar i acestea preau btrîne. Feele asprite i umerii încovoiai de oboseal nu lsau s li sevad tinereea. 

Oamenii veniser , pe nesimite, pe poteca din pdure, îndreptîndu-se spre satul ce se afla în apr opiere. Cei maimuli erau desculi, i doar puini purtau opinci din coa j de copac. 

Erau flm înzi, trudii i îndîr  jii. 

Un btrîn cu o chic lung pea înaintea tutur or. 

Page 45: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 45/346

² Uite nite turci r tcii, zise bulgrete. 

² Ar me au? întreb alt ran din ur m. 

² N-âu, i chiar dac ar avea... mor mi btrînul, trebuie s... 

² S scpm lumea de ei, s nu mai îngr oae haita de la Nicopole. 

² înecai-i! ip ascuit o femeie. Unii ca ei mi-au luat am îndoi bieii... i² 

² S-i înecm! r ostir  alii, i cîteva toiege i sape se ridicar . 

Btrînul îl învase pe Biat bulgrete, înc din prima copilrie, cum se silise s-l învee i alte limbi. Nu eragreu. Apr oape fiecare clugr din m înstirea Tismana cunotea ori bulgrete, ori sîrbete, sau am îndouacestelimbi slave. 

Bucur, care î mpreun cu Tit fusese silit s cînte i s  joace prin garnizoanele turceti din Bulgaria, rupea i elcîteva vorbe. Iar sîrbul Mihailo avusese mama bulgr oaic. 

ranii îi ridicaser  toiegele i sapele i se pregteau s-i toace cu ele ² aa cum f ceau ranii bulgari ori decîte ori întîlneau p îicuri r zlee de ieniceri² i s-i arunce în Dunre. De aceea ienicerii nu umblau, de obicei,

decît în cete prin Bulgaria, unde poporul, dei în lanuri, nu se ddea învins. 

Bieii, pentru întîia oar , se simir  înfricoai. 

 Aventura pe care o tr iser , oboseala, frigul, încordarea f r  margini îi istoviser . 

Vedeau c se apr opie moartea. i moartea nu venea de data asta de la dumani, ci de la prieteni. Cum s-i fac s îneleag lucrul acesta? 

² Stai! strig Biatul, ridicînd m îinile. Nu sîntem ceea ce credei... 

Brbatul cel vîrstnic, din frunte, se opri. 

² Nu sîntei ieniceri? 

² Ba da... bîigui Mihailo. 

² Atunci pe ei, ce mai stai? se îndîr  ji femeia creia i se r piser  bieii, ieind ea însi înaintea celorlali. 

Biatul arunc o privire spre Dunre. Aburi verzui pluteau deasupra ei. Ploaia contenise i luna se vedea în întregime, splat i curat ca obrazul unei fete într-o zi de srbtoare. Dincolo de ap era r mul valah. Vladtrebuia întiinat. Vlad era în prime jdie. 

² Am f ost ieniceri, strig Biatul mai departe, cu m îinile ridicate. Sîntem copii de valahi, r pii în ur m cu trei anide turci. Adic el e sîrb, îl ar t pe Mihailo. i Mihailo ddu din cap, în semn c aa e. Dar ne-am pstrat credinastr moeasc. Noaptea asta am fugit din cetate... 

² De la Nicopole? semirar  cîiva. Asta nu se poate... 

² Se poate, întri Bucur. Sîrbul acesta era de stra j, i ne-a a jutat... 

Oamenii începur  s-i lase jos sapele i toiegele. 

² Mi, s tii c e adevrat, îi dete seama btrînul. De asta era atîta tulburare la cetate. Ai vrut s fugii pesteDunre? 

² Da, cu o barc, dar n-am putut, îl lmuri Biatul. Ne-am r sturnat singuri barca, s cread turcii c ne-am  înecat. 

Page 46: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 46/346

² Sracii de ei! oft femeia înverunat de adineauri. 

² i-acum ce-avei de gînd? îi întrebar  ceilali brbai i femei, strîn-gîndu-se prietenoi în  jurul lor. 

² Vrem s trecem înc în noaptea asta dincolo, ca s a jungem m îine la voievodul Vlad. 

² în Vlad i-au pus muli nde jdea, de cînd a f ost r pus de molim, la Belgrad, loan de Hunedoara, glsui

btrînul. El singur mai ine sabia în 

51 

gr. v, \ . 

HB ' ji(  

m în, stînd stavil î mpotriva pgînilor. Dac va vrea Dumnezeu, poate s ne vin i nou într-a jutor. 

² Noi i cu valahii am f ost întotdeauna ca fraii, r ostir  brbaii i femeile. 

² Venii acum, ur m btrînul, s v înclzii i s v dm, de unde om gsi. nite schimburi uscate. Avem o luntrfe pitit sub mal. 

Satul, dac se poate numi aa, era la o azvîrlitur  de b, la captul pdurii. C îteva bordeie înfundate în pm înt idou sau trei colibe de nuiele lipite cu lut. într-una din aceste colibe bieii se dezbr car , aruncîndu-i în f ocvemintele r oii, cu brîie scumpe, albastre, demtase, pe care le purtaser  cu atîta sil. Parc nite poverizdr obitoare le fuseser  luate din spate, cînd îi vzur  hainele ienicereti arzînd. Se simir  mai uurai i veseli.ranii le aduser , din sr cia lor, î mbr cminte alb de p înz, se-mnînd cu aceea a valahilor. Biatul mai primio bund zdrenuit, Mihailo un sumia strî mt i rupt în coate, i Bucur un ilic. 

 în colib flcrile luceau vesele. 

Mîncar  o fiertur  de mei. Sorbir  din ulcele o butur  fierbinte, întritoare, din fructe de mcie de toamn iburuieni tinere de primvar . 

 întremai, se întoarser  apoi, încon jurai de steni, p în la Dunre, unde într-un loc ferit, între slcii, se afla

pitulat luntrea. Bieii îi luar  r mas bun de la oameni. Femeia care ceruse în pdure, cu glas tare, ca ei s fie înecai, îi srut ca pe copiii si. Lacrimile ei le udar  obra jii. i însoii de binecuvînrile i ur rile oamenilor,r ostite din inim, se deprtar  de malul bulgresc. 

² Ehei, zise pe drum ranul bulgar ce-i însoea i ur ma s se înapoieze cu barca, din Valahia ne vin o mulimede veti! Vlad se arat a fi un domn i jumtate. 

La întrebrile bieilor cu privire la vetile despre mria sa Vlad, acesta le povesti cum noul domnitor îi alctuiseo ar mat nou, din slu jitori i rani credincioi, cu a jutorul cr ora îi ine din scurt pe turci. De asemenea, i-af cut o gard de oteni bine instruii, îns tot numai cu oameni de ar , nu cu str ini. Otenii acetia, numiitrabani i înar mai cu halebarde3, sînt gata s moar  pentru el. 

² i eu a fi gata s mor, dac ar fi nevoie, r osti Biatul. A f ost atît de bun cu mine. Mi-ar place s fac partedintre trabanii si. Dar anumii boieri erau î mpotriva lui. Mai ales unul, Albu cel Mare... 

² Albu cel Mare? Am auzit de el. A pierit de trei ani. S-a ridicat cu oaste î mpotriva lui Vlad. Unii boieri l-au spri jinitpe Albu. Dar Vlad l-a prins i l-a tiat... 

² Bine i-a f cut! glsui Bucur. Din cauza lui i pentru el ne-a or opsit comisul Ghil. 

² Despre boierii tr dtori mai cunosc o întî mplare, rîse ranul. Nu tiu dac o fi adevrat... 

² Povestete-o! îl rugar  breii. 

Page 47: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 47/346

² Se zice c mria sa Vlad, în haine schimbate i cu faa acoperit, cum umbl el adesea prin sate i tîrguri, areuit s se strecoare printre 

141 

'aceti mari boieri i s-i aud cum puneau la cale chiar moartea lui... 

Nelegiuiii!... r osti Biatul, neputîndu-se stp îni. 

² Domnitorul s-a f cut c e un om de-al lui Albu ce Mare, rîse i cu mai mult poft ranul. I-a chemat la o petrecere peseara ur mtoare,  într -o cas a unui credincios al lui, zicînd s vie neaprat toi cîi vor moartea domnitorului. «Vod va fiotr vit, i-a încredinat el, i voi m vei aiuta atît la uciderea lui Vlad, cît i la azvîrlirea leului în ap.» Boierii au czut încapcan i s-au legat s vin la osp. S-au desprit, înelegîn-du-se s se recunoasc între ei prin cuvintele:«Pem îine sear ». 

In seara ur mtoare, dornici s-l ucid pe Vlad, s-au strîns în locul i la ceasul hotrît, optindu-i între ei: «Pem îine sear !» «Pe m îine sear ...» 

Erau tare mulumii, se osptau i beau cu poft. i iat-l i pe Vlad, Dr culea, cum îl numeau. «Pe m îine sear ,

boieri!» r 

ostete el cuvintele de

recunoatere.

«Pem îine sear 

!», sar b

oierii bucur 

oi de la

mese, s

ocotind c

a venitclipa cea mare. «Dar vod n-a venit!» se m îhnete unul. «Ba a venit!» r spunde Vlad i îi dezvelete obrazul, îi d 

 jos haina neagr  i r m îne în cea domneasc... 

«La fel ca atunci la Rî mnic!» îi amintete Biatul. 

² i boierii? întreab Bucur cu sufletul la gur . 

² Au czut în genunchi s cear  iertare... 

² i vod i-a iertat? se înverun Biatul. 

² A! De unde! I-a luat la cercetare. I-a întrebat un singur lucru: C îi domni a apucat fiecare de cînd tr iete. 

² i ei ce-au r spuns? întreabMihailo. 

² Nici unul nu apucase mai puin de apte. «i asta numai din pricina dezbinrilor i uneltirilor voastre, a tunatvod. Domnii se schimb, ara slbete, i turcul ne-o ia în stp înire!» i i-a tras pe toi în eap! 

² Bine le-a f cut! ziser  într-un glas Bucur i Mihailo. 

Luntrea se apr opia de mal. Malul valah era mai  jos decît cel bulgresc. 

 începea s se lumineze de ziu. Pe apa Dunrii pluteau r dcini, ramuri i ierburi smulse din munte de ploi. 

Cerul era din nou senin i cele cîteva resturi scuturate de nori erau î mpinse de vînt ctre Nicopole. 

Cetatea prea, în deprtare, pustie. Nu se zrea acolo nici o micare. Zidurile ei reci priveau mohorîte iamenintoare ctre pm întul valah. 

De-acolo scpaser  bieii, i nici nu le venea s cread c sînt aici. 

Tustrei îi strînser  m îinile ranului i srir  din luntre. 

Tinerii valahi îngenunchear  i srutar  pm întul înc ud de ploaie, dup str vechea datin a celor ce se întorcacas, aa cum învase Biatul de la Btrîn. 

Page 48: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 48/346

Sufletul Biatului era atît de uor, încît, dac ar fi f ost o pasre, ar fi simit nevoia s zboare. S zboare i s cînteca o ciocîrlie: «Acas... acas...» 

² S ne vedem cu bine! îi strigar  ranului. V mulumim tutur or. 

² Cura j i spor la drum! le ur  acesta, în timp ce-i întorcea luntrea, îndreptîndu-se spre r mul bulgresc. i maiateptm veti! 

² Acas!... Acas!... 

Casa însemna Tîrgovite. 

Bieii pornir  întins, pe jos, cutînd drumul spre scaunul domnesc. 

In cale mai auzir  de la oameni i alte lucruri² în afar  de cele povestite de ranul bulgar ² i anume, în primulrînd, c în Vaiahia s-a f cut 

rînduial. Vod ur te atît de mult r ul, încît, dac svîrete cineva vreo hoie sau nedreptate, este pedepsit. Pots fie cei vinovai i boieri mari sau preoi, pedeapsa este aceeai: sp înzur toarea sau eapa. Cu nici o bogie nuse pot r scumpra. Vod îi r pune f r  mil i pe mincinoi ² cci nu îngduie decît adevrul. Cei lenei, cei cenu-i pstreaz cuvîntul dat, ca i femeile necredincioase, ori fetele uuratice, care-i ung cu suli-manuri chipul,

dîndu-iochii

peste ca

p, nu au

oso

art m

ai bun. 

Celmai stranic îi osîndete îns Vlad pe pm întenii f r  dragoste de ar  sau pe str inii ce nu cinstesc cum secuvine Vaiahia i pe stp înitorii ei. 

 Astfel de vorbe i înc multe altele ascultar  bieii notri cît timp se zorir  pe jos, apoi într-o cru a unuipescar, i, în sfîrit, cît gonir  pe cai, însoii de o ceat de oteni ai lui Vlad, dintre cei ce privegheau drumurile,cunoscînd ce se petrecea în sate i tîrguri, pe drumuri i pe ape, prin tot trî mul valah. 

O NOAPTE PE VALEA VOIEVOZILOR  

Bieii i Tit nu se mai sturau s se î mbr ieze, s se priveasc i s se asculte vorbind. 

Mai ales lui Tit nu-i venea s cread c aceia care fuseser  doar nite copii² cînd r utatea i dorina der zbunare a comisului Ghil îi desprise² crescuser  atît de mari, li se îngr oaser  puin glasurile i am îndu-r ora le r sriser  deaspura buzei de sus tuleiele. Inima lui de tat îl îndemna s-l strîng la piept mai mult peBucur. Numai c, fiind un om bun i înelegtor, nu-l lsa pe Biat s simt acest lucru. îi ar ta aceleai caldesimminte, ca i fiului su. De fapt nici nu era prea greu, fiindc în lunile cît colindaser  prin ar  se esuser  

 între Biat i Tit nite legturi apr oape la fel ca acelea dintre un tat i fiu. 

Eramictor, ce-i drept, îns i cam caraghios, s vezi pe un om atît de voinic, cioplit parc dintr-un trunchiretezat de ste jar ² cum era ppuarul ² plîngînd ca o femeie. 

 Atît era de bucur os de revederea neateptat c, oricît se str duia, nu putea s-i opreasc lacrimile. Pe chipullui mare, cu pielea negricioas i învîrtoat, semnînd cu coa ja de copac, picturile fierbini i srate i seprelingeau necontenit p în în barb, în timp ce-i strîngea la piept, pe rînd, cu braele sale îngr ozitor de lungi, pecei doi biei. 

La bucuria general luau parte i Negru i ursul. 

Un asemenea spectacol merita s fie vzut. Cele dou animale nu îi uitaser  stp înii i se înghesuiau care maide care s-i ating pe noii sosii² unul cu fruntea, nechezînd înduiotor, cellalt cu labele, mor mind. Calulnumai c nu vorbea, dar încolo îl privea pe Biat cu nite) ochi 

:i 4 

Page 49: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 49/346

umezi, apr oape omeneti. îi punea capul pe umr i i-l spri jinea cu încredere. în felul acesta ndjduia c îl vaface s îneleag pe Biat cît îl iubea, cît îi lipsise de mult în aceti trei ani, de cîte ori nu-i venise s-l pr seasc pe Tit i s-o ia la fug prin coclauri, doar-doar îl va regsi. Ursul avea i el un fel apr oape asemntor de a sepurta fa de Bucur, alturi de care copilrise. îns nu-l uita nici pe Biat. Din cînd în cînd se repezea la el,apucîndu-l cu labele pe dup umeri, i mor mind bucur os îl strîngea la pieptul pr os. O dat îl strînse chiar cuatîta f oc, încît, dac Biatul n-ar fi a juns aa de voinic în anii petrecui în tabra ienicereasc, poate l-ar fi

 înbuit. 

Mihailo ezuse la început mai la o parte, dar curînd fu prins i el de vîrte jul veseliei celorlali. Familia pe care i-o pierduse din pricina nvlirilor otomane i-o regsea aici, alturi de un om simplu i bun, ca ppuarul, de cei doibiei i de nite biete necuvînttoare, cum erau Negru i ursul, iar patria lui adoptiv devenea Vaiahia. 

Hp 

Pîn-s a jung ins s se întîlneasc cu Tit, bieii str btuser  ara, clri, cluzii de otenii domneti. Acetiaaveau o înf iare care le plcuse bieilor. Fuseser  alei numai oameni înali, chipei, purtînd pe ei un fel dedolmane, cum erau cele ungureti, încheiate cu nasturi f cui din ireturi, cciuli înalte din postav, î mpodobite cublan, cizme de piele în picioare, i erau înar mai cu sbii i halebarde. 

 în drum nu f cuser  decît o oprire într-o cetate aezat pe rîul Dî mbovia, în mi jlocul unor pduri dese, numiteCodrii Vlsiei. Aici, în Cetatea Bucuretilor, se optea c ar cam dori vod, cu vremea, s-i str mute capitala. LaTîrgovite, cel mai de seam i mai frumos ora al rii, sl-luiau prea muli dintre dumanii si înverunai, f otiprieteni i tovar i de uneltiri ai lui Albu cel Mare, pe care Vlad îl scurtase de cap înc de la începutul domniei. înCetatea Bucuretilor, Vlad îi cldise o cas întrit, în mi jlocul unei puzderii de cocioabe acoperite cu paie, dedughene ale negustorilor i ateliere ale fierarilor, dulgherilor i ale altor meseriai. 

Nu prea departe de casa domneasc, se ridica un han. în curtea lui se aflau o mulime de care cu boi de jugai. 

La han poposir  otenii. Bieii fur  osptai pe seama domniei, aa cum suna porunca pentru toi cîi eraucondui, sub paz, p în la scaunul din Tîrgovite. 

Din cetatea amintit, inur  rîul Dî mbovia pe tot cursul su, str btînd pdurile p în într-un sat ce era, ca i toatemoiile dimpre jur, în stp înirea unuimare boier, Fior. 

 în dreptul conacului cu ziduri ca de cetate, al boierului Fior, se desprir  de cursul Dî mboviei i, tind printr-o lunc î mpresurat de slcii scorbur oase i plopi, ieir  spre valea altui rîu, Ilf ovul. Trecur  rîul prin vad² iiact-i, în puin vreme, la poarta dinspre miazzi a cetii de scaun. 

De pe zidurile înalte, str jerii îi oprir  cu strigte gr oase i amenintoare: Dar otenii le r spunser , ar tîndu-lecine sînt. i intrar  cu bieii pe poart. 

Dac Cetatea Bucuretilor era un tîrgule curat, cu nite case domneti, un han, cîteva dughene i o bisericu delemn, în schimb Tîrgovi-tea le stîrni bieilor o uimire dintre cele mai puterqice. 

Casele erau ar toase, cu acoperiuri largi, de indril, i încon jurate cu gr dini i livezi. Printre cor oanele înverzite ale copacilor ² fiindc aici, în Valahia, primvara prea c venise de-a binelea ² se iveau turlele² care de care mai str lucite² ale nenumratelor biserici. Apr oape fiecare mare boier din Tîrgovite îi ridicase înograd cîte o biseric, cele mai multe fiind f cute din piatr . în biserici, boierii îi aveau preoii sau clugrii lor, cele f ceau slu jbele de diminea i sear . 

Otenii domneti, acolo unde î mpre jmuirile erau mai scunde, aruncau în ogr zile boiereti priviri ptrunztoare i

lipsite de prietenie. La ivirea oamenilor lui Vlad, rarii slu jitori boiereti, înar mai, ce se vedeau pe ulie sau cei cese ieau prin locaurile r otunde, anume scobite în ziduri, dispreau ca btui de vînt. Unii se tr geau înapoi, s nuli se mai vad obrazu-rile. Ceilali intrau repede în curi i închideau în ur ma lor porile de lemn, cu drugi puternicisau cu cîrlige de fier. 

Csue maimrunte, cum vzuser  în Cetatea de pe rîul Dî mbovia, cocioabe sau bordeie-JUi se întîlneau înTîrgovite. Sr cimea fusese nevoit -s-t^nd~codoabele sau petecele de pm înt. Boierimii trufae sau chiar negutorilor înstrii nu le plcea s se amestece cu nevoiaii. 

 în timpul lungii domnii a înaintaului lui Vlad, aceste msuri se des-vîriser . Micii meteugari, cîr pacii de înclminte i î mbr cminte, brbierii i tot soiul de oameni nevoii s-i cîtige p îinea, f cînd fel de fel de munci

Page 50: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 50/346

negutorilor înstrii, fuseser  î mpini cu totul afar  din ora. Cocioabele lor se gseau în partea mai joas dedincolo de ziduri. 

Clreii notri str btur  partea demiazzi, linitit i tcut, a ogr zilor i caselor boiereti, i intrar  pe ulielestrî mte, unde se înghesuiau pr vliile i dughenele negutoreti, cu acoperiuri late i lsate în fa ca nitecozor oace de epci, la adpostul cr ora puteau fi îniruite mrfurile: postavuri i p înzeturi, înclminte sau numaipiele tbcit, olrie, f in, pete pr oaspt i srat, obiecte de podoab ² i toate cîte se mai puteau vinde într-un tîrg atît de mare i însemnat ca Tîrgovite. 

Pe vremea lui Mircea cel Btrîn, bunicul domnitorului Vlad² acela ce stp înise Valahia p în la Marea cea mare² pe locul acesta, unde se întindeau pr vliile i puzderia de ateliere pe bresle² unele în aer liber sau numaisub cîte un opr on ² fusese tîrgul pr opriu-zis. Aici se întîlneau ne^ gutorii, venind cu carele din toate patruzrile, din ar  i de peste hotare, s-i vînd sau s-i schimbe între ei mrfurile. Tîrgul se inea i primvara, itoamna, dup culesul strugurilor. 

Pentru c locuitorii oraului se înmuliser  i se ridicaser  case numer oase, locul se strî mtase. 

 Asta îl f cuse pe Vladislav, dup cum se povestete, s ia hotrîrea ca tîrgurile de aici² celemai mari i vestitedin ar , de la care venea chiar numele oraului² s aib loc în afar  de ziduri. 

Locul ales de Vladislav pentru inerea tîrgurilor era pe malul cellalt al rîului Ialomia² rîu ce str juia în partea demiaznoapte zidurile oraului² în apr opiere de aa-numita Vale a Voievozilor. (Vale unde, în vremea de demult,

pe o cî mpie înflorit, îi ineau str vechii cne ji i voievozi adunrile cu obtea, atunci cînd aveau de luat hotrîri însemnate, cum ar fi pacea sau r zboiul.) 

Str mutarea tîrgului, f cut de Vladislav, se pstrase i sub voievodul Viad, fiindc oraul, oricît era de mare, nuizbutea s cuprind pe toi negutorii cîi veneau din întreaga ar . 

De altfel, chiar în ziua aceea începuse tîrgul din saptamina de dinainteaFloriilor. Negutorii erau plecai cu mrfuripe Valea Voievozilor. Cu toate acestea, freamtul era destul de viu i în cartierul negutoresc al Tîrgovitei, ccimuli str ini de locuri veniser  s viziteze i s cunoasc pr vliile din ora. 

Dincolo de cartierul acesta, plin de zarv i înghesuit, de unde, prin poarta Dealului, se putea trece peste Ialomia, începea, spre stînga, Ulia 

Domneasc. 

Ulia avea de o parte casele domneti, spri jinite pe zidurile dinspre miaznoapte ale cetii, i de alta² o serie decuri boiereti. 

Nefiind cu putin, ca astzi, o aliniere a caselor i gr dinilor, Ulia Domneasc se înf ia privitorului într-un fel dehaos pitoresc de curi, cldir i de locuit i biserici, î mpre jmuite de ziduri i garduri de lemn, ale cr or pori înalte ibine zvorîte erau pzite de slu jitori înar mai. 

De cum coteai spre stînga, pe Ulia Domneasc, celemai mari case erau tot ale f ostului vistiernic Fior, acela alcrui conac, zidit în chip de cetate, îl întîlniser  bieii pe malul Dî mboviei, în timp ce clreau spre Tîrgovite. 

Otenii domneti se oprir  o clip în faa porilor întunecate, tcute i bine zvorîte, ale caselor lui Fior, în spatelecr ora nu prea s se afle nimeni. Se uitar  lung la crenelul de pe zidul de lîng poart, i Biatului i se pru c vede, în razele r oii ale amurgului care se cobora peste ora, lucirea unui vîrf de suli sau a tiului unei sbii. 

Doi oteni îi f cur  semne, ar tînd ctre crenele. Bgaser  i ei de seam lucirea ar melor. Ceilali ddur  dincap. Pornir  apoi mai departe, p în la poarta palatului domnesc. Poarta se deschise, i ceata de oteni i bieiintrar  în ograda domneasc, în trapul gr bit al cailor. 

 în curte, lîng casele mici, locuite de slu jitori, se vedeau cîiva cai cu frîiele legate de stîlpii anume înfipi înpm înt. 

 Aici desclecar  i înaintar  pe jos, p în la locuina comandantului otenilor domneti: Xalom. 

Page 51: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 51/346

Xalom, un brbat colur os, apr oape ptrat, cu nite sprîncene gr oase, dar cu o privire trist, îi întî mpin de la u,bnuitor. 

Despre Xalom se tia c fusese în r obie la turci i vîslise pe galere. Trupul îi era plin de ur mele r nilor. Copila luifusese luat i ea r oab i dus lui Hamza. i paa o azvîrlise în Dunre, petilor. 

² Cine sîntei voi i ce vrei? îi întreb pe noii sosii. 

Biatul îi povesti cine erau i îi spuse c, stînd la ua lui Hamza Paa de stra j, vzuse nite valahi i auziseunele vorbe de care atîrna chiar viaa mriei sale Vlad. Dar pe cine vzuse i ce anume auzise nu voia s destinuie decît însui domnitorului. 

De îndat Xalom, lsîndu-i în încperea lui, sub paza unui otean, plec s-l anune pe domnitor de sosireaf otilor ieniceri. 

Se întoarse. Porunci Biatului s se spele. îi dete un rînd de straie curate din magazia otenilor grzii domneti, atrabanilor, i îi f cu semn s-l ur meze. 

 Amurgul se coborîse de peste dealuri. Pînzele lui albastre învluiau zidurile str vechii ceti domneti. Str jeriiaprindeau f cliile în ograd i le înepeneau în lcaurile r otunde din ziduri. 

Cldirile d

omneti, zidite du

pgustul lui Mircea cel B

trîn,

pe te

melii s

olide de

piatr 

, aveau în

partea de sus unceardac podit i el cu lespezi de piatr . Stîlpii ceardacului, miestrit încrustai de un pietrar din Vaiahia 

mic, spri jineau acoperiul uguiat i f cut din indril. 

 în peretele de sub ceardac se deschidea o poart boltit i se vedea, în dreapta, un ir de ferestre de la odileotenilor de gard, ale clului, de la închisoare i de la magazii. 

Pe partea stîng a caselor domneti se ridica un turn cldit chiar în acel an, din porunca domnitorului Vlad. 

Din virful turnului, otenii de sub comanda lui Xalom puteau veghea nu numai oraul, ci i zrile² într-o partep în la rîul Dî mbovia, i peste cî mpiile i pdurile din  jur. 

 între turn i casa domneasc era o biseric-paraclis. O trecere subteran ducea de la casele domneti, pe sub

biseric, p în la turnul unde domnitorul putea, la nevoie, s se ascund i s in piept nvlitorilor, aprîndu-sede sus. 

Un alt drum ascuns unea turnul, pe sub rîul Ialomia, cu m înstirea i f ortreaa de pe deal. 

Biatul, ur m îndu-l pe Xalom, ptrunse prin partea boltit, urc pe scrile de piatr  ce duceau în ceardac i,trecînd printr-un coridor, a junse în faa unei ui pzite de doi halebardieri. 

Odaia unde îl primea vod Vlad pe Biat se afla lîng sala cea mare a sfatului. Ea fusese hr zit, la svîrireapalatului, pentru coconii domneti. Dar Vlad, neavînd copii legiuii i recunoscui, camera devenise lcaul«sfatului mic», unde nu erau primii decît boierii cei mai apr opiai de domnitor, pentru treburi la care ceilali nuaveau ce se amesteca. 

 în popor se povestea c Vlad nu se mai cstorise, dei boierii îl rugau struitor i îi gsiser  o mulime demirese, fiindc voia s pstreze neîntinat amintirea iubitei sale din tineree, care se înecase, din pricinadumanilor. 

² S mai treac timpi... S mai vedem!... S mai î mi alin durerea!... se zice c le r spundea vod boierilor dornici s-l însoare i s-l vad cu un motenitor legiuit. 

Intrînd în aceast încpere, Biatul simi un nod ridicîndu-i-se în gît. 

Domnitorul Vlad, cu chipul su tînr, cu prul blai, cu ochii ptrunztori, era acolo, în faa lui. 

Page 52: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 52/346

edea la o mas gr oas i grea de ste jar, încon jurat de patru boieri. Unul se afla mai în umbr , i nu i se vedeabine faa. Ceilali trei, dintre care doi mai tineri, erau luminai din belug de f cliile ce p îlp îiau spri jinite în lcaurilelor de pe ziduri, ca i de f clia de pe mas, înfipt într-un sfenic de metal, închipuind un dragon cu spinareasfîiat în lung, de la cap la coad, avînd deasupra o cruce. 

Sfenicul fusese primit în dar de tatl lui Vlad de la î mpratul Sigis-mund, i domnitorul inea la el f oartemult. 

Ochii albatri ai domnitorului erau limpezi. Prul blond îi cdea în uvie bogate pe gulerul de catifea, 'deculoareaviinei putrede. 

Biatul îngenunche, i pletele lui, la fel de aurii ca ale voievodului, luminate de p îlp îirea jucu a f cliilor, îilunecar  de-a lungul obra jilor. 

² Nu eti tu clreul cel mic de la Rî mnic? îl întreb Vlad, recunos-cîndu-l numaidecît, în chip uimitor, cciBiatul se schimbase destul de mult. 

² Ba da, mria ta, ridic el îndat fruntea, fericit c fusese recunoscut. 

Vod zî mbi, amintindu-i de ppua m înuit de Biat. 

 __ De ce n-ai venit la mila noastr , cum i-am îngduit? îl întreb 

IX 

Voda. ^ ^ lmuresc totul! zise el. Numai nu tiu dac nite lucruri, care îl privesc doar pe mria ta, pot s le spun  înaintea cinstiilor boieri aici de 

fat. 

² Nu te sfii de nimeni. Sînt boierii cei mai apr opiai de inima mea! îi ar t el pe cei de la mas. Ridic-te, apr opie-te i vorbete... 

Chipul lui Vlad nu se schimbase, dar vocea lui² cel puin aa i se oru Biatului ² se f cuse mai tioas, maiputernic i mai poruncitoare. 

Boierii surîser  i ei, recunosctori domnitorului pentru noua încredere ce ie-o ar ta, de a-i lsa s asculte o tain care, aa cum îneleseser  de la Biat, îl privea numai pe Vlad. 

² Mria ta, r osti Biatul² dup ce se ridic i se apr opie de mas, în lumina f cliilor, r m înînd totui, aa cum se cuvenea, în picioare² î mpreun cu ali doi prieteni ai mei, biatul ppuarului pe care l-ai cunoscut, i unsîrb, am fugit din Cetatea Nicopole... 

Ochii lui Vlad i ai boierilor îl aintir . 

² Ai f ost r obi? întreb vod. 

² Nu, ieniceri, glasui Biatul. 

² Lmurete pe îndelete, îi porunci Vlad. 

² Asta am s i fac, mria ta, dac-mi dai voie, r osti Biatul. 

i începu s-i povesteasc, pe cît putea mai desluit, încercînd s nu lase s-i scape nici un amnunt, ce sepetrecuse dup noaptea aceea din Rî mnic; cum fusese trimis cu o ortâ la Nicopole, cum sttuse de stra j ivzuse ce vzuse, i auzise cîte auzise. 

Vod îi puse apoi i alte întrebri. El i boierii îneleser  ceea ce Biatul nu putuse s-i dea seama prea bine. ianume c, în cetatea Nicopole, în afar  de paa, de Catavolinos, de ieniceri, spahii i boierii valahi tr dtori, semai afla însui fratele lui Vlad, trecut de partea dumanilor. 

Page 53: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 53/346

Page 54: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 54/346

Nici pe animale nu le-a prins somnul, fie pentru c-i auzeau pe ei vorbind, fie c fuseser  tulburate de reîntîlnireacu tinerii lor stp îni. Negru sf or ia întruna pe nri i necheza, iar ursul mor mia i se fr m înta în culcuul su. 

Dup ce bieii povestir  prin cîte trecuser , de cînd fuseser  r pii de comisul Ghil i p în a junseser , în searaaceea, la Tîrgovite, fu rîndul lui Tit s arate cîte se petrecuser  cu el. 

Povestea lui era mai scurt. Oamenii lui Ghil crezuser  c s-a înecat, îns cu voinicia pe care o avea, dei lovit ir nit, izbutise s ias din valuri. Prea tîrziu îns, ca s-i mai poat a juta pe biei. 

i I 

Din nefericire, ppuarul, în timpul luptei cu slugile boiereti, fusese î mpuns cu o suli. Pierduse o mulime desînge, înotînd în apa rece a Oltului i Crîndu-se pe stînci. Mîinile i picioarele îi tremurau. Voise s se repead is-l dezlege pe Negru. S încalece pe el i s porneasc pe ur mele lui Ghil. Dar o slbiciune îl cuprinsese i ser sturnase în iarb. 

Negru, la rîndul su, necheza furios i srea în dou picioare. Poate c, dac ar fi f ost dezlegat, cu simurile luiascuite, le-ar fi aflat îndat ur ma. Ar fi f ost îns degeaba, fiindc un cal singur n-ar fi f ost în stare s lupte cutoate slugile lui Ghil. Acetia l-ar fi sgetat i l-ar fi r pus f r  nici un f olos. 

Tit zcuse în nesimire p în a doua zi. Abia atunci izbutise s se ridice i s se tîrasc p în la Rî mnic, unde bolise

trei sptm îni. 

Toamna venise în acel an mai timpuriu decît alt dat. Iar mar oacele, bîlciurile i tîrguriie se ineau lan. Oameniise bucurau c turcii nu mai puteau s dea iama oricînd peste ei, s-i  jefuiasc. Nu luau, de aceea, în seam niciploile ce începuser  s cad, nici vînturile ce uierau tot mai avan peste orae, sate i cî mpii, tîrînd cu ele în alaifrunzele din ce în ce mai galbene, ruginite, putrede sau uscate. Nu ineau seama de nimic. Voiau svînd, s cumpere, s  joace, s petreac. 

Ppuarul, care era totodat ursar i cîntre, avea de lucru destul. Numai c gri ja lui cea dintîi, pe oriundea jungea, era s-i întrebe pe oameni dac nu auziser  sau nu tiau ceva despre copiii r pii. îns, lafel cum nuizbutiser  s afle nici cea maimic veste despre surioara de suflet a Biatului² Roxana ² cît timp fuseser  

 î mpreun, nu reuea s prind nici cea mai slab ur m a celor doi copii r pii de comisul Ghil. 

Tit a junsese s cread c Ghil îi omorîse pe copii, îi îngr opase prin vreo pdure, pe undeva, i el fugise, deteam, la turci. 

² Numai aveai nici o nde jde s ne revedem? îl întreb Bucur pe tatl su, luîndu-l de gît. 

² Judecata î mi spunea s nu mai am nici o nde jde, r spunse el rî-zînd, î mbr iîndu-i dr gstos biatul. Dar inima m î mboldea în tain s mi-o pstrez... 

² i caii? Vd c nu îl mai ai decît pe Negru, îi aminti Biatul. Unde sînt ceiiali? Ai f ost nevoit s-i vinzi? 

² Deloc! se învior  ppuarul. Ceilali patru i-am încredinat domniei, lsînd sn f oloseasc trabanii, cît vor aveanevoie. Dar acum ceata ni s-a mrit, ur m el, uitîndu-se cu încredere la Mihailo. Sîntem cinci... dac-l punem lasocoteal i pe moneag. Mîine m înf iez la comandantul Xalom i-i cer înapoi caii. 

² Mi-ar place s luptm i noi în oastea mriei sale Vlad, îi r osti, cu glas tare, un gînd mai vechi i mai tainic,Biatul. 

² Pentrumria sa Vlad vom fi gata oricînd s luptm, ziser  nu numai Tit i Bucur, ci i sîrbul Mihailo. 

De dup dealul Gorgotei începeau s r sar  cele dintîi raze cenuii-r o-ietice de lumin. Un coco cînt îndeprtare, i alii îi r spunser , cutcu-rigind din r sputeri, parc pentru a trezi tîrgul. 

Biatului îns tocmai atunci i se închiser  ochii. Tit le f cu semn celorlali s tac. Prin somnul ce dur  nu maimult de o or , se vzu clare, în rînd cu otenii lui Vlad. 

Caii tr opoteau. Sbiile zngneau. Domnitorul semna de data asta cu voinicul din poveste. 

Page 55: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 55/346

Din spate îns, Hamza Paa, avînd o suli în m în, se pregtea s-l loveasc pe Vlad. 

«Ferete-te!» îi strig Biatul. 

Domnitorul se întoarse, i cu o singur  lovitur  de sabie, ca un tr snet, îl spintec pe paa din cretet p în întlpi... 

Se detept lac de sudoare. Bucur îl scutura încet. Tîrgul se trezise i mulimea începuse s se fr m înte. Seauzeau mugetele vitelor i nechezatul cailor, care îi cereau în felul acesta tainul de hran i poria de ap adimineii. Negutorii îi deschideau tarabele i îi orînduiau mrfurile. Glasurile lor le auzise Biatulprin somn. 

² Ai visat urît? îl întreb Bucur. 

² Ba dimpotriv, am visat nespus de frumos! îi r spunse Biatul. 

t j 

LA CONACUL BOIERULUI FLOR 

Biatul auzi pasul gr bit al lui Tit scrînind pe prundi i pricepu nu-maidecît c trebuie s se fi întî mplat ceva. 

² la-o tu pe-acolo, o îndemn pe fat, ar tîndu-i o alee ce se pierdea printre dou rînduri de tufe neînflorite detrandafir. 

Se tia vinovat. întreaga noapte avusese simm întul acesta... 

Ieri de diminea, cînd venise î mpreun cu Tit, Bucur, Mihailo, ursul, f caii i lada cu ppui, la conacul lui Fior,Voiena sta la fereastr , în cma, somnor oas, uitîndu-se pe dup perdele la ei. 

Biatul îi vzuse ochii, i chiar aa, de la deprtare, i se pruser  nespus de frumoi. 

Tot de diminea avusese loc slu jba în bisericua conacului. Preasfini-tul egumen Sisoe de la m înstirea

Dealului, cu un întreg sobor de preoi i clugri, îl binecuvîntaser  pe btrînul boier Fior de ziua lui, urîndu-isntate i via lung. i se începuse ospul... 

Mesele, pentru c vremea s.e înclzise, fuseser  întinse între copacii din ograd. 

Rîuri de sînge curseser  din beregile tiate ale purceilor, vieilor, gî-telor, raelor i ginilor, mieilor i iezilor sacrificai pentru masa de Florii. Un munte de peti, care ar fi putut stura cîteva sate vreme de o lun, segtiser  la buctrii. Saci p întecoi cu f in, butoiae cu miere, alune, nuci, stafide, rahat i alte nenumratebunti fuseser  scoase din magazii de cmraii gri julii i> încredinate buctarilor i buctreselor r obi. Vinulatepta în butoaie² licrind r ou, rubiniu, r oz sau alb² semnul mai-marelui chelarilor, ca s fie turnat în cni deargint, pentru boierii cei mari² de lut, pentru cei mici. 

 în timpul mesei cîntaser  lutarii i, dup ce boierii i  jup îniele începur  s se înveseleasc, fur  chemai iprietenii notri, cu ppuile, caii si ursul lor. 

ppuile le stîrnir  mesenilor o nou i nemrginit uimire. Nu puteau s priceap cum nite bucele neînsufleite de lemn puteau prinde via. Unii chiar îl bnuir  pe Tit c este în înelegere cu dracul sau face vr jito-r  jj «Povestea» pe care o  jucau avea ca er ou pe un ran srac, nzdr van. ranul se apr opia de taraba unui crîmar,care frigea într-o epue o pasre. Dup ce îi trecea încet o bucat de p îine prin fumul fripturii, nzdr vanul o m înca plin de poft. Crîmarul se repezea la srac s-i plteasc fumul, zicînd c i-a luat gustul fripturii. Atuncihîtrul scotea un ban de aram, îl lovea de tarab i r spundea: 

² Tu m-ai hr nit cu fumul fripturii, eu te pltesc cu sunetul banului. 

 îi lua banul i pleca. Iar boierii se tvleau de rîs. 

Page 56: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 56/346

Dup ce mai « jucar » i alte întî mplri cu haz, ppuile fur  înlocuite de urs, care tia s imite pe un boier dindivan, pe un clugr în stran, s se î mbrace ca o femeie, s fac fel de fel de giumbulucuri, s salte în hor  is sufle în fluier. Iar i se mirar  boierii de un asemenea animal, altminteri fior os, din pdure, i cu toate asteaatît de î mblînzit i înelegînd r omânete ca un valah. 

«Reprezentaia» se încheie cu exerciiile de clrie ale celor trei biei. 

De cînd se întorseser  în ar  i cît inuse tîrgul de lîng Valea Voievozilor, p în ieri, bieii, sub privegherea luiTit, îi f olosiser  timpul liber f -cînd necontenit exerciii, care aveau s le prind bine, nu numai ca s-i cîtigep îinea, ci i în alte î mpre jur ri. 

Ienicerii erau pedetri. Bieii îi mai pierduser  în aceti trei ani din uurina atît de trebuitoare unui bun clre.Dar, încetul cu încetul, aceasta le revenea. Cu f ora pe care le-o adusese atît creterea în vîrst, cît i viaa aspr  dus în tabra ienicereasc, a junser  în curînd s fac nite acr obaii de o mare siguran i miestrie. 

Bieii se f cuser , de cînd sosiser  la Tîrgovite, mai chipei decît înainte. Aerul patriei ² dac ne gîndim laBiat i la Bucur ² sau cel puin al libertii, ca s vorbim de Mihailo, de cînd izbutiser  s lepede nesuferitahain ienicereasc, le pria. 

Pe deasupra, Tit le f cuse r ost de trei costume gr ozave, pierdute la zaruri de nite clrei nemi i a junse înstp înirea unui negutor din Tîr-govite.fetty 

Costumele, reparate de Tit, care se pricepea i la cusut, ar tau destul de bine, cu pantalonii strîni pe picior, dou cmi r oii i una verde, i veste de piele, prinse în ireturi deasupra. Ca înclminte, purtau cizme uoare imoi, cu tocul puin înalt, care îi f ceau s peasc sprinteni. 

Iar în ce-l privete pe Biat, prin inuta i nobleea micrilor îi întrecea pe toii fiii de boieri care luau parte laospul lui Fior. 

Cel puin Voiena nu-i mai putuse lua ochii de la el, de cum îl vzuse sltîndu-se, printr-o micare uoar , pe cal. 

² Parc ar fi un prin, i nicidecum un tînr de bîlci, spunea încet prietenelor sale. 

² Intr-adevr, este deosebit de chipe si m îndru, recunoteau fetele, rîzînd. 

Biatul, parc simind c se vorbea de el, îi întoarse capul spre tinerele fete, tocmai pe cînd executa un dublusalt i r m înea într-o m în, cu picioarele în sus, dus în galop de Negru. 

Privirea i se întîlni numai pentru o clip cu aceea a Voienei. Ins si atîta fu de a juns ca s-i dea seama c ochiigalei ce ctau spre el erau ai fetei care fusese de diminea la fereastra de deasupra pridvorului. 

Faa ei alb, cu buzele sîngerii ² de un sîngeriu natural, nu ca al altor fete, a cr or r oea este dobîndit dincutia de suliman² umbrit de o coam de pr castaniu, care-i cdea uor pe frunte, închipuind un fel de bolt,prea toat un strigt. 

Ochii verzi ai fetei îl ainteau. O tulburare îl cuprinse. De altfel, nu numai el era uimit de frumuseea Voienei. Toitinerii boieri, invitaii lui Fior, 

0 sorbeau din priviri i, dup ter minareamesei de prînz, fiecare încerc s 

1 se afle cît mai în prea jm, s-i vorbeasc i s daneze cu ea. 

Dar Voiena f cea ce f cea i se întorcea ctre Biat, aruncîndu-i ochiade pline de înelesuri. 

 Alintat i dornic de petrecere cum era² plîngîndu-se c nu sînt la osp destui tineri boieri ² strui fa demama ei, btrîna soie a lui Fior, s-i îngduie Biatului s ia parte la jocurile puse la cale de fete. 

Cuvîntul hotrîtor fusese acela c le trebuia i un biat de care fetele s poat rîde în voie. 

Page 57: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 57/346

Tinerii boieri încercar , la început, s se î mpotriveasc dorinei fiicei mai mici a lui Fior, de a-l amesteca pe Biat între ei. Pîn la ur m îns nu avur  ce face i se învoir , pentru c Voiena zicea c altfel ea nu mai intr  în joc. 

Se pare c totui, la curile boiereti din Vaiahia secolului al cincisprezecelea, fetele se bucurau de o libertatemaimare decît în alte pri ale Eur opei. Luau parte la unele jocuri destul de îndr znee, ca bunoar : «Sultan-sultan»,pus la cale de tineri i cu acest prile j, la struina Voienei. 

Un tînr înf urat la ochi ² cum se leag copiii la «baba-oarba» ² primea un al, o bsmlu, o agraf  saualtceva de la una din fete. Dac tî-nrul cu ochii legai o ghicea pe acea fat, avea dreptul, în rîsetele celor defa, s fie srutat de ea. 

Venind rîndul Biatului s fie «sultan», Voiena îi dete nframa. Dar cu toate c încerc de cîteva ori s-i stea încale, nu izbuti s fac în aa fel încît s fie prins. Celelalte' fete îl tot înahionteau si²I- încurcau 

Unei alte fete, care ii dete pe ur m Biatului bsmalua, îi pica nor ocul acesta. Fata, o ireat oache, verioar  bun a Voienei, i se aez în drum în aa chip, încît Biatul o apuc în brae. Fu silit ² ceea ce ei îi f cu o deosebit plcere, dei de ochii lumii, precum i se cuvenea unei fete de mare boier, f cea pe ruinoasa l secodea² s îl srute pe obraz. 

Biatul rîse cu poft, îns Voiena se î mpur pur  de necaz. i cu toate c ceilali, care abia se înclziser , ar fi dorits continue jocul, ea ² fiindc nu mai avea dreptul, potrivit regulilor lui «Sultan-sultan», s-i dea înc o dat nframa² spuse cvs-a sturat, e obosit, i mai bine s le cînte Biatul. El le cînt din fluier, din lut i din

gur  o mulime de cîn-tece r omâneti, bulgreti, sîrbeti i turceti. 

C întecul care le plcu tutur or cel mai mult fu «Peste plaiul r omânesc», în el era vorba de o frumoas fat r pit de ttari. Ceimai voinici feciori din ar , în frunte cu fiul lui Mircea cel Btrîn, Mihail² care apare zugr vit întabloul votiv de la Cozia, ctitoria viteazului voievod² plecau în inuturile ttreti. îi gseau pe r pitori i, dup ce

 îi pedepseau, se întorceau cu fata. i ea se mrita cu fiul de voievod. 

Fr  s vrea, ca întotdeauna cînd r ostea cuvintele cîntecului, Biatul se gîndi la Roxana, i în glasul lui puse atîtaf oc, c numer oi asculttori lcr mar . 

De data asta, Biatul cînt mai cu patim decît oricînd, numai c imaginea din ce în ce mai palid, mai deprtat i mai tulbure, a nefericitei lui tovar e de joac din copilrie, era parc în unele clipe înlocuit cu aceea a Voienei, fata vie i ispititoare de lîng el. 

Pentru c

se f cuse sear 

, boierii

²al c

r or gust de

petrecere, în l

oc s

se

ostoiasc

, se înteea

²îi strînser 

 pe ei giubelele; apoi, f cîndu-se tot mai r coare, hotrîr  s-i str mute cheful în sala de ospee a conacului; 

 jup înesele i jup îniele plecar  s se culce, la îndemnul i în rîsetele brbailor, dornici s înceap, abia de la acelceas înainte, adevratul chef. Prietenii notri primir  îngduina s se odihneasc. Fur  adui din nou lutarii, i,pe o u din fund, înir , într-un dans vioi, sltre, pe sunete de zurgli i tambure, dousprezece r oabe tinere,ignci, cu cercei mari de aram în urechi, cu fuste r oii, cree i bluze viu colorate, larg r scr oite la piept. i, înlumina orbitoare a f cliilor, spri jinite în perei prin nite m îini de fier, lucrate, dup modelul apusean, de meteriidin C î mpu-lung, i a luminrilor gr oase, albe sau verzi, parfumate, aprinse în sfenicele de alam, de pe mese,petrecerea reîncepu slbatic i dezmtat. 

Nu trecu îns mult, dup ce jup înesele i jup îniele se duseser  la culcare, i Voiena se scul din pat, îi puse peea r ochia, un al gr os de lîn, i coborî în gr din. 

 înainte de a pleca în odaia ei, se apr opiase de Biat i îi optise s o atepte lîng un anume trunchi scurt i gr os

de copac, de pemalul Dî mboviei ² care în acel loc str btea întinsele livezi i gr dini ale boierului Fior. 

«S m duc? S nu m duc?» se întreba biatul. 

Bucur îl cam luase peste picior: 

² i-a czut la inim fata boierului?... 

² Du-te, îngdui Tit, dup ce îi auzise ootind. Poate izbuteti s afli de la ea ceva despre gîndurile lui Fior fa demria sa Vlad. Dar caut s te întorci repede. 

Page 58: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 58/346

Biatul plecase pemalul Dî mboviei, se r zimase de trunchiul gr os de copac, sqb lumina alb a lunii, i o ateptase pe fat. Ea venise, chicotind, îl luase îndr znea de m în i îl chemase s se plimbe î mpreun pemalul rîuluud i/TO? ' Oi it 

Ierburile r sp îndeau o ar om amar  i umed. Dî mbovia clipocea tainic. Licuricii dnuiau. Biatul pea caameit. Obrazul fetei era tot mai apr oape ² i nici nu-i ddu seama dac-i aievea sau viseaz cînd se aplec s o srute. 

«O iubesc oare?» se întreba Biatul, în timp ce fata îi lipea, galnic, fruntea de umrul lui. Dar gîndul i se întorcea la Roxana. Dei pe Roxana o îndr gise cu totul altfel i, chiar într-o î mpre jurare asemntoare ² îispunea el ² nu ar fi cutezat s-o srute, cum f cuse cu Voiena. 

«O fi doar un joc pentru ea? se mai gîndi Biatul, neîndr znind s-o priveasc, s citeasc în ochii Voienei. Ce potfi eu altceva pentru fiica marelui boier Fior decît un mi jloc de a-i petrece timpul într-un chip mai neobinuit? itotui...» 

Se uit spre conac. Casa boierului Fior se zrea printre copaci, cu- 

Legend valah coala ² 5 

prins parc de un incendiu, în vâlvtile f cliilor. Boierii petreceau, i glasurile i rîsetele r oabelor igncir sunau ascuit. 

 îi aduse aminte c Tit îl sf tuise s afle de la Voiena unele gînduri ale boierului Fior, dar ori de cîte ori încerca s-o întrebe pe fat cîte ceva, ea schimba vorba. 

Uneori îi r spundea cam de sus, i asta îl durea. Dar din nou Voiena se apr opia de umrul lui, alintîndu-se ca uncopil, i surîsul ei senin i-o f cea i mai drag, tulburîndu-i toate gîndurile. 

Rîser  i glumir . i cu toate c se lsa tot mai frig, timpul trecu uor i zorile se ivir . 

i iatâ-l pe Tit venind... Fata fugise, lâsînd s se mai vad printre tufe. pentru cea din ur m oar , pieptntura înalt i lucioas, alul gr os i fustele albe, î mpodobite cu horbote, fîlfîind ca nite aripi depasre. 

² A f ost vorba c te întorci curînd, glsui Tit. Doar nu pentru o fust, fie ea i alb ca a Voienei, am venit aici!... 

Niciodat înc nu îi vorbise ppuarul atît de aspru. De ieri i p în azi îi crescuse pe fa o barb epoas icrunt, care îi ddea un aer moho-rît. 

² lart-m, Tit, îngim Biatul. S-a întî mplat ceva r u? 

² S-au întî mplat lucruri îngr ozitoare. tiam c boierul Fior e dumanul mriei sale Vlad, dar am aflat c este icel maimare dintre ticloi. 

Biatul vru s spun ceva. Mai privi o dat pe ur mele Voienei, dar ea pierise în conac. înghii în sec i tcu. 

² De unde tii? întreb într-un tîrziu. 

² Avem dovezi de netgduit, glsui Tit. De altfel, ie i-au spus cîte ceva despre el însui domnitorul i logof tulLazr. 

Biatul ddu din cap. Aa era. Din partea logof tului primise însrcinarea s fie cu ochii în patru i s-l vesteasc pe comandantul Xalom de orice micare care ar fi dat de bnuit în timpul petrecerii. Dar el plecase la plimbare cufata boierului, pe malul Dî mboviei, i nu mai avusese nici o gri j. Pe ira spinrii simi un fior rece. De astaveniser  de la Nicopole? Dac, din pricina purtrii lui, mria sa Vlad va avea de suferit? Desigur, Voiena nu puteafi f cut r spunztoare de uneltirile tatlui su. îns el îi clcase îndatorirea. Nu se purtase cum se cuvine... 

Pe ur m, Tit îi povesti cum sîrbul Mihailo prinsese de veste c, în timpul nopii, venise pe ascuns, la conac, unclugr. Clugrul fusese primit de egumenul Sisoe, care sttuse cu el, pe îndelete, de vorb, într-o încpere dincatul de sus. Trimisese apoi s-l cheme pe boierul Fior. Boierul se urcase, cltinîndu-se i clcînd greu pe scri.

Page 59: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 59/346

Nu sttuse mult i se întorsese triumf tor, î mpreun cu Sisoe. îi dduse afar  pe lutari i pe fetele ignci r oabe,cu care benchetuiser  i, r m înînd numai cu oaspeii, le strigase: 

² Boieri dumneavoastr , l-am vzut chiar adineauri pe mult-ateptatul sol al mriei sale Radu cel Frumos... 

La auzul numelui fratelui lui Vlad, cel care sttea la Stambul, f cînd jocul turcilor i ateptînd de la ei scaunuldomnesc, boierii izbucniser  în urale: 

² Tr iascamria sa Radu! De la el va veni scparea cinului boieresc, atît de or opsit în Vaiahia de tiranulDr culea... C înd vine?... Unde se afl acum?... 

Se iscase un asemenea zgomot, încît boierul Fior fusese nevoit s în-face cupa grea de peste trei ocale deargint, cu care buse înainte, i s o loveasc de mas, ca s se fac linite. 

² Mria sa Radu va veni negreit i ne va face dreptate, tunase el, dar p în în acea clip, care nu va întîrzia,trebuie s piar  Vlad... 

² S piar  Vlad... în eap... în treang... urlau boierii caremai de care, r oii la obraz i cu ochii scoi din orbitede furie, izbind cu cupele de argint i cu pumnii în mese, i cu picioarele în lespezile de piatr  ale slii. O s-ivenim de hac... 

²tii, ur 

mase Fi

or, întinzîndu-i braele lungi i

osoase c

tre

meseni, c

de cîteva zile a s

osit la Tîrg

ovitediaculCatavolinos, din partea înlimii sale sultanul... 

² Tr iasc înlimea sa sultanul... mor mir  cîiva, neconvini. 

² Catavolinos i-a cerut lui Vlad tributul mrit de la trei la zece mii de galbeni i r mas nepltit, ca i cei cinci sutede copii pentru taberele de ieniceri... ur m boierul, esîndu-i degetele prin barb. Iar Vlad, hohoti el larg, parc anume pentru a ne fi nou cu priin, a r spuns c în ce privete tributul se va mai gîndi, îns despre copii s-i ia

 înlimea sa sultanul gîndul... 

² i-a tiat singur craca de sub picioare! clocotir  în rîs mesenii. Par-c-i da turcilor pe pr opriii lui copii!... Numainite odrasle de rani putu-r oi... i chiar birul, de ce s-o fi încpînat s nu-l plteasc? Doar nu-l ddea dinpung, îl pltea poporul. S-a pus r u cu sultanul. Dar asta-i spre binele nostru... 

 în sal, pentru c uile i ferestrele fuseser  închise, se f cuse o cldur  de abia se mai putea respira. Vinulsorbit într-o asemenea î mpre jurare, cu poft, îi încingea i mai r u pe boieri. 

² Vod am auzit îns c va pleca chiar astzi cu Catavolinos, la Giurgiu, unde îl ateaptHamza, paa de laNicopole, cpitanul otoman al Dunrii, ca s orînduiasc nite neînelegeri de hotar, r osti un boier tînr, cu o barb scurt, r o. 

² Tocmai aici e aici... se bucur  egumenul Sisoe, btîndu-se cu palmele peste p întec. 

² Asta este vestea cea bun pe care am primit-o ² î mpreun cu un r va din partea mriei sale Radu ² i pecare vreau s v-o spun! opi Fior pe loc, r vindu-i cu m îna barba. 

² Ce veste?... Spunei-ni-o mai iute... Nu ne mai fierbei... se micar  boierii, ridicîndu-se toi de pe jiluri igr mdindu-se în  jurul egumenului Sisoe i a vistiernicului Fior. i solul unde e?... Nu-l putem vedea? 

² Solului domnesc nu se cuvine s i se vad faa. Este un sol de tain, îi lmuri pe boieri Sisoe. De altfel, acum se odihnete, cci peste cîteva ceasuri va pleca înapoi, spre mria sa Radu. Vestea cea bun îl rugm îns peboierul Fior s v-o spun... 

² Vestea cea uuna, hohoti iar i Fior, este ca Vlad va cdea într-o capcan întins lui de ctre Hamza Pa iCatavolinos. Pentru c el, r osti cuvintele rar boierul, a f ost chemat la Giurgiu f r  ar me i f r  oaste, cu pref cut prietenie. Domnul s-a încrezut în Catavolinos. S ne pregtim deci, boieri, s-l întî mpinm pe noul voievod, mriasa Radu... 

Uralele nu mai conteneau. Cupele se ciocneau una de alta. 

Page 60: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 60/346

² Tr iasc mria sa Radu!... Tr iasc mria sa .Radu! 

² Cu toate astea, s fim înc prevztori, preacinstii boieri. S ne prefacem c nu tim nimic. Otenii lui Vlad,p în vor fi prini i dai morii, stau de veghe la "Tîrgovite i în celelalte orae, i îi vor vinde pielea scump. Doar pe ascuns s ne pregtim. Oamenii notri trebuiesc vestii, continu Fior, vorbind repede. Eu in toate firele înm în, se fuduli el. i numai egumenul Sisoe i cu mine cunoatem ² avînd numele lor trecute într-un catastiv ² pe toi dumanii lui Vod din întreaga ar . 

² O s ai o slu jb mare la scaunul mriei sale Radu!... Ferice de domnia ta!... strigar  cîiva boieri, nu f r  invidie. Dar ce tire vrei s trimii dumanilor lui Dr culea? întrebar  ei. 

² Acetia vor trebui s-i pregteasc pe furi cetele i, numai cînd se va auzi c mria sa Radu a intrat în ar ,s ias la iveal. S-i prindem pe toi credincioii lui Dr culea... 

² Avem i numele credincioilor lui Dr culea în alt catastiv, ip egumenul, ca s acopere hohotele de bucurieale boierilor. Avem un catastiv întreg, adug el. 

² ...i s-i ucidem pe loc, îi ter min vorba Fior. Apoi vom punem îna pe dregtorii. Mria sa Radu o s ni le î mpart dup cît i-am adus fiecare f olos... 

² lat deci tirile pe care le vom trimite în dimineaa aceasta, cu clreii notri, în cele patru ceti domneti:Tîrgovite, Curtea de Arge, C î mpulung i Tîrgor, strig din nou egumenul. Dar domniile voastre, p în se va

 î mplini totul cum se cuvine, s pstrai taina. Jurai?... 

² Jur m! r ostir  boierii, scoîndu-i fiecare jungherul de la brîu i i-nîndu-i-l ridicat în lumin. 

² Du-te, sfinite printe, i pregtete r vaele, îl îndemn Fior pe egumen. Peste cîteva zile, poate de Pati, îivei primi r splata pentru slu jba pe care o faci mriei sale Radu. Vei fi mitr opolit... 

Egumenul mai bu o cup de vin, sughi de încîntare, auzind pr ofeia lui Fior, i, cu anteriul descheiat, o zbughipe u, spre scrile ce duceau la catul de sus ² apr oape gata-gata s-l r stoarne pe Bucur, care sttuseghemuit lîng prag, ascultînd ce se vorbea, i abia avusese timpul s se traq înapoi i s se ascund într-unungher. 

Numai Tit a r mas înc un timp la una dintre ferestre, pe care reuise s-o întredeschid puin, tr gînd cu urechea,p în s-a încredinat c nu mai putea auzi nimic altceva cu privire la mria sa Vlad. Atunci i-a chemat pe Bucur i

pe Mihailo. 

Pe Biat nu l-a cutat, socotind c între timp afl lucruri f olositoaremriei sale, de la Voiena. 

Tit, Bucur i Mihailo au f cut un plan îndr zne. Puser  ursul s se ca-re pe cas, p în la fereastra unde seodihnea solul lui Radu cel Frumos. Solul, obosit frînt, buse o can mare cu vin, ca s adoar m repede, i sf or iadus. Nu auzi cum ursul desface obloanele de la fereastr , lsînd de sus o frînghie al crei capt îl prinse Bucur. 

Pe frînghie, Mihailo i Bucur se urcar  i ei în odaie. Mihailo îi astup gura solului cu un omoiog de paie, ca s nu fac zgomot. Bucur îl vîrî într-un sac i îl coborîr  pe fereastr . 

 Aa, î mpachetat, îl duser  în pdure, lsîndu-l pe urs s-l pzeasc. i dac Fior sau Sisoe l-ar fi cutat, aveaus-i închipuie c solul se trezise din somn i plecase,tot aa de tainic cum venise, înapoi, la Radu cel Frumos. 

² lat ce s-a petrecut în timpul nopii! îi încheie Tit, la fel de mustr tor, povestirea. 

Biatul îi plec fruntea. 

² Ce trebuie s facem? îl întreb pe Tit. 

² Din clip în clip, trimiii lui Fior vor pleca, îi r spunse ppuarul. Bine ar fi f ost s fi putut a junge p în laTîrgovite, s-l întiinm pe Xalom, i el s ne fi dat porunci. 

Page 61: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 61/346

Ä ² Numai avem timp s-l vestim, gr i Biatul, Tîrgovitea e prea departe. Dar zici c trimiii lui Fior sînt patru.Vom prinde fiecare din noi cîte unul. 

² Aa am cugetat i eu, spuse Tit. Boierii deocamdat nu vor face nimic. Ateapt mai întîi sosirea lui Radu. Eindjduiesc c domnitorul va cdea în capcan. Nu tiu c a f ost întiinat de tine. îns trebuie s punem neaprat m îna pe r vae, camria sa Vlad, întorcîndu-se la Tîrgovite, s cunoasc numele tutur or boierilor luiRadu cel Frumos, care înc nu s-au dat pe fa, uneltind în întuneric, dar pref cîndu-se c sînt credincioiidomniei, i s-i poat pedepsi. 

² Sînt gata! r osti Biatul, mai aruncînd totui o ultim privire spre fereastra Voienei. 

² îneueaz-i pe Negru, i s pornim! îi porunci Tit. Bieii ne i ateapt pe drumul ctre Tîrgovite, în pdure. 

 ÎN TEAP CU Ei, MRIA TA!  

I ncepuse s amurgeasc de-a binelea, cînd iscoadele îl întiinar  pe paa c grupul de clrei, din care f ceauparte Vlad, logof tul Lazr i o m în de trabani, î mpreun cu Catavolinos i suita lui, a junseser  la Vadul

Budenilor, pe apa cea lene a Nea jlovului, f cînd acolo un popas pentru masa de sear , i ca s soarb ocan cu vin fiert. 

Hamza îi frec m îinile. 

 Aadar, planul îi izbîndea. Sultanul va fi mulumit. De prea mult vreme, el, Hamza, nu mai fusese înaintat. Visulsu era s a jung vizir. 

Privi înc o dat î mpre jur, i ochii mruni, înecai în gr sime, îi clipir  de plcere. Totul fusese orînduit aa cum se cuvine. în mi jlocul cetii, lîng geamie, fusese pus  j îlul, de unde avea s-l  judece el însui pe domnul dinValahia ² Eflak, cum suna î mputernicirea adus deCatavolinos din partea lui Mahomed. Butucul pentru tiat peel capetele valahilor se gsea alturi. Dup ce avea s-l învinuiasc pe Vlad de hainie i dumnie fa dePoart, pentru c nu pltise tributul i nu ddea nici cei cinci sute de copii anual pentru otirea ienicereasc, îl vaucide numaidecît. Capul retezat al ghiaurului va fi înfipt într-o suli lung, i sulia ridicat pe turnul de paz alcetii, de unde muezinul anun în fiecare zi ceasurile de rugciune. Iar pielea sa,  jupuit de pe trup i umplut 

cu paie, va fi agat pe palatul domnesc din Tîrgovite. 

 Astzi pe la amiaz, dup cîteva zile calde, în aceast primvar  cu toane, în chip neîneles se reîntorsese iarna. începuse s ning, apoi dduse un înghe. Furtuna uiera peste Dunre. 

Cu toate c era atît de frig, judecata lui Vlad trebuia f cut în mi jlocul cetii, ca s poat lua parte la ea i otireai s se bucure de izbînd. 

Hamza îi strînse pe el haina gr oas, î mblnit, i timpul începu s i se par  prea lung. Nu mai era totui mult, iceata trebuia s se pun din nou înmicare. în curînd vor a junge la Comana, i de acolo, la numai un pas, Vladva fi încon jurat de spahiii i achingiii ascuni în pdure. 

Ca s treac vremea mai repede, Hamza porunci s i se îneueze calul. Se urc pe el i, ur mat de cîtevacpetenii de oaste, iei din cetate, în-dreptîndu-se spre locul unde erau aezate corturile ienicereti. 

 Aici intr  în cortul aezat lturalnic i bine adpostit, ferit de vînt i de prime jdii, al comandantului ienicerilor. Cerus i se aduc masa de sear , m înc p în simi c gîtul, prea mult îndesat, nu îi mai primete pilaful cu carne deberbec, i se culc pe o sofa, poruncind s fie aprins în cort o f clie i s fie vestit cînd vor fi adui, legai,prizonierii. 

Ca s-i fie cald, i se aduse un lighean cu crbuni, înteii din cînd în cînd de ienicerul de paz. 

Fiind atît de ghiftuit, de f r  gri j, mulumit, învelit în haina de blan i lîng ligheanul cu crbuni aprini,' Hamzasimi c îl cuprinde o moleeal plcut. Dei se hotrîse s r m în treaz, aipi i începu s sf or ie înfior tor. 

Page 62: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 62/346

C ît dor mi, vis c îl prinsese pe Vlad, i clul îl  jupuia de piele. Domnitorul valah se ruga s fie iertat, dar paa îllovea cu toiagul, i otenii lui se pr pdeau de rîs, zguduindu-se în aa msur  din pricina hohotelor, încît lezngneau ar mele. 

Zgomotul fiind totui f oarte puternic, paa se trezi. Deschise un ochi i îl vzu lîng el pe comandantulgarnizoanei din Giurgiu zgîlîindu-l de umr. 

Socoti c valahii au f ost prini, i legai în lanuri au f ost adui la cetate. Deschise i cellalt ochi i, scr pinîndu-se în barb, porunci: 

² Afurisitul Dr culea i valahii lui s fie inui în genunchi, în lanuri. Sosesc îndat la judecat, numai s mi sepun puin vemintele în ordine. 

Dar comandantul cetii îl privea pe paa holbat, de parc nu îl mai vzuse niciodat în via, i nu da poruncilemai departe. 

² înlimea ta, îngim el, tremurînd, valahii... i nu mai apuc s spun nimic, pentru c Xalom, comandantulgrzii domnitorului Vlad, plin de sînge i cu sabia în m în, ptrunsese în Cort. 

 în ur ma lui, ienicerii de paz ai cortului fuseser  culcai la pm înt. 

Dup

ceplecaser 

în z

ori de la c

onacul lui Fi

or,prietenii n

otri se î 

mpriser 

în aa chi

p, încît s

-ipo

at  întî mpina i prinde pe toi cei patru trimii boiereti. Tit r mase de paz pe drumul ce ducea la Tîrgovite² 

oraul în care locuiau cei mai muli dintre marii boieri. Biatul lu în primire calea ctre Curtea de Arge, iMihailo ² aceea spre C î mpulung. Drumul ctre a doua reedin domneasc, Tîrgor, îi fu încredinat, sprestr juire, lui Bucur. Iar ursul r mase în adîncul pdurii, veghindu-l pe solul lui Radu cel Frumos. 

Nu trecu mult, i cel dintîi trimis al lui Fior se vzu pornind spre Tîrgo-vite. De cum a junse în dreptul pdurii, Tit îi arunc laul ² un meteug în care nu-l întrecea nimeni. Laul îl prinse pe slu jitor de gît, luîndu-i apr oaper suflarea. Simind c se îneac, trimisul ridic m îinile, în înelesul c se pred. Ppuarul îl trase de pe cal i îladuse la picioarele sale. Cu un clu în gur , ca s nu ipe, îl vîrî, precum edea i solul lui Radu cel Frumos, într-un sac. 

Dînd apoi un ipt de huhurez, ppuarul îi vesti pe cei trei tineri c primul dintre trimii, cel plecat spre Tîrgovite,czuse. Tocmai atunci Biatul, de pe ramura gr oas a unui ste jar, unde edea de veghe, vzu c înspre Curteade Arge plecaser  doi trimii, nu unul. Pesemne c în f osta vestit cetate de scaun erau maimulte r vae de

dus. 

Drumul trecea pe sub copacul în care se gsea el. Unul dintre clrei, un brbat subiratic, cu cciula tras peochi, tînr i voinic, galopa înainte, pe drumul îngust. La brîu, prins cu un lnug de argint, îi sp în-zura o sabiescurt, ttrasc. Cellalt, vîrstnic i cu o ur m de ran adînc pe obraz, îl ur ma. 

Prin frunziul de un verde mustos i fraged, soarele îi cernea, dintr-o parte, sgeile aurii. Dî mbovia sticlea pevale. Conacul lui Fior, cu acoperiul înalt, se vedea parc zugr vit pe fundalul întunecat al pdurii. 

«Boierii înc benchetuiesc... Ce-o face Voiena?» îi trecu Biatului prin minte. îi alctui apoi planul. Va sri înspinarea celui dintîi clre i îl va doborî. Cu cel de-al doilea se va lupta clare. 

Numai era decît o clip, i clreii ar fi trecut pe sub ramura ste jarului, pe care se gsea el. Se încord, gata s sar , ca un înottor înainte de a-i da drumul în ap, cînd Negru, ascuns mai încolo, între copaci, nechez. 

. ² Stai!... Stai!... strig clreul vîrstnic. 

 Am îndoi se oprir . Cel din fa îi scoase sabia. 

² Unde s fie calul care a nechezat? întreb tînrul, cercetînd cu privirea locul din prea jm i înaintîndprevztor. 

² Afl de la mine c acolo unde este un cal în pdure se afl i un clre, r osti înelepete cel vîrstnic. 

² Uite-I, r osti iar tînrul, descoperindu-l pe Negru. O m îndree de ar msar... 

Page 63: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 63/346

Page 64: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 64/346

Page 65: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 65/346

² întoarce-te degrab, îi porunci domnitorul, vorbindu-i cu glas sczut. Otenii notri s scoat legturile de cîr pei paie de la copitele cailor, ca animalele s poat alerga în voie. Tu s stai de stra j, nevzut, în ur m, i cîndCatavolinos îi va flutura nframa, dar mai cu seam cînd vei vedea i semnul meu, s-i vesteti pe Xalom i peceilali cpitani. Ai îneles? 

² Am îneles, mria ta, zise el, întorcîndu-l pe Negru dintr-o singur  r sucitur  de frîu i pornind în galop, înapoi. 

Vlad se uit dup Biat, zî mbind, p în ce calul dispru în zare. Se întoarse atunci i îi spuse lui Catavolinos: 

² S mergem înainte, preacinstite diace i bei de Silistra, i fiecruia dintre noi s-i druiasc soarta ceea cemerit!... 

Cuvintele acestea, i mai ales tonul cu care fuseser  r ostite, nu-i plcur  deloc lui Catavolinos. în ele i se pru c sun i ceva ca o ameninare. Numai c totul fusese pregtit pentru prinderea domnitorului valah. Izbînda era maimult decît sigur , iar aurul pe care-l atepta din partea sultanului îl îndemna s nu se opreasc. 

² S mergem, mria ta! se lingui el. 

Trecur  de Comana. în stînga se ridica pdurea, tcut i neagr . 

Vlad se uit într-acolo i, printre copaci, cu toate c se întunecase apr oape de tot i începuse din nou s ning,

vzu lucind ar 

me. Se auzeau, de ase

menea, nechezat de cai i glasuri

omeneti. 

² Ce-i asta, Catavolinos, nu tii cumva domnia ta? se f cu c se mir  vod. 

² Nu tiu, mria ta! îi r spunse diacul cu obrazul galben ca ceara, scoîndu-i nframa, chipurile ca s setearg pe fa, i fluturînd-o. 

Vod se ridic în a. 

² Nemernicule! îl osîndi. îi vinzi pe ai ti în f olosul lui Mahomed? i, p în s-i r spund diacul ceva, îl lovi cugarda sbiei în ceaf , trîntindu-l nucit de pe cal. 

Str jerii si se npustir  asupra oamenilor lui Catavolinos. Cei ce se î mpotrivir  pltir  cu viaa. Restul fur  legai. 

Domnitorul ddu semnul de lupt. Biatul îl dete mai departe lui Xalom i celorlali cpitani de oaste. i un tr opot înspim înttor, îndreptîndu-se spre pdure, pe ur mele voievodului Vlad, r sun. 

Domnitorul i otenii si, furioi c dumanii voiser  s-i r pun, nu în lupt dreapt, ci prin înelciune, sepr vlir  peste ei ca un tr snet. 

Cei ce voiser  s-l nimiceasc, îngr ozii de neateptata nval a valahilor, de ploaia de sgei i de lnci cecdea peste ei, începur  s se î mpr tie. Comandantul lor, subaiul de Rusciuc, fu luat în copitele cailor, tî-rîtpeste cî mpuri, i czu într-o mlatin care începuse s prind o pojghi de ghea ² întocmai ca un ur ma alsu, Sinan, peste o sut aizeci i patru de ani, sub sabia lui Mihair Viteazul. 

Btlia povestesc cei btrîni c ar fi avut loc aici, întreComana i un sat care, dup moartea domnitorului, acptat numele de «Vlad epe». Iar trei ani mai tîrziu, tot în amintirea acestei lupte, la Comana, voievodul aridicat o m înstire ce se mai vede i azi. 

Turcii au f ost cu desvîrire zdr obii. 

² Fugii!... Fugii!... începur  s dea porunci cpeteniile de achingii i spahii, vzîndu-l pe subaiul ce-i comandaczut în mlatin. S alergm sub zidurile cetii! Acolo ne vor scpa ienicerii lui Hamza... 

Urdiile atîta ateptar . Întorcîndu-i caii cu spatele la valahi, pornir  în galop spre cetate, uitîndu-l pe subaiu înmlatin, de unde fu scos cu gri j de Tit i adus de el în a, ca s nu scape de osînd pentru mie-leasca fapt de a p îndi i a încerca s loveasc i s ucid pe nite oameni panici, poftii de turci la Giurgiu, la lerkoku, cum îlnumeau ei, ca oaspei. 

Page 66: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 66/346

Din spate, nvala r omânilor îi m îna pe otomani cu atîta repeziciune, încît muli dintre ei îi pierdur  papucii ialvarii în drum. 

Str jerul din turnul cetii, vzîndu-i pe spahii i achingii sosind în galop, nu-i putu închipui, la început, prin întuneric, c erau gonii de valahi. ipetele lor de fric le socoteamai degrab chiuituri, în cinstea victoriei. i vrus duc trî mbia la gur  i s vesteasc, cum suna porunca dat de Hamza, c erau adui prizonierii. 

Paa înc mai sf or ia, în cortul lui, mistuindu-i hrana, i visa. Sf or itul su era atît de puternic c acopereazgomotele luptei. 

Str jerul bg totui de seam, p în la ur m, c otomanii erau gonii de valahi, i fiindc nu tia ce e mai bine s fac într-o asemenea î mpre jurare, începu s strige spre cei de jos, întiinîndu-i despre prime jdia ce se apr opia. 

Spahiii i achingiii, cu a jutorul ienicerilor aflai sub zidurile cetii, mai încercar  la pori o ultim î mpotrivire. Dar trei sferturi dintre ei pierir  lup-tînd înverunat, îns neputînd opri în nici un chip atacul vite jesc al valahilor. 

Comandantul garnizoanei Giurgiu ddu porunc s se deschid porile. O parte dintre oamenii învini încercar  s se salveze în dosul zidurilor. O luar  la goan peste pod i, intrînd în cetate, coborîr  în ur ma lor porile. 

Mare le fu îns^ mirarea vzînd c odat cu ei ² în furia lor f r  margini ² apucaser  s ptrund în cetate i o serie de oteni r omâni, cr ora li se alturar  Biatul, Mihailo, Bucur i ursul. 

 într-un cîntec de demult se spunea c ursul s-ar fi purtat în aceast btlie la fel de îndr zne i cu f olos, ca unom. De-a clare cum venea, alturi de Bucur, ursul prindea în brae, pe rînd, cîte un achingiu sau spahiu, îlstrîngea p în otomanul îi pierdea r suflarea, pe ur m îl azvîrlea jos. Cei r pui în acest fel se povestete c ar fif ost f oarte muli. i alte ispr vi se zice c ar fi f cut ursul, dintre care una le-a întrecut pe toate. 

Vzîndu-i pe valahi în cetate, se r sp îndise din nou spaima între turci. Cei care se crezuser  scpai cu via, înspatele zidurilor, începur  s fug, tîrîndu-i alvarii, azvîrlindu-i turbanele i încercînd s se ascund pe undeputeau. Atunci Mihailo, Bucur i ursul se întoarser  la pori. Cu cîteva labe zdravene ale ursului i cîteva

 î mpunsturi de suli ale lui Bucur i Mihailo, otenii de la pori fur  trîntii la pm înt. i porile se deschiser  larg înaintea domnitorului Vlad i a valahilor si biruitori. 

De cum intr  în cetate, voievodul porunci s fie cutai i adui înaintea sa Hamza Paa i Radu cel Frumos. 

Numai c, spre marele su nor oc, Radu nu vrusese s fie de fa la omorîrea lui Vlad. Se gsea înc la Nicopole,

de unde ur ma s vie a doua zi, cînd, î mpreun cu Hamza i oastea otoman, trebuia s plece la Tîrgovite, s fie înscunat. 

 în schimb, printr-o întî mplare apr oape cu totul de necrezut, ursul îl mir osi pe comisul Ghil. Spunem apr oape denecrezut, pentru c trecuser  atîia ani de la întî mplarea din Rî mnic. Pe deasupra, nevrednicul boier, ca s nu fierecunoscut, se î mbr case în haine turceti i f cea, în numele stp înului su, Radu cel Frumos, pe umilita slug a dumanilor rii. 

Ursul se lu dup comis, încercînd s-l prind. Comisul îi încord arcul i trase o sgeat, dar f r  s-lnimereasc. 

De ciud, îl blestem pe urs i, f r  s se gîndeasc, r osti cuvintele în r omânete. 

Româneasca atît de f r  cusur a unui otean turc îl f cu pe Bucur, care tocmai se ivise în prea jm, s tresar .

Feciorul ppuarului îl recunoscu i i-l ar t Biatului pe tr dtorul boier. Acesta hotrî s-l prind singur pe acelacare-i vînduse turcilor, i s i-l aduc voievodului la judecat. 

Ur mrindu-I, str btur  întreaga cetate ² ale crei toate patru pori a junseser  în stp înirea valahilor, în vremece otomanii erau peste tot dezar mai i luai prizonieri. Trecur  podul spre insul, i Biatul se lu dup Ghil pescrile cetuii. 

Ghil da înapoi, încercînd s se apere, cu toat tria pe care i-o da deznde jdea i frica de moarte, ca unul caretia c pentru faptele sale nu se putea afla iertare. Luptîndu-se, a junser  p în în turnul cetuii. 

Page 67: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 67/346

Valahii, în vremea asta, trecuser  fluviul, sub conducerea unui alt cpitan, Neagoe, i loveau ostile turceti dedincolo de Dunre. 

Comisul, a jungînd în turn, îi f cu socoteala s sar  pe marginea îngust a zidului, silindu-l astfel pe Biat s seia dup el, i atunci s-l î m-brînceasc în ap. Dar cine sap gr oapa altuia de obicei cade el în ea. Rnit cum erade Biat, la brae i la piept, cînd sri pe marginea zidului nevrednicul boier nu izbuti s se in în cumpn, maiales c vif orul btea cu putere; i, cu un r get înfior tor, se pr bui în valuri. Singur îi dduse pedeapsa pedeplin meritat pentru viaa lui plin de nelegiuiri, dus în tr dare i crim. 

 în ce-l privete pe Hamza, l-am vzut înc de la începutul acestei povestiri încolit de Xalom. 

inîndu-I agat de brîu i tîrîndu-l cu capui prin pietre, dup ce îl biruise într-o scurt lupt cu sabia ² ca i pecomandantul garnizoanei Giurgiu² Xalom sosi înaintea voievodului i i-l arunc pe paa de Nicopole la picioare. 

Paa, de cum se vzu scpat din m îna lui Xalom, sri în genunchi i, srutînd vîrfurile cizmelor lui Vlad, pline depraf i de sînge, începu s se r oage pentru cruare, f gduind în schimb cîte-n lun i-n stele. 

Gemetelor i rugciunilor sale li se alturar  îndat acelea ale ticitului subaiu de Rusciuc² pe care îl adusesela  judecat, scoîndu-l din mlatin, Tit ² ale lui Catavolinos i ale atîtor alte cpetenii turceti. 

Deodat, Vlad ridic m îna, poruncind s se fac linite. Se întoarse ctre Xalom, care sta aspru i tcut deoparte,i-l întreb: 

² Ce pedeaps î mi ceri tu, slug de credin i prieten, pentru acela care i-a r pit copila i i-a ucis-o azvîrlind-o ca hran petilor? 

Paa, la auzul acestor cuvinte, gemu din r runchi, ca i cum ar fi f ost str puns de o suli, lipindu-i iar buzele deo cizm a lui Vlad. 

² Iertare, icni el. Iertare... 

Vlad îi dete, cu scîrb, la o parte cizma care, atins de buzele paii, pstrase o pat ca aceea lsat de mersulblos al unui melc. 

² Cer tragerea în eap a crudului i mielului pa, încetul cu încetul, ca moartea sa-i vie in cninuri cît mai grele,r spunse Xalom crunt. Numai aa m voi r cori, iar fiica mea i celelalte nefericite fete r pite, necinstite i ucisede el, îi vor putea gsi linitea în locul unde se gsesc... 

Vod ddu din cap, în semn c se învoiete cu pedeapsa cerut de comandantul su de trabani. Fruntea îi era încruntat. 

² i cu ceilali ce facem? îl întreb Xalom, ar tîndu-i prizonierii care edeau în genunchi, în vif orni, cu capeteleplecate, umplînd ograda cetii, deosebit de aceia adui de cpitanul Neagoe i de ali cpitani, aflai în afar  deziduri, încon jurai de oteni i ateptînd hotrîreamriei sale Vlad. 

² S fie trai în eap i ei! glsui scurt vod. Dup cum tot în eap doresc s a jung toi cei care vor mai lovivreodat, f r  pricin, poporul valah, sau îi vor  jefui pm întul str bun! 

² în eap cu ei, mria ta! strigar  otenii domneti într-un singur glas, aruncîndu-i în sus cciulile de bucuriaizbînzii. S piar  toi cîi vor lovi, f r  de pricin, poporul valah, cîi vor mai încerca s-i  jefuiasc vreodat 

pm întul str bun!... 

10 

 A ÎNVIAT DOMNITORUL VLAD  

Solul lui Radu cel Frumos, dup ce f cuse mrturisiri aepline, fusese azvîrlit în temnia de sub palatul domnesc.Celor cinci trimii ai luiFlor ² cr ora Xalom le citise scrisorile purtate de ei² li se dduse îns drumul. Descrisori nu mai aveau nevoie. Numele boierilor tr dtori le aveau. 

Page 68: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 68/346

Xalom voia ca boierii s nu prind de veste c fuseser  descoperii, s-i vad linitii de treburi, i s nu fug,p în la întoarcerea lui Vlad la Tîrgovite, cînd aveau s fie pedepsii. 

De aceea slu jitorilor lui Fior li se înapoiar  scrisorile i li se porunci s le duc, înc în aceeai zi, boierilor cr orale erau trimise. 

Xalom avu gri j, mai înainte de a le da drumul, s-i pun s  jure credin mriei sale Vlad i c nu vor sufla niciun cuvînt despre locul unde fuseser  adui i cu cine sttuser  de vorb. * 

² Cine nu îi va pstra jur m întul, îi amenin Xaiom la plecare, va fi gsit i în gaur  de ar pe, i va fi pedepsitcu celemai grele chinuri. 

Trimiii, fericii c scpau teferi din m îinile lui Xalom,  jurar , i într-a-devr, de fric sau nu, i-au pstrat jur m întul. 

Joi se î mplini osînda hotrît de Vlad tutur or otomanilor prini ² crunt, dar fireasc în acele timpuri, cîndnvlirile din afar , jafurile i crimele nu mai conteneau. Pedeapsa trebuia s fie pilduitoare. 

epile se tiar  ² dup gradele osteti i demnitile celor ce trebuiau s urce în ele ² de diferite mrimi. A luiHamza era cea mai înalt i aurit în vîrf. 

epile, fru

mos rînduite

pe unit

i de achingii, s

pahii i ieniceri, în frunte cu c

omandanii l

or,p

reauo oaste înmar. 

Din numer oase sate fuseser  adui rani goi, flm înzi, slbticii de trud i lipsuri, ca i de venica ameninarecu moartea din partea otomanilor, s vad cum erau pedepsii aceia care clcau întruna pm întul riiRomâneti. 

Nici unul dintre osîndii nu-i avea cugetul curat. Fiecare svîrise nenumrate cruzimi. Pe unii, ranii îirecunoteau. 

² Tu mi-ai ucis feciorul! striga o mam dezndjduit, smulgîndu-i prul de durere. 

 Alii le cereau socoteal osmanlîilor pentru casele arse sau btile îndurate. 

Dac nu ar fi f ost de fa otenii lui Vlad, care pstrau cu str nicie rînduiala, ranii² brbai i femei ² s-ar firepezit la turci, rup îndu-i în buci, într-atîta nu mai puteau îndura suferinele pricinuite, f r  nici o mil, de ostile idregtorii sultanului. 

Mai ales pe paa îl ura mulimea, i ranilor nici nu le venea s cread c trufaul i neîndur torul Hamza, alecrui fapte pline de cruzime le cunotea oricine, se afla acolo, în faa lor, cu hainele murdare, tras la obraz,

 îngheat, jeluindu-se f r  încetare i gata s ling tlpile oricui, numai s-i poat uura cît de cît soarta. 

² Dai-ni-l nou! se rugau ranii de Xalom. îi facem noi de petrecanie. 

² Nu... Mai bine în eap... începu s strige paa, auzind vorbele ranilor. 

² Voia i se va î mplini, r spunse rece Xalom, cu toate c nu merii aceast mil. 

C înd totul fu gata, tobele r pir . O trî mbi sun îndelung. Paa îi ddu seama c vesteau tragerea sa în eap. 

Un urlet nefiresc de subire, i care nu înduio pe nimeni, iei din pieptul lui, în vreme ce era înf cat de trabani. 

² Alah!... AlahL. bolbor osea Hamza, simind cum se apr opie de el ascuita unealt, nscocit de turci i f olosit odinioar  demii de ori de el, ca s-i tortureze pe alii. 

Biatul îi întoarse ochii încolo i le spuse prietenilor: 

² A fi vrut s nu fiu de fa... Cred c niciodat nu voi fi în stare s privesc linitit cum moare un om... 

Page 69: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 69/346

² Un om, da... îi uier  Tit. îns Hamza a f ost o fiar . i fiarele ucid doar ca s mnînce sau s-i hr neasc puii. Nu îi chinuiesc victimele. Pe cînd Hamza svîrea nelegiuiri numai din dorina de a face r u. Pentru el ceamaimare desf tare era s-i vad pe aliii cum sufer ... 

Locul osîndei se gsea într-o poian, nu prea deprtat de Tîrgovite, p în unde fuseser  adui prizonierii, în pasalergtor, m înai de la spate de clrei. 

 Alegerea acestui loc se f cuse din dou pricini. Întîi, deoarece paa se ludase c  joi, cel mai tîrziu, va fi înapr opierea Tîrgovitei, în mar, cu trupele. i vod Vlad vrusese s-i arate în ce fel putea s-i î mplineasc Hamza aceast dorin. i apoi, fiindc voia ca pdurea de epi s r m în, pentru mult vreme, un fel de pild dat oricrui nvlitor care ar mai fi cutezat s se îndrepte cu urgie spre capitala rii Româneti. 

Vestea despre victoria lui Vlad i tragerea în eap a aceluia care rîv-nise s-i umple pielea domnitorului cu paie,iar capul, înfipt în suli, s i-l ridice pe turnul cetii Giurgiu, se r sp îndi tot  joi, nu numai în Tîrgovite, ci i încelelalte ceti. Marii boieri, care-i puseser  toate nde jdile în uneltirile lui Hamza, la auzul acestei tiri î mpietrir . 

Boierii cei mici îns i mulimile de tîrgovei i rani nu se sfiir , cu acest prile j, s îi arate bucuria pentru izbîndalui Vlad. arinile i livezile puteau deci s fie muncite i îngri jite, cu încrederea c r oadele se vor culege în f olosullor. Tot aameteugarii i negutorii aveau acum linitea s-i vad mai departe de treburi. 

~ InCetatea Bucuretilor, unde Vlad plnuise s-i mute capitala, avu loc chiar o petrecere. Oamenii se veselir  i chiuir , cu toate c se gseau în post. Numai la Tîrgor, C î mpulung, Curtea de Arge i, mai ales, la Tîrgovite,

curile boiereti r maser  închise i mohorîte, i la fel marile conace din satele din  jur. Stp înii lor nu îi maiscoaser  capetele prin orae, decît ca s treac de la unii la alii² atunci cînd nu aveau la înde-m în tunelesubterane prin care s se poat strecura nevzui demulime 

² i s stea de vorb. 

Vremea se î mbuntise, de parc vif orul n-ar fi uierat în ur m doar cu cîteva zile, ca în toiul iernii. Soarele începu s zî mbeasc iar vesel, psrelele s cînte i tufiurile s înfloreasc. 

Se atepta intrarea grabnic a lui Vlad în Tîrgovite. Dar domnitorul, auzind c vreo cîteva cete turceti r zleite,care trecuser Dunrea nu se tie pe unde, încercau s se apr opie de Bucureti, porni gr bit într-acolo 

² i prietenii notri îl însoir . 

O urdie de ieniceri poposise pe malul drept al Dî mboviei, în apr opiere de cetate. Cpetenia lor se spla la mal,str juit de oteni. Sîrbul Mihailo, înotînd din susul rîului, pe sub apa înc rece ca gheaa, a junse lîng cpetenie io str punse cu sabia. Ienicerii îi pierdur  capul i czur  prini. 

Bucur f cu alt isprav, îndemnîndu-i pe oamenii unui sat s ard crengi ude i gunoi, din mai multe prideodat, i s stîrneasc astfel nori de fum în jurul drumului pe care o ceat de achingii se îndrepta spre Snagov,unde aflaser  ei c îi ascundea domnitorul averea. înbuii i orbii de fumul care-i încon jura de pretutindeni,achingiii i caii lor se învlmir . Unii ddur  de-a dreptul în f oc. Alii se r tcir  prin pdurile pe unde treceadrumul, i ranii, înar mai numai cu coase, seceri, furci, topoare i pietre, îi nimicir  p în la unul. 

Satul s-a numit de atunci Afumai. 

Biatului îi plcea s clreasc i s ia parte la lupt numai în prea jma mriei sale Vlad. 

Vineri de diminea iscoadele valahe nu mai aflar  nici un picior de turc, i domnitorul se opri pentru dou zile înCetatea Bucuretilor, ca s i se odihneasc otenii. 

Seara, otenii se adunar  s-i povesteasc de-ale lor, s:i spun psurile i s-i destinuie bucuria c încurînd se vor întoarce pe la vetre. Biatul sta îns tot pe gînduri, i prietenii si greu îl scoaser  din muenie. 

² Mie î mi spune inima, le gr i el deodat, c tot o s dau de Roxana. C ît am f ost la turci n-am putut-o cuta. îndrumul spre ar  n-am dat de nici o ur m. Nici prin tîrgurile pe unde am trecut î mpreun. Pe ur m m-a luat valulluptei. Acum, cînd lucrurile se aaz iar i în matca lor, vreau s plec prin ar  s mai cercetez. Numai eu i-am r mas pe lume... 

Page 70: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 70/346

² Te-om însoi i noi, îl încredinar  prietenii. 

² Dar p în atunci n-ar fi r u s mai întrebm i pe aici, prin cetate, îi ur m gîndul Biatul. Cine tie de undepoate s ne ias nor ocul în cale. O fi scpat din m îinile turcilor i, crezînd c eum-am pr pdit în iureul acela dela Tismana, s-o fi pripit la vreo cas de om cumsecade, cine tie pe unde... 

 A doua zi, Biatul i se plec domnitorului i-l rug s-i îngduie s întrebe prin cetate dac nu a auzit cineva, înaceti ani, de vreo tînr  fatRoxana. Ceru aceast îngduin pentru c nimeni nu avea voie s umble f r  r ostprin cetate. 

Vlad îi dete încuviinarea cerut, sf tuindu-l ca, îndat dup asta, dac nu va afla nimic, s se duc î mpreun cusoii si la Tîrgovite. S stea de vorb, în numele lui, cu Xalom, singurul care se reîntorsese la Cetatea deScaun, dup pedepsirea lui Hamza, i s-i cear  a jutorul. 

² Xalom, îi spuse vod, are prin toate cetile, tîrgurile i satele oamenii lui de credin. Ei vor afla lesne dac fata a trecut prin acele tîrguri i sate sau nu. i tot el v va porunci ce trebuie s facei mai departe. 

Biatul alerg s le spun prietenilor ce hotrîsemria sa Vlad. 

² într-adevr, la asta nu m-am gîndit! zise ppuarul. Nimeni nu poate afla mai bine decît Xalom ce se întî mpl  în ar . Aa am putea da de ur ma fetei. 

i pentru c în Bucureti nu reuir  s afle singuri nimic, pornir  cu toii clri, cu grab, ctreCetatea de Scaun. 

Numai c tot în dimineaa aceea, nu se tie cine i cum r sp îndi vestea la Tîrgovite c mria sa Vlad a f ost r nit în piept i zace în cetatea sa de pe rîul Dî mbovia, unde se simte mai ocr otit. 

Ctre amiaz tirea înflori, se spuse c domnitorul ar fi cu sufletul la gur  i c logof tul Lazar ar sta la capâtîiuilui cu o lum înare, gata s i-o aprind în fiecare clip. 

Boierii aflai de partea lui Fior, dup asemenea zvonuri atît de înveselitoare pentru ei, ieir  îndat la iveal, peuli sau la biseric, cum r sar ciupercile dup ploaie. Ba chiar începur  s se plimbe cu r dvanele, privinddispreuitori palatul domnesc. Iar cînd lociitorul Nicolae vru s se duc la Mînstirea Dealu² aa cum eraobiceiul în Vinerea Mare ² boierii, cu soiile i copiii lor, puseser  la cale s-l bat jocoreasc. 

 î mpreun cu numer oi slu jitori înar mai, marii boieri îl ateptar  la trecerea peste rîul Ialomia. Lor li se alturar  maimuli tîgovei, dintre cei mai înstrii² dornici s se pun bine cumarii boieri, în m îinile cr ora se auzea c se va întoarce puterea ² i cu toii îl huiduir  pe lociitorul domnesc Nicolae, care, neascultînd sfatul lui Xalom,nu îi ,luase decît puini însoitori. Cu toate c nu era fricos, nu tiu cum emai bine s se poarte. Faa sa lung,slab i î mpodobit cu o mustcioar  blaie, i se subie i maimult, i de suprare m îinile începur  s-i tremure. 

Xalom, care era alturi, îl îndemn s clreasc înainte, f cîndu-se c nu i-a auzit pe boieri huiduindu-l. Nicolae îl ascult de ast dat, i clri mai departe, ca i cum nu el ar fi f ost inta huiduielilor. Boierul Fior izbucni atunci în rîs, îl numi la i trimise un slu jitor clare, cu mare grab, la Dealu, învîndu-l pe egumenul Sisoe s-lprimeasc i el pe tînrul lociitor tot în btaie de joc. 

Egumenul Sisoe, f cîndu-se c a uitat ceremonialul, nu îl pofti pe Nicolae în jil, aa cum se obinuia, tot timpul cîtdur  slu jba, iar la sfîri-tul ei iei pe ua din dos i pieri în chilii. 

O asemenea jignire nu mai fusese înc niciodat adus vreunui lociitor domnesc. i un trabant trimis de Xalom îl

 întiin, despre tot ce se petrecuse, pe Vlad, care se afla, cum tim, sntos tun, pregtindu-se s se înapoieze înCetatea de Scaun. 

² i zici c boierii au ieit s-l ocrasc pe fratele meu, î mpreun cu femeile i copiii lor? îl întreb Vlad petrabant. i c li s-au alturat i unii dintre tîrgoveii bogai? 

² întocmai; i-au dat toi arama pe fa, mria ta, îi r spunse trabantul. 

² Atunci se cuvine s le dm tutur or o r splat! zî mbi Vod. 

² Se cuvine, mria ta! glsui hotrît trabantul. 

Page 71: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 71/346

Page 72: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 72/346

La curile boiereti, i mai ales la aceea a lui Fior ² de data asta nu la conacul de la ar , ci în ora² lucrurilestteau îns cu totul altfel. Petrecerile, la care boierii ndjduiau c aveau s ia parte i comandanii os-manlîi,trebuiau s întreac în str lucire, belug de bucate i veselie, tot ce se cunoscuse p în atunci. De aceea cruelenu mai conteneau s care zi i noapte, hodor ogind pe drumurile de ar  i din ora, aducînd de la conace, dinmagazii i pivnie, ce se gsea prin ele mai bun. 

² Tat, eu te r og ca la petrecerea noastr  s vin i ppuarii, se alinta copila lui Fior. 

² O s-i aducem i pe ei, se învoi boierul, care dduse porunc s i se aeze în ograd un leagn, un scrînciobi alte mi jloace de petrecere. 

 în sî mbta Patilor, Tit se gsea la o tabr  a unui negutor, tocmin-du-se pentru o curea trebuincioas la frîul luiNegru, cînd trei slu jitori, care-l cutau de zor, sosir  lîng el i-i poruncir  ca în ziua ur mtoare s se înf ieze,cu tot tacî mul ppuresc, ursul i caii, la curtea lui Fior. 

² Vom veni negreit, r spunse Tit, surîzînd pe sub musta, pentru c el i bieii, fiind acum cu totul în slu jba luiVod, aflaser  cîte ceva din cele care aveau s se petreac la curtea lui Fior, i invitaia cdea cum nu se puteamai potrivit i mai pe gîndul lor. 

Petrecerea începu chiar lamiezul nopii. 

Dei boierii se ar tau atît de bucur oi i plini de sperane, oraul era tcut. 

 în noaptea aceasta nu se vedea pe ulie apr oape nimeni, în afar  de 

slu jitorii domneti care treceau clri agale, vorbind linitii între ei. 

De altfel, de cînd se r sp îndise zvonul morii lui Vlad i al sosirii unui alai turcesc în ora, care s-l aduc pe Raducel Frumos, cei mai muli dintre tîrgoveii mruni, ca i ranii, nu-i ar taser  pe fa simmintele, i la

 întrebrile iscoadelor marilor boieri nu voiau s r spund decît: «S fie aa cum ne este scris!» i altceva nimic. 

Petrecerile boiereti începur  îns cu i mai mare vîlv decît cele de la Florii. 

La Tîrgovite, în vederea schimbrilor ateptate, veniser  i o mulime de ali boieri din celelalte ceti i orae, io mare parte dintre ei fuseser  poftii la conacul lui Fior. 

Pe ascuns, se vorbea i de o apr opiat cstorie între Voiena i comisul Ghil, despre care se auzise c ar fia juns, la Stambul, unul dintre sfetnicii cei mai apr opiai ai lui Radu. înc nu se tia c murise la Giurgiu. 

Noaptea trecuse, chiar orele str lucitoare ale dimineii se scurgeau cu repeziciune. 

Vremea² atît de curioas, cînd cald, cînd rece ² prea s fie în ziua aceea ca de var , dei erau abfa înaprilie. Mesele se mutaser , de diminea, în ograd. Peste tot r sunau rîsetele pline de mulumire ale boierilor.Fior se plimba din gr din în cas i din cas în gr din, cu m îinile la spate i p întecul înainte, nemaiavîndr bdare i rîzînd mulumit, în ateptarea sosirii lui Radu. 

Voiena la început îl ocoli pe Biat. 

Biatului i se pru îns, de data asta, fata mai frumoas decît oricînd i, vzînd-o c îl ocolete, se înciud i începu s se in dup ea. 

² Ce tot te ii scai dup Voiena? îl mustr  Bucur, pe cînd se pregteau s-i înceap, în faa boierilor, exerciiilede clrie. 

² Este o pref cut! îi dete cu prerea Mihailo. Tu f  cum vrei, dar cred c lucrul cel mai cuminte este s n-o bagi în seam! 

² S m încredinez întîi... Poate c-aa sînt fetele, puin ciudate... mur mur  Biatul. 

i deodat, cînd nici nu mai ndjduia, o întîlni pe Voiena într-un col. 

Page 73: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 73/346

Vru s-i vorbeasc aspru. Dar ea i se lipi de piept. îl prinse de gît i-l srut apsat. 

² Pr ostule!... îi spuse rîzînd nu numai cu gura, ci i cu ochii atît de frumoi, verzi i cu firioare de aur. Nu tii c m mrit? 

² Temrii?!... r mase Biatul uluit, ca i cum ar fi f ost vreodat vorba s r m în a lui, ca i cum nu tiuse de la început c între ei nu putea i nici nu trebuia s existe vreo legtur  statornic. 

² Da,m mrit! rîse ea ascuit. 

 îl srut din nou i fugi. 

«Va s zic se mrit!... i mi-o spune aa, rîzînd...» se m îhni BiatuL 

² Ce-i cu tine? se apr opie Bucur de el. Ce s-a întî mplat? 

² Semrit... r osti Biatul, i Bucur nu îl mai întreb nimic. 

Boierii petreceau, în cîntecele lutarilor. Boier oaicele se ddeau în leagn i în scrînciob f cînd o lar m f r  pereche. îns o gri j boierii tot aveau, mcar c se pref ceau nepstori. Se vedea asta din felul cum tr geau cuurechea spre miazzi, încercînd s aud cu o clip mai devreme sunetul ascuit i vioi al trî mbielor ce trebuiau s 

vesteasc aducerea la domnie a lui Radu cel Frumos de ctre otomani. 

² De ce or fi întîrziind atîta? se neliniti un boier cu o fa mare, ptrat, în timp ce ciocnea un ou r ou cu vecinulsu. i m întreb dac nu ne vor cere socoteal otomanii, cînd vor sosi, de ce nu le-am ieit înainte pe drum? 

² Cum o s ne cear ² gr i altul cu nite ochi irei i o barb cenuie, ascuit ² cînd noi tr im aici, laTîrgovite, înc sub spaima trabani-lor lui Xalom? i nu ni s-a poruncit s nu ne micm i s ne facem c nutim nimic p în ce va intra în ora mria sa Radu cu turcii? De altminteri, rîse el tare, acum avem i noi maretrecere înaintea lui Mahomed... doar am mai povestit unor prealuminate fee boiereti despre lucrul acesta... 

² Prin ce i cum?... Despre ce fel de trecere este vorba? Nu vrei s ne istoriseti i nou, celor care înc nucunoatem povestea spus de domnia ta altora? începur  iar s se învioreze mesenii. 

² Ba cum de nu! r spunse boierul. i, aezîndu-se mai bine în  jil, l-sîndu-i gîtul s i se cufunde adînc sub

gulerul de stof  scump, albastr , gîlgîi de rîs: Trecerea noastr  la înlimea sa sultanul se datorete dragosteisale pentru o cadîn... 

² Dragostei?... Ah, dragostea!... se minunar  cu ochii deodat aprini jup îniele, i printre ele Voiena, care-ilinse pisicete buzele r oii, tiin-du-si-le ispititoare, coate ca s-l înnebuneasc i mai mult oe Biat. 

² Da, da! btu cu palm^ boierul în mas. C înd am f ost, înc în ur m cu un an, ia Stambul, am aflat cMahomedavea în harem o favorit dup care era nebun, cu totul nebun... 

² i ce e cu favorita asta... ce legtur  poate avea cu noi? se mirar  iar  jup îniele, curioase. 

² Are, se m îngîie boierul pe brbu, pentru c acestei favorite se zice c i-ar î mplini sultanul orice dorin, înafar , bineîneles, aceea de a o pune în libertate. Pe cînd m aflam înc la înalta Poart, însui mria sa Radu,auzind de aceast trecere a cadînei pe lîng înlimea sa sultanul, a încercat s a jung p în la ea i i-a trimisdaruri, pe care îns frumoasa le-a refuzat ² sau aa i s-a spus, c le-a refuzat... i o s m întrebai de ce a vruts a jung mria sa Radu neaprat p în la aceast cadîn... 

² Da, da! chicotir   jup înesele, parc gîdilate de cineva. De ce i-a ridicat mria sa Radu ochii la cadîna ceafrumoas a lui Mahomed? 

² Pentru c ² îi pregti printr-o scurt pauz, boierul nemaipomenita sur priz ² cadîna este de-aici, de la noi,de prin prile Tismanei, prealuminai boieri. i mria sa Radu se gîndise c, fiind de-a noastr , o s-l a jute. A f ostr pit în ur m cu vreo cîiva ani de o ceat de achingii i se numete... 

Page 74: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 74/346

² Roxana! strig deodat Biatul care, auzind povestirea, se apr opie de mas, privindu-l ca hipnotizat pe boier.Nu se numete Roxana? întreb el, ateptînd cu inima strîns r spunsul. 

² Roxana, da! csc ochii mari povestitorul. De unde îi cunoti numele cadînei î mpr teti? Pentru c turcii îi zicFatma... 

² Roxana!... Roxana, surioaramea!... striga înfrigurat, din ce în ce mai tare, Biatul. în haremul sultanului?...Roxana, surioaramea, favorita sultanului?... Nu-i cu putin! M duc s-o scap, chiar de-ar fi s-mi las oaseleacolo... 

Nu îi mai putea stp îni cuvintele. Vestea fusese atît de neateptat, c Biatul nu mai tia nici ce s spun, nicice s fac, i puin îi psa c se gsea în faa marilor boieri. 

² Vom merge i noi cu tine! îi optir  Tit, Bucur i Mihailo, venind lîng el. Nu te vom lsa!... 

² Hai, linitete-te, îl povui i Tit. Nu trebuie s te dai în vileag în faa boierilor despre ce ai de gînd. 

² E sora lui? începur  s-l întrebe boierii i  jup îniele, pentru o mai deplin încredinare, pe Tit, care ler spundea în doi peri. Tînrul acesta este deci ² nici mai mult, nici mai puin² decît cumnatul sultanului! 

² O, atunci Biatul ar putea i domni! Ar putea a junge voievod! S-amai vzut! îi spuser  Voienei fetele de lam

as. 

² Dac-i aa, vino, aaz-te aici! începur  s-i fac loc  jup îniele, iar Fior întinse m îna s ia un jil i s i-l pun alturi. 

Dar micarea lui r mase neter minat. De la poarta de miazzi a cetii, r sun glasul multateptat al trî mbiei,lung i triumf tor, ca un semn al victoriei. Boierii îi întoarser  captele, rîzînd bucur oi unii ctre ceilali. în sfîrit,Radu Vod i otomanii veneau! Iar drept întrire a faptului c auzul nu-i înela, din partea de jos a orauluiclocotir  urale. 

² Tr iasc mria sa Radu! izbucnir  i ei, sprgînd parc cerul cu glasurile, i o luar  la goan spre pori. 

² Strigai i «tr iasc luminia sa Mahomed», nu uitai cRadu vine în numele sultanului, îi îndemn boierulcare le povestise despre Roxana. 

² Tr iasc luminia sa sultanul Mahomed!... Tr iasc mria sa Radu! se întreceau care mai de care s strige² boierii,  jup înesele i jup îniele lor, sprgîndu-i piepturile, r oii la chip i nduii ca nite raci fieri² brbaiifluturînd în m îini ramuri verzi, iar fetele i femeile buchete de flori. 

Curînd, din jos, spre ulia domneasc, tr opotele, r sunînd înfundat, din pricina covoarelor gr oase i moi pe carecaii clcau, se auzir  bubuind apr oape de tot. 

² Tr iasc luminia sa sultanul Mahomed!... Tr iasc mria sa Radu!... îi înteir , cu cele din ur m f ore, vociler guite de butur  i rîs, cei gr mdii la pori, avîndu-l în mi jloc pe Fior. 

i, de îndat, dup colul pe care zidul curii lui Fior îl f cea cu ulia domneasc, grupul de clrei se ivi, însoitpemargini i ur mat de o mulime glgioas de tîrgovei i rani. 

 în fruntea cetelor de clrei cu halebarde, topoare, sulie, sbii i buzdugane, sosind de la cetatea Bucuretilor,se afla Vlad, într-o hain verzuie de br ocart, stînd drept în a, pe calul su alb, nearuncînd nici o privire ctreboieri. 

 Acetia ² mai îngr ozii de nepsarea voievodului, pe care-l crezuser  mort i î mpotriva cruia complotaser ,decît dac i-ar fi privit sfidtor ² începur  s tremure din tot cor pul i s clnne din dini, ca apucai de friguri,mcar c pe cer plutea un soare nespus de blînd i de luminos. Ramurile verzi i buchetele de flori le czur  dinm îini. C îteva jup înese i jup înie, de fric, leinar  ² i între ele boier oaica lui Fior. 

Numai cîiva, cei mai neruinai, încercar  ² cu glasuri, este adevrat, apr oape neauzite, îns i asta tot de fric ² s strige spre domnitor: 

Page 75: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 75/346

² Tr iasc mria sa Vlad! 

Mulimea trecu pe lîng grupurile de boieri, î mbrîncindu-i cu coatele, i unii le ddur  cu tifla: 

² Aa?... Tr iasc mria sa Vlad?... îi luar  ei în rîs. O s-l vedei voi îndat pemria sa Vlad! Dar parc nu maisîntei aa de semei. V-ai maimuiat!... De ce nu dai porunc s ne loveasc? A înviat domnitorul Vlad. 

Privii-fi inei-v firea! clocoteau glasurile lor. A înviat adevratul i singurul nostru domn! Ulciorul nu merge demulte ori la ap... 

 între-acestea, porile palatului se deschiser . Din spatele lor se ivir , învem întai de srbtoare, lociitoruldomnesc Nicolae, ali cîiva boieri de credin i comandantul grzii, Xalom, întî mpinîndu-l pe voievod cu p îine isare. 

Domnitorul i fratele su Nicolae se î mbr iar . 

Otenii se îniruir  pe ulia domneasc, r m înînd clri i cu ar mele în poziie de lupt. 

Vlad intr  în curtea palatului. Dar înainte de a se închide porile, iei dinluntru comandantul Xalom. 

i, p în s se dumireasc bine boierii ce se întî mpl, se vzur  încon jurai. 

11 

DUP CSNTAREA DE SEAR A MUEZINULUI 

² I n sfîrit, spuse într-o diminea Tit, intrînd pe porti, în ograda cocioabei pe care o locuiau, într-o margine aStambulului, cred c s-a f cut... 

Biatul r sturn, f r  s vrea, vasul larg de pm înt, unde se spla, i, gol p în la mi jloc, iei înaintea lui Tit. 

² Adevrat? îl întreb, înc nevenindu-i s cread. 

² Adevrat! zî mbi Tit. Disear , dup cîntarea muezinului, vom ptrunde în harem i, dac totul merge bine, aa

cum ndjduiesc, la noapte sîntem în drum spre ar ... 

² Oh!... f cu Biatul, respirînd din adîncul plm înilor, deschizîndu-i larg braele i ridicîndu-i capul spre cer.Credeam c n-o s mai a jung s tr iesc clipa asta. Pe ur m se repezi la ppuar i îl î mbr i: îi mulumesc, it.Niciodat n-am s uit ce-ai f cut pentru mine... 

² Las... las... încerc el s se desfac din strînsoarea Biatului, simind c i se umezesc ochii. Acum r m îiaici. Odihnete-te, ca s ai destule f ore pentru disear . Eu trebuie s m întorc, s mai vorbesc o dat cucor bierul. S trec i s-i anun pe Bucur i Mihailo. 

Bunul Tit se întoarse gr bit spre porti i plec chioptînd de piciorul drept, aa cum mergea în ultima vreme. 

Biatul se aez, sleit de emoie, pe butucul de lîng poart, privind în deprtare, spre malul de miaznoapte algolfului Cornul de Aur, din faa Stambulului. Acolo era renumitul cartier genovez. Fr  a jutorul dat pe ascuns denegutorii genovezi lui Mahomed al ll-lea, în schimbul pstr rii anumitor drepturi de comer, poate c ar mai fi

 întîrziat cderea Constan-tinopolului. Drept r splat pentru a jutorul dat, sultanul lsase cartierul neatins, cubisericile sale înalte i str lucitoare, cu casele bogate, î mpodobite i încon jurate de gr dini, în vreme ceConstantinopolul, devenit Stam-bul, se otomaniza cu repeziciune. 

Deasupra Galatei i a mrii aerul albstriu i limpede tremura. 

 în cartierul acesta se ascunseser  Tit i bieii, dup ce sosiser  în capitala puternicului imperiu mahomedan. 

Cum trecuse vremea de iute, i totui cîte ur me lsase în sufletul Biatului!... 

Page 76: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 76/346

O întî mplare pe care nu o putea uita cu nici un chip era aceea din ziua de Pati, la Tîrgovite. 

Intrînd în curile unde, în ateptarea otomanilor, dumanii lui Vlad, marii boieri i cei care li se alturaser  lor,benchetuiau, otenii domneti le r sturnaser  mesele, iar pe cei vinovai, î mpreun cu  jup înesele, feciorii, jup îniele i slu jitorii lor îi aduseser  în faa palatului. 

Capii complotului trebuiau s î mprteasc soarta stp înului pe care îl slu jiser , Hamza. Ceilali ur mau s plecepe jos, la Curtea de Arge, i de acolo, în munte, la o cetate a lui Vlad, Poienari, s o mreasc i s îi întreasc zidurile cu cr mid, în vederea noilor lupte cu turcii. 

C înd otenii îi încon juraser , Voiena se strecurase printre ei, o zbughise, se repezise la Biat i, apucîndu-l deumeri, începuse s-l r oage: 

² Scap-mL. Scap-mL. 

² Am s te scap! îi r spunse el. 

² Nu face nebunia asta! îl sf tui Bucur. 

² Nu! zise i Mihailo. Nu-i pune pielea în  joc pentru una ca ea! 

² Trebuie s plece î mpreun cu ceilali. S ispeasc, ticloii! mor mi Tit. 

² Ea nu e vinovat! r osti Biatul, apucînd-o de dup umeri. i apoi e fat. Cum o s care pietre la cetate?... 

² L-a însoit pe tat-su i pe ceilali boieri cînd l-au bat jocorit pe lociitorul domnesc! se m înie Bucur. Am vzut-o chiar eu. S-i însoeasc i la cetate... 

² Nu e adevrat... nu e adevrat... mini!... îi strig fata lui Bucur, ui-tîndu-i-se în ochi ² dei aa era, flculspunea adevrul, Voiena luase parte, î mpreun cu Fior i cu toi ceilali, la bat jocorirea lui Nicolae. 

² Am s-l r og pe mria sa Vlad s-o crue! mai r osti Biatul, în loc de orice alt r spuns. Poate c atîta treceremerit! se fuduli el puin. 

² Numerii nimic! se necji Tit. 

² înelege! îl mai rug Mihailo. Porunca domneasc trebuie î mplinit. Xalom tie prea bine ce trebuie s fac... 

Era întîia oar  cînd între Biat i tovar ii si de suferin se ntea o asemenea discordie i se r osteau cuvinteatît de aspre. i asta din pricina Voienei. 

Biatul nu tia prea bine ce-l apucase i cum de îndr znea s se aeze î mpotriva unei porunci a domnitorului.Voiena îi cerus îns a jutorul, i el se simise dator s i-l dea. Pe de alt parte, voia s-i arate c are destul trecere la Xalom i chiar la domnitor. 

Dar un trabant veni tocmai atunci s i-o cear  pe fat. Era un otean sptos, purtînd o casc r otund, lucioas,pe cap. 

² D-mi-o, îi spuse, f r  alt lmurire, oteanul, întinzînd m îna s-o apuce. 

² Num lsa! ip Voiena. 

² M voi duce la Xalom, zise Biatul, inînd-o pe fat ocr otit cu dreapta, i cu stînga încercînd s-l î mping  încolo pe trabant. Rspund de ea! 

² Nu r spunde nimeni de nimeni! îi spuse tios trabantul. Tu du-te la Xalom, dar fata trebuie s intre în rînduri, î mpreun cu ceilali ticloi. Nu calc porunca lui Xalom pentru nimeni. 

² D-te la o parte! scrîni Biatul. 

Page 77: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 77/346

² Atunci eti omul boierilor, i o s ai ce i se cuvine, se înfurie trabantul. 

 în jurul lor se strînse o mulime de ali oteni, f r  s mai punem la socoteal pe Tit i pe biei. Se isc  învlmeal. Pîn la ur m apru i Xalom. 

² Ce s-a întî mplat? 

Trabantul îi spuse c Biatul se î mpotrivete poruncii domneti. 

² Fata nu-i vinovat! întri Biatul fa de Xalom. 

² Tu nu eti în cdere s  judeci poruncile mriei sale, îi r spunse Xalom. Sînt fapte i msuri mai presus de înelegerea ta. 

² Cruai-o pentru mine, strui el. 

² Eti nebun!... îi uier  Bucur la ureche. 

Tit se uita încruntat. Coloana celorlali boieri se pusese în micare, î mpins de la spate i de pe lturi de oteniidomneti. 

² Nu avem dreptul s crum pe nimeni! mai glsui cu r bdare Xalom. Luai-o! porunci el trabanilor, ar tînd-o pefat. 

² Nu, nu m duc! ip ea. i fiindc trabanii o apucaser  totui de subiori i o tîrau spre coloan, îi strig luiXalom: Te ur sc... cîine de paz domnesc! Ai s plteti pentru asta!... 

Biatul se zbtu între aceia care îl ineau i îi legaser  m îinile la spate. 

² Eti f r  mil, Xalom! îi strig comandantului. Am inut la tine... 

² Taci!... Taci!... îl sf tuiau, în oapt, îngr ozii, Tit i bieii. 

² De astzi înainte te-am ters din inim! Du-m în faamriei sale Vlad s dau socoteal de ce-am f ptuit... 

² închidei-l în turn! le porunci comandantul. 

² Eti crud i neomenos! continu s-i strige Biatul, întorcîndu-i capul, în timp ce era î mpins spre turnul dincurtea domneasc. Nu temai cain pentru ce-ai îndurat... 

Trabanii îl aruncar  într-o cmru din turn, cu pereii f oarte înali i o ferestruic, în partea de sus, la care nu seputea a junge. 

 în prima zi nu i se ddu nimic s mnînce. în cea de-a doua i se aduse o fiertur  demei, apoi începur  s-lhr neasc mai bine. 

Dor mea pe jos, învelindu-se cu haina. Peste cîteva zile i se aduse i un aternut.  

 îi prea r u de ce f cuse. Prin purtarea lui, lipsit de stp înire, stricase tot. Trebuia s o fi îndemnat pe Voiena s se întoarc în rîndurile boierilor, cum suna porunca domneasc, i el s se fi plecat în faa mriei sale Vlad,rugîndu-se în genunchi pentru ea. 

«Nu pentru c o iubesc! îi spunea. Voiena m-a uitat; dar mi-a druit i cîteva clipe frumoase. i dac mi-a ceruta jutorul, eram dator s i-l dau.» 

Celmai r u îi prea c, fiind închis, nu putea pleca s-o scape pe Roxana din haremul lui Mahomed, unde tiaacum, în sfîrit, c se afl. Dup atîta zbucium, zdrnicise totul. 

Page 78: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 78/346

Pemsur  ce trecea timpul, gîndul acesta i se înr dcina din ce în ce maimult i, cu toate c o asemenea fapt era apr oape cu neputin de î mplinit, luase hotrîrea ca, de îndat ce ar fi ieit din închisoare, s cear  învoireamriei sale Vlad s plece la Stambul. 

«Dac Tit i bieii, cr ora cred c le-am pricinuit destule necazuri cu purtarea mea nesbuit, or vrea s m a jute, bine, de nu, plec singur. La Roxana trebuie s-a jung.» 

i apoi, în minte, începu s-i fac tot felul de planuri, care de care mai îndr znee, cum se va duce la Stambul,va ptrunde în harem, se va întoarce cu fata, îi va cldi o csu, unde fusese conacul tatlui ei Voicul, i undeRoxana va tr i linitit. El îi va închina toat viaa slu jirii mriei sale Vlad. 

«Poate c i eu, Tit i bieii ne vom adposti, cu vremea, în csua aceea, semai gîndea el. Bucur i Mihailo îivor întemeia familii i vom vieui cu toii fericii.» 

 în închipuire vedea casa, gra jdurile unde îi vor ine caii, pe Negru, ursul, i toate cîte se mai pot vedea într-o minte înflcrat, cînd stai închis într-o cmru din turn, te gîndeti pe îndelete la toate i visezi cu ochiideschii. 

Trecuser  apr oape trei sptm îni, i Biatul nu fusese înc dus s dea socoteal în faa mriei sale Vlad. 

 într-o sear  îns un otean îi deschise i îl trimise, f r  paz, la domnitor. în drum îl întîlni pe Xalom. i, pentru c  în sptm înile cît sttuse închis înelesese cît greise fa de comandantul trabanilor ² care în ziua cu pricina nu

 îi f cuse decît datoria ² îl salut, se opri în faa lui ostete i îl rug s-l ierte. 

Xalom îi pusem îna pe umr i îi r spunse c l-a iertat de mult. 

Micat, Biatul plec mai departe i intr  în aceeai încpere unde îl mai primise Vlad. 

Ca i atunci, domnitorul edea la mas, i în faa lui p îlp îia o lum înare gr oas, verzuie, înfipt în acelai sfeniccu trup de balaur. 

Lîng Vlad mai erau lociitorul Nicolae, logof tul Lazr, cpitanul Nea-goe, pe care l-am întîlnit în btlia de laGiurgiu, i un boier destul de btrîn, cu barb alb, necunoscut. 

Biatului i se pru c atît domnitorul cît i logof tul Lazr aveau feele mai ostenite, i se gîndi c asta e dinpricina atîtor lupte pe via i pe moarte, date cu turcii, i a atîtor uneltiri boiereti. 

« Plin de cin, îi ls un genunchi în faa domnitorului, pe lespedea de piatr , i r mase aa, cu capul plecat. 

² Tot mai vrei s lupi cu oteniimei pentru copila lui Fior? îl întreb Vlad dup cîteva clipe de tcere, i în glasullui simi o und de m îhnire. 

² Cred c oricine are datoria s lupte pentru o fat care îi cere a jutorul! îi r spunse el, f r  s ridice capul. 

² O iubeti? 

Biatul se r oi 

² Nu... dar am o datorie fa de ea.  

Logof tul Lazr se rezem cu coatele de mas i, întinzîndu-i puin gîtul, ca s-l poat vedea pe Biat, îi vesti: 

² Voiena nu mai are nevoie de a jutorul tu. 

Biatul ridic fruntea. 

² S-a logodit la Poienari cu fiul sptarului Barblat, cu Aloiz, ur m logof tul Lazr. Mai înainte se gîndise laGhil. De altminteri, alaltieri, femeile i fetele au f ost lsate s plece. Brbaii vor mai r m îne în cetate p în latoamn. Au hotrît s fac nunta la toamn... 

Page 79: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 79/346

Cuvintele logof tului czuser  pe capul su ca nite pietre, totui se gîndi c acum nu mai avea nici o datorie fa de Voiena i putea s porneasc neîntîrziat, în imperiul turcesc, s o elibereze pe Roxana. 

² Am aflat c ai o sor , cadîn în haremul lui Mahomed! glsui în clipa aceea, parc ghicindu-i gîndurile, Vlad. ic ai vrea s-o scapi. Este un lucru nespus de greu i prime jdios. Ai putea s-i pierzi viaa! 

² A dori s-ncerc, dac mria sa î mi d voie, spuse Biatul. Dup aceeam voi întoarce, i nu am alt dorin maimare decît s-l slu jesc, cu credin, pe mria sa, p în la captul zilelor mele. 

² Bine! surîse Vlad. Noi te vom a juta. Iar prietenii ti, Tit, Bucur i Mi-feftHo, sînt gata s te-nsoeasc. 

-- Mria ta!... deschise ochii mari Biatul. 

 îns vod f cu un semn. O u din peretele lateral se deschise, i cei trei prieteni ai Biatului intrar . 

² Mergem i noi cu tine, mria sa ne-a dat voie, spuser  ei. 

² Uite, luai asta, r osti Vlad, i le ddu o pung mare i grea, plin cu galbeni. 

Peste dou zile Tit i bieii plecaser . în a jun o vzuse pe Voiena, tre-cînd într-un r dvan prin Tîrgovite, dar ea îi întorsese capul încolo, ca i cum nu l-ar fi cunoscut. 

Biatul simise, în prima clip, o sgetare în piept. îndat îns dup aceea, inima i se uurase i maimult decît înaintea lui Vlad. 

Voiena nu mai avea nevoie de a jutorul nimnui i nici nu mai voia s-l cunoasc. 

Era într-adevr liber s plece numaidecît la Stambul. 

Trecuser Dunrea cu greutate, pentru c plouase mult în ultima vreme, apele veniser  mari, aveau o mulime devîltori i curentul era f oarte puternic. 

Nici nu se apr opiaser  îns bine de muni, i fur  atacai de o unitate de achingii, care îi r nir  pe Tit i urs, leluar  banii i caii, îi despoiar  de veminte² i puin lipsi ca s nu le scurteze viaa. 

Din fericire, Negru scp, nu se tie cum, de la achingii. Cu simurile sale ascuite reui s-i regseasc stp înuli pe soii lui, la nite rani, care-i adposteau i încercau s-i lecuiasc pe Tit i pe urs de grelele lovituri primite

 în lupt, de la achingii. 

De aici înainte, mai prevztori, cltorir  numai noaptea i ocolind locurile unde se aflau garnizoane turceti.

Drumul fu lung, anevoios i plin de capcane. Iarna o petrecur  în Ru-melia4. Numai aveau decît un cal, i Titr msese chiop. 

Jucîndu-i ursul, cîntînd sau dînd mici reprezentaii cu ppuile, reuir  s se strecoare prin pien jeniul sutelor de prime jdii, cîtigîndu-i plinea de toate zilele. în primvara ur mtoare² dup o scurt oprire în cartierul Galata,la un prieten de nde jde al lui Vlad i cu a jutorul acestuia² se aezar  într-una din marginile Stambululuimahomedan. 

Teatrul de ppui, cu veche tradiie în Orient, se pare c a avut înc din cele mai vechi timpuri o mare trecere laturci. i privitorii se pr pdeau de rîs cînd Tit lsa s se îneleag, din cuvintele r ostite, chipurile, de ppuile lui,c ar fi vorba de marii demnitari turci, de viziri i chiar de Mahomed. 

 încasrile mergeau bine, i Tit, vistiernicul «teatrului», strînsese o mulime de bani. Pe deasupra, mai primi o sum însemnat de la prietenii lui Vlad din Galata. Acetia îl întiinaser  îns c nu era prime jdie mai marepentru cineva, decît s se afle despre el c îl slu jete, sau mcar c îl spri jin, pe domnitorul valah. 

 Atîta îl ura sultanul pe voievodul muntean, încît poruncise s li se taie capetele tutur or celor ce se gseau în închisori, bnuii c ar fi sau mcar ar fi f ost cîndva oamenii lui Vlad. între cei despre care aflar  c ar fi f ost ucii în închisoare se aminti i numele p îrclabului Brad. 

Page 80: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 80/346

C ît îl cutase Biatul prin ar , i iat-l unde i cum se sfîrise! 

Prin moartea lui, se ducea ultima nde jde ca Biatul s-i mai poat afla vreodat taina naterii sale, despre care îi vorbise Btrînul înainte de moarte. 

Dar nu asta îl îngri jora atunci cel mai mult, ci Roxana. 

Cu banii strîni, începur  s mituiasc pe o mulime de paznici, eunuci, slu jitori i slu jitoare de la palat. Femeia acrei cocioab o închiriaser  era spltoreas, se înelegeau cu ea bine, pentru c ptrundea într-o mulime delocuine, le aducea fel de fel de tiri i le crea numer oase legturi. Avur  totui nevoie de apr oape ase luni ca s o poat întiina pe Roxana de prezena lor la Stambul, i de înc pe atîtea ca ea s gseasc unmi jloc sigur dea-i întîlni. 

Prile jul veni numai odat cu începerea de mult anunatului r zboi sfînt² gaza al lui Mahomed î mpotrivanecredincioilor din Valahia, cu elul de a transf or ma aceast ar  în paalîc turcesc. 

 în fruntea a peste un sfert de milion de oameni, pentru a cr or înar mare cheltuise suma uria de trei sute de miide galbeni, Mahomed porni cu mare tr boi din Stambul. 

Paza la palatul imperial slbi. Roxana le putu trimitemai multe veti. în ultimul an fusese mereu bolnav. I seaduseser  felurite leacuri, dar toate în zadar. Boala ei era pricinuit de dorul de cas, de Biat, de edereaprelungit atîia ani în str ini. 

² Trebuie s ne gr bim! spusese Biatul aflînd de boala Roxanei. C înd va a junge în ar , aerul Valahiei o valecui. Afar  de asta, trebuie s ne întoarcem la timp, ca s apucm s-l slu jim pe mria sa în r zboiul cuMahomed. 

 Acum totul se aran jase. Se ter minaser  cele din ur m pregtiri, la care Biatul, în ultimele dou sptm îni, nuputuse s ia parte, pentru c se pref cuse în,., fat. 

Uitasem s spun c, din pricina nenumratelor recrutri ² devir me, înteite la Stambul, bieii erau nevoiimereu s-i schimbe înf iarea, ca s nu fie trimii la ar mat. 

Gîndul le venise în ur m cu cîteva sptm îni, cînd nite oteni turci îl înhaser , de pe o strad a Stambulului,pe Mihailo. Fusese nevoie de o lupt, în care era gata s-i piard viaa Biatul, ca s-l poat scoate înapoi lalumin pe tovar ul lor sîrb din tabra de ieniceri, unde i fusese dus. 

La puin timp dup aceea, prin iscusina lui Tit, Bucur i Mihailo se pref cuser  în batrîni, iar Biatul în fat. Titf cuse lucrui acesta i in vederea îndeplinirii planurilor de a ptrunde în seraiul î mpr tesc. 

Lucrul nu era prea greu, pentru c, dei cu scurgerea anilor crescuse înalt i cu muchi de oel, Biatul r msesesubire i mldios. Avea ochi scpr tori i chipul îi î mprumuta din ce în ce mai mult, la aceast vîrst, tr sturilei frumuseea nefericitei sale mame. 

Se întî mpl îns ceva neateptat. Biatul, î mbr cat în vem înt de fat, trecuse de cîteva ori pe dinaintea palatului î mpr tesc, ca s cunoasc î mpre jurimile i cu nde jdea c o va vedea, cumva, la vreo fereastr , pe Roxana. 

Unul din str jeri îi admir  mersul i, cum spunea el mai tîrziu, frumuseea ochilor. Cum tocmai îi ter minaseslu jba, se lu dup presupusa fat, o ur mri pe str zile Stambulului i vzu unde locuia. 

La început se temur , pentru c str jerul veni la Tit, întrebîndu-l cine era fer mectoarea copil, subire ca trestiai mldioas ca o cprioar , care locuia în cocioaba lui. Tit, f r  s-i piard stp înirea de sine, îi r spunseostaului, potrivit felului de a vorbi oriental, c fata pe care o ur mrise nu era altcineva decît «lumina ochilor,bucuria vieii i m îngîierea b-trîneelor sale, dulcea lui fiic Aiâ». 

Biatul f cu mult haz de r spunsul acesta; dar gluma se îngr o, deoarece peste alte cîteva zile turcul îi mrturisilui Tit c, în cazul cînd... printele nu ar avea nimic î mpotriv, el ar dori s-i întemeieze o familie. Are destul avere. Luase parte la cîteva nvliri în rile ghiaurilor ² i între acestea numi în primul rînd ara Româneasc ² i fusese în stare s aduc de acolo destul prad. Fiind oarecum în vîrst, dorea s nu mai plece pe viitor înr zboi, de aceea se gîndise s-o ia de soie pe Aie. Cele aisprezece primveri ale ei par a fi numai potrivitepentru un osta de patruzeci i patru, cîi avea el... 

Page 81: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 81/346

 în ur ma unei îndelungate chibzuine între tuspatru, prietenii notri luar  hotrîrea ca... printele, Tit, s primeasc cererea în cstorie a lui Daud, cum se numea str jerul; dar... s am îne nunta p în dup ramazan ² postul celmare din a noua lun a anului musulman² sperînd bineîneles, ca p în atunci ei s fi i izbutit s a jung la elulpe care îl ur mreau. 

Roxana² întiinat între timp, printr-un eunuc cumprat de Tit ² pregtea, luîndu-i mii de msuri, întîlnirea iapoi fuga î mpreun cu Biatul. 

De cînd aflase c era la Stambul, Roxana tr ia într-o nelinite îngr ozitoare. 

 Ar fi f ost bucur oas s-i fi dat nu tiu cîi ani din via, numai s soseasc mai repede ceasul cînd îl va revedeape Biat. încerca s i-l închipuie cum mai arat. Apoi gîndul îi fugea la munii unde se nscuse, la apele lor recii limpezi, la florile care cresc acolo mai înmiresmate decît oriunde pe pm înt. 

Datorit încrederii pe care o avea în Biat, nu se temea de nimic. Era sigur  c totul va merge bine i ea se vareîntoarce la Tismana, de unde fusese r pit, în ur m cu peste cinci ani, închis în temnia cu gratii de aur aharemului lui Mahomed i supus unor umiline de neîndurat pentru o fat valah. 

La întîlnirea cu Roxana se gîndea i Biatul, atunci cînd privea vistor spre Galata. pe deasupra apelor cescînteiau argintii sub lumina plcut i binef ctoare a soarelui. 

Muezinul vestise ceasul rugciunii de sear . Ecourile glasului su tîn-guitor înc mai vibrau prin aerul fierbinte,

abia uor î mpr osptat de briza amurgului, cînd, pe drumul larg, mrginit de platani, ce ducea la poarta dinspremare a palatului imoerial. se vzur  dou femei. 

Femeiamai în vîrst, cu spinarea puin aplecata, i care pea chiop-tînd uor înaintea celeilalte, zvelte igraioase, se opri în dreptul oteanului de paz i îi ar t zapisul de liber  intrare în palat. 

 Am îndou trecur  pe sub portalul înalt de piatr , pe care era sculptat o semilun poleit cu aur, intrar  într-ungang luminat de f clii, ce mir oseau plcut a esen de trandafiri, i urcar  pe nite scri întortocheate, p în lacatul întîi al palatului. 

Cluzite de un alt otean gras i încruntat, r tcir  pe o mulime de culoare, str btur  sli înalte, podite cumar mur  ² totul de un lux oriental obositor ² i a junser  la intrarea pr opriu-zis în harem. 

 Aici, patru oteni cu ilice gitnite i turbane uriae, î mpletite din fîii de mtase albastr  i r oie, avînd în m îini

sulie, stteau lîng zid, cîte doi de o parte i de alta a uii, nemicai ca ni+

e statui. Unul dintre ei, primul delîng u, în stînga, mustcios i cu buzele gr oase, era Daud. 

La fiecare trei sptm îni îi venea rîndul s fac în locul acesta de paz. 

Vzînd-o pe... aleasa inimii sale venind, Daud se f cu stacojiu la obraz i începu s transpire. Nu îi mai lua ochiide la... logodnica sa, creia, potrivit asprelor datini musulmane, nu avusese înc îngduina nici mcar s-ivorbeasc. 

 în schimb, pe biat îl izbi altceva. Comandantul grzii de la intrarea spre încperile Roxanei² locuite odinioar  de î mpr teasa Bizanului i acum hr zite f ostei sale micue prietene² nu era altul decît Mustafa, neîndur torulMustafa, f ostul su comandant de ortâ, numit în aceast nou slu jb de la palat, dup ce scpase cu via, r nit,fugind iepurete din btlia de la Giurgiu. 

Luînd patalamaua imperial de liber  trecere din m îna femeii vîrstnice, Mustafa îl întreb pe Daud: 

² Uit-te bine la ele. Le recunoti? 

² Le recunosc! se bîlbîi Daud. cu ochii pir onii la... logodnica lui. Femeia mai în vîrst, ur mel, este vestitalecuitoare din Beyoglu, care îi va alina nemeritatele suferine trupeti ale florii florilor inimii slvitului nostru sultan,luminia sa. Iar cealalt este... logodnica mea Aie. Ea îi va da a jutor lecuitoarei... pentru c se pricepe la fel debine... da... da, la fel de bine ca i btrîna, în astfel de treburi, se gr bi s adauge str jerul, vzîn-du-l pe Mustafaovind. 

Page 82: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 82/346

² Pe r spunderea ta, le dm drumul, glsui, în sfîrit, Mustafa, cerce-tînd înc o dat patalamaua. Tu vei fi tras în eap, nu altul, dac nu va fi totul în ordine i se va ivi vreun bucluc... 

² Eu s fiu tras în eapa! zise Daud, care de fapt nu se uitase nici o clip la femeia vîrstnic i r msese cu ochiinumai la frumoasa lui Aie. 

De aici înainte, nu mai trecur  decît cîteva minute i, cluzii mai întîi de un enuc cu cercei mari, de aram, înurechi, pe ur m de o btrîn zbîr-cit, clcînd peste covoare persane atît de moi c se îngr opa piciorul în ele,p în apr oape de glezne, sosir , printr-un coridor lung, în faa unei 

W"  

perdele de atlaz gr os. 

Perdeaua fu dat la o parte de Tit ² pentru c el era femeia cea vîrst-nic, uor aplecat i care peachioptînd. i în faa ochilor ii se ivi o femeie neînchipuit de frumoas, dar palid i subire ca un lu jer, î mbr cat 

 în alvari albatri, cu un brîu aurit, btut în pietre scumpe, iar peste umeri cu un vl esut dintr-un fir mai fin decîtfirul de pian jen. Biatul îi dete la o parte feregeaua de pe obraz i îi desf cu vem întul larg, lsînd s se vad hainele brbteti de dedesubt i sabia cu care era încins. Fata îi duse m îna la frunte i se cltin. 

² Roxana! mur mur  el, recunoscînd-o numaidecît i inînd-o s nu cad. 

12 

STRIGTUL HUHUREZULUI 

^yaii fugeau cu o iueal neobinuit. Faptul acesta îi f cea pe oameni s se uitemirai pe ur mele lor. De altfelaveau ce privi. Pe unul dintre ei clrea un urs. Aa ceva nu se vede oricînd. Iar caii, se zrea cît de colo c eraude ras i obinuii cu goana îndelungat. 

Tit cumprase patru cai de la Galipoli5, unde debarcaser . Vînztorul unsese o înalt cpetenie de spahii, i Titavea bnuiala c toi patru fuseser  furai din gra jdurile sultanului. 

Pltiser  pe ei o gr oaz de bani. 

De bani îns nu se plîngeau. Aveau cît le trebuia, ba înc le i prisosea. 

Era destul s scoat din scule cîte o bi juterie sau o piatr  preioas, s o schimbe la cel dintîi negutor saucmtar, i primeau un pumn de galbeni. 

Bi juteriile le aveau de la Roxana. Sculeul purtat de Tit era plin. Cu ele ar fi putut s cumpere, dac ar fi vrut, nupatru cai î mpr teti, ci patru gra jduri a cîte dou sute de cai, cu îngri jitorii lor cu tot. 

Numai cu nde jdea scprii i a reîntoarcerii în ar  se învoise Roxana s primeasc darurile în bi juterii i pietrepreioase f cute ei de Mahomed i de ali demnitari ai imperiului, dornici s-i cîtige bunvoina. 

Dac Tit inea pietrele scumpe i giuvaericalele, Biatul ducea cealaltcomoar  a Roxanei, pe micua Oltea. 

La început, fetia se cam speriase de Biat. în harem nu fusese obinuit s vad figuri brbteti. Nici mcar 

hidoii eunuci nu puteau intra în locul unde fusese ascuns ea de Roxana. 

C ît timp au cltorit p« corabie, de la Stambul p în la Galipoli, s-a deprins îns cu Biatul, i cînd se trezeadimineaa îl lua de gît, cum f cea înainte cu Roxana, i nu voia s se mai despart de el. 

Nu avea nici cinci ani î mplinii, dar, cu simul binecunoscut al copiilor, îi ddea seama c Biatul îi era cel maiapr opiat ocr otitor. 

Roxana îi spusese Biatului c f r  aceast feti ² pe care o iubise ca i cum i-ar fi f ost o adevrat mam ² nu ar fi f ost în stare s supravieuiasc dorului de ar , nici ruinii de a fi a juns r oaba lui Mahomed. i Biatul se

Page 83: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 83/346

simea gata de orice sacrificiu pentru micua Oltea, singura i cea din ur m m îngîiere a Roxanei în anii de derestrite. 

S ne reîntoarcem îns în serai, atînci cînd Roxana, vzîndu-l pe Biat, îi pierduse cunotina. 

Fata, str opit cu ap de Tit, dintr-o amf or  de argint, îi reveni. 

Se uit din nou la Biat, i parc nici nu-i venea s cread c flcul voinic, înalt i blai, în braele cruia segsea, fusese copilul, tovar ul ei de zburdlnicii, alturi de care f cuse, cu ani în ur m, atîtea nebunii i se jucaser  în fel i chip pe pa jitile i în pdurile înflorite ale Tismanei sau în ograda linitit a tatlui su, Voicul. 

 îl privea f r  s se sature, i dup primele clipe de sfial, nu tia cum s-l mai m îngîie i ce s-i mai spun. 

Pe am îndoi îi aduse la realitate Tit. 

² Orele trec repede, le aminti. Vei avea r gazul s v spunei tot ce avei pe suflet în timpul cltoriei. Corabiane ateapt în port. Vîntul este prielnic i, dac nu a jungem la vreme, s-ar putea ca negutorul s-i schimbegîndul, s se lipseasc de banii notri, s ridice p înzele i s plece... 

² Aa e, da, avei dreptate, o s avem timp destul s vorbim, dup ce vom fugi de-aici, recunoscu Roxana. îns trebuie s v mai sp^in cîteva lucruri, înainte de a pr si aceast încpere. i, într-un colior ferit din fundul

harem

ului, le-o

ar t p

e Oltea. 

Fetia dor mea linitit pe un divan mic, în dosul unei perdele de muselin. 

² Este a ta? întreb Biatul, cu inima strîns. 

² Nu. Mama ei a f ost furat dintr-un sat de pe la noi, dup ce tatl su a czut în lupt, încercînd s o apere.Fiind frumoas, a f ost druit seraiului. Nu a trecut mult, i femeia a nscut. Eunucii nu au prins de veste, iar cadînele i slu jitoarele haremului, micate de soarta ei trist, nu au destinuit nimnui sosirea pe lume a fetiei² botezat Oltea în amintirea pm întului de unde se tr gea. 

- imama fetiei unde e? vru s afle numaidecît Tit. 

² La numai cîteva luni dup natere, Mahomed a dat voie unui han ttar s-i aleag cîteva r oabe din palat.

Mama fetiei a f ost printre ele. înainte de a pleca, sr mana femeie a venit la mine i mi-a czut în genunchi. M-arugat, prin trecerea pe care o aveam la palat, s fac orice ca fetia s a jung din nou în ara str moilor si, imcar ea s fie ferit de în jositoarea r obie în haremurile osamnlîilor... l-am f gduit... i iat, am pregtit totul cafetia s ne poat însoi. Copilului i-am dat, cu puin timp în ur m, s bea o licoare. Ea va dor mi linitit i nu v va face nici un fel de încurcturi, p în ce vom a junge pe corabie. Este cea mai mare rugminte pe care v-o fac,zise la sfîrit, uitîndu-se spre Biat. Aici sînt lucru-oarele ei, mai ar t o legturic. 

Tit r msese puin pe gînduri, încercînd s msoare greutile; dar Biatul se hotrî numaidecît: 

² OHce ar fi, o vom lua pe micu cu noi. 

² Bine, se învoi ppuarul, dîndu-i seama c acestei arztoare dorine a Roxanei nu i s-ar fi putut î mpotrivi. 

Roxana le dete sculeul cel greu cu giuvaericale i un document semnat de însui niangi-paa, marele dregtor a| cancelariei sultanului² avînd desenat pe el turaua² monograma lui Mahomed. Prin el se poruncea tutur or sangiacbeilor ² guvernatorilor imperiali, i cadiascherilor ² conductorilor religioi² s le înlesneasc i s lea jute cltoria, f r  s cear  nici o lmurire celor care îl înf iau. 

Cine tie prin cemi jloace i cu cît greutate reuise biata Roxana s dobîndeasc documentul acesta! 

Deocamdat trebuiau sa lasa cît mai repede i mai pe nesimite din palat. Totul fusese chibzuit, de altfel, dinvreme. Roxana desf cu o u tainic din perete, pe unde, cu opt ani înainte, î mpr teasa Bizanului se puteastrecura neobservat de slu jitoarele sale. Ua, descoperit de Roxana, în timpul lungii sale r obii, nu eracunoscut de paznici. 

Page 84: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 84/346

Ieir  într-un coridor mrginit de oglinzi, de acolo urcar  pe nite scri întortocheate, p în la o sal dosnic,ter minat cu o teras. Un str jer sttea în dreptul terasei. Biatul îi ddu drumul de pemarginea de sus aterasei, aa cum srea din copac pe cal, czînd direct pe umerii str jerului. Nu se auzi decît o icnitur , i acesta,lovit cum trebuie de pumnul dibaci al Biatului, r mase leinat. 

Tit arunc de sus o frînghie cu noduri, i cea dintîi se coborî Roxana, primit în brae de Biat. Ur m ppuarul,aducînd-o i pemicua Oltea. 

, recînd pe aleile cele mai ferite i întunecate ale parcului, fugarii reuir  s a jung, f r  s mai întîlneasc penimeni, p în la zidul din spatele palatului. 

Biatul o inea în braul stîng pe feti, i cu dreapta o spri jinea pe Roxana; iar Tit încheia micul convoi, pzindu-ldin spate de prime jdie. 

Cum înaintau pe alei, se auzi un ipt de huhurez. Era Bucur, care ddea semnalul c drumul e liber. 

Furiîndu-se prin partea de dinafar  a zidului, Bucur, Mihailo i ursul îi doborîser , luîndu-i la rînd, pe toi cei asepaznici, aflai în acest loc, fiecare în dreptul cîte unui contraf ort, la distan cam de cincizeci de pai unul decellalt. 

Dup ce îi legaser  fedele pe paznici, ursul se crase pe trunchiul unui platan, srise pe zid i a junsese într-unui din cele dou turnuri. Str jerul, luat de urs pe neateptate, fusese trîntit de-a dreptul în braele bieilor. Soul

su, aflat în turnul din cellalt col al zidului, pise i el la fel. 

 Î mbr cîndu-se repede în hainele str jerilor doborîi, Bucur i Mihailo se crar , cu a jutorul ursului, în cele dou turnuri, i fiul ppuarului dduse semnalul, tocmai cînd tustrei fugarii, în haine femeieti, se apr opiau de zid. 

Scparea era deci sigur . 

Biatul arunc un capt al frînghiei cu noduri pe zid. 

Capul frînghiei fu apucat de urs, care se supunea întrutotul poruncilor lui Bucur. 

² Urc-te tu, o îndemn Biatul pe Roxana. 

² Ai gri j de feti! 

Parcul palatului imperial se vedea, în noapte, fantomatic, cu frunziul su des, cltinat de vînt, i dincolo de zid seauzea marea. 

Mai înainte de a începe s se care pe frînghie, Roxana vru s se mai uite o dat la chipul copilei din braeleBiatului, s vad dac înc mai doar me. 

Dîndu-i la o parte învelitoarea de pe obraz, Roxana o privi. Dar o raz de lun r tcit printre ramurile copacilor czu pe ochii fetiei. i, fie c puterea buturii ador mitoare trecuse, fie c raza de lun îi tulbur  somnul, fetia sedetept. Vzîndu-se în brae str ine, se sperie i, ridicînd m înu-ele spre Roxana, începu s se zbat. 

² Las-m la mama... lamama mea!... 

 în tcerea nopii, glasul clar al fetiei r sun p în departe. 

² Cine este? strig un str jer, alergînd pe culmea din stînga a zidului, spre turnul unde veghea Mihailo. 

 Acesta îl întî mpin i îl lovi cu sulia; dar în iueala cu care se desf urau întî mplrile, lovitura nu fu destul de binesocotit. Str jerul, r nit uor, czu, încep înd s se vaiete. i o trî mbi se auzi dînd alar ma. 

Cu a jutorul lui Tit, Roxana ² slbit de boal i înfricoat ² se c-r , tremurînd ca o frunz, pe frînghia cunoduri, inut de urs. 

Bucur, dup ce ls o alt frînghie cu noduri în partea dinafara zidului, sri  jos i o atept pe Roxana. 

Page 85: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 85/346

Tit îi ur m cît ai clipi, i - Biatul la fel. 

² FatmaL. Au furat-o pe Fatma din harem!... A zburat cea mai m îndr  pasre din colivia înlimii salesultanului!... ipau ascuit cîiva str jeri din parc, i cor oanele negre ale copacilor, iluminate de f cliile din m îinileur mritorilor, începur  s str luceasc feeric, luînd parc, de atîta vîlvoare, f oc. 

² S-a sfîrit... s-a sfîrit... mur mur  Roxana. i eram încredinat c totul vamerge bine... 

² N-ai nici o gri j, vom scpa, încerc s-o liniteasc Biatul, scoîn-du-i de sub vem întul femeiesc sabia. 

² Cutai-o pe Fatma... S nu ne scape Fatma... pasrea scump... mrgritarul haremului... r sunau tot maidesluit vocile. 

Roxana, înfrigurat, se î mpiedica la fiecare pas, tiind ce pedeaps o atepta, dac ar fi f ost prins. 

² N-ai gri j, repeta Biatul, încletîndu-i dini. i tu i fetia vei fi salvate... 

Dar Roxana nu mai credea. 

De atîtea spaime, simea c se sfîrete. 

² Uite-i! r cni un otean turc, alergînd, ur mat de alii vreo patru, înaintea fugarilor. 

² Cel care vine e f ostul nostru comandant de ort, Mustafa, mai avu vreme s i-l arate Biatul lui Mihailo peoteanul turc care alerga în frunte. 

² Oho! î mi place întîlnirea cu el, se bucur  Mihailo, de cîteva ori m-a btut cu biciul pe pielea ud. i, întî mpinîndu-l pe Mustafa, îl izbi cu sulia în piept, Äf cîndu-l s se pr vleasc. 

 Încercînd s-i încon joare, din spatele lor veneau ali cinci sau ase str jeri. Tit i Biatul se întoarser  spreacetia, lsîndu-i pe Mihailo, Bucur i Ursul s se bat cu cei dinainte 

Bucur i Mihailo începur  s-i ia în sulie pe vr jmai, în vreme ce ursul, nelsîndu-se nici el mai pre jos, prinsedoi str jeri deodat în brae, zdr obindu-i unul de altul, trîntindu-i  jos i clcîndu-i apoi cu picioarele. 

w  

Spre nor ocul lor, garda palatului, de cînd plecase sultanul i mai toti 

Legend valah coala ² 7 otenii fuseser  luai la r zboi, era f oarte mic. 

Numai vreo treizeci de str jeri se aflau pe la pori i ui. Dintre ei, o parte nici nu îndr zniser  s-i pr seasc locurile de paz, r m înînd s vegheze restul haremului, tezaurul i celelalte încperi. 

La sunetul trî mbiei, alergaser  numai cei de la intrarea în camerele Roxanei i cîiva de la poarta din spate. Cutoii erau cel mult zece sau doisprezece oameni. 

Pîn s fie trezii i s se echipeze ceilali oteni ai grzii, care, potrivit obiceiului turcesc, se duseser  s se culce

dup cîntarea de sear  a muezinului, mai r m înea un r gaz. i dac Tit i bieii luptau vite jete, puteau s-idoboare pe otomanii care încercau s-i încercuiasc, i aveau timp destul s fug. 

Printre cei care îi încoleau pe Biat i pe Tit se gsea i Daud. 

² î mpreun cu Fatma,mrgritarul haremului, a f ost furat i Aie, se vicrea el, în timp ce alerga spre grupulde fugari. Socrul meu î mi ceruse îngduina s vin i ea la palat, ca s se minuneze de frumuseea cadîneistp înului nostru, încerc s se dezvinoveasc. 

² Dac nu o vom prinde pe Fatma,m îine diminea ai s te urci în eap, î mpreun cu socrul i mireasa ta, îir osti amenintor alt otean. 

Page 86: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 86/346

² Care dintre femeile acelea o fi Aie? r cni Daud, zrindu-i prin întuneric pe Biat i pe Tit. Dac o prind, o voitîrî de coade tot Stambulul, p în am s-o ucid. 

² Uite-m aici! îi strig Biatul, lsînd-o din brae pe feti i încredin-înd-o Roxanei. 

Daud, uimit i întrîtat, se lu dup Biat. 

Biatul nu voia s-l ucid, gîndindu-se c ² dei Daud nu f cuse lucrul acesta cu vreo intenie bun ² lui i sedatora c reuise s ptrund în harem. Ar fi vrut deci doar s-l sperie i s-l pun pe fug. 

 Încercînd s-l înfricoeze pe Daud, Biatul, cu o singur  lovitur  de sabie, îi retez turcului turbanul, apoi, dîndu-iun picior în spate, îl trînti la pm înt. 

Daud czu cu capul pe pietre, îi muc limba, dar, fiind otean încercat, se r ostogoli pe lîng zidul palatului i fudin nou în picioare. 

Vzînd-o pe Roxana, prin întuneric, crezu c e Biatul i o lovi în piept cu sabia. 

Roxana, cu o micare domoal, lunecînd pe lîng zid, czu la pm înt. 

² C îine! strig Biatul i, învîrtindu-i sabia prin vzduh, îi zbur  lui Daud capul. 

Capul lui Daud se r ostogoli în praf, i Biatul, nemaiinînd seama de nimic, se aplec asupra Roxanei. 

² Ai gri j de feti... î mi f cusem atîtea visuri... îi zî mbi ea i r mase aa, ctînd ² f r  s mai vad nimic ² spre marea argintie, cltinat de vînt. 

 înfricoat de noaptea aceea cumplit, cînd sbiile i suliele se ciocneau între nite oameni încruntai inecunoscui, f cînd s îneasc din ele scîntei i s sar  capete de pe umeri, fetia se trînti asupra trupului f r  via al Roxanei, apucîndu-l de umeri, încercînd s-l ridice, plîngînd cu sughiuri: 

² Mam... nu m lsa... s fugim... 

 Îndîr  jii peste fire de moartea Roxanei, dup ce fuseser  atît de apr oape de salvarea ei, Tit, Mihailo i Bucur seavîntar  ca nite tigri asupra str jerilor palatului î mpr tesc. De fapt, dintre cei cîi îi încon juraser  la început nu

mai tr iau decît patru, îns zgomotele dinluntrul parcului î mpr tesc lsau s se îneleag c în curînd vor venii alii. 

Btlia se desf urase de altfel cu repeziciune. 

Cei patru otomani îi ddur  i ei viaa² doi r pui de Mihailo, unul de Tit, i cel din ur m, de Bucur. 

Folosindu-se de aceast biruin, la îndemnul lui Tit, care r msese mai în ur m, s le acopere retragerea, bieii² ducînd cu ei trupul neînsufleit al Roxanei i pe feti ² se cufundar  în noapte i se îndreptar  în goan sprelocul, destul de apr opiat, unde lsaser  o barc priponit de r m. 

Urcîndu-se în barc, vîslir  p în la corabie. 

Genovezii obinuiau de multe ori s primeasc, pe punile cor biilor lor, cretini care fugeau din imperiul otoman.

 însui Vlad se salvase odat, agîndu-se, la Galipoli, de un vas asemntor. 

Numai c negutorul care era stp înul cor biei avea un suflet hapsîn. 

El auzise zgomotele luptei i trî mbiele de alar m i, motivînd c prime jdia pentru vasul su crescuse, le ceru o sum apr oape înc o dat mai mare decît fusese la început vorba. 

Neavînd încotr o, pltir , i negutorul, poruncind s se ridice p înzele, corabia începu s pluteasc. 

Page 87: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 87/346

Cea dintîi gri j a Biatului, odat a juni pe corabie, fu s-l vad pe Negru. Calul fusese adus dinainte pe punte.De asemenea, în cal se gsea ascuns, unde a i r mas p în la debarcarea ei la Galipoli, vestita lecui-toare dinBeyoglu, o btrîn al crei chip nu i-l putuse nimeni vreodat zri i al crui nume iar i nu i se cunotea. Sepovestea doar despre ea c ar fi f ost o principes bizantin, fugit cîndva dintr-un harem. Ea se învoise ca Tit,

 î mbr cat ca femeie, s intre în locul ei în harem, cu f gdu-iala de a primi pentru asta o plat f oarte mare i de afi dus, dup aceea, cu corabia, la Galipoli. 

i Tit, cel care orînduise totul, se inuse de cuvînt. 

 în zorii zilei ur mtoare, Biatul o srut pe f osta lui mic tovar  de joac pe frunte. Faa ei palid se luminase.Era, în sfîrit, liber ; dar libertatea nu-i mai era de nici un f olos. Ochii celor de fa se umplur  de lacrimi. 

 învelit într-o p înz alb ² alb, aa cum îi fusese i sufletul ² trupul Roxanei fu aruncat în mare. 

Pentru c atîrnaser  de el o piatr , se duse îndat la fund. 

Spre nor ocul lor, corabia, dup ce porni, nu fu ur mrit i nu întîlni pe mare decît nite vase mici de pescari. Apr oape toate cor biile otomane fuseser  trimise înainte, încrcate cu trupe, prin Marea Neagr , spre Dunre.Porturile turceti erau pustii. 

De asemenea, nu întî mpinar  decît o singur  furtun, în apr opiere de Galipoli. Scpar  îns cu bine i debarcar ,corabia genovez ur m îndu-i drumul pemare, prin Dardanele, ctre insula Chios. 

Pretutindeni pe unde trecur  apoi clri, vzur  ur mele jafurilor i silniciilor otomane. 

O femeie cu minile r tcite plîngea la o r scruce de drumuri, chem în-du-i zadarnic înapoi soul i cei trei feciori,luai în sclavie i trimii s vîsleasc pe catarga² galerele militare ale lui Mahomed. 

Copii flm înzi, f r  prini, lipsii de un acoperi, se adaposteau prin muni, laolalt cu slbticiunile. 

Trecerea prin Balcani fu nespus de grea. 

Potecile erau întortocheate i stîncile pr pstuite, r vite ca sub m îna unui uria. 

Dincolo de muni îns, pe cî mpiile Bulgariei, mugurii trandafirilor se deschideau într-o revrsare ameitoare de

parfumuri i culori. în copaci, cireile începeau s se coac. Pîraiele mur murau. Vîntul domol îi r corea. 

Fetiei îi plcea din ce în ce mai mult aceast cltorie, întîia din viaa ei. Se cuibrea în braele Biatului i,uneori, cît era de mic, începea s cînte vechi cîntece olteneti, învate de la Roxana. 

Pe la popasuri, aflau tiri din ar . Oamenii povesteau c Vlad preuia i pzea cu atîta str nicie cinstea, încît înValahia se putea lsa 9 cas plin de comori deschis, i nimeni nu ar fi ptruns f r  voia stp înului înuntru. Opung cu galbeni, pierdut pe uli, r m înea neatins, atep-tîndu-l pe pguba. 

Domnitorul îi r spltea din plin pe cei cinstii i vite ji, i îi pedepsea cu asprime pe tr dtori i pe lai. 

Cu prile jul unei btlii, în care avangarda otoman, condus de însui marele vizir, fusese învins de o m în deoteni valahi, se istorisea c domnitorul poruncise ca toi otenii lui r nii s fie adunai laolalt. Cer-cetîndu-i pefiecare, vzuse c unii erau r nii în piept i alii în spate. Pe cei r nii în piept îi r spltise, dîndu-le ranguri deboierie, moii i aur, dar pe ceilali îi ridicase în furci, spunînd c r nile din spatele lor erau o dovad sigur  c 

 încercaser  s fug. 

Pemsur  ce se apr opiau de Dunre, Tit i bieii întîlneau tot mai muli fugari greci i bulgari, scpai dinlanurile r obiei otomane. 

Desculi, zdrenuii, cu ur me de r ni pe trupuri, acetia strigau: 

² Binecuvîntat s fie Vlad! De s-ar uni toate popoarele cretine sub steagul lui, i-ar putea nimici p în la unul peotomani... 

Page 88: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 88/346

 în seara ur mtoare a junser  la Dunre. Fetia, vzînd fluviul, btu voioas din palme. 

 Apa era sczut i limpede. în Valahia fusese secet. 

² Ostile otomane, le povestir  i aici oamenii, se revars pe pm întul valah, sleite de f oame i sete, pentru c mria sa Vlad a ars în calea lor bucatele i-a otr vit fîntînile. Ciuma a început s bîntuie între ienicerii i achingiiisultanului. Iar otenii rani ai lui Vlad, ca nite duhuri r zbuntoare, lovesc trupele lui Mahomed, nevzui, dindosul fiecrui trunchi de copac, din spatele fiecrei movilie, î mpuinîndu-le necontenit rîndurile... 

Noaptea, pe o plut bulgreasc, tr gîndu-i caii de dîrlogi, înot, dup ei, Tit, bieii, micua Oltea i ursula junser  în ara Româneasc. 

DRACII ALEARG PRIN VALAHIA 

De pe dealul unde se gseau, cî mpia lalomiei se vedea parc nins, sub lun. începuse întîia stra j de noapte ² trei ceasuri dup asfinitul soarelui² i Vlad, de pe o muche rî poas, î mpdurit, privea neclintit spre tabraturceasc, avînd în jurul su' cetele. 

 în primul rînd, alturi de el ² între ali boieri i cpitani de oaste² se puteau vedea logof tul Lazr, comandantulXalom, cpitanul Neagoe i, puin mai încolo, în costume osteti, prietenii notri. 

Dup ce o puseser  la adpost pemicua Oltea, în Cetatea Bucuretilor, la o femeie de nde jde, binecunoscut de Tit, tuspatru alergaser  s-i plece genunchii în faa domnitorului. Luaser  parte la o mulime din acele micilupte de hruial, pe care otenii lui Vlad le ddeau de cîteva ori pe zi cu trupele otomane în mar, arzîndu-lecarele i luînd o mulime de prizonieri. 

Biatul îi cîtigase repede, în aceste lupte, o faim binemeritat, pentru cura jul su cu totul deosebit,asemntor numai cu acela al lui Vlad. î mpreun cu Bucur i Mihailo ² dar întrecîndu-i pe am îndoi în vite jie ² ptrundea în mi jlocul urdiilor turceti. Uneori, luau cu ei ursul, r sp îndind gr oaza între otomani. 

Turcii începur  s-i numeasc pe biei «Dracii din Vaiahia», poate pentru c în vreo dou rînduri luptaser  cu unfel de furci, cu caremeterii domnitorului îi înzestraser  în ultima vreme pe oteni, din lips de alte ar me, saupentru c atacurile lor erau fulger toare, însoite de ipete i chiuituri, ce aveau darul s-i bage în speriei peotenii lui Mahomed. 

Uneori bieii se întorceau cu cîte doi sau trei otomani inui în furci. Ursul avea i el în brae cîte un turc.  

 Aa alergau de-a lungul coloanelor turceti. Atunci osmanlîii, cuprini de fric, începeau s strige: 

² Dracii alearg prin Vaiahia... Dracii alearg prin Vaiahia... 

De la aceast porecl, în mai puin de o sptm în se r sp îndi în rîndul osmanlîilor superstiioi zvonul c domnitorul valah ar avea în slu jba lui cîiva diavoli adevrai, i de aceea nu poate fi nici prins, nici învins. 

Bieii ² auzind ce se vorbete în tabra otoman ² f ceau un haz nemaipomenit. i Tit, priceput cum era, segîndi s le fac un fel de veminte de diavoli, ca s-i înfricoeze i mai mult pe musulmani. 

² Oasteamriei sale fiind mic, nici unu la zece fa de turci² le spuse Tit bieilor ² vite jia nu a junge. Estenevoie i de cîte un iretlic... 

i le f cu veminte care s le dea, atît lor, cît i ursului, o înf iare de draci. 

Nu apuc îns ppuarul s-i înf ptuiasc gîndul, pentru c, în dimineaa ur mtoare, Biatul îl zri ² dinspatele unor copaci, p în unde se furiase, ur mrind toat vremea coloanele otomane în mar ² pe Radu celFrumos. 

Sultanul pornise r zboiul sfînt cu atîta cheltuial i tr boi, înar m înd² cum spune poetul otoman Enveri, învestita sa oper  «Cartea vizirului»6 ² «o oaste pe care abia o ducea pm întul», cu elul de a preface Valahia înpaalîc. Avînd în stp înire deplin Valahia, cetatea Chilia i Belgradul, ar fi putut cuceri întîi Ungaria i teritoriilelocuite de ger mani, pe ur m întreaga lume. 

Page 89: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 89/346

Totui, fiind inteligent i prevztor, tiind i ce piser  înaintaii si din partea valahilor, îl luase cu sine i peRadu cel Frumos. 

«Dac nu voi izbuti, prin cine tie ce întî mplare, s-mi fac Valahia paalîc, va trebui s m mulumesc s-l pot înlocui, cu a jutorulmarilor boieri, pe Vlad cu Radu cel Frumos, se gîndea Mahomed, i tot va fi mai bine decîtacum!...» 

La sunetul din corn al lui Vlad² cînd aflase de începutul r zboiului «sfînt» pus la cale de Mahomed² seadunaser  toi ranii brbai în stare de a purta ar ma, unii aducîndu-i, dup cum se povestete, i bieiimaimriori, ba chiar i unele fete, î mbr cate în veminte osteti. Vlad nu vrusese la început s-i primeasc, îns struiser  i se rugaser  s r -m în ² i de ei, deprinzîndu-i s poarte ar mele, se îngri jiser  cpitanul Neagoe iTit. Adevrul este c aceti copilandri, primii la început cu neîncredere, f ceau destul pagub otilor încercate ibine instruite ale sultanului. 

Ceilali oameni de rînd, btrînii, bolnavii, femeile i copiiimai mici, care nu puteau m înui ar mele, se zbteau s hr neasc i s dea alte a jutoare otirii de tar  domneti. 

Prinzîndmaimuli brbai, femei i copii, care aduseser  merinde cetelor lui Vlad, turcii îi  judecaser  i-icspiser  cu iataganele. La  judecat se auzise c luase parte i Radu cel Frumos. 

² Vînztorul! strigase Biatul înfuriat, aflînd despre aceast întî mplare. Ca s le fac pe plac stp înilor luiosmanlîi i s le cîtige încrederea, e în stare s-i taie el însui pe rani. S cutm s-i venim de petrecanie. 

Bieii îi f gduir  între ei s-l caute pe Radu cel Frumos în lupt, oricum or ti, i s încerce s-l r pun. 

i, într-o diminea, dup ce Biatul p îndise ore întregi, ascuns dup un copac, în pdurea prin care treceauotomanii, iat, îl zri pe Radu cel Frumos. 

Radu, î mbr cat într-un costum oriental, cu un brîu lat, de care îi sp în-zura hangerul într-o teac învelit în catifea,trecea încet, clare ² î mpreun cu marele vizir Mahmut i o gard bine înar mat de spahii ² de-a lungul irurilor de achingii, care poposiser  pentru prînz. 

«l-a sunat, în sfîrit, ceasul ucigaului de valahi!» îi spuse Biatul, ridi-cîndu-i arcul i ochind cu gri j. 

Deoarece era unul din cei mai buni intai din mica oaste a lui Vlad, Biatul l-ar fi nimerit, f r  îndoial, i l-ar fidoborît. îns deodat se gîndi: 

«Nu, unui vînztor ca el, care a venit cu achingiii i ienicerii î mpotriva pm întului, poporului i fratelui su, nu i secuvine o moarte atît de uoar . Trebuie s-l iau neaprat prins i s-l aduc la judecatamriei sale Viad.» 

Ca s smulg din rîndurile achingiilor, de lîng marele vizir i de sub ochii grzii de spahii, pe omul atît de preiossultanului Mahomed, se cerea o îndr zneal i un dispre de moarte î mpinse dincolo demargini.Dac Biatul ar fif ost un otean mai în vîrst, poate ar fi cîntrit lucrurile mai bine i s-ar fi mulumit numai s-l r pun pe Radu cuo sgeat. Dar Ätinereea, cura jul i dragostea fa de Vlad ² care se ar tase atît de bun, Wtîndu-I la Tîrgovitepentru fapta lui nechibzuit, dîndu-i drumul din turn i a jutîndu-l s plece la Stambul, în cutarea Roxanei² îl

 î mboldea s nu semulumeasc doar cu atît, ci s aib o izbînd mai mare. 

Trebuia s se avînte repede, pentru c altfel Radu, Mahmut i garda de spahii se deprtau prea mult i nu i-ar fiputut a junge. Pe deasupra, nu avea cal. Pe Negru îl lsase într-un desi, i el se strecurase pe jos, printre copaci,p în lîng irurile de achingii. 

Chibzui repede. îi pregti în stînga laul, în dreapta sabia i, în timp ce osmanlîii se hr neau linitii, aezai peiarb, o lu la fug spre locul unde îi ineau caii. Se repezi la paznicul lor, îl lovi, prinse de frîu ar msarul lui Ali-beg, comandantul achingiilor ² cel mai bun cal din herghelie² înclec dintr-un salt, cum avea obiceiul, i porni

 în galop, r otindu-i în m în laul cu care avea de gînd s-l prind de grumaz pe Radu cel Frumos. 

Paznicul de la cai, dei r nit, începu s ipe. 

² Valahi!... Valahi!... 

Page 90: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 90/346

Radu cel Frumos tresri. îi întoarse capul i îl vzu pe Biat cu laul în m în. Ochii lor se întîlnir  pentru o clip ² ai lui Radu înfricoai, ai Biatului arzînd de dorina de a-l lua prins. Dîndu-i seama de soarta care îl atepta ibnuind c, în ur ma Biatului, ar mai fi i ali valahi, cu contiina încrcat pe care o avea, Radu îi uit dedemnitate i prevedere. Se ridic în scri, îi lovi calul cu picioarele în p întec, trase de frîu i, lsîn-du-i unde eraupemarele vizir i garda de spahii, porni în galop, chem în-du-i pe cei care îi întîlnea în drum, cu strigtedesperate, în a jutor. 

² Nu-mi vei scpa, vînztorule! îl amenin Biatul, cu glas tare, din ur m, î mboldindu-i i el calul. 

 Aa, ca o furtun, trecur  am îndoi pe lîng întreaga coloan de oteni, pai, paale, care, uitîndu-se zpcii, nupricepeau ce se întî mpl. Era numai un singur valah, sau erau maimuli? 

 Avînd un cal mai iute decît Radu, Biatul, urcat în scri, îl a junse. Laul uier  prin vzduh i îl cuprinse pe celur mrit peste brae. 

² La judecat acum! zise Biatul, i îl smuci de pe cal. 

Cu inima zbtîndu-i-se în piept de fericirea de a fi izbîndit, îl trase, s-l aduc pe aua lui. 

Totul se petrecuse cu o iueal de necrezut. Marele vizir privise întî m-plarea holbat i pr ostit, nemicat inescoînd nici un sunet. 

Sfîritul ar fi f ost bun, dac Ali-beg, comandantul achingiilor, nu s-ar fi dezmeticit. 

² E un singur valah. Dup mine, achingii! ip, srind pe calul unui otean. 

Cu un r opot ca de ploaie cu grindin, achingiii înclecar  i pornir  în ur ma lui Aii. 

² Prindei-I viu! porunci i marele vizir, trezindu-se din amoreal. 

Gonind spre stînga, dup Radu, Biatul nu îi dduse seama c îi 

tiase singur drumul de întoarcere, vîrîndu-se prea adînc în mi jlocul trupelor otomane. 

Dac i-ar fi dat drumul lui Radu din treang, poate c ar fi putut înc scpa. Dar nu vru s-i deschid pumnui în

care inea captul frînghiei. Jucîndu-i calul i ridicîndu-l în dou picioare, tîrîndu-l dup el pe Radu, îi r oti sabia,trimiînd în raiul pr ofetului o mulime de suflete de gazii ² lupttori în r zboiul «sfînt» î mpotriva libertii rioareivalahe. 

Erau îns prea muli î mpotriva unui singur om. O suli îl lovi în umrul stîng. O sgeat i se opri în piept. C îtevalauri îi vî  j îir  pe deasupra capului. 

² Luai-I viu! porunci înc o dat marele vizir. 

Czu de pe cal i, în mai puin de o  jumtate de or , legat de sus p în  jos în treanguri, fu dus în faa luiMahomed. 

tiind ce ur meaz, Biatul se hotrî s primeasc senin moartea. 

Rmase în picioare, uitîndu-se drept în fa la clul Roxanei. Vru chiar s-i spun ce gîndete despre faptelesale; dar Mahomed, cu calmul su stp înit, care bga îns gr oaza în sufletul oricui sttea cu el de vorb, îl întreb, aintindu-l, printre pleoapele pe jumtate închise, cu o privire vie i otr vitoare: 

² Cum te numeti, valahule? 

² Numelemeu este Biatul, îi r spunse el. Prin gri ja luminiei tale, prinii mi-au f ost ucii înainte de a-icunoate. 

Unmur mur amenintor se stîrni întremusulmani, fa de r spunsul îndr zne al Biatului. 

Page 91: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 91/346

Mahomed se întoarse îns spre Radu cel Frumos, ca i cum ar fi vrut s-i spun o vorb de duh. i toi cei din  jur tiur  c surîsul viclean care înflorise pe buzele subiri ale sultanului ascundea în dosul su moartea. Biatul numai avea decît puine clipe de tr it. 

Lui Radu nu-i pierise gr oaza prin care trecuse i se simea istovit. înc r sufla greu i fruntea lui palid, semnînd în parte cu a lui Vlad ² dar neavînd nobleea i lumina, pe care Biatul le vedea numai pe fruntea domnitorului²  îi era plin de sudoare. Br oboanemari i se prelingeau pe obra ji i îi picurau mai departe pe vem întul turcesc.Totui, vzîndu-l pe Mahomed c-i surîde, se simi dator s-i r spund, linguitor, în acelai fel, dei numai de

asta nu-i ardea. 

Padiahul se întoarse îns ctre Biat i îi puse cea de-a doua întrebare: 

² Spune-mi, unde se afl ghiaurul Viad? glsui el domo!, înc surî-zînd, pentru c îi cunotea puterea i teamape care o putea bga în oameni, i era sigur c tînrul r ob valah p în la ur m va fi silit s mrturiseasc. 

² Pretutindeni i nicieri, îi r spunse Biatul numaidecît, i parc în glum ² de fapt înfruntîndu-l pe padiah cuun cura j pe care cei din  jur îl socotir  de-a dreptul nebunesc. i, deoarece Mahomedmai avea înc pe buze unsurîs sleit, Biatul îi zî mbi. Iar dac înlimea ta dorete s-l gseasc, îi mai spuse, ar tîndu-i cu capul în afaracortului unde fusese adus, n-are decît s se duc s-l caute... 

Toi cei de fa îi deschiser  ochii cît cepele, siguri fiind c, la asemenea cuvinte, sultanul va chema de îndat clul. în ce-l privete pe marele vizir, îi pieri r suflarea, buza de jos îi czu i, printre dini, i se vzu limba. Atît de

f r  team nu îi mai vorbise înc nimenimreului tekur ² î mpratului. 

² înlimea ta... oft Mahmut speriat, i tcu, netiind ce s fac i ce s mai spun. 

² Lamoarte... la moarte... îri chinuri... îndr znir  totui s-i dea cu prerea cîiva. 

Mahomed le surîse din nou, mai bine-zis se sili s surîd, fiindc nu f cu lucrul acesta decît dintr-o parte a gurii,ceea ce îi strî mb obrazul. 

Trecea drept un om deosebit de iscusit în discuiile cu trimiii str ini sau cu învaii, pe care-i plcea s-iprimeasc în palatul su din Stambul. i voia s le arate dregtorilor c poate r m îne biruitor i asupra acestuitînr valah, r ob, nu numai îndr zne, ci i deosebit de inteligent, f r  s fie nevoie s f oloseasc f ora. 

Dei nu trecuser  nici ase ani de cînd l-am întîlnit întîia oar , sultanul nu mai ar ta aa de tînr. Nasul i se mai

lungise. în barb îi r sreau fire albe, pe care în zadar încerca s le smulg sau s le cneasc brbierul suGiovanni, fiindc necontenit i se iveau altele. 

Firea îi r msese îns aceeai. Nimeni nu tia niciodat dac sultanul era vesel sau necjit, i nici nu puteaghicice fel de gînduri mcina sub turbanul su r ou, în diferitele ore ale zilei. Pe neateptate, în toiul celei mai maripetreceri, cînd prea f oarte bine dispus, poruncea, de pild, s i se taie capul cuiva fiindc rîsese, s zicem, preatare, sau dimpotriv, pentru c i se pruse mohorît. Alteori, cînd socoteai c ar fi suprat i gata s fac unmasacru, în chip sur prinztor cerea s-i vin aîcii-cîntreii i s-l desfete cu versuri din «Cartea lutei7», versurideosebit de gustate de el. 

 Aa i de data aceasta, unii ndjduiau c va porunci schingiuirea Biatului, în vreme ce alii bnuiau c are altegînduri. 

Numai Biatul se uita la el f r  team i, dac nu i-ar fi ir oit sîngele din r nile de la piept i umr, s-ar fi zis c st cu sultanul de vorb, ca între prieteni. 

² Bine, ddu din cap padiahul. Nu vrei s ne spui unde este stp înul tu. Mrturisete-nemcar cîi oteni are,pentru c asta nu înseamn tr dare. Tr dare este numai cînd ar i i unde se gsesc... 

Biatul ridic puin capul i îi muc buzele, ca i cum ar fi stat s fac o socoteal, i pe ur m îi r spunse: 

² Mai puin cu unul decît ar fi trebuit s aib, fiindc acela sînt eu. Iar dac luminia ta nu m crede, îl r og s seduc s-i numere... 

Page 92: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 92/346

Pentru aceast nou îndr zneal, Mahomed, oricît se str dui, nu mai putu surîde, ci se încrunt i spuse printredini: 

² Eti f oarte iste; dar isteimea pe care ai fi putut s-o f oloseti altfel va pieri odat cu tine. Vei fi  jupuit de piele.Pe ur m te vom aeza pe crbuni. i, dac totui vei mai avea via p în într-un ceas, te vom tia în dou, pe

 îndelete, cu fer str ul. 

Imaginîndu-i numai aceste chinuri, Biatului i se încrîncen carnea, dar fiindc se hotrîse s le aratedumanilor cum tie s moar  un valah, avu tria s mai r spund: 

² Aami se cuvine, de vreme cem-am lsat prins. Ba cred c ar trebui, pentru greeala mea, s fiu pedepsit imai crud... 

² Cu toate astea ² ur m sultanul, f olosind alt cale, pentru c vzuse c nu reuise s-l înfricoeze pe Biat, itrecînd de la cea mai cumplit ameninare la ceamai dulce ispit ² te-a putea ierta, i-a da un rang mare înotireamusulman, ai primi aur din belug i cele mai frumoase cadîne, dac te învoieti s lupi alturi de noi... 

Biatul ddu din cap. 

² Luminia ta, nu te mai osteni, zise el. Pe un otean al mriei sale Vlad nu l-ar putea face nici Dumnezeu,f gduindu-i raiul, s-i vînd ce are mai scump pe lume: domnitorul i ara. Poruncete deci s mi se jupoaiepielea, s fiu aezat pe crbuni, sau ce mai dorete înlimea ta, în nesfîrita sa buntate i înelepciune... 

² Spune-mi, întreb pentru ultima oar  Mahomed, toi otenii lui Vlad sînt la fel de vite ji ca tine? 

² Nu, înlimea ta, îi r spunse f r  s ovie Biatul. Ei sînt mult mai vite ji. Eu nu sînt decît cel din ur m, cel mainetrebnic dintre toi. Altminteri, trebuia s fiu ori mort, ori liber, în nici un caz un r ob al înlimii tale... 

² Aa? semir Mahomed, încruntîndu-i din nou sprîncenele, ceea ce îl f cu pe Radu cel Frumos s trag nde jdea c, în sfîrit, padiahul va r osti cumplita osînd lamoarte, prin  jupuirea pielii, a aceluia care îl f cuse derîs în faa otomanilor. 

Sultanul f cu îns semn unui sclav s îl dezlege pe prizonier. 

² Eti un adevrat viteaz, recunoscu el, r ostindu-i rar cuvintele. Dac n-ai fi ghiaur, ai fi putut a junge mare vizir,iar dac mi-ai fi f ost prieten, te-a fi f cut domn în Valahia! Tu tiu c nu m-ai  j\ tr dat. i, fiindc nu preuiescnimic, pe pm înt, maimult ca vite jia i cr'edina, îi redau libertatea. 

Biatul fusese dezlegat. îi simea m îinile libere. Sîngele îi curgea gr bit prin vine, dîndu-i furnicturi. 

«Sînt liber cu adevrat?» se întreba, nevenindu-i s cread, tem îndu-se de vreo curs a padiahului, cercetîndchipurile celor din jur, încercînd s citeasc pe ele adevrul. 

 îns înelciune nu era. Sultanul fusese, într-adevr, uignit de îndr zneala nemaiîntîlnit a Biatului. i, vrînd s le arate prin aceasta supuilor si c aa ar trebui s se poarte i ei într-o î mpre jurare asemntoare, s-vîreaun lucru pe care nu-l mai f cuse i nici nu avea s-l mai fac vreodat în via. îi da drumul, scp înd în felulacesta din m îini, f r  s tie, tocmai pe acela pe care îl cuta, cu înverunare, de atîia ani, i pentru a cruiprindere ar fi f ost în stare s dea un munte de aur. 

² Eti liber... Poi pleca! îi repet Biatului. Dar bag de seam, îi încheie cuvintele, îngr oîndu-i glasul i

ar tîndu-i pe cei din jur, în frunte cu Radu cel Frumos, care se uita la el cu o ur  f r  margini, nu te sf tuiesc s mai încerci vreodat s intri în tabra mea... 

² Eu ndjduiesc dimpotriv, luminia ta, c voi reui s m înapoiez cît de curînd, îi r osti Biatul ultimulcuvînt, cu acea cutezan pe care numai un tînr ca el o putea avea. 

Sultanul îi muc buzele, îi înclet pumnul pe hanger i fu gata s-i întoarc vorba i s dea condamnarea lamoarte. Dar gîndindu-se c prin aceasta ar fi stricat tot r ostul pilduitor al hotrîrii de mai înainte, dete iar i drumulhangerului dintre degete i, dezvelindu-i uor dinii, într-un fel de surîs, care de data asta semna a rîn jet, îispuse: 

Page 93: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 93/346

² Atunci tot  jupuit i pe crbuni vei pieri!... 

Biatul se înclin, f r  s se încovoaie prea mult, în faa padiahului, se întoarse i plec, ieind din cortul undefusese judecat, tind de-a dreptul printre cetele de achingii i ieniceri, care îi f ceau loc, ur mrindu-l din priviri,dînd nedumerii din cap i stp înindu-se cu greu s nu-l taie cu sbiile sau s-l î mpung cu lncile. 

Merse ctre pdure. Intr  în ea. A junse în locul unde îl lsase pe Negru. înclec cu greutate. Abia atunci îiaduse aminte c e r nit. Se pipi. Se vzu plin de sînge. Simi c i se clatin capul. Apiecîndu-se, încolci cuam îndou braele grumazul credinciosului animal i îi opti: 

² Repede, Negrule... repede..., 

Gîndurile i se învlmir , i nu se mai trezi decît în culcuul de paie în care îl îngri jea Tit. 

Din fericire, r nile nu îi fuseser  prea grave i, bine îngri jit de Tit, în dou zile Biatul se ridic. 

Despre întîlnirea sa cu Mahomed se vorbisemult i pe larg în întreaga tabr  otoman, care de altfel îi încetase înaintarea i se statornicise în lunca lalomiei, în apr opiere de locul unde Biatul fusese  judecat de sultan. 

De aici se pregtea apr opiata intrare în Tîrgovite, f gduindu-li-se, mai ales ienicerilor i achingiilor, pr zibogate, atît cît s tr iasc în belug tot restul vieii, i fecioare m îndre, valahe, pentru haremuri. 

 A doua zi, domnitorul, î mbr cat în haine ienicereti i cunoscînd bine limba i deprinderile otomane, ptrunse el însui în tabra lui Mahomed, cercetînd-o, cutînd s-i afle intr rile, ieirile i felul de aezare a corturilor. Sttude vorb cu o mulime de ieniceri, care habar nu aveau c în faa lor se afla însui domnitorul rii Româneti. Cuprile jul acesta, afl despre purtarea îndr znea i demn a Biatului, care îl pusese în uimire pe padiah i îlf cuse s-l elibereze, spre uimirea tutur or. 

Chem îndu-I la sine, dup ce se întoarse i el cu bine din tabra otoman, Vlad îl lud. 

Biatul îngenunche i îi srut m îna: 

² Mria ta, a vrea s m trimii în lupt unde va fi mai greu! 

Vlad îl apuc de bra, îl ridic i întinzîndu-i o sabie sclipitoare, de argint, zise: 

² Te voi trimite, cpitane Ion!... 

² Eu... cpitanul Ion?... Mria ta... e prea mult... i pentru c Vlad îi înlase m îna s-i potoleasc strigtele debucurie i mirare, lu de îndat poziie de salut, i cu toate c simea un nod urcîndu-i-se p în sus, în gît, îi-spuse domnitorului: Cpitanul Ion, la porunc, mria ta! 

 Acum sînt cu toii pe deal, ctînd, î mpreun cu domnul, spre tabra otoman. 

Ienicerii i achingiii i-au sorbit ciorba. Trî mbiele au sunat prelung, tînguitor i înbuit, aa cum se obinuiete învreme de r zboi. Focurile au mai p îlp îit, ici-colo, cîte unul, pe ur m s-au stins. O singur  f clie, ca un sufletnelinitit, amai alergat dinspre cortul lui Mahmut, marele vizir, ctre locurile demargine, unde str jerii vegheauanurile î mpre jmuitoare. Fclia, purtat de vreun curier-elci, a gonit de la anuri spre corturile clreilor Rumeliei i, întorcîndu-se la marele vizir, a tremurat puin i s-a stins. 

Luna, care ninsese cî mpia, f cea s scînteieze undele clipocitoare i vesele ale lalomiei pe care cetele lui Vlad o zreau de la distan, în petece str lucitoare, printre copaci. 

² Boieri i cpitani! spuse Vlad, cînd în tabra otoman se f cu linite deplin. în faa noastr  se afl otirea luiMahomed, ca un balaur cruia, chiar dac i-am retezat unul din capete, mai are înc patru. De la bunicul meuMircea cel Btrîn ² ca i el de la str moii str moilor si² am cu-vînt, cu toate greelile mele, i aa cum m-oipricepe, s apr pm întul acesta, din veci în veci al nostru, s-l pstrez liber i astfel s-l încredinez ur mailor.Pentru c alt mi jloc nu mai avem s retezm deodat balaurului cele patru capete cu limbi de f oc ce i-au mair mas, va trebui s-i lovim în noaptea aceasta inima² ar t domnitorul cu m îna spre corturile sultanului i alepailor, aezate în mi jlocul taberei otomane, încon jurate întîi de spahii, apoi de ieniceri, achingii i oaste dedobînd i strînsur . Din pricina strî mtorii care domnete în tabr , i ca s ne fiemai la îndem în, vom ataca

Page 94: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 94/346

Page 95: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 95/346

Ca i domnitorul su ² cum fusese de la început între ei înelegerea ² Biatul dduse toat noaptea, în limbaotoman, comenzi ce se bteau cap în cap. Netiind de unde sînt lovii, pe cine au în fa i cine îi mai comand,otenii lui Mahomed, cei mai muli, se mcelriser  singuri între ei.  

 în zori ² dup ce oastea lui Vlad dobîndise una dintre cele mai str lucite victorii î mpotriva cuceritoruluiBizanului,luînd o mulime de r obi din tabra otoman ² între puinii r omâni întori nu pe eile lor, ci plini de sînge, pe alealtora, se numra i comandantul Xalom. 

Comandantul grzii czuse aprîndu-l pe domnitor, care încercase s a jung p în la cortul sultanului, s-l r pun sau s-l ia prizonier, dar nimerise la acela al unui pa. 

Xalom fusese sfîrtecat de sbii, i pentru salvarea lui i a lui Vlad sosiser , între alii, bieii i Tit. Biatul îlridicase, în iureul atacului otoman, pe comandantul trabanilor din rîn, i îl urcase pe aua sa. 

² Las-m, du-te lîng mria sa! fuseser  ultimele vorbe ale lui Xalom. 

Moartea lui Xalom îl întrîtase pe Biat. Reîntorcîndu-se în tabr , se povestea c tîrîse dup sine, legai întreanguri, un pa i trei agale8. 

Cpitanul Ion luase apoi parte la hruirea ar matei turceti, ce încercase întîi s înainteze ctre Tîrgovite, trecîndprin pdurea de epi, unde edeau înc înfipte scheletele lui Hamza paa i Catavolinos. Mahomed însui,cuprins de uimire, fusese atunci nevoit s recunoasc, în faa pailor si, c nu se simte în stare s ia ara unui

brbat ca Vlad, care tie s se f oloseasc de domnia i supuii lui în aa fel, încît poate s svîr-easc, î mpreun cu ei, lucruri mai presus de fire. 

 îl ur mrise, alturi de Vlad, pe sultan, în retragerea spre Br ila. Luase parte la luptele din septembrie cînd, i cua jutorul unei otiri trimise de tefan cel Mare din Moldova, fuseser  r pui cam ali treizeci de mii de otomani,venii în spri jinul lui Radu cel Frumos, lsat în ar  de Mahomed, sub paza achingiilor lui Ali-beg. 

Btliile acestea costar , de bun seam, i sufletele altor vite ji. între ei se povestete c se stinse, la Br ila,lociitorul domnesc Nicolae, modest, tcut i prea puin cunoscut de Biat. 

 Aprînd Bucuretii de achingiii lui Ali-beg, czur  logof tul Lazr i cpitanul Neagoe, noul comandant al grzii luiVlad, în locul lui Xalom. 

Multe movile se ridicar , în acele zile de crîncen încletare, de-a lungul i de-a latul rii Româneti. Peste

hotare nu se duse îns decît vestea victoriilor lui Vlad. Rsunetul acestor victorii, purtate de ranii valahi î mpotriva otenilor celei maimari i cotr opitoare f ore militare din veacul al XV-lea, se auzi p în la marginile lumii. î mpraii, regii i principii, dogele Veneiei i Papa de la Roma se bucurar . în bisericile apusului i r sritului setraser  clopotele i se înlar  rugciuni pentru biruinele i mai departe ale ranilor valahi, iar cîntreii alctuir  o mulime de cîn-tece în care, alturi de numele lui Vlad i al vite jilor si, aminteau întotdeauna i pe acela alcpitanului Ion. 

La toate acestea se gîndea Biatul în ziua cînd, î mpreun cu micua Oltea, clare pe Negru, cobora spre satulTismana. Iar pe ciobanul care-i dduse binee îl cunotea f oarte bine. Mîna stîng îi r msese pe cî mpul de lupt din lunca lalomiei. 

² Te-ai întors demult? îl întreb cpitanul Ion. 

² M-am întors... Au pr sit i alii oastea! îi r spunse ciobanul, dînd din braul sntos, în care îi inea cciula.Unii î mpuinai la trup, alii din nevoia de a-i hr ni pe cei de-acas... 

Cpitanul Ion cunotea adevrul acesta bine. Oastea de ar  era istovit i se risipea. 

² De ce s mai stea ranii la oaste? întreb omul. Mahomed, învins de mria sa Vlad, s-a lsat de gîndul de aface din ara Româneasc pa-alîc turcesc. Cel puin aa gr iesc boierii. i tot eimai spun c, de se va duceoastea de ar  acas, o s se fac pace. 

² în schimb sultanul ni l-a lsat în ar , plocon, pe Radu ² frumos la chip i urît ca moartea la inim ² se orî cpitanul, f cînd-o pe Oltea s-l priveasc speriat. 11 spri jin ar matele lui Ali-beg, ca i cele boiereti, care n-auluptat i sînt odihnite... 

Page 96: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 96/346

² Pentru noi e totuna, r osti ciobanul. 

² Nu este aa, zise îndîr  jit cpitanul Ion. Sub mria sa Vlad, boierii care au f cut jocul turcilor i i-au lovit peoamenii de jos, punîndu-le biruri peste msur , au f ost pedepsii... 

² Ce f olos! r spunse amrît omul. Mcar de ne-ar fi dat nou pm în- 

umu sg/g  

turile boierilor vicleni. Am fi avut ce apra. Aa!... i ciobanul ddu dinumeri. Eu unul am r mas ce-am f ost, un biet vecin care pate oile m însti-rii. 

² Oricum, trebuie s r m înem lîng mria sa Vlad, strui cpitanul Ion, i s-l a jutm în ceasul acesta decumpn; dar pentru c omul cta în jos, încruntat, f r  s mai r spund, tcu i el, i îl m în înainte pe Negru. 

Satul Tismana, înirat pe malul rîului, se mai ref cuse dup urgia îndurat cu ani în ur m din partea achingiilor.Unele case se vedeau a fi f ost ridicatemai de curînd. Ur mele r zboiului cu turcii puteau fi înc recunoscute pestetot. în faa uii unui bordei, o femeie neagr  la chip, sfri jit, edea în picioare lîng o fat cu capul gol, chincit pevine, care m înca hmesit o turt demei, în vreme ce un cîine slab, de i se vedeau coastele, li se gudura în  jur. 

² Ce tii de brbat i de fiu? o întreb tînrul cpitan pe femeie. 

² Brbatul se odihnete în rîn, lîng Tîrgovite. Nu mai are nevoie nici de boieri, nici de domni, glsui femeia,tr gîndu-i br oboada i aco-perindu-i faa boit... i biatul Dumnezeu tie pe unde-o fi... 

Fata ter minase de m încat  jumtate din turt. Restul i-l ddu mamei, iar aceasta îi arunc o f rî mitur  i cîinelui. 

Cpitanul Ion oft. în ultima lun, din porunca domnitorului, încercase s mai adune de prin sate rani i s loveasc cu ei cetele boierilor potrivnici. Unii se strîngeau, dar alii erau atît de descura jai, c nu-i mai puteauurni. Foametea domnea peste tot i iarna avea s vie curînd. în ce-i privete pe Bucur, Mihailo i Tit, r mseser  lîng domnitor. Data întîinirii cu Bucur, pentru a primi ultimele porunci, era astzi, aici. 

� De aceea, dup ce o duse pe feti s vad locul unde îi petrecuse ultimii ani de copilrie Roxana, se întoarse în galop la m înstire. 

 înc de pe pod îl întî mpin Bucur. 

² Ce e cu mria sa Vlad? îl întreb cpitanul Ion, înainte de a descleca. 

Bucur îi ls capul. Avea s-i destinuie lucruri durer oase. Biatul înelese, i o trimise pe Oltea în chilioara ei. 

² Mai tîrziu vin s ne jucm! o asigur . 

² î mi povesteti despre mria sa Vlad? îl întreb alintat, f cîndu-i semn s se aplece ca s-l poat prinde degît. 

² Ii povestesc! rîse el, dup ce se aplec, privind-o în ochi. 

² Bine. Te cred! se bucur  fetia. M duc ² i plec alergînd pe pod, întorcîndu-i înc o dat capul din poart if cîndu-i cu degetul, în chip de: «Bag de seam! S te ii de cuvînt! Te atept!...» 

Biatul îi surîse i, dup ce ea pieri pe poart, îl lu pe Bucur demi jloc. 

Se îndreptar  agale spre curtea m înstirii, i Bucur începu s-i istoriseasc: 

² Ar matele turceti, spri jinite de o seam de boieri, cît timp tu ai f ost plecat s încerci s strîngi oaste, ne-au lovitdin dou pri, apr oape d@Curtea de Arge. Nu r mseser m în via decît cel mult o sut de oameni² vreo zece din gard, i restul rani. Mria sa Vlad s-a luptat iar i ca un leu. De trei ori a str btut rînduriSe dumane,

Page 97: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 97/346

f cîndu-i cu sabia cîte o p îrtie larg. Mor mane de leuri r m îneau de-o parte i de alta pe unde trecea el. Dinnenor ocire, Sa cea din ur m btlie, a f ost încercuit. Un achin- 

giu s-a repezit pe la spate. îi ridicase sabia. Era gata s-l ucid. A srit îns Mihailo i l-a doborît pe turc. 

² Domnitorul e teaf r? fu întrebarea cea dintîi a Biatului. 

² în întregime nevtmat. 

² Dar Mihailo? 

² Mihailo a f ost r nit. 

² Ndjduiesc c nu r u, se îngri jor  Biatul. 

² A sîngerat mult. Turcii l-au lovit f r  mil. îl îngri jete îns tata. i tata crede c se va vindeca repede. 

² Unde se gsesc acum? vru s afle Biatul. 

² Vzînd c au r mas prea puini i vor pieri cu toii, mria sa a dat porunc celor r mai s intre în cetate laPoienari. 

² Cetatea este puternic, îi spuse Biatul gîndul cu glas tare. i cîi otenimai are mria sa? 

² Numai sînt alii decît str jerii cetii, tata, Mihailo i înc vreo apte oteni rani, dintre care doi tot r nii. îns nici acetia n-au vrut s-l pr seasc. Pîn la cetate i-am însoit i eu. L-am dus pe Mihailo în a. De cum s-au

 închis între ziduri, am pornit încoace, pe dru'muri ocolite. Am anumite porunci de la mria sa. A! se opri el. Am uitat s-i spun. în cetate, cu mria sa, a mai intrat i... 

² Cine? se mir  cpitanul Ion de oviala lui Bucur. 

² Voiena... 

² Voiena?!... 

Dac Biatul ar fi aflat c alturi de Vlad se afl, îri cetate, Mahomed al ll-lea, nu s-ar fi ar tat mai uimit.«Voiena?» într-o clip îi revenir  în minte plimbarea din timpul nopii,pe malul Dî mboviei, închisoarea din turn iclipa cînd o vzuse în r dvan, întorcîndu-i faa de la el. 

² Aloiz, fiul sptarului Barblat, cu care trebuia s fac nunta Voiena, a f ost tiat de mria sa în cea din ur m btlie, lîng Curtea de Arge, ur m Bucur. Voiena se afla în tabra boiereasc, înar mat i î mbr cat în hainebrbteti, însoindu-i mirele... 

² Adevrat?... îl întreb din nou Biatul pe Bucur, nevenindu-i s cread toate cîte le auzea. 

² Foarte adevrat... 

² i?... 

² Vzîndu-I pe mria sa Vlad c se retrage, luptînd, spre Poienari, Voiena, clare, i-a luat-o înainte... 

Biatul nu mai avea r bdare. Dorea s afle totul dintr-o dat, dar nici s nu piard vreun amnunt. Se înr oise laobraz i pe spinare simea curgîndu-i p îrîiae de sudoare: 

² i?... i?... 

² L-a ateptat, cum spun, pe mria sa, la poalele cetii. A îngenuncheat în faa lui. l-a spus c l-a îndr git pentrumreia, puterea i nobleea lui, înc din ziua aceea cînd a intrat victorios la Tîrgovite, pe un cal alb... 

Page 98: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 98/346

² Dar în ziua aceea a f ost trimis cu toi ceilali boieri laCetatea Poienari, s lucreze la ziduri!... îl întrerupseBiatul pe Bucur. Cum putea s-l îndr geasc pe un om care a trimis-o s trudeasc? Nu îi aduci aminte cum plîngea, zicînd c mai bine moare decît s munceasc? imria sa a crezut-o?... 

² Nu tiu dac a crezut-o, dar s-a înduplecat s-o adposteasc în cetate. Voiena zicea c n-a venit cu boieriispre Curtea de Arge, decît ca s 

a jung p în la el. Vrea s-i r m în slu jnic, r oab, s-l vegheze, s-l hr neasc, iar dac vor birui turcii este gatas moar  cu el sau pentru el. 

² Minte!,. Minte!... Nu îl iubete!... Nu îl poate iubi, striga Biatul.  

² Mria sa a primit-o în cetate, deoarece ea i-a spus c, sosind din ur m turcii lui Ali-beg i cetele boiereti, o vor  învinui c i-a pr sit i o vor omorî. I-a atras îns luarea-aminte c nu ur te nimic maimult pe lume decît îneltoria i tr darea... Dar... poate c nu minte... adug Bucur. Avea ochii în lacrimi cînd se ruga s-o lase încetate. Omul dup ochi se cunoate. M-am gîndit pe drum, venind la întîlnirea cu tine... Sufletele femeieti separe c au totui anumite ciudenii. Poate c îl iubete cu adevrat... 

² Mcar de-ar fi aa! r osti Biatul din adîncul sufletului. Altminteri... altminteri... i nu mai spuse ce s-ar fi întî mplat dac fapta, uluitoarea fapt a Voienei s-ar fi întemeiat peminciun. 

15 

SGEATA C PITANULUI ION 

I n timp ce goneau clri ctre Curtea de Arge, Biatul se gîndea la Voiena. Nu îi putea da seama dac maisimea ceva pentru ea. Nu pstrase decît amintirea fierbinte a obrazului fetei, lipit de al lui, cît timp o strînsese lapiept. încolo nimic... nimic... 

Cine ar fi putut îns s-i închipuie c Voiena va a junge s se îndr gosteasc demria sa Vlad, i înc într-o asemenea msur , încît s-i pr seasc pe ai ei, s-l însoeasc pe domnitor în restrite i s doreasc s-i

 î mprteasc soarta, oricare ar fi f ost ea? 

Dac dragostea ei era adevrat ² i Biatul începuse s cread c era adevrat ² lui nu-i prea r u. 

«De altminteri, acum am o mare datorie i o mare r spundere fa de Oltea», îi spunea el. 

i numai cît îi aminti de feti, sufletul i se însenin. 

 Asear  ² inîndu-se de cuvînt ² îi povestise cîte ceva din cele ce le tia despre mria sa Vlad, i Oltea ador mise în braele lui. 

Pe apr oape demiezul nopii, o învelise i se furiase afar  din chilioara ei. înclecaser , el i Bucur, pe cai, iplecaser . 

 în ultima vreme, tem îndu-se c i s-ar putea întî mpl s-i piard viaa, în vreo btlie, i ca s nu r m înOlteasingur , alergase, în treact, de cîteva ori pe Valea Oltului, încercînd s dea de rudele ei. 

 în vîrte jul emoiilor i al întî mplrilor din haremul sultanului, Roxana uitase s-i spun numele mamei fetiei.Biatului nu-i r msese decît s întrebe în ce loc a tr it, cu ase ani în ur m, o femeie r pit, dup ce soul i-af ost ucis de turci. Dar pas de afl acul în carul cu fîn! Nimeni nu putea ti cine s fi f ost, dintre toate acelesr mane femei luate de turci 

mama fetiei. Era nevoie de timp ca s poat face, în tihn, noi cercetri. 

Pîn una-alta, Oltea nu avea pe nimeni. Nici nu se tia dac va izbuti s-i mai afle vreodat familia. i ea i elerau, în privina aceasta, nite npstuii. Soarta îi legase laolalt, printr-o nefericire asemntoare; i Biatul sesimea dator ca, în amintirea Roxanei, s-i închine viaa fetiei. 

Page 99: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 99/346

 începuse s sufle un vînt rece. Nori întunecoi se alungau pe cer. Mir osea a brad umed. De pretutindeni, prinmuni, cei doi biei se vedeau î mpresurai de hora mut a trunchiurilor de brazi i fagi, de tceri i de umbre. 

De-ar a jungemai repede la Curtea de Arge! 

C înd au trecut Oltul, pe la Rî mnic, se luminase de ziu. Lîng r m, un fag doborît de furtun se r zimase depieptul puternic al unui ste jar, deparc i-ar fi cerut s-l spri jine i s-l pun din nou pe picioare. 

Str btur  lunca unde se luptaser  i fuseser  am îndoi r pii de comisul Ghil, ca s fie vîndui turcilor, lat ilocul unde Tit îi  jucase ppuile. Iar aici Biatul a îngenuncheat întîia oar  la picioarele mriei sale Vlad. 

Bieii privir  unul în ochii celuilalt, copleii de amintiri, dar nu r ostir  nici un cuvînt. 

Peste vreun ceas începu s plou. Se învelir  în mantalele albe, de postav, osteti. Fcur  un singur popas într-un sat de lîng Curtea de Arge, al unor mici boieri credincioi lui Vlad. Unul dintre ei fusese sp în-zurat deturci, cellalt apucase s fug, i r tcea prin muni. 

 Aici bieii îi schimbar  vemintele osteti cu altele, de tîrgovei. 

Maimuli rani, aflînd c bieii sînt în sat i merg în a jutorul voievodului Vlad, le cerur  îngduin s-i însoeasc. Bieii le mulumir  i le r spunser  c, de va fi nevoie de ei, o s-i întiineze la vreme. Nu era bine

deocam

dat

s m

earg

în ceat pe dru

m, ca s

nu atrag

atenia turcil

or i isc

oadel

or m

arilor b

oieri. 

Pornir  mai departe clri i, cam pe la amiaz, a junser  laCurtea de Arge. 

Oraul era tcut. Pretutindeni miunau turcii. La porile oraului, într-o poian, vzur  o mulime de rani trai îneap sau ridicai în furci. 

Intrar  în ora. O luar  pe uliele mai puin btute. Trecur  prin cîteva livezi cu crengile scuturate de vînt ia junser  la o cas destul de ar toas, cu pridvor larg, unde locuia un meter argintar. La el îi lsase Bucur ursul. 

S fi vzut ce bucurie era pe bietul animal! Cu cemor mituri i cu ce m îngîieri... urseti îi primi! 

 Argintarul le spuse bieilor c se gsete la el cineva pe care poate ar dori s-l vad, i, însoindu-i spre unbordei pe jumtate dr pnat, din fundul unei livezi de nuci, le ar t pe un brbat înc tînr, care edea la o 

mas i scria ceva. 

 îl recunoscur  numaidecît, brbatul acesta fiind unul dintre oamenii cei mai de tain ai domnitorului Vlad, desprecare² furai mereu de dorina de a nu scpa din vedere cele mai de seam întî mplri tr ite de er oii notri ² nuam avut înc prile jul s vorbim. Numele su era Radu Far m. Fusese gr mticul lui Vlad i m îna dreapt alogof tului Lazr, care îl i adusese la palat. 

Far m învase carte greceasc i latineasc, cunotea multe limbi i era priceput i în tiinele filozoficeti. Nuavea decît un singur cusur ² nite picioare slbnoage din nscare, pe care nu se putea spri jini decît cu a jutorulunui toiag. De aceea nu prea ieea din palat i, cum este firesc, oamenii nu prea îl cunoteau. Dar, chiar aa,lipsit de tria picioarelor cum era, sosise clare Ja Curtea de Arge, pe ur mele lui Vlad, i se str duia s vin îna jutorul stp înului su. 

² lat ce se întî mpl, începu el s povesteasc. Ca s-i ie lîng el i s-l pzeasc, Radu cel Frumos Ie-a înlesnit turcilor s ia pr zi cîte poftesc de la prieteni i de la dumani. Corturile lor sînt pline cu lucruri de pre, fete

i copii. în ce-i privete pe oamenii lui Vlad, sînt vînai ca nite fiare sibatice i ucii, l-ai vzut pe cei de lamarginea oraului? 

² l-am vzut, r spunse cpitanul Ion. 

² Oricînd ne poate veni i nou rîndul... r osti gr mticul. 

² Totul este ca domnul s scape, zise argintarul. El ne va r zbuna pe fiecare. i fiecare suferin de-a noastr  va fi pltit... 

Page 100: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 100/346

² La Poienari, turcii nu pot ptrunde, spuse cpitanul Ion. 

² Da.Cetatea a f ost bine întrit cu cr mid, r osti Bucur. 

² Da'mria sa i otenii n-au hran... Carele cu merinde au fiost prinse înc în ur m cu o sptm în, pe cînd se îndreptau spre cetate, i au f ost date achingiilor, glsui iar argintarul. I 

Prin livad se auzir  pai. Cei din bordei tcur . Argintarul iei s vad cine sosea, i se întoarse curînd, aducîndcu el una din calfele sale, un tînr de vreo douzeci i ase de ani, î mbr cat în costum or enesc, avînd însemnele breslei din care f cea parte ² o cup de argint cu picior ² pe pieptarul de piele. 

² Pot s vorbesc? îl întreb calfa pe meter, dup ce intr  în bordei. 

 Argintarul ddu din cap: 

² Spune! Sîntem toi slu jitorii mriei sale! 

² Am f ost cu talerele de argint, cum mi-ai poruncit, în casa vornicului Negrev, îl întiin el. 

Toi cei din bordei se uitar  întrebtori la calf , ateptînd ner bdtori celelalte tiri. 

Vornicul Negrev fusese un boier al lui Vlad. Turcii îi prinseser  soia i copiii la Snagov, dup ce intraser  înBucureti, i îl siliser  s treac de partea lui Radu cel Frumos, ameninîndu-l c altfel îi omoar  familia. 

Negrev trecuse de partea lui Radu, dar numai de nevoie, ca s-i scape demoarte copiii, i acesta îi dduse,drept r splat, acum cît era înc la strî mtoare, o dregtorie la Curtea de Arge. Neavînd încredere în el, î ipregtea totui, pe ascuns, sfîritul. 

La rîndul su, boierul Negrev inea legtura, prin calfa argintarului, cu gr mticul Far m. 

² Boierul Negrev ne întiineaz ² se întoarse calfa de ast dat spre gr mticul Far m ² c ar matele lui Ali-beg au încon jurat Poienarii. Nimeni nu poate iei, nici intra în cetate. 

² Cred ei... mustci gr mticul, deoarece el tia c din puul adînc al cetii se deschide un drum pe^sub munte,care ieea departe de locul încercuit de turci. Dar drumul acesta tinuit nu trebuia s-l f oloseasc decît voievodul,

cînd nici o scpare nu ar mai fi avut. 

Domnitorul putea deci pr si cetatea oricînd poftea. El spera îns în a jutorul cerut lui Mateia Corvin, care îif cuse o mulime de f gduieli, îl î mbiase s ia în cstorie pe o rud a sa, dar nu-i trimisese p în atunci 

decît vreo cîteva crue cu ar me i nite meteri pietrari. 

² Celmai întristtor lucru, ur m calfa ² r ostind cuvintele în oapt, cu toate c nu se mai gsea nimeni înbordei, în afar  de prietenii lui Vlad² este acela c în cetate se gsete o unealt a marilor boieri... 

Biatul, la auzul acestor cuvinte, simi inima btîndu-i furtunos. 

² tim, zise cu m înie gr mticul Far m. Este vorba de Voiena, fata lui Fior. Voiena a jurat s-l r zbune pe tatli pe mirele ei, am îndoi slugi ale lui Radu i ale otomanilor, care i-au primit pedeapsa ce li se cuvenea² unul

tras în eap de Xalom i altul tiat de mria sa... 

² Se zice, adug calfa ceea ce auzise de la Negrev, c ar fi  jurat ori s pricinuiasc moartea lui Vlad, ori s moar  ea însi. 

² Nu îneleg cum de s-o fi putut lsa înelat mria sa Vlad de er poaica aceasta, mai afurisit decît toi mariiboieri la un loc, spuse Far m. Se vede c e odrasla lui Fior... ce nate din pisic oareci mnînc... 

Bucur se uit la Biat, cruia sîngele i se scursese din obra ji. 

Page 101: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 101/346

² Mi-a f ost dat s-o aud cînd se ruga de mria sa Vlad s-o primeasc în cetate i m-am uitat în ochii ei. Eraulimpezi, repet Bucur ceea ce l-am mai auzit spunînd i cpitanului Ion, înc de la Tismana. 

² C ît erau de limpezi se vede de-acolo, povesti calfa, c s-a îneles ea însi cu Ali-beg ² în cortul cruia sezice c s-ar fi dus ² ca turcul s priveasc, în fiecare noapte, spre ferestrele cetii. Dac ea va izbuti ceea ceurzete, adic s le deschid turcilor porile, îi va da de tire lui Ali-beg, r otind, de la fereastr , de trei ori, o f clieaprins. Achingiii, la semnalul acesta, vor nvli, îi vor prinde pemria sa, pe oteni i str jeri, i-i vor ucide închinuri. 

² Doamne, de ce nu mi-ai spus, înainte de orice, lucrul acesta, omule? se ridicRadu Far m, speriat, de lamas, spri jinindu-se cu greutate pe picioarele slbnoage, trecîndu-i palma, cu o micare iute, peste frunteaasudat. Prime jdia e mai mare decît credeam. Trebuie s-l întiinm numaidecît pemria sa despre cele puse lacale de Voiena cu Ali-beg... 

² Dar cum? îl întreb argintarul. Numai o pasre ar putea ptrunde în cetate. $i înc i ea ar fi vînat de turci... 

² O pasre? r mase cîteva secunde pe gînduri gr mticul. Ce-ai zice dac i-a scrie domnitorului un r va încare i-a ar ta noua mielie ce s-a pus la cale? Rvaul l-a prinde în vîrful unei sgei. N-ar mai r m îne decît caun inta de-al nostru f oarte bun s se strecoare printre turci, p în în apr opierea cetii. Sgeata tras din arc ar putea a junge, pe fereastr , în odaia voievodului. 

² Aa ceva mi se pare cu neputin, glsui argintarul, deschizîndu-i larg braele. Se spune c paza este atît de

stranic în jurul cetii, încît nici un oricel nu ar putea s treac prin munte, necum un osta înar mat... 

² Totui, dac ar fi un inta f oarte, f oarte bun, care ar vrea s-i pun în prime jdie viaa pentru salvarea mrieisale Vlad, s-ar putea încerca. 

² Voi încerca eu! spuse Biatul, întorcîndu-i faa f r  sînge spre cei din jurul mesei, pentru c el întrunea, într-adevr, în cea mai maremsur , însuirile de care vorbise Far m. 

Bucur ² care numai atîta atepta, i se înveselise auzindu-l pe cpitanul Ion c luase aceast hotrîre² zise: 

² Adic noi... gr mticule Far m, cpitanul Ion i cu mine sîntem aceia care ne vom str dui pentru salvareamriei sale Vlad, intrînd în tabra otoman. La noapte ndjduim ca r vaul s fie în m îinile mriei sale. 

 în seara aceea, domnitorul Vlad chem în încperea domneasc pe cei care îl însoiser  la cetate. Rmaser  

numai str jerii la posturi. Dintre r nii, unul murise i fusese îngr opat în ograda cetii. Mihailo i cellalt otean, îngri jii de Tit, erau îns mai bine, i venir  la adunare. 

Merinde nu mai aveau, decît o m în de fructe uscate, dar nu le m încau, pstrîndu-le pentru ceasurile cele maigrele. 

² V-am chemat, r osti domnitorul, ca s v spun... dar nu apuc s-i sfîreasc vorba, i o sgeat vî  j îi pefereastra deschis. Se înfipse în lu-m înarea de pe mas, o smulse din sfenic i, r ostogolind-o pe lespezi, p în lau, o stinse. 

Vlad pusem îna pe arc i sri la fereastr . 

Ct spre tabra turceasc, prin întuneric, dar nu vzu nimic, în afar  de licririle Argeului, care în ace! loccurgea vi jelios, luptîndu-se din greu cu stîncile, aici srind biruitor peste ele, aici înghesuit i strivit între lespezi,

clocotind, m înios ca o fiar . 

² Nu se vede nimic, le gr i otenilor. Aprindei din nou lum înarea! 

Tit scpr  amnarul. O flcruie albastr  i se zbtu între degete. Un 

otean ridic lum înarea. care fusese spintecat de sgeat. 

² Bun inta! recunoscu Vlad. De la o asemenea deprtare, tr gînd cur mezi, poate de pe Dealul Pietr riei, animerit cu atîta siguran sub flacra lum înrii. Cine ar putea s fie? 

Page 102: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 102/346

² Eh, vreo dihanie de achingiu! îi dete cu prerea un otean. A vrut s ne sperie. 

² Nu cred, glsui Tit. Aici e cu totul altceva... 

² N-or fi cumva ai notri? zise Mihailo. 

² Mria ta... mria ta... strig Tit, avînd în m în sgeata, lat aici un r va... 

² Deschide-I, îi porunci Vlad. 

² E semnat Radu Farm, glsui Tit. 

² Citete-I! spuse iar Vlad. 

² Ce este? Ce se întî mpl? se ivi pe neateptate Voiena, intrînd pe u. 

² Cum ai a juns aici? se mohorî Vlad, f cîndu-i semn lui Tit s nu mai citeasc. i-am poruncit s nu vii decît cîndvei fi chemat... 

² lart-m, doamne, se rug ea, cu ochii îndreptai asupra r vaului din m îna lui Tit. Treceam pe-aici i am auzitzgomot. îngduie-mi s r -m în. S iau i eu parte la bucuriile i tristeile tale. 

Dac Biatul ar fi vzut-o în clipa aceea pe Voiena, n-ar fi putut spune c fata nu mai era frumoas, dei nu maiavea nici pr ospeimea, i nici gingia de mai înainte. îns minciuna, teama i crima puse la cale, în înelegere cu

 Ali-beg, îi aternuser  pe fa o umbr . 

² Du-te în încperea ta! îi repet Vlad, neînduplecat. 

Tit, dup ce ea plec, citi mai departe cele scrise de Far m. 

«M ria ta, îi ter mina gr mticul r vaul. Dac izbîndete totul cu bine, aprinde, rogu-te, o tor de rin pe munte, ca noi s tim c eti liber i s ateptm cu smerenie poruncile tale. >- 

 în încpere se f cuse tcere, fiecare dintre cei de fa cutremurîndu-se în sine de noua ticloie ce se punea lacale, dar nelsînd s li se citeasc gîndurile pe fa. 

² Bine, glsui în cele din ur m Vlad, i, din felul cum r osti cuvîntul, cu toii îi ddur  seama c îngr ozitoare întî mplri aveau s ur meze. La cruzime nu se putea r spunde decît cu cruzime. La tr dare i mielie, cu o cumplit pedeaps. Bine! repet el. îi vom face lui Ali-beg pe plac. Voiena va da semnalul cu f clia, ca achingiiis porneasc nvala. i noi le vom face primirea cuvenit... 

² Nu! strig Voiena, cînd o aduser , abia atunci dîndu-i seama de ce f cuse i înspim întîndu-se de chipul î mpietrit al lui Vlad. Nu eu... Nu eu... 

Dar Tit o lu de umeri, o duse la fereastr , îi puse în m în f clia i el însui, m înuindu-i braul, i-o r oti de trei ori. 

Tot atunci, unul dintre str âjeri, acela de lameterezul din dreapta, veni gîfîind pe scri i îl vesti pe Vlad: 

² Un urs... crîndu-se pe stînci... i pe meterez... ne-a aruncat un sac cu merinde peste zid. Sîntem salvai,mria ta... sîntem salvai...  

² A venit i sacul cu merinde, despre care ne-a întiinat Far m, r sufl uurat Vlad. De-atîtamai aveam nevoie.S se hr neasc în grab otenii, s prind puteri. încingei smoala i uleiul în cazanele pregtite din vreme.

 Aducei courile cu vipere. Va fi o petrecere mare. Vom avea ca oaspete pe Ali-beg, preabunul prieten al iubiteinoastre Voiena... 

² Nu... nu... ip Voiena, tîrîndu-se pe podeaua de piatr  i agîn-du-se de piciorul lui Vlad. Am f ost destul depedepsit... 

Page 103: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 103/346

² i vom aprinde o tor mare, pe munte, îi mai spuse domnitorul Voienei, cu ochii arzîndu-i în flcri, cum ner oag gr mticul Far m, ca, vzînd-o, cpitanul nostru de oaste Ion s tie c sîntem liberi, c tr darea a f ostbiruit i c lupta î mpotriva puterii otomane, sub jugtoare, i a marilor boieri, slugile lor, nu va înceta niciodat, cîttimp va tr i Vlad, nepotul lui Mircea cel Btrîn... 

² Nu!... nu!... ipa Voiena, negsind alte cuvinte prin care s cear  iertare, în timp ce Vlad iei din odaie i unotean r mase cu ea, dar numai atîta cît s o lege în treanguri. 

Cele ce ur meaz le cunoatem tot dintr-un cîntec. Bieii, aflai pe Dealul Pietr riei ² aa cum într-adevr ghiciseVlad, cu ochiul lui de otean, fiindc numai din acel loc se putea inti bine cu arcul ² priveau uluii la cele ce sepetreceau în cetate. 

N-am s povestesc, dei poate c ar merita, felul iscusit i îndr zne cum reuiser  ei s str bat rîndurileotomane, î mbr cai, peste vemintele valahe, în alvari i mintene.turceti, înelînd iscusina str jerilor, furi-îndu-se uneori prin anuri, alteori trecînd numai cu a jutorul ursului peste pr pstii sau stînci. 

Numai cine a f ost vreodat acolo i a msurat din ochi munii semei, pe care nici pdurile nu cuteaz s se urcep în în vîrfuri, îi poate da seama de neînchipuitele greuti înfruntate de cei doi tineri. 

 în timp ce ursul se cra, cu sacul demerinde în spate, pe coast i pe meterezul din dreapta, biatul scoasesgeata, în care era înfipt scrisoarea lui Far m, i o puse în strun. 

Ochi îndelung, nefiind cu totul sigur c îi va nimeri inta de la o asemenea deprtare, pentru c m îna îi tremurapuin. 

² M tem c nu voi lovi lum înarea! îi spuse lui Bucur. Nu vrei s tragi 

tu? 

² Nu. Este momentul s dovedeti c tii s alegi între Vlad i Voiena, îi r spunse Bucur, apsîndu-i cu degetulpe ran. 

Cpitanul Ion ochi înc o dat lum înarea, sub flacra ei r oie,  jucu, îi stp îni braul i trase. Sgeata zbîrnîi.Intr  pe fereastr . Lum înarea czu i se stinse. Bucur btu din palme: 

² Ai nimerit... Ai nimerit... 

C întecul povestete cum, în ur ma semnalului dat de Voiena, cu braul inut de Tit, Ali-beg nvli spre cetate, cuurdiile dezlnuite, fiind sigur de o victorie uoar . 

 îns pe neateptate, tocmai cînd achingiii a junseser  la poalele cetii, de pe ziduri, din turnuri, de la creneluri, cadin nite nori ai iadului, începu o ploaie ucigtoare de bolovani, butuci, uvoaie de smoal i uleiuri încinse, icouri încrcate cu noduri veninoase de vipere flm înde. 

Sgeile i lncile aruncate de puinii oteni, str jeri i de domn, îi izbeau. Scrile abia ridicate i prinse în cîrligese pr bueau. 

 Alergînd de la ferestre la creneluri, pe zid sau în turn, m înuind felurite ar me imi jloace de lupt, r omânii îi lsaupe achingii s cread c ar fi înc o ar mat întreag. 

² AlahL. AlahL. îl implorau pe dumnezeul lor achingiii, care crezuser  c porile sînt deschise i pot intra încetate. 

² AlahL. AlahL. striga i Ali-beg, vzînd nenor ocirea care îl lovise, tocmai cînd se credea mai stp în pe victorie.Ne-a înelat Voiena, sau planul ne-a f ost descoperit?... înapoi.... înapoi... copiii lui Alah! Salvai-v! îi chema elachingiii. Valahii sînt nite diavoli. 

Peste vreo dou ceasuri, dup ce btlia dat de Vlad i cei cîiva oameni ai si î mpotriva otirii lui Ali-beg ² dinnou î mpuinat cu peste o treime² se sfîrise, o tor str lucitoare se aprinse pe munte într-un loc de unde sevede p în departe în vale. J 

Page 104: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 104/346

Din ea se ridicau scîntei ca nite fluturi de aur, ce erau purtai de vîntul rece de toamn, aductor de zpad,pestemunte. 

² Domnul nostru e liber! glsui Bucur. 

² S ne gr bim i noi într-acolo, spuse cpitanul Ion. 

 A juni îns la tor, nu mai gsir  pe nimeni. 

Tora fusese f cut din trupul Voienei, legat i tvlit în r in. 

Focul îi arsese prul, ochii i gura, i îi a junsese la sîn i la inima jr -dtoare. 

 Aa arse trei zile i trei nopi, îngr ozindu-i pe turcii care, intrînd p în la ur m în cetate, dup ce o btur  cutunurile, nu mai aflar  nici un otean i crezur , superstiioi cum erau, c Vlad i ceata lui au intrat în pm înt. 

 Ali-beg porunci marul de înapoiere. Bieii i-l gr bir , gsind înca tovar i de lupt i mi jloace s-i maihruiasc pe achingii, prin muni i pe dealuri. 

De laCurtea de Arge ² luîndu-l cu ei i pe gr mticul Far m ² Bucur i cpitanul lOn plecar  spre Oltenia,unde puterea lui Radu cel Frumos nu a junsese înc sâ se întind, i nici Ali-beg nu cuteza s înainteze. 

² Ne vom adposti deocamdat la Tismana, le spuse cpitanul Ion soilor si, în timp ce treceau înapoi Oltul. Acolo, în m înstirea-cetate ne vom pregti s continum lupta. Pentru c lupta abia începe, i nu vom avea tihn p în ce mria sa Vlad nu va fi iar i între noi... 

Din turnul m înstirii în care se afla de cîteva zile, de diminea p în seara, cu palmelemicue streain la ochi,ateptîndu-l, fetia îl vzu pe Biat venind, î mpreun cu ceilali doi clrei. 

C ît ai clipi, se coborî pe scri. O lu la fug pe pod i iei înaintea lui. 

Cpitanul Ion o prinse de jos. O ridic în brae. i aa, cu ea la piept, în rîsetele celor doi tovar i de lupt ai si,intrar  clri i plini de noi sperane în curtea m înstirii Tismana. 

VULTURI! DE FOC 

LUPII 

^^r msarul f cu un pas. Se apr opie de trupul nemicat al brbatului i începu s-l adulmece, cu nriletremur toare. Dintre toi cei care se înfruntaser  pe via i pe moarte, în aceste trei zile, numai ei doi, om ianimal, mai tr iau. 

Ecourile îngr ozitoare ale luptei struiau înc, pierdute în cotloanele întunecate ale codrului, înf urate în jurultrunchiurilor copacilor sau aninate de crengi. 

Rnitul mai tr ia, cu toate c ultima lovitur , aceea dat de un achin-giu din Rumelia, fusese prea grea ipierduse mult sînge. 

Dup sfîritul btliei, oteanul încercase s plece, clare, în galop, ctre locul acela, unde trebuia s a jung neaprat, aa cum plnuise mai înainte. într-o m în inea frîul, în cealalt m înerul sbiei. 

Mantia, din postav alb, bun, de Braov ² prins cu un lnug de aur la gît i î mbr cat de-a dreptul pestecmaa de zale i plato ² îi sp înzura în zdrene. 

Se legna îrf a. Ochii i se î mpien jeniser  i continuau s i se î mpien jeneasc. 

Page 105: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 105/346

Totul i se învîrtea în  jur: cerul vînt, acoperit de nori; poiana argintie, cu o movil ciudat de f or ma unuimor m înt² înmi jloc ² i copacii înali, negri i r mur oi, care jucau în hor  vuind înbuit. 

Trupul, altminteri voinic, tînr i zvelt, începuse s-i lunece într-o parte. 

 în cele din ur m, îi pierdu cunotina. Se pr bui i r mase lungit, cu capul cufundat în zpad, la margineamovilei. 

Pentru o clip ² încins înc de vîlvtaia luptei, dînd de r coarea i moliciunea puf oas a zpezii² cor pul i sedestinse. 

Dar numai pentru o clip!... Cci viscolul, bufnind ca un balaur, dinspre miaznoapte, se repezi. 

Ghearele sale nevzute îi smulseser  pulpanele sfîiate ale mantiei, flu-îurîndu-ie slbatic în vzduh, apoiazvîrlindu-i-le într-o parte. Cu pumnul nemilos îl izbi puternic, f cînd s-i zuruie încheieturile de metal ale platoei,aruncînd totodat asupra lui o puzderie de sgei mrunte, ascuite i reci. Rnitul, sub acest nou asalt, se

 înfrigur . 

Dinii începur  s-i clnne. 

Zcea chircit, la marginea movilei, biciuit de viscol, f r  s tie unde se afl, în vreme ce, sub trupul lui, zpadacpta, încetul cu încetul, culoarea fierbinte a holdelor cu maci. 

Calul nechez încetior. 

Rnitul tresri, apoi r mase nemicat, în acelai loc. Pentru c, despre ceea ce se petrecea în momentele aceleanu-i mai putea da seama. 

 în schimb, sub ochii lui luntrici² aa cum se întî mpl întotdeauna în delir ² începur  s i se perinde cohorte deimagini. Celemai multe dintre ele aparineau trecutului. Oteanul le tr ise el însui. Altele îns erau nscute doar din închipuire. i o mulime de zgomote i glasuri ² pe care lui 

i se prea c le aude chiar atunci² îi npdeau urechile. 

 Aude, mai întîi, înbuit de tot, nechezatul speriat al unui cal i lovituri de ar me. 

Deodat, zrete ca prin cea o cup înalt cu picior, plin cu un vin r ou, ce seamn cu sîngele. 

Cupa, izbit de ascuiul unei sbii, se sparge în buci. 

Pete mari, r oii, aburinde, se ivesc pretutindeni pe zpad. 

 în jurul lui, pdurea str veche i falnic, zguduit de viscol, geme. 

Geme cu un glas aspru, apr oape omenesc. 

«Parc ar fi vocea adînc i îndurerat a Btrînului, dinainte de a-i da sufletul...» se gîndete oteanul. 

i iat c pdurea a luat într-adevr chipul Btrînului. «Barba îi este r vit, stuf oas i alb. Picioarele le are înfipte, în pm înt, p în la genunchi. 

Btrînul se apleac s-l m îngîie. Dar braele lui sînt reci.  

Oteanul simte cuprinzîndu-l un val tios de frig. 

Page 106: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 106/346

² Ftul meu, r ostete Btrînul. Ftul meu... Nu te lsa doborît... Glasul lui sun ca vuietul pdurii. 

² Oho! îi r spunde, rîzînd, oteanul. N-ai team, Btrînule. Sînt în a. Nu m vezi? Sînt în a!...  

² Ftul meu!... îi repet, m îhnit, Btrînul. Nu te lsa doborît!...  

Btrînul a pierit. Numai glasul adînc i aspru ca vuietul pdurii tot mai 

bubuie, din ecou în ecou. 

² Nu te lsa doborît!... 

 în locul lui, ca i mai înainte, s-a ivit, falnic, pdurea. 

 în urechi îi r sun acum, din ce în ce mai limpede, nechezatul strident al cailor. Scrînetul fierului lovit. Urletele despaim ale vr jmailor. 

Vîntul turbat a izgonit norii. A risipit stele albe pe cer i a dezvelit chipul palid, îns însîngerat, al lunii. 

Prirt vzduh, fîlfîie aripile unor psri mari, negre. 

Oteanul se vede în a. Ar msarul necheaz. 

Oteanul îi bate, cu palma î mbr cat în mnua de piele, intat, pe grumaz, calul. 

² Linitete-te, Negrule! Lupta s-a sfîrit. Am învins. S pornim, grabnic, într-acolo... 

Gonete, clare, prin viscol. Prul îi fîlfîie. 

Din pricina ninsorii prea dese, omul i animalul nu mai zresc apr oape nimic.

Doar glasul Btrînului sau al pdurii înc r sun: 

² Nu te lsa doborît... 

² Nu, nu m las!... Nu m las... 

i fiindc ar msarul gonete totui mai departe, prin viscol, de parc ar pluti prin vzduh, oteanul surîdemulumit i îi spune: 

«Dragul meu Negru, care m poart pe spate de-atîia ani, cît tie s zboare, la nevoie, de tinerete!...» 

Numai c toat aceast goan, clare, prin pdure, ctre acolo ² unde oteanul dorea neaprat s a jung cît sepoate de grabnic nu fusese decît o închipuire stîrnit demintea înfierbîntat a celui pr buit lîng movila aceea

ciudat ²

carep

utea s

fiemo

r m întul

pr sit al unui rege dac. 

Din adîncul codrului, un lup btrîn, cu blana înspicat i ochii arztori, atras de zgomot i de mir osul cald alsîngelui, s-a ivit între doi copaci, lîng o tuf  nins de pducel, i îi privete int, m îrîind înfundat, atît pe tînrulr nit, cît i pe ar msarul care îl str juiete. Acesta din ur m, simind fiara, îi înl capul i, tr gînd aerul rece penri, sf or i. 

Privi, întîi îngri jorat, ctre stp în. Se întoarse apoi, fulger tor, i, tr opind seme ² dei era i el pestemsur  deostenit ² se îndrept spre tufa în dreptul creia scînteiau ochii lupului. Nechezînd amenintor, calul se ridic îndou picioare. 

Page 107: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 107/346

Lupul, în schimb, vzîndu-l c vine atît de cura jos i înelegînd c, în clipa ur mtoare, dou copite necrutoare îlvor lovi, se înspim înt. Nu primi lupta. Se trase înapoi, m îrîind, i pieri în pdure. 

Btîndu-i alele cu coada, tr opind i continuînd s necheze, ar msarul îl ur mri îndelung, din priviri. Pe ur m se înapoie lîng stp în. 

Sttu o vreme aa, veghindu-l nelinitit i ciulindu-i urechile la cel mai mic zgomot. 

Din rana de la piept, sîngele îi izvora, f r  încetare, curgînd ca un p îrî-ia r ou, lipicios, care i se închega pepicior. 

Vîntul îi zburlea coama i îl f cea s se înfioare de frig. 

Scur m cu copita în zpad i din nou nechez. 

Nechezatul r sun trist în afundul pdurii, semnînd cu un plînset. 

«Ridic-te, stp îne, prea c strig el. Nimic nu le este mai plcut lupilor decît s rup în coli carnea care maiare în ea o cît demic f rî m de via. Ridic-te, stp îne!...» 

La auzul glasului chemtor i atît de jalnic al animalului, r nitul² dei incontient ² reui s-i elibereze o m în,

pe care i-o prinsese în cdere sub el. Pru c ² printr-o încordare suprem a voinei² dorea s se ridice. Atîtac puterea nu-l a jut destul. 

Viscolul azvîrlea, neîncetat, asupra lui, sgeile-i mrunte. 

Gemu înbuit. 

Lîng el, se cldise o movili de zpad. 

Calul îi vîrî botul, adînc, în movili, p în sub p întecul stp înului. Sl-tîndu-l cu r bdare, îl r sturn pe spate. 

Rnitul pru de data aceasta c s-a trezit. Se ridic într-un cot. 

 îi zri calul str juindu-l. Rsuflarea lui cald îi m îngîia obrazul. Vzu vif ornia cumplit, care de trei zile încoace,neîncetat, încerca s doboare pdurea. Copacii falnici, tineri i btrîni, cu braele întinse spre cer, îi ineau îns,vite jete, piept. 

Vru s se prind de gîtul animalului. Ddu din m îini. i poate s-ar fi prins, dac pumnul de fier al viscolului nu-lizbea în frunte. 

Delirul îl cuprinse din nou. 

Simte o ap mare i rece ce se revars asupr -i. Apa îl tîr te, f r  oprire, la vale. îl azvîrle într-un hu. 

Valuri înalte, r oii, clocotesc m înios. 

O voce ascuit, de copilandru, r sun: 

² Cpitane Ion!... Cpitane Ion!... 

Vocea aceea tinereasc ² pe care oteanul o auzise numai în gînd² sunase ca un bucium. Ecoul ei îl izbisedogoritor în urechi ² la fel ca i atunci demult, cînd o ascultase cu adevrat. 

² Aici!... Sînt aici!... mur mur  oteanul, dînd iar i din m îini, încercînd 

Page 108: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 108/346

s se smulg din locul unde se afla. Cinem cheam?... Cine?... 

Cu ochii minii vede acum drumul printre coline, care duce spre Olt. 

«Da, da, într-adevr este drumul spre Olt!» îi recunoate r nitul. 

Ziua se îngîn cu noaptea. 

De dup cea mai înalt dintre coline, s-a ivit un bieandru de vreo paisprezece ani, î mbr cat într-un minteanzdrenr os i cu o cciul bru-mrie pe cap. 

Gonete din r sputeri, pe un cal murg, înclecat pe deelate 

Se apr opie de pdurea ce acoper , deas ca peria, dealurile Gîrneciu- 

lui. 

«Neîndoios, cuget

r nitul, acestea nu

pot fi decît dealurile Gîrneciului. Le cun

osc du

pcele d

ou

culm

i. Una,zimat, în stînga. Cealalt, unduioas, în dreapta.» 

Biatul îi ridic puin capul de pe grumazul calului, pe care apr oape c st lipit. îi duce dou degete la buze.uier  scurt de trei ori. 

² Cpitane Ion!... Cpitane Ion!... strig el apoi, cu aceeai voce pe care r nitul o auzise i adineauri. 

Un tînr cu un cojoc de oaie pe umeri, sprinten i mldios ca o slbticiune, ur mat de trei dintre tovar ii lui delupt, iese acum dintre copacii unei alte pduri înzpezite de pemarginea Oltului. îi duce palma p îlnie la gur  i

 îi r spunde: 

² Aici!... Sînt aici!... Cinem cheam?... Cine?... 

«Cum am a juns aici, cu-atîia ani în ur m?... Cum?... Tînrul pe care l-a strigat biatul acela sînt eu... Sînt eu!...» 

Totul i se învîrtete sub frunte. Nu poate s îneleag c numai fierbineala îl silete s-i retr iasc, în minte,crî mpeiele de via. 

² Cpitane Ion!... Cpitane Ion!... 

² Sînt aici!... Aici!... optete iar r nitul, r spunzînd nlucirilor sale, în vreme cem îna i se încleteaz mai tare pem înerul sbiei. 

² Cpitane Ion!... Cpitane Ion!... strig din nou biatul, înc înainte de a a junge la poalele pdurii. Dinspre

Boldeti, coboar  ctre Olt o ur-die... Au cu ei ase snii încrcate cu vîrf. i mai au înc una din care... 

Calul biatului ² ud leoarc de sudoare² vine în galop. 

Cpitanul Ion îl apuc, din fug, de cpstru. îl silete s înepeneasc pe loc. 

Biatul sare de pe cal. Abia mai r sufl. Este încon jurat numaidecît de cei patru voinici cu priviri negur oase.Povestete: 

² Turcii au luat-o pe la Fîntîna Robului. i nu cred s mi se fi prut. Am auzit i-un plînset de copil... 

Page 109: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 109/346

 înmi jlocul cetei se pr oducemicare. Unul dintre voinici, brbos i neobinuit de înalt, îi strînge pumnii. 

² Va s zic, osmanlîii tot nu se las! 

² Cic s-a încheiat pacea! adaug furios altui. 

² i cam cîi crezi fie nvrapii9 ca numr?îl întreb pe bietan ai treilea, un flcu bine legat i cu umerii lai. 

² Pi... cel puin de zece ori mai muli decît voi. Fr  s-i mai punem la socoteal pe vizitii... 

Cpitanul se întoarce ctre acela care voise s cunoasc numrul n-vrapilor privindu-l mustr tor. Iar vinovatulde întrebarea nechibzuit îi plec fruntea. 

Sub ochii nelinitii ai calului, r nitul se zbtu, aiurînd. 

² Acesta este Alexe, vîntorul de lupi!... AlexeL. îl strig el. 

Dar nimeni nu-i r spunde. i r nitul se întreb, nedumerit: 

«C înd tr iesc eu?... Atunci?... Acum?... La vremea aceea Alexe m ur ma de apr oape o lun. Luase parte, alturidemine, la toate btliile... El i Nstase...» 

i de îndat îl revede pe flcul brbos, de statur  uria, care îl ceart pe Alexe. 

² Muli sau puini, nvrapii trebuie s fie nimicii!... 

² Adevrat, încuviineaz Alexe, plecîndu-i din nou fruntea. Am întrebat... numai aa... 

Cpitanul îi muc buzele. 

² Din -nefericire, gr iete el, tocmai în dimineaa asta am î mprit ceata pe p îlcuri. i p îlcurile le-am trimis s 

ard hambarele domniei, în care au f ost strînse bucatele pentru turci. 

² Dar drumul unuia dintre aceste p îlcuri, i anume al aceluia condus de Bucur, nu duce pe undeva, chiar prinprea jma Fîntînii Robului? îi aduce aminte Nstase. 

² Aa e! r spunde cpitanul. Numai c Bucur a pornit înc înainte de r sritul soarelui. i trebuie s fi a junsdeparte... î mi cam închipui eu pe unde!... Astfel c n-are cum s ne vin prea repede în a jutor. 

² O s ne fie deci destul de greu s-ntî mpinm noi singuri o ur-die-ntreag, este silit s recunoasc brbosul. 

² Dat fiind îns vestea c-n sniile turceti se afl i-o fat, nu putem sta pe gînduri. Pregtii-v de plecare!...ordon cpitanul. 

 Alexe, Nstase i cel de-al treilea voinic, un flcu cu nite ochi verzi i sfioi ca de fat, pe nume Gheorghe, de

fel din C î mpulung, care se pregtea s devin preot, dar pr sisem înstirea ca s-l însoeasc pe Ion, îipregtesc de lupt sbiile, ghioagele, suliele cu vîrfuri de fier i arcurile. îi petrec chingile tolbelor pe dup gît ise azvîrl pe cai. 

Dintr-o latur , se iete biatul care se gr bise s le vesteasc r zvr tiilor apr opierea cetei pr dalnice deotomani. 

² Num luai i pe mine? întreab el cu o voce în care parc p îlp îie lacrimile. tiu s m înuiesc arcul... 

Cpitanul, aa clare cum este pe ar msarul su, Negru, care tr opie de ner bdarea de a porni, se apleac sprebiat. îi pune o m în pe cretetul dezgolit. 

Page 110: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 110/346

Faa biatului este r oie i puin asudat, atît din pricina goanei în care a venit, cît, mai ales, datorit tulbur rii idorinei sale aprige de a i se îngdui s ia parte la lupt, alturi de temuii oteni ai f ostului domnitor Vlad. 

Numai c btlia se vestete grea. Tinerii valahi vor fi silii s înfrunte, fiecare, cel puin cîte zece vr jmai. Or, a-l îngdui pe biat alturi de ei, într-o asemenea ciocnire, cu toat nevoia de oameni pe care o au, ar însemna s-ihotrasc dinainte pieirea. 

Cpitanul se apleac mai mult. la cciula pe care biatul i-o ine în m în. 

l-o pune pe cap. i-i poruncete ca unui otean în toat firea: 

² Tu s porneti în cutarea aceluia dintre p îlcurile noastre care trebuie s se gseasc, în clipa de fa, cam prin lunca Tlanilor. Caut-I pe soul nostru Bucur. Vestete-I cu ce ne-ndeletnicim. i el va ti ce trebuie s fac... 

Biatului i se destinde gura într-un zî mbet. 

² Am îneles! r spunde ostete. 

E fericit. Sare pe cal i pleac în galop, luînd-o, cruci, peste dealuri, cam ctre miaznoapte. 

² i noi, înainte! d ordin cpitanul, strîngîndu-l pe Negru între genunchi. 

 Ar msarul, obinuit cu comenzilemute ale stp înului, pornete vif or os, îl ur meaz îndeapr oape ceilali trei bidivii,pe spate cu clreii lor. 

Gonesc în tcere, biciuii de vînt i ninsoare, o bucat bun de timp. Str bat cî mpii i dealuri, p în ce a jung lamarginea pdurii întunecate de la Fîntîna Robului. 

Pe-aici trece leaul. 

Cpitanul, de-a dreptul de pe cal, se aga cu m îinile de o ramur  mai gr oas a unui fag. Sare în copac, f cînd s se scuture zpada. i-aa, în picioare fiind pe ramura aceea gr oas, pune palma la frunte, cercetînd, cu bgarede seam, deprtrile. 

² Se zrete ceva? îl întreabNstase. 

² Nimic!... îi r spunde cpitanul. 

Cu toate astea, prin vzduhul rece i vtuit de fulgii mruni de nea, se aud, deocamdat înc încet, chiote icomenzi osteti otomane. 

Curînd, se ivesc în zri sniile i clreii, ca nite gîndaci negri care s-ar fi tîrît prin zpad. 

Ion sare de pe creang. începe s î mpart voinicilor poruncile de trebuin. 

Scoîndu-i toporitile de la oblîncurile eilor, tuspatru taie, zorii, cîiva fagi tineri. Le desprind crengile, pe care leleag între ele cu cur meie de tei. în jgheab în acest chip un fel de plase, cu ochiuri îneltoare, unde picioarelecailor aveau s se î mpiedice i s se prind ca petii într-o vîre. 

Plasele sînt aezate în locurile hotrîte de cpitan. Se acoper  totul cu zpad. Iar ninsoarea terge curepeziciune i celelalte ur me. 

Voinicii se orînduiesc, dup aceea, la marginea pdurii, între copacii nini, r m înînd, ca în atîtea alte rînduri,linitii i cu sufletul î mpcat, în ateptarea vr jmailor. 

Totul a f ost pregtit. în ochii afbatri ai cpitanului scapr  o lumini ciudat. 

Nstase, voinicul care fusese cioban în munii pr pstioi si Parîngului, vzînd-o, surîde. 

Page 111: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 111/346

De altfel, toi cei care i se alturaser  cpitanului, dup ce mria sa Vlad fusese înfrînt i silit s plece peste muni² îi cunoteau aceast lumini. 

Scînteia care o aprindea înea de-a dreptul din inima lui însetat de dreptate. 

Iar uriaul Nstase zî mbete, deoarece tie c ori de cîte ori luminia aceasta se aprinde, m înia cpitanului lor nucunoatemargini. i m înia lui va lsa ur me adînci i de nelecuit în trupurile vr jmailor. 

Sunetul vocilor otomane crete. Au început s se deslueasc i paii înfundai i gr bii ai cailor prin zpad. 

Din locui unde se gsesc tinerii, drumul nu se zrete. Sniile i achingiii clri care le însoesc trebuie s ocoleasc o mgur . S coboare dup aceea într-o vale, un.de, în timpul verii, er puiete un p îrîu, mrginit demlatini pline de stuf ri. 

Valea este adînc. Coborîul în ea se face uor; dar coasta care-i ur meaz este greu de urcat. Pe-aceast coast, în zpad, i-au aezat tinerii munteni plasele de crengi. 

Sub cernerea necur mat, tot maimrunt i deas, a fulgilor, lumina a sczut, devenind albstruie. 

Chiotele turcilor r sun apr oape. Din ce în cemai apr oape. Pîn ce botul încon jurat de-un nor de aburi al caluluicelui dintîi dintre otomani se ivete de dup mgur . 

Clreul, cu suli, cciul alb de p îsl i mustile lungi, pline de pr omor oac, se arat i el. Coboar  în valeacu stuf riuri îngheate, ninse i cltinate de vînt. 

 în acelai timp, se aude desluit un glas sau un plînset durer os de femeie. 

Luminia din ochii cpitanului scînteiaz mai tare. 

Deschizînd drumul sniilor, un întreg p îlc de clrei cu feele aspre i înar mai p în în dini a a juns în vale. 

Chiuind, achingiii din frunte se str duiesc s urce pe coast. 

Picioarele cailor, ostenite de drumul anevoios, lunec necontenit, ba într-o parte, ba în cealalt. Dintr-o dat,gleznele lor subiri încep s se prind i s se frîng în cursele întinse de flci. 

Dou dintre sr manele animale, nechezînd jalnic, se pr buesc, cu copitele inute de plas. Clreii cad i ei, î mpiedicînd drumul celor care-i ur meaz, f cîndu-i i pe acetia s se pr vleasc. 

Nechezatul speriat al cailor ² care, încercînd s se ridice, muc atît pe celelalte animale, cît i pe oamenii ce lise afl în prea jm ² ca i blestemele osmanlîilor spintec aerul rece i plcut mir ositor al dimineii de iarn. 

Pemsur  ce ocolesc mgura, alte i alte snii se gr mdesc în vale. Caii i otomanii aflai acolo se zbat într-o vier muial ce devine, pe msura scurgerii clipelor, tot mai cumplit. 

 înmomentul acesta, cpitanul fluier  semnalul de atac. Strînge, abia simit, în p întec calul, cu pintenii. i Negru² cruia nu-i trebuia decît cel 

W  i � . 

mai mic semn din partea stp înului, ca s îneleag ce este dator s fac «"fer pornete în galop.² 

² Predai-v! le poruncete Ion, pe turcete, otomanilor. Unii dintre acetia ² dumirii, în sfîrit, asupra a ceea cese petreceaT- 

se opresc buluc, cu caii sf or ind, la marginea vii 

² Cine îi arunc ar mele e liber s plece unde vrea, ceilali îi vor | plti neascultarea cu capul!.,. ^ 

Page 112: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 112/346

C îiva oteni turci, înspim întai de ochii amenintori ai cpitanului i încredinai c fuseser  încon jurai de o  întreag otire de valahi r zvr tii, se pregtesc de predare. Cpetenia lor îns ² un ag btrîn, cu o musta lung i un chiulaf 1 din postav î mblnit, albastru, pe cap, îi ridic iataganul i url: / f \ ² în numele luminieisale sultanul Mahomed, v poruncesc s-i r -punei pe necredincioi!... i Auzind glasul hotrît al cpeteniei,otenii turci îi recapt cura jul. 

Chiote puternice le izbucnesc din piepturi: i² în numele luminiei sale sultanul Mahomed, s-i r punem penecredincioi! 

Numai c strigtele spahiilor i achingiilor încep s se amestece, în aerul rece, cu chiotele de lupt, mult mair suntoare, ale valahilor, s ipetele lui Alexe, mai ales ² priceput în meteugul de a imita urletele lupilor ² sîntde-a dreptul înfricotoare. 

Din locuri nevzute, fulger  sgei ascuite, doborînd, cît te-ai terge la ochi, ase sau apte otomani. 

² Predai-v! le cere, pentru ultima oar , cpitanul. 

Cu nici un pre! r cnete turcul cu chiulaf albastru. 

Cuvintele lui sînt ur mate de alte cîteva sgei, înite din pdure. Acestea culc la pm înt înc doi vr jmai. 

 î mp

reun

cu vizitiii i ceilali clrei ni

micii în vale, nu

mrul cel

or d

o-borîi a

 junsese la cincis

prezece. 

Trei sulie se adaug sgeilor, gr bindu-se s î mplineasc o lucrare atît de bine ticluit. 

 Apr oape jumtate dintre nvrapii czui în capcan fuseser  r pui sau nu se mai gseau în stare de-a lupta.Rm înea îns restul. i-acetia însemnau, pe puin, cîte cinci potrivnici în faa fiecrui valah. Numai c, înstrî mtoarea aceea, otomanii nu-i puteau desf ura f orele. 

Ur mat de cei trei tineri lupttori ai si i învîrtindu-i ca o moric sabia sclipitoare i ud de sînge, cpitanul începe, nu cu mult greutate, s-i cr oiasc o p îrtie p în la aga. 

Dîndu-i seama deprime jdie, acesta le strig spahiilor i achingiilor s-l încon joare, pe ia spate, pe Ion. 

C îiva alearg s-i î mplineasc porunca. De ei se îngri jesc ciobanul Nstase i f ostul ucenic într-ale preoiei,

Gheorghe, culcînd înc trei os-II

!

f  manlîi la pm înt. 

Lupta merge, neîndoios, spre biruina r omânilor. 

Ion, totui, se oprete. îl strînge în frîu pe Negru. 

 A auzit iar i iptul acela prelung i ascuit al u-nei fete. Se întoarce i o zrete ² ivindu-se de sub coviltirulcelei de-a doua snii pr buite în zpad ² pe aceea care strigase. 

Page 113: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 113/346

/ i* Un fel de cciul înalt, turceasc. 

Legend valah coala ² 9 

Fata, dei fusese legat peste brae cu nite curele,, izbutise s se dez- -a lege. - . ' - , .. - | 

Se tîra, în genunchi i-n coate, printre sf rî mturile sniei i ipa. | 

Ce anume spunea nu se putea deslui. Era îns limpede c iea cerea a jutor. \ I 

Fr  s ovie, din goana nebun a calului, cr oindu-i o nou crare prin desiul de iatagane ^i lnci, cpitanulpornete spre fat. 

 A jungînd în dreptul ei, se apleac, o prinde în brae i o trage lîng sine pe a. 

² Eti singur , sau mai e vreo fat în sniile turceti? o întreab, smucind în acelai timp frîul, ridicîndu-i calul îndou picioare i izbutind, cu o îndem înare vrednic de un otean ca el, s se fereasc de-o lovitur  mi-eleasc de suli. 

Fata se strînge, înfricoat, la pieptul tînrului. 

²- Sînt singur ! îi r spunde ea i, istovit de-atîta zbucium, începe s p lîng. 

 î mboldindu-l pe Negru, cpitanul clrete p în lîng Alexe, vîntorul de lupi. l-o d pe fat în brae, spunîndu-i s-o duc la adpost, în pdure. Iar el se reîntoarce în lupt. ; Aga este acum pe deplin încredinat c înaintea sa nuau ieit decît cei patru tineri valahi. i socotete c, oricît de vite ji ar fi ei, nu-i vor putea ine piept, dac spahiii iachingiii îi vor reface, cît mai repede, rîndurile. 

² Lîng mine, în f or maie de lupt! le poruncete el. 

Cpitanul Ion face un semn, cu sabia, alor si, i îi reîncepe ataoul, 

cr oindu-i un nou drum ctre cpetenia turc. 

 Alexe s-a înapoiat repede² dup ce a pus-o pe fat la adpost, în pdure. S-a apr opiat de cpitan. 

Brbosul Nstase i firavul Gheorghe îi ur meaz de la o mic deprtare. Sgeile lor îi muc, necrutoare, peotomanii care încearc s taie drumul celorlali doi. 

Scoînd din piepturi urlete de gr oaz, au mai czut cinci osmanlîi, în timp ce cpitanul Ion, cu calul mai mult îndou picioare, avîndu-l alturi pe Alexe, desvîretepr pdul, continuînd s se apr opie de aga. 

 A izbutit s a jung înaintea lui. 

Se privesc ochi în ochi. 

Cpitanul rîde. Prul blai îi flutur . Aga primete lupta. Sbiile li se ciocnesc. Din tiurile r oii se r sp îndete, învzduhul cu mir os plcut, de zpad, un ir de scîntei. 

Cpetenia otoman, la început, nu se temuse. tia c iataganul era, în m îna lui, o pasre. O pasre în stare s aduc moartea oricui i s-ar fi aezat pe umr. De ce atunci, pentru întîia oar , frica începe s i se cuibreasc îninim? Ochii str lucitori ai cpitanului valah sînt de vin. Ochii acetia îl str pung, ca dou hangere ttr ti. Agale strig achingiilor si: 

² Lovii-I!... Lovii-IL. Nu-l lsai s m ucid!... 

La drept vorbind, aga era într-adevr un minunat m înuitor de sabie. 

Page 114: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 114/346

Page 115: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 115/346

Numai c vestea aceasta bun întîrzia s soseasc. 

Cpitanul Ion i Bucur n-au mai avut r bdare s stea adpostii în m înstire. i, reîncingîndu-i ar mele, au ieit lalumin. 

 Îndat, o mulime de voinici f r  team li» s-au alturat. Btliile ² în-'trerupte dup plecarea mriei sale Vlad înTransilvania ² au reizbucnit, cu îndîr  jire, de-o parte i de alta a rîului Olt. 

Dup ce ascultase aceste lmuriri, Mihailo îl întrebase pe gr mtic cum ar putea a junge i el, cît mai repede, f r  s piard vreme, la cpitanul Ion. 

Drept orice alt r spuns, Far m ² dei bolnav i cu dureri cumptfte în picioarele sale oloage² se oferise s-lconduc el însui. înclecaser  pe doi cai buni i, învem întai clugrete, porniser  spre Olt. 

Cpitanul i Bucur se temuser  mult pentru viaa soului lor de lupt sîrb care, în btlia de la Poienari ² cea dinur m dat de mria sa Vlad în ara Româneasc ² fusese greu r nit. 

N Atîta c acum totul "trecuse! Mihailo, cluzit p în aici de Far m, se gsete teaf r înaintea lor. 

Faptul acesta îl face pe Bucur s trag în sine nde jde c i tatl su, ppuarul Tit, se va fi aflînd în aceeaistare. Dar el se stp înete. Nu întreab nimic. Ci tace, ateptînd ca, înainte de toate, Mihailo s arate soilor si

de lupt

ce era adevrat i ce nu din nenu

mratele zv

onuri r 

sp în-dite

prin ara R

omâneasc

des

prem

ria saVlad. 

Strigtele demirare i bucurie, ca i î mbr irile dintre cei patru prieteni, p în la ur m contenesc. Noii sosii sînt îndemnai s se aeze. 

Lui Mihailo i se trage alturi o lad plin cu blnuri, gsit în sniile turceti. în vreme ce gr mticul Far m estecondus de Bucur p în la cel mai bun loc de odihn din bordeiul subpm întean: unmor manmare de cetin, undeerau întini, de obicei, r niii, la sfîritul fiecrei btlii. 

 îns cum ² în lupta care abia se încheiase ² valahii nu avuseser  nici un r nit, iar turcii numai mori, patul decetin r msese liber. 

Far m se aez. Cu toate c în bordei este cald, gr mticul se zgribulete, strîngîndu-i, în jurul trupului îndurerat, uba. 

Toi ceilali, stînd în picioare, îi îndreapt ner bdtori privirile ctre Mihailo. Acesta, la rugmintea cpitanului, începe s povesteasc. 

Reamintete, mai întîi, î mpre jur rile în care voievodul i ceilali patru supravieuitori izbutiser  s ias din cetateaPoienari, încon jurat i atacat de turci. 

Vreme de cinci zile, dup aceea, înfruntînd ploaia i frigul, flm înzi i însetai, r tciser  prin muni. 

Domnitorul cuta Rucrul. De la Rucr voia s urce spre Bran. Acolo, potrivit înelegerii, trebuia s-l întîlneasc pe regele Matei. 

 în timpul cltoriei, voievodul le istorisise cum, tot în Rucr ² cu peste dou veacuri în ur m, în drumul su dinFgra spre C î mpulung² f cuse un popas de o noapte vestitul Negru-Vod. A doua zi, plecase mai departe,dup ce îi alctuise oastea. îi biruise pe ttari i întemeiase ara Româneasc. 

² Peste cîteva zile, ne vom reîntoarce i noi, îi asigurase voievodul pe soii lui de drum. Sînt încredinat c regeleMatei îi va pstra cuvîntul. Vom reîncepe asaltul. i în cel mult dou sptm îni, ara va fi iar liber , ca pe vremealui Negru. 

 A jungînd ei, dup aceea, în preafrumosul sat de lîng C î mpulung, locuitorii îl recunoscuser  pe mria sa Vlad. Cutoii se gr biser  s i se închine. S-i aduc merinde, veminte cldur oase i cai de schimb. i îl rugaser  s le

 îngduie a-l î psoi, cu ar mele în m îini, p în la castelul unde ur ma s aib loc întîlnirea cu regele Matei. 

Page 116: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 116/346

Voievodul le r spunse c regele îi era bun prieten, ba, de curînd, i rud. Deoarece, aa cum poate se auzise ila Rucr, gpria sa se cstorise cu vara lui Matei, principesa Elena. 

«Afar  de aceasta, mai adugase el, sîngele ap nu se face. Craiul Ungariei este valah de origine. Noi credem încuvintele i-n legm întul su. i ne vom duce, f r  oaste, aa cum se cuvine, s-l întîlnim la Bran. Voi,rucrenilor, caremi-ai dovedit credin, în nite zile atît de tulburi, înar-mai-v totui. Trimitei veti i-n restulrii c m voi întoarce curînd, cu ar me, oaste transilvnean i prieteni. S.fie toi gata pentru lupta ceamare.

 Aceasta va reîncepe, peste puine zile, i nu se va cur ma p în la biruin.» s 

² A f ost, cuteaz a spune Mihailo, cu marem îhnire în glas, plecîn-du-i fruntea, poate ceamai durer oas greeal svîrit de ctre mria sa. Nu s-a lsat însoit de rucreni. i numai din pricin c s-a încrezut încuvîntul de prieten, pe care i-l dduse regele Matei. Deoarece, f r  îndoial, cu totul altfel s-ar fi desf uratlucrurile, dac rucrenii ne-ar fi însoit cînd am a juns la Bran. 

² Va s zic, i-adevrat ce-am auzit! mur mur  Bucur. 

² Nu tiu ce-ai auzit, dar faptele s-au petrecut, mai departe, în felul ur mtor. C înd ne-apr opiam de Bran, am zrit, în trectoare, o ceat mare de oteni î mbr cai în zale. Tit a avut îndat bnuialsrc lucrurile nu stau tocmaiaa cum ndjduiam noi. l-am mrturisit gîndul acesta mriei sale Vlad. Dar domnitorul nostru² care credea,neclintit, aa cum v-am mai ar tat, în cuvîntul de rege al rudei sale, Mateia ² a rîs de-aceste temeri i a datpinteni calului, spunînd: «Ba, dimpotriv, credinciosule Tit, tînrul rege se dovedete a fi un prieten chiar mai bundecît mi-am închipuit eu. lat-l, ne iese el însui înainte, c-o oaste gata pregtit. înseamn c nu va mai trebuis-ntîrziem ateptînd. Ci "vom putea porni numaidecît înapoi, spre ar ...» în locul regelui care de altfel, nici nuvenise la Bran, s-a desprins îns din fruntea otilor un cpitan vîrstnic, cu o figur  r utcioas, pe nume Giskra... 

² Pe Giskra îl cunosc de mult, r ostete de la locul su Far m. Este cpetenia unei oti de cavaleri, vestit prinaceea c a lovit, p în acum, pe maimuli principi eur openi. De fapt, Giskra a f ost, vreme-ndelung, certat curegele. Vd c s-au î mpcat... 

& ' . 

² Giskra s-a înf iat, ce e drept, cuviinbios domnitorului nostru. I-a inut scara, ca un vasal, dei era cpitan deoaste regesc. i l-a poftit în castel, spunîndu-i c, înc în dup-amiaza aceea, serenisimul tînr rege al Ungarieiva sosi la Bran. i î mpreuna* mria sa i regele, se vor înelege cînd s porneasc, din Rucr, atacul î mpotriva luiRadu cel Frumos i a stp înilor si. " > - 

² Totul nu cred s fi f ost din partea lui Giskra decît o pref ctorie! glsuiete iar Far m, cu glasul ridicat. 

² Am stat în castel cinci zile, îi continuMihailo povestirea, dar serenisimul tînr rege n-a venit. Abia în cea de-a asea zi a a juns la Bran un trimis al su. 

Numai c solul a venit în tain, i noi nu l-am vzut. Cci, dac am fi aflat despre sosirea lui, am fi intrat labnuieli i ne-am fi pregtit. Trimisul² dup cum am auzit mai tîrziu ² a stat, pe ascuns, de vorb cu cpitanulGiskra. Acesta i-a adunat oamenii i, npustindu-se asupra noastr , cu ar mele în m îini, ne-a poruncit s nepredm. Mcar c fuseser m luai pe neateptate i nu aveam ar mele la noi, n-am vrut s ne supunem. Mria sai Tit, în încperile de sus ale castelului, luptînd numai cu nite sfenice, cu mesele i scaunele, au doborît maibine de jumtate dintre cavalerii aceia care îi atacau ² între r nii numrîndu-se i comandantul lor. în încperilede jos, noi ceilali² cu toate c vreo cîivamai purtau înc ur mele r nilor de la Poienari ² am f cut, deasemenea, tot ce ne-a stat în putin ca s pricinuim o cît mai mare pagub atacatorilor. Pîn la ur m, am f osttotui, firete, învini. 

Pe noi, otenii de rînd, ne-au zvorît într-un beci al castelului. Iar pe mria sa, înc-n aceeai noapte, cetluit înlanuri² dup cum am aflat de la paznicii notri, în ziua ur mtoare² l-au pornit spre Braov. De la Braov l-audus la Buda i, de la Buda, la Viegrad, în cea mai întunecat temni a cr iei maghiare... 

Toi cei care sînt adunai acolo, în bordeiul de pe malul Oltului, îl privesc, încordai, pe Mihailo, i îi ascult,apr oape f r  s r sufle, cuvintele. Cpitanul Ion care, între timp, s-a aezat pe un butuc, i-a prins în palme fata.Nu se uit la nimeni. Un nod îl îneac în gît. 

Fclia cu r in, înfipt în perete, p îlp îie, r sp îndind o lumin glbuie, ceoas, care le îngreuneaz parc _i maimult inimile celor de fa. 

Page 117: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 117/346

² De ce?... De ce£... se întreab unii pe alii voinicii. 

i nici unul nu poâte pricepe cum de a f ost cu putin o asemenea fapt î mpotriva aceluia ctre care se îndreptautoate speranele lor, în acele zile de iarn întunecate i pline de m îhniri. 

O mare i apstoare durere, iscat din m înie, din gîndul c dreptatea poate fi zdr obit de nedreptate i ce e bunde ceea ce e r u, se coborîse în bordei, copleindu-i pe toi. 

Un suspin adînc se smulge de-a dreptul din sufletul fr m întat al lui Ion: '² Pentru ce?... Pentru ce?...  

Gr mticul Far m, care-l îndr gete i-l socotete pe Ion drept un frate maimic, nu poate îndura, cu sînge rece,acest suspin. Sltîndu-i trupul îndurerat de pe patul de cetin, r ostete: 

v ² Pentru c în vîrte jul acesta de sînge i nebunie, în încletarea aceasta dintre musulmani i cretini, dac sultanul ar putea avea de partea lui Vaiahia, ar învinge, lat de ce Mahomed i-a dorit ori s preschimbe ara înpaalîc turcesc, ori s-i aib un domn al su pe scaunul 

rii Româneti² un domn care s-l asculte îns f r  nici o cîrtire. i fiindc mria sa Vlad nu este unul dintr-acetia... 

² Nu... nu este unul dintr-acetia! strig cu toii. \ 

² ...a-ncercat s-l r pun. N-a izbutit. i-atunci a pus la cale, bnuiesc eu, ca, înelîndu-l pe regele Matei, s-l înlture prin alt mi jloc pe domnitorul nostru. 

Glsuind astfel, gr mticul Far m, ai crui ochi ardeau de febr , ostenise i începuse s gîfîie. 

² Mihailo s v povesteasc... mai departe... ce s-a petrecut... încheiase el, cu buzele albite, reaezîndu-se pepatul de cetin i strîngîn-du-i uba. 

² Ce s-a mai petrecut? se încruntMihailo. Mînia i scîrba m copleesc cînd î mi aduc aminte. Pe mria sa îltrimiseser  la Viegrad. în ce ne privete pe noi, fuseser m legai în beciul castelului i se zvonise c vom fisp înzurai. C îteva zile ne-am zbuciumat în chinurile iadului!...-Pîn la ur m ² ascultînd sfaturile lui Tit ² am izbutit s desprindem din zid nite gratii. Ne-am strecurat afar . Am pornit spre Braov. Odat a juni acolo,cercetînd pretutindeni, am aflat c, nu cu mult timp în ur m, venise în ora o solie din partea lui Radu cel Frumos.Solia adusese cu sine un r va. Despre acest r va, boierul valah care conducea solia le povestise dregtorilor sai c fusese aflat la cingtoarea unui trimis al mriei sale Vlad ctre sultanul Mahomed... 

|K Ion se ridic în picioare: 

² Mria sa Vlad s fi trimis un r va lui Mahomed?... Aceasta este o nemaipomenit minciun!... 

² Minciun! strig i ceilali. Se isc o lar m cumplit. 

² Ticloii!... MîraviiL. 

² C este o minciun i o-neltorie f r  pereche tim mai temeinic decît oricine noi, cei care am f ost alturi demria sa în acele din ur m zile!... gr iete, în continuare, Mihailo. 

² Dar cine a ticluit r vaul acela i ce sta scris înluntrul lui? izbuc-| v nesc iar i cîteva glasuri. 

² Prin r vaul acela, alctuit, pesemne, chiar din porunca sultanului, | de vreunul din oamenii de curte ai luiRadu... 

² De vreunul din oamenii de curte ai lui Radu!... înelege, deodat, totul, Ion. 

² ... mria sa Vlad îl ruga, chipurile, pe Mahomed, s-i dea înapoi domnia, f gduindu-i, în schimb, c-l va a jutas biruie Ungaria i s-o transf or me în paalîc turcesc... 

Page 118: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 118/346

² Cum de i-a putut r bda pm întul? strig înfuriai flcii. Cum de-a f ost cu putin o asemenea mielie? iregele?... Regele a crezut?... 

Mihailo rîde amar: 

² Aa cum a bnuit Far m ² s-a lsat înelat. i asta pentru c boierul sosit din ara Româneasc i-a juratregelui Matei! 

² l-a jurat? 

² Pe sîngele lui i-al stp înului su, domnitorul Radu, c r vaul acela fusese scos de la brîul trimisului mrieisale Vlad!... i c trimisul a mrturisit cum l-a vzut el însui pe gr mticul Far m scriindu-l... 

² Pe gr mticul Far m?... 

² Da. Tot din porunca mriei sale Vlad... 

Cele din ur m cuvinte sînt acoperite de asemenea strigte, încît Mihailo e nevoit s-i cur me povestirea. 

Gr mticul icnete. Obra jii i s-au f cut mai palizi. învinuirea nedreapt îl face s-i simt inima oprindu-i-se înpiept. 

yoinicii îi ridic pumnii. 

² Auzii!... Auzii!... Gr mticul Far m!... Aici se vdete cel mai bine minciuna! Gr mticul Far m era cu noi... laTismana... cît vreme mria sa i a junsese la Rucr... Doamne!... De ce nu i-ai tr snit pe-neltori, în clipa cînds-au r ostit cuvintele acelea?... 

Glasurile se fr m înt i se tlzuiesc în bordeiul scund; dar, dintre toate, se desprinde ca un tunet glasul lui Ion: 

² i cum se numete boierul acela care, printr-un jur m înt mincinos, l-a-nvinuit de vînzare pemria sa Vlad? 

Se las o tcere de moarte. Tcerea nu este tulburat decît de p îlp îitul f cliei din perete. De respiraiazbuciumat a flcilor. în mi jlocul acestei tceri, numele boierului care jurase mincinos se aude tare, limpede ide neuitat. 

² Vornicul Gligoracu Zue. 

² Vornicul Gligoracu Zue!.. repet Ion, rar, silab cu silab, ca numele acesta s i se întipreasc, pentrutotdeauna, în minte. 

² Este un boier tînr, îns cu însuiri la fel de urîte ca i stp înul su, îi lmurete Far m pe r zvr tii. Auzisem destul despre el, înc din timpul luptelor de ast-primvar . A stat î mpreun cu Radu la Stambul. Am îndoi auvenit, ca nite vînztori de ar  ce sînt, înghesuindu-se în rîndurile otenilor lui Mahomed. Sînt gata de oricemielie... 

v ² i Gligoracu Zue a  jurat în numele lui i al lui Radu?... 

² în numele lui i al lui Radu! întrete Mihailo. 

² Jur m întul de sînge? 

² Pe sîngele lui i al lui Radu!... 

² Atunci, hotr te Ion, jur m întul acesta trebuie s fie î mplinit... 

Cu o singur  micare, îi scoate din teac sabia. Tiul ei, în lumina 

f cliei, sclipete amenintor. 

Page 119: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 119/346

Page 120: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 120/346

² S-a vzut singur , între atîia necunoscui, i s-o fi temut, îi d cu prerea Mihailo. 

² Adevrat. Vremurile sînt tulburi. i ea n-avea de unde s tie nici cine sîntem, nici ce gînduri avem...recunoate Alexe. 

² S-au înmulit fiarele, de cînd cu atîtea r zboaie, mur mur  Far m. Ar putea s-o sfîie lupii... Poate c n-ar fi r udac s-ar lua cineva dup ea... 

K-- ² S pornesc eu, cere învoire Alexe. 

² Tu nu cred s-o mai poi a junge! se îndoiete Gheorghe. 

² De ce? 

² C ît timp am stat de vorb noi aici, fata trebuie s se fi îndeprtat mult. Pornise în galop... 

² i... tu crezi c-ai putea avea mai muli sori de izbînd ca mine?... 

² Nici eu... nici tu... ci numai cpitanul nostru, care are cel mai bun cal... dac-ar porni chiar în clipita asta... 

² Bine! se învoiete Ion. Am s-ncerc s-o a jung! Alexe îi aduce calul i Ion se zvîrle în a. 

² O însoeti p în-acas? întreab, la plecare, Bucur. 

² Nu tiu. Dup cum or s fie î mpre jur rile. în lipsa mea, tu ai îns 

gri j, de tabr , ca de-obicei!... 

HP- 

Se pleac puin De cal, i acesta pornete. Copitele bidiviului spulbera zpada. Cerul. în deprtare, se contopetecu cî mpia. Ar msarul, cu clreul su cu tot, se micoreaz i se pierd în zare. 

Cpitanul gonete de-a lungul unei laturi a pdurii. Slbticiuni mirate se ivesc din desiuri. Fata poate fi ur mrit f oarte uor. Ninsoarea a încetat. Ur mele pailor calului furat din tabr  se vd desluit în zpada pr oaspt. 

Dincolo de pdure, drumul cotete i se apr opie iar i de Olt. Pîn la Satul lui Prea jb nu mai e departe. Numaic fata, necunoscînd destul de bine meleagurile, f cuse cîteva ocoluri, i asta o întîrziase din drum. 

Deodat, Negru începe s necheze. De dupMgura Ttarilor, prin aerul îngheat, un alt cal îi r spunde. ^ . . 

Cpitanul zî mbete. 

Calul din faa lor nu poate fi altul decît acela pe care se gsete fata. 

² Negrule, acum, mai repede! îi poruncete Ion. 

La auzul acestor cuvinte, ar msarul îi ciulete urechile. îi scutur  coama. 

Toi muchii i se încordeaz. Galopul i se înteete. 

Necheaz din nou lung. Cellalt cal îi r spunde. Pesemne îi încetinete pasul, pentru c, numaidecît, dincolo demgura înzpezit, pe care se fr m înt în vînt nite arini tineri, Ion o zrete pe fat. 

Cu o nuia smuls din vreun copac de pe drum, îi biciuiete calul. Glasul subire i se aude, îndemnîndu-ianimalul s alerge mai iute. 

Page 121: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 121/346

Dar calul pe care se gsea ea, fie c obosise, fie c r spundea, într-a-devri chemrii lui Negru, îi încetinetedin ce în ce maimult pasul. i deprtarea dintre cei doi bidivii se micoreaz întruna. 

Ion mai gonete puin i-o a junge. Cu unmeteug învat la oaste, se apleac. Prinde calul fetei de frîu. II tragelîng Negru. Cei doi bidivii mai alearg, un timp, unul lîng altul. Apoi se opresc am îndoi în acelai timp. 

Fata se întoarce spre cpitan, speriat. 

O uvi castanie de pr îi m îngîie obrazul. Poart o scurteic din blan de samur i o cciuli de jder. Mîinile îitremur . Nu tie nici ce s fac, nici ce s spun. 

Cpitanul o privete i el zî mbind i tace. 

«Este, într-adevr, nespus de frumoas», se sur prinde cpitanul gîn-dind. 

i semir  el însui de ceea ce-i trecuse prin minte, deoarece, demult vreme, nu mai avusese prile jul s segîndeasc la asemenea lucruri. 

Vzîndu-I pe flcu c o privete f r  s-i spun nimic, fata îi ia deodat cura j: 

² Ce vrei?... De ce m-ai ur mrit?... Mi-ai scpat viaa. îi mulumesc. Nu puteam s r m în îns ia voi... 

Vorbete iute, încurcîndu-i puin cuvintele. E tulburat peste msur . i tulburarea ei feciorelnic i-a preschimbatobra jii în bu jori. 

«Are ochii cprui, galei i de o f or m dulce ca amigdalelor, continu s-i spun, în tain, cpitanul. Buzele-isînt ca fraga. A avut dreptate Alexe. Fata este neînchipuit de frumoas!...» 

² Ce doreti de la mine? optete ea din nou. 

Ion i-a venit în fire. 

² Erai sub ocr otirea noastr . De ce-ai fugit?... 

Negru i-a apr opiat botul de capul celuilalt cal, de parc ar fi vrut s-i povesteasc i el, pe ascuns, ceva. Dac nu cumva poate chiar îl luda, pentru c îi dduse ascultare pe drum. 

Fata r sufl greu... 

Goana nebuneasc în care a venit a f ost peste puterile ei. 

 Acum îi este team. în sine se întreab: 

«Nu cumva i-a dat seama de adevr?» 

Dar nu. Cpitanul n-avea de unde s cunoasc adevrul. Cu toate astea, frica nu o slbete nici o clip. 

O fric îngr ozitoare. Amestecat i cu altceva. 

 Acel altceva care i se nscuse în suflet înc din clipa cînd Ion o ridicase din zpad i o inuse strîns lipit lapiept. 

 Alexe o dusese într-un adpost din pdure. Dar ea îl rugase pe drum s-i spun cpitanului lor c vrea s-ivorbeasc. Numai c Ion i ai lui se coborîser  în bordei. Fata r msese singur . Ieise pe furi din adpost. Iar Gheorghe, care era de stra j, nu bgase de seam. 

Fugind de la un copac la cellalt, a junsese la intrarea bordeiului. Co-borîse, tiptil, înuntru i, stînd în întuneric, laspatele voinicilor, auzise tot. Atunci, pusese stp înire teama aceea nebun pe sufletul ei. Apr oape f r  s tie ce

Page 122: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 122/346

face, îriise, uoar , din bordei, dezlegase unul dintre caii care ateptau afar , întotdeauna îneuai, i o pornise în galop. 

Cpitanul se luase dup ea. O a junsese. i teama se lupta acum, în sufletul su, cu acel altceva despre care nu-i putea da înc seama ce fel de simm înt era. 

² Las-m s plec! îi r oag fata. ²r Te las... 

i Ion îi lu m îna de pe frîul calului ei. i ² M gîndisem la lupi... dar i la otomani, care sînt i mai r i decît lupii...Vr oisem doar s te-nsoesa S nu i se întî mple pe drum ceva r u. 

Fata îl privete cercettoare. îi simte inima imai puternic btîndu-i. Mai întîlnise ea i înainte brbai chipei.Chiar i logodnicul su avea o înf iare despre care oricine îl vzusespunea c era f r  cusur. îns un flcu deo atît de nobil i m îndr  frumusee brbteasc, aa cum era Ion, înc nu-i mai fusese dat copilei s cunoasc. 

Din toat fiina lui, se vdea o neistovit vigoare i agerime.Chipul parc îi era luminat de undeva dinluntru. Eraseme, dar blînd, i fata îi ddea seama c se simea în siguran alturi de el. 

² Voiai s m aperi? mai glsuiete ea. 

i glasul fetei capt, dintr-o dat, un ton melodios. 

² Da!... i... poate, a mai fi vrut s-mi spui... cum te cheam. 

Fata rîde galnic, ducîndu-i palma la frunte, de parc atunci ar fi vrut 

s-i aduc aminte care era numele ei. 

² M numesc Para. Sînt fiica medelnicerului Archir. Ion se încrunt. 

² Medelnicerul domnitorului Vladislav? Se gsea la Stambul... 

² Acolo e i-acum! se întristeaz fata. Ndjduiesc, totui, s vin curînd acas... dac... 

; 4'² Dac?? 

² Dac-i va îngdui Poarta... Dar, hai, spuneai c vrei s m însoeti. S m fereti de prime jdii... schimb eavorba, îndemnîndu-i calul înainte, ctre Satul lui Prea jb. 

² Haide!... se învoiete Ion. 

Caii pornesc la pas. 

² Cum ai czut în ghearele turcilor?... 

² Plecasem de diminea într-o sanie, î mpreun cu doica, însoite de trei slu jitori. Ne îndreptam ctre conaculfratelui mamei, boierul Prea jb. Deodat, în apr opiere de Boldeti, ne-am pomenit lovii de turci. Acetia, f r -ndoial, ne p îndeau. Am strigat. Le-am spus, pe turcete, cine sînt. Dar ei n-au vrut s-asculte, l-au ucis ² într-o scurt, dar nemiloas lupt 

wy  

² pe slu jitorii care încercau s m apere. La fel s-a întî mplat cu doica. p _ mine m-au legat cu nite curele pestebrae. M-au zvîrlit într-o sanie i m-au luat cu ei. Dac nu erai voi i, mai cu seam, dac nu erai tu, m treceaupeste Dunre... Ori eu abia m-am întors de la Stambul. Acolo am copilrit i am crescut laolalt cu Maria-Despina... 

² Logodnica domnitorului Radu? 

Page 123: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 123/346

Page 124: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 124/346

² Atunci este o altfel de dragoste... 

² Da, se înduioeaz cpitanul. S-o vezi, e numai o feti, i-i place s se poarte cu mine întocmai ca o mam.De cîte ori m vede... i m vede destul de rar, Oltea se-apuc numaidecît s-mi curee i s-mi ese vemintele.i-i place s-mi pregteasc i s-mi aduc ea însi bucatele la llaa.. 

² Ca o adevrat gospodin... 

² Se cuibrete în braele mele i se-alint. Dorete s m-nvese-leasc, s-mi risipeasc gîndurile negrei... 

-r- în orice fat, înc demic, slluiete, cpitane Ion, nu numai o mam, ci într-un anume fel chiari o viitoaresoie... ofteaz Para. 

Ion a început s rîd în hohote: t w Soie?... Oltea?... Nici vorb nu poate fi de-aa ceva. Fetia este atît de mica... 

y- j ² Fetele cresc, nu uita asta. Dragostea lor se schimb, capt alte înelesuri... i uneori... 

² Ea va r m îne pentru mine, întotdeauna, numai o floare, cea mai frumoas i mai curat floare din lume, jup îni. 

² O fericesc, repet Para. 

Dinspre Satul lui Prea jb se ivesc, în aceast clip, cîiva oteni. Se zresc mici, lîngOlt, clri. Se îndreapt spre ei. 

Ninsoarea s-a înteit. Cerul de plumb s-a coborît deasupra capetelor celor doi tineri, apsîndu-i parc, strivindu-i. 

² Aadar, s ne desprim! încheie vorba Para. 

i, dintr-o dat, apr oape f r  s tie de ce, dar dînd ur mare unui imbold luntric, pe care nu i-l putuse stp îni,fata se întoarse spre Ion. îl apuc de gît i îl srut lung pe buzele lui uscate i arse de vînt. 

² La fel i tu, ii spune ea, ai s fii i ai s r m îi cea mai frumoas i mai curat amintire amea, înainte de-adeveni soia unui brbat de caremi-a f ost întotdeauna sil, dar astzi mai mult decît oricînd... 

² Cum se numete brbatul de care i-e atît de sil i cu care eti nevoit s te mrii? o mai întreb, ladesprire, Ion. 

² Vornicul Gligoracu Zue!... glâsuiete, m îhnit, fata, în timp ce îi pornete calul la trap, ctre oamenii care o cutau. Vornicul Gligoracu Zue, cpitane Ion!... 

In pdure, brbatul, peste care zpada i începuse s-i atearn linoliul ei alb, îi înl o m în. 

² Para!... Nu pleca... Nu... Cercur i albe i galbene i se r oteau sub ochi. 

² Unde eti, Para?... Unde?... 

Se ridic puin din umeri, încercînd s priveasc în zare. Nu se putu ine îns i czu, iar, pe-o parte. 

 Ar msarul, simindu-l c se mic, îi plec uor capul i nechez încet. 

Viscolul nu se potolea. 

² Unde eti, Para?... Unde?... 

Vîrte juri albe, de zpad, se npusteau spre ei, învolburîndu-i ar msarului coama i acoperindu-l, încetul cu încetul, pe otean. 

Page 125: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 125/346

Glasul i se stinsese. i-acum, noi întî mplri, unele ² ca i mai înainte² tr ite în trecut i altele despre care doar i se povestise ddur  ji buzna spre ochii lui luntrici. 

 îl vede pe marele logof t Stan alergînd prin sala cea nou a palatului. Sala este lung i lipsit de frumusee. Af ost zidit de Radu numai ca s aib o treceremai lesnicioas dinspre cor pul de gard. 

Prin ea nu le este îngduit s ptrund decît otenilor de paz ² atunci cînd se schimb garda ²� i boierilor detain ai domnitorului, ori de cîte ori este nevoie ca acetia s nu fie vzui de ceilali slu jitori. 

Marele logof t Stan face parte dintre boierii de tain ai lui Radu. 

Este al doilea în rang dup Zue. 

Caftanul lui scump, cptuit cu jderi, îi este descheiat la toi nasturii, aa cum a sosit clare. 

Sabia i-o tîrîie pe lespezi. 

 A urcat în goan scrile, pe la cor pul de gard. A intrat în sal i fuge ctre iatacul domnesc. Logofeelul de stra j  îi iese înainte. 

² Ce s-a întî mplat, cinstitemare logof t? 

² Vestete pe mria sa c trebuie numaidecît s-i vorbesc! 

Logofeelul de stra j d din cap. Aa, cu grab, nu poate intrata vod 

nici mcar un mare boier. Faa i se lungete. Se întoarce spre fereastra lat de-o palm, înghesuit între doiperei gr oi i privete afar  cerul întunecat, plumburiu. Se uit i pe r bojul din ocrria de lîng u, pe care tragecîte-o linie, cu pumnalul, ori de cîte ori r stoarn clepsidra greceasc, umplut cu nisip, inînd, în acest fel,socoteala timpului cît mai ur ma s mai r m în  jde stra j. 

² E înc prea devreme, îi r spunde el. 

² E ceasul patru dimineaa... 

² Mria sa Radu s-a culcat tîrziu, îl întrerupse logofeelul. 

Faa lui slab este tiat de un rîn jet cu multe înelesuri i care ar fi putut ine locul multor cuvinte, dac n-ar fi f ostbine stp înit între buzele sale subiri. 

Fiindc logofeelul era, totui, dintre cei mai apr opiai slu jitori ai lui Vod. 

² înainte de a închide ua, continu logofeelul, domnitorul nostru mi-a poruncit s nu-l tulbur cu nici un pre, mai înainte camria sa însui s m cheme, printr-o btaie în palme... 

² Dar este ceva neînchipuit de grabnic! struie marele logof t Stan. S-au petrecut întî mplri îngri jor toare. i s-ar putea camria sa s se m î-nie, dac nu-l vei vesti cît mai curînd despre sosireamea. Sînt fapte de via i demoarte... îi mur mur  marele boier la ureche logofeelului, destul de încet, ca s nu-i poat prinde cuvintele otenii

 î mpltoai i cu cciuli mioase pe cap, care îi in suliele încruciate în faa uii voievodului.  

Logofeelul de gard tresare. 

² i nici mie mcar nu-mi poi spune despre ce este vorba? 

² Numai mria sa voievodul se cuvine s afle vestea pe care i-o aduc! r m îne boierul neclintit. 

² Atunci, îl trezesc... v 

Face otenilor un semn. Suliele se trag de-o parte i de alta. 

Page 126: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 126/346

Logofeelul, ca o vulpe, se strecoar  pe u. Nu r m îne îns înuntru decît dou-trei clipe, lese i îi arat mareluilogof t Stan cu m îna intrarea spre încperea lui vod. Boierul pete înuntru. îi scoate cciula. 

142 

² Mria ta! glsuiee el, plecîndu-se de/ lami jloc. Radu ade trîntit într-un  jil, cu picioarele subiri r chirate.easta i-o 

ine r zimat de speteaza deasupra creia i s-au revrsat, din belug, pletele aurii, uor încreite. Obrazul, cutr sturi «de-o frumusee apr oape îngereasc» ² aa cum obinuia s spun sultanul² îi este, palid i tras.Ochii îi sînt pierii, în fundul capului, de nesomn. . * 

Un f oc uria arde în cmin. Noul domnitor, spre deosebire de cel vechi, e f oarte frigur os. , 

peste tot, în încpere, se vd ur mele petrecerii ² mai bine-zis ale dezmului din timpul nopii. 

De cînd s-a urcat pe scaun, Radu face petreceri apr oape în fiecare noapte. Dar nu în sala cea mare de ospee² sal la a crei reparaie i î mpodobire meterii înc mai lucreaz, pregtind-o în vederea srbtorilor care aveaus aib loc de Cr ciun ² ci în iatacul su. 

Ospeele se pun la cale pe ascuns, deoarece, pe de-o parte, se gsesc înc în postul Cr ciunului, pe de alta,

fiindc

în toat

ara Româ

neasc, i cu de

osebire în Bucureti, d

omnete

of oam

ete cump

lit. O ase

meneaf oamete nu s-â mai pomenit din vremea nvlirii ttarilor. .y. 

Foametea s-a iscat numai din pricin c, atît în timpul r zboiului, cît i l încheierea pcii, învingtorii au ridicat,f r  mil sau ruine, tot ce-au aflat prin casele, coarele i gra jdurile stenilor. Le-au luat acestora, în primul rînd,grînele, apoi vitele, mierea, psrile, legumele, i nu le-au lsat bieilor oameni decît cenua din vatr . 

² Ce este?... întreab, ostenit, Radu, legnîndu-i capul frumos pe speteaz. 

² Mria ta... vornicul ZueL. 

Radu îi uit osteneala. Sare din jii. , Glasul îi este gîtuit de emoie. 

² Ce s-a întî mplat cu Zue? 

Vornicul Zue² tie toat lumea² îi este lui Radu nu numai sfetnicul cel mai apr opiat, ci i prietenul cel mai bun.Omul care-i cunoate toate tainele; pe cele bune, cît, mai ales, pe cele rele. 

De altfel, Zue a f ost unul dintre cei dintîi tineri mari boieri munteni care, la îndemnul sultanului i-al marelui vizir,au trecut, la Stambul, cu trup i suflet, de partea lui Radu., Iar vod era încredinat c se va putea bizui

 întotdeauna pe el. 

 Înc din copilrie, Radu a avut o fire nehotrît i nestatornic. i-acela care, la Stambul, îl î mboldise, îi ddusecura j i-l sf tuise pe ce drum s apuce, fusese numai Zue. 

Negricios, cu ochii vii, plcut la înf iare i druit cu o voin puternic, Zue nu cunotea nici o stavil în caleaambiiilor lui. Prin aceast voin deosebit, a izbutit cu vremea s-l domine pe Radu. A reuit s-i fac, dinacest ur ma desfrînat i lipsit de noblee al Dr culetilor, un instrument al su. 

; inta atît demult rîvnit i visat de Zue, inta de a a junge cel dintîi mare boier al rii, fusese atins. Vremeamririi i puterii de a-i î mplini am îndoi orice pofte sosise. 

Ospeele se ineau lan. i numai prea arareori îi mai poftea i pe ali mari boieri alturi de ei. 

Noaptea trecut, dorindu-i-o mai vesel decît oricînd, Radu dduse porunci s fie desf tai de cele dou tinerednuitoare circaziene, primite în dar de ia sultan cînd îi dduse scaunul domnesc, de mscriciul arap 

² alt dar, de ast dat din partea marelui vizir ² ca i de r oabele ignci de pe moia lui Zue, într-un cuvînt detoate care i-ar fi putut înveseli i-ar fi putut s lemai spulbere din gîndurile i amintirile urîte.  

Page 127: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 127/346

Una dintre aceste amintiri² care nu-i ddea tihn lui vod s-i doar m nopile² era aceea cînd, dup poruncamarelui vizir, se înf iase sultanului ca s-i închine «de bun voie» ara Româneasc, s-i druiasc toatecetile cldite de str moi i s-i f gduiasc un tribut anual de zece mii de galbeni. 

 Alta era aceea a intr rii, ca domn, în Bucureti. Era o zi de toamn. Oraul fusese pustiit i ars, în timpulr zboiului, de Ali-beg. 

- Oamenii care fuseser  adui s-i primeasc se uitau crunt la ei. 

 în frunte clreau Zue i ali ase boieri. 

Venea, pe ur m, voievodul. 

 în dreapta lui, clrea Ali-beg. 

Ur ma restul coloanei. Cinci sute de spahii, cinci sute de achingii, trei mii de ieniceri i numai dou sute de valahidin cetele boiereti în frunte cu Stan, Dragomir al lui Manea, Sahacov i Neagoe al lui Borcea, ca i din celem înstireti de la Dealu. 

 în locul steagului cu crucea în pliscul vulturului legendar al lui Negru, fluturau, în tot lungul coloanei care intra înBucureti, tuiurile11 turceti i drapelele verzi, avînd pe ele br odat semiluna. 

Privind aceast coloan, locuitorii capitalei rii îi opteau între ei c Radu nu mai poate fi socotit drept undomnitor r omân. Ci, mai degrab, un pa sau un guvernator turc. 

Mai ales c pe fruntea voievodului nici nu str lucea cor oana bunicului su Mircea cel Btrîn, ci îi era înfundat cuca² o cciul înalt, de catifea, tivit cu p înz de aur esut cu mrgritare i în care erau înfipte cinci penealbe de stru. 

O cciul asemntoare purta, la Stambul, maimarele ienicerilor. Potrivit hotrîrii lui Mahomed al doilea,domnitorii rii Româneti aveau s fac parte, de atunci înainte, din tagma ienicerilor. i Radu trebuia s fie celdintîi cruia s i se fac cinstea de a purta o astfel de cciul. 

Noii stp înitori îi opreau, din cînd în cînd, caii. în sunetele meterhane-lei12 i ale tobelor turceti, vornicul Zueanuna cu glas tare: 

² S-a f cut pace, oameni buni! S-a sfîrit cu r zboaiele lui Vlad, acela care a înspim întat întreaga omenire princruzimile sale. De altminteri, toi f otii lui prieteni l-au pr sit, încep înd cu regele Matei care, dovedindu-l cunecredin, l-a zvorît într-o temni, de unde nu va mai iei niciodat. 

La auzul unor asemenea cuvinte, chipul lui Radu devenea i mai palid decît era de obicei. O brazd îngust i sespa pe frunte. 

 îns numaidecît se însenina, fiindc vornicul Zue, care se ridicase în scri, continua: 

² S-a gtat, deci, i cu pedepsele crunte ale lui epe. Mria sa Radu cel Frumos este blînd. V f gduiete c nici o osînd la moarte nu va iei de pe buzele sale. Vine o vreme de fericire i bunstare. Iar prietenii notri ceibuni, otomanii, ne vor spri jini, în ceasurile grele. S strigm, deci, cu 

toii; «Tr iasc printele nostru, mreul, binef ctorul i prealuminatul pacliah Mahomed al ll-lea, numit Fatih ² Cuceritorul! i, tr iasc mria sa Radu cel Frumos i cel drept, oblduitul su!» 

Privitorii, înghesuii în zloat, atît de cetaii valahi, boiereti, cît, mai ales, de achingiii, ienicerii i spahiii lui Ali-^eg, r m îneau îns surzi i mui la chemrile vornicului Zue i ale celorlali dregtori, care îi îndemnau s-iprimeasc, în urale, pe Radu i pe stp înii lui otomani: î mboldii de oamenii lui Zue sau de achingiii î mbr cai înhaine valahe i risipii prin mulime, abia de îngimau cîte-un «tr iasc!», îns atît de slab i de  jalnic, uitîndu-sela domnitor cu-o asemenea scîrb, încît acesta se înglbenea. 

Un alt lucru care-l nelinitea adînc pe Radu i nu-l lsa s se odihneasc, dup cum singur mrturisea adeseaboierilor, era r zmeria din prea jma Oltului. 

Page 128: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 128/346

 Atît despre cpitanul Ion, cît i despre soii lui de lupt tia c se alc-tuiser  în popor o mulime de cîntece. , înaceste cîntece se povestea, între altele, c tînrul cpitan al lui Vlad era în stare, cu o singur  m în, s doboarepe puin cincizeci de vr jmai; c avea un urs, ce clrea alturi de el, luptînd î mpotriva turcilor, întocmai ca unom (Ion, Bucur, Mihailo i Tit avuseser , ce-i drept, un asemenea urs, dar el fusese ucis în cursul unei lupte); c,f oarte curînd, avea s plece în ara ungureasc, de unde se va reîntoarce î mpreun cu f ostul domnitor; i c atunci ur ma s bat ceasul r splii pentru toi cei care ve-f niser  î mpotriva pm întului str bun, ur mrindu-i pepgîni, i stp îneau azi ara Româneasc, în numele lui Mahomed. 

Mai ales unui dintre aceste cîntece r sp îndite în popor ² cîntec care-i fusese adus scris la palat de iscoade² îlm îniase pe Radu nespus. 

 în cîntec se spunea: 

 i-o veni, mre, o zi,  i-o furtun s-o stîrni. Vod Vlad n-o mai rbda, Pe ziduri s-o rdica, Peste codrii o tuna. O tuna i-ofulgera, Din castelul craiului, în uimirea soarelui. Vestea cum o rsuna, Cpitanul Ion va sta în spinarea Negrului, Tot sprespaima turcului. Voinicii i i-o striga, S se salte toi în a, Cu sbiile înlate  i cu ghioagele intate.  i-or zbura, din loc în loc,Vulturaii cei de foc, Cu sulii strlucitoare Cum sînt razele din soare,  i cu sbiile-n mîn, Cum sînt razele din lun.  

Radu i boierii lui Or porni cu toi hai-hui, Spre slaul turcului, Llind  

 i chirind, 

Ca la slujba de comînd.13

Dar nici unul n-o scpa, Oriicît se vor cerca. Suliele-i vor izbi, Sbiile-i vor lovi  i corbii or croncni. i-or s-ajung la un vad, Care duce drept în iad.  

r  

v % - 

c v

i  

; Despre cîntecul acesta, care-i otr vise sufletul lui Radu, i mai cu osebire despre felul cum l-ar putea prinde pecpitanul r zmeriei, vorbiser  mult timp, în oapt, Radu i Zue, la petrecerea din noaptea trecut. 

Zue izbutise tocmai s pun m îna pe vreo zece rani din Boldeti. Aducîndu-i în cetatea de scaun, îi cercetase întîi cu binele, f gduindu-le aur. îi luase apoi cu r ul, punîndu-i la cazne. îns nu reuise s scoat de la ei marelucru. 

ranii mrturisiser  c, într-adevr, f ceau parte dintre aceia care duceau merinde cetei de r zvr tii. Dar în celoc anume, pe malul Oltului, s-lluiau Ion, Bucur i ceilali flci ai si, dac erau î mpreun cu ei i gr mticulFar m, ppuarul Tit sau sîrbul Mihailo nu vruseser  s destinu-iasc, oricît îi supusese Zue la chinuri. 

Chinuirea se f cea pe ascuns. i nu în beciurile domneti, ci la conacul lui Zue. Aceasta, deoarece voievodulf gduise, la sosire, c pentru nici un fel de vin nu vamai îngdui ca oamenii s fie chinuii sau osîndii lamoarte. i, cel puin acum, la începutul domniei, Radu voia s-i amgeasc pe supuii si c se va ine de cuvînt. 

Conacul lui Zue se afla într-un loc destul de mrgina fa de celelalte case din Bucureti. De curînd, fusese încon jurat, pe lîng vechiul gard de lemn, cu un zid gr os i înalt de piatr , încît putea s se petreac dincolo de elorice, f r  ca nimeni s vad sau s aud ceva. 

 între altele, vornicul îl încredinase pe vod c, în dimineaa aceea, o s fie în stare s-i spun domnitorului tot

ceea ce el dorea s afle despre ceata de r zvr tii a lui Ion. 

^-J-am lsat pe cei zece rani² îi povestise iui Radu, în timp ce dn-uiau înaintea lor circazienele² întreaganoapte, în zpad i ger, apr oape dezbr cai, legai de copacii din ograd i pziKde cîiva oteni stranici, carenu tiu ce înseamn gluma. C înd m întorc, le poruncesc slu jitorilor ca ranii, aa bocn cum sînt, s fie biciuii,p în li se f r âmieaz pielea î mpietrit de ger. Pe ur m, cu carnea însîngerat, îi tvlesc prin sare, îi maispusese el, pr pdindu-se de rîs, ca de o glum bun, sorbind cu sete din pocalul umplut mereu de vod. i-aduci aminte, la Stambul, cînd i-a pedepsit beglerbegul Rumeliei pe nite r zvr tii greci? Aumrturisit tot, i nunumai ceea ce f cuser , ci i ceea ce nu f cuser , îi aminteti? 

Page 129: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 129/346

Page 130: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 130/346

, Calul îl zguduie, cltinîndu-l în a, îi face r u. Din p întec, i se urc în gît un val cald i greos de acreal. 

Cotesc pe dup zidul cel vechi i înnegrit de f oc al palatului. O iau pe lîng bisericua de lemn, cu hramul SfîntuluiGheorghe. Bisericua a f ost ridicat, zice-se, din porunca str moului su, Basarab-Tihomir, pe locul unde acesta,ur mrit fiind de ttari, fusese adpostit de un schivnic.în bordeiul luL 

Nu se tia prin ce minune bisericua, dei în întregime de lemn, scpase din p îr  jolul lui Ali-beg i r msese întreag. 

Trec prin zvoiul i mlatinile îngheate de pe malul Dî mboviei i dau într-o pdurice de slcii. Ur ma o livad bogat demeri i de peri. Dincolo de ea, se zrea zidul care î mpre jmuia marele conac al lui Zue; de fapt, acestafusese locuinamarelui logof t Lazr, sfetnicul lui Vlad epe, care czuse în r zboi. 

Un vînt îngheat i tios ca o sabie uier  dinspre rîu. Biciuiete obra jii galbeni âi domnitorului i îl trezete, încetul cu încetul, din beie. 

Pemsur  ce se trezete, Radu simte c încep s-l zguduie iar temerile. Acele temeri care îl npdeau tot maides i pe care numai în aburul vinului i le potolea. 

 Ar fi dorit i n-ar fi dorit s afle maimulte amnunte asupra lui Zue, din partea marelui logof t Stan care, subire i înalt, cu chipul colur os i cciula înfundat pe ochi, clrete la numai cîiva pai în ur ma lui. Se hotr te p în laur m s nu-l întrebe nimic. S vad cu ochii lui ce se petrecuse. 

Vestii de doi cetai ai marelui logof t Stan, slu jitorii vornicului Zue deschid porile în partea dinspre livad.

 Alaiul intr  pe pori. De îndat li se înf ieaz o privelite care are darul s-i mreasc spaima voievodului. 

Printre copacii gr dinii zac, pretutindeni, otenii însoitori ai vornicului la palat. 

La poalele mai multor meri cu crengile învelite în pr omor oac se vd, în zpad, lanurile cu care fuseser  legaicei zece rani. 

Vod clrete înainte. A juns la locul unde se ispr vete gr dina, r -m îne descumpnit. Cele dou cldiri aleconacului² una, veche, f ortificat, care fusese a lui Lazr, i alta nou, cldit de curînd² se gseau la cîtevasute de metri deprtare una de cealalt. în care din ele se afl Zue? 

² D-mi voie, mria ta, zise boierul Stan, s te conduc eu. 

i, f r  s mai atepte încuviinarea lui vod, o ia fa stînga, ctre casa cea mic, f ortificat, unde Radu nu intrase înc niciodat, dei f cuse cîteva petreceri² dintre care una chiar sptm îna trecut ² la conacul lui Zue. 

.Clresc p în la cas. Aici, la ua scund i întrit cu grinzi, le iese înainte, avînd o br oboad neagr  pe cap,mama lui Zue, o btrîn cocîr- jat i cu un nas ascuit. în jurul ei r oiesc, preaplecai, slu jitorii. Fiului su 

 îi plcuse întotdeauna s aib muli slu jitori. C înd îl zrete pe vod, b-trîna începe s se tînguie i s plîng: 

² l-am spus, mria ta... L-am rugat... L-am sf tuit s nu fac una ca asta.,. Nu m-a ascultat. Nu m mai asculta...L-am ateptat atîta s vin de la Stambul. Fcusem pregtirile de nunt. i iat... Pe-aici... pe-aici, mria ta, s-lvezi cum a a juns. 

Marele logof t îi ine scara. Vod descalec. Cu toii o ur meaz pe b-trîna care, cu un toiag subire în m în,merge gr bit, pe sub bolile gr oase i întrite ca de cetate. Ptrunde într-o încpere larg. 

Pe un divan acoperit cu blnuri, vod zrete o fiin omeneasc. B-trîna i-l arat: 

² Acesta este fiul meu i marele vornic al mriei talei... 

Chipul brbatului este br zdat de lovituri de sabie. 

Dac nu i-ar cunoate vemintele, Radu nu i-ar putea da seama c e Zue... 

Page 131: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 131/346

La intrarea lui vod, r nitul deschide ochii. Ochii îi scînteiaz crunt. 

² S nu r m în nimeni în încpere, afar  de Mria sa! cere el, gîfîind f r  vlag. 

Marele logof t, ceilali boieri mai mici care îi însoesc, ostaii i mama _ lui Zue se supun. Ies cu toii afar . 

 în încpere r m îne numai vod. 

 Acesta pete înfrigurat. Tremur  pe picioare. Se apr opie de divan. 

Picioarele nu-l mai in. Se aaz în tcere lîng sfetnicul su. Zue îi umfl pieptul. Rsufl de parc vrea s-idea la o parte, cu r suflarea, un bolovan care l-ar apsa pe piept. începe, întretiat, s vorbeasc: 

² De cum... am plecat de la palat... mi s-a prut c vd... un clre gonind pe lîng balta de la SfîntulGheorghe... Acesta trebuie s fi vestit r zvr tiilor apr opierea mea... C înd am a juns aici... toate preau la locul lor.ranii prini erau legai de copaci. Dar... nici un slu jitor nu se vedea... 

Lui vod au început s-i tremure i m îinile. 

Zue ur meaz: 

² «Au ador mit, blestemaii... Au petrecut în lipsa mea... i-au ador mit»... cugetam eu. Mîniat, i-am strigat...poruncindu-le s reînceap biciuirea... Atunci... ca prin far mec... ranilor le-au czut lanurile. în locul slu jitorilor mei... s-au ivit r zvr tiii. 

Vod îi simte ochii î mpien jenii. Tî mplele îi zvîcnesc. 

² Cei carem-nsoeau, continu Zue, au încercat s lupte... dar au f ost repede învini. Eu am vzut prime jdia...am îneles... i-am încercat s fug. Atîta c... înainte... ca un diavol... mi-a ieit... cpitanul Ion. 

² Ce spui? r cnete vod, dei, înc de la început, lui însui îi trecuse prin minte bnuiala c numai cpitanulIon putea îndr zni s-l atace pe Zue, în conacul lui. Dar nu voise s cread, deoarece în adîncul sufletului sundjduia s nu fi f ost astfel. Aici, în Bucureti? url el. în vecintatea ar matelor turceti? Cpitanul Ion? 

² Da... îi r spunde Zue. El... cpitanul Ion... 

Scuip un cheag de sînge. Pîntecul îi zvîcnete, ca izbit de-un picior. 

- ² S-l ucizi... s-l prinzi i s-l ucizi... 

² Am s-l ucid, îi f gduiete vod. îi  jur c-am s-l ucid... 

Dincolo de u, mama lui Zue se jelete: 

² L-am ateptat atîta. L-am sf tuit s nu-i mai chinuiasc pe rani... 

El nu m-a ascultat. Trebuia s fac nunta... i ! Vornicul o aude. 

² Nunta? se strî mb ei.Ce nunt? Para nu m-a iubit. S-o mrii... S-o mrii cu ce! mai urît si... mai btrîn boier. î mi  juri? Jur -mi... Mi-ai f ost prieten... 

Vod îi pune palma pe frunte. 

Simte îns  jilveala sîngelui, care-i inund marelui vornic braul. înfiorat, îi trage repede m îna înapoi. 

² Las-o pe Para! îl r oag el ner bdtor. Vorbete-mi de celelalte. 

² Am s mor! semohor âte marele vornic. Pentru tine... pentru scau-nULtu domnesc... i pentru Mahomed... Am s mor... 

Page 132: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 132/346

< începe s, tueasc. , / Radu îl ridic puin de spate. Tuea i se potoli. �> -t* Am vrut s fug... mai spunevornicul. Ion s-a luat dup mine... M-a tras  jos de pe cal. Mi-a pus în gît sabia... i... mi-a cerut s-i mrturisesc...adevrul. De fric... i-am spus tot... Am f ost nevoit... înelegi? i tu ai fi f cut la fel... Am f ost nevoit s-imrturisesc c tu ai pus la cale... r vaul acela mincinos, ca din partea lui Vlad... î mpreun cu turcii... cu Ali-beg...i c l-a scris egumenul Sisoe. 

 Aimrturisit toate aceste taine, care erau numai ale noastre? Mie-lule! îl apuc vod de gît, zguduindu-l pe f ostulsu prieten. Atunci... atunci... merii s pieri... i dac nu ar fi f ost s-nchizi ochii acum, ar fi trebuit s te ucid eu.

Vicleanule!... TiclosuleL. Vînztorule... 

Radu spumega, zguduindu-l pe Zue. i marele vornic, care czuse îritr-un lein, dup ce r ostise cuvinteledinainte, se trezete în strînsoarea lui vod. Aude ultimele vorbe. îi desprinde m îinile de pe grumazul su. Seridid puin, într-un cot, i-i uier  în obraz: 

² Am îndoi sîntem vînztori... Radule. Am îndoi ne-am vîndut ara... dumanilor neamului nostru... i ai credineistr moeti... Tu... îns eti mai vînztor decît mine. Pentru c tu eti... os domnesc... Tu... i-ai vîndut str moiicare... care... îl apuc de hain i-l zgîlîie: Tu... eti... din os domnesc... Radule... i n-aveai voie... nu... îl zgîlîiedin ce în ce mai tare, se las apoi pe spate, ofteaz i continu: Cpitanul Ion mi-a poruncit... s ieim...am îndoi... clri... în mi jlocul tîrgului... 

² înmi jlocul Bucuretilor?... 

² Dar .. Da... vorbete el tot mai greu. S mrturisesc... cu glas tare... , tutur or... în faa bisericii SfîntuluiGheorghe...cldit de str moul tu Ba-' sar bt-Tihomir... inîndu-mi palma pe inim... cele ce-i mrturisisem ilui... 

Zue îi d ochii peste cap. 

tui vod apr oape c i-a pierit r suflarea. 

 Apuc o caraf  cu ap de pe mas i o deert deasupra capului f ostului su prieten în agonie. 

²- i asta ai f cut-o?.. r cnete el, cînd Zue îi întredeschide iar ochii. 

Nu... asta nu... n-am f cut-o... Pentru tine.?. n-am vrut s-o fac... 

Vod r sufl uurat. 

² Am încercat din nou... s fug... mai povestete Zue. Ion m-a a juns i, , m-a silit s lupt... 

² Cel puin l-ai r nit? întreb vod. Mînuieti bine sabia... L-ai r nit? 

Zue îi clatin capul, rîn jind. Gura i s-a strî mbat. 

² Cum s a jungi s-l r neti?... Lupt ca diavolii... Ca diavolii... N-am izbutit... nici mcar s-l ating... Iar cînd mi-a dat lovitura din ur m... mi-a spus... 

Vod îl apuc de umeri i-l zguduie.v 

² Ce i-a spus?... Ce?... 

² C... p în la sfîrit... ai s pieri i tu... Pentru c... i pe sîngele tu... am  jurat... mincinos... lui Matei... laBraov... 

Radu se ridic de pe divan. Se d cîiva pai înapoi. Privete îngr ozit pe f ostul su prieten. 

Buzelemarelui vornic se f ceau tot mai vinete, în vreme ce ochii, sub pleoapele grele, i se albeau. 

Capul îi czu pe spate. 

Page 133: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 133/346

 Înviorîndu-se totui pentru o clip i întinzîndu-i m îna spre Radu, mai spuse, horcind: 

² C... p în la sfîrit... vei pieri i tu..-, negreit... ca toi aceia care l-au vîndut... i l-au lovit pe la spate pe...mria sa Vlad... 

² Eu sînt mria sa... Eu... Nu el... nu! ip, ca scos din mini, Radu.  

 Acela care fusese marele vornic Zue nu-l mai putea auzi. Trecuse pe 

trî mui cellalt. Aa cum r msese îns cu m îna întins peste trup i cu degetul ar ttor îndreptat spre Radu,prea c înc se mai uit, cu ochii lui aibi, holbai, la vod i horcie furios: 

² ...vei pieri... i tu... ca toi aceia care l-au lovit pe... mria sa... Vlad... 

Radu îi ridic m îinile la tî mple. Izbete cu picioarele în u i se repede afar , urlînd. 

«Degeaba fugi!»... îl preveni, în gînd, r nitul pe vod. Eti cel dintîi i cel mai mare vinovat... Nu poi scpa!... Tu,Zue i egumenul Sisoe!... Tu i egumenul Sisoe!... Tu i... Sisoe! Tu!... Am  jurat!... Am  jurat!... Am  jurat!.., Tu iSisoe!... Tu... 

i, de îndat, i se ivi în minte chipul r otund i puhav al egumenului. 

«Era în dimineaa zilei de 24 decembrie a anului 697014 de la Facerea lumii» îi reamintete, cu toat fierbineala în care se zbate, r nitul. 

Plecînd, în zori, de la schitul Corbenilor, egumenul Sisoe se simea cum nu se poatemai bine. 

Vîntul se potolise. Norii, care întunecaser  cerul cîteva zile de-a rîndul, se risipiser . Un soare rece, dar vesel iluminos, f cea s sticleasc zpada, aezat într-un strat gr os, pe tot întinsul drumului. 

Egumenul a dor mit bine, în timpul nopii, pe unmor man de blnuri. Se vede c a dor mit bine dup toat  înf iarea sa pr oaspt i odihnit. Pîn-tecul lui mare se leagn domol, în trapul linitit al calului, în vreme ceclrete² ur mat de patru oteni ² ctre noua cetate de scaun, Bucureti. 

Mulumirea pe care o are în dimineaa aceasta îi vine, în bun parte, i de la gîndul, rumegat mereu sub frunte, c numai în timpul domniei r posatului Vladislav amai f ost sfinia sa în atîta cinste, precum se gsete astzi, decînd în ara Româneasc stp înetemria sa Radu. 

«Dei, la drept vorbind ² mai cuget Sisoe² faptul c lucrurile stau astfel nici nu poate fi de mirare. Cci toat lumea tie cu cît priceperem-am str duit, alturi de vistiernicul Fior i de ali mari boieri, ca f ostul domnitor Vlads fie doborît.» 

Este adevrat c, numai cu cîteva luni în ur m, egumenul trecuse printr-o îngr ozitoare prime jdie. _  A V 

Fusese cît pe-aci s se urce în eap, î mpreun cu ali cinci mari boieri, învinuii de uneltiri. în acel ceas decumpn, sfinia sa, mai iscusit decît ceilali, în loc s fug, a avut gri j s se înf ieze de bun voie la palat. S-adus descul i î mbr cat în zdrene. Btînd mtnii, i-a jurat lui Vlad c, în semn de cin, se va retrage, pentru totrestul vieii, în pustnicie, sus, în codri. 

Vlad a avut o clip de slbiciune. S-a înduplecat i l-a lsat s plece. 

Drept mulumire, egumenul a început s urce spre munte, descul i cu o traist în b. 

Dar, pe cr ri ocolite, s-a întors, l-a cerut ocr otiremriei sale Radu, care hlduia pe lîng ot jje lui Mahomed. 

Pentru atîta încredere în domnitorul Radu, ca i pentru toate celelalte slu jbe f cute otomanilor, cît timp a stat la ei în tabr  ² slu jbe de care egumenului, ce-i drept, nu prea îi place s-i mai aduc aminte² însui sultanulMahomed l-a ludat. La rîndul su, domnitorul Radu i-a f gduit, în ziua intr rii sale în Tîrgovite, c va preface

Page 134: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 134/346

vechea aezare clugreasc, purttoare a hramului Sfîntului Nicolae din Deal, unde ocîr muia egumenul, într-o m înstire dintre cele mai mari i mai de seam din ar . i, fiindc atît chiliile, cît i biserica, care fuseser  ridicate, odinioar , de Mircea cel Btrîn, din lemn, a junseser  ² dup ce m înstirea îi gzduise pe otomani² 

 într-o stare de plîns, el, Radu al lll-lea, cel Frumos, nepotul ctitorului, hotrîse s le drî me i s le recldeasc din piatr . 

 în gîndurile sale, egumenul mai visa i o vreme cînd, cu o oarecare str duin, ar fi izbutit s se aeze în  jilulmitr opolitan. Dar, pentru î mplinirea acestui el, îi ddea i sfinia sa seama c trebuie s aib puin r bdare. 

Oricum, era un lucru de deosebit cinste c însui domnitorul îl chemase la Bucureti ca s slu jeasc în bisericadomneasc, nu numai în cursul nopii, cu prile jul Cr ciunului, ci i la cununia de m îine. Slu jba cstorieivoievodului Radu cu frumoasa domni Maria-Despina ur ma s fie de o mare str lucire. Celemai de seam feebisericeti din ar , ca i vreo cîiva ali mari ierarhi ai ortodoxiei, de peste hotare, aveau s slu jeasc la nunt. 

Pe lîng toate aceste pricini demulumire, egumenul Sisoe avea i una de nemulumire. 

Pricina nemulumirii era aceea c egumenului îi chior iau maele. Din p întec i se ridicau, întruna, un soi de sunetesubiri. Aceste sunete îl f ceau de ocar  fa de oamenii de oaste care îl însoeau din porunca domniei. 

Plecînd laolalt cu el din Tîrgovite, otenii dor miser , în timpul nopii, î mpreun cu sfinia sa, la schitul dinCorbeni. Ur mau s-l însoeasc, mai departe, p în la Bucureti, stînd mereu de stra j, de teama cetailor lui Ion. 

Ori, chior iturile acelea nu-i ddeau pace. începuser  s-l necjeasc, la f oarte scurt vreme dup plecarea de iaschit. i ele se datorau faptului 

c sfinia sa nu prea era obinuit cu r bdatul. Trebuia s mnînce cît se poate de des, i numai bucate bune. 

Dac ar fi cltorit, avînd lîng el, ca altdat, numai doi-trei clug-rai, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Ar fiputut porunci clugrailor s ia cu ei, în desag, cele de trebuin, i s-ar fi îndestulat dup plac. 

 Aa îns, fiind însoit de oteni, trebuia s posteasc. 

Toate acestea nu se tr geau din altceva² se m înia amarnic în sine Sisoe² decît din pricina blestematului deIon. Rzvr titul îi trimitea oamenii pe toate drumurile. Voinicii lui se iveau acolo pe unde nici cu gîndul nugîndeai, lovindu-i nu numai pe turci, pe oamenii noii domnii sau ai marilor boieri, ci i pe aceia ai aezrilor m înstireti, care trecuser  de partea lui Radu. 

De aceea i egumenul îl afurisea pe Ion ori de cîte ori îi sta în putin i dup cum îi venea la gur  mai bine. Era încredinat c bunul Dumnezeu îi va da ascultare, osîndindu-l pe r zvr tit, potrivit blestemelor i dorinelor sale. 

Partea rea era mai ales aceea c r bdatu^trebuia s in p în la noapte cînd, dup slu jb, ar fi putut, în sfîrit, s se dezlnuie: s e hr neasc i a bea dup plac. 

|.5 Fusese, de altminteri, poftit la curte, la ospul de nunt. k Se tia c, în vederea acestui osp ² cel dintîi pecare Radu îl da de la încor onarea sa ca domn ² cmraii i logofeeii curii alergaser , vreme de cincisptm îni, ca s adune tot ce se putea gsi mai bun i mai de soi, de m încat i de but, prin întreaga ar . 

Se strînseser , astfel, vite, oi, porci, apoi miei, purcei de lapte, psri i pescrie, f inuri, miere i diferitetrufandale cumprate din Moldova, din Transilvania i chiar de departe, tocmai din ara nemeasc i din inuturilefrînceti, veneiene, florentine i genoveze. 

Radu voia s fac o nunt cum nu se mai pomenise în ara Româneasc. Însurîndu-se cu o fat atît de ginga,iubit de toi aceia care o cunoteau, cum era domnia Maria-Despina. 

Egumen^ Sisoe casc. Dar, continuînd s se gîndeasc la toatemor manele de bunti pe care i le închipuia îngr mdindu-se, întîi pemese, cu prile jul ospeelor domneti, apoi în p întecul su încptor, simte cum îicoboar  un fel de cldur  plcut din gîtle j în stomac,m îngîindu-l ca un balam. 

Spre m îhnirea lui, toat aceast mulumire i plcere, simite dinainte, i se risipesc, din pricina neîncetatelor zgomote iscate în p întec. 

Page 135: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 135/346

De necaz, îi las gua umflat, care îi seamn cu un mic cimpoi alb, i barba glbuie-crunt în piept. Cu ochiilui mici, înecai în gr sime, de sub genele dese, cat bnuitor în jur, s vad dac i-au auzit otenii chio-f iturile. 'a 

 Acetia, ce-i drept, schimb între ei, pe furi, priviri pline de tîlc i zî m-besc. 

«Nu poate fi decît un singur mi jloc s-mi linitesc p îrdalnicul acesta de burdihan² îi spune siei egumenul, întimp ce se leagn pe cal ² s-i potolesc chior iturile, s-l silesc s mai rabde p în la noapte. Voi porunci s sefac un popas, în hanul de la r scrucea Gherganilor. Acolo, plîngîn-du-m c sînt ostenit i am nevoie s-miodihnesc puin oasele, ca s pot merge cu binemai departe, voi cere s mi se pregteasc odaia cea mic, desus, unde am mai osptat eu de-atîtea ori. Hangiul, carem tie, m cunoate i î mi pricepe slbiciunile, m vahr ni i m va adpa, pe ascuns, cu bucate de frupt.» 

Sf tuindu-se astfel pe sine însui cum trebuia s se descurce mai bine, egumenul plescie din limb. Buzelegr oase i se umezesc. Ochii îi lucesc, ca aceia ai unui drume îngheat care, gsind, dup mult oboseal lr tcire, un adpost, se apr opie, cu m îinile întinse, de flcrile binef ctoare i  jucue din vatr . 

«Oho! Ce-am s m ghiftuiesc i ce-am s beau!...» îi regsete sfinia sa veselia. 

i f r  s vrea îi trece prin minte un cîntec, pe care-l tia din tineree: 

Bun e mielul în frigare  i vinul are ctare, Beau voinicii de-l usuc, 

Nu se-ndur s se duc. 

� 

Gîndind în acest fel, egumenul strînge între pulpe grumazul zdravn al bidiviului blan pe care clrete.Deoarece acesta² nefiind de soi iute, valah, ci de obîrie de prin ara ger manilor, adus anume pentru sfinia sa,ca s poat clri lin i s nu peasc pocinoguri pe drum ² era greoi. Avea un pas neobinuit de domol. 

² Hiii, gloab! îl suduie egumenul, în minte cu bucatele de la han. Al dracului animal... Parc mduce dup mort... Am îngheat de tot... adaug el, ca s-l aud otenii i s nu priceap de ce, dintr-o dat, dup ce setîrîser  atîtea ceasuri pe drum, îl apucase graba. 

Totui, un otean pricepe iretlicul. Face cu ochiul soilor si i-l î mboldete pe blan, din spate, cu sulia. 

Blanul începe s se zoreasc. 

Ceilali cai, caremerseser  o în atunci încet, pe ur mele blanului, îi iuesc, de asemenea, paii. 

Din cînd în cînd, blanul, pentru c nu-i este f oame, iar cu frigul i zpada a f ost obinuit înc de cînd era m înz, îi domolete din nou pasul. 

Oteanul îl îneap atunci cu sulia. Blanul îi întoarce capul, privin-du-i mustr tor, cînd pe oteanul care-l î mboldete, cînd pe egumenul Sisoe. 

Dar, cum, necum, în zare se ivete bisericua de la Ghergani. Curînd se vede i acoperiul uguiat al hanului «Lacocostîrcul albastru»² han care a f ost cldit, cu destui ani în ur m, de un sas din Sibiu. 

De data aceasta egumenul nu semai poate stp îni. Cu toate c se gsesc în postul Cr ciunului cînd, dupdatinaveche, nici un animal nu se cuvine s fie btut, începe s-l izbeasc pe blan, întîi cu tocurile ciubotelor sale marii-apoi cu bul pstoresc. 

Un fum albastru-cenuiu, amintitor de odihn, a cldur  i a bucate gustoase, pregtite pe vatr , se ridic, f r   încetare, din hornul r otund i gr os al hanului. Fumul aici se înurubeaz în vzduhul ceos, aici se spulber  învînt. 

 în jurul cldirii hanului² han întrit ca un fel de cetate ² se vd slugile r obotind. O femeie scoate ap din pu.Pe cînd un brbat vîrstnic i cam ghebos alearg de colo-colo, îngri jindu-se de caii drumeilor. 

Page 136: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 136/346

Egumenul i otenii si intr  în ograd. 

Cu toii descalec. Sisoe, cu burta înainte, se r ostogolete în han, l-sîndu-i pe oteni în ur m s se descurcecum or ti. 

 în încperea larg a hanului, egumenul este întî mpinat de o cldur  blînd i învluitoare, dar i de un mir os decojoace, cciuli, ciubote, sudoare, ceap i rachiu. 

Sisoe îi desface uba, cptuit cu dou rînduri de blnuri, lsînd s i se vad, legnîndu-i-sepe p întec, cruceaiat de aur, legat de un lan gr os, btut în rubine i str lucind orbitor. 

Cltorii poposii în han, cei mai muli rani, slugi boiereti sau pstori, dar i vreo doi negutori i meteugaridin Tîrgovite sau Bucureti îi dau seama pe cine au în fa i se ridic repede, plecîndu-i feele br-boase. 

Maimuli clugri, dintre care unul beteag, în cîr  j, care semulumea, la o margine demas, cu o bucat demmligu de mei, cîteva cepe sparte cu pumnul i un dr ob de sare, îngenuncheaz în faa sfiniei saleegumenul, dup datina veche. ' 

La fel, se gr besc s se plece înaintea egumenului hangia i cîteva ternei. 

².Blagoslovete, printe egumene! zic ei toi, încep înd s se perinde, unul cîte unul, prin faa sfiniei sale. 

Unii îi srut inelul cu piatr  de olmaz. Alii, mai nepricepui, m îna. Primesc, în schimb, binecuvîntarea luipstoreasc, f cut îns numai cu vîrful degetului ar ttor, pentru c sfiniei sale îi este neînchipuit de f oame ise gr bete. 

r  Cel din ur m se înf ieaz hangiul, un grec fugit de la Adrianopole care, ca muli alii din neamul su, trecusepeste Dunre, dup ce Mahomed al li-lea cucerise Constantinopolul. i se aezase aici. 

Egumenul, cînd hangiul a junge în faa lui, îi poruncete tare: 

² Vezi, îngri jete-te, jup îne hangiu, de încperea cea mic, de sus, cci sînt trudit de drum i trebuie s m odihnesc oleac! 

 în tain, îns, îi optete: 

² Dar vezi i de cele de trebuin p întecului unui cltor ostenit!... 

Hangiul îi ridic obrazul, care-i seamn cu un bulgre de seu rînced, 

i îl privetem îhnit. O nenor ocire se petrecuse, i hangiul, bolbor osind, i-o povestete. Netiind c va poposiastzi, aici, egumenul, stp înul hanului dduse încperea cea mic, pentru odihn, unui tînr drume. 

Egumenul se învineete. , 

 îi simte p întecul mai gol decît un butoi f r  fund. Maele îi chior ie cu furie. C îiva rani de la mas nu se potstp îni. încep s rîd. Asta îl ne-pjete mai r u. în spatele lui, s-au srîns, între timp, otenii. 

 înnebunit de f oame i sete ² pentru c f oamea i setea întotdeauna îl înnebuneau ² egumenul r ostete: 

² Hangiule, dar încperea aceea nu se cuvine s fie f olosit decît de oamenii de vaz, dregtorii domniei, mariiboieri sau înaltele fee bisericeti. Cine este tînrul care a cutezat s i-o cear ? 

4 Grecul se plec de ale. Faa lui unsur oas se întunec: 

² Nu tiu s-i spun, sfinia ta, pentru c tînrul drume nu a binevoit s-mi r spund... cu toate c l-am întrebat...Dar, dup priceperea mea la oameni, socotesc c trebuie s fie vreun crturar, pesemne un gr mtic. 

Page 137: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 137/346

² Aa? se supr  mai r u Sisoe. Vreun gr mtic? Du-te dar  la el. Po-runcete-i s pr seasc încperea. inu uita s-i spui c dau aceast porunc eu,cel care m bucur de o înalt cinste din partea noului nostru domnitor ² i egumenul binecuvînt cu trei degete strînse laolalt ² mria sa Radu! t - - . .y- 

Hangiul se repede s î mplineasc porunca, tiind ce însemna suprarea egumenului i ce ur mri triste putea s aib pentru negoul su. Nu apuc s pun îns piciorul pe prima treapt a scrii, cînd o voce limpede se aude: 

² Poate, din partea... vînztorului Radu vrei s spui, egumene Sisoe! 

Ivit de nu se tie unde, un flcu cu pletele blaie, fîlfîitoare pe umeri, 

 î mbr cat în veminte obinuite de crturar, înainteaz cu repeziciune ctre egumen. Se apr opie de el, privindu-ldrept în ochi. 

² Poate cu prietenia vînztorului de valahi, de domn i de ar , Radu, te m îndreai! îi repet tînrul. 

Sisoe r m îne eapn. Otenii nu tiu ce s fac. Cltorii, înelegînd c aveau s se petreac nite întî mplridestul de neobinuite ia han, încep s se ridice i s se trag deoparte. 

Deodat, egumenul îi amintete c este însoit de oteni. 

² Cum îndr zneti s-mi gr ietimie, f r  sfial, asemenea cuvinte de hul cu privire la slvitul nostru stp în idomnitor? se r oiete el. în genunchi... gr mticule, de vrei s nu te coste viaa. Cere-mi blagoslovenia iiertciunea, i spune-mi cine eti!... 

² Cine eti? strig i otenii, însoitori ai egumenului, scoîndu-i sbiile de la brîu. 

² Dac ii neaprat s afli pe cine-l ai în fa, îi r spunde tînrul cel blai egumenului, nearuneînd nici mcar o privire otenilor lui înar mai, afi C eu sînt... cpitanul Ion!... ' 

Egumenul începe s se bîlbîie: 

² Cpitanul Ion?... 

 Întîlnirea i se pare de necrezut. Cu degetul lui gr os arat hainele de tîrgove ale tînrului. 

² Vestitul cpitan Ion?... 

² Chiar el! începe s rîd tînrul, î mbiindu-i un jil. la loc, egumene Sisoe. Tocmai te ateptam!... 

² Tocmaim ateptai?... 

² Te ateptam! repet cpitanul. în ce v privete pe voi, se adres el otenilor, nu vei pi nimic, dac v aruncai ar mele la picioarele mele i r m înei linitii deoparte, ca s privii i s auzii toate cîte se vor petreceastzi la «Cocostîrcul albastru»... 

Otenii i-au cscat gurile. Cu ochii cît cepele îl privesc pe cpitanul Ion. Fuseser  trimii s-l apere pe egumen,la nevoie. Ndjduiser  îns, din toat inima, s nu dea ochii nici cu faimosul cpitan, i nici cu vreunul dintreturbaii si lupttori, tiind prea bine ce ptimiser  i alii care îi în-tîlniser  i nu le dduser  ascultare. 

Stteau în cumpn, netiind ce era mai bine s fac su s r spund, cînd egumenul² mai reped^ i mai vioidecît s-ar fi putut oricine atepta din partea unui brbat destul de vîrstnic i cu un p întec atît de mare² se azvîrle

 înapoia lor. Punîndu-se astfel la adpost, dup cum socotea el, începe s strige, cu un glas ascuit, agitîndu-i întruna pumnii: 

² E r zvr tit... Rzvr tit î mpotrivamriei sale Radu... Legai-I sau, la nevoie, ucidei-IL. Altminteri vei dasocoteal la Bucureti. Aceasta e porunca mriei sale Radu!,... j  

 înspim întai de ameninrile egumenului, otenii se hotr sc s lupte. Acela care-i conduce se avînt în fa, cusabia ridicat. 

Page 138: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 138/346

² Dup mine! le poruncete el. 

Ceilali trei oteni îl ur meaz. 

 în aceeai clip, unul dintre clugrii care sttuser  p în atunci linitii la mas îi arunc lui Ion o sabie scoas desub rantie. ~ ² Mulumesc, Bucure! strig Ion prinzînd, din zbor, dem îner, sabia. i, m înuind-o într-un fel anume,inînd-o cur mezi, oprete în tiul ei lovitura dat de cpetenia otenilor. 

 Apoi mai face înc dou micri, i cpeteniei îi sare sabia din m în. Cpetenia se apleac s-o ia de jos. Sepomenete îns cu nasul în podele. O izbitur  zdravn de picior l-a trîntit la pm înt. 

Ceilali trei oameni, la rîndu-le, încearc s lupte cu Ion. Masa i laviele sînt î mpinse deoparte. Sala cea mare ahanului se golete în mi jloc. 

Oteanul, care fusese trîntit, izbutise, în vremea asta, s se ridice. 

Cu toate c înc se vita de durerea loviturii primite cu piciorul în ale, se repede spre u, alturi de care îir zimase sulia. Apuc ar ma dem î-nerul ei king i-o azvîrle spre Ion. 

Cpitanul se retr sese cu spatele ctre unul din stîlpi. inea în m îna stîng, de picior, un scaun, pstrîndu-i îndreapta sabia. 

² Ucidei-I pe r zvr tit! continu s ipe egumenul. 

Cltorii, toi cîi se afl în han, s-au gr mdit lîng vatr . Ur mresc, încordai, desf urarea btliei, nelsînd s le scape din ochi nici o micare a celor ce se înfrunt. Ochii unora dintre ei str lucesc. C îiva îi optesc bucur oi: 

² S-o fi îri^prs mria sa VladL. 

Invîrtindu-i sabia, dup obiceiul su, i f olosind scaunul drept scut, Ion pornete la atac. 

Bucur, Mihailo i Far m ² deoarece ei sînt clugrii zrii de Sisoe, cînd ptrunsese în han² încep s rîd. Niciunul nu se îndoiete asupra felului în care se va sfîri btlia. 

 într-adevr, ar mele otenilor domneti, sub repeziciunea loviturilor date de cpitanul Ion, pornesc s zboare,

zngnind, fiecare în cîte un alt col. 

Dei acesta pare c nu lupt decît în glum, sbiile i suliele li se frîng otenilor, ca nite achii. i doar mrinimia cpitanului face ca ei înc s-i mai pstreze capetele pe umeri. 

Otenii îi dau acum lmurit seama c sorii btliei² cu toate c se r zboiesc patru contra unu ² nu sînt departea lor. 

 îngr ozii, strig c se predau. Nu îneleg s-i mai prime jduiasc viaa, luptînd cu un asemenea brbat, chiar dac ² aa cum spun ei ² este vorba de cinstea mriei sale Radu. Unul dup altul îi ridic m îinile. 

La porunca lui Ion i în rîsetele cltorilor, se îniruie de-a lungul unui perete. 

Bieii oteni se str duiser , din toate puterile, sa biruie. Nu meritau s fie luai în rîs. îi puseser  în joc, ca s 

 înving, toat priceperea i pregtirea lor militar . i nu era vina lor dac nu izbutiser  s-i dea cpitanului Ionnici mcar o singur  lovitur  de suli sau sabie. 

Cel de pe ur m care se d învins este oteanul-cpetenie. _ Rsturnat pentru a nu tiu cîta oar  la pm înt, cuvîrful sbiei la jun- 

ghietura gîtului, acesta² neîndoios cel mai viteaz dintre toi patru² îi ridic de asemenea m îinile, în semn c se pred. 

Page 139: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 139/346

Otenii învini r m în imai uimii, cînd îi dau seama C lîng ion se mai aflau de fapt, acolo în han, i ali cîivaprieteni de-ai si. Dar c acetia primiser  porunc aspr  s nu se amestece, în nici un fel, oricum s-ar . fi sfîritbtlia. 

Fgduiesc deci tuspatru supunere, mrturisindu-i totodat prerea de r u c nu f cuser  lucrul acesta de labun început. 

Cpitanul îi poftete pe toi cei care se gsesc în han s se aeze în  jurul mesei. 

Egumenul, înfricoat, se tîr te p în la jilul pe care i-l întinde Ion. Se las tremurînd. 

 în capul mesei ia loc cpitanul. Alturi de el, în dreapta, stau Bucur, Mihailo i Nstase. în stînga, Far m, Alexe,Gheorghe i ali cîiva cetai. 

Restul de oameni, ranii, otenii i hangiul s-au aezat în continuare, de-o parte i de alta a mesei. 

Cpitanul ridic m îinile. Se face linite, r ² Prieteni i neprieteni! r ostete el. Judecata aceasta o vom face în 

numele tutur or ur mailor notri, cu dorina ca ei s afle, cîndva, adevrul adevrat. în acest fel hula nu va cdeaasupra celor nevinovai, ci peste aceia care o merit. Nemaiavînd în Valahia un domnitor al nostru drept-le-giuit² deoarece Radu nu este decît un vînztor de ar , adus de otomani² în faa cruia s-l chemm la judecat p

e egum

enul Siso

e, l-am

ateptat în acest han. îi cun

otea

m prea bine n

ravurile tru

peti i era

mîncredinai c

 o s poposeasc aici... 

Printre oamenii de la mas se stîrnesc mur mure. C îfya rani izbucnesc în hohote. 

Sisoe îi las în jos ochii. Cpitanul ur meaz: 

² Jur , egumene, c ne vei spune adevrul cuprivire la un anume r va!... 

Egumenul clipete. 

² Jur c voi spune adevrul, dac num ucidei... 

² Nu uita îns c noi, cîiva de-aici, cunoatem adevrul acesta în întregime! îl întiineaz Ion. 

Egumenul se zmiorcie. Trupul îi tremur  ca o piftie. îns neavînd alta ce face, începe s povesteasc, mai a jutati î mboldit, ce-i drept, uneori, de Far m i Bucur. 

Povestete tot ceea ce, datorit destinuirilor lui Mihailo i a mrturisirii lui Zue, r zvr tiii lui Ion cunoteau mai demult. 

Cltorilor care erau în han, dar nu avuseser  înc de unde s afle aceste îngr ozitoare taine, nu le vine s cread. 

² De-atîtam îrvie au f ost în stare Radu i Zue? i un sfinit egumen Sisoe i-a putut întina m îna cu asemeneaslove? semir  ranii, tîrgoveii, brbaii i femeile, hangiul i otenii. 

² Ce te-a putut face s te în jugi la o astfel de lucrare, în afar  de porunca domniei i de*simirile sfiniei tale fa 

demarii boieri neprieteni ai domnitorului Vlad? îl întreab Far m, surîzînd subire, pe egumen, cînd acesta i-asfîrit povestea. 

Sisoe s-a ghemuit în  jil. Privete spre pm înt. Prinzînd totui puin inim, pentru c gr mticul îi vorbise blînd, îi ridic iar ochii. 

² Nor odul nostru era stul de r zboaielemriei sale Vlad, gr mticule 

Far m, îi r spunde el, cptînd tot maimult cura j," deoarece avea încredere deplin în priceperea sa de a vorbi.Da, gr mticule... pentru c aa, f r  rantie, te recunosc cine eti, adaug el, cu un ton oarecum amenintor. Cu

Page 140: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 140/346

toate c ai slbit i ai lsat s-i creasc mustile i barba; clugrete, din belug. i eu, scriind acel r va, nuam f cut altceva decît am slu jit încheierea pcii. 

�v? ² Mai înainte de orice, tocmai sfinia ta, fa bisericeasc, nu aveai dreptuLs slu jeti încheierea pcii printr-o minciun i-o îneltorie f r  seamn, sem înie Gheorghe. 

; ² în al doilea rînd, vorbi i Bucur, mria sa nu a-nceput r zboiul decît cînd a aflat cMahomed pune la cale s ne preschimbe ara în paalîc turcesc... 

² în al treilea rînd, spune Mihailo, pacea² aa cum este astzi încheiat de Radu ² aaz ara Româneasc la cheremul sultanului... 

² Cu toate astea, noi nu ne-am pierdut încrederea c vom putea tr i C îndva din nou liberi, în pace, pe-ntregpm întul str moesc, i dup placul nostru, nu dup voia i poruncile lui Mahomed, r ostete un btrîn. 

Cpitanul Ion se întoarce ctre moneag. Ochii lui sînt în flcri, :.}. ² Cuvînt de aur i-a ieit din gur , btrîne, îiglsuiete el. Pentru c tocmai î mpotriva încercrii lui Mahomed de a ne lua libertatea ne-am ridicat noi i l-am ur mat în lupt, f r  s ovim, pemria sa Vlad!... k ² lat ce pace ai slu jit! îi strig Gheorghe, înfuriat,egumenului. 

² S fie pedepsit!... S fie pedepsit!... cere mulimea de rani i de tîrgovei, într-un singur glas. 

² Eu nu sînt vinovat, îndr znete egumenul, ndjduind înc, în sinea lui, într-o minune. Eu n-am f ost decît m înacare a aternut cuvintele lui Radu. Iar Radu pe ale lui Mahomed, ocr otitorul su. Pedepsii-I pe Radu, cci el mi-aporuncit. Iar eu eram dator s-i î mplinesc porunca. E domnitorul rii... i, afar  de asta, m ciesc... 

² Cu asta nu te-ai splat de vin! strig mulimea. 

Egumenul se bîlbîie: 

² V-am î mplinit dorina... V-am mrturisit tot... 

Ion îl privete, ca i ia sosire, pe egumen în ochi: 

² în faa noastr  da. Numai c asta poate fi oare de a juns? 

 jte ² Nu! se reped oamenii caremai de care. S fac sfinia sa aceleai mrturisiri i înaintea dregtorilor regeluiMateia. Craiul trebuie s afle ce nedreptate a svîrit i datorit cui... 

Sisoe îi clatin mor manele de gr sime. Privete înfricoat î mpre jur, i mai cu seam spre Ion, în m îna crtiia tiec i se afl soarta. {:? ² S m trimitei, adic, peste muni?... La regele Mateia?... Am s pier!... Am s pier!... 

² Aa au hotrît, la jude, oamenii acetia, atît cei cunoscui, cît i ceix necunoscui nou, îi r spunde, în numeletutur or, cpitanul Ion. 

² Crua, de altminteri, se gsete afar  i te ateapt! îi arat Bucur egumenului ua ce ddea în ograd. 

² Dai-mi, cel puin, s mnînc! Sînt mort de f oame! se jeluiete egumenul, vzînd c nu mai are nici o alt nde jde de scpare. 

² Dai-i s mnînce ceva, înainte de a porni la drum! încuviineaz Ion. 

Bucur ia dintr-un taler un rest din mmliga de mei i cîteva coji de ceap. 

' " / 

² De astzi înainte, îi spune el, i p în cînd mria sa Vlad va iei din temni, atîta îi va fi tainul pe-o zi. Vei postii te vei ruga s-a jung slobod i s se înapoieze în ar , ca s te poi i sfinia ta iar i hr ni, cum ai f ost

 învat... ' v, 

Page 141: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 141/346

i ² Voi pieri p în-atunci!... Voi pieri!... se cain egumenul. Dar p în una-alta, nu s-ar putea s-mi dai o ulcic devin? se milogete el. 

 Alexe îi aduce, din gleata de lemn, de lîng u, un cu plin cu ap. 

Sisoe privete cu sil apa i î mpinge cuul de-o parte. 

² Dac nu bei, o azvîrl! i alt butur  cam p în m îine la amiaz nu vei primi, îl întiineaz el. 

Egumenul, auzind aceste cuvinte, se sperie, la cuul din m îna lui Alexe i soarbe lacom apa. 

² Ducei-I în haraba! r ostete tios Ion. 

Nstase i Gheorghe îl prind de subiori. 

Egumenul începe s plîng cu lacrimi cît pumnul. 

² Are dreptate eclesiarhul! sughie el, în timp ce lacrimile i se pierd în barba stuf oas, r vit. Niciodat nu tiice te ateapt. C ît eram eu de mulumit astzi, în zori, i iat c pornesc în pribegie, însetat i flm înd. Fie-imil demine, cpitane Ion. i-i voi fi mulumitor cîte zile oi avea! 

Ion îi întoarce spatele. 

² Dac în timpul cltoriei vei face, egumene, greeala s strigi sau s-ncerci, prin viclenie, în vreun alt chip, s scapi, vizitiul harabalei are porunc s te-a jute s-a jungi numaidecît... în rai... îl mai vestete Bucur. 

Egumenul se strînge în el. Lacrimile i se opresc. i, a jutat de Nstase i Gheorghe, iese. 

Far m, Mihailo i Bucur îi iau r mas bun de la Ion. 

Nstase i Gheorghe vor porni peste muni, luîndu-l cu ei pe Sisoe. 

Bucur se va reîntoarce la cetele de r zvr tii de pe Olt, pe care le va conduce singur, în lipsa lui Ion. Iar cpitanul, î mpreun cu vîntorul de lupi Alexe, dup ce vor pune în rînduial i alte lucruri la han, cîteva ceasuri mai tîrziu,vor sri pe cai. Vor porni i ei, în galop, ctre cetatea de scaun 

Rnitului i se pare acum c simte trupul fierbinte al lui Negru încordat ca un arc, fremtînd sub el. 

 Într-atîta s-a aplecat pe grumazul lui, încît apr oape c s-a f cut una cu ar msarul pe care clrete. � 

Numult.,în ur m, gonete pemurgul su Alexe. 

Copitele celor doi cai azvîrl nori de praf de zpad. 

Norii de praf de zpad s-au înlat p în la cer. 

Praful de zpad, s-a f cut r ou! 

Norii r oii, parc fierbini, de zpad, se învlmesc sub bolt. 

Un sunet lung de bucium se destram sub zaritea înalt a norilor. Sun ca o chemare. Cine îl cheam? ipentru ce? 

Simte c sunetul acesta sfios, de bucium, îi întristeaz sufletul mai mult chiar decît tcerea amorit a mulimiicare ascult, într-o pia din Bucureti, nemicat, cu lacrimile în ochi, poruncile turceti, date prin domnitorulRadu. Ce'î mpovrat îi simte sufletul! 

Page 142: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 142/346

Era clare, i nu mai e... Unde a r mas Alexe? Unde îi este calul? \ � - 

160 

Rîuri albastre i r oii de scîntei înesc nelinitite i sclipitoare din zpad. 

Scînteile i se r otesc sub ochi. . Acuma i se pare c viscolul l-a smuls din a. L-a luat cu el. 

«Undem duce oare?...» se întreab, neavînd totui puterea s i se î mpotriveasc. 

Deodat, viscolul se linitete. i, din înaltul sclipitor al norilor, începe s se pr bueasc. 

Se pr buete p în  jos. Unde a a juns? 

Se vede pe el însui, ca în oglinda unui lac adînc. 

 A f ost legat în lanuri. St r zimat de perete. 

Slbit, din pricina r nilor i a nenumratelor schingiuiri la care l-au supus, a încetat s se mai zbat. 

Beciul de sub palatui domnesc din Bucureti, în care se gsete, e scufundat apr oape de tot în întuneric. Osingur  raz de lumin izvor te de undeva, din partea de sus a bolii. Dar osînditul nu poate s-i dea seamabine de unde, pentru c lanurile nu-i îngduie s se mite pe o deprtaremai mare de doi pai. 

In lumina slab a acestei raze r oiatice ce cade, parc aburit, în colul din stînga al podelei, cîiva guzgani mai îndr znei au i început s-i arate capetele pr oase, cu ochi inteligeni, sfredelitori. 

 Acetia chicie înf ometai. Ateapt s-l vad murind, pentru ca, adu-nîndu-i toate celelalte cohorte de guzganidin ascunziurile beciului, s se poat repezi la el i s-l mnînce. 

Ion auzise c obolanii au un deosebit sim. îi dau dinainte seama cînd unui om i se apr opie sfîritul. Atunci,dac le este cu-putin, încep s-i dea tîrcoale. Încît ivirea aceasta a guzganilor în apr opierea lui i se preaprevestitoare de r u. 

 În cele trei zile, de cînd fusese azvîrlit aici, f r  nici o pictur  de ap sau hran, clii îl biciuiser  cu frînghiileude pe carnea îngheat, îi zdr obiser  degetele m îinilor i îl arseser  cu fierul r ou la tlpi. Aceasta, prin clcareatutur or f gduielilor f cute de Radu c, sub domnia lui, nimeni nu va mai fi schingiuit sau osîndit la moarte. 

 îl chinuiser , mai ales, ca s-l sileasc s-i destinuie planurile de lupt, locurile de adpost i numele soilor si. Ca s spun cum îi scpase pe ranii luai prini de Zue, unde îl duseser  pe egumenul Sisoe, ce sef cuser  Far m i Bucur, i multe altele. 

Gura tînrului cpitan r msese mut, oricît se str duiser  clii s-l fac s vorbeasc. 

Cpitanul Ion, sleit de puteri, privete raza aceea r oiatic de lumin, parc i ea îngheat, de sub bolt, i segîndete la toate cîte s-au petrecut. 

Dincolo de pereii temnitei, la suprafaa pm întului, r sun vuietul aprins al viscolului i, odat cuel, glasurilenedesluite ale locuitorilor Bucuretilor ² oraul în care numai cu dou luni în ur m, dupce-l biruiser  

Legend valah coala ² 11 

i-l izgoniser  pe Ali-beg ²intrase, ca însoitor al domnitorului Vlad, i fusese, laolalt cu el, primit cu urale demulime. 

Trecuser  din acea zi numai dou luni. i iat, domnitorul se gsea în temni la Viegrad, iar lui însui² dup cum auzise de la paznici² trebuia s-i fie trimis preotul, ceea ce însemna c sfîritul îi era neînchipuit de'apr oape. Guzganii nu se înelau. 

Page 143: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 143/346

 Ar fi vrut s nu-i par  cîtui de puin r u c totul se va ter mina în felul acesta. 

La ur ma ur melor, tiuse înc din primul ceas, cînd se alturase cu tot sufletul domnitorului Vlad, c lupta se da, înnumele libertii, pe via i pemoarte. 

 în cei ase ani din ur m, tr ise atîtea întî mplri, unele bîntuite în fiecare clip de zeci i sute de prime jdii, altelepur i simplu de necrezut, i nu se temuse niciodat. 

Voia s le arate ² i neîndoios c le va ar ta² înc o dat, dumanilor, cum tie s-i primeasc sfîritul unotean al domnitorului Vlad. 

 în adîncul cugetului su nu se putea îns î mpiedica s-i dea seama cît îi prea de r u c trebuie s plece dinvia. 

 înainte de orice, pentru c nu apucase s-i î mplineasc toate cîte le plnuise. îl pedepsise, este adevrat, pevornicul Zue, acela care-i  jurase regelui Matei, pe sîngele lui i-al domnitorului Radu, c mincinosul r va ctreturci fusese scris din porunca mriei sale Vlad. îl trimisese pe egumenul Sisoe, prinoamenii si, în Transilvania,la corniele Mihail Szilâgyi, guvernatorul regatului maghiar i unchiul, dup mam, al craiului Matei² ca s mrturiseasc cine i cum urzise r vaul. Era încredinat c, în ur ma destinuirilor egumenului, mria sa Vlad vafi eliberat. 

Cel de pe ur m pas trebuia sâ fie doborîrea principalului vinovat, vîn-ztorul de ar  i de domn, Radu, sluga lui

Mahomed. 

Pe Radu încercase s-l smulg cu laul din tabra turceasc. S-I ia prizonier i s-l duc la  judecatamriei saleVlad. Vrînd s fac lucrul acesta de unul singur ² din trufie, cum se învinuia adesea ² dduse gre. Czuseprins i, numai printr-o adevrat minune, fusese lsat liber de Mahomed. 

Dac el ar fi izbutit atunci, multe ar fi avut, astzi, o cu totul alt înf k are. Radu nu ar mai fi putut pune la cale«nemaipomenita ticloie», de pe ur ma creia ptimise atîta, în temni, domnitorul Vlad. 

«Nemaipomenita ticloie» fusese, totui, pus la cale. i ei, cei r mai liberi, apr torii dreptii, aveau datorias-i pedepseasc pe vinovai. 

 în tabra de peste Olt, Radu fusese osîndit. i cpitanul  jurase, în faa tutur orr c va aduce la îndeplinire osînda. 

De felul cum avea el s-i fac datoria atîrna însi soarta rii, deoarece, la înapoiere, mria sa Vlad trebuia s-lgseasc, neaprat, pe nelegiuitul uzur pator doborît sau legat în lanuri. 

lat de ce pedepsirea lui Radu fusese pregtit, în tabra de peste Olt, cu mult gri j, ca nu cumva Ion s deagre, pentru a doua oar . 

Cu toate astea, nu izbutise!... 

Cpitanul privete, cu m îhnire, la zidurile înfior toarei temnie în care zace. 

Pentru ce nu izbutise? Vina era, f r  îndoial, din nou, numai a lui. 

 încearc s-i reaminteasc, clip cu clip, toate cîte se petrecuser . 

Dup ce a junseser , el i Alexe, în Bucureti, se întîlniser  i cu ceilali 

Isoi ai lor de lupt, venii acolo din vreme, i care sttuser  risipii prin ora. 

De la acetia aflaser  felul cum ur ma s se desf oare, a doua zi, ceremonia nunii lui Radu. 

De diminea, dup întîia schimbare a grzii de la palat, vod ur ma s ias, î mpreun cu alaiul su de boieri ioteni, i s se îndrepte ctre biserica domneasc. Apoi aveau s-l întî mpine înalii ierarhi i trimiii str ini. 

Page 144: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 144/346

Puin mai tîrziu, trebuia s soseasc la biseric, într-un r dvan, de la locuina sa de pe malul de jos al Dî mboviei,mireasa, domnia Maria-Des-pina. Ca imediat dup aceea s înceap nunta. Voinicii îi alctuiser  planul în felulur mtor. 

C înd vod avea s ias de la palat, i dup ce alaiul ar fi cotit ctre biseric, ur mau s nvleasc, dinspremlatinile îngheate ale rîului Dî mbovia, cinci cetai de-ai lui Ion. Acetia, tr gînd cu arcurile, aveau s înceap hara cu ariergarda alaiului domnesc. 

 în timpul vlmagului, Ion trebuia s se repead* la Radu. Aa s-a i întî mplat. Abia cotise alaiul pe dup ziduriler oii, înc în reparaie, ale palatului, cînd oamenii lui Ion au început hara. > Steagurile s-au pr buit.Meterhaneaua a încetat s cînte. în schimb, buciumele au sunat a prime jdie. Boierii s-au îndreptat spre loculharei. i-atunci cînd zarva era mai mare, Radu l-a vzut pe tînrul cpitan al lui Vlad, de care avea atîta team,ivindu-se înaintea lui. 

Ion i-a dat seama îndat, dup ochii lui Radu, c acesta îl recunoscuse. 

Ochii îi ieiser  domnitorului din orbite i tremura, varg, pe a. N-a avut nici puterea s-i scoat sabia, i cu-atîtmai puin cura jul s primeasc lupta. 

 în sinea lui, cpitanul îi f cea acum amaremustr ri c nu îl doborîse pe loc. 

 Avea datoria s-l r pun. Dar n-a f cut-o. l-a strigat: 

² O dat mi-ai scpat, vînztorule. De rîndul acesta va trebui s plteti. Scoate sabia i apr -te, pentru c nuvreau s te dobor f r  lupt. 

 Ar fi putut s-l str pung pe Radu, pentru c era în puterea lui. Dar el era un otean cinstit, i niciodat nu i-ar fitrecut prin cap s loveasc pe cineva² chiar dac acel cineva era un ticlos² dac n-ar fi inut în m în o sabie,

 întocmai ca i el. 

Radu se înglbenise la chip. Dar m îna la sabie nu îndr znea s i-o duc. îi da prea bine seama cum s-ar fisfîrit înfruntarea. Tremura doar i-l privea pe Ion, cu ochii lui frumoi, albatri, holbai: 

² Hei, nu scoi sabia? l-a întrebat, ner bdtor, Ion, vzîndu-l pe dumanul lui c se codete. La viclenii i lavînzri eti meter... îns la lupt... 

i cpitanul a rîs tare i bat jocoritor. , Secundele se scurgeau iute. 

Timpul nu trebuie lsat s fug, pentru c el nu ateapt pe nimeni, nici mcar pe vite ji. Ba, uneori, îi slu jete, dinpcate, maimult pe cei lai. Aa s-a petrecut i în ziua aceea. 

Cu cît uurin ar fi putut s-l pedepseasc pe Radu!... i-n loc de asta, iat...* 

fc; � 

Ion cerceteaz, cu tristee, temnia. 

Nu numai c nu l-a r pus pe Radu. Dar a mai i czut prins. 

i oamenii lui... ce s-or fi f cut?... l-a vzut copleii de dumani, silii s se retrag. Alexe lupta cel mai din greu.Poate c unii dintre ei au f ost r nii sau i-au pierdut viaa... 

C înd se va înva, oare, minte c-n via?... în care via? Mai are el de tr it?... C ît mai are, de fapt, de tr it?...  

Page 145: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 145/346

Oh, ce greeal!.:. Ce neiertat greeal!... 

Radu este vinovat. Cine se mai îndoiete de asta? Cu el nu trebuia s lupte, ci, în numele rii i al mriei saleVlad, avea datoria s-l pedepseasc. 

Pentru f olosul rii avea datoria s-l doboare, i nu l-a doborît. A ateptat camai întîi, dup legea cavalereasc,s-i ia i Radu sabia în m în. 

Cpitanul se smucete în lanurf. 

 îi amintete cum, înmomentele acelea cînd atepta ca Radu s se hotrasc s lupte, Alexe l-a îndemnat de laspate: 

² Lovete-I pe vînztor!... Nu mai ovi!... Lovete-M... 

El nu l-a ascultat. Atunci, o sgeat venit de nu se tie unde i s-a înfipt în bra, înepenindu- j muchii. 

Fusese grav r nit. i abia în acea clip, Ion i-a dat seama c îl scap pe Radu. i-a smuls din bra sgeata. i-aluat în m îna stîng sabia. A vrut s se repead la domnitor i s-l înhae din a. 

 îns o alt sgeat a zbîrnîit. I s-a înfipt în gît. Un val de sînge l-a podidit pe gur . Ochii i s-au înceoat. S-a

cltinat pe a. E drept c i Alexe l-a izbit fulger tor cu sabia, în cretet, pe-acela care-l sgetase. Dar cpitanul,dei nici nu începuse cum se cuvine lupta, primise dou lovituri grele, i poate dttoare demoarte, de care nici Alexe nu avusese cum s-l fereasc. 

Negru, cu simurile lui ascuite, de animal credincios, i-a dat la rîndul su seama c stp înul îi era într-o mareprime jdie. i-aa cum fusese învat s se poarte în astfel de prile juri, nechezînd aspru i srind Cu picioarele pevr jmai, a încercat s-l scoat din vlmag. 

Numai c Ion abia îi mai inea sabia i lovea r tcit, f r  s vad unde 

d. 

 în vremea aceasta, puinii lui oteni, în fruntea cr ora trecuse Alexe, înc mai încercau s se î mpotriveasc atîtcetelor boiereti i domneti, cît i unei urdii turceti, de sub coipandapaei Isac, care lua parte la nunta lui Radu,

ca trimis al lui Mahomed. 

C înd totul s-a ter minat i Radu i-a recîtigat stp înirea de sine, marele logof t Stan i l-a adus înainte pe Ion,r nit, plin de sînge, legat în treanguri de sus i p în  jos, i i-a spus: 

² Mria ta, îngduie-mi s-l descpînez eu. 

Vod era gata s spun «da». îns paa Isac i-a amintit domnitorului c r zvr titul trebuie trimis Porii, deoarecesultanul însui dorete s-i dea pedeapsa cuvenit. 

Totui Radu a struit, pe lîng pa, s i-l mai lase pe r zvr tit cel puin trei zile, atîta cît avea nevoie ca s-lsileasc s fac unele mrturisiri. 

Paa Isac s-a învoit. Ion a f ost azvîrlit în temni, i marele logof t l-a pus la chinuri. 

 Acum, cpitanul, dup cele auzite de la otenii de paz, îi d seama cRadu i marele logof t Stan nu mai aude qînd s-l trimit sultanului, ci 

Page 146: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 146/346

Page 147: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 147/346

Cu toate c se ruina de unele gînduri ale lui, îi cltin capul, amrît. Nu plînsese nici cînd se pr pdise sora sade suflet Roxana. îns, de data asta, lacrimi îi npdir  ochii. Bine c nu-l zrise nimeni. El, neînfricatul cpitan,lcr m înd ca nevrednicul Zue sau ca fricosul Sisoe. 

Lacrimile i se scurser  printre firioarele de pr blai, crescute în neo-rînduial pe obraz. i le terse gr bit. 

Rmase iar i pierdut în gînduri. Iar gîndurile, dintr-unul în altul, îl întoarser  apr oape pe nesimite la micuaOltea. 

0 vedea în minte ultima oar , la desprire, agat de gîtul lui, într-o chilie a m înstirii Tismana. 

² Nu pleca... Nu pleca!... îl implora ea. Ori întoarce-te repede./. Nu m lsa singur . 

La plecare, fetia îl condusese² silindu-se s par  vesel, ca s nu-i fac lui inima grea² p în ia ieirea dinpdurea Tismana. 

Pdurea Tismana... 

Rmsese acolo, fluturîndu-i m înamicu i strigîndu-i cu glasul ei dulce: 

² S te-ntorci repede!... S te-ntorci!... 

² Am s m-ntorc!... o încredinase el, tr gîndu-l de frîu pe Negru i pornind în galop, ur mat de voinici. 

Dar Negru? Credinciosul su Negru? îi amintete de ar msarul lui cpitanul. O fi scpat? L-or fi ucis? Sau aczut în m îinile dumanilor? i-o fi silit s poarte în spinare pe vreun boier al lui Radu sau pe vreun otean turc... 

Nu, Negru al lui nu va lsa pe nimeni s-l încalece. îl va trînti la pm înt i-l va clca în picioare. 

Ion, dup frigul de ghea al temniei, care îl ptrunsese p în la oase, începuse s aib fierbineli. 

 îi dusem îna la frunte. 

Lanurile-i zornir . 

Nici el nu mai avea pe nimeni pe lume, în afar  de Oltea. 

Odinioar  visase s aib o dragoste mare. La început, se legase de fetia alturi de care crescuse ² socotit, ce-i drept, de el, maimult o sor  de suflet. Roxana fusese îns r pit de achingii, în josit în haremul lui Mahomed i,

 în cele din ur m, ucis. 

1 se pruse c o iubete pe Voiena, fiica vistiernicului Fior. Simm întul acesta fusese lucrul cel mai lipsit de înelepciune din lume. Voiena îl min-ise i-l înelase, nu numai pe el, ci i pe mria sa Vlad. 

De puin timp, o cunoscuse pe Para, dar fa de ea nu avea decît o mil adînc. 

La alt fat nu inuse i nici nu avusese vreme s-o fac. în jurul lui nu vzuse altceva decît fr m întare, durere imoarte. 

Ndjduise în libertatea rii, i² odat cu-aceast libertate² într-o vreme cînd ar fi putut s tr iasc i el cu-adevrat, aa cum visa. 

I � 

Page 148: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 148/346

 în loc de asta, iat-l în lanuri, cu f oarte puin timp înainte de moarte. Mcar de-ar fi scpat prietenii lui. Trebuie s fi scpat. Altminteri ar fi f ost adui i ei, aici, în temni. Sau poate se afl închii în alt parte? i se vor întîlni,curînd, în vreun anume loc, unde-i vor primi moartea laolalt'? 

Va recunoate atunci, în faa tutur or, c vina neizbînzii nu i se dato-rete decît lui. i le va cere soilor si de lupt iertare. Se simte, fa de ei i fa de domnul su, atît de vinovat! 

</� Dar dac!... i se umple inima iar de nde jde. Dac unii din ei, sau poate chiar toi or tr i? Poate c ei vor izbutis-l r pun pe vînztorul Radu! 

² Oh! se r oag el în oapt. De-a putea muri linitit... Vuietele vîntului s-au preschimbat în urlete. Spatele,apr oape gol, r zi-mat de peretele rece, i-a îngheat. Grumazul r nit îl doare. 

Raza de sus, de sub bolt, s-a stins. în colul din stînga, de pe podea, guzganii nu se mai vd. Uneori îns chicielile lor scurte, de f oame, semai aud. i chicielile acestor mici animale flm înde, despre care este sigur c-l vor m înca, îl înfioar , oricît încearc s se stp îneasc. 

i lui îi fusese, în primele dou zile, îngr ozitor de f oame. Dar i mai mult, din pricina sîngelui pierdut, îi fusesesete. 

Buzele îi sînt cr pate, îndurerate i reci. Limba i-o simte în gur  ca iasca. Dac ar putea s soarb o singur   înghiitur  de ap, ar fi mai t^re i stp în pe sine în acea clip grea. Este îns încredinat c o s fie i-aa!... 

C ît o s mai dureze, oare, p în se vor reîntoarce schingiuitorii? De ieri, de Ja miezul nopii, nu l-au mai chinuit. i-au dat seama c nu pot scoate -nimic de la el. 

Dar preotul? C înd va veni preotul? Nu are pentru ce s-i cear  lui x Dumnezeu iertare. A vrut s lupte pentrulibertatea domnului i a neamului su. N-a izbutit. De asta-i pare r u. Este îns încredinat c alii vor duce luptamai departe! 

De undeva, de pe scri, se aud pai. S fie vreunul dintre str jeri, sînt clii sau preotul? 

Un ivr de fier se trage. Apoi se închide la loc. C îiva oameni vorbesc ceva, neîneles de Ion, între ei. 

Rsun zgomot de sbii i scuturi. Nu poate fi preotul. Trebuie s fie clii. Ion îi îndreapt spatele, ctînd int ctre scara de piatr , pe unde ei trebuie s coboare. 

S-a deschis ua de fier de deasupra scrilor. înseamn c, f r  nici o îndoial, la el vin. 

 îi strînge pumnii. încearc s-i înving orice ur m de slbiciune, dei în trup are o nemaicunoscut sfîreal iinima îi bate mai repede decît de obicei. 

«Trebuie s fiu întru totul stp în pemine, se sf tuiete el. S nu poat nimeni spunemai tîrziu c m-a vzut înfrînt ori înfricoat. Mria sa Vlad va afla, desigur, cum am murit ² i nu se va ruina de cpitanul su!» f  Un valauriu de lumin s-a revrsat pe scri. J,oac, vesel, pe pereii în-" gheai, de piatr , ai beciului. 

 îndat, în ur ma valului de lumin, se vede un str jer î mpltoat, inîn-du-i într-o m în sulia i în cealalt f clia,din care se r sp îndete lumina aceea jucu i vesel. Dup el vin marele logof t Stan, un preot, clul ia jutorul acestuia, cu feele acoperite, ur mai de patru oteni. 

167 

IN " 

Bfe- / 

Rk: ' ,   

' - � ' ' ' ' ... 

Page 149: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 149/346

Page 150: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 150/346

Clul îi simte i el m îna prins. Cineva de la spate i-o strînge de la  junghietur . 

Preotul se lipete de perete. 

Osînditului îi fusese tiat frînghia, care-i inea m îinile legate la spate, 

Ss 

i cineva îi dduse o sabie. 

f  Str jerul care avusese în m îini f clia se lupta voinicete cu-al doilea dintre osteni. Iar cel de-al treilea i-alpatrulea îl doborîser  pe clu i âjuorul lui. 

 în cîtevaminute, marele logof t, str jerul cu f clia, clii i preotul au f ost dezbr cai i ² în afar  de cel dinur m ² legai fedele, avînd cîte un clu în gur . 

Puin mai tîrziu, urcau scrile temniei cei doi cli cu feele acoperite, unul dintre oteni i preotul cu cciulalsat pe ochi. " r Oteanul le r ostete str jerilor de la u: 

² Eu îl cluzesc pe sfinia sa, i m întorc numaidecît. Soul vostru i ceilali trei oteni au r mas s-l îngr oapepe osîndit. înlimea samarele logof t a poruncit s nu fie tulburat de nimeni p în ce nu v va chema el însui... 

² Am îneles! glsuiete cpetenia str jii. Un singur lucru povestete-mi: amers uor? 

² Foarte uor! îi r spunde, rîzînd, oteanul care nu era altul decît Alexe. 

Toi patru ies din palat, prin porile înalte i noi, de lemn, i dau colul, pe dup zidul în reparaie. Se îndreapt apoi spre malul Dî mboviei. 

b Lîng rîu, îi ateapt ali patru brbai. Cum îi zresc, le ies înainte. îndat, dintre slcii, se ivete i un alcincilea. Acesta duce de dîrlogi caii. Simindu-I pe Ion, î mbr cat în hainele preotului, Negru necheaz. 

 încalec toi i pornesc în galop. 

Clresc, prin întuneric, cluzii de Alexe, de-a lungul rîului îngheat, în  jos, cale cam de o  jumtate de or i p în ce a jung în faa unor pori mari. Dincolo de ele se vd nite gr dini întinse, acoperite de zpad. în fundul curii seridic o cldire alb. 

La porile gr dinii, ateapt cineva. Pare s fie o femeie. Aceasta o ia la fug. îndat, se aprind dou f clii. Poartaceamic, tiat în partea dreapt de jos a celei mari, se deschide. i numai Ion, însoit de Alexe, intr . Se opresc

 în faa unor scri late. Scrile sînt de piatr . Aici Ion i Alexe descalec. Urc apoi pe o scar  îngust de lemn,cotit. A jung în dreptul unei ui. 

 Alexe îl îndeamn pe Ion s intre. 

² Fii f r  gri j, cpitane, îl asigur  el. Eu sînt în apr opiere. i, chiar în faa palatului, avem str ji. 

² Al cui este palatul acesta? întreab Ion, nedumerindu-se de cîte se întî mpl cu el. 

² Al doamnei Maria-Despina, soia lui Radu, îi r spunde Alexe, rîzînd. 

² Atunci, nu intru. 

² Intr . Vei afla înuntru pe cineva cunoscut, care ne-a a jutat s ptrundem în temni, în locul otenilor domneti, i s te scpm... 

² Cine e? 

s ² Ai s vezi! 

Page 151: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 151/346

Page 152: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 152/346

Page 153: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 153/346

Page 154: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 154/346

tete, neobinuit de gr oas i r oie printre buzele vinete. La început îi vorbete lui Radu linitit i politicos: * 

² Slvitul nostru paaian i-a dat hilat-i-tanire15, întocmai ca malma-relui ienicerilor din Stambul. i-a dat ar me,tobe, steaguri r oii i verzi, cai i slu jitori. Adic te-a cinstit mai mult decît te puteai tu atepta. i te-a trimis înCara Eflak16, în numele lui. Asa e, hakan17 Radu? 

² Aa e! mrturisete vod. 

Deodat, vocea fuf Ari se asprete. începe s-l ocrasc pe vod, pentru c nu i-l dduse pe cpitanul Ion paiiIsac, în ziua cînd, numai printr-un adevrat nor oc, izbutise s pun m îna^ pe el. 

Sare de pe divan. Se apr opie de f oc. îi p îr plete m îinile cu încheieturile umflate de gut, deasupra flcrilor care azvîrl neîncetat scîntei, i se întoarce spre Radu, strigînd: 

² i pe ur m tu l-ai minit pe slvitul nostru sultan!... 

Radu tie despre ce este vorba. Greise trimiîndu-i înaltei Pori veste despre moartea lui Ion, înainte ca el s fif ost cu adevrat ucis. Cci, doar cîteva zile mai tîrziu, prin iscoadele sale, care erau mult mai destoinice, dar imai bine pltite decît ale domniei, Ali-beg aflase o mulime de lucruri. tia, bunoar , c Ion scpase din temni.C acest lucru se f cuse cu a jutorul  jup îniei Para, care îi cumprase, cu aur greu, pe slu jitorii domneti. Ba, imaimult, aflase c Para îl adpostise în palatul acesta al doamnei Maria-Despina, unde chemase doi vraci s-llecuiasc de ur mele schingiuirilor din temni, ca i de r nile cptate în lupt. 

² Ne-aiminit!... ur meaz Aii. Ne-ai vestit moartea cpitanului Ion, pe cînd blestematul ghiaur era îngri jit ca unprunc ² r cnete el² aici, în , palatul doamnei Maria-Despina, în încperea aceasta... de însi  jup înia Para! 

1 Furia lui Ali-beg izvor te din faptul c, înc anul trecut, struisemult ca s-o cîtige pe jup înia Para pentru el. 

Chiar i în clipa aceasta, cînd îi amintete de ea, tî mplele begului zvîcnesc. In ochi nu vede altceva decît un trup mldiu, ca o trestie legnat de vînt; gura ei r oie, care î mpr tie² cum cel puin i se prea lui² cu fiecarer suflare i cu fiece cuvînt, miresme mult mai dulci decît ale trandafirilor din iraz. 

Numai c toate str duinele sale pe lîng sultan, de a i-o drui,' în harem, pe fiica medelnicerului hain Archir,fuseser  zadarnice. Deoarece, tot pe aceast fat o cerea de nevast i marele vornic Zue. i, în f olosulprietenului su, struise mult Radu. 

' Prins la mi jloc, între cei doi rivali, Para se învoise mai bine s se mrite cu Zue, decît s intre într-un harem. 

 Aceast hotrîre a sultanului îl nemulumise adînc pe Ali-beg. i, îndîr- jit la culme pentru c fata se întorsese înar , îi poruncise btrînului dar f oarte îndr zneului ag Selim, omul lui de încredere, s-o r peasc, cum s-o pricepe mai bine, înainte ca ea s fi f cut nunta cu sfetnicul lui Radu. 

Spre ghinionul su, aga Selim dduse piept cu cpitanul Ion. Acesta o scpase pe fat. Iar Ali-beg aflase decurînd cu Gea mai mare uimire i 

m înie, c Para, dei nu se mritase cu Zue, se îndr gostise² ceea ce era i mai r u² de salvatorul ei. 

Prad înc acestor gînduri vr jmae, begul îi muc pumnul. Un p îrî-ia de sînge izbucnete din degetul luigr os. 

² Ne-ai vîndut, hakan Radu, aa cum l-ai vîndut pe fratele tu, cum eti în stare s-l vinzi i pe sultan!... idoamna Maria-Despina ne-a vîndut. i  jup înia Para1 urla el. 

² Eu nu... eu nu... îi ia cura j s r spund vod. Nici doamna.Ci numai Para... Iar dac slugile palatului i-au îngduit  jup îniei s-l adposteasc pe r zvr tit aici, aceasta a f ost cu putin doar pentru c ea le-a minit c tînrul r nit este fratele su..,* i slu jitorii tiau c  jup înia Para era prietena cea mai bun a doamnei... 

² Ei, vezi? r cnete Ali-beg. Dac, totui, o fi f ost amestecat i doamna?... Rspunzi domnia ta, hakan Radu...r spunzi! S o chemm mai bine pe doamna. S ne spun ea însi ce tie. S ne spun i s ne povesteasc totul... în amnunt 

Page 155: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 155/346

Page 156: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 156/346

² i I0n?... Ce-ai izbutit s aflai despre Ion? întreab vod, îngri jorat. 

² C se ascunde i el pe-aici, pe undeva, i c se pregtete de lupt. 

² i-atunci ² privete i mai nedumerit Radu la Ali-beg, pentru ce-ai dat de tire c l-ai prins? De ce ai ridicateapa aceasta înalt din mi jlocul oraului?... 

² Pentru c doar prin acest mi jloc putem ndjdui s-l mai prindem pe Ion. 

Vod îi duce m îinile la tî mplele care-i zvicnesc îngr ozitor. Nu pricepe nimic din estura de planuri a begului. 

² Pe cît am reuit noi s aflm, spune acesta, scrînind furios, ca i cum ar fi strîns între msele sticl pisat,Para-I iubete atît de mult pe Ion, încît ar fi în stare de orice jertf  pentru el!...  

Radu, în sfîrit, se lumineaz. 

² i crezi c va veni s i se-mbie? S-o primeti în harem, ca s-i scape iubitul? 

² Sînt tot atît de-ncredinat, r ostete begul, cum sînt de încredinat c semiluna va stp îni lumea. La rîndul su,cpitanul va încerca s-o salveze pe Para... i-atunci... atunci... r sufl osmanlîul adînc, r otindu-i ochii galbeni,fior oi ² voi pune m îna pe el... 

Sufletul apsat al lui vod, dup atîtea încercri, începea s se însenineze. 

Ce plan!... Ce plan pusese la cale Ali-beg! Dei îl chinuise atîta, îi venea s-l î mbr ieze. Aadar, vrînd-nevrînd,erau legai am îndoi prin acelai el. Ion trebuia s fie prins, i numai otomanii puteau izbuti. Valahii ineau preamult la el. .îl ocr oteau, îl ascundeau i-i ddeau a jutor. 

i aa cum îl cunoate Radu pe cpitanul Ion, aa cum îl cunoate toat lumea, cînd va auzi c fata care-liubete se afl înm îinile lui Ali-beg² i Para va cdea, negreit, în ghearele lui Ali-beg! ² f r  s in seama deprime jdii, va alerga s-o scape. 

 între timp. otomanii au pregtit, de bun seam, totul, aa cum se cuvine. Reiese asta destul de limpede dinvorbele, ca i din rîn jetul lui Ali-beg... 

Voievodului, de nu i-ar fi ruine, i-ar place s  joace i s cînte: 

«Dumanul meu de moarte va fi prins... Dumanul meu de moarte va fi prins!...» ''"< 

Se stp înete; dar, rumegîndu-i aceste gînduri înveselitoare în minte i dînd uitrii toate cîte le îndurase îndimineaa aceea, vod se scoal de pe scaun. Se repede la Ali-beg i, plin de fericire, îi srut m îna. 

² i-atunci... de ce?... De ce m-ai chinuit atîta? îl întreab el. Sigur... sigur c îl vei prinde pe Ion!... 

 Ali-beg îi desprinde m îna de sub buzele lui i îi r spunde rece: 

² Pentru c toate acestea, deocamdat, nu sînt decît un plan... S-ar putea ca Ion s-a jung la Para mai înainte caea s se fi hotrît s plece spre mine. Sau, i mai simplu, ca fata s nu mai vrea s se jertfeasc pentru el. 

² Asta nu este cu putin! ip înspim întat Radu. 

² De ce? De ce s nu fie cu putin? Pentru c nu vrem eu sau tu, ha-kan Radu? Su pentru c ne temem noi,dac nu reuim, s nu ne pierdem capetele? Totul este în m îna lui Alah. i Alah singur va hotrî, pe voia lui, cetrebuie s se întî mple i ce nu... 

² 'S ne pierdem noi capetele? se cutremur  vod. aolecîndu-i spinarea. 

 Ali-beg îl privete crunt: 

Page 157: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 157/346

Page 158: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 158/346

Page 159: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 159/346

² A plecat. Mi-am î mplinit cuvîntul... 

Jup îniei Para i se umplu ochii de lacrimi. 

² Mi-I voi pstra i eu! 

a Dar totul începe s i se învîrteasc în jur i cade, f r  cunotin, la pm înt. 

Oteanul din pdure strînse m înerul sbiei în pumn. Ar fi dorit s se repead în spri jinul sr manei jup înie. 

² Para!... r osti el. Para!... 

Se zbucium, strig, dar slbiciunea îl inu, legîndu-l la pm înt cu lanurile sale de plumb. 

Zpada îl acoperise apr oape în întregime. Nu i se mai zreau decît obrazul i o parte din coiful auriu, de pe carezpada, adunîndu-se, aluneca mereu. 

 Ar msarul nu se micase de lîng el. 

Ochii negri ai animalului îl cercetau pe oteanul r nit cu o privire umed, apr oape omeneasc. 

Coama îi era biciuit i r vit f r  încetare de vînt. 

Piciorul, în care rana se obrintise între timp, nici nu i-l mai simea. 

f or i. 

 îi înl capul i încerc s adulmece vzduhul. 

Dar viscolul btea în aa fel, încît toatemir osurile dup care s-ar fi putut cluzi erau î mpr tiate. 

Noaptea prea c nu voia s se mai ridice de deasupra pdurii. ' întunericul era greu, apstor i încrcat deprime jdii netiute, ce se puteau ivi de oriunde. 

Copacii scînteiau, legnîndu-se, i gemeau. 

Rnitului i se pru, pentru o clip, c vede iar ochii i barba Btrînului. 

«Nu te lsa doborît!...» 

«Nu. Nu m las!» îi r spunse el. 

Cercuri de toate culorile curcubeului se învîrteau ameitor. 

I se prea c se r otete odat cu ele i se pr vlete, r ostogolindu-se. într-o pr pastie. 

Viscolul urla, azvîrlind trî mbe de zpad asupra celor doi r nii² unul fiind lungit la pm înt, îns vegheat, cucredin, de cellalt. 

 Apoi vârte jul i pr buirea încetar . i r nitul începu iar s retr iasc o sumedenie de întî mplri, dar toate înfrînturi învlmite, f r  ordine i uneori f r  îneles. 

Puhoaiele tulburi, clocotind zgomotoase, dau nval pe Olt. Vîntul sufl domol. Uneori aducepe aripile lui cîte o adiere cldu. Din copaci, ururi limpezi, ca de cristal, picur  rar, plîngînd sfîritul iernii. 

Un clre într-o bundi descheiat i cu o cciul alb, uguiat, pe cap, trece clare, în goan, pe potec. 

Page 160: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 160/346

Zpada moale plescie, strivit sub copitele calului. 

 în bordeiul din pdure, Ion, spri jinindu-i pe un butuc sabia, i-o ascute cu o bucat de gresie. 

Fostul ucenic în ale preoiei, Gheorghe, aezat pe patul de cetin, meterete sgei pe care le aaz cu gri j întolba de la picioarele lui i cînt, cu glas înbuit, un cîntec de lume. 

Pe faa lui slab i palid, în timp ce-i mur mura cîntecul, plutete umbra unui zî mbet ciudat. 

Pe treptele spate în pm înt, care urc spre ieirea îngust a bordeiului, Alexe, vîntorul de lupi, îi pune coad unei securi. Auzindu-I pe Gheorghe cîntînd, rîde în el tainic. Se oprete din lucru. Apoi cînd Gheorghe Înceteaz s cînte, d el drumul la glas. 

Vocea îi este mai brbteasc, mai plin. 

Gheorghe îi ridic ochii spre Alexe. Ion se uit, pe rînd, la am îndoi Tustrei încep s rîd voioi, cu hohote. 

 în faa bordeiului, clreul cu bundia alb i-a oprit din galop murgul Acesta se ridic în dou picioare,nechezînd. 

Voinicul sare de pe cal. Ion, Gheorghe i Alexe se reped afar . 

² Bucure! exclam Ion. 

² M-am întors! îi r spunde acesta scurt. Am aflat unde e Para... Pe chipul lui Ion, soarele rece de sfîrit de iarn  îi arunc voios, 

dintr-o sprtur  a norilor, cîteva sgei. 

² Unde? ' k 

² A dus-o Ali-beg peste Dunre... 

² De-aceea n-am gsit-o noi în palatul cel mic al doamnei, cînd l-am atacat... Biata de ea! o plînge Alexe. 

² A ascuns-o la Boian, în palatul de var  al f otilor ari bulgari... ur meaz Bucur. 

² Acolo îi ine haremul? 

² Acolo! 

Pe sub bola înalt a f ostului palat de var  din Boian ² palat transf or mat de turci într-o cldire ptrat, alb, f r  nici o fereastr  în afar  i încon jurat cu un val de pm înt ² scîrîie carele pline cu f in, miere, carne srat ipete, care ptrund în curte. 

rani brboi, î mbr cai în zdrene, descarc sacii, azvîrlind din cînd în cînd ochiade ctre ferestrele cu zbrelemrunte i dese, dincolo de care se afl zvorîte cadînele lui Ali-beg. 

O uier tur  se aude. 

Str jerii din prea jma carelor i cei de ta pori, izbii pe neateptate, încep s se pr bueasc. 

Porile, lsate dup intrarea carelor, sînt ridicate iar i de rani. 

Rsun, dincolo de ferestre,ipetele de spaim ale femeilor care nu tiu ce se întî mpl afar . 

Unul dintre rani² cu barba i chipul lui Nstase² îl ine pe un str jer culcat la pm înt: 

Page 161: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 161/346

² Spune unde e Ali-beg, sau te sugrum?... 

² Ali-beg e plecat... A f ost chemat la Stambul de sultan! 

² Ali-beg e plecat la Stambul! îl vestete Nastase pe Ion care în mi jlocul turcilor de la poart, aflînd aceast veste, înciudat, îi cosete cu i mai mult hrnicie pe vr jmai. 

Pe porile deschise, nvlesc, clri, Bucur, Gheorghe, Alexe i ali o mulime de tineri valahi. 

Lupta se d pe unul dintre balcoane. î mpini de Ion i o m în de voinici, turcii dau înapoi Balustrada balconului sepr buete. Jos, cei care se ridic dau de Bucur, Nstase i Gheorghe. 

 Alexe desface, cu umrul, us dup us. Femeile tîsnesc afar , tiDÎnd. 

Toat ograda e semnata cu otomani r pui, cu turbanele, iataganele i suliele lor. 

Negru, adus de Bucur sub balcon, îi ridic în sus capul, cutîndu-i stp înul. 

Cadînele s-au gr mdit într-un ungher al curii, i de acolo, cu braele întinse, îi r oag pe voinici: 

² Luai-ne cu voi... A jutai-ne s a jungem la casele noastre... 

Fostul palat de var  al arilor bulgari a r mas pustiu, cu porile deschise. 

Se pierde în deprtare. 

 A venit primvara. Crengile pomilor îi arat bucur oase, soarelui, frumuseile lor ² mugufii gata s plesneasc. 

Pîraiele curg repezi. 

Voinicii duc pe ei femeile salvate. 

Glasurile i rîsetele acestora r sun argintii. 

Vlurile lor subiri flutur . 

ranii ieii la munca ogoarelor, cu pluguri i boi costelivi, privesc alaiul acesta cu mirare i spaim. 

«Ali-beg se va r zbuna cumplit!» îi optesc ei. 

Negru alearg în galop. Ceilali cai au r mas în ur m. Pe a, în faa lui Ion, Para. , 

² Te voi trimite cu Alexe în Transilvania, la prietenul mriei sale Vlad, corniele Mihail Szilâgyi! îi spune Ion fetei.Ea îl cuprinde cu m îinile de aît. Vzduhul primvratec îi desface larg aripile str vezii. 

«Dar am salvat-o oare, într-adevr, pe Para? se zbucium în fierbineala lui r nitul. Am salvat-o pe Para? PePara sau pe Oltea?... Par... Oltea? ...» 

 înminte o revede pe Oltea. 

² Ai venit!... Ai venit!... 

Primvara a învem întat plaiurile Tismanei în straie bogate de lumin verde i aur. 

Fata alearg pe o costi. 

Flori de cire se scutur  ca o ploaie înmiresmat i cald. 

Page 162: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 162/346

² Te-ai întors!... Te-ai întors!... 

Livezile freamt. 

La fel, ste jarul cel btrîn, poteca, p îrîul i ^pdurea de castani, care-l cunosc de copil. 

² Te-ai întors!... Te-ai întors!... Nu nemai pr si. 

Fetia îl apuc dem în i-l trage dup ea: 

² Haide s ne jucm! 

Se joac am îndoi «de-a soarele i luna». i luna se las de ast-dat, dinadins i cu viclenie, prins de soare. 

E ziua de Sînziene18... E i ziua lui Ion. Fetele din Tismana i-au f cut, dup datin, cununie din floare de sulfin,culeas în zori prin iarba plin de r ou. 

O cununi i-a î mpletit i Oltea. 

Se coboar  amurgul. 

Pe culmea dealului fumeg argintie luna. 

 Acolo are loc « jocul f cliilor». 

Flci clri gonesc spre culmea dealului, cu f cliile aprinse în m îini. Dar fetele le-au luat-o înainte. S-au urcat înc de la amiaz pe culme. Au cules flori. Au î mpodobit locul. i-au pregtit gr mezile de vreascuri. Acum le dauf oc. Flcii totui se gr besc. Sar de pe cai. încep « jocul f cliilor». Apoi, biei i fete, perechi-perechi, sar pestef ocurile aprinse de fete. în cele din ur m încep cu toii hora. 

Ion a urcat i el pe culme cu o f clie în m în. Dar nu descalec, nu sare peste f oc, nici nu se prinde în hor . 

Oltei, în lumina flcrilor, îi ard obra jii ca un mnunchi de bu jori. 

² A vrea s cresc mai repede mare!... îi spune ea lui Ion. 

Flcul începe s rîd: 

² i-aa eti destul de mare!... 

² A vrea s fiu mare de tot... 

² Pentru ce? , 

² Ca s nu m mai despart de tine niciodat. N-am s te las s mai pleci nicieri singur... 

² Nici la r zboi? 

² Nicieri! 

Focurile de la «serbarea f cliilor» s-au întins. Au cuprins toat culmea. 

Focuri întinse, nesfîrite... Focuri... 

Ion i Bucur clri, de pe înlimea unei movile, privesc f ocul în care arde zarea. 

Bucur îl întiineaz pe cpitan: 

Page 163: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 163/346

² Am izbutit s dau f oc i celor din ur m depozite de hran turceti, care se mai aflau în ara Româneasc. 

Un f oc mare a f ost aprirs în piaa Sfîntul Gheorghe din Bucureti. 

Brbai, femei i copii alearg la semnul acesta de chemare. 

Pristavul domnesc sundin surl prelung. 

Toate clopotele din Bucureti bat. 

Nor odul s-a adunat. 

Marele vornic Dragomir vestete mulimea: 

² Cpitanul Ion a f ost prins!... 

² A f ost prins cpitanul Ion? se uimetemulimea. 

imarele vornic Dragomir, în numele voievodului Radu, reamintete mulimii toate relele svîrite de cpitanulIon: 

² Nici un trimis al înaltei Pori nu mai putea trece în voie. Oamenii lui loveau cetile turceti. 

² Fostele noastre ceti druite lui Mahomed de mria sa Radu! îl îndreapt un glas venit din mulime. 

² Conacele boiereti... 

,² Au ars nenumrate!... se bucur  lumea adunat. 

² Iar el însui, cum tii² ur meaz Dragomir ² pref cîndu-se cînd ran, cînd clugr, se str duia în toatefelurile s-i prind la strî mtoare i s-i r pun pe mria sa Radu... 

² De dou ori a f ost apr oape s-l r pun, îi optesc la ureche oamenii, 

² Mria sa mi-a poruncit atunci mie s iau cele mai chibzuite msuri. 

² l-au întins curse i lauri de tot felul, în fiecare loc... îi destinuie unul celuilalt, ceea ce tiu, locuitoriiBucuretiului. A încercat i Ali-beg s-l prind în capcan, în palatul cel mic al doamnei. i-a scpat i de-a- 

colo... 

² Numai c Ion, cu cura jul lui nebunesc, le-a înfruntat pe toate... ur meaz Dragomir. t 

² i cum l-ai prins p în la ur m? întreab mulimea. 

² îl ur mream de mult vreme. tiam c d tîrcoale palatului domnesc! 

² tiam i noi! îi optesc oamenii. 

² Astzi de diminea, dîndu-se drept cîntre r tcitor, a cerut voie s intre în palat, ca s-i cînte voievodului uncîntec. Dar sub mantie avea o Sabie, cu care socotise s-l r pun pe mria sa Radu. Noi, care pregtisem totuldin timp, i-am dat voie s intre... 

² i?... i?... 

� ² Ruf ctorul a f ost prins. i-i va primi pedeapsa... 

² Pcat de tinereea i vrednicia lui! spun oamenii în tain. 

Page 164: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 164/346

Page 165: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 165/346

Page 166: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 166/346

Sus, în pridvorul din lemn scump de santal, adpostite dup perdele, Ion tie c se afl soiile i cele treizeci defiice ale mar.elui han. 

 Acesta ia cuvîntul. 

Barba lui aspr , rar  i argintie se clatin. 

² îi dator m r splat! spunemarele han, Ne-ai dezlegat în totul taina str moului Tanai, a mor m întului su, ine-ai adus de-acolo lanul cel sfînt de aur, purtat de el în via, pe care îl cutam. Rostete-i o dorin, i îi  jur s i-o îndeplinesc!... 

² Am o îndatorire. Vreau s a jung la Roma, la principii cretini... 

² Eti un mare viteaz! glsuiete iar hanul. Nu te-ai temut nici de vr jmaii care-ar fi vrut s te î mpiedice s svîreti lucrarea i nici de diavolii ce-ncon jurau mor m întul. Dac r m îi la noi, îi druiesc pe una din fiicele melede soie... 

Fetele din pridvorul de sus se aud chicotind. 

² i, dac î mbr iezi credina lui Alah, ai putea s a jungi un dregtor de seam în acest col fer mector al lumii,care este Crimeea... i poate² de ce nu? ² motenitorul meu... 

Ion se apleac înaintea marelui han: 

² Sînt nevoit s plec, repet el. îndatoriri de seam, ce nu se las am înate, m cheam-n asfinit. 

Hagi ridic m îna: 

² Ca s te-ntorci degrab, îi pun la îndem în cea mai uoar  i mai iute corabie. Un vas genovez cucerit decurînd. Ai s te-ncredinezi c noi tim s pltim vite jilor mai bine decît ghiaurii votri din asfinitul lumii... 

mt �!'. 

Hâ � 

 în faa Papii de la Roma, Ion st îngenuncheat. 

² Astzi, cînd loan de Hunedoara a-nchis ochii i Gheorghe Castrio-ta-Scanderbeg, albanezul, este prea ostenit,r ostete cpitanul, un singur om îi poate înfricoa pe turci. Acesta este domnitorul Vlad, cel zvorît, printr-o 

 înelciune, la Viegrad. E neî mblînzit, cci a zcut muli ani în lanurile i temniele turceti. Ura sa î mpotrivanvlitorilor estemaimare decît a oricui. i, de l-ai a juta s a jung iar liber, domnitorul valah ar putea alungaotilemusulmane. 

Papa st nemicat, ctînd printr-o fereastr  a Vaticanului ctre crucea de aur de pe bazilic. 

² l-ai spus regelui nostru Matei c domnitorul Vlad nu are nici o vin? 

² Regele n-a stat înc de vorb cu cel adus de noi ca sâ mrturiseasc... 

 în lumina amurgului i-a lum înrilor, întreita tiar 19 sclipete orbitor. 

Un clopot bate rar, anunînd miezul zilei. 

² în acea parte a lumii, mai glsuiete Papa, pentru orînduirea oricr or fr m întri în legtur  cu musulmanii, l-am binecuvîntat pe regele Matei. Hotrîrile lui sînt drepte pentru noi... Pu-te dar  la el i-ncredineaz-l tu însui, dac poi, c domnitorul vostru, este nevinovat... 

Page 167: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 167/346

«La regele Matei!... La regele Matei!...» 

« / 

Chipul mre al Papii, întreita cor oan i crucea de la bazilica r oman se topesc pe încetuf. 

 în locul încperii din Vatican, unde-l primise Papa, cpitanul zrete castelul din Hunedoara al regelui Matei. Salaceamare de ospee... 

² i-acum, r ostete regele, s bem aceast cup cu vin în cinstea biruitorului în turnirul de astzi. 

Trî mbiele sun prelung. 

Regele Ti înal cupa grea cu picior, btut în ase rînduri de nestemate. 

Marea nobilime se ridic înpicioare. Rochiile de mtase i br ocart ale femeilor f onesc. Sbiile brbailor zngnesc vesel. 

Urale puternice izbucnesc din piepturile magnailor. Sînt cu toii dornici s-i intre în voie tînrului rege. S-ispulbere bnuielile, de-altminteri îndreptite, asupra credinei lor  

Cavalerul loanmulumete. Invitaii îi sorb cupele. Nobilii vîrstnici i fiii lor, p în la ultima pictur . în vreme cesoiile i tinerele fete îi înmoaie doar buzele în licoarea uor glbuie, ar omat i dulce, de Tokay. 

² Asemenea lupttori, ca domnia ta, dorim s-avem, cavalere loan! ia cuvîntul corniele Mihail Szilâgyi, cel dintîidregtor al regatului,dup ce i-a cerut, mai întîi, din ochi, nepotului su, regele Matei, îngduina de a vorbi. îicunoatem meritele trecute, în luptele cu turcii. Eti un viteaz pe care ne-am putea bizui. i, potrivit legilor noastrecavalereti, vom îndr zni s-l rugm pe serenisimul nostru stp în s te înale, în timpul cuvenit, la rangul debar on... 

 între aristocrai se stîrnete un mur mur. Iar i se va ridica, în rîndurile marii nobilimi transilvnene, un cavaler valah? 

Lucrul acesta nu este, oare, cu tîlc? se întreab, din ochi, magnaii. Nu cumva corniele Mihail Szilâgyi² acela

care i-a impus la tr on nepotul, peste voina multor gr ofi ² ur mrete vreun anumit plan? 

m. 

Nelinitea este fireasc, deoarece înaintri din acestea în rang nu au loc decît f oarte rar. 

Regele Matei avea îns o fire impresionabil. El r msese uimit de faptul c loan de Valahia îl învinsese pe celmai de temut cavaler al Ungariei, «biruitorul regilor»² cum era numit corniele Georg de Ellerbach. 

Corniele luptase în turniruri pe tot întinsul Eur opei: în Cehia, Ger mania, Francia i Polonia. 

Nimeni nu izbutise s-l înfrîng. » în turnirul de astzi, de la Hunedoara, el se pstrase dinadins la ur m, pentru

ca s-l doboare pe cavalerul loan, învingtor al tutur or celor de dinaintea lui. 

Marii aristocrai ur mriser  lupta cu r suflarea tiat. Nu trebuia, cu nici un pre, ca loan de Valahia s a jung srbtoritul turnirului. Le era prea destul i-aa faptul c, în Ungaria, se instaurase o nou dinastie, aceea aCorvinilor. 

Era adevrat c loanCorvin de Huniade fusese cel mai de seam apr tor al Eur opei. Doar la auzul numelui sau.se ridicau, mergînd neînfricai la moarte, r omâni, unguri, ger mani, sîrbi, albanezi i oricine ura i se temea deasuprirea otoman 

Page 168: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 168/346

Page 169: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 169/346

Page 170: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 170/346

Page 171: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 171/346

Page 172: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 172/346

Page 173: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 173/346

Page 174: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 174/346

oapte de dezapr obare izbucnesc pretutindeni, între brbai i femei. Numai magnatul Szilgyi o privete înelegtor pe copil. 

² Fata mea, d-te la o parte, o r oag cu blîndee btrînul Szentgyor- 

gy«- 

² El nu e vinovat... Numai ea... 

C îteva gr ofine se apr opie de fat, tr gînd-o în mi jlocul lor. Para privete tot ceea ce se întî mpl cu o tristee "f r  seamn. E hotrît, dac Ion va cdea, s se arunce în gol. 

² Aducei f clia mai apr oape i facei un loc larg în mi jlocul terasei! ordon regele. / 

² Aleg drept ar m biciul cu mciulia de fier! îl vestete pe Mateia btrînul Szentgyorgyi. 

 în lupta cu aceast ar m corniele Albert era neîntrecut. Iar el voia s-l r pun pe Ion, cu orice pre, i pe soia luis o trimit la m înstire, pentru tot restul vieii. 

² Cu ar ma aceasta vei lupta! încuviineaz regele. 

Cei doi brbai îi desfac sbiile. Le încredineaz unor scutieri. Li se ^duc, în schimb, dou toiege lungi. Decapetele acestor toiege atîrn cîte un lan. De fiecare lan este legat cîte-o mciulie cu gurguie de fier. 

Cu o asemenea ar m, un lupttor dibaci îl poate doborî, din dou lovituri date în cap sau piept, pe orice cavaler,chiar dac acesta e ocr otit de plato sau coif. 

Era poate singura ar m pe care Ion nu avusese înc prile jul s-o m înu-iasc vreodat. inea, pentru întîia oar , înm îini, un bici cu mciulia de fier. 

Nu tia nici s lupte i nici s se apere de el. Doamnele sînt rugate s se îndeprteze puin, pentru c bicele, fiindlungi, ele se afl în prime jdie. 

Regele d semnalul de începere a luptei. 

Dreptul la cea dintîi lovitur  îl are corniele de Szentgyorgyi. Magnatul smulge din m îna scutierului toiagul. îl învîrtete în vzduh. 

Mciulia de fier îl izbete pe cavaler în old. 

Cu carnea strivit i însîngerat, acesta se clatin. 

- 193 

Legend valah coala ² 13 ! j 

Ion d

i ei

olovitur 

, dar f 

s-l ni

mereasc

 pe adversarul s

u. 

La rîndul lui, corniele intete a doua oar . intete la picioare, ca s-l doboare pe cavaler i apoi s-l ucid cu-o lovitur  în cap. 

Ion sare îns la o parte, i mciulia se izbete de perete. 

Cu coada de fier a biciului oprete, la mare deprtare de el, a treia lovitur . 

La cea de-a patra, lanurile se încolcesc. Am îndoi sînt silii s se opreasc din lupt i s le deznoade. 

Page 175: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 175/346

 Acum atac Ion. O izbitur  în umr ² i comitelui îi cade biciul din m în. îl apuc îns cu m îna stîng i lupt, îndîr  jit, mai departe. Ion mai primete o lovitur  în bra i alta în piept; dar corniele este izbit în obraz, i-i pierdecunotina. 

Lupta s-a încheiat. Ion a ieit învingtor. 

Cavalerul se întoarce spre jup îneasa Para, se pleac i-i spune respectuos: 

² Doamn, dovada nevinoviei voastre a f ost f cut. Serenisimul rege este rugat s o confir me... 

² O confir m! d putere de lege regele Matei rugminii lui Ion. 

Dar n-apuc s-i ter mine cuvîntul, i dintr-o latur  se aud îndemnuri: 

² Nu te lsa../ ucide-IL. 

i, tot atunci, Elisabeta ip: 

² Ferete-te... tata... 

Ion se d într-o parte. Tocmai la timp. Pentru c Szentgyorgyi, reve-nindu-i, îi i înhase, din m îinile scutierului,sabia, pregtindu-se s-l str pung pe învingtorul lui. 

Cavalerul valah îi prinde i el sabia, din m îinile celuilalt scutier. i, cîndmagnatul se avînt, nimerete cu pieptul în sabia lui ion. 

Magnatul i-a cutat singur moartea. îns cîiva mari nobili îi cer lui Mateia dreptul de r zbunare. 

² Avei dreptul s v r zbunai doar în afara hotarelor noastre! le d r spuns regele. Corniele Albert va fi înmor m întat cu cea maimare pomp. Soia i copila lui vor moteni toat averea i vor tr i în pace, sub ocr otireanoastr . în ce-l privete pe cavalerul loan, ne va pr si ara chiar în aceast sear  i nu se vâ întoarce f r  devoia noastr ... 

Elisabeta plînge. 

Para se spri jin de-un stîlp. E galben ca un cadavru. 

Cavalerul se pleac întîi în faa regelui, apoi a Parei i a lui Szilgyi. Coboar  scrile. 

Calul i-a f ost adus. Sare pe el. Trage de huri. înete de sub arcada porii. Trece, în trap, pe punte. 

Se-avînt în galop. i, în curînd, se pierde în valea întunecoas. 

Fcînd cea din ur m încercare de a-i trezi stp înul r nit, ar msarul nechez înc o dat, uor, tremurat. 

Brbatul îi întoarce spre Negru capul. Dei este cu ochii deschii, nu-l vede. 

Sub frunte, în aceste ultime ceasuri ale vieii, prin desiul adînc al unor nori, ca nite fulgere, îi scapr  numai

amintirile. 

Vede i aude un mnunchi de clrei, pe o cî mpie nins de lun. Clreii s-au oprit sub un p îlc demestecenitineri. Privesc, încordai, ctre zidurile unei ceti. 

«E Viegradul!» o recunoate, în sine; r nitul. 

Page 176: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 176/346

Un oal a nechezat. Clreii se nelinitesc. 

Pe zidurile înalte ale cetii se zresc umbre tcute i amenintoare. 

Str jerii scruteaz noaptea. 

Ici i colo, la cîte o fereastr , se ivesc scînteieri de f clii. 

Rsun cîntecul de huhurez. 

² Pornim! ordon Ion. 

Clreii² în afar  de Gheorghe, care adun iute hurile din m îinile celorlali trei² sar de pe cai. Se furieaz prin ierburi. 

 înaintea lor se zrete anul întunecat, sclipitor, ca de smoal, în care apa clipocete. , 

Cpitanul, Alexe i Nstase se arunc în undele reci. înoat, inîndu-i ar mele ridicate deasupra capetelor, p în lapoalele cetii. 

De sus, ca un ar pe, alunec de-a lungul zidului o frînghie. Nstase o prinde. i Ion începe s se caere pe ea,uor i repede, cu zvîcnituri gr bite. 

Inima îi bate furtunos. De trei. ani ateapt ceasul acesta. De trei ani îl viseaz. i ceasul, în sfîrit, a btut. Visul ise î mplinea. Dar cît trebuise s se zbuciume! C îte fusese nevoit s îndure! 

Degeaba îngenunchiase înaintea Papii i a altor mari domni ai pm în-tului, ar tîndu-le nedreptatea, strigîndu-lecRadu cel Frumos era un tr dtor! 

Degeaba îl cutase, îl prinsese i-l adusese pe Sisoe la Buda ca s 'mrturiseasc adevrul. 

Radu, printr-o iscoad dibace din Braov, izbutise safle destule din cele cîte se puneau la cale pentru eliberarealui Vlad. i-un alt trimis pornise de la curtea domneasc din Bucureti ctre palatul lui Matei Corvin din Buda.

 Acesta aducea c,u sine, pe lîng altemrturii mincinoase, i-un r va al lui Radu. 

Egumenul Sisoe, susinea în scrisoare Radu, a f ost cumprat de turci ca s-l a jute pe Vlad s se elibereze. Dar,de cum va scpa, dornic s se ' r zbune, fiindc a stat închis, Vlad se va i uni cu oastea otoman i va lovi întîi

 Ardealul, i apoi Buda. 

Regele svîrise greeala de a-i da iar i crezare lui Radu. 

² i o nechibzuin ca aceasta va avea ur mri rele² cugetase, trist, Ion ² pentru sr mana ar ! Iar regele s-ar cuveni s plteasc odat pentru greeala sa... 

Dei muncit de asemenea gînduri, Ion nu încetase nici o clip s se caere, neobosit, pe frînghie. 

lat-l c-a i a juns. O m în prieteneasc, voinic, i se întinde. Sare pe fereastra turnului. 

² Bine-ai venit, r sun vocea plcut a vechiului su prieten Mihailo cci el este acela care i-a întins m îna.. 

² Bine te-am gsit!... Domnitorul a aflat c sosesc? 

² L-am întiinat înc de ieri, printr-un bilet, pe Tit. 

De apr oape doi ani, în ur ma struinelor comitelui Mihail Szilâgyi, regele îi apr obase prizonierului su² ceea ceel ceruse înc de la început ² s aib un slu jitor r omân. 

Regele pusese condiia ca slu jitorul s fie vîrstnic. i omul cel mai potrivit era Tit. Devotamentul f ostului ppuar fa de domnitorul su era nemrginit. 

Page 177: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 177/346

Page 178: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 178/346

Pr sind încperea, Ion i Mihailo o iau pe un coridor lung. Coboar  cîteva trepte. Ies pe o teras descoperit, delemn. 

 Aici îi oprete, întîia oar , un str jer. 

² E noul medic! i-l aratMihailo. 

² Cum de nu l-am vzut înc? seminuneaz str jerul. 

² N-a venit decît azi! îi explic Mihailo. 

Str jerul le d drumul. Trec mai departe. Lui Ion nu-i este team. Se simte îns tulburat. 

Dei înc atît de tînr, cpitanul a luat parte la zeci i zeci de btlii, dintr-acelea pe care istoria le-a însemnat per bojul ei cu crestturi de f oc. A tr it cele mai de necrezut întî mplri. Dar întîlnirea aceasta cu domnitorul Vlad

 înseamn pentru viaa lui maimult decît tot ceea ce svîrise i îndurase p în atunci. 

Clopotul bate, în momentul acela, miezul nopii. 

Coridoarele Viegradului sînt mohorîte, reci, luminate abia ici i colo de cîte o f clie. Str jeri, înar mai cu sbii isulie, vegheaz. 

Mihailo le spune tutur or c acela care-l însoete este noul medic ² i drumul li se deschide. 

Cpitanul Ion pete în aparen linitit, î mbr cat în hainele strî mte ale medicului cetii, alturi de Mihailo. 

i /nu gura, ci inima lui optete: 

«îl voi vedea pe domnitorul meu!... îl voi vedea pe mria sa Vlad...» 

 în sfîrit, au ptruns în cel din ur m coridor pe care-l au de str btut. La captul lui se zrete o u scund defier. în faa ei, se afl, în picioare, r zimai de ziduri, cîiya str jeri. Mihailo le spune cine este Ion. Str jerii deschidua. 

² Gr bii-v, îl sf tuiesc str jerii, principele valah este bolnav. Vedei s nu se pr pdeasc, pentru c serenisimul rege s-ar supra r u. 

² Voi face tot ce-mi st-n putin, le r spunde Ion. 

Trece de u. Ua se închide. Coboar  alte cîteva trepte. A junge într-un vestibul îngust i îngheat, luminat slabde o f clie. i, dincolo de vestibul, se vede un grila j des. 

Otenii, care pzesc vestibulul, ridic grila jul. 

Grila jul de fier scîrîie. La lumina unei alte f clii, de sub o bolt scund, r sare Tit. 

² Vino, îl cheam el... Vino, mria sa te ateapt... 

Ion intr  în încperea alturat. Acolo este domnitorul. 

² Mria ta, zice tînrul cpitan, îngenunchind. Mria ta.. 

i nu mai poate spune nimic. Toate acele vorbe, cu miez, gîndite îndelung i r ostite, în tain, înainte de a a jungeaici, le uitase. 

Domnitorul Vlad se afl înaintea lui. Este la fel de înalt, drept i mre ² parc mai înalt i mai mre decît îlcunoscuse vreodat. 

Ion îi srut m îna. Domnitorul îl ridic. îl prinde de umeri. îl strînge la piept. 

Page 179: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 179/346

Page 180: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 180/346

² Lupta în numele libertii nu se d niciodat în zadar, cpitane Ion. Mai devreme sau mai tîrziu, fiecarepictur  de sînge vrsat va r odi... 

² Dac mria ta ar fi în fruntea noastr ... ofteaz Ion. 

² C ît timp vei ine, tu i soii ti, ar mele-n m îini, dorina de neatîrnare a neamului valah va tr i. i sufletul meu vafi alturi de voi, oricît m-ar apsa de greu aceste ziduri... 

Uitîndu-se la domnitorul su, Ion se cutremur . 

Ochii mari, cenuii, ai voievodului, sfredelesc zidurile. Se str duiesc parc s vad cine tie ce lucruri deprtate itainice, din viitor. ; ² i noi în cine socotete mria ta c am putea s ne încredem, dintre toi craii i domnitoriilumii? întreab Ion, dup ce vorba se purtase pe o mulime de cr ri i în jurul a nenumrate lucruri, la carecpitanul abia dup aceea avea s se gîndeasc îndelung, în ceasurile sale de r gaz, i s le îneleag tîlcul. 

² în tefan al Moldovei... 

² In domnitorul tefan? Acela care te-a uitat în ceasul de restrite, dei eu însumi i-am dus solia prin care-icereai a jutor?... Ba înc a mai pus la cale s-i cucereasc Chilia?!? Numai c, la asediul Chiliei, a do-bîndit o ran... 

²La fel ca tine,

m-am

 m îniat i eu!...

mrturisete Vlad. Du

p o

vrem

e, l-am

îneles. Avea r spundereaMoldovei. Pentru ea trebuia s lucrezemai întîi... Nu putea s-o prime jduiasc. 

² Mria ta dac ai fi f ost chemat în a jutor, sînt încredinat c nu te-ai fi purtat astfel... 

² Poate c nu... zice înbuit Vlad. Dar astzi mi se pare un adevrat nor oc c cetatea Chilia n-a încput înghearele lui Mahomed, ci-n m îinile lui tefan. Oricum, numai în el poi avea încredere... 

² Ce trebuie s facem? 

Ochii voievodului scînteiaz: 

. ² Cea dintîi datorie a voastr ... a ta, mai ales, r spunde el tios, este ca Radu s fie pedepsit... Iar tefan s aeze, deocamdat, în locul lui, p în la reîntoarcerea mea în scaun, un domn plin de credin fa de el. 

² Fa de regele Matei cum s ne purtm? 

² Regele îi va da singur seama, cît de curînd, de greeala lui, i i-o va îndrepta... 

² A vrea s-l putem pedepsi i pe el!... mrturisete Ion, S sufere, mcar îri parte, i... serenisimul rege ceeace-nduri mria ta... 

Voievodul Vlad surîde: 

² Eu sînt încredinat, îi repet, c regele, într-o zi, ne va da a jutor... 

² Mria ta, se amestec Tit, dup ce se uitase pe fereastr , vzînd c revrsatul zorilor se apr opie. Este timpulca Ion s plece. Mihailo a ateptat afar  prea mult. S nu se ite bnuieli... 

² Un singur lucru mai aveam s-l întreb pe mria sa, îi amintete Ion. 

² întreab! îi f gdui voievodul. 

² Principesa Elena Corvin ateapt de la mria ta un semn... 

Voievodul Vlad st o clip pe gînduri. îi vîr  apoi m îna într-un buzu nrel de la piept. Dintr-o învelitoare decatifea i aur ridic un inel î mpodobit cu o piatr  mare, scump. 

Page 181: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 181/346

Page 182: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 182/346

Page 183: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 183/346

² Apr oape de satul de lîng Jiu, Craiova... 

² l-ai biruit? vrea s tie, îndat, lucrul cel mai însemnat, Far m. 

² l-am biruit! r sufl trimisul, din bieri. Iar, dup ce-am aflat elul pentru care se duceau la Tismana, pe ceir mai cu via, chiar i pe otenii boierilor, i-am tras în eap, deoarece vina lor de-a fi în slu jba lui Radu estemaimare decît aceea a turcilor... 

² l-ai judecat în faa mulimii? întreab Ion. 

² Cine s-i mai judece? rîde trimisul, l-am tras în eap, i gata... 

² Nimeni nu are dreptul s-i ucid pe cei lipsii de ar me i învini, f r   judecat înaintea mulimii... spunemustr tor Ion, despre care toat lumea tie c, în anumite privine, are prerile lui. 

² Cpetenia noastr  ² adic lociitorul domniei tale, Bucur ² ne-a poruncit, zicînd c trebuie dat o pild acelora care s-or mai încumeta la astfel de drumuri, încearc s se scuture de partea lui de vin trimisul. 

² Acuma, ai f cut-o, ai f cut-o! se silete s î mpace lucrurile Gheorghe. 

² Dar pe boier l-ai ucis? întreab Nstase. 

² Pe boier, nu!... rîde tare trimisul. Pe el ne-am mulumit numai s-l cetluim în treanguri i s-l lum în pdure. Acolo e firitisit, aa cum se cuvine cinului boieresc, în fiecare zi, îns doar cu cîte-o fiertur  demei i ap. idomnia sa Bucur îl strînge-n chingi s vorbeasc... 

² i-a spus ceva p în-acum? vrea s tie Far m. 

² A mrturisit tot. i ceea ce nu ne spusese înc de la-nceput! r spunde trimisul. 

Ion se întoarce spre flcu: 

² Cine este boierul i cemrturisiri a f cut? 

' ² Boierul este stolnicul Dobre, tot unul dintre cei care-au venit cu Radu i Zue de la Stambul, laolalt cu ostileturceti... 

² Ah! Stolnicul Dobre!... îl cunosc bine! glsuiete Far m. 

² Mrturisirile sale sînt acestea... 

i trimisul începe s povesteasc, amnunit, cum stolnicul Dobre îi des-tinuise lui Bucur, mai întîi, despre o anumit scrisoare primit la palat din partea marelui vizir. 

 în scrisoare, marele vizir reamintea lui Radu isprava cpitanului Ion s-vîrit cu patru ani în ur m, cînd acestaptrunsese în haremul sultanului la Stambul, ca s o smulg de-acolo pe sora sa de suflet Roxana. 

Tot atunci, continua marele vizir, în scrisoarea lui, cpitanul a luat din haremul sultanului i pe-o feti a unei altecadîne tot de origine valah. 

 Aceasta fusese druit de Mahomed, în semn de prietenie, unui mare han. Murise îns pe drum i trupul eifusese azvîrlit în mare. Iar faia, numitOltea, r msese s fie crescut în tain de Fatma, favorita slvituluisultan. 

Dup ce fata a f ost scpat din harem, s-au f cut cercetri. i astfel s-a aflat cine a f ost mama ei... 

² i cine a f ost aceast nefericit femeie? gr iete Ion, cu o voce neateptat de slab i de tremur toare. 

² Copila marelui logof t LazrL. 

Page 184: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 184/346

Cele patru cuvinte cad ca un tr snet în inima lui Ion. 

Numai pemria sa Vlad îl preuise cpitanul mai mult decît pe f ostul mare logof t Lazr, care îi slu jise atît decredincios ara i se  jertfise, lup-tînd p în la capt pentru pstrarea libertii ei. 

 Aadar, Oltea era, nici maimult, nici mai puin, decît însi nepoatamarelui logof t Lazr! Vestea aceasta îiuimete pe toi, peste msur . Iar copila marelui logof t Lazr fusese acea r oab valah pe care sora lui desuflet, Roxana, o luase sub ocr otirea sa! 

 într-adevr, Ion îi aduce aminte cum Tit îi povestise odat c fiicamarelui logof t Lazr, abia cstorit de nici o sptm în cu comisul Firan, fusese r pit de achingii, de la Cozia, unde brbatul ei voise s-o ascund. ComisulFiran încercase s-o scape, luptîndu-se cu disperare. Fusese îns înfrînt, tiat de achingii i aruncat în Olt. 

² i ce porunci primise boierul Dobre s î mplineasc la Tismana? mai întreab Ion, dei cunoate sigur, maidinainte, r spunsul. 

² Sultanul Mahomed, spune trimisul, i-a poruncit vînztorului Radu, prin marele vizir, s i-o aduc pe nepoatalogof tului Lazr înapoi, în harem... 

² C îinele... ticlosul... nemernicul!... izbucnesc, care mai de care, Gheorghe, Nstase i Alexe. Dar biata Oltea e înc un copil. 

² i sora mea de suflet, Roxana, n-avea, cînd au r pit-o achingiii, nici treisprezece ani... mur mur  Ion. înc îimai plcea s se joace, sr manei, cu ppuile. 

Oamenii se încrînceneaz. Apr oape nu este nici unul printre cei de fa cruia otomanii s nu-i fi luat, cîndva,vreo rud în r obie. 

Se las cîteva clipe apstoare, de tcere. 

 Afar  se aude f orf ota, care a început, dis-de-diminea, pe uliele Bu-dei. 

Casa în care se gsesc r zvr tiii, aezat cam la marginea tîrgului, este locuina cpitanului lacici, unchiul luiMihailo. Acesta, ca muli ali lupttori sîrbi, s-a înr olat ² dup ce ara lor a f ost sub jugat de Mahomed² înotirea lui epe. 

De doi ani, cpitanul lacici îl slu jete pe corniele Szilgyi, unchiul lui Mateia. Iar Szilgyi i-a dat în f olosin casa aceastamic de la marginea Budei, tiind îns prea bine c în ea se vor ascunde, la vreme de nevoie, iprietenii lui Vlad. 

Tcerea este întrerupt de cpitanul Ion: 

² i Bucur cemsuri a luat? 

² A poruncit ca trei dintre flcii notri s-alerge la Tismana. S stea acolo, în aprarea fetei. i dac se va siminevoia, s-o aduc în adpostul din pdure... 

² Bine, dar viaa de tabr  nu-i pentru o copil ca ea! îi d cu prerea Far m. 

² i-apoi, întreaga ziu, Oltea îi întreab pe fiecare dintre cei trei oteni ai notri despre domnia ta, îl maivestete trimisul pe cpitan. Iar într-o zi au gsit-o pemarginea p îrîului. Ce credei c f cea?... 

Ion se îngri joreaz. Arunc o privire nelinitit trimisului.² Azvîrlea flori în undele p îrîului i cînta: 

Du-te, du-te, dorule, Du-te, cltorule, Grbete-te, ap lin,  i spune-i lui Ion s vin!  

Toi izbucnesc în hohote de rîs. Nstase se întoarse spre trimis: 

² Dar bine, acesta este un descîntec str vechi! îl tiu de la bunica... 

Page 185: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 185/346

Page 186: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 186/346

Cpitanul a a juns în chilia mic i alb a Mriei Muat, din schitul de pe insula Oltului. 

 într-un col, p îlp îie o candel. 

Starea ade, la ceasul acesta, într-un  jil din lemn negru de prun, pe-a crui parte de sus a sptarului un meter rî mnicean iscusit ² Rî mnicul Vîlcea fiind, pe acea vreme, tîrgul cu cei mai buni sculptori în lemn, din toat araRomâneasc ² a cioplit vulturul legendar al lui Negru Vod. 

 înf iarea f ostei doamne a rii ² i mam a celor doi voievozi dumani de moarte între ei, Vlad epe i Raducel Frumos, unul fiind î mpotriva nvlitorilor i cellalt prieten cu ei² i se pare lui Ion de-o mreie f r  pereche.Ochii btrînei seamn, în felul cum ard i str pung totodat, cu-aceia ai lui Vlad. în lumina slab a candelei,ochii f ostei doamne a rii parc azvîrl scîntei. 

Ion o privete, copleit de emoie, uimit pestemsur  de înf iarea ei. Pentru o clip, i se pare c pe deasupracapului acestei mult încercate femei² sor  a lui Roman, voievodul Moldovei, i care, cu patruzeci de ani înur m, ca soie a lui Vlad Dracul, îi luminase, prin frumuseea i buntatea ei, curtea lui Mircea cel Btrîn² lucete orbitor, btut în nestemate, cor oana doamnelor valahe. 

Cor oana aceasta, f urit din aur de un meter r omân de la Sibiu, pentru soia celui dintîi mare voievod al riiRomâneti: Basarab-Tihomir, Ion o vzuse cu ani în ur m, aievea, pe capul Mriei Muat, cînd înc domneaVlad. 

Btrîna se uit la el aspru. Buzele ei subiri i vinete sînt strînse. O dung îngust i adînc ² dunga pe carepoporul o numete a durerii² îi br zdeaz fruntea. Ea pare neînduplecat i crud. Dar, sub asprimea aceastacutremur toare, Ion îi d seama c f osta doamn a lui Vlad Dracul ascunde o inim duioas. 

Cpitanul îi povestise btrînei tot ce petrecuse între timp, la Buda. Dar ea, aflînd cîte nenumrate suferine îndurase în tem'nia din Viegrad cel nscut de ea, epe, nici nu clipise. 

Faa sa tresrise puin numai cînd Ion îi povestise despre egumenul Sisoe. 

² Pe-acesta îl pstr m la Arad, deoarece înc ndjduim c mrturia lui² neluat p în azi în seam de rege² are s dovedeasc într-o zi întregii lumi gr ozava nedreptate svîrit! o încredinase Ion. 

 în drumul su, din Buda spre ar , cpitanul f cuse de altfel popasul plnuit, cu scopul de a-l vedea pe egumen. Acesta, pus la post, slb jse în aa hal, încît abia mai putea fi recunoscut. 

Tot la Arad semai gsea i Para. Jup îneasa, tiindu-se încon jurat de ura comiilor de Szentgyorgyi, ca i a altor muli magnai transilvneni, Se refugiase aici, într-o csu de pemalul rîului Mure. 

 între altele, cu prile jul popasului, Ion îi vorbise Parei despre planul de-a o ascunde pe Oltea în schitul de maici, delîng Cozia, cea dintîi ae zare monahal pentru femei i fete din Valahia mic ² lca m înstiresc în care nouadomnie nu cutezase s ptrund. 

² Dumnezeu nu m-a învrednicit s am prunci, îi glsuie înlcrimat Para. Iar Oltea, tocmai acum cînd ar aveamaimult nevoie de-un sfat bun, duce lips de el. Am îndou am f ost i sîntem înc greu lovite de soart. Poatec însui Cerul o fi dorit ca eu s-i fiu ocr otitoare. Aa încît te r og s m iei cu tine în ar . i las-m s intru,

 î mpreun cu fata, în schitul de pe Olt. Ndjduiesc i eu cRadu nu va-ndr zni s calce acolo, atîta timp cîtstare la schit va fi doamna Maria Muat. 

² Aa s-a întî mplat, mai povestete Ion, c ² î mbr cai în haine ungureti i avînd techerele de liber  trecere,din partea comitelui Szilgyi² am a juns la Tismana. între timp îns, aa cum tii, m înstirea, fiind socotit dreptcel din ur m lca de aprare al credincioilor mriei sale Vlad, î mpotriva noii orînduiri, a f ost î mpresurat deostile domniei. Ce a ur mat nu cred c are r ostul s mai repet. Pe Oltea am izbutit totui s-o scpm, i am adus-o aici. î mpreun cu ea, a venit i  jup înia Para. Pe am îndou aceste fiine urgisite i le încredinm, sfinit maic avoievodului nostru, rugîndu-te s ni le iei sub aripa ocr otitoare a buntii i a milei tale! 

Ion a încetat s mai vorbeasc. Btrîna îl privete nemicat, cu ochii ei tioi. 

Prin ferestruica îngust, ca de cetate, a chiliei, se zresc munii. Deasupra pdurii, soarele a aprins, ca un ultim semn de glorie a sa din acea zi, o vîlvtaie aurie. 

Page 187: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 187/346

Page 188: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 188/346

 A început s semene din nou cu fata pe care o scpase din gheara lui Selim. în curînd, ea va î mbr ca vem întulmonahal. Se va clugri. Dar Oltea îi sare cpitanului de gît. 

² Sâ nu ne uii! îi sufl fierbinte la ureche. , i îl srut, lung, pe am îndoi obra jii. 

Luntrea pornise spre malul cellalt al Oltului. 

Fetia îi trimitea cpitanului srutri cu am îndou m îinile. 

² Drum bun!... mur mura Para.  

Iar maica Eupraxia f cea rar semnul crucii asupra celor ce plecau. i glsuia încet: 

² V binecuvîntez!... 

Urletul lupilor s-a apr opiat. 

Orice alt animal prevztor, ascultîndu-i pornirile i tiind c o hait întreag se npustete asupra lor, n-ar sta în cumpn, ci ar fugi. Ar msarul îi ridic gîtul înalt, îi ciulete urechile. 

Nrile lui adulmec,'în sfîrit, adus de vînt, mir osul greu al fiarelor. Nu mai necheaz, ci geme ca un om. / 

«Stp îne, stp îne, parc ar spune geamtul lui, sfîritul a venit!...» Viscolul îl izbete crunt. Pdurea îngheat seclatin. Numai r nitul, apr oape îngr opat1 sub zpad, nu-i d seama în ce prime jdie se afl. . 

Ceata condus de cpitanul Ion² alturat, din porunca mriei sale tefan, unei oti de hînsa^i20, comandat decumnatul domnului, marele vornic Isaia² încearc s-i cr oiasc drum spre Cavalerii Negri21. 

La lumina flcrilor uriae care au cuprins tîrgul, Ion, î mpreun cu Bucur, Nstase, Alexe, Gheorghe i toi ceilaliflci, aflai acum în oastea moldoveneasc, lupt neostenii. 

Sute de trupuri sgetate sau descpînate r m în în ur ma lor. 

De dou ori p în atunci, marele vornic Isaia le-a poruncit muntenilor, prin cîte un trimis, s nu se vîre prea adînc înmi jlocul otilor dumane. 

Ion îns n-a apucat s cread în adevrul unui asemenea ordin. Nu i- dat ascultare ² ci a înaintat mereu. 

Un singur nenor oc i-a lovit. Vîntorul de lupi Alexe a cptat o ran. O suli vr imas i s-a înfipt în coaste, dîndu-i dureri cumplite. 

Cu toate astea, el nu s-a pr buit, ci a r mas în a. Gheorghe i-a legat rana, i voinicul l-a ur matmai departe pecpitanul lui. 

 în faa lor se afl, în lupt, mercenarii vestitului bar on aventurier Gis-kra i-un escadr on de raiteri din Sighioara. 

Cu sabia în m în, clrindu-l pe Negru care-i ascult poruncile cu o înelepciune apr oape omeneasc, Ion se

azvîrle în lupt. Face, ca de-obi-cei, un. cerc mare i gol de jur î mpre jurul su. 

 Atîta c Isaia tocmai le trimisese iar i porunci aspre muntenilor s se înapoieze din mi jlocul dumanilor i s semulumeasc numai s-i încon joare peCavalerii Negri, care se retr geau, ocr otindu-l pe rege. 

² Spune-i marelui vornic Isaia, îi strig Ion trimisului, c nu m pot supune poruncii sale. Sînt gata s dau seamade-aceast nesupunere. Nici nu pot înelege cum de îngduie marele vornic, acelora care-au intrat cu sila înMoldova, s se retrag-n voie. Noi am dori ca mai degrab marele vornic s ne trimit vreo ceat-n a jutor... 

i îi continu lupta. 

Page 189: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 189/346

Otirile regale i mercenarii generalului Giskra intraser  deci astzi, paisprezece decembrie al anului ase miinou sute aptezeci i cinci22, în tîrguorul Baia. 

Regele Mateia, avînd în jur pe cei mai de seam curteni i generali, dictase tocmai secretarului su o pr oclamaie ctre ara Moldovei. 

 în pr oclamaie îi întiina pe toi locuitorii c nesupusul tefan a f ost învins i c domn al Moldovei, prin hotrîrealui, va fi Petru Ar on. 

Dei abia î mplinise douzeci i cinci de ani de curînd, regele Mateia dobîndise p în atunci vreo cîteva victorii deseam. Una, în Transilvania, unde îi nimicise pe o seam de comii, care se r zvr tiser . Iar alta în Bo-emia,

 înfrîngîndu-l pe socrul su, regele Podiebrad, învinuit de «erezie» de Papa de la Roma. 

 Acum regele, fiinoca sosise cu bine l Baia, se socotea a juns i în cetatea Suceava. 

 în ascuns, Mateia îi f urise, pare-se, planul de a reface str vechea Dacie. Dar, pentru î mplinirea acestui el,avea nevoie mai întîi s-i asigure doi vasali credincioi pe pm întul Moldovei i în ara Româneasc. 

Dup ce se sfîrise scrierea pr oclamaiei, marele ambelan îi poftise la mas pe rege i curteni. 

* Se aezaser . Vinul curgea în cupe. C înd, de pe uliele tîrgului, au r sunat zgomote puternice i ipete de

spaim

 

² Ce se întî mpl? a întrebat regele.  

² Serenisime rege, a r spuns Giskra² care la auzul acelor zgomote se i gr bise afar , îns se întorsese la felde repede² v raportasem ieri c o iscoad trimis de mine î mi dduse de veste... 

² C drumul spre capitala Moldovei este pustiu! rîde Petru Ar on. 

² Oho-o-o!... tefan cu sigurana a fugit,; pitindu-se, de spaim, sub faldurile hainei regelui Cazimir al Poloniei,surîde episcopul care îl însoete pe regele Matei. 

² Numai cîteva cete de boieri ne vor mai sta în cale, r ostete loan de Dar ocz, mare nobil maghiar. 

Petru Ar on rîn jete: 

² îl uitai, mi se pare, pe Isaia, marele vornic i cel mai însemnat comandant al oastei moldovene, îndat dup tefan. Este de partea noastr ... 

² Cumnatul domnului? se minuneaz loan Dar ocz. 

Petru Ar on clipete: 

² îl ur te, în tain, pe tefan! 

² Atunci totul se va sfîri cum nu se poatemai bine! exclam, mulumit, regele. S bem o cup cu vin de Tokaypentru victorie i pentru intrarea noastr  în Suceava. C ît mai e p în-acolo? 

² Cam douzeci de mile, maiestate! r spunde, îrttorcîndu-se ctre rege, bar onul Mihaly. 

Mateia îi apr opie cupa de buze i-o bea p în la fund. 

 Afar , printre zbuciumrile i urletele vîntului, ipetele i celelalte zgomote ciudate cresc. 

² i totui se întî mpl ceva! se mir  regele Matei, lsînd de la buze cupa. 

² Nu uitai, maiestate, gr iete palatinul, c astzi, în cinstea intr rii noastre în Baia, li s-a dat otenilor vin. isînt nespus de veseli c victoria e numai la un pas! 

Page 190: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 190/346

² Aha! se însenineaz iar regele. 

² Victoria este, într-adevr, neînchipuit de apr oape, confir m episcopul, binecuvîntînd masa'. , , 

² Nu,maiestate, întrerupe aceast veselie generalul mercenar Giskra. N-am apucat s-mi sfîresc cuvîntul... 

² Ce vrei s spui? tresare Mateia, vzînd chipul lui Giskra învinein-du-se ² un semn neîndoielnic c generalul

era îngri jorat. 

² începusem s raportez despre tirea de ieri... 

² C drumul ce duce la Suceava este pustiu... zî mbete regele. Asta am auzit... 

² Dar astzi, îi reia vorba generalul, alt iscoad m-a încredinat c toate pdurile din jurul acestui tîrguor sîntvii... 

² Ce vrei s nscoceti?... strig Petru Ar on. 

² Nu nscocesc nimic. Acesta-i adevrul, r spunde generalul. 

Regele, la auzul acestor vorbe, se ridic din jil. 

² M tem, continuGiskra, întunecat, c tefan al Moldovei ne-a încercuit... 

² Aducei-mi ar mura i sabia! poruncete Matei. 

² S-ar putea ca, în noaptea aceasta, adaug generalul, în timp ce chipul i se învineete din ce în ce mai mult,s nu luptm pentru glorie, aa cum am fi vrut, ci pentru viaa noastr . M simt dator s v întiinez de acestlucru; serenisime rege!... 

Un val de frig s-a r sp îndit parc la auzul acestor cuvinte ale mult încercatului general-mercenar Giskra, în încperea bine înclzit i luminat de f clii. Regele, curtenii, episcopul i Petru Ar on se zbucium. Alearg prin încpere i poruncesc care mai de care scutierilor s le aduc ar mele i coifurile, s le î mbrace cmile de zalei platoele. 

² f oc!... Foc!... se aud tot atunci strigte dezndjduite de pe ulie 

 A îndeput sa ard tîrgul din toate cele patru pri ale sale. 

² Locuitorii moldoveni ai tirgului trebuie sa fi f ost înelei cu tefan, zice Giskra. Se pare c îi aprind ei singuricsuele de lemn, învelite cu paie... 

² S sune trî mbiele!... Dai cît mai repede alar ma! ordon Mateia. Trupele s se aeze în btaie. i s sepregteasc tunurile. Voi conduce eu însumi retragerea. 

i regele, ur mat de palatin, de Petru Ar on, de voievodul maghiar al Transilvaniei i de ceilali curteni, senpustete afar , gata s intre în lî  jpt. 

 în vremea cînd toate acestea se petreceau în locuina din piaa ceamare a tîrgului, dintr-un alt loc, aflat cam întreapa Moldovei i pdurea omuzului, un tînr mai voinic decît regele, îns la fel de blan ca el, ddea cele dinur m porunci boierilor care-l încon jurau. Acesta era tefan, voievodul legiuit. 

Strigte înfior toare izbucneau dinspre pdurile care încon jurau din trei pri tîrguorul. i cete de vite ji23, devoinici24 i hînsari, tîrgovei i rani, cu ar mele în m îini, nvleau spre parcanele orînduite de trupele regale. ^ 

C ît ai clipi, parcanele, alctuite cu migal i meteug din care i c-ruel în jurul tîrguorului, încep s sar  înlturi, iar altele s ardâ. 

Page 191: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 191/346

Page 192: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 192/346

² C îi oameni am pierdut p în acum? mai vrea s tie regele Mateia. 

² Eu socotesc c zecemii, r spunde generalul bar on. De nu vorr) pr si îns p în în zori tîrgul acestablestemat, nu va r m îne în via nici unul dintre noi... 

Pe cînd Giskra r ostea r spunsul acesta, tocmai primise i Ion noua porunc, din partea marelui vornic Isaia, s seretrag din mi jlocul dumanilor. Dar cpitanul nu se supusese. Ba, dimpotriv, îi înteise nprasnicul atac spreCavalerii Negri. (Numii în acest fel nu numai pentru c purtau platoe i veminte întunecate la culoare, cifiindc, dintre toate otirilemaghiare, erau cei mai vite ji i cei mai de temut r sp înditori de moarte.) 

Vzînd c Isaia întîrzie s î mping trupele regale ctre apa Moldovei, voievodul tefan îl trimite pe rud sa,amblac, s vad ce se întî mpl. 

amblac vede i înelege totul. Se înapoiaz s-i raporteze voievodului c Isaia îi lsa s scape pe toi cîi nupieriser  în lupt. 

Ion mai încearc acum înc o dat s ptrund, numai cu ceata lui, p în la rege. 

Dar ceata valahilor este prea mic, iar Cavalerii Negri prea muli i bine înar mai. Nu izbutete. i-atunci r m îne o clip locului, pe gînduri. 

 înm

inte îi vine, f r 

s

vrea, brbatul din a c

rui

porunc

ei g

seau aici. B

rbatul de care le erau legate t

oatende jdile i pe care regele îl inea prins, în temnia din Viegrad. 

«Ce-a mai putea s fac?» se întreab, plin de descura jare, cpitanul. 

Numai c, în aceeai clip, îl zrete pe regele Ungariei, încon jurat de cavalerii lui, gonind cît îl ineau puterile,x pe-o vale. 

«Ah! în sfîrit!» îi spune Ion. ^ 

 îi scoase arbaleta din spinare. îi pune o sgeat, din cele cu trei vîr-furi, în  jgheabul ei de fier. intete. Apas pe tr gaci. C îrligul se coboar , dînd drumul coardei care fusese agat de el. i sgeata pornete. 

Sgeata gsete drumul cel bun. 

Vî  j îind, zboar  prin vzduh. Se înfige în, spatele lui Mateia. 

 Alexe îi ridic m îinile: 

² L-ai nimerit! 

² Sub umrul din stînga!... se bucur  Nstase.  

² A scpat frîul! spune Bucur. 

 într-adevr, regele, dînd un r cnet de spaim, pierduse din m îini frîul. 

² Lunec! îi d seama Gheorghe. 

Palatinul Ungariei i zeci de cavaleri se reped s-l ridice. 

Nu este îns nimic mai durer os pe lume decît s fii lovit de o sgeat, cu trei vîrfuri în muche, tras din arbalet de un meter inta. 

Muntenii, la semnul cpitanului Ion, mai trag fiecare din ei cîte-o sgeat. Una îl nimerete pe Giskra în picior. Alta pe palatin. 

Regele îi pierduse cunotina. Sîngele îi curgea p îrîu. 

Page 193: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 193/346

i-aa, în nesimire, Cavalerii Negri îl ridic pe-o targ ² încr opit la repezeal din ramuri de copaci. 

Pornesc din nou la goan, fiindc dinspre pdure vine ca o furtun însuimritul tefan. 

² Spunei-i regelui vostru, cînd s-o trezi, mai strig cpitanul în ur maCavalerilor Negri, c darul cu trei vîrfuri i l-au trimis oteniimriei sale Vlad!... 

La o mas grea, de ste jar, Ion r sf oiete cu nesa un maldr de pergamente laice i bisericeti. 

 Alte vrafuri de cri i scrieri de tot felul sînt gr mdite în rafturile i lzile îniruite pe lîng perei. 

Biblioteca aceasta este a prietenului su, crturarul amblac² ruda domnitorului tefan² în casa cruialocuiete de peste opt ani. 

Zilele de r gaz din toi aceti ani, Ion i le-a închinat numai crilor. 

Mult timp a cercetat i rafturile cu pergamente ale m înstirilor Neamu i Bistria. 

 îi place s citeasc i s r sciteasc sutele de pagini pe care slovele str vechilor crturari ai Moldovei sîntaternute cu migal i gri j. 

Cu palmele la frunte, Ion se gîndete cît i-ar dori, dup reînscunarea mriei sale Vlad în ara Româneasc, s se ocupe, mai departe² în timpul r mas liber, ca i aici în Moldova² de slove i de cri. 

Este o dup-amiaz linitit. 

Merele de sfîrit de iunie se rumenesc în gr din. Crengile pomului de la fereastra lui Ion sînt încrcate. Prindesiul frunzelor pomului, soarele pr fuiete încperea cu aur. 

De-aici, din cerdacul odii, Suceava se vede înecat toat sub verdeaa gr dinilor ce se r sfir  în evantai sprerîu. 

Dincolo de rîu, se ridic mrea i copleitoare cetatea. 

Pe ziduri stau nemicai str jerii, cu suliele în m îini, scrutînd, neobosii, zrile. De asemenea, pe dealurile încon jur toare, în toate punctele de observaie, se afl ali str jeri. 

Moldova este bine aprat. Dumanii ei se tem. 

Domnitorul tefan spunea adesea c Ion i ceata lui sînt cea mai bun pild pentru oricine, în felul cum îi slu jescei ara i cum sînt gata s se  jertfeasc pentru voievodul lor. 

 îi plcea totodat i meteugul de cîntre al lui Ion. în toi aceti ani, cpitanul alctuise, ce-i drept, o mulime decîntece, unul mai frumos decît altul. 

Chiar ieri, la ospul dat în cinstea trimiilor sosii din Mangop1, mria sa a dorit s asculte cîntecul biruirii luiMateia la Baia, i-apoi pe-acela al nimicirii ttarilor. 

 în ur m cu patru ani, ttarii ² nu cei ai lui Hagi din Crimeea, ci ceilali, din miaznoapte, ai hanului Mamac, s-aunpustit ca lupii,  jefuind i arzînd, luînd r obi i pradcu nemiluita. 

 Au f ost îns întî mpinai, aa cum se cuvine, de domnitorul tefan. Ion i ai lui l-au însoit. 

 Înspim întai, ttarii au încercat s fug. De-aici începea cîntecul. 

Ion povestea în stihuri, însoindu-se cu luta, lupta dat de tefan. în- 

frîngerea ttarilor, într-o dumbrav încrcat de flori. Cum însui fiul ha- 

Page 194: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 194/346

 _ » 

1 Principat de limb i cultur  bizantin în sud-estul Crimeei. tefan cel Mare s-a cstorit cu principesa Maria de Mangop. 

nului² cel care condusese nvala² fratele lui i o mulime dem îrzaci au f ost prini i legai în treanguri. 

Deodat,* cînta Ion, a r sunat un tr opot slbatic. Zece m îrzaci clri ai hanului² ale crui palate erau f cute din

corturi gr oase de p îsl, urcate pe crue, trase de boi sau cai ² au intrat în dumbrav. 

² Necredinciosule tefan, i-au strigat ei, f r  s descalece. Hanul nostru Mamac, stp înitorul lumii, îi poruncetes le dai drumul fiului, fratelui i m îrzacilor si. Altminteri se va-ntoarce, îi va pustii ara, iar pe tine te va-nla îneap, chiar în mi jlocul ei... 

tefan le-a ascultat în linite ipetele trufae i apoi le-a r spuns c, în copilria lui² petrecut la conaculprintesc din Borzeti² a avut drept bun prieten un biat de*ran. Odat, el însui, prietenul acesta i ali copiidin sat se jucau prin pdure. Au nvlit îns ttarii. Copiii au fugit. Vr jmaii n-au pus m îna decît pe unul singur.

 Acesta era prietenul lui tefan. i pe copilul acesta hanul Mamac l-a sgetat. 

² La înmor m întarea lui, mi-am  jurat, spunea domnul, s-l pedepsesc i eu cîndva pe hanul cel crud, lovindu-l înacelai chip, cum m-a lovit i el ucigîndu-mi tovar ul de joac, prietenul cel mai bun. Numai c anii au trecut, ieu apr oape î mi uitasem  jur m întul f cut la-ngr opciune. Dar iat, acelai han Mamac îi trimite de ast dat fiulca s m  jefuiasc, s-mi r pun nor odul sau s mi-l fac r ob. Dup aceea, lot el î mi poruncete, prin nite soli

obraznici, ce trebuie s fac, f gduindu-mi eapa... 

² Osînda i-o vei primi, n-ai gri j!... strig m îrzacii. 

² Pîn atunci, deocamdat, le d r spunsul domnul, pentru acel copil nevinovat, omorît la Borzeti, hanul î mi vaplti... prin însui fiul lui, Cpitanul nvalei... . 

² Cum poi s îndr zneti? sem îniem îrzacii. 

² Legat de patru cai, va fi rupt în buci... 

² Mamac te va r oune! url m îrzacii. 

²

Fratele hanului, în schim

b, va fi închis în tem

ni

. i dac

num

ai vreo

um

br 

de tâ

tar se va ivi în zare, îi vom

 reteza capul. 

² Amar... amar va fi de tine! ip m îrzacii. 

² Iar voi i toi ceilali m îrzaci ² în afar  de unul singur, cu nasul retezat, pe care i-l voi trimite lui Mamac s-ipovesteasc tot ce-a vzut i tot ce-a auzit ² v vei urca în epi!... 

² Iertare!... Iertare!... strig acum m îrzacii. Jur m s-i fim i s-i r -m înem r obi supui, tot restul vieii, numai nune ucide... 

 îns voievodul îi ridic m îna. Pedeapsa aspr , dar dreapt, se î mplinete. 

Dumbrava r m îne pomenire. 

² i, din acea zi, îi încheie Ion cîntecul, ttarii nu l-au mai tulburat pe ^mria sa tefan!... 

 în încpere, ptrunde Ion amblac. 

² îi aduc o scrisoare! 

Ion face ochii mari: 

² De la cine? 

Page 195: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 195/346

² De la cine-o atepi!... 

² De la Oltea? 

Crturarul surîde: 

² A adus-o chiar adineauri un clugr de-al nostru plecat cu treburi la Cozia. 

Ion numai are r bdare. Desface gr bit sulul. Din sul cade o cununi alctuit din cîteva flori plcut mir ositoarede sulfin. 

«Scumpul meu Ion, începea Oltea. Peste foarte scurt timp, adic tocmai atunci cînd vei primi aceast scrisoare, de Sînziene,va fi ziua ta. împlineti douzeci i apte de ani. Ji-am împletit, pentru aceast zi, o cununi de sulfin, ca în fiecare an, i îi urez prin ea tot ce-i doresc : sntate i împlinirea celor mai aprige dorine ale tale.  

S nu ai grij de noi, continu fata. Sîntem bine. Iar maica stare i maica Tiomida - jupîneasa Para - i toate celelalte

micue i surori se îngrijesc de mine ca de copilul lor.  

Cred c îi aminteti c am împlinit i eu aptesprezece ani. De-aceea, cu cîtva timp în urm, doamna M aria se gîndea c ar fi bine s intru în cinul monahal. Dar maica Tiomida s-a împotrivit cu înverunare, zicînd c pentru mine sînt mult mai potrivitecununiile de mireas, decît vlul cel negru al monahiei.  i c sfinia sa chiar tie cine-mi va fi mire. N-am îneles ce-a vrut sspun i nici n-am întrebat-o. îns eu te visez pe tine, în fiecare noapte, i-mi este tare dor.  

Te îmbriez de mii de ori, 

a ta Oltea.» 

Fr  s vrea ² dînd îns ur mare unui imbold luntric ² Ion îi apr opie de buze florile de sulfin. 

i se sur prinde gîndindu-se c, poate, în mireasma aceea se afl însui sufletul drag al Oltei. i c sufletul ei i-allui în acest fel se contopesc. 

Dar ochii îi sînt atrai, în acea clip, de alte slove scrise pe partea care se îndoaie înuntru a pergamentului. 

«Cîteva rînduri i le adaug în încheierea rvaului i maica Tiomida», nota tot Oltea. 

Iar maica Tiomida, cu litere stîngace i f oarte tremurate, scria: 

«Nu am citit ce i-a scris fata. Nici ea nu va citi ce i-am scris eu. Fii fericit împreun cu Oltea.  i f-o fericit i pe ea.  i îi mai spun c fata se gsete totui în primejdie. S-a auzit c ar cuta-o Radu. Dar doamna M aria ne linitete, spunîndu-ne s n-avem team, nimeni nu va clca la schit. Eu nu tiu ce s cred. Dar in s afli cîte s -au rspîndit pe la noi. 

Supusa maic Tiomida.» 

Sfîrind cititul rîndurilor Parei, Ion se înnegureaz. . 

² Ce este? se nelinitete amblac. 

² Oltea e în prime jdie! spune Ion. Bine c am aflat la timp. Sînt nevoit s plec spre ara Româneasc. 

² C înd vrei sa pleci? 

² Peste cel mult un ceas! i nici nu mai am vreme s m duc lamria sa ca s-i cer învoirea. Este vorba deOltea... 

² De cînd vream s te-ntreb! O iubeti mult?... 

Ion îl privete pe amblac în ochi: 

Page 196: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 196/346

Page 197: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 197/346

Cpitanul se azvîrle, clare, în ap. 

 Ar msarul sf or ie. 

C îi ani s ailp Negru? Pentru un animal de goan i lupteste destul de vîrstnic,; Dar Negru a r mas voinic.Prul îi este lucios. Ochii scînteie-tori. Nici un cal tînr nu s-ar putea încumeta s se ia la întrecere cu el. S str bat Oltul. 

 Apa este cresclit. Au f ost ploi. Negru sf or ie. înoat mai departe. 

 Au trecut rîul. Au a juns pe mal, în insula mare. 

Cpitanul privete descumpnit. 

Cldirea pare pustie. 

Ua ctre chilia doamnei Maria este deschis, de parc ar fi f ost izbit de vînt. 

² Nu e nimeni aici? strig Ion. 

 Abia acum, dintr-un bordei ascuns între slcii, se ivete un btrîn chiop. A f ost pzitorul schitului. 

Se apr opie de Ion tremurînd. 

Cu ochii lui slabi îl cerceteaz. Nu cumva este vreun om al domniei! 

Capul i braul drept îi sînt oblojite. Petemri, ruginii, de sînge, îi întunec albul fîiei de p înz. 

Btrînul se pr buete la picioarele calului cpitanului bolbor osind:

² Nenor ocire!...' Nenor ocire!... 

Cpitanul descalec. îl ridic pe btrîn. îl spri jin. 

² O mare nenor ocire s-a petrecut ieri... asear ... continu s bolbor oseasc btrînul. De ce n-ai venit maidevreme?... 

² N-am putut... N-am tiut!... r spunde cpitanul. 

² Asear , tîrziu, au plecat!... 

Btrînului îi curg lacrimi din ochi. Lacrimile i se scurg în barb. 

Lui Ion i s-a strîns inima. 

² Spune-mi ce s-a întî mplat! 

² Au f ost aici... domnitorul Radu... 

² însui domnitorul Radu? 

² i Ali-beg! 

² i Ali-beg? 

C îiva nori întunecai au umbrit soarele. Cerul începe, dintr-o dat, s se mohorasc. 

² Cu-o ceat de clrei boiereti i nvrapi. 

Page 198: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 198/346

Prin pletele slciilor, vîntul f onete întristat. 

² Doamna Maria l-a certat pe vod: 

«Cum de ai cutezat s calci, î mpreun cu otomanii, pe insul?» 

² Au îndr znit totui s calce pe insul!... 

² Ali-beg atunci a rîn jit i i-a amintit domnitorului c ei veniser  din porunca sultanului. 

² Din porunca sultanului? 

² Sultanul aflase c  jup înia Oltea se ascundea la noi. i hotrîse o pedeaps. Pe doamna Maria s-o închid înpalatul domnesc din Bucureti. Iar  jup înia Oltea s fie gata... 

² S fie gata?... 

² S plece la Stambul!... 

Cpitanul s-a înglbenit ca ceara. 

² i Radu ce-a spus? , 

² Radu se învoise cu toate... 

² Dar maicile? Sur orile? 

Btrînul slu jitor plînge i îi arat r nile: 

² Am încercat, dar n-am izbutit s le apr, cpitane Ion!... Jup înia Oltea s-a repezit cu un pumnal în m în laRadu. Un otean boieresc a vrut s-o sgeteze. Dar  jup îneasa Para ² saumaica Tiomida, pe numele ei monahal² s-a azvîrlit înaintea sgeii...' 

² Sgeata a ucis-o? 

Slu jitorul se îndreapt ctre un fag de lîng biseric! 

² Aici am îngr opat-o!... 

Unmor m înt pr oaspt se vecie la poalele copacului. Pe crucea de la c-ptîiul mor m întului, slu jitorul a scris culitere stîngace: «... ucis în floarea vîrstei de un otean al domnitorului Radu, sosit aici, la schit, împreun cu turcii.»  

Pe celelaltemaici le-au ridicat pe cai, sub ochii domnitorului Radu, ai slu jitorilor valahi i ai doamnei Maria. Le-aupornit, Dumnezeu tie unde!... 

Singurele cr ora li s-a dat, la plecare, cinstea cuvenit, au f ost numai doamna Maria, ca maic a voievodului, i

 jup înia Oltea² deoarece ea trebuie s fie dus sultani/lui. Ele nu au f ost luate pe cai. Ci le-au urcat într-unr dvan. 

Cpitanul îi duce m îna la frunte: 

² i jup înia Oltea?... Ce s-amai petrecut cu jup înia Oltea?... 

² C înd a f ost gata de plecare, m-a rugat, dac te-oi mai vedea, s-i spun c eti întîia i singura ei dragoste. Iar de va fi trimis în harem, vamuri, rugîndu-se pentru domnia ta... 

² i doamna Maria cum a plecat? 

Page 199: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 199/346

² Blestem îndu-I pe domnitorul Radu s piar  de sabia domniei tale! 

² Blestemul se va î mplini! 

Copitele cailor fac s îneasc, din pietrele drumului, mnunchiuri de scîntei. Cpitanului Ion îi flutur  prul. 

Un bordei apr oape îngr opat în pm înt se ascunde, sfios, sub streaina pdurii. 

Cpitanul îi face semn lui Alexe. Acesta se îndreapt, clare, într-a-colo. 

La intrarea bordeiului, s-a ivit o femeie î mbr cat în zdrene. Alexe îi oprete lîng ea calul. încearc s-o liniteasc. Femeia îi arat, cu m îna, ceva în zare. 

Cpitanul Ion i soii lui de lupt îneleg ce-a vrut s spun femeia. Nu mai pierd vremea. Pornesc. Alexe taiecruci cî mpul, ca s-i a jung. Str bat lunca înflorit a Nea jlovului. Trec prin pdurea btrîn i întunecat ² delîng balta plin de stuf riuri a Comanei, pe marginea creia, în cinstea biruinei sale asupra lui Amza-paa,mria sa Vlad a ridicat, în ultimul an de domnie, vestita lui m înstire-cetate. 

Mînstirea ² cu zidul su î mpre jmuitor puternic ² îl face pe Ion s se opreasc o clip. 

Prin locurile acestea, cu unsprezece ani în ur m, cînd era înc numai un copil, l-a însoit pe domnitorul su înlupt. i astzi... Ce departe sînt toate! De parc s-ar fi scurs o venicie!... 

 în deprtri, se vede ridicîndu-se turnul de stra j al cetii Giurgiu. Sub razele r oii ale asfinitului, triumf toare,sclipete semiluna. 

Otenii lui Ion se apleac pe cai. Un nor galben de praf, care a i început s se risipeasc în vînt, îi întî mpin. 

² Dac nu-i a jungem la timp, vor intra în cetate! strig Ion. 

 îi biciuiesc caii. Bidiviii sînt numai spum. Nici nu li se mai vd picioarele. Atît alearg de repede. 

Cetii i se descoper , treptat, tot maimult, partea de jos a zidului. 

Norul de praf care, înspre cetate, este din ce în ce mai des, se tîr te - dincolo de pori. Cei din ur m clreiotomani au intrat în cetate. 

N-amai r mas decît praful galben i îneccios. 

Str jerii otomani, în vemintele lor colorate, cu suliele în m îini, stau nemicai pe ziduri, cercetînd deprtrile. 

*  

l La poalele pdurii, caremrginete drumul spre Giurgiu, Ion i ceata lui s-au oprit. 

² Trebuie s prindem o limb!... ordon cpitanul. 

*

 Cu sabia în dreptul grumazului, un otean de-al lui Radu, doborît de pe cal i inut în brae, ca într-o menghin, deNstase, r spunde la întrebrile cpitanului. 

² Unde e jup înia Oltea? 

² Acolo unde sînt întotdeauna închise fetele menite haremului sultanului, în palatul cel mic al doamnei. Tot acolo se vor aduce, peste cîteva zile, înc alte ase sau apte fete. Vor fi trimise toate, laolalt, în curînd, la Stambul... 

² îi slu jeti pe turci? 

Page 200: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 200/346

² îl slu jesc pe.mria sa Radu! 

² Pentru ce? 

² Mria sa m pltete... 

² îi vom plti i noi!... spune Bucur. 

Ion face semnul plecrii. Rzvr tiii încalec. Trag de huri. Bucur oprete îns pe cîiva lîng el. îl smulge peoteanul valah din menghina lui Nstase i îl d oamenilor si, ar tîndu-le creanga unui copac. 

Oteanifl în leaf  se smucete s scape. Dar unul dintre cei cr ora a f ost încredinat i-a i pus frînghia pe dup gît. 

 în palatul cel mic al doamnei Maria-Despina, la o fereastr  zbrelit, se aflOltea. 

Trupul subire al fetei a i f ost î mbr cat într-un vem înt turcesc. 

Soarele, gata s apun, îi m îngîie prul blai i-i rumenete buzele de culoarea i cu mireasma cpunilor, uor  întredeschise peste dinii albi 

Fata nu este înfricoata. S-a înlat pe vîrfurile picioarelor lungi, stra-duindu-se s priveasc afar , peste pervazulde lemn. 

Plopii se zbat nelinitii... Dî mbovia lucete în soare. 

O tur m i-un pstor, cu cîiva cîini i-un mgru, se tîr sc pe cî mpie, dincolo de rîu. t 

Deodat, soarele începe s azvîrle uvoaie de sînge la suprafaa apei. 

Din f oiorul înalt, la porile palatului, achingiul i valahul de stra j se pr vlesc pe scri. 

Povestesc, turburai, ceva, celor din ograd. 

 Aga, cpetenia str jii otomane, d o porunc. Toat ograda se golete de oameni. 

Nu r m îne la pori decît un slu jitor al palatului. 

Porile se deschid încet. 

 Ascuns dup o perdea, dintr-o încpere de jos, aga îl întreab pe un valah: 

² Cine-ar putea s fie? 

² Mi se pare c numele lui e Bucur! 

² i nu e ur mat de nimeni? 

² De nimeni!... 

De dup o cotitur  de drum, printre copacii gr oi, pemalul rîului, se ivete Bucur. 

Slu jitorul de la poart îl privete, cu chipul boit de mirare i spaim. 

Bucur îl msoar  de sus i p în  jos: 

² Unde e aga, cpetenia str jii? 

Page 201: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 201/346

² Cine îl caut? 

² Un sol al cpitanului Ion... 

² Pentru ce? 

² S stm puin de vorb... 

² îl chem cît ai clipi!... r spunde slu jitorul, luînd-o la fug înainte, pe aleea mrginit de plopi, intrînd în palat ivestindu-l pe aga: Spune c este un sol al cpitanului Ion i-ar vrea s stea de vorb cu înlimea ta... 

² Nu stm cu el de vorb, decît dup ce-l legm! rîn jete aspru aga. 

Clare, cu sabia în m în, Bucur înainteaz prevztor. Murgul îi  joac 

 în buiestru. 

La fereastr , Oltea s-a ridicat pe vîrful picioarelor. 

² Bucure! apuc s strige fata. 

Glasul îi este înbuit de o palm neagr  i mare care-i acoper  gura. Braele fragede îi sînt strînse la spate ilegate cu un treang de mtase. 

Cel care a f cut acest lucru este eunucul de stra j: un arap mthlos, urît, cu buzele gr oase i ochii holbai. Aptruns în încpere, pe nesimite, cu papucii lui moi. s în ograd, Bucur nu pare s fi auzit strigtul fetei. 

Calul su trece mai departe, pe drumul str juit de plopi, p în la scrile ! palatului. Descalec. Vrea s se urce petrepte. 

Numai c, f r  veste, din toate colurile gr dinii, de dup tufiuri i copaci, se ivesc oteni de-ai lui Radu i turci. 

Lupta se d pe scri. 

Dou capete otomane au i zburat. Un otean de-al lui Radu a f ost str puns. 

Bucur se lupt vite jete. Cu sabia, cu pumnalul, cu picioarele. Numai c ali peste douzeci de oteni, valahi iosmanlîi, se azvîrl asupra lui. Copleit de dumani, e legat fedele. 

² Aa v tratai voi solii? îl întreab Bucur pe aga. 

 Acesta îi arat o eap înalt ce se cioplete în ograd. eapa îi va str punge, desigur, trupul. îi va sfîiamruntaiele. Bucur se înfioar . încearc totui s-i in firea. 

Cu o lovitur  de picior, este r ostogolit p în înaintea cpeteniei grzii palatului, cruia i s-a adus un divan mic înograd. 

Str jerii valahi de o parte, cei turci, de alta, privesc. 

Bucur, silit s se ridice în genunchi, îi înfrunt, cu semeie, pe cli. 

 întunericul învluie tot maimult, în umbrele lui, palatul. Plopilor le tremur  frunzele. Rîul gonete, m înios. 

Oltea este inut de eunuc la fereastr , ca s nu scape nimic din pedepsirea lui Bucur. 

Ochii, umbrii de gene lungi, ai fetei, s-au lrgit de spaim. 

Page 202: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 202/346

Fata încearc s ipe, îns arapul, cu palma lui neagr  i mare, îi strivete buzele, zvorîndu-i izvoarele vorbirii.Cu toate astea, ea izbutete s-i salte puin capul i s-l mute de degete. 

 Arapul, urlînd de durere, o trage de cosie. O lovete cu pumnul, silind-o s îngenuncheze. 

220 

<< \ 

7. ' Am îndoi se tvlesc pe podele, într-o lupt ai crei sori se vd dinainte de partea cui vor fi. 

² Ghiaur spurcat! scrînete, în ograd, cpetenia grzii. Spuneai c eti sol. Vorbete acum: ce vrei?... 

² în numele cpitanului meu, am venit s i-o cer pe Oltea. 

 Aga se ridic i îl lovete pe Bucur cu piciorul în gur . 

² De unde tie cpitanul tu c este la noi Oltea? 

Bucur se silete, cu buzele învineite i însîngerate, s rîd: 

² l-au destinuit vîntul... i apele pm întului nostru... Cci toate in cu noi... 

 Aga îlmai izbete o dat cu piciorul: 

² Unde e cpitanul Ion? Mrturisete, cîine! Este singurul mi jloc ca s-i scapi viaa... 

i otomanul îi arat eapa. 

S-au adus cîteva f clii. Flcrile îi lumineaz faa celui prins i silit s' stea în genunchi, în faa cpetenieiotomane. 

Umbrele flcrilor s-au lungit. Au a juns p în la zaplazul înalt. 

O umbr  se preschimb în om. Acesta a srit peste zaplaz. L-a prins pe str jer de gît. Str jerul se face ghemotoc. 

 Alte umbre se furieaz i se tîr sc de-a lungul zidurilor palatului. 

 înc un str jer ofteaz, gîtuit. Umbrele urc pe scrile cotite de lemn, spre f oior. 

Str puni de pumnale, cei doi str jeri sînt aruncai din f oior, dincolo de pori. 

Ivrul lung al celor dou pori, care fusese tras dup prinderea i cetlu-irea lui Bucur, lunec parc de la sine înapoi. Porile se întredeschid. 

v Bucur începe s fie dezbr cat. Tragerea în eap i- chinurile trupului osînditului trebuie s poat fi ur mrite mailesne. 

² Vorbete, solule, cît mai e timp! îl ia în bat jocur  aga. 

Bucur se zbate. Se zbate îns zadarnic. Zeci de brae îl in nemicat la pm înt, în vreme ce în ograd se petrece în jositoarea ceremonie. 

 în încperile de sus, arapul i Oltea înc se lupt. Masa cu zaharicale s-a r sturnat pe podea. Oltea i-a sfîiat, cuunghiile, obrazul. 

Dar ce umbr  este aceea care se car , agîndu-se de fiecare ieitur  din zidurile palatului? 

 Agat' de grila jul ferestrei, brbatul se leagn în vzduh. 

Page 203: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 203/346

Va cdea?,.. Nu se mai ine decît într-o m în. Va cdea! Nu. S-a apucat i cu cealalt de grila j. Braul i s-a încordat. 

Trupul mthlos s-a pr vlit asupra fetei. Faa arapului, mare, unsur oas, toat zgîriat, lucete de mulumire. Arapul se ridic în genunchi. îi pr optete fetei palma stîng în piept. Cu cea dr â&pt o izbete peste obraz. 

 Înlîndu-se în m îini, brbatul cat prin fereastr . Spri jinindu-i picioarele pe dou ieituri ale zidului, începe s smuceasc de gratii. Nu izbutete s le desfac. Se car  pe-o brîn, p în la fereastra a jturat, lipsit de gratii.Sparge, cu cotul, geamul. Nvlete peste arap. îl apuc de gît i-l strînge, p în ce acesta se învineete. 

Oltea i se arunc la piep î: 

² Ai venit? Eram încredinat c vei veni... Dar Bucur... Jos e Bucur!... tremur  ea, înspim întat.  

Ion o î mbr ieaz duios: 

² N-ai nici o gri j. Bucur a intrat înainte, singur, anume, ca s atrag luarea-aminte asupra lui, i noi s putem trece, linitii, peste ziduri... 

² Dar îl scpai? 

² îl scpm! rîde Ion. Numai c trebuie s ne gr bim. 

i Ion desface de la brîu un colac de frînghie. Dup ce leag un capt al ei de gratii, cu fata în brae, începe s coboare. 

La poalele zidului se afl Nstase. 

Ion i-o încredineaz pe Oltea: 

² Trece-o peste zid i du-o cît mai degrab în locul t iut!... 

² Te-atept! îi optete Oltea. 

Nstase o trage pe fat de m în: 

² S fugim!... 

De trupul lui Bucur se apr opie monstruoasa unealt, în vîrful creia a f ost înfipt tiul de fier al unei lnci. 

 în încperea de sus, arapul îi scutur  fruntea. Tîrî, în patru labe, a junge la u. Acolo, un nur demtase eagat de un cîrlig de lemn. Trage de nur, cu toate puterile. Clopotul de alar m se zbate. Se zbate îndelung,scoînd sunete asurzitoare. 

Ion uier , în ograd, puternic. 

 Alexe i Gheorghe, ur mai de toi ceilali r zvr tii, se ivesc la pori. 

Cpetenia grzii otomane sare de pe divan. D cîteva porunci scurte. 

Str jerii lui Radu i otomanii pun m îinile pe ar me. 

Ion se avînt spre locul unde Bucur ateapt s fie tras în eap. îl dezleag. eapa e frînt de Alexe. Gheorghe îl atac pe aga. Bucur i-a î mbr cat cît ai clipi vemintele i lupt ca un leu. 

Seara s-a coborît. Cu greu se mai deosebesc dumanii de prieteni. 

Page 204: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 204/346

Gheorghe a doborît pe cpetenia otoman, dup ce-l ur mrise printr-o mulime de sli ale palatului. 

Deodat, de dincolo de ziduri, r sun un tr opot. 

² Ce este? se oprete Ion, ridicînd capul i ascultînd. 

² O urdie turceasc! îi d r spunsul, din f oior, unul dintre cetaii de stra j. 

Bucur îl lovete pe-un slu jitor de-al lui Radu. Apoi îl întreab pe oteanul din f oior: 

² Urdie mic, sau mare? \ ^ ² Cam trei sute de achingii! 

² Strîngei-i pe r nii i s-ncercm s ne cr oim drum printre cei care vin! hotr te Ion. 

Cu sabia în m în, el se avînt în fa, spintecînd rîndurile achingiilor care sosesc dinspre pdure. 

Urdia s-a oprit. Rîndurile clreilor turci se destram. Se isc învlmeal. Ceata lui Ion a trecut. 

Sînt în pdurea Cotr ocenilor, lîng moara ceamic de pe p îrîu. 

² Unde este Nstase? întreab cpitanul. 

² Nstase a f ost r nit! se aude o voce. L-am adus eu pe cal. 

Ion simte c i se aaz o p înz cenuie de cea pe ochi. 

² Dar Oltea? 

² Fata nu este nicieri. 

Gheorghe se bate cu palma peste frunte. 

² înseamn cNstase a f ost lovit, înainte de a fi apucat s-o treac pe Oltea peste zid! 

Ion a desclecat. Se îndreapt ctre malul p îrîului. în lumina lunii, str lucind galben pe cer, privete apelelimpezi care mic, f r  încetare, r oata veche de lemn amorii. 

Cpitanului i se pare c, în argintul apei, vede chipul frumos al fetei. Oltea se zbate în braele eunuculuimthlos care-o lovete cu pumnul în obraz. 

Un petior curios a srit sprgînd în zeci de unde suprafaa apei.Chipul fetei iubite a pierit. 

² M tem c Oltea a f ost pierdut pentru totdeauna! mrturisete cu tristee Bucur. 

 în cortul mare, alb, din p înz de in, cu flamur  albastr  deasupra, pe-un  jil înalt, de lemn, st voievodul tefan. 

² Deci sîntem în cele din ur m ceasuri ale zilei de sî mbt, douzeci noiembrie, a anului ase mii nou suteoptzeci i unu de la facerea lumii1, mur mur  linitit voievodul. 

 Afar  lar ma taberii, orînduite pe malul p îrîului Potoc, în apr opiere de Milcov, s-a domolit. S-a f cut noapte.Str jile, prin strigte înbuite, îi dau de veste una celeilalte c totul este în cea mai deplin ordine 

 în faa cortului domnesc, s-a ivit cpitanul Ion. Poart o plato de fier i o mantie alb deasupra. 

² într , îi spune, zrindu-l, p îrclabul Hr man, aflat în seara aceea de stra j. Mria sa tefan te ateapt! 

Page 205: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 205/346

Halebardele se feresc în lturi. Perdeaua de la intrarea cortului se trage. 

Dou f clii mari, cu r in, ard într-o parte i în cealalt a cortului. între ele, pe un scut, sînt agate ar melevoievodului: sabia, buzduganul, pumnalul, arbaleta i tolba de filde, btut în nestemate, plin cu sgei. 

² Apr opie-te! îi poruncete voievodul. J , , 

Ion face cîiva pai. îngenuncheaz înaintea lui tefan. 

² Ridic-teL. 

i cpitanul se ridic, ateptînd celelalte porunci. 

Voievodul îl privete lung. 

² tiu c eti gata s mori, în lupt, pentru nor odul, ara i domnitorul tu! surîde voievodul. 

Pe chipul frumos al lui tefan f cliile azvîrl o lumin de aur. 

² ara Româneasc este stp înit de turci printr-un domn vîndut lor, mria ta. Nor odul sufer  o apsare str in.Iar cel care ar putea s-l elibereze este inut în temni, pe nedrept, de unsprezece ani. 

² Inima mea-l plînge pe acest f r  de seamn er ou, cpitane Ion. i 

\ Anul 1473. 

cugetul meu îl osîndete pe vînztor. A venit îns vremea ca vînztorul s, fie doborît de pe scaunul domnesc alrii Româneti!... 

Cpitanului i se învioreaz chipul. 

² De cînd atept aceast vreme, acest cel dintîi pas spre reînscuna-rea dreptii, mria ta! Va ur ma,mai tîrziu,al doilea... 

² i cel de-al doilea pas cine-l va î mplini? 

² Chiar eu, mria ta!... 

² Nu uita îns c Radu este totui un domn... un Basarab... 

² Radu este un uzur pator, înscunat de str ini, r spunde cura jos Ion. 

² Crezi c ai dreptul s-l pedepseti tu? 

² Eu î mplinesc un jur m înt. Iar braul meu s-a înar mat în numelemriei sale Vlad, acela care întruchipeaz pentru noi, în acest veac, întîia i cea mai arztoare nzuin a noastr ... Aa cum întruchipezi i mria ta... 

Mria sa zî mbete vzînd înflcrarea tînrului: 

² i care este aceast întîie i cea mai arztoare nzuin? 

² O tii, mria ta, mai cu temei ca mine. Neatîrnarea de nici un neam str in... 

² Pentru î mplinirea acestei neatîrnri, sînt gata s v-a jut. îl vom goni pe Radu. i-I vom urca, deodat, în scaun,pe Laiot... Pe ur m vom vedea... 

² S fie cum crede mria ta c-i bine... 

Page 206: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 206/346

² Otomanii i Radu sînt dincolo de Milcov. 

² Ceata mea este gata! Ateapt numai semnul. 

² Mîine, duminic, în revrsatul zorilor, pornim! 

² D-ne nou, muntenilor, mria ta, îngduina s fim în cele dintîi rînduri!... 

Voievodul se uit int la cpitan, cu ochii lui albatri: 

² Avei îngduina!... 

Ion îi apuc m înerul sbiei i-l strînge. 

² i-n cîte zile, dac pot îndr zni s-ntreb, socotete mria ta c vom ptrunde în cetatea de scaun a rii? 

² în patru sau cinci zile, vom pi în palatul domnesc. Acolo te-a-teapt cineva!... 

Lui Ion îi bate inima repede, mai repede decît oricînd. 

² Cine, mria ta? 

Voievodul tefan îi pune palma pe umr: 

² Aceea pe care ai cutat-o atîta timp zadarnic i-o socoteai pierdut... 

² Mria ta vorbeti de Oltea? 

² O iscoad de-a noastr  a aflat c fata se gsete în palatul domnesc. Ali-beg a lsat-o lui Radu, pentru o maibun paz. 

² Mria ta... de-am a junge mai iute! 

² Cu-atîta vom a junge mai repede, cu cît ne vom pricepemai bine s biruim dumanul. 

² Vom a junae sau vom muri, mria ta! 

Numai ningea. 

 în schimb, gerul se pref cuse într-un clete, sub a crui strînsoare durer oas copacii începuser  s tr osneasc 

t Lupii a junseser  f oarte apr oape; dar încetaser  s mai urle. 

Se opriser  undeva, în desiurile codrului înzpezit, i p îndeau. în chip cu totul de neîneles² aa cum spune icîntecul în care ni se povestete aceast neobinuit întî mplare, ar msarul, cu inuta lui semea i dîrz,

 înfricoase fiarele. 

Negru le auzea, cu toate astea, f lcile clnnind, i uneori zrea cîte-o pereche de crbuni aprini aintindu-l. 

Piciorul îi înepenise i chiopta uor. Aceasta îns nu îl î mpiedica s se r oteasc, în jurul trupului oteanului,sf or ind nelinitit. 

Deodat se opri tulburat. îi ciuli urechile. Adulmec aerul i nechez prelung. 

«Nu v apr opiai. Sînt gata de lupt!» prea c îi previne pe lupi. 

Page 207: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 207/346

Stp înul r mase la feP de nemicat, la picioarele lui. 

 Ar msarul îl privi iar cu ochii si mari, negri, catifelai i cu un#fel de înduioare apr oape omeneasc. 

 îi linse rana obrintit. Se aplec mai mult i îi pipi, cu botul umed, faa. 

Stp înul înc mai tr ia. Ar msarul îi apuc între dini gulerul mantiei. Se încord i începu s-l trag. 

Trupul lipsit de vlag al r nitului se mic. Buzele lui îngheate r ostir  un cuvînt. 

Calul se opri. 

² Oltea! repet r nitul cuvîntul r ostit mai înainte. 

 Ar msarul îi privi iar i un timp stp înu[ nemicat. în cele din ur m se hotrî. îl apuc din nou de gulerul mantiei. îl trasemai departe, încet, prevztor. 

Berbecii lovesc în pori. C îte patruzeci de oteni in în m îini un berbec. C înd izbesc, porile se cutremur . în totulsînt ase berbeci. Toi lovesc în acelai timp. 

Dreptul de a intra cei dintîi pe porile cetii l-au cptat voinicii lui Ion. j 

Cu trei zile în ur m, duminic, la douzeci i unu noiembrie, în zori, otile moldovene, în frunte cu domnitorultefan, au trecut Milcovul. 

 în locul ce se cheam Izvorul Apei, mria sa tefan a trimis mai întîi purttori de cuvînt clri. 

Unul era crturarul amblac. 

Cellalt, gr mticul Far m. 

Unul din partea moldovenilor. Cellalt purtînd gîndul muntenilor lupttori pentru neatîrnare. 

Un trî mbia a dat sunet. Sunetul s-a r sp îndit cu vuiet prin vzduh, peste pm înt i ap. 

Crturarul amblac, ridicîndu-se în scri, i-a strigat domnitorului Radu c, spre f olosul su i cu elul de-a nu semai vrsa sînge nevinovat, de-o parte i de alta, s pr seasc, ur mat numai de trei boieri credincioi, cî mpul debtaie. S treac, dac poftete, prin Bucureti. S-i ia averea i familia. S plece unde-o ti. 

Legend valah coala ² 15 

l  

 A luat, dup aceea, cuvîntul gr mticul Far m, cerîndu-le otenilor domneti i boiereti s ias de subascultarea lui Radu. 

² Radu nu este altceva decît o unealt a turcilor, care v stau în spatd. Prin glasul lui vorbete Mahomed. i ceicare îi vor r m îne credincioi vor fi pecetluii ca vînztori de neam. Nici unul nu va fi cruat... 

Maimulte steaguri de clrei, la auzul acestor cuvinte ale lui Far m, i-au luat zborul, sosind în tabra lui tefan. 

Dar tot atunci, comisul Mihail a f cut semn unui arca. 

 Acesta i-a pus o sgeat în arc. A intit-o spre Far m. Sgeata îns l-a nimerit din greeal pe trî mbia. 

Dem înie, gr mticul, f r  s ovie, dei obinuit maimult cu pana de scris decît cu ar mele, i-a pus deasemenea, în arbalet, o sgeat. Cu toate c boierul care f cuse semnul uciderii încercase s fug, a tras înur ma lui. 

Page 208: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 208/346

Mihail a ridicat m îinile. S-a pr buit cu faa în rîn, strigînd ceva neîneles de Far m i amblac. 

Paa, conductorul otii turceti, pe nume Evrenos, a r cnit i el, tare, pe limba lui, ceva. 

Radu cel Frumos tremura ca varga. Zrindu-I pe cpitanul Ion tremura. 

² Nu vei scpa! i-a strigat Ion lui Radu. 

 întpe timp, domnitorul tefan care vzuse totul de pe înlimea unei movile i-a ridicat sabia. Sabia lui a str lucit, în lumina zorilor, ca o flacr . 

Cele dousprezece cete ale sale, fiecare alctuite din cîte o mie de oteni, s-au micat, ca un om. 

Urdiile turceti, de ieniceri, spahii i achingii, i cetele boiereti i domneti ale lui Radu le-au întî mpinat, duduind. 

Ciocnirea s-a sfîrit cu biruina lui tefan, iar Radu, care toat vremea dduse dosul, de teama cpitanului Ion, cuoastea cît îi mai r msese, nu s-a putut opri p în la Bucureti. 

 Acolo, s-a zvorît în dosul meterezelor de lemn i pm înt, aprarea cetii încredinînd-o marelui logof t Stan imarelui vornic Dragomir. 

Berbecii nu înceteaz s loveasc în pori. 

Nori de sgei i lnci coboar  asupra celor care i-au mai r mas credincioi voievodului Radu. 

Din dosul meterezelor se aud strigtele locuitorilor Bucuretilor care, stui de turci, le cer otenilor lui Stan iDragomir s se predea. 

 A început cf din ur m asalt. 

Oastea moldoveneasc i cetele lui Ion str bat prin anul umplut cu ap. Sar peste valul de pm înt. Ion ia cuasalt meterezele. 

Porile au^f ost sparte. 

Marele logof t Stan, marele vornic Dragomir, ceilali boieri i mina de oteni credincioi lor se recunosc învini. 

Steagul alb s-a înlat pe porile palatului domnesc i flutur  în vînt: 

Ion a intrat cel dintîi în palat, deschizînd drumul lui Luca Arbore, un boier moldovean, i cpitanului amblac. 

Cpitanul cunoate toate cotloanele palatului. îi caut pe Radu cel Frumos i pe Oltea. 

Dar domnul vînztor a fugit. Pasrea mincinoas a scpat. 

La adpostul întunericului, s-a strecurat printr-o ieire tainic. A izbutit s-a jung la Giurgiu, unde s-a pus subocr otirea stp înilor lui turci. 

 A fugit pr sindu-i boierii, otenii, topuzul26 de voievod, ba p în i familia (pe doamna i cele dou fetie ale lor,una dintre acestea, Maria-Voi-chia, fiind de o mare frumusee). 

Chiotele otenilor moldoveni i-ale voinicilor lui Ion zguduie bolta. 

Bucuretii. îl primesc pe mria sa tefan. 

 îl primesc cu slav. 

Toate clopotele bat. Toate clopotele cînt. 

Page 209: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 209/346

Numai c, alturi de domnitorul tefan, nu clrete mria sa Vlad, ci Laiot Basarab. 

Mitr opolitul i toi boierii rii, plecai i umilii, îi întî mpin, în timp ce Ion alearg pe slilepalatului domnesc,strigînd: 

² Oltea!... Unde eti, Oltea?,.. 

 într-o odi din partea cea mai dosnic a palatului, Oltea îi d btrînei f oste doamna Maria cele din ur m îngri jiri. 

Numai datorit rugminilor sale² p în la svîrirea ei ² mai r msese Oltea în palatul domnesc. 

Cpitanul ptrunde în odi. 

² Ioane!... se ridic fata de lîng btrîn. Buna noastr  doamn Ma-ria.r  i izbucnete în lacrimi. 

 în clopotnia bisericii domneti bat clopotele puternic. 

Btrîna îi întoarce ochii albatri, înfundai în gvanele vinete de sub frunte, ctre noul venit. 

² îl blestem pe fiul meu Radu! îl blestem!... scrînete ea crunt. 

Mulimea vuiete pe ulie. 

Dinspre biserica Sfîntului Gheorghe, mria sa tefan i Laiot Basa-rab-Btrînul, ur mai de cincisprezece boierimoldoveni i munteni, pornesc ctre palat, trecînd pe malul Dî mboviei. 

Negutori, meteugari, dar i rani din satele î mpre jmuitoare, brbai, femei i copii alearg pe ulie. 

Se aud cel mai adesea strigtele: 

² Tr iasc mria sa tefan! 

Iar rar i f r  vlag r sun: 

² Tr iasc mria sa Laiot Basarab! 

i, cu maimult însufleire, mulimea aclam: 

² Tr iasc viteazul Ion!... Cpitanul Ion!... Cpitanul Ion!... 

Cine n-a auzit, cine nu cunoate, cine nu tie cîte lupte a dat i cîte ispr vi a svîrit credinciosul cpitan al luiVlad? 

² Tr iasc Ion!... Cpitanul Ion!... Cpitanul Ion!... 

Clopotele bat!... 

Laiot Basarab-Btrînul îi întoarce capul spre cpitan. 

Oricine îi d seama c Ion nu-l va slu ji pe Laiot Basarab, pe care el îl socotete doar un lociitor ai domnitoruluilegiuit. Laiot Basarab cat cu ur  spre Ion. _ � 

Clopotele bat!... Clopotele bat!... 

Dinmi jlocul mulimii, Oltea îl privete pe Ion. îi flutur  m îna. 

Cpitanul o zrete. 

Page 210: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 210/346

Bat clopotele... clopotele... 

 Am îndoi, Oltea i Ion, au îngenuncheat la mor m întul f ostei doamne Maria din insula mare a Oltului. 

Copacii i tufiurile au f ost potopite sub zpad. 

Ion este învem întat în mantia lui alb. Capul ginga al fetei i se odihnete pe umr. 

Biserica i chiliile sînt pustii. indrila de pe acoperi este smuls de vînt. Zpada ptrunde în chilii. 

² lart-m, micu, se r oag cpitanul la mor m întul btrînei f oste doamne a rii, c nu am putut înc s  î mplinesc pedeapsa ce se cuvine aceluia ce i-a vîndut tara, i-a întemniat fratele i i-a ucis mama. 

Cerul este apstor, plumburiu. 

Ur mele luptelor ce s-au dat între turci i oastea puin i slab a lui Laiot Basarab, dup plecarea lui tefan laSuceava, se vd pretutindeni. 

Rînduri dese i lungi deepese ivesc din zpad, ridicînd în vzduh pe p îrclabii i dregtorii lsai de domnitorul

Moldovei în toate cetile mun-tene. 

 înaintea cpitanului, s-au ivit, clri, Bucur, Alexe, Gheorghe i Nstase ² acesta din ur m cu braul înf urat într-o p înz de in i cu ur me de r ni pe chip. 

Flcii îi arat cpitanului o eap, în care a f ost tras Far m. De gît, clii i-au atîrnat un ceaslov, cu tarta j delemn, pe care a f ost zugr vit un diavol. 

² Radu cel Frumos, dup ce a f ost readus în Bucureti de ieniceri, a poruncit ca tragerea în eap s se fac  într-un asemenea fel, încît gr mticul s se chinuiasc, pe puin, trei zile... îi povestete Alexe. 

Ion îl privete int: 

² Sr manul gr mtic! 

² Suflet f r  prihan! mur mur Nstase, i cît carte latineasc tia!... 

² Ce? Numai latineasc? r ostete Gheorghe. Dar nemeasc, bulgreasc i-a altor neamuri nu cunotea? 1 

² Singura lui nzuin a f ost libertatea... mai glsuiete Bucur. 

² i singura credin: adevrul! încheie vorba ion. 

Gr oapa a f ost spat. Gr mticul zace, lungit, în mor m înt. 

² Odihneasc-se în pace! spune Ion. 

Fiecare dintre voinici ia în

pum

n cîte un bulgr de

rîn

i îl arunc

 p

este trupul lui Far 

m.

(

 

² Odihneasc-se-n pace! mur mur  toi. 

*  

Este duminic. Clopotele de la biserica domneasc parc se jeluiesc. 

Pe porile cetii, voievodul Radu iese, însoit de un ag, marele logof t Stan, marele vornic Dragomir i-o gard mare de oteni valahi i otomani. 

Page 211: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 211/346

Marele logof t Stan, marele vornic Dragomir si ali boieri mari ai lui 

Radu, dup victoria lui tefan, se pref cuser  c trec de partea lui Laio-t-Btrînul. 

 îns reîntorcîndu-se Radu cu turcii, îi  juraser  iar i credin f ostului lor stp în. 

Caii pesc domol, în sunetele aramurilor i al tacî murilor de argint i aram, cu care sînt î mpodobii. 

 în ur ma domnitorului i a suitei lui vin apte snii cu coviltir, trase de cîte ase perechi de cai albi, de asemenea î mpodobii cu pene colorate i cioltare27 din piele i postav. 

Cea dintîi sanie poart, în sipete de fier, birul² în totul zece mii de galbeni zimuii, sultanini. 

Mahomed, în aceste î mpre jur ri tulburi, nu vrea s mai atepte i cere, de la bun început, aurul. 

Restul de snii sînt încrcate, p în la coviltir, cu fel i chipuri de daruri, cu blnuri de vulpe, jder, helge i sobol,p înz de in i cînep, sbii, scuturi de fier, platoe, hamuri, frîie, ceti de argint, cuite, filigene, ibrice i altepodoabe preioase. 

Celemai multe dintre toate aceste daruri sînt menite sultanului i marelui vizir. 

O parte dintre ele, ca i cei patruzeci de cai, din cea mai bun ras r omâneasc, aceea de Craiova, vor bucura îns inimile lui Ali-beg i Soli-man Hadî mbul. 

De altfel, nu Aii, ci Soliman, beglerbegul Rumeliei, comandantul tutur or trupelor din partea eur opean aimperiului, a f ost acela care l-a izgonit pe Laiot-Btrînul, cel înscunat de tefan, readucîndu-l în locul lui peRadu. 

Hadî mbul, frigur os, î mbr cat în trei rînduri de blnuri, i Ali-beg, acela ce se socotea stp în al rii Româneti, îlateptau în dimineaa aceasta pe domnitor la Giurgiu, cu darurile i tributul anual. 

Radu se bucur  acum, nu numai de ocr otirea sultanului, a marelui vizir i a iui Ali-beg, ci i a beglerbeguluiRumeliei, vestitul i atotputernicul Hadî mb. 

Iar Soliman Hadî mbul i-a f gduit c, nu pestemult timp, ostile î mpr iei vor intra în Moldova. tefan va fi r pus.

 în locul lui, vor aeza în scaun pe un nou domnitor, supus sultanului, dac nu cumva vor preface acest col depm înt în paalîc turcesc. Iar Radu îi va putea recpta tezaurul, pe doamna i cele dou fete, luate de tefan alMoldovei i duse la Suceava. ) K 

Tabulhaneaua cînt. Tumbelechiurile28 bat. 

Radu ² dorind s-i fac plcerea lui Soliman Hadî mbul² a poruncit s i se cînte, pe drum, numai dininstrumentele turceti. 

Pemsur  ce alaiul lui Radu se deprteaz spre Giurgiu, clopotele din Bucureti se aud sunînd tot mai stins... totmai durer os... 

 Au trecut peste p îrîul Slaul. Se apr opie de pdureaCiocloavele. 

Sniile scîrîie pe zdapa ce scînteiaz, orbitor, sub soare. Tabulha-neaua cînt i tumbelechiurile bat. 

² Numai avem mult, i-a jungem la Giurgiu! se bucur  Radu. 

Marele logof t Stan îi plescie limba: 

² Hadî mbul trebuie s ne fi pregtit un osp!... 

Marele vornic Dragomir rîde. 

Page 212: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 212/346

² Aducem aur, nu glum!... 

 Alexe a uierat la semnul lui Ion. 

Cei dintîi clrei, care deschid alaiul lui Radu, se opresc. 

² S-a auzit un uier! r ostetemarele logof t. 

Ochii lui Dragomir s-au albit. 

 Aga, comandantul spahiilor din garda lui Radu, strig ceva, pe turcete. 

Pdurea btrîn i înzpezit, în locul acela pe unde trece leaul, face o cotitur . 

 în partea din fa a leaului, se ivete Bucur. Un mnunchi de clrei îl ur meaz. 

² Prinde-i! îi strig, gîtuit, Radu lui Dragomir. 

Dragomir ridic sabia. Cincizeci de oteni îl ur meaz. Toi pornesc în galop. 

Dar ali r zvr tii se arat, în frunte cu Alexe, trecînd peste p îrîu. Pe-a-cetia îi ur mrete marele logof t. 

Din spate, se arat însNstase, cu un alt mnunchi de voinici. 

² Pentru luminia sa sultanul! în numele semilunii! poruncete aga. 

Vod a r mas descumpnit, lîng crue, r otindu-i calul de colo p în 

colo, pzit doar de cincisprezece oteni. 

S-ar întoarce la Bucureti. Sau,mai bine, ar porni în goan spre Giurgiu. Nu vrea s lase cruele de izbelite. 

Dup o scurt lupt între cetaii lui Bucur i-ai lui Alexe, cu otenii lui Stan i Dragomir, r zvr tiii dau semne c sînt înfrîni. 

Pornesc ctre pdure, cu caii în galop. 

La fel se întî mpl lucrurile i cu voinicii lui Nstase. Acetia sînt ur mrii, prin hiuri, de turci. 

Zgomotele harei se deprteaz. Radu se înfioar . îi ducem îinile la tî mple. Nici nu-i vine s cread c a putut s aib loc o asemenea neateptat întî mplare. 

S fie oare chiar r zvr tiii lui Ion? Dar cpitanul, dup cîte aflase el, se afla în Moldova! 

Ori?... îi iam îinile de la tî mple. 

Se uit spre pdure. 

Dinspre pdure, venind în trap gr bit, îl zrete pe Ion. Este ur mat numai de Gheorghe. ^ 

Lui vod i-a pierit r suflarea. 

 îi ridic m îinile, cu palmele deschise ctre dumanul su: 

² Ne-am r zboit destul, cpitane Ion!... strig el. 

La început, Ion nu-i r spunde. Pasul calului su nici nu se iuete, nici nu încetineaz. 

Page 213: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 213/346

Grumazul ar msarului este îndoit ca o coard. 

 înm îna dreapt, Ion ine sabia i, în cea stîng, frîul. 

² A venit vremea s dai seam pentru toate faptele tale! 

Pe vod îl npdete o sudoare rece. 

² Ceea ce-a vrut s fac Vlad a f ost o nebunie!... bîiguie el. Cpitanul se întunec: 

² S nu r osteti numele lui... Tu nu ai dreptul... Pentru noi numele acesta este sfînt! 

Radu simte c totul se sfîrete. 

Ion a a juns înaintea voievodului, la numai douzeci de pai. 

Din deprtare² dar slab ca o prere ² abia semai aude zgomotul luptei. 

² Te fac boier... mare sptar... mare logof t... îi dau tot ce doreti... bolbor osete Radu. Las-m-n via!... inu va fi pe lume un om mai fericit decît tine... 

² la sabia în m în i apr -te! 

Radu înelege c nici o cale de scpare nu se mai afl. 

² Lovii-IL. ip el, atunci, spre cei cincisprezece oteni, gata s se r stoarne din aÄ de-atîta încordare. 

² Dai-v la o parte, le poruncete Ion. i nu v legai soarta de vînz-torul acesta cruia, astzi, i-a sunatceasul! 

² Adevrat! Voievodul acesta n-a f ost decît o slug a dumanilor rii!... r ostete unul. 

² Jur m întul în faa lui nu are nici un pre, recunoate altul. 

² i nu de fric... ci, pentru î mplinirea dreptii... trecem de partea ta, cpitane Ion! 

² Num pr sii! Nu!... ipRadu i, ar tînd crua unde se afl birul, adaug: V voi sclda în aur!... 

Doar trei oteni i-au r mas credincioi. Acetia sînt dezar mai i cetluii în treanguri. 

² De vreme ce nu ai altceva mai bun de f cut decît s lupi, apuc în m îini sabia! îl sf tuiete Ion. Poatem birui, i-atunci r m îi în via... 

Dar Radu, ca i odinioar , îi întoarce calul i fuge. 

Cpitanul îl ur mrete. 

 Azvîrle laul. îl prinde. îl trage de pe a. 

Domnul se ridic. îi smulge de pe gît laul. Pornetemai departe pe jos, în goan, cltinîndu-se. 

² Num omorî! strig el. Nu m omorî! Calc-m în picioare. F-mi orice, dac vrei, dar nu m omorî... 

Ion îl lovete cu biciul. 

Picioarele lui vod se î mpleticesc. 

 Alt plesnitur  i se încolcete pe ceaf . 

Page 214: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 214/346

Voievodul fuge. Ar vrea s aib aripi. 

Pe cî mpia nins, umbrele celor doi, a lui Radu pe jos i a lui Ion, clare, lovindu-l cu biciul, se deprteaz mereu. 

Toi, prieteni i dumani, îi privesc uluii. 

Radu a obosit. E tot plin de sudoare. 

Chipul frumos al domnitorului s-a schimonosit. O dung adînc, vî-nt, i s-a spat pe frunte. A czut îngenunchi: 

² lart-m!... lart-m!... 

Dinspre pdure, ceata de r zvr tii se întoarce. Nici unul dintre oteniimarelui logof t, marelui vornic i nici dintreotomani n-a scpat. Trupurile lor zac în pdure. 

Voinicii încon joar , într-un cerc larg, locul unde Ion se gsete fa-n fa cu Radu. 

Ion a desclecat. Scoate de la oblînc o alt sabie i i-o întinde lui Radu. 

 Acesta o ia în m în. Pe ur m o azvîrle. Se ridic i-o ia din nou la fug. 

Se clatin. Cade. Se ridic. i din nou fuge. 

Ion se ia dup el. Merge pe jos, cu sabia în m în, ur m îndu-l f r  grab. 

Toi clreii vin dup el, la pas. 

i Radu fuge... fuge... fuge... 

Dinspre movila încon jurat cu valuri de pm înt a Bucuretilor se aud; rar, rar de tot i încet, sunete de clopot, capentru îngr opciune. Sînt clopotele de la biserica domneasc. 

i Radu fuge., fuge... fuge... 

 A a juns p în la malul pr pastiei, din marginea pdurii Ciocloavele. 

Privete în ur m. 

Cu sabia în m în, Ion se apr opie de el. 

Radu i-a întors spatele. Nu tie încotr o s-o mai ia. 

 îi pierde cumpna. Se d de-a r ostogolul. A junge p în  jos, unde se izbete de-o piatr . . 

Clopotele bat!... Clopotele sun!... 

Unul dintre cei trei oteni r mai credincioi² care fuseser  dezlegai între timp, dup ce li se luaser  ar mele² se coboar  în pr pastie i îi închide ochii. 

Bucur arat sniile: 

² i cu ele ce facem? 

² Birul ctre Poart i tot restul de avuie le vom ascunde într-un loc tiut numai de noi. Vor fi de trebuin mrieisale Vlad. 

Lumini parc smluite în toate culorile curcubeului îi  joac r nitului sub ochi. 

Page 215: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 215/346

O cor oan de aur se r ostogolete pe zpad. Lucete orbitor. Este cor oanamriei sale Vlad. 

Ion se repede s-o prind. Alearg dup ea. 

Cor oana se r ostogolete. Se r ostogolete pe-o vale. 

 în vale se afl Radu. Acesta deschide braele. Cor oana i-a czut în brae. Ion, Bucur, Alexe, Nstase i Gheorghe

l-au încon jurat pe Radu. Dar, ca într-un fel de cerc magic, nu se pot apr opia de el. 

Muzicani nevzui au început s cînte. Radu, Ali-beg i Soliman Ha-dî mbul s-au prins de umeri i  joac. în jocullor s-a ivit Laiot Basarab. Joaca pare un fel de saraband dr ceasc. 

Laiot Basarab, rîn jind, îi smulge cor oana lui Radu. Cor oana îi scap i se r ostogolete, din nou, pe vale. 

Cpitanul Ion, singur, cu o sabie al crei ti este tocit de lupt, alearg dup cor oan. 

Departe, mic în zare, îl vede pe mria sa Vlad, î mbr cat în negru. 

Cor oana se r ostogolete. Se r ostogolete. Ion vrea s-l vesteasc pe mria sa Vlad. 

Cor oana se r ostogolete, îns, mai departe. 

² Cor oana druit de or opsitul neam valah mriei sale Vlad!... Cor oana!... optete r nitul. 

Totul i se învîrtete îns sub ochi. 

Mria sa Vlad i Ion clresc alturi, pemarginea unui lac. A venit vara. Frunziul bogat al slciilor se pleac deasupra oglinzii lacului. 

² Ochii iubitei mele seamn la culoare cu lacul acesta verde, btut de soare, spune Ion. 

Domnitorul rîde. Rîde i Ion. 

² în fiina Oltei sînt înmnuncheate buntatea Roxanei, frumuseea Voienei i gingia Parei! ur meaz Ion. 

² Aa este! d din cap voievodul. 

 Am îndoi clresc în galop, pe colina plin de miresme i flori. 

 Ar msarul îl trage pe r nit, încet, cu r bdare. Trupul acestuia las o ur m adînc prin zpad. O ur m ptat cusînge. Gulerul oteanului îi scap calului din dini, îl apuc din nou. i iar îi scap. 

Lupii vin m îrîind, lingînd cu limbile lor lacome i r oii zpada însînge-rat. 

Pstreaz mereu aceeai deprtare, nescp îndu-i îns din ochi. 

Rnitului i se pare acum, în fierbineala lui, c se afl la o încruciare de drumuri i se desparte de Oltea. 

Fata i-a întins o cununi din floare de sulfin. 

² E ziua ta, spune ea. ' _am î mpletit, ca-n f iecare an, o cununi... 

² Vei fi mireasa mea! îi r spunde el. 

² Tu nu tii, ur meaz ea galnic, dar eu înc demic m gîndeam c am s fiu a ta... 

Page 216: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 216/346

Ion o srut blînd pe obra ji i pe ochi. 

² C înd m întorc, facem o nunt mare... Oltea se înveselete. 

² Eu voi purta o r ochie alb i flori de lm îi. Iar tu vem întul de otean... 

² Mria sa ne va fi na!... 

Dar iarba i frunzele copacilor au disprut. Totul e alb i nins. 

² i dac mria sa nu va putea veni? se îngri joreaz Oltea. Dac regele Mateia nu-i va da drumul din temni? 

² Domnitorul Moldovei s-a întîlnit cu regele Mateia. Egumenul amrturisit tot. Papa i principii cretini recunoscnedreptatea care i s-a f cut mriei sale Vlad. El se va-ntoarce s î mplineasc visul de totdeauna al neamuluivalah... 

² C înd va iei din temni? > 

² Se poate s fi i ieit. 

² îl va goni pe Laiot? 

² Laiot i-a vîndut, ca i Radu, pe valahi, turcilor. Trebuie s pleci 

Fata se strînge la pieptul logodnicului su: 

^ ² Rm îi înc puin!... Spune-mi, ai mai iubit vreo fat? 

Ion o srut pe gur . 

Oltea i se smulge din brae. Buzele îi sînt r oii i umede. Cosiele j s-au despletit. Ochii îi scapr . îl privete, ca o pisic slbatic. 

² Aimai iubit?... 

² Nu, rîde Ion. Pe nici o alt fat n-am iubit-o aa cum te iubesc pe tine... 

² Juri? 

² Jur!... 

Printre norii bolovnoi de pe cer, soarele a f cut o sprtur . Copacii | nini au cptat veminte de lumin i aur.Ion a prins-o dem îini pe fat. O învîrtete în soare. Oltea rîde... rîde... rîde...  

Negru necheaz scurt. Zpada parc a început s ard sub razele soarelui cu dini. 

Joaca se cur m. 

² Trebuie s plec! 

² Trebuie... trebuie... se alint fata. C îteva minutemai mult sauvmai puin... 

² E tîrziu! spune cpitanul. 

² întoarce-te cît mai degrab! îl implor  ea, sltîndu-se pe vîrful picioarelor i srutîndu-l. 

Pm întul, aerul, soarele, copacii, zpada i Negru se învîrtesc cu ei am îndoi. 

Page 217: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 217/346

Ion îi desface de dup grumaz braele i se apr opie de Negru. 

 Ar msarul freamt mulumit. 

Gpitanul sare în a. 

Norii au acoperit din nou soarele. 

² Te atept!... îi flutur  Oltea nframa. 

Calul pornete în galop, azvîrlind în ur m, cu copitele, bulgri pr fuii de zpad. 

Cpitanul întoarce capul. Oltea se face tot maimic, fluturîndu-i mereu nframa, ca aripa unui porumbel. 

² Oltea!... Oltea!... Oltea!... optesc buzele lui. 

 Ar msarul izbutete s-i duc stp înul o bun bucat de drum, ur mrit îndeapr oape de hait. 

Lupii se iveau cînd ici, cînd colo, sticlindu-i ochii de dup copaci. 

Erau nou lupi cenuii, între care dou lupoaice i doi pui mari, de toamn, blai. 

Unul dintre lupii cei mari url. Urletul lui sun aîat. 

 Ar msarul îi las i el o clip stp înul. i, ridicîndu-i capul, parc mirat, necheaz. v 

Cu coada în vînt i gîtul încordat, porni în trap spre lupi. 

 Acetia ddur  înapoi, m îrîind. Numai unul dintre cei doi lupani, luîn-du-i inima în dini i f cînd un ocol, încearc s a jung, prin spatele copacului, la r nit. 

Toi ceilali lupi, care tiau pesemne despre ce era vorba, incetasera sa mai m îrîie i, aezîndu-se pe labele dedinapoi, ateptau. * Lupanul se tîrî... se tîrî... i, dintr-o dat, se repezi. 

Vru s-l înface pe brbat de bra. Dar, în aceeai clip, ar msarul, care simise duhoarea puiului de lup, se întoarse, îl izbi cu picioarele în cap. îi sparse easta. i lupul, dîndu-se pe spate, începu s chellie ca |ih cel. 

 întreaga hait se porni s urle. 

Lovindu-I înc o dat cu copitele din spate, ar msarul îl azvîrli pe lup p în în mi jlocul haitei, pe care-o pr sise. 

 înfuriai, fiindc lupanul fusese greu r nit, dar neputîndu-se stp îni² aa cum se întî mpl, de obicei, cu acest felde fiare, cînd una dintre ele este pemoarte² ceilali lupi începur  s-l sfîie. Pînda se ter minase printr-un osp. 

Mîrîind m înioi, îns plini de plcere, lupii se îndestulau cu carnea celui mai tînr dintre ei. 

Folosindu-se de acest r gaz, ar msarul apuc gulerulmantiei în dini i începu s-i tîrasc stp înul mai departe. 

Trec, în galop, prin Bran. 

Mria sa Vlad privete cu tristee zidurile cenuii i înalte ale castelului, în acest loc, cu paisprezece ani în ur m,a f ost întî mpinat de generalul mercenar Giskra. 

De-aici ² datorit uneltirilor fratelui su Radu, cel vîndut turcilor ² a f ost purtat sub paz p în la Viegrad. 

Pîrclabul cetii îl ateapt pe domn, la pori, cu p îine i sare. Un osp a f ost pregtit. Trî mbiele sun, puternic,onorul. Mria sa face îns semn c riu se oprete. 

Page 218: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 218/346

² N-avem vreme... prea lung ne-a f ost ateptarea!... îi spune el lui Ion, care se afl alturi. 

Calul su galopeaz mai departe. 

Tit ² slu jitorul voievodului² i Mihailo ² scutierul su² cat i ei încruntai ctre zidurile de piatr  ale cetii. 

Bucur e cpetenia grzii mriei sale Vlad. i Gheorghe ² noul gr mtic. Alexe ine loc de medelnicer i paharnic.

Iar Nstase duce în m în steagul, pe care e esut, cu fir r ou de aur, vulturul legendar al lui Negru Vod. 

Ur meaz restul de valahi i ceata de oteni str ini² cei mai muli dintre ei fiind sîrbi² avînd în fruntea lor pecpitanul lacici. , 

 în ultimii doi ani, de cînd e iar i liber, domnitorul valah l-a a jutat pe rege s str bat multe prime jdii. 

 A luptat contra lui Mahomed în Serbia; la aba. Apoi² î mpreun cu Vu, alt vestit lupttor ² în Bosnia, laSrebrnica i în alte nenumrate locuri, biruindu-l pe Ali-beg, aducînd pr zi bogate i bgînd spaima în turci. ' 

Faima lui de viteaz s-a r sp îndit din nou pe tot cuprinsul lumii. Papa i dogele Veneiei l-au încrcat cu laude. imuli brbai destoinici au alergat îndat, cerîndu-i s-i primeasc sub flamurile lui. iV 

Dar, greul luptei, alturi de mria sa, l-au îndurat, la drept vorbind, tot numai voinicii lui Ion. 

lat de ce i mria sa Vlad îi ine mereu în prea jm i în cea maimare cinste pe cpitanul Ion i pe vite jii lui. 

 Acum gonesc cu toii spre cas. Se apr opie ceasul mult ateptat. Ion nu se gîndete decît la Oltea. Doi ani autrecut de cînd n-a mai vzut-o. 

Rareori a putut s-i scri6. îns la Buda, de fiecare dat, în ziua de Sîn-ziene a primit ² trimis cine tie cum i cucîte greuti ² cîte o cununi din floare de sulfin. 

«Oltea!... Oltea!...» optete inima lui. 

Un cîntec se înal. 

Voinicii cînt în cor. îi cînt nduful acestor ani: 

 Amar strintate, M ult eti tu fr dreptate.  Am umblat ri le toate  i de bine n-avui parte. Din tinereele mele, Triesc în lumecu jele. 

Jelui-m-a munilor De dorul prinilor. Jelui-m-a brazilor, Vai! de dorul frailor; Jelui-m-a florilor De dorul surorilor! Jele, jele,cît jele, De dorul mîndruei mele!... 

Mria sa Vlad spune: 

² îi vei întîlni acum pe toi cei dragi ai votri, i dup biruin vei fi fericii laolalt cu ei... 

² Vom birui! Vom birui! strig voinicii. 

Pîn s se adune i cetele transilvnene, în frunte cu tefan Bâthory, cpitanul regesc i voievod al Ardealului² potrivit înelegerii, la Dragos-lavele ² mria sa i cpitanul Ion, învem întai în haine simple, osteti, alearg 

 înainte, spre Rucr. 

Chiar la marginea Rucrului are loc o nunt. 

S-a strîns aici tot satul. 

 în ograd, drutele1 tocmai au luat floarea miresei din pr i, în semn de bun r odnicie, au pus-o pe-o strachin cu grîu, lîng o plosc gîlgîind de vin. 

Page 219: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 219/346

 Au început s cînte: - . 

1 Prietenele miresei, care îndeplinec anumite ritualuri la nunile populare.  

Bine-i pare, Nune mare, C-i mireasa Ca o floare.  

Toi sînt gata s se prind în hor , cînd cei doi clrei se opresc la poart. 

Mria sa i Ion sar de pe cai. Intr  în ograd. 

² Bun ziua, oameni buni, r ostete voievodul. Mria sa, în timpul acesta lung de cînd a pr sit ara ² dei nuare în 

totul nici patruzeci i ase de ani² s-a schimbat mult. Dup atîta suferin i lupt este de nerecunoscut. 

Obra jii i s-au tras. I s-au scobit. Iar nasul, uor încovoiat, a început s-i semene cu pliscul unui vultur. 

Pletele lungi nu-i mai sînt blaie, ci cenuii-crunte. Buza de jos îi este uor plecat, semn al amr ciunii idurerii. 

² Bun s-i fie inima, luminia ta, îi r spunde stp înul casei. 

² Petrecei! glsuiete voievodul. 

Brbatul îi arat mireasa: 

² E nunta fetei mele! 

Ochii voievodului scînteiaz: 

² i ca la orice petrecere, dup porunc, ai închinat, de bun seam, o ulcic i în cinstea voievodului vostruLaiot! 

² N-am închinat! îi r spunde, încruntat, omul. 

² i n-ai strigat, tot astfel cum sun poruncile domneti: «Tr iasc sultanul Mahomed!»? 

Brbatul se cutremur , dar îl privete în fa pe voievod. 

² Trebuie s-i mrturisesc cu m îna pe inim, oricine ai fi, luminia ta, c n-am f cut nici aceast strigare. 

² De ce? întreab voievodul. 

² Deoarece buzele mele nu pot r osti decît ceea ce inima le poruncete... 

Glasul voievodului semoaie: 

² i inima voastr  ce v poruncete? 

² S pstr m credina celui plecat de-aici, în ur m cu paisprezece ani. El ne-a f gduit c se va-ntoarce, i noi îlateptm... 

Voievodului îi tremur  glasul: 

² Pentru ce-l ateptai? A f ost aspru cu ara... 

² Aspru, dar drept. i ara tie c, într-o vreme de cumpn ca aceasta, numai un cuget i o sabie de f oc ca a luipot s o scuture de nvala lcustelor. 

Page 220: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 220/346

Page 221: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 221/346

Coloana ptrundemrea în Bucureti, cu toate steagurile valahe, moldoveneti i transilvnene desf urate învînt. 

 în frunte, deschizînd drumul, ur mai de cincisprezece stegari, sînt crturarul amblac i cpitanul Ion. 

 îndat dup ei, vin douzeci de cimpoieri i fluierai clri. 

 Acetia cînt tot timpul, spre bucuria nor odului, cîntece r omâneti, în timp ce toate clopotele din Capitala rii² ur m înd pilda aceluia de la biserica domneasc ² au început s bat. 

Pe ulie, s-a adunat mulimea din întregul ora i satele învecinate. i curge în uvoaie f r  sfîrit. 

² Tr iasc voievodul nostru Vlad! strig toi, cînd domnul se ivete, clrind laolalt cu tefan al Moldovei itefan Bâthory. 

Voda e învem întat într-o mantie scurta, cu margine de blan i cu ireturi prinse în pietre de olmaz, pe plcuede aur. 

Cizmele îi sînt r oii. 

pe cap are o cciul din catifea albastr , cu un surguci de pene i pie-tr£ preioase. 

| v De un brîu scump, sub mantie, i-atîrn sabia. 

² C ît e de slab, se-ndurereaz mulimea, i cît a suferit! p _ Doar ochii îi sînt la fel ca-n anii tinereii! adaug ceimai vîrstnici. 

² Tr iasc voievodul nostru Vlad! Tr iasc i mria sa tefan, domnitorul Moldovei, fratele su de sînge igînduri! i tefan Bâthory, cpitanul cr iesc! 

i trî mbiele sun, prelung i ascuit, în timp ce se perind garda voievodului ² lupttorii lui Ion² cu vulturii r oiipe platoe; clreii Moldovei; apoi transilvnenii i, f r  rînduial, clreii rani, adunai de prin sate. 

P Copiii însoesc cu ipetele lor acest alai domnesc, vesel, str lucitor i f oarte zgomotos ce intr  în ora. 

Otile² toate² au f cut un popas în piaa bisericii Sfîntului Gheorghe. 

Clare, în mi jlocul otenilor, mria sa Vlad îi mulumete lui tefan Bâthory, care de-aici se întoarce înTransilvania, ca s-i vesteasc regelui Mateia c totul s-a î mplinit aa cum se cuvine. 

Din oastea lui, nu mai r m îne în Bucureti decît o ceat de clrei r omâni, care-au cerut ei înii s slu jeasc îngarda mriei sale Vlad. 

 Acuma, toate clopotele dau glas în cinstea celor doi domni vite ji, al Moldovei i-al rii Româneti, tefan i Vlad,care str batmai departe oraul, clri, în uralele r suntoare ale mulimii. 

 în faa bisericii domneti, toi marii boieri, în afar  de doi, îi întî mpin. Mitr opolitul îi primete cu cinste. Mria saVlad este uns, pentru a doua oar , domn. 

Clopotele bat... bat!... 

Poporul cere apoi, într-un glas, la porile bisericii, ca tefan cel Mare i Vlad epe s-i  jure între ei dragoste ifr ie pe veci. 

Cei doi domni se î mbr ieaz. Ii jur  unul celuilalt credin, legîn-du-se s r m în prieteni, la bine i la r u. 

² Hotr sc, poruncetemria sa Vlad, trei zile de petrecere i veselie, pentru oteni, tîrgovei i rani, pesocoteala noastr !... 

Page 222: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 222/346

Uralelemulimii nu mai contenesc. i clopotele bat. 

² i voi, se adreseaz mria sa cetelor de rani, toi cei care v-ai ridicat din sate, ne-ai însoit pe drum i-ailuptat pentru noi laC î mpulung, Tîrgovite i Bucureti, dup aceste trei zile de petrecere putei s v întoarceiacas. De cei r pui i de familiile lor se va îngri ji domnia. în ce-i privete pe rucreni, ei vor primi, în semn depomenire pentru statornica lor prietenie i dragoste fa de noi, toi munii cîi se înal în zare, ca s le aib dreptvetre i locuri de pune. 

² îimulumim, mria ta! glsuiete stp înul casei un,de fusese nunta. 

² i celui dintîi fiu ce mi s-o nate, dac se învoiete mria ta, strig i mirele, care-i lsase nevasta înlcr mat ² îi voi da numele de Vlad. 

² Iar eu îi voi fi na acestui fiu al tu! r spunde domnitorul. 

Mulimea umbl pe ulie în cete i se veselete. \ 

i unora nici nu le vine s cread. Au uitat gustul libertii, al neatîrn-rii i m îndriei în paisprezece ani. 

Cum? Nu vor mai fi otomani în ar ? Nu vor mai fi silii s se ploconeasc înaintea fiecrui turban i-a fiecreiperechi de alvari întîlnite pe uli? se întreab ei unii pe alii. 

 Ali-beg nu vamai trece, clare, prin cetate? 

i nu se va mai strînge tot ce-i mai bun prin ar  pentru înalta Poart? 

Nu,multora nici nu le vine s cread!... 

 în dreapta bisericii domneti, pe latura dinspre rîu, s-a deschis pentru cele trei zile de srbtoare un mareiar mar oc. 

O mulime demeteugari: pielari, ciubotari, cr oitori, lemnari, zidari, apoi negutori, rani² fie moneni, fierumâni, dintre cei de pe moiile din î mpre jurimi, î mpreun cu cnezii i vtmanii lor ² oteni, clugri i boiernaide-a doua m în s-au adunat aici. 

Din nite butoaiemari, fiece om de rînd, mirean ori clugr, f r  s scoat nici un ban din pung, are dreptul s se adape cu cîte-o ulcic mare de vin, rubiniu sau alb, din cel de Dr gani. 

 în iar mar oc, totul se vinde cu cinste i dreptate. Tîlharii sau cei care f oloseau înaintemsuri msluite au pierit caprin far mec. 

² Luai seama! Luai sema!... rîd oamenii. S-a-ntors mria sa Vlad, dumanul minciunii i-al îneltoriei. Cineumbl cu furtiaguri poate s-o peasc! 

v Mrfurile sînt totui puine în tîrg. Se apr opie iarna. De trei ani încoace vînzolelile i luptele s-au inut lan.Oamenii sînt prevztori. i-au ascuns bucatele în gr opi. Nu se tie niciodat ce poate aduce fiecruia ziua dem îine. ^ 

 A venit tot poporul la tîrg. Dintre marii boieri îns nu se zresc decît prea puini. Cu toate c i-au  jurat credin, nu

 îl iubesc pe mria sa. 

 Alaltieri, dup slu jba de la mitr opolie, s-au adunat, de altfel, cu toii în casa marelui postelnic Manea. Au f ost defa egumenul Sisoe ² cruia i se dduse voie s se întoarc din Arad i s ia parte la slu jba de la bisericadomneasc ² i o mulime de dregtori, din domniile lui Radu cel Frumos i Laiot Basarab. 

Ce-or fi vorbit nu se aflase înc la palat. 

² Mria ta, ar trebui s fim mai cu bgare de seam! îl sf tuise oatrî-nul Tit pe mria sa Vlad. 

Page 223: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 223/346

² C ît vreme sînt liber, am sabia la brîu i pe voi, credincioii mei slu jitori, alturi, nu m tem de nimic! îir spunsese îns voievodul, rîzînd încreztor. i 

 în tîrg semai aflau, în mi jlocul mulimii, nenumrai mscrici, pehlivani, înghiitori de f oc sau sbii, cîntrei icîiva oameni care purtau numele neobinuit de... actori. 

 Acetia bttoriser  zpada pe o f oucat de loc cam de trei staturi de om în lime, i.dou în adîncime. Unul, înalt, slab, cu grumazul lung i 0 privire îngri jorat, f cea pe Laiot Basarab, altul, btrîn i gras, pe Ali-beg i celde-al treilea pe sultan. 

Fostul voievod Laiot Basarab îngenunchease înaintea sultanului. Ali-beg îi ddea un blid. 

² Na, îi%spunea sultanul, un btrîn stafidit i f r  dini. Pentru c ne-ai 1 druit ara i pe fraii ti, Ali-beg îi d blidul acesta de linte; dar pentru c n-ai f ost îri stare s-i pstrezi scaunul i te-ai lsat gonit de Vlad, iat ceprimeti de la mine... 

i Mahomed, ridicîndu-i piciorul, îl izbea cu putere pe Laiot. Acesta cdea pe spate i începea s sevicreasc în hohotele asculttorilor. 

 între cei care se gseau de fa, în cele dintîi rînduri ² aezai pe dou  jiluri înalte ² se vedeau tefan alMoldovei i mria sa Vlad. 

tefan ² rumen la chip, cu pletele pe umeri, uor încrunite, î mbr cat într-o hain lung, din br ocart argintiu, cuguler de samur i încheiat cu un irag de nasturi din pietre nestemate² rîdea cu mult poft, în vreme cemriasa Vlad hohotea mai încet i înfundat în sine. 

Lîng cei doi voievozi stteau de stra j cpitanul amblac i cpitanul Ion. 

Tot ca i alt dat la Rî mnic, Ion i voievodul Vlad se gseau într-un tîrg. Atîta c, înaintea mriei sale nu maierau jucate ppuile. Ci un alt soi de teatru fusese nscocit. 

Vlad epe nu mai era nici el tînrul acela blai. Iar copilul de-atunci era azi cpitan. 

Cu toate astea, Ion simea c niciodat nu îi fusesemai drag decît acum brbatul acesta dîrz, care nu se lsasedoborît nici de vr jmai, i nici de suferin. 

«în pieptul lui puternic, arde însui sufletul neînvins al neamului valah, cuget Ion. Cci nici un fel de greuti saupiedici nu îl înfricoeaz. Sub braul su de fier, ara va fi iar liber  ca pe vremea lui Negru Vod i a luiTihomirL.» 

Din gînduri l-a trezit mulimea care se veselete nespus privind  jocul actorilor. 

 Ali-beg s-a ascuns, i sultanul îl caut, cu un toiag în m în. 

² A venit rîndul tu s-i trag o chelf neal, r cnete Mahomed. Mi l-ai pierdut pe Radu, i-acum pe Laiot... Aami-i pzeti tu?... 

Mulimea hohotete. i cîte unul strig: 

² Un asemenea joc nu, nu s-a mai vzut!... 

² Uite-I pe Ali-beg ascuns dup copac!... 

² i sultanul îl caut! 

² Nu-I gseti, Mahomed?... 

i clopotele bat!... bat!.... x 

Page 224: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 224/346

Puin mai la o parte, într-un mnunchi str lucitor de fete² fiind îns cea mai frumoas dintre ele ² se vedeOltea. i ea se veselete. în ochii ei cu firioare de aur s-a strîns toat lumina acelei diminei. 

«Ioane, îi spune ea cu ochii, cît sînt de fericit c te-ai întors!...C ît sînt de fericit!...»  

i clopotele bat... 

Mria sa tefan a hotrît s plece. Las în ur ma lui, aici, în Bucureti, dou sute de moldoveni condui de Ionamblac. 

Multe fapte de ar me imulte întî mplri i-au legat laolalt pe cei doi tineri vrednici: moldoveanul amblac icpitanul Ion. 

lat-i i în dimineaa aceasta trecînd î mpreun, clri, pe podul de lemn dintre biserica domneasc i palat. 

 în ur ma celor doi tineri, tr opotesc bidiviii vite jilor lui tefan, ai cetei de transilvneni i ai trabanilor munteni. 

Din dosul porilor curilor boiereti² ca i cu ani în ur m la Tîrgovite 

² înesc priviri de ur  ca sgei otr vite. 

Surlele sun tare, vestind trecerea grzilor domneti. 

Glasuri voiniceti cînt. 

/ * 

 Astzi va avea loc logodna cpitanului Ion cu jup înia Oltea. 

S-au adunat la aceast logodn moldoveanul amblac, Tit, Bucur, Mihailo, Alexe, Nstase, Gheorghe, lacici itoi ceilali voinici din ceata care a inut sus steagul neatîrnrii fa de turci i al credinei fa de domnitorul Vlad,

 în anii de restrite. 

Iar /clopotele bat... bat... 

² C ît sînt de fericit! suspin, î mbu jorat, Oltea, strîngîndu-se la pieptul logodnicului su. Visul mi s-a î mplinit.C ît sînt de fericit!... repet ea întruna, parc în netire. C ît sînt de fericit!... 

² întreaga avuie a f ostului meumare logof t Lazr se înapoiaz  jup î-niei Oltea, nepoata sa, glsuietevoievodul. O va primi drept zestre cînd va avea loc nunta² mirele fetei, cpitanul Ion. S scrie lucrul acestagr mticul... 

Noul gr mtic al voievodului, Gheorghe, ia pana, cerneala r oie² i scrie. 

Urale izbucnesc sub tavanul boltit al slii de primire. 

² Dar mai de pre decît aceast avuie este iubirea. Dragostea însemneaz toat viaa unei femei! îi spunedomnitorul cpitanului Ion. 

² Aa este!... Aa este!... încuviineaz btrînul Tit, reamintindu-i c i el s-a bucurat cîndva de o asemeneadragoste. îns i-a f ost zdr obit de achingiii care i-au p îngrit i "i-au ucis soia. 

² Aa este! Aa este!... strig voinicii, dei cei mai muli dintre ei, aflai mereu în lupte, n-au prea avut parte dedragoste. 

Domnitorul întreab: 

² Cine e svornicul30 logodnei? 

Page 225: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 225/346

² Eu! îi r spunde Tit. 

² i care este Cea dintîi îndatorire a logodnicului, dup datin, ca s îi merite pe deplin logodnica? 

² îndatorirea, dup datin, este s cînte, ori din lut, ori din gur , ceva care s plac tutur or... 

Voievodul se întoarce spre Ion: 

² î mplineti datina? 

² O-mplinesc! 

/\lexe îi întinde luta. 

Este o unealt veche i lustruit, din lemn r ou de tis. 

Ion o strînge la piept. O are motenire de la Btrînul care l-a crescut. Strunele ei sînt ca argintul! Sunetul su decletar! 

Luta d glas. Strunele, la început, cînt durerea pe care au încercat-o vite jii la aflarea vetii înlnuirii vulturuluilor, mria sa Vlad. 

Spune tu, soare,  i spunei voi, stelelor, 

Cît durere poate purta Inima omeneasc? Libertatea -însi libertatea  A fost înlnuit! Pmîntul sfînt al rii  A rmas pradDumanilor. 

............................... /  

Greu era pumnul mriei sale Pentru vicleni,  Ascuit sabia lui în faa dumanilor. * în epi se înlau Vînztorii de ar  i cei careîi întindeau Ghearele hrpree Spre cîmpiile, codrii, M unii i apele strbune. Dar dulce era mîngîierea Voievodului Pentruviteji. Cele mai mîndre  i mai înmiresmate Flori  

Erau sdite Pe mormintele Celor czui în lupt! Ridicai-v!... 

Luptm pentru ca mamele, Iubitele, 

Florile i apele noastre S fie limpezi, S nu fie întinate, Pentru ca pmîntul  i flcii notri S nu cad-n robie. Robia-nseamnmoartea, înseamn cea mai neagr  i cea mai grea dintre mori. Ridicai-v!  

Sbiile voastre s scînteieze, Sgeile voastre s samene dreptate!  

Cpitanul Ion cînt... Luta pare vie în m îinile iui. Ea geme, strig, se îndîr  jete i cheam, la fel cu glasul celuicare o ine în brae i o stp înete. 

Trunchiul stejarului Cuprins de flcri Se preface-n cenu. Piatra, 

Sub viscolele npraznice, Se sfarm. Numai inima, Inima-ndurerat, Inima biciuit  A neamului valah Nu se preface-n cenu,Nici nu se sfarm, Ci cînt 

 i cere dreptate. Cere împlinirea dreptii. Cînt i cere împlinirea De -a pururi  A dreptii!... 

Mria sa Vlad s-a aezat pe jil. Întîi, cînd cuvintele lui Ion au amintit în jositoarea lui înlnuire, capul i s-a plecat,ca sub o zdr obitoare povar . Braele i-au lunecat. Lanul este o ran a sufletului, ce nu se poate lecui niciodat.Dar numai la auzul cuvîntului libertate, ochii voievodului au început s ard. Fruntea i s-a înlat. 

Glasurile brbailor s-au adugat, gr oase, vocii puternice a lui Ion. 

² C înt!... Mai cînt! i-a poruncit voievodul. 

Page 226: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 226/346

i Ion a intonat, mai departe, o mulime de cîntece. O parte dintre ele le cunotea din pruncie, altele fuseser  alctuite, în timpul acestor ani, fie de purttori de lut r tcitori, fie de unii vite ji din ceata lui; dar cele mai multele izvodise el însui, pentru c, înmeteugul acesta, cpitanul devenise neîntrecut. 

Rînd pe rînd, s-au ivit sub bolt, înind de-a dreptul din C întec, cu nimb de aur, cîiva dintre vite jii care-idduser  viaa, luptînd în numele domnitorului lor, pe via i pemoarte. 

Lacrimi picur  lin, din ochii otenilor, cînd buzele cpitanului Ion r ostesc numele sfînt al gr mticului Far m. 

«Nu cu cerneal vom scrie de astzi înainte, spusese el cînd începuse lupta, odinioar , la Tismana, ci cu sîngelenostru!...» 

Ion cînt, pe ur m, bucuria în care s-au scldat vite jii cînd au aflat c vulturul lor se afl din nou liber. 

 în stol s-au ridicat, zburrnd în ur ma lui. 

S-au avîntat asupra vr jmailor. 

Pe cî mpiile din Serbia i din Bosnia, pentru slobozirea acestor pm în-turi au luptat!... 

 î mpreun cu regele Matei i neînfricatul Vug au luptat! 

 în ateptarea reîntoarcerii pe pm întul str moesc au luptat!... 

Ion cînt i marul glorios spre ara Româneasc, întîlnirea cu tefan al Moldovei Visurile mulimii de-a-i ti întotdeauna î mpreun pe cei doi domni vite ji, la bine i la r u. 

C întecul face un popas. ' , 

Oltea e m îndr  de cel atît de scump inimii ei. 

De nu s-ar ruina de voievod, l-ar cuprinde pe logodnicul su de gît i l-ar î mbr ia. 

Ion îi închin luta, dup obicei, stp înitorului rii i cere o anume îngduin. 

Mria sa i-o d. 

Cpitanul îi înstruneaz luta i începe din nou s cînte. 

 Afar , sfîritul de noiembrie sufl hain. Prin ferestrele înguste, ptrunde cîte o pal de vînt, f cînd s se clatine is se zbuciume flcrile r oii ale f cliilor. 

C întecul slvete acum dreptul la dragoste al celor tineri. 

Tînr a f ost i mria sa Vlad. Pletele lui blaie au devenit crunte. Pîn i în prul auriu al cpitanului au înspicatcîteva fire de culoarea florilor albe de cire. 

C îi ani au trecut de cînd unui biat, abia ieit din copilrie, i-a f ost furat surioara de suflet i azvîrlit în haremul

sultanului? 

Din palatul aceluiai sultan a izbutit s-o smulg pe copila care, curînd, îi va fi soie! 

²r Oltea!... Oltea!... spun buzele i inima lui Ion. Fat care pori numele celui mai drag dintre toate rîurile acesteiri, fat a florilor, a livezilor, a bucuriei, dar i a suferinei. Pm întul i vzduhul prinilor i al prinilor prinilor notri mi te-a druit!... 

C întecul s-a sfîrit. 

² î mbr iai-v! le îngduie voievodul. Bucurai-v de aceast frumoas i neuitat zi!... 

Page 227: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 227/346

Fata i-a î mplinit atît de greu stp înita dorin i, ieder  uoar , i s-a agat de gît. 

 îl srut i, ridicîndu-i pentru o clip capul, îi spune pe optite, la ureche- 

² Nici n-am crezut c poate s fie pe lume atîta fericire... 

² i-a cîtigat, cinstite svornice, prin cîntec, cpitanul nostru, logodnica? îl întreab mria sa pe Tit. 

² i-a cîtigat-o, mria ta!... 

Trei cimpoieri i doi fluierai încep s cînte. 

Nstase aduce bradul de logodn. Inelele de aur, druite de domnitor, str lucesc în vîrf. 

Oltea se aaz sub brad. 

i Ion îi î mpodobete cosiele cu trei fire subiri de mtase r oie, trei de argint i trei de aur. 

Pe sunetele cimpoaielor i fluierelor, soii de lupt ai logodnicului  joac în hor , în jurul celor doi tineri, i cînt: 

M ierla cînt în pdure, Cînt mult i cînt dulce. S tie de draga mea,  Ar cînta numai de ea.

  Alexe presar  asupra celor doi logodnici boabe de grîu. 

² Nor ocul s v caute în via, ureaz el, aa cum caut psrile boabele de grîu. 

Deodat, Bucur scoate la iveal, de sub mantie, boca1 plin cu vin 

² Eu am sosit din partea oastei2 tatlui mirelui, gr iete el. 

Ion se gîndete c el nu va afla niciodat cine i-a f ost tat. îns mria sa, parc i-ar fi citit gîndurile, spune: 

² Locul de tat al mirelui, la aceast logodn, îl voi ine eu!... 

² Mria ta! se pleac Ion, micat, înaintea voievodului. 

² Deci am venit, din partea oastei î mpratului, repet Bucur. i-am adus butea asta plin cu butur  i legat cudousprezece cercurele de aur la gur . 

Oaspeii îi primesc între timp ulcelele de logodn, zugr vite cu flori. Bucur r ostetemai departe: 

 i-aceast butur, 

Dulce la sorbitur, 

S nu se mai sfîreasc, 

 i s v-nveseleasc. 

Cei doi logodnici s se iubeasc, 

Iar spia lor s înfloreasc. 

Ulcelele de logodn înflorite, dup datin, încep s se umple cu vin. 

 însuimria sa las la o parte cupa de aur i ia în m în o ulcic. 

² Tr iasc cei doi logodnici i spia lor s înfloreasc! ureaz voievodul, ca în cîntec. 

Page 228: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 228/346

² Tr iasc am îndoi logodnicii i spia lor s înfloreasc! strig toi oaspeii, dînd peste cap ulcelele cu vin. 

 în clipita aceasta, sub portalul înalt al uii, s-a ivit unul dintre trabanii de stra j. 

² Mria ta, vestete el. Din turnul de paz al cetii s-a zrit un clre venind. Poart o sabie i-o lance, cutiurile muiate-n sînge i îndrepta-te-n  jos!... 

² Semnul r zboiului i-al morii! exclam Ion amblac, care se afl la numai doi pai de cpitanul Ion. 

Oltea se prinde, ca i cum ar fi gata s se înece, de braul logodnicului su. 

Clopotele au început s bat. îns cu totul altfel decît înainte. Rar, într-o dung. 

Voievodului Vlad f lcile i s-au încletat. Ochii i-au cptat o lucire slbatic. 

² S se adune sfatul domnesc! poruncete el. 

 în salamare i întunecoas, spri jinit pe ase stîlpi gr oi cioplii în piatr , în jurul jilului, nu se vd ali boieri înafar  de tînrul comis Rtundu² cu barba r oie zburlit; noul boier de sfat ² Horea, sosit de la Braov, i

Cristian, p îrclabul Tîrgovitei. 

Cpitanul Ion se apr opie. Paii lui sun sprinteni pe lespezi. Toi cei din sal îl privesc nemicai. 

-1- 

1 O bute mic, tradiional, legat cu dousprezece cerculee simbolice. 

2 în oraiile de logodn, tatl mirelui este un î mprat cu o ar  i o oaste mare.  

² Mria ta, glsuiete el. Nici un alt mare boier, în afar  de cei care sînt de fa, nu semai afl în capitala rii! 

² Au fugit la turci? 

² Laiot Basarab i-a chemat. 

Cpitanul îi întinde domnitorului su un pergament. Domnitorul ia în m în scrisoarea. O citete atent. 

² Laiot scrie boierilor despre... dreapta oblduire otoman i despre ocr otirea lui Ali-beg... 

Clopotele bat lung, tînguitor, a prime jdie. 

Pîrclabul Cristian al Tîrgovitei face un pas. îi zvîcnete trupul greoi \ înainte i strig: 

² C înd se va sfîri, oare, irul nelegiuirilor otomane? 

² Celmai greu vinovai, glsuiete voievodul, sînt aceia care îi slu jesc pe vr jmai! 

De-afar  se aude vuiet. O maremulime strig: 

² Nu-i vom lsa pe Ali-beg i Laiot s intre-n Bucureti!... S pus-tiasc oraul!... Vom apra cetatea mrieisale Vlad! 

² S-au aprins f ocurile pe dealuri? Buciumele au început s sune? întreab voievodul. 

² Totul s-a îndeplinit potrivit poruncilor date! îi r spunde Bucur. 

Page 229: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 229/346

² Aprarea cetii de scaun, Bucuretii, o încredinm postelnicului Horea, pe care noi îl numim mare vornic!hotr te voievodul. 

Horea se apr opie de j îlul domnitorului i îngenuncheaz. 

Mria sa Vlad îl atinge pe umr cu sabia. 

² în ce privete Tîrgovitea, aceasta se d în gri ja boierului Cristian pe care, pentru credina sa netirbit fa denoi, îl numim mare sptar. 

Noul mare sptar Cristian srut poalele vem întului voievodului. 

² Pe boierul Rtundu îl facem mare logof t Domnia sa va apra cea de-a treia cetate de scaun a noastr :Curtea de Arge. 

Rtundu se pleac i el înaintea voievodului. 

² C î mpulungul se va apra singur. Ali-beg nu va cuteza s se urce p în acolo, dup cum nu va înainta, credem noi, nici peste Olt, în Vaiahia mic! 

² în Vaiahia mic nimeni nu poate s ptrund, r ostete, m îndru, Bucur. 

² Noi ceilali vom iei în întî mpinarea dumanilor! 

² C îteva gloate de rani s-au i adunat la porile cetii! îl întiineaz Alexe pe voievod. 

² în fruntea acestor gloate de rani, pedetri sau clri, vei trece tu, Alexe! Cu ei îi vei hrui pe dumani. 

Viteazul strînge pumnul: 

² îi vom hrui ca pe fiare, mria ta! 

² Trabanii mi-i încredinez cpitanului Bucur. Nstase îi va conduce pe transilvneni. Pe moldoveni, amblac.Iar prietenul nostru Mihailo, pe otenii str ini, care ne mai slu jesc. \ 

Ion se nelinitete: 

² Dar eu, mria ta? 

Domnitorul coboar  cele trei trepte. 

Face un semn. , 

Ion îngenuncheaz. 

 îl atinge cu latul sbiei pe umr. 

² Te numesc mare ban de Tismana! 

² Mare ban de Tismana, mria ta? Dar eu nu sînt boier... 

² Vei fi de astzi înainte. Str moii notri pe toi marii boieri nu i i-au ridicat decît dintre vite ji. Vei fi, în acelaitimp, lociitorul meu, la comanda micii noastre otiri... 

² Mria ta, aceia care-mi vor ur ma p în-n adîncul veacurilor nu vor uita aceste cuvinte ale tale. i numele tusfînt îl vor scrie, cu sbiile lor, pe trupurile tutur or vr jmailor rii. 

Page 230: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 230/346

² îimulumesc, mare ban Ion! 

Voievodul îl î mbr ieaz. îns pesemne c psrile morii i începuser  s se r oteasc în jurul sufletului mrieisale Vlad, pentru c atît timp cît îl strînse la piept, marele ban Ion simi o adiere rece învluindu-l i i se f cu frig. 

² Prietenul nostru lacici va porni ctre Buda, mai hotr te în încheiere voievodul, s-i duc regelui Matei întiinare despre cîte s-au în-tî mplat în ara Româneasc, dup plecarea lui Bâthory acas. i, tot de-asemenea, vrednicul crturar amblac, pe care mria sa tefan ni l-a lsat, cu dou sute de vite ji, ca s ne steade stra j, va trimite i el un ol-car, cu-acelai fel de tiri, la scaunul din Suceava! 

Clopotele bat... bat... 

Fulgi mari i neptai curg în uvoaie, din cer. 

Pe zidurile cetii Bucureti, brbai f r  veminte osteti, îns cu ar mele în m îini, stau de stra j, ateptîndu-ipe Ali-beg i pe Laiot. 

Ceimai muli vor muri chiar azi, cu toate c cetatea nu va putea fi luat cu asalt decît peste trei zile, cînd nici unapr tor nu va mai fi în via. 

Lîng pori, în mi jlocul brbailor flm înzi i înfrigurai, Ion se desparte² pentru a cîta oar ? ² de Oltea. 

Pe umeri, fata poart o scurteic. Peste cosie are o br oboad. 

² Iar i ne desprim!... suspin ea. 

Ion o î mbr ieaz. 

Cercuri albastre i.albe se r otesc. Fulgii coboar  lin din cer. i clopotele bat... bat...1 ' 

 Înfruntînd viscolul, zgribulii, învelii în cojoace sau numai în sumane de pnur , pe jos sau clrind nite caicostelivi, ranii înainteaz. 

Copacii îi clatin cor oanele. Se zbucium în vînt, scuturînd de pe ei zpada. 

C îrduri glgioase de corbi însoesc gloata tcut, vînt-alburie, a ranilor, plutind r vii prin viscol icr oncnind. 

Puini dintre brbai au sbii sau lnci. Ceimai muli, îns, in în m îini numai arcuri, f cute de ei înii, topoare sauseceri. Unii sînt f oarte tineri. Iar cei care nu poart brbi sînt copii. 

Dinspre o latur  a pdurii, s-a ivit domnitorul Vlad. Este ur mat de scutierul su Tit, de gr mticul Gheorghe imarele ban Ion. Vin apoi moldovenii cu cpitanul amblac, transilvnenii i trabanii lui Bucur. Coloana o încheiepilcul otenilor str ini: maghiari, ger mani i sîrbi condui de Mi-hailo: 

² Unde ne sînt iscoadele? îl întreab domnitorul pe Ion. 

² Ateapt dincolo de colul pdurii! îi r spunde acesta. 

Iscoadele, doi ostai de-ai lui Bucur, înc destul de tineri, au desclecat lîng colul adpostit al pdurii. 

Vzîndu-I pe domnitor c se apr opie, am îndoi se descoper . 

Voievodul se oprete îi aintete cu privirea i îi ascult. 

Otenii au îngenuncheat în zpad. 

² Mria ta, gr iete unul dintre ei ² în vreme ce viscolul le r vete 'prul² Ali-beg cu urdia lui i ceteleboiereti ale lui Laiot... 

Page 231: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 231/346

² în totul cam treizeci de mii de oameni, adaug cel de-al doilea. 

² înainteaz încet dinspre Giurgiu... 

² Pe noul drum de la Clugreni... 

Voievodul i-a lsat în piept capul. 

² Doresc numai s tiu cam cîi valahi din cetele boiereti se gsesc > de partea lui Laiot? întreab el. 

² Cam trei sau cel mult patru sute! 

² Nici noi n-avem mai .muli! se întristeaz Nstase. N-au apucat s se adune. 

² Noi îns avem de partea noastr  dreptatea i adevrul rii! se învol-bureaz Tit. 

² i nu ne temem de nimeni! r ostete Bucur. 

² Ba s ne temem, cpitane Bucur, glsuiete voievodul. S ne temem de ceea, ce vor spune i vor gîndi, pesteveacuri, ur maii notri, cu privire la felul cum ne-am î mplinit noi îndatoririle în zilele acestea de restrite... 

Zpada s-a f cut tare ca fierul i scîrîie sub copitele calului, în dini cu gulerul mantiei stp înului, ar msarul seretrage cu spatele cît poatemai repede. 

Capul brbatului s-a lsat într-o parte. 

Mantia i s-a desf cut. De sub ea se zresc, lucitoare, platoa i tmaa de zale. 

Tîrîndu-I neîncetat, în acest fel, ar msarul izbutise s-a jung p în. într-un loc, unde pdurea uria de cer igîrni se r rea, f cînd loc unei bli. Din suprafaa îngheat a apei, se ridicau tufe î mpietrite de peti-oar , unfel de ferig a apei. 

Lamalul blii, se opri. îi slt capul. Nrile îi palpitara Ascuindu-i urechile, încerc s-i dea seama under mseser  lupii 

Duhoarea sîngelui lupanului sfîiat nu mai a jungea p în aici Sau vîntul o ducea în alt parte. Urechile sale atenteauzeau îns m îrîiturile fiarelor. 

Pemarginea acelei bli, r srii cine tie cum înmi jlocul Codrului Vl-siei, se vedeau nite molizi tineri. Ar msarul porni mai departe, luînd-o printremolizii acetia de-a lungul malului bltii cu apa vînt si îngheat. 

n  

249 

Capul brbatului se izbea de zgrunurii ascuii ai gheii, ca i de ramurile rupte de vînt i risipite pe jos. 

 înmomentul acesta, Negru mai mult simi decît auzi zgomotul goanei fiarelor. Lupii îi ter minaser  ospul. i-

acum, întrîtai, îi reluau ur mrirea. 

 Aplecîndu-i scurt capul, Negru apuc iar gulerul mantiei stp înului i începu s se retrag mai repede ca p în atunci. 1 Rnitul, cu obra jii arzînd i buzele subiate, oft. 

 

« 

Lupta dureaz de-apr oape trei zile. ' 

Page 232: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 232/346

Pîn atunci, otenii domnitorului Vlad le-au pricinuit nvlitorilor pierderi dintre cele mai grele. Le-au ucis nou cpetenii. Au dat f oc carelor cu hran. Le-au distrus sute de corturi. Iar dintre otomani au luat o mulime de prini. 

Nu se afl popas care s nu-i coste pe osmanlîi i pe slu jitorii lui Laiot o mulime demori. 

Sub poruncile aspre ale lui Ali-beg, oastea î mprit în trei înainteaz, totui, spre" Bucureti, Curtea de Arge iTîrgovite. Dar numele banului Ion, al lui amblac, al cpitanului Bucur, al lui Mihailo i-al celorlali munteni,transilvneni i moldoveni din slu jbamriei sale Vlad, plutete deasupra osmanlîilor, în mar, la popasuri sau însomn, ca tot atîtea înfricotoare umbre. Niciodat nvlitorii nu pot s tie de unde, de cine i cînd vor fi lovii. 

Otenilor din cetele boiereti ale lui Laiot, care îi însoesc pe nvlitori, cînd cad prini li se ciuntesc mai întîinasurile, urechile i buzele, apoi sînt trai în epi. 

² Vînzarea de ar  îi schilodete pe oameni. i schilodenia lor sufleteasc trebuie s se potriveasc i cu ceatrupeasc! le-a poruncit alor si mria sa Vlad. 

 într-un lumini îngheat a f ost adus Evrenos, cpetenia achingiilor din oastea otoman. Azi-noapte a f ost r pit dincort de trabanii lui Bucur. Evrenos-beg, este cea mai însemnat cpetenie a ar matei turceti, dup 

 Aii. 

Fiind unotean dest

oinic, Evren

os nu se te

me c

va fi tras în ea

p. Sau, cel

puin, nu las

s

se vad. 

eapa i se cioplete, cîiva pai mai încolo, de ctre un ran din ceata lui Alexe. 

Mria sa voievodul st aezat pe-un butuc din pdure. 

² Avei cea mai întins î mpr ie a lumii, îi spune el lui Evrenos. i nu v sturai. V npustii întruna asupracelorlalte neamuri!... 

Evrenos îi ridic fruntea! 

² Ghiaurii nu pot înelege. Noi îi eliber m pe oameni de negura neti-inei... Aceasta-i datoria dreptcredincioilor.S izbveasc lumea... 

² Voi îi eliberai pe oameni, r obindu-i, îngenunchindu-i, r pindu-le pm întul! Cine v d acest drept? 

² Învturile pr ofetului nostru, slvit s-i fie numele!... i Evrenos se îndreapt spre r srit, f cînd închinciuneaotoman la frunte, la buze i la inim. Pentru aceste învturi, noi sîntem gata s primim moartea-n chinuri dinm  îinile ghiaurilor. Cci ele-nseamn adevrul... 

² Fiece neam din lume are adevrul su, care-l îndrituiete s vieuiasc liber i dup placul lui, pe pm întulstr bun. 

² Oricît v vei lupta, noi v vom nimici, cci sîntem prea puternici. 

² Cine se apr  i lupt, p în la moarte, pentru dreptatea lui, poate fi învins,^ Evrenos-beg, îns nu nimicit. El vatr i în veci. 

² îi ur sc pe ghiauri. Pe valahi cel mai mult. Cci din pricina voastr  se întîrzie drumul spre inima Eur opei. Dar nu m tem de voi. Tr gei-m în eap. M simt gata s mor. 

² Ar trebui s mori. eapa i-e pregtit. îns sultanul tu, odat, mi-a cruat un otean cura jos. i vreau s m pltesc. Eti liber, Evrenos!... 

Bucur îi d lui Evrenos un cal. Acesta îl salut pe domnitorul Vlad. 

i, înc nedezmeticit, încalec i pleac. 

Page 233: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 233/346

Numrul otenilor mriei sale Vlad a sczut. Dintre rani, ca i dintre transilvnenii i trabanii lui Bucur nu se maiafl în via apr oape nici unul. 

Iar dintremoldoveni a mai r mas un sfert. 

² Mria ta, îl întreab^Alexe pe domnitor. Am r mas prea puini. Vom mai putea învinge? 

² Nu! îi r spunde voievodul. 

Nstase se nelinitete: 

² i noi vom mai scpa cu via vreunul? 

1 ² Nu cred! gr iete vod. 

² Atunci de ce nu-ncetm lupta? De ce nu ne retragem? se mir  Gheorghe. 

Vlad Vod întoarce capul: 

² Pentru c soarta neamului nostru, în acest col de lume, pare s fie o necur mat lupt... 

² Pentru pstrarea libertii! recunoate Bucur. 

² Dac am pr si aceast lupt, ar însemna s pr sim i gîndul libertii!... 

² Gîndul acesta nu-l vom pr si niciodat! strig marele ban. 

² Niciodat! repet toi ceilali. 

² Niciodat! r sun parc i( pdurea, ca .un ecou. 

² Niciodat! bubuie cerul acoperit de sutele de mii i milioanei^ de zbranice ale tutur or vduvelor, mamelor,fiicelor, sur orilor i iubitelor celor czui, de-a lungul veacurilor, în lupta pentru aprarea rii. 

² Niciodat!... Niciodat!... tun pm întul i clocotesc apele. Niciodat!... Niciodat!... 

> ² ara noastr  întreag pare c arde pe un rug, r ostete cutremur tor vod. Dar flcrile acestea, ce-au s nemistuie, vor lumina pm întul i vor ar ta lumii c este la Dunre un neam ce nu va-ngdui nimnui, vreodat, s-ismulg libertatea!... 

Lupt... sînge... i moarte... 

Banul Io

n, cum

ica lui ceat

, atac

, dinsp

rep

 îrîul Tînc

betilo

r,p

e cei trim

ii în ur m

riream

riei sale Vlad.  în jurul su, voievodul î mpr tie pr pd. Movile de leuri se ridic unele peste altele. 

Sub vuietul ciocnirii ar melor i-al strigtelor de ur  sau deznde jde, care tulbur  linitea str vechilor codri, cupelede lumin ale acestei ultime seri de lupt s-au spart. 

Din ele a început s curg sînge. Mult sînge. Iar sîngele acesta rece al serii s-a amestecat cu cel fierbinte allupttorilor, î mp înzind pdurea i î m- 

pur purînd, laolalt, albul, mai înainte neptat, al zpezii 

Page 234: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 234/346

Lupta se d nu prea departe de cetatea mriei sale Vlad: Bucuretii, în codrul cel negru al Vlsiei, între cele aptef oste sanctuare dacice pr site, fiecare aflat în alt trup de pdure: Scr ovitea, Tîncbetii, Piscu, Cio-gîia,Ciolpanii, Cociocul i Bltenii. 

Mria sa Vlad, numai cu-o m în de oameni, a înfruntat temeiul otirii otomane de sub conducerea lui Evrenos.(Deoarece tot Evrenos a primit însrcinarea s continue lupta.) 

Dup aceste trei zile de btlie necur mat, nici un otean dintr-ai lui Laiot nu mai tr iete. Trabanii itransilvnenii lui Bucur i-au nimicit pe toi. i, pe cîi i-au prins vii, i-au înlat în epi. 

Pretutindeni, se vd îngr mdite leuri î mpietrite de ger în chipurile cele mai ciudate cu putin. 

Unii zac în zpad, lungii pe spate, cu braele deschise, ca i cum s-ar gsi, într-o zi de var , tolnii pe iarb,ateptînd m îngîierile soarelui. 

 Alii se afl îngenuncheai, ca înaintea lui Alah sau a lui Dumnezeu, parc rugîndu-se fierbinte. 

Unii stau îndesai, cu genunchii la gur , doborîi de dureri, alii încovoiai, cu gurile rîn jite, încletate sau strî mbe. 

Ca unmuncitor harnic, voievodul îi cosete cu sabia lui ud pe cîi îi stau în cale. Cu cîte-o singur  micare abraului, reteaz cîte cinci capete deodat! 

De cine se apr opie el se poate socoti mort. 

Numai c oastea mriei sale Vlad s-a micorat întîi p în la dou sute de oameni. Pe ur m, a r mas numai cu o sut i, în sfîrit, cu cincizeci de oteni. 

Oastea lui Evrenos care, la început, avea peste cinci mii de oameni, s-amicorat, de-asemenea, cam p în lacinci sute. 

² Voi alergai i-ncepei s-i lovii pe turci de pe margini, le poruncete voievodul lui Bucur, Mihailo, Nstase i Alexe. Ion s-i izbeasc din 

spate. Aici le vom ine piept eu, scutierul, gr mticul i cpitanul amblac cu moldovenii lui. 

Lupta reîncepe cu i maimult furie, y Pe voievod r nile nu-l dor. Sîngele, care-i curge ir oaie din trupulsgetat/i sfîrtecat de r ni, nu-l vede. îns de sabia lui nu scap nimeni. 

Dintre valahii mriei sale Vlad mai tr iesc douzeci. îns nici otomanii nu au r mas maimuli decît vreo sut optzeci sau cel mult dou sute. 

Ion se silete s-i atrag spre sine pe cei care se îndeas, cu laurile în m îini, încercînd s-l cuprind pedomnitorul Vlad. 

Deodat, îl aude pe Bucur strigîndu-l de departe: 

² Vino în a jutor! 

Bucur gonete în galop. 

² Mria sa a f ost lovit de moarte! 

Ion simte o sfîreal. 

Page 235: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 235/346

² Tata, care-i dduse seama c totul e pierdut, l-a rugat pe voievod s înceteze lupta... mai povestete Bucur. 

~ ² i ce-a r spuns voievodul? 

² «E cea din ur m lupt. i trebuie s cad cu faa la duman...» 

² Mria sa e-n a? 

² E f r  cunotin... Abia a mai putut s opteasc: «întiinai-l pe Ion!...» 

² Tu, Tit, Mihailo, Gheorghe, amblac i moldovenii lui ducei-l la Gherghia1.. Sub beciul cetuii se afl a intraretainic într-un tunel din vremea dacilor... 

² Tunelul unde duce? 

² în Transilvania. 

² i tu ce-ai de gînd s faci? 

² Eu, cu Alexe, Nstase i cîi mai sînt cu noi vom r m îne aici, stvi-lindu-i pe turci s nu v ur mreasc. 

² Nu sîntei prea puini? 

² Sîntem cîi e nevoie!... 

 A jungînd în dreptul locului unde balta se îngusteaz, f or m înd un fel dt gîtuitur , ar msarul începu s-i tîrasc stp înul pe ghea, ur mat îndeapr oape de hait. 

De-aici, de pe ghea, pe malul cellalt, într-un desi de arbori, se puteau zri ruinele f ostului sanctuar dacic, carefuseser  transf or mate, cu cîiva ani în ur m, într-o bisericu. 

 înspre acest lca² singurul în care se gsea o fiin omeneasc: unpustnic ² se îndrepta ar msarul. 

Pustnicul, în acel ceas tîrziu de noapte, îngenuncheat pe-o lespede, se ruga. 

1 Cetuie zidit, dup legend, pe ur mele unei f oarte vechi f ortree, de Vlad iepe, ia sfîritul primei sale domnii, i ref  cut succesiv de Raducel Frumos i Laiot Basarab. 

Neslbit nici o clip de haitam înioas a fiarelor, ar msarul îi trage stp înul pe coasta înzpezit. 

Trei dintre lupi o iau la goan. Fcînd un ocol mare, ies înaintea calului, pe coast. 

 Ar msarul las din dini gulerul mantiei stp înului. Se repede la cei trei lupi. 

Page 236: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 236/346

Se întoarce cu spatele, fulger tor, i începe s-i arunce spre ei copitele. Unul, izbit într-un copac, îi d în grab duhul. Pe altul îl nimerete în p întec. Doar cel de-al treilea apuc s-l înface i s-i însîngereze puin piciorul.Numai c i acesta este azvîrlit, 'f oarte departe, pe ghea. 

Ceilali lupi se retrag, urlînd. 

 Ar msarul îi apuc din nou stp înul, de gulerulmantiei, tr gîndu-lmai departe, pe coast. 

Rnitul a f ost adus p în pe treptele bisericii. 

 Ar msarul se culc lîng el, cu capul îndreptat spre lupi. 

Trupul fierbinte al animalului r nit îl dezmorete pe brbat. Din cînd în cînd, ar msarul îi întoarce ctre el capul,i respiraia lui cald i aburit învluie, dezmierdtoare, chipul oteanului czut. 

Lupii s-au adunat în  jurul treptelor bisericuii. 

Ridicîndu-i mult capetele i dîndu-i-le apoi pe spate, fiarele întrîtate url. 

Pustnicul, îngenuncheat, ascult urletele înfior toare. 

Carnea i s-a încrîncenat. 

«Desigur, cuget el, trupul meu îl rîvnesc. Dar nu au cum ptrunde înuntru p în la mine.» 

Mai bine de jumtate din noapte a trecut. 

Lsai pe labele dinainte sau ridicai în picioare, clnnind de furie, cu capetele date pe spate, lupii url. 

Pas cu pas, fiarele se apr opie de treptele bisericuii. 

 Îndîr  jii de preaîndelungata ur mrire a celor doi r nii, aîai de mir osul sîngelui viu, ca i de aprarea f r  deseamn a calului, scot din gîtle juri nite m îrîituri lungi, gr oase, preschimbate într-un soi de chellituri, ca de vulpi

sau de animale btute. 

«S sfîrim odat cu ei!» se îndeamn parc unii pe alii lupii. 

 Ar vrea s se repead, poate, cu toii deodat, dup obiceiul acestui fel de fiare. îns ar msarul, care se afl lîng,stp în, î mprumutîndu-i acestuia cldura trupului su, nu-i scap nici o clip din ochi. 

Din privirile lui, lupii îneleg pesemne c, încep îndu-i nvala, unii dintre ei vor pieri. 

Chiar i atunci cînd se întoarce ctre stp în, ar msarul înc le mai vegheaz pe fiare cu coada ochiului. i, cum bag de seam c au de gînd s-l atace, se i ridic în picioare. 

D cîteva clipe un ocol, nechezînd amenintor i azvîrlindu-i copitele spre lupi. i acetia, în chip cu totul deneîneles, dei sînt numer oi, schellie i se retrag. 

Este adevrat c, de îndat ce ar msarul se lungete pe trepte, lîng stp înul su, fiarele încep s înainteze dinnou. 

Cu toaî  î mpotrivirea vite jeasc a animalului, cercul continu s se strîng. 

Calul, la rîndul su, este din ce în ce mai sleit, atît din pricina frigului, cît i a oboselii i-a sîngelui vrsat. 

Page 237: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 237/346

Iar pustnicul nu tie ce se întî mpl afar . Nu tie c, numai la cîiva pai de el, un om vegheat de-un animal estegata s moar . y 

Fclia galben de cear  din chilie îi arync razele ei  jucue, slabe, p îlp îitoare, pe chipul scofîlcit al celui care seafl îngenuncheat. 

 Au început s se strecoare, printre cor oanele înzpezite ale copacilor, cele dintîi raze de lumin, ca nite duhurialbe. Dar lupii sînt tot mai apr oape. Ochii lor arztori s-au preschimbat în nite mici flcrui de sînge. Pestelimbile r oii, colii li se deschid tioi. i balele curg din boturi. Bale galbene, lipicioase, ptate de uvie² închisela culoare² de sînge. 

Iimuc singuri limbile, de lcomie i ciud. i url. Urletele lor parc ar spune: 

«Prada aceasta trebuie s fie a noastr !...» 

Nu-i mai despart pe r nii² omul în nesimire i animalul care îl apr  ² decît trei pai de lupi. 

 Atîta tot!... Trei pai. 

 Ar msarul ar vrea s se ridice. 

Cor pul îns îi tremur . Picioarele nu-l mai a jut. 

 îi linge rana de la piept i îi îndreapt capul ctre stp în. Poate c r suflarea aceasta este cea din ur m cu care îl mai poate înclzi. 

Necheaz apoi spre fiare, amenintor, aa cum cel puin ar dori. Dar p în i nechezatul su nu mai are putere.Glasul, alt dat puternic, sun  jalnic, frînt. 

Ochii i s-au umezit. De frig? Sau poate c, într-adevr, aa dup cum spun vechii povestitori, ar msarul plîngea? 

 Ar msarul necheaz, tot mai încet, mai jalnic i mai sfîietor! 

² Ridic-te, stp îne!... pare s-l cheme el. Ridic-te!... 

Negru a început s simt r suflarea fierbinte a lupilor apr oape de picioarele lui. Picioarele lui îngheate i numair ni² pentru c, de fiecare dat, în cele din ur m rînduri cînd se mai ridicase, ciorchini de lupi se re-peziser  s-l mute. i numai cu puterea deznde jdii izbutise s-i mai loveasc i s-i îndeprteze. 

Lupul cel mai btrîn, cpetenia celorlali, m îrîie acum scurt, gr os, ceva ca o porunc. 

Este, poate, semnalul s se repead cu toii asupra celor doi r nii i s-i sfîie. / [ 

Brbatul îns continu s tr iasc, netiutor, în lumea amintirilor lui. 

Lupt... Lupt cumplit... Marele ban Ion, Alexe, Nstase, trei moldoveni i trei transilvneni se afl în mi jloculvr jmailor. 

Lumina lunii, scpat pentru puin timp dintre nori, fîlfîie argintie. 

Rsun zgomote ale unor copaci doborîi de furtun, ipete slbatice i gemete îngr ozitoare, neomeneti. 

Fulgere îi scapr  marelui ban Ion din coif i din palo. Privirile sale sînt ucigtoare pentru vr jmai. 

Trî mbia lui Alexe r scolete tcerile îndurerate ale codrului, trezindu-i pe zeii daci din somnul de milenii. 

Page 238: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 238/346

Copacii btrîni se clatin. Se clatin pdurea? Se r otete pdurea! Mai iute. Tot mai iute. Se învîrtete, înnebunitor, pdurea. 

Fclii aprinse sau sbii înr oite în lupt se ridic. Ard. Pllaia lor cheam. îi cheam pe vite ji la lupt. Pllaia lor cînt. îi slvete pe cei cziJi. v 

Din ochii marelui ban Ion i ai soilor si curge ura î mpotriva dumanului, ca un rîu mare, negru, cu învolbur riscînteietoare. Lumina lunii se topete, în ceaa r oie a furiei celor care îi înfrunt pe vr jmaii libertii patriei lor. 

Transilvnenii i moldovenii, laolalt, au czut potopii de turci. 

Cu-o suli în piept, s-a stins Nstase. Alexe a murit mai greu. C îteva sgei l-au lovit în p întec. O bard l-a izbit înumr si-o lance i s-a înfipt în old. 

In încletarea aceea de spaim, dup o lupt de-un ceas i jumatate, pe cei din ur m dumani² cu toii nou ² i-a lungit, unul dup altul, în zpad, Ion. 

Un urlet de triumf i-a scpat, în clipa aceea, din piept. 

Numai tr ia nici un vr jma care s poat porni pe ur mele voievodului su, purtat spre cetuia Gherghia de soiilui de lupt. 

 în ce-l privete pe domnitor, f r  îndoial c se va lecui. Btrînul Tit cunoate nenumrate leacuri. i nu numai o dat a smuls el morii oameni apr oape dui. 

Cu-atît maimult, pe mria sa Vlad va gsi Tit mi jlocul i puterea s-l fac iar i teaf r. 

 între timp vor veni, de ast dat negreit, a jutoare, din partea mriei sale tefan i a lui Mateia. Ali-beg va fugi.i Laiot la fel. 

² Ctre Gherghia!... Ctre Gherghia! S-a jung i eu, cît mai degrab! îi poruncete Ion. 

 întoarce calul ctre Gherghia. 

Totul i se r otete în jur.Cine-I va spri jini? Nimeni nu mai tr iete. A r mas singur... 

 Au r mas singuri în via, în pdurea BlteViilor, din Codrul cel negru al Vlsiei, numai Negru i el. 

 Alexe i Nstase unde sînt? 

Oprete calul. Coboar  cu greu. Se clatin. Scoate, din buzunarul de la brîu, amnarul. Aprinde o f clie. îi caut. îigsete nu prea departe unul. de cellalt. îi strînge în brae. Atîia ani de lupte î mpreun. i de credin. 

C ît de nelinitit doar me Nstase! Alexe i-a încletat pumnii. Nici mort nu-i iart pe vr jmai. Ar fi în stare s ser zboiasc, înc o dat, de la-nceput, cu toat oastea otoman. 

Cu o lopat, luat de la oblîncul unui cal, Ion sap am îndur ora o gr oap. Se vor simi mai bine laolalt. 

² Dor mii în pace, fraii mei!... 

Totul se sfîrete. îi simte sîngele scurgîndu-i-se din vine, prin zecile de r ni care i-au br zdat trupul. Dar cel mair u îl doare izbitura din cretet. 

Nu vrea s se îngri jeasc. încalec. Cu greu încalec! Picioarele abia mai poate s le vîre în scri. 

² Hai, NegruleL. Calul pornete. 

Nu zrete nimic. Oare s fi orbit? i, totui, i s? pare c zboar . S-a prins cu braele de gîtul ar msarului. 

Page 239: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 239/346

² Ctre Gherghia, NegruleL. Ctre GherghiaL. Du-m la mria sa Vlad!... 

Ce bine e s zbori!... 

² Ctre Gherghia, Negrule... Ctre Gherghia!... 

Lupii, la semnalul cpeteniei lor, s-au încordat zburlii, cu boturile larg cscate i colii ascuii muiai în bale

vrîstate cu uvie de sînge. 

Negru a nechezat sfîietor. 

Nu se mai poate apra. Cu trupul lui îi acoper  stp înul. 

Sfîritul celor doi r nii a sosit. Moartea s-a pregtit s-i prind cu braele osoase. 

Ba nu. înc n-a venit vremea.Cci pustnicul, în sfîrit, a deschis ua s vad ce se întî mpl afar . înm înadreapt, subire i descrnat, ine o f clie. 

i vede ² nici nu-i vine s cread ² la ua bisericuii sale, pe treptele de piatr , zcînd, un muribund vegheatnumai de-un cal, în faa unei haite de lupi. Cu toate c au trecut atîia ani, pustnicul îl recunoate pe Ion. A f ost el

 însui, odinioar , trabant, în prima domnie a lui Vlad. C îi otomani i vr jmai de-ai domniei nu i-a tras el în eap!

Pîn i eapa netrebnicului paHamza, care încercase s-l prind prin înelciune pe domnitor, la Giurgiu, de ela f ost strun jit. 

Negru, sleit, îi coborîse botul deasupra trupului stp înului iubit. De copil l-a slu jit, i era hotrît s se sting  î mpreun cu el. 

Gemea încetior: 

«Rm îi cu bine, stp îne drag!... Rm îi cu bine!» 

Pustnicul îi ridic f clia. 

Cum ar putea s se î mpotriveasc îns nvalei unei haite de fiare el² un biet pustnic f r  vlag? 

Lupii, o clip î mpietrii de f clia din m îna pustnicului, sînt gata s se repead. 

 Atunci... Atunci r sun prin pdure un tr opit. i, în goana cea maimare, apar trei clrei. 

² Ion! strig clreul din frunte. 

 îns, cu toate c acest clre este î mbr cat brbtete ² cu cizme, coif i palo ² glasul lui e de fat. 

² Marele ban Ion este aici! se bucur  al doilea. 

² Bine c l-am gsit! r ostete vesel al treilea. 

Biatul cel cu glas de fat se repede la Ion. Ceilali doi îi gonesc pe lupi, tr gînd în ei cu arcul sau spintecîndu-i cu

sbiile. 

 Apoi btrînul pustnic i fata î mbr cat bieete îl iau pe Ion în brae, ducîndu-l în bisericu. 

² Din fericire, r ostete pustnicul, am nite buturi i unsori cu care i-l ridic pe-acest voinic îndat. i-I fac precum a f ost. i calul lui la fel... 

Legend valah coala ² 17 

Cei doi voinici, care i-au izgonit pe lupi² unul din ei fiind Bucur i cellalt Mihailo ² s-au reîntors i ei. 

Page 240: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 240/346

² Ion va tr i! îi vestete, cu lacrimile bucuriei în ochi, jup înia Oltea. 

TURNUL 

C^eea ce a ur mat, zadarnic ar cuta cineva prin cr onici sau în istorii obinuite. Nu se gsete decît în cîntece. 

Iar noi nu putem face altceva decît s punem aceste cîntece cap la cap, în chipul în care ne vom pricepe, i s alctuim, cu a jutorul lor, restul de povestire. 

 în timp ce marele ban Ion, î mpreun cu cei cîiva vite ji pe care i-i pstrase lîng sine, se luptau înc s in înloc, cu preul vieii lor, ceata de otomani, Tit, Bucur, Mihailo, Gheorghe, amblac i cîiva moldoveni² aa cum s-a vzut ² porniser  s-l scape pe voievodul r nit. îi purtau pe o targ. 

Btrînul slu jitor al domnitorului plîngea ca un copil. 

La adpostul nopii, au izbutit întîi s treac de pdurea Ciolpani. 

 Au urcat apoi pe rîul Ialomia. 

 în drum, au întîlnit o ceat de spahii. Clreau dinspre Giurgiu. S-a dat o scurt lupt, în cursul creia clreiidumani au f ost toi nimicii. La rîndul lor, Gheorghe i Tit, aprîndu-l pe domn, au f ost i ei ucii. Ceilali au plecatvictorioi mai departe. Au a juns la Gherghia. 

 Acolo, cetuia ² zidit de mria sa Vlad pe locul unei alte aezri dacice² se afla înc în m îna otenilor domneti. 

Vreo cîteva atacuri date de otomani se sf rî maser  pe p îrîul Vodnu, sub zidul cetuii. 

Puntea s-a ridicat i cei care soseau purtîndu-l pe voievod au f ost primii cu cinste. 

Voievodul a f ost urcat în camera din turn. 

Tit nu se mai afla, s-i poat pregti leacuri r nitului. în schimb, se cunotea priceperea în arta vindecrii pe careo avea pustnicul din Blteni. 

Deodat, domnitorul i-a revenit: 

² Unde sînt? a întrebat. i unde este Ion? 

 Aflînd ce s-a întî mplat i c va fi chemat pustnicul din Blteni, domnitorul a spus: 

² N-am nevoie de leacuri. Nu-mi mai sînt de f olos. Alergai îns i mi-l aducei aici pe marele ban Ion. Pentru c am s-i spun... 

Voievodulmai r ostise cîteva cuvinte, din care cei de fa nu înelese-ser  nimic. 

Tot atunci se vestise c  jup înia Oltea, clare, se gsea sub zidul cetuii. 

² Unde se afl Ion? îi întrebase fata pe Bucur i Mihailo, întîlnindu-i la pori. 

² Mihailo i cu mine ne ducem s-l cutm, îi r spunsese Bucur. Mria sa-i pemoarte. Dorete s-l vad i s-ispun ceva... 

² Mria sa-i pe moarte? 

² Totodat dorim s-l aducem aici, de la Blteni, pe pustnic, adugase Mihailo. Cci Tit s-a stins din via... 

Page 241: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 241/346

² V însoesc i eu! se hotrîse Oltea. 

Dragostea o purtase pe jup înia Oltea tocmai din Bucureti, de unde izbutise s scape, dup ce otomanii, cu Ali-beg în frunte, intraser  în cetate. Tot dragostea o sf tuise încotr o s se duc. i-aa s-a întî mplat c au a juns latimp în pdurea Blteni, ca s-i scape de fiare pe pustnic i pe Ion. 

Oltea i-a picurat în gur  butura pregtit de pustnic. Cu degetele sale i-a splat r nile i i le-a oblojit. isrutrile fierbini ale fetei l-au dezlegat de moarte. Sîngele a început s-i curg prin vinele sleite. 

C înd s-a trezit în braele Oltei, nu îi venea s cread: 

E ea, sau nu e ea? 

² E logodnica ta! i-a gr it Bucur. 

Cosiele Oltei, în lumina f cliei, str luceau ca un nimb. 

² i Negru, îngri jit de pustnic, s-a înviorat! Te ateapt pe tine, tr opind fericit, în faa treptelor! a adugatMihailo. 

Ion, ridicat din moarte, l-a î mbr iat pe Negru, ca pe un prieten drag. 

i cîntecul ne spune c Negru lcrima sub dezmierdrile stp înului iubit. 

Voievodul abia mai r sufla. Splat de sînge, el fusese lungit pe-o lavi aternut cu cergi. 

O f clie îi ardea la cptîi. 

Din cînd în cînd, îi întorcea cu greutate capul spre u i privea. 

«Unde e Ion? îi întreba, cu ochii, pe cei din jurul su. De ce nu vine?» 

 în sfîrit, se-aud pai pe treptele de piatr . Palid, cu fa supt, dar m îndru i neînfricat, în u se ivete Ion. 

Vîntul url slbatic în jurul turnului. 

Vlad îl privete pe marele ban Ion. 

² Vulturii... înc... n-au czut!... mur mur  el, întretiat.  

Vrea s mai spun ceva. Deschide gura. înghite greu. îns nu izbutete. 

Ochii lui mari, albatri, întunecai, i se r ostogolesc sub frunte. Face totui un semn prin care poruncete ca Ion iOltea s vin lîng el. 

 Am îndoi se gr besc s îngenuncheze la cptîiul lui. 

Un firior subire de sînge i se scurge voievodului din partea stîng a gurii, pe brbie. Oltea i-l terge cu nframa. 

Voievodul îi mic încet braul i îi aaz palma lui mare, cu degetele prelungi, pe capetele celor doi tineri. 

² Logodna... v-au întrerupt-o dumanii!... S v iubii mereu!... Printe, i se adreseaz el f ostului trabant devenitpustnic, unete-i prin legtura nunii pe aceti doi copii. Pe ur m, le voi mai spune... ceva. 

Pustnicul slab, btrîn, cu pletele i barba în neorînduial, le cere celor  

doi prieteni, Bucur i Mihailo, s fie martori. amblac ine f clia. Mria sa 

Page 242: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 242/346

Page 243: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 243/346

² Scoate un pergament i pan. Aprinde, cum tii, o f clie. Vei scrie-ndat un hrisov, gr iete domnitorul Vladgr mticului. 

Gheorghe îi pregtete totul. Cerneala îns îi lipsete. i-o pierduse în btlie. Voievodul îi desface pieptul, dincare sîngele se scurge. 

² înmoaie pana, poruncete, i scrie... c-l numesc ur ma, în scaunul rii Româneti, pe mult iubitul meu fiuIon! 

² Ion?... strig Gheorghe uluit. 

² Ion!... îi r spunde domnul Vlad. Semnez. i tu pune pecetea. Gheorghe a î mpturit hrisovul. 

 îi ine scara domnului, încalec apoi i el. 

Slu jba nunii s-a ter minat. Ion o srut pe mireas. 

 în locul cupelor cu vin sînt trupurile sîngerînde. Mria sa se zbucium i se ridic într-un cot: 

² Unde e Gheorghe?... 

Domnul nu tie c Gheorghe se afl între cei czui. 

² Este aici, r spunde Bucur, ca s nu-l mai îndurereze. Adevrat! Era acolo. Dar f r  via,  jos, în cripta dinbeciurile cetuii. 

Hrisovul îl avea în sîn. 

² Aici e Diata... îi arat domnul cpitanului Ion o lcri aflat lîng el. S-o î mplineti. i, întinzîndu-i cu greusabia domneasc pe care o inuse în pumnul încletat, abia mai izbutete s mur mure: i hrisovul... hrisovul... Escris... cu sînge... î mplinii... Marele ban... 

Cade pe spate i se pierde. 

² Voievodul nostru amurit!... r ostete pustnicul încet. 

² Ce-i cu hrisovul acela? Nu-neleg! r ostete cpitanul Bucur. 

² înc o vorb de-ar fi spus! mur mur  gînditor Mihailo. Fostul trabant îngenuncheaz: 

² S facem slu jba pentru mori!... 

Un otean sosete îns atunci s-i vesteasc domnului c î mpre jurul cetuii s-au adunat mii de vr jmai. înfruntea lor e Ali-beg. 

Vîntul url slbticit, pr ohodindu-i pe domnul Vlad care, cu f lcile încletate, nu poate s se odihneasc. 

² Mare ban Ion, tu ne conduci! îi cer cu toii, într-un glas. Umbrele lungi ale f cliei m îngîie chipul ascuit al

domnitorului r pus 

de ar mele dumanilor. De-afar , strig Ali-beg: 

² Predai-ni-l pe vod Vlad, ori mort, ori viu, i voi, ceilali, putei pleca! 

Ion îi ridic sabia. 

² Dei sîntem doar cîiva oameni, pe mria sa nu-l vom da, nici mort cum e, vr jmailor! 

Page 244: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 244/346

² Mai bine ardem cetuia. Pierim toi sub cenua ei! adaug cpitanul Bucur. 

² Rm în cu voi! spune amblac. 

Mthlos, sigur de el, pe-un cal scldat numai în aur, argint i pietre preioase, cu un coif de oel pe cap, Ali-bega ieit în faa otirilor otomane. 

Un toboar bate gr bit. 

² Domnitorul valah s cad aici, în faa otirilor, în genunchi. i astfel s-i mrturiseasc înfrîngerea i umilina.S  jure c se va turci. Numai aa îl vom crua i îl vom duce la Stambul. Altminteri îl vom trage-n eap... maiamenin Ali-beg. 

Rece i mohorît, în zori, cetuia Gherghia tace. 

Tunarii turci îi pregtesc bombardele grele de piatr . Viscolul sufl înbuit. Un stol mare de corbi plutete,r ostogolindu-se în vînt. 

² Te socotisem un viteaz, mai tun afar  Ali-beg. Da-n loc s vii s te predai i s-i scapi pe otenii ti, tu taci,ascuns în cetuiei... 

² Ha, ha, ha, ha!... rîd osmanlîii. 

² Sau poate vod Vlad e mort... 

² Poate e mort! url turcimea. 

Deodat poarta se deschide. Puntea se las, scîrîind. Oastea îi ine r suflarea. Dar nu e domnitorul Vlad. Cimarele ban Ion, clare. Nu are nici o ar m în m îini. 

Un freamt trece prin mulime. 

² Ce vrei? întreab Ali-beg. Unde îi este domnitorul? 

Marele ban clrete în trap. 

² îl vei vedea numaidecît. 

² De ce vii înaintea mea? 

² Pentru c astfel se cuvine!... 

i, f r  nici o alt vorb, Ion scoate laul i-l azvîrle. 

Begul se simte tras din a. Ion îi întoarce ar msarul, luîndu-l, tîrî, pe Ali-beg. 

Pîn s-i dea otirea seama ce s-a întî mplat, Ion i a junge eu Ali-beg p în la punte. 

Spahiii nvlesc buluc. 

Puntea îns s-a ridicat. i porile de lemn se închid, cu zgomot mare, dup Ion i begul luat tîrî de el. 

O asemenea uimitoare r pire, chiar de sub ochii otirilor, nu mai vzuser  spahiii i achingiii niciodat.

² Begul a f ost r pit de Ion!... S-l salvm cît mai este vreme. îl vor ucide-n cetuie!... Pornii!... Tragei cutunurile!.... Nu tragei, îl lovim pe el!... Alah, ce este de f cut?... Moarte... Moarte ghiaurilor!... 

Lumea se cltina de zgomot. Vîntul urla, izbindu-se de zidurile cetuii. 

Page 245: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 245/346

Unii doreau s înceap atacul. Iar alii s-l întîrzie. 

Dar ce se întî mpl sus, în turn? Turcimea toat freamt. 

Ion l-a adus pe Ali-beg, tîrî, de barb, ca pe-un r ob. 

 îi smulge coiful de pe cap i îl azvîrle otilor. 

² Ali-beg st descoperit, colo, în faa ghiaurilor! r cnesc otomanii. Moarte lor!... 

O surl sun ascuit, sfîiind p îcla zorilor. i flamura valahilor, cu vulturul de f oc pe ea, se ridic încet, în turn. 

i iat, apare domnul Vlad! (Pe-ascuns, trupul i-e spri jinit i de Mihailo i de Bucur). 

Zorii îngheai îi poleiesc voievodului valah ar mura. Coiful i-e înalt, str lucitor. 

Panaul alb îi fîlfîie. 

Ochii lui par îngr ozitori din înlimea turnului. 

Turcimea toat tremur . 

² eitan!... Voievodul Vlad!... Privii-I! îl are-n ghear  pe Aii!... urla spahiii, achingiii i ienicerii înfricoai- 

 Aa cum îl zreau de jos, voievodul Vlad prea un zeu al dacilor, str bunii lui. 

Marele ban smulge hangerul lui Ali-beg. 1-1 ine în dreptul inimii. 

² Spuneai, îi glsuiete el, c vrei s-l vezi pe domnul nostru. i voia i s-a-ndeplinit. Dar ai uitat c te gseai peun pm înt ce nu-i al tu. i c aici, el e stp înul. C trebuie s i te-nchini. S-i srui înclrile. i, fiindc tu leporunceti hoardelor ce se gsesc  jos, cuvine-se s le ordoni ca s îngenuncheze toi. i-asemeni ie s r osteasc: 

«Slav mriei sale Vlad, care i-a aprat pm întul p în la ultima suflare!» 

² i dac nu vreau s primesc? 

² Vei ispi numaidecît crimele ce le-ai svîrit! 

² Oasteamea e prea numer oas. N-o s-i putei sta î mpotriv... 

² Nici unul nu va fi prins viu. Iar cetuia va fi ars. i vîntul îi va spulbera cenua în inima pdurii... 

² Dem scuteti de umilin, îi jur c v dau libertatea!... 

² Dac nu te supui, eu însumi te voi r pune, Ali-beg, i trupul i-l voi da la cîini... 

² Spune ce trebuie s fac! 

² Vei porunci otirii tale s pr seasc aceast ar . Iar doi valahi o vor ur ma. i dac ei se vor întoarce,vestindu-ne c oastea ta a trecut peste Dunre, îi jur i eu c vei fi liber... 

 Ali-beg îi întoarce chipul ctre otirea adunat i îi desface braele. 

Chipul i-e negru, ca r obia. 

² Spunei-mi ce socotii voi!... 

Page 246: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 246/346

Oastea privete încremenit. Pe ur m, unii încep s strige: 

² Alah poate ne-a pedepsit!... Valahii ne-au învins din nou... Dar tu nu trebuie s pieri. Supune-te, astzi, Aii. Maitîrziu, ne vom r zbuna... 

 Apoi îngenuncheaz toi, se spune în cîntecul str vechi. îi pleac frunile în zpad i glasurile turcilor umpluvzduhul p în în cer: 

² Slav mriei sale Vlad, care i-a aprat pm întul p în la ultima suflare!... 

 Aii se las în genunchi în faa întregii sale oti, r ostind, cu glasul sugrumat, cuvintele de umilina. Barba lui neagr  mtur  lespezile de piatr  reci i buzele i se lipesc de înclrile lui Vlad. 

Dup aceea, toata oastea îi strînge iute rîndurile. Se întoarce ctre r srit. 

Pe ur ma ei, pornesc clri Bucur i soul su Mihailo. 

Un alt otean o ia pe Oltea s o duc la adpost, într-un loc hotrît de Ion. 

 Aii r m îne sus în turn. De ciud, îi muc buzele. 

Sîngele i se scurge în barb i pe vem întul aurit. 

Privete în ur ma otilor care se pierd, în p îcle, în timp ce, pe deasupra lor, zboar  un cîrd negru de corbi. 

STRLUCITOAREA SABIE  

Ziua se îngîna cu noaptea, cînd btrînul îi ridic fruntea de deasupra f oilor pe care scria i ls din m în pana.Prin ferestruica îngust a chiliei privi cerul. Noaptea trecuse pe nesimite, în timp ce el a tot hl-duit pe cr rilevremii î mpreun cu umbrele dragi i de mult svîrite din via. 

Turla, î mpur purat în lumina celor dintîi raze ale dimineii, mi jind de pestemuni, str pungea bolta. Ars,pr buit, rezidit, din nou drî mat sub nvliri i iar i reconstruit, turla² în care lui, copil, îi plcea s secaere, ca de sus s poat privi în voie Äara" ² a f ost întotdeauna acolo. Aa o tie ei, întotdeauna acolo, ca o 

frunte înalt i gînditoare, puternic i semea, ce nu a putut fi niciodat definitiv sf rî mat. 

 Aici, între zidurile Tismanei, loc de refugiu i rezisten în vremuri de restrite, s-au adunat el i ai lui de fiecaredat. i-au oblojit r nile, i-au ascuit paloele, au cercetat din turl micrile vr jmaului i, redeschi-zînd porile,s-au npustit, î mpr osptai, cu i maimare dîrzie la lupt. 

Cele din ur m neguri se risipesc. Toaca bate mrunind timpul i re-amintindu-le celor din m înstire c a venitceasul utreniei. î mpins de vîn-tul mereu nestatornic al înlimilor, ceaa, în lungi fuioare albicioase, cltoretealene pe munte. Un bucium r sun în deprtri, întiinîndu-i pe localnici, în graiul numai de ei cunoscut, c îninut e pace. îi pot începe în linite munca. 

Iar clopotul cel mic din turl, numit, nu se tie de ce, Fratele, pstrat în m înstire înc din vremea celui dintîiziditor al su, clugrul Nicodim, a început i el s bat. Glasul limpede, melodios, se r sp îndete în dulci vibraiisonore pe vi. 

Lum înarea era pe sfîrite. începuse s sfîrîie. Sufl în ea i-o stinse. 

Ochii pisarului se îndreapt acum ctre peretele de r srit al chiliei. 

 Acolo, pe-un aternut de br ocart r ou, smuls din însui vem întul faimosului Ali-beg, dumanul atît de înverunat,de odinioar , al libertii Va-lahiei, atîrn o sabie. Din argintul i pietrele preioase ce-i î mpodobesc m înerul,înesc parc  jerbe str lucitoare de flcri. 

 în perioade de linite ca acestea ale domniei vrednicului voievod Nea-goe Basarab, btrînul scoate sabia dintainia unde-o inuse ascuns, ca i diata, i-i place s-o pstreze necontenit sub ochi. 

Page 247: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 247/346

 Aa nu va uita niciodat cuvintele aceluia care întruchipa pentru el cea mai fierbinte dragoste de libertate.Dragoste î mpins p în la sacrificiul de sine. 

 Acum e linite, îns atunci... Dei s-a scurs atîta vreme, ochii btrînului se î mpien jenesc. 

Umbre încep s i se fugreasc iar i prin minte. Glasuri, zngnit de ar me îi r sun în urechi. 

² Ioane!... 

Vocea era a ei. Draga sa Oltea. 

 Adus tîrî, pentru c altfel nu fusese cu putin, tînra femeie² inut strîns de doi str jeri voinici, buni s luptecu ursul ² înc se mai zbtea. 

Se zbtuse, de altfel, tot drumul încercînd s se desprind din legturi, s-i scoat din gur  cluul i s-i înlture nframa cu care-i înveliser  chipul ca s nu se poat vedea cine este. 

 într-un timp izbutise. îi desf cuse o m în i-i scosese cluul. începuse s strige, numai c, din nenor ocire,tocmai în minutele acelea treceau printr-o pdure i nimeni n-o auzise. 

Oprir  crua, i tustrei se repezir : 

² Aimerita s te ucidem, r cneau. Eti nevasta lui Ion, cel care nu vrea s se supun noii domnii. 

Femeia, dei atît de tînr , apr oape înc numai o copil, era voinic i mldioas. îi lovi, îi muc i, dac ar fiavut am îndou m îinile i picioarele libere, poate ar fi reuit s scape. Aa, cei trei brbai, str jerii i cruaul, încele din ur m o biruir . îi legar  iar m îna, îi acoperir  chipul i o azvîrlir  la loc în cru. 

 A juni la palat, dup dou zile de goan, o tîrîr  pe scri, fiindc, dei îi dezlegaser  picioarele, refuza s urce. io aduser  în anticamera domnitorului. 

Trecuser  numai cîteva luni de cînd epe îi închisese ochii, în cetatea Gherghia. Nu îns mai înainte de a-i fi încredinat lui Ion sabia domneasc i diata. i de a-l fi cununat cu iubita lui, Oltea. 

Pentru cei de jos, dup reînscunarea lui Laiot Basarab-Btrînul, ur mar  sptm îni i luni dintre celemai grele.

Domnitorul ² dei un ur ma al acelui Basarab-Tihomir, care cu mai bine de un veac i  jumtate în ur m asigurase libertatea rii ² asculta de porunca turcilor. Sub ochii lui, acetia jefuiau dup bunul lor plac. 

 Atunci cpitanul Ion, dînd glas m îniei poporului, a înclecat din nou pe ar msarul lui, Negru, i, pornind în iureprin ar , a vestit tutur or c se afl la el diata lui epe. Diat prin care acesta-i chema, i dup moarte, pe aceiacare-i iubeau cu-adevrat pm întul str moesc, ia lupta pentru neatîrnarea rii. 

 Ascultîndu-i cuvintele² cu toate c nu aveau ar me, erau flm înzi, înlnuii de pm întul boierilor, or opsii iameninai cu tot felul de pedepse de otomani i slugile domneti² o seam de voinici s-au ridicat, în numelenor odului, alturîndu-i-se lui Ion. Lupta î mpotriva lui Laiot i-a st-p înilor si otomani i-a reluat cursul. . 

Plecînd la btlie, Ion îi lsase pe tînra i frumoasa lui soie la adpostul zidurilor Tismanei, m înstire aflat  într-un inut ai crui locuitori tr iau înc în duhul lui epe. 

 Aici era în siguran. i tocmai fiindc se tia în siguran, Oltea cobora uneori în sat, pentru a-i a juta pe cei îhsuferin, i mai ales pe copiii stenilor care-i erau apr oape toi prieteni. 

O feti se î mbolnvise de friguri i Oltea se dusese în dimineaa aceea la ea cu felurite leacuri. 

Deodat, în timp ce tînra femeie îngri jea copilul, în cas au nvlit zdrahonii lui vod. 

Pesemne, o p îndiser  din marginea pdurii, vreme de cine tie cîte zile. Oamenii² brbaii i femeile din sat ² erau plecai pe ogoare. Venise primvara i muncile reîncepuser  .pe cî mp. în sat nu r mseser  decît copiii,bolnavii i btrînii. Iar casa omului a crui feti se î mbolnvise se gsea cam într-o latur  a satului, în dosul unuidî mb. 

Page 248: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 248/346

Unul o apuc pe tînra femeie din spate, de grumaz, strîngînd-o slbatic. Oltea apr oape se înbui. Al doilea îipuse cluul în gur . i-al treilea o leg dem îini i de picioare. 

O aburcar  pe-un cal i pornir , în galop, prin pdure. Dincolo de pdure îi atepta o cru. 

Nimeni, în afar  de fetia bolnav, nu prinsese de veste ce se întî m-plase. Iar ea, vzînd cum o strîngeau peOltea de gît i o legau în treanguri, de spaim lein. 

C înd fata se trezi, dup un ceas sau dou, aa bolnav i descul cum era, o zbughi afar  i începu s strige: 

² A f ost r pit  jup înia Oltea!... A jutor!... A jutor!...  

Btrînii i btrînele satului i-apr oape toi copiii se îngr mdir  în jurul ei. Nici unul n-avea îns nici o putere. 

Fetia plîngea cu sughiuri. Abia de-o puteau înelege ce povestea despre felul cum  jup înia Oltea fusese r pit. 

Dar bieii alergar  la cî mp s-i întiineze prinii. Un brbat înclec pe-un bidiviu i o porni pe ur mele otenilor domneti s afle cel puin unde-o duceau pe jup îni. Iar altul, de-asemenea clare, porni în cutarea lui Ion. 

 întiinat c  jup înia fusese adus, Laiot, de bucurie, sri în  j îl. Nici nu-i venea s cread c se putuse î mplini o asemenea fapt dincolo de Olt, unde apr oape toi îi stteau î mpotriv. 

Scurt, slab, cu umerii înguti, braele ca nite fuse i o barb cr mizie² înspicat cu fire albe² murdar ,domnul era de-o urîenie cum rar se întîlnea. Cu toate acestea, cînd voia, tia s se fac plcut. Zî mbea,linguea, minea, jura, f r  s pregete, orice i pe orice, oricui, în orice î mpre jurare, numai s-i ating elul. 

 Aa i izbutise s se cocoeze în scaunul domnesc, jurîndu-i prietenie i credin, întîi lui tefan al Moldovei, apoilui Ali-beg i Mahomed al ll-lea. Tot el se bnuia c pricinuise bvirea prin mielie a lui epe, iar pe oameniiacestuia, cîi fuseser  prini, îi torturase îndelung i-apoi îi sp în-zurase. 

Svîrind aceast fapt neomeneasc, Laiot îi ascultase pe cei trei sfetnici apr opiai. Unul dintre ei, logof tulTudor din Orboieti, era numit în popor Ceapcînul. Celui de-al doilea, Udrite, fiindc avea nite musti uriae, ise zicea Musteea. Doar cel de-al treilea, Vintil, n-avea nici o porecl. î mpreun cu acetia fusese în pribegie. ilaolalt se întorseser . Iar vod nu f cea nici un pas f r  sfatul lor. Fcuser  deci planul s-o fure pe Oltea, s-o supun la cazne i ea s le destinuie ceea ce vod voia s afle cu privire la epe. 

De la Ion ² chiar dac prin cine tie ce întî mplare nor ocoas ar fi izbutit s-l prind ² nu puteau ndjdui s aflenimic. îl mai torturase cîndva i Radu cel Frumos, f r  s-i poat descleta gura. Dar Oltea era femeie. Sperau c nu va rezista la caznele în care era atît de priceput Ceapcînul, i va mrturisi unde fusese ascuns trupul f ostuluidomnitor i unde-i pstra diata Ion. 

 în popor se credea c acesta înc tr iete. «epe se gsete adpostit undeva! se optea pe furi. Nu va trecemult i va iei la lumin. Sabia lui va str luci iar, biruitoare. Laiot i otomanii vor fi gonii din ar .» 

Cum s încredinezi îns mulimea c epe a pierit, cînd trupul su nu putea fi gsit? 

Spaser  la Gherghia i în pdurile din  jur, dar f r  rezultat. Iscoadele domneti cercetaser  sat dup sat im înstire dup m înstire, încercînd s-i gseasc mcar pe Bucur i Mihailo, cei despre care se credea c avuseser  sarcina de a ascunde undeva trupul neînsufleit al lui Vlad. 

Dar nu descoperiser  nimic, în afar  de faptul c Bucur i Mihailo czuser  i ei într-o lupt i fuseser  îngr opaichiar în tîrgul Gherghia. 

Iar ceilali oteni ai lui Vlad, luai prizonieri de turci, pstraser  taina cu-aceeai str nicie. 

 Acum toate speranele erau în ceea ce vor izbuti s smulg prin chinuri de la Oltea. 

² Prin slbiciunea femeiasc vom afla taina, îl încredinaser  marii boieri pe vod. 

² La nevoie s-o ameninai c-o vom arde de vie! pr opusese Vintil. 

Page 249: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 249/346

Page 250: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 250/346

i-n timp ce ea pea, lui Laiot i se prea c-n sala mare, rece i întunecat a palatului se aprinseser  o mie def clii. O fiin femeiasc cu-a-tîta far mec, chiar într-o ar  ca a lui vestit în femei frumoase, înc nu mai vzuse. 

 îi privea ochii, chipul. 

² Pielia obrazului trebuie s-i fie mai mtsoas decît aceea a piersicii. O astfel de femeiemi-a fi dorit eu desoie! mur mur . 

Laiot era vduv. Nici o femeie nu-l iubise, într-atît era de nesuferit în viaa de toate zilele. Acuma nzuia spreOltea. Ctre cea mai frumoasa dintre toate femeile. Numai c aceasta era soia lui Ion. Iar de Ion se te mea.CuIon nu era de glumit, oricît se inea el de ano pe tr on, orie era de voievod i prieten al turcilor. 

² Dezlegai-o! mor mi. 

² S-o dezlegm? Cum? r mase nedumerit Musteea. 

² S-o cercetm legat. Mria ta, femeia aceasta este ca o lupoaic turbat! îi dete cu prereaCeapcînul. 

Dar vod parc orbise. Uitase de cutarea r mielor pm înteti ale înaintaului su. Uitase i de prime jdiile ce-lp îndeau. Nu mai avea decît un singur gînd: s-o dobîndeasc pe Oltea. 

² Dezlegai-o! se r sti. 

i însui Musteea, auzind acest strigt i cunoscînd prea bine ce putea însemna uneori m înia lui vod, se gr bis-o dezlege. 

Oltea se simi liber . Dup atîtea ceasuri cît sttuse legat, m îinile-i amoriser . i le frec domol. Degetele-isubiri îi reveneau pe încetul. Furnicturi uoare, îns fierbini, îi porneau de sub unghii. Se r sp îndeau în sus ise opreau în palme. 

² Te-ntreb, i nu te-ntreb decît o singur  dat ² r osti (spre sur prinderea tutur or), încruntat, Laiot ² dac primeti, de bun voie, s r m îi la curteamea, s-mi fii ca o nevast. 

² Cum? Cum? se f oir  nedumerii boierii. Dar cercetarea, mria ta? Fusese vorba de altceva. Nu se cuvine s-o ieri... 

Oltei i se pruse, de-asemenea, c n-auzise bine. îndr znea oare Laiot s-i pun, cu-adevrat, o astfel de întrebare? Ei? Soia lui Ion? 

² Ai de ales între a primi de bunvoie ceea ce-i cer i-a te sili, cu biciul, s-asculi! îi mrturisi vod gîndul p în la capt. 

² Dac este de-ales, îi dete r spuns Oltea, f r  a sta pe gînduri, ei bine... 

² Ei bine? icni vod, îngr mdit în j îl i cu ochii holbai. 

² Ei bine, aleg biciul. 

Rostise cu atîta nepsare i semeie cuvintele, încît Laiot simi un val de sînge urcîndu-i-se la cap. 

² Biciul? Alegi biciul? r cni. S fii atunci biciuit aici, în faa mea. S vin clul... clul... 

 îi ridicase braele i urla: 

² Clul... clul... i Oltea s ne mrturiseasc tot... tot... Vrusesem s-o cru... îns nu merit... nu.... Nu merit decît biciul... 

Musteea f cu un semn. Oteanul de stra j se repezi. Durar  numai cîteva clipe. Atîta cOltea i apuc s smulg de la brîul domnitorului sabia i-o îndrept ctre pieptul acestuia. 

Page 251: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 251/346

Stra ja domnitorului Laiot era destul de mare. Numra peste dou sute de oteni. Cam cincizeci dintre ei erauturci, ieniceri bine instruii, lsai lui vod, spre ocr otire, de Ali-beg. Musteea strînsese i el vreo sut de oamenidintre veneticii f r  cptîi care colindau, în vremurile acelea nesigure, de dup moartea lui epe, încoa i

 încolo, ara,  jefuind i nedîn-du-se înapoi nici de la omoruri, cînd întî mpinau vreo î mpotrivire. i numai restul eraur omâni, alei tot de Musteea, bob-cu-bob, dintre oamenii boiereti sau, cînd erau domneti, dintre aceia careavuseser  toatemotivele s se team de epe. Se tia c f ostul domnitor îi pedepsise cu asprime pe hoi, leneii mincinoi. Unii, dei vinovai, scpaser , fugind de osînd. Dar, fiindc mergea zvonul c epe nu e mort i seva întoarce curînd, ei înc se temeau c va veni o zi cînd vor fi nevoii s-i primeasc r splata. 

Toi acetia se alturaser  btrînului Laiot. 

Stra ja voievodului cel nou era f oarte bine înar mat. Cei mai muli îi primiser  ar mele de la turci. Sbiile, suliele,scuturile i arcurile erau de soi otoman. Aa încît privelitea str jii cînd se îniruia la strigarea de diminea,

 înaintea palatului, se vdea destul de curioas, cu straie de toate felurile, dar cu ar me, scuturi i coifuri otomane.i, pe stra ja aceasta, aa cum era i cum nu era, se bizuia, pentru sigurana lui, Laiot. 

 în clipa cînd primise vestea despre r pirea Oltei, Ion avea în prea jm numai doi oameni. Ceilali svîreau unatac asupra convoaielor de apr ovizionare turceti. 

Fostului cpitan al lui epe îi revenise în acele zile îndatorirea de a ptrunde, singur, în lagrul otoman dinpdureaCocoanele i de a pune acolo f oc unui depozit de ar me. î mbr cat turcete, Ion ptrunsese în lagr,dduse f oc depozitului i se reîntorsese cu bine. 

² i unde-a f ost dus Oltea? 

² în palatul lui vod. 

Ion îi schimbase, cît ai clipi, î mbr cmintea, punîndu-i-o pe cea valah, i srise pe Negru. 

tia c garda palatului era mai mare i bine înar mat, c alturi de otenii lui Laiot erau turcii. i nu voia s pun pe nici unul din cei doi oameni ai si în prime jdie. Aici nu mai era la mi jloc ara. C înd era vorba dear , le puteaporunci. Dar pentru sine i soia sa n-avea dreptul acesta. Dac ei vor voi s-l a jute erau liberi s-o fac. El îns nule va cere, i cu atît maimult nu le va porunci nimic. 

Sri deci pe cal, f r  s r osteasc nici un cuvînt, i porni. 

Negru era un fugar str lucit. Niciodat vreun alt cal nu-l putuse întrece în iueal. Numai c de data aceasta, ca icum ar fi simit i el cît de mare era prime jdia în care se gsea Oltea, nu fugea, ci zbura. Picioarele-i subiri inervoase, cu copitele mici, apr oape nu atingeau pm întul. Srea pestemovile i anuri, se strecura prin desiuri,se avînta în rîuri i lacuri. Necheza din cînd în cînd uor, întorcîndu-i puin, cu duioie, capul ctre stp înul drag,i gonea mai departe, parc din ce în ce mai repede. 

Cei doi tovar i de lupt ai lui Ion, vzîndu-l pe cpitan înclecînd i pornind, nu ovir . Srind pe cai, îl ur mar . 

Pe unde treceau, locuitorii îi recunoteau lesne. însemnul: vulturul r ou cusut pe pieptare ar ta limpede cineerau... 

² Ce s-a întî mplat? 

Din goan, cetaii lui Ion r spundeau: 

² Jup înia Oltea a f ost r pit i, f r -ndoial, vod are de gînd s-o supun la chinuri, pentru a-l sili pe cpitanulnostru s nu-mplineasc diata lui epe. 

² Aadar, acesta-i adevratul chip al lui Laiot? sem îniau oamenii. Nu-i a junge nevrednica lovire a f ostuluidomn i trecerea sa cu oastea de partea vr jmaului? Vrea s se r zboiasc i cu femeile. Brbaii din aceast ar , de cînd sînt ei pe lume, s-au ferit s npstuiasc femeile. Femeia e trup sfînt, pentru c ea poart i aducepe lume, în dureri, pruncii, prin care dureaz i ne-nmulete neamul. i cum s cutezi a r pi o femeie pentru a o chinui, ca s-i sileti brbatul s nu semai ridice în numele dreptii? Mai r âu ca otomanii se poartnoul domn. 

Page 252: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 252/346

 în palat, Oltea fusese prins de gît cu un arcan repezit pe la spate de ctre un otean i altul îi întinsese o suli la picioare. 

Cel dintîi trase cu putere arcanul. Tînra femeie se î mpiedic de suli. Czu. Otenii se repezir . O legar  iar idem îini i de picioare. tiau c altfel n-ar fi putut s-o stp îneasc. i o tîrîr  pe lespezi p în la picioarele luiLaiot. 

² Ei, iat-te, viteazo! Ce i-ai închipuit? C m vei putea r pune? Minte neghioab de femeie ce eti! Voievodulipa. Glasul, r guit mai înainte, i se subiase. Clul! S vin mai repede clul! Nu-i place iatacul domnesc? Os-i plac mai mult biciul. 

Clul, voinic, avînd un ochi scurs, cu o zeghe cenuie pe spate i înclat numai în nite ciorapi gr oi de lîn, seapr opie, pind uor ca o pisic, inîndu-i biciul gata pregtit s loveasc. 

Boierii fierbeau, ner bdtori. 

Vod f cu un semn, i Oltea fu întoars cu faa în  jos. 

² S fie biciuit! porunci Laiot. 

² Ioane! strig în clipa aceea Oltea. 

Chemarea îi ptrunse pe toi cei de fa în urechi ca un pumnal. ÄUnde era Ion?" 

² Ioane! îi repet chemarea tînra femeie. Era sigur , absolut sigur  c Ion trebuia s fi aflat de soarta ei i vaveni s-o scape. îl tia în stare de cele mai neînchipuite îndr zneli. Niciodat nu se îndoise de el. Ceea ce oricuialtuia nu i-ar fi stat în putin, el izbutea s f ptuiasc. 

² Ioane! strig pentru a treia oar . 

 în sal se f cuse tcere. Vod clipea din ochi iute. Brbia îi clnnea. Numele vestitului cpitan, lupttor înnumele nor odului i al diatei lui epe, îi înfiora pe toi. 

² Oltea! r spunse o voce brbteasc, limpede i sonor  de-afar . 

i tot atunci se auzir  cai nechezînd i zgomote de lupt. 

Ion i vîrte jul ce-l ur ma, într-adevr, i a junseser  la porile palatului. 

Din întî mplare, tocmai cu cîteva minutemai înainte se schimbase stra ja. Portia ceamic era înc deschis.Cpitanul desclec. Se npusti în ograd, însoit de cei doi cetai. începur  lupta cu stra ja.Cpitanul, cu sabia

 înm în, le inea piept str jerilor, în timp ce flcii lui tr geau drugii i învîrteau r oata. Roata dezr suci lanul.Porile cele mari se deschiser . 

Chiuind, dinspre marginea Dî mboviei nvli i restul de flci care se strînseser  pe drum în ur ma lui Ion. 

Lupta se întei. Rniii începur  s se pr bueasc în rîn ori s spri jine zidurile. Paguba, înc de la primelelovituri, se vzu destul de mare de-o parte i de alta. Dar nimeni nu ddea înapoi. Str jerii boiereti, pentru c aceasta le era datoria i de-aceea erau pltii, iar flcii care-l ur maser  pe Ion, din cumplita m înie ce-imistuia în

faa silniciei lui vod. 

Prinzînd de veste ce se întî mpl, otomanii ² care erau adpostii în odile cele bune din spatele palatului, învreme ce r omânii n-aveau parte decît de odile pr oaste i pe  jumtate îngr opate în pm înt din fundul curii ² îi

 înf car  ar mele. în rînduri strînse, de cîte cinci, pornir  în fug spre pori. Atîta c sapele, coasele, custurile iciomegele flcilor se dovedir  a fimai vrednice decît oelurile sbiilor turceti sau decît sgeile din cucurele lor. 

O ur  veche i înnodat cu prea multe amaruri le ddea puterea de a-i izbi f r  cruare dumanii. Oaselesf rî mate tr osneau. Trupurile asupritorilor erau str punse, tiate ori scurtate de capete. 

Luptînd, Ion a junse p în lîng zidul pridvorului. 

Page 253: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 253/346

 Aici îi fu dat s aud strigtul Oltei. O dat, de dou ori, de trei ori. 

Rspunse. 

Geamurile de la fereastra lat din stînga slii de primire plesnir  i Ion apru înuntru. 

Cu o lovitur  doborî clul. Cu alta mtur  pe toi, boieri i oteni, p în lîng ziduri. 

Laiot înepeni. Brbia nu-i mai clnnea. Dar, în schimb, se uita pr ostete la Ion. Rsuflarea din pieptui îngust îipieri. Glasul i se stinse. Se adun în scaun i se f cu mic cît un pumn. 

² Ion! mur mur . 

² Ion! rîse cpitanul în timp ce cu sabia tia legturile în care-i fusese cetluit soia. 

Oltea se ridic. 

² Cru-m! ur m vod, i poi s pleci cu Oltea, liber. Sînt unsul lui Dumnezeu, nu uita! 

² Eti unsul diavolului, îi r spunse Ion, uciga de domn i vînztor de ar . 

² Nu eu!... Nu eu!... pr otest vod. Nu eu l-am ucis pe epe. 

² Dar cine? 

² Nu tiu... îi  jur c nu tiu... 

² Numai c din îndemnul tu... 

² Nici din îndemnul meu... Aa s-a întî mplat... 

Totul se petrecuse atît de repede, încît nici boierii, i nici str jerii nu apucaser  s fac vreo micare în a jutoruldomnului lor. 

Zgomotele luptei r sunau acum din pridvor. Ua fu izbit cu putere. i un mnunchi de flci, cu ciomegele icoasele în m îini, ptrunse în încpere. 

Boierii i str jerii îi ridicar  la rîndul lor ar mele, dar, numaidecît, sub asaltul flcilor, se ddur  învini. 

Vod îi puse barba în piept i gemu. Simi un nod în gît... 

Ion vrusese s-l apuce de barb, s-l duc în pridvor i s-l arate mulimii. Dar i se f cu sil. Acesta fu nor ocul luiLaiot i numai astfel scp în acea zi de ruinea de-a fi tîrît de barb i ar tat astfel otenilor lui. 

Jos, în ograd, apr oape toi otomanii fuseser  r pui sau r nii. Mercenarii venetici se ascunseser  prin cele maitainice coluri. Ba chiar p în i otenii domneti, alei de Musteea cu-atîta gri j, copleii de mulimea i

 încrîncenarea celor care-l ur maser  pe Ion, erau apr oape cu toii învini. 

Cetele de rezerv se gseau adpostite într-o pdure învecinat, la Do-bra. Dar cine s le vesteasc? Un otean,care încercase s sar  zidul din spate, s treac Dî mbovia înot i s a jung în pdure, fusese prins i zcealegat fedele. 

 în sala de primire, boierii i str jerii erau încolfi i ctau, îngr ozii, ctre uia scund din spatele j îlului domnescpe unde-ar fi putut scpa. 

 în drumul lor se afla îns Ion. i cum s treci de Ion? Nu tiau dac el îl va ucide pe vod sau nu! i dac nu le vaveni i lor rîndul! 

Dezgustat p în în adîncul sufletului, cpitanul privi în jur. 

Page 254: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 254/346

² Destul! porunci. 

 încetul cu încetul, lupta se potoli, dar boierii i str jerii înc stteau cu braele ridicate în semn de supunere. întregpalatul domnesc czuse în m îinile r zvr tiilor. 

 Aa ceva nu semai petrecuse înc niciodat în ara Româneasc. în ograd, mulimea începuse s se adune.Ion iei în pridvor, avînd-o lîng el pe Oltea. Mulimea se bucur : 

² l-ai învins! Oltea a f ost eliberat. Vod ar trebui pedepsit cu biciul în locul ei... 

² De l-ai vedea! rîse iar Ion. 

Pe Laiot îl mai prinsese i un tremur care nu-l mai lsa. Nu se mai putea nici mcar ridica din j îl. 

² S tii c moare vod! 

Lui Ion i se aduser  caii. î mpreun cu Oltea, ur mat de voinicii lui i de toi ceilali flci, pornir  în galop. 

Vraciul curii, Tudosie, un clugr caterisit, care îl însoise pe Laiot în timpul refugiului, chemat de Vintil, veni însala de primire i porunci s se pregteasc toate cele de trebuin pentru a-i lua domnitorului sînge. 

Pisarul, btrînul Evghenie, f ostul viteaz cpitan i mare ban de Tismana, Ion, îi trecu m îna peste ochi. Umbrelepierir . Glasul cel neuitat al Oltei i se topi în urechi. La fel galopul slbatic al cailor i chiuiturile flcilor. 

Ba nu. Galopul înc r sun. O chiuitur  la fel. Continu s viseze cu ochii deschii? 

² Bunicule! 

Se ridic de la mas i privi prin ferestruic. Inima i se înveseli. 

² Vldu! 

Se gr bir  s ias pe ua scund. 

Biatul, însoit de cîiva prieteni de vîrsta lui sau doar puin mai mari, soseau clri, în galop. Pentru o clip, serevzu pe sine, cu apr oape ase decenii în ur m, intrînd în curteam înstirii cam în acelai fel. 

Pisarul îi deschise braele. Biatul sri de pe cal i se repezi la pieptul lat i primitor al bunicului. 

² î mi sf rî mi oasele! 

 Aa era: cu toat dragostea ce i-o purta nepotului, singurul din toat familia r mas în via, Evghenie îl strîngea înbrae atît de puternic încît era apr oape gata-gata s-l înbue. 

² Bine-ai venit! 

Pisarul se ddu de-o parte i îi msur  din priviri nepotul. Era m îndru de el. Vldu crescuse înalt, subire,mldios. i cu toate c abia ieea din copilrie, era de-o voinicie i-o agerime f r  pereche. 

 îl învase ² aa cum, odinioar , îl învase i pe el acela care îl crescuse ² s lupte cu sabia, cu buzduganul,cu lanul i arcul. Iar cînd gonea, clare, cu sabia în m în i pletele revrsate pe umeri, peste cî mpii i dealuri,prea ² cel puin aa pretindea stareul m înstirii, Calist² un Ft-Frumos al dreptii. 

² Vldu! Intrai... 

Bieii se strecurar , tcui, în chilie. 

² Aezai-v! 

Page 255: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 255/346

Sfioi, luar  loc pe lavia cemrginea peretele de lîng u. 

Singur Vldu r mase în picioare lîng  j îlul bunicului. 

² Vezi, în dulpiorul de lîng fereastr , îi îndemn acesta nepotul, se afl un scule cu nuci cur ate i-o oal plin-ochi cu miere. î mbie-i prietenii s se îndulceasc. i povestii-mi apoi i mie ce-ai vzut i ce-ai aflat peunde-ai f ost... 

Vldu desf cu duipiorul. Scoase dinuntru atîtea str chini i linguri de lemn cîi biei erau în chilie. Puse înfundul fiecrei str chini cîte un pumn demiez de nuc. Deasupra turn miere. Str chinile i cîte o lingur  dinlemn de tei le întinse prietenilor. Mîncar . i fiindc gurile li se îndulciser , Vldu aduse i un ulcior mare,

 înflorat, cu ap. Bieii sorbir  cu sete i plcere apa gustoas i rece ca gheaa, de munte. Iar limbile începur  s se dezlege. 

Vldu i bieii f cuser  o cltorie, clare, p în la Tîrgovite. Prietenul cel mai bun al lui Vldu, Teodosie, fiulmarelui, îneleptului i învatului domn Neagoe Basarab, îl poftise de curînd la palat pentru o mai îndelungat petrecere. în r vaul trimis la Tismana, Teodosie îi scrisese c s-ar bucura dac Vldu ar veni însoit i de cîivabiei din sat. 

Pe bieii acetia, Teodosie îi cunoscuse la începutul verii, jcînd i el îl vizitasepe Vldu la Tismana. î mpreun cutreieraser , clri, munii, vîna-ser  slbticiuni, pescuiser , culeseser  burei în pdure, dor miser  laolalt înbordeie de cetin sau în cpie de fîn i vremea se scursese uor i plcut. 

Teodosie învase cu acest prile j vechi cîntece olteneti de petrecere sau de lupt. i cu toii str bteau plaiurilecîntînd. 

Spre deosebire de ali muli stp înitori ai lumii, care îi ineau odraslele departe de popor, Neagoe Basarabcredea c este înelept ca fiul lui, motenitorul scaunului domnesc, s fie cît mai des în mi jlocul acelora care,peste un anumit timp ² cînd el însui se va svîri din via ² aveau s-i fie supui. Iar prietenia dintre nepotulmult-încercatului cpitan Ion² acum pisarul Evghenie² i iubitul su fiu îi era pe plac. 

² Teodosie v-a f ost o gazd bun? întreb bunicul. 

² Cum nu se poatemai bun, mrturisir  bieii. Am f ost primii i os-peii ca nite prini. O dat am prînzit chiar la aceeai mas cu mria sa Neagoe, doamna Milia-Despina, domniele Ruxandra i Stana, î mpreun cuprietena lor i-a noastr  a tutur or, Mdlina... 

² A... Mdlina! se bucur  pisarul. A f ost poftit i ea? 

Vldu se î mpur pur : 

² A f ost poftit i ea. Numai c... 

Pisarul îi ridic, nelinitit, fruntea: 

² Numai c?... 

² Mria sa Neagoe prînzete, în ultima vreme, maimult singur. Asta poate fiindc muncete prea mult. Arenevoie de linite. Zorete s-i ispr veasc cartea de învturi  pentru feciorul su i prietenul nostru Teodosie. 

² Cartea aceasta cred c va însemna pentru viitorime cea mai de seam scriere din cîte s-au ivit p în azi pepm întul nostru, le spuse bieilor pisarul. Mria sa mi-a vorbit i ultima oar  cînd ne-am întîlnit despre ea cumult însufleire. Dar zicei c e ostenit? 

² E f oarte ostenit... Totui, spune c nu vrea s-i închid ochii înainte de-a sfîri cartea. 

² Cum, s-i închid ochii? se neliniti i maimult bunicul. Mria sa Neagoe se simte mai r u decît înainte? 

² Teodosie ne-a destinuit c printele lui nu se mai odihnete apr oape deloc. Iar cînd îl fur  somnul, sezvîrcolete-n pat, are visuri urîte i se trezetemuiat în sudoare. 

Page 256: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 256/346

² Asta nu-mi place. Nu-mi place deloc... 

Bunicul îi desf cu la gît anteriul. Rsufl adînc. i ochii i se îndreptar  spre sabia lui epe. tia c exist unmare pericol. Pericolul se numea Mehmed-beg. 

 Afar , ziua senin de septembrie era din ce în ce mai încrcat de lumin. 

² Bine, biei, încheie btrînul. V-ai îndulcit. Ducei-v acum i spla-i-v, cur ai-v trupul i straiele de prafuldrumului. i pe ur m culca-i-v. Sigur c sîntei ostenii i avei nevoie de un somn stranic. Iar tu, Vldu, dup ce te-ai odihnit bine, întoarce-te, ca s mai stm puin laolalt de vorb. 

² Mi-ai f gduit, bunicule, c ai s-mi destinui odat ce scrii, ziua i noaptea, acolo, pe f oile albe... 

Vldu se culcase, dar nu avusese linite s doar m decît f oarte puin. Plcerea de-a sta de vorb cu bunicul întrecea nevoia de somn, dup atî-tea osteneli ale drumului. Se trezise i, î mpr osptîndu-se din nou cu ap rece,se reîntoarse în chilia btrînului. 

² i-am f gduit i m voi ine de cuvînt. încerc s-nf iez cît mai curat i mai adevrat ce s-a întî mplat dup moartea marelui Vlad, voievodul pe care potrivnicii si l-au numit epe. L-au numit astfel în dumnie ibat jocur . Numai c umbra sa, acolo unde-o fi, nu are pentru ce se ruina de-aceast porecl. Dimpotriv.Meteugul tragerii în eap era al vr jmailor, nu al su. De ei a f ost nscocit. i î mpotriva lor se cuvenea a fif olosit, pentru ca, tiind ce-i ateapt, s se lepede de el. Mie nu mi-a plcut s vd oamenii murind în eap. Dar 

ce nu-mi placemie este una, i datoria unui domn pentru binele rii sale este alta! Crezi tu c mria sa NeagoeBasarab ² care este un domn blînd, milos i înelegtor ² dac va fi lovit, iar supuii lui silii s-ndure eapa, n-ar r spunde la fel? i nu uita, Vldu, ca lumea, acum aizeci i patru de ani, cînd s-a urcat în scaun mria saVlad, era mai altfel alctuit decît azi. i tefan cel Mare, i regele Mateia Corvinul, i muli ali principi i regi autras în eap. Aa au f ost vremurile. i astzi este crud lumea în care tr im. Atunci îns era i mai crud.Mahomed al ll-lea, cuceritorul Constantinopoiului, îi f urise planul de-a lua în stp înire întreg Apusul. Pentruaceasta trebuiau înr obitemai întîi neamurile ce-i stteau în cale. Ori, el tia c unul dintremi jloacele care a jut înceamai maremsur  la înfrîngerea celui pe care-l ataci este înfricoarea lui. Un om cuprins de spaim înceteaz s se mai î mpotriveasc, i se pred. i tot el mai tia c sabia f r  m îner ca i toporul f r  coad nu-s bune denimic. Ca s poi lua în stp înire un neam ai nevoie de vînztori. Oriunde i oricînd s-au gsit, pe lîng cei muli ibuni, i-asemenea nevrednici. Sultanii s-au slu jit, în toate rile unde-au ptruns cu de-a sila, de-aceia care auf ost gata ² din slbiciune, fric sau ticloie² s devin cozi de topor. Aa s-a întî mplat, din nefericire, Vldu,i la noi... 

² Dar acetia cred c sînt puini, chiar f oarte puini, bunicule... 

Vldu îl privea întrebtor pe btrîn. Atepta o recunoatere a cuvintelor r ostite de el. Bunicul ddu m înios dincap: 

² Adevrat, sînt puini. Numai c în spatele lor se gsete uriaa putere ar mat a î mpr iei turceti... 

Mahomed al ll-lea nu mai era de mult tînr. Tr sturile, odinioar  atît de fine, i se aspriser . O cumplit boal îlmcina. Peste ochii apoi pleoapele i se coborau grele. Trupul i se îngr oase i semuiase. Uneori în m îini ipicioare avea un fel de tremur. Atunci se înfuria gr oaznic pe soarta care-i dduse în via atîta putere asupraoamenilor i, totodat, atîta slbiciune i suferin în trup. 

 înmomentele acelea, simea nevoia s se r zbune pe cineva. i fiindc soarta nu era o fiin omeneasc pe cares-o poat pedepsi dup plac, se r corea lovindu-i pe cei care-i ieeau întî mpltor în cale. 

De-aceea, fiindc niciodat nu se tia cînd sultanul îi va iei din fire, oricine se afla în faa lui tremura. 

² Ridicai-v! le porunci cu vocea lui stins boierilor care-i srutaser  papucul i stteau acum cu brbile lipite demar mura str lucitoare a podelei. 

Str jerii harapi, cu trupurile lucioase pe  jumtate goale, îi dezvelir  dinii i îi simir  paloele late i bineascuite sltîndu-li-se parc de la sine în m îini. La o anumit micare din cap a sultanului, trebuiau s-i în-facepe cei din faa lui i s le reteze grumazurile. 

Page 257: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 257/346

Boierii îi ridicar  încet frunile, r m înînd îns prevztori în genunchi, cu poalele anterielor întinse pe podele ipalmele î mpreunate ca pentru rugciune. 

Nu îndr zniser  s r osteasc nimic, ateptînd i celelalte porunci sau întrebri ale sultanului. 

 Acesta îns tcea, cu ochii apr oape în întregime închii, ca i cum ar fi aipit. 

Boierii nu tiau ce s fac. Nu tiau nici dac Mahomed le va mai adresa vreun cuvînt în ziua aceea i nici ce vaur ma. 

Din partea dreapt a slii unde se afla, Ali-beg, acela care-l îndemnase pe noul domn, Basarab cel Tînr ² fiul luiBasarab al doilea² s-i trimit o solie sultanului, le f cu un semn apr oape nevzut din ochi. S r -m în îngenunchi i s-atepte. 

Dar deodat, pe neateptate, sultanul vorbi. 

² i pentru ce-ai venit? îi întreb pe boieri, dar atît de încet încît acetia fur  nevoii s-i ascut asemeni unor iepuri urechile, ca s nu scape nici un cuvînt. 

Lui Stanciu, cumnatul lui vod, cpetenia soliei, îi încetase parc inima s-i bat. Dac sultanul se supr , penegîndite, auzindu-l ce r spunde, îi numete pe boieri «haini», i totul s-a ter minat. 

 îi f cu cruce repede cu limba i, zicîndu-i în sine: «Fie ce-o fi!» r spunse: 

² Mria sa Basarab cel Tînr i se aterne covor la picioarele luminiei tale, ca un r ob al str lucirii tale ce-i este,i te implor  s-l ieri pentru ceea ce a f ptuit la-ndemnul lui tefan al Moldovei. 

² L-a izgonit din scaun pe Laiot Basarab-Btrînul, dup ce acesta tocmai trecuse de partea noastr , puse paiepe f oc marele vizir. 

² Aa e, dar planul a f ost al lui tefan. i l-a silit pe mria sa Basarab cel Tînr, stp înul nostru, s-i deaascultare. 

² Cum putea s-l sileasc? îi întreb vizirul. 

² Putea, deoarece stp înul nostru a gsit gzduire la tefan, în vreme de restrite! glsui gr os i boierul Neagoede la Craiova. 

 Acesta vorbea de obicei scurt i nu era maremeter în solii. Domnitorul îl trimisese doar î mpreun cu Stanciu,fiindc era unul dintre marii boieri cei mai bine vzui i mai ascultai din Oltenia (ori Vaiahia Mic, aa cum numeau uneori cei din afar , pe atunci, inutul de dincolo de Olt al rii Româneti). i pentru c fusese î mpotrivalui epe. 

Sultanul tcea. Penele de stru, legate între ele i f or m înd un fel de evantai enor m, cu care un alt str jer harap îif cea vînt, fîîiau. Era tor opitor de cald. Pe sub anterie, boierii ² ca i toi sfetnicii sultanului² simeau curgîndu-le ir oaie de sudoare. Marea susura dulce. O muzic discret, oriental, r suna de undeva, de departe, dintr-unloc ascuns. Mahomed iubea mult muzica, dup cum iubea i pictura. Muzica, mai ales, îi linitea nervii destul dezdruncinai. în ce privete pictura, îi alctuise o mare galerie de tablouri, pe care le privea uneori zile întregi. 

² i dac Basarab al vostru cel Tînr, gr i, în sfîrit, sultanul, nu-i va pstra jur m întul? Este i el valah. i-icunosc pe valahi. Pîn i Laiot Basarab-Btrînul, care-mi  jurase tot aici, la picioarele mele, credin, cînd a f ostizgonit din scaun nu i-a cutat refugiul la mine, ci dincolo de muni. Cemai zicei de asta? 

Sultanul prea c ostenise vorbind. Obrazul i se f cuse livid. 

² Ziceam, dac-mi îngduie luminia ta, glsui dup o scurt pauz Stanciu, c stp înul nostru îi va r m înecredincios. Stm în aceast privin chezai eu i banul Neagoe, cu capetele noastre. Mria sa Basarab celTînr, cu cîteva mii de oameni, este, de-altminteri, gata, aa cum i-ai cerut, s-i ur meze pe comandanii turci:slviii Ali-beg, aici de fa ² acela care ne-a sf tuit, i bine ne-a sf tuit, s-i cdem la picioare² i fratele suSkenderbeg, în expediia pe care-o pregteti spre Transilvania. Otenii domneti vor spla cu sîngemareagreeal a stp înului nostru de a-i fi dat ascultare lui tefan... 

Page 258: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 258/346

Mahomed tia c, într-adevr, în boierii acetia doi se putea încrede. Ei spri jiniser , înc de la început, politicabunelor legturi cu imperiul turcesc. 

² Bine, r spunse el, bine... Spunei-mi, îns, care este starea de lucruri din ar ? Domnete linitea? Ce gîndescboierii? Sînt ei cinstii în hotrîrea de a mi se supune, sau ba? Dar poporul de rînd din Vaiahia? Pe el ne putem bizui? 

Vorbise din nou prea mult i era atît de istovit încît pe piele îi apruser  nite pete de culoarea ofranului. 

Stanciu îi ridic o m în, o duse apoi la inim: 

² Slvite padiah, d-mi voie s-i  jur c noi, marii boieri, dorim din tot sufletul ca ara s r m în sub oblduirealuminiei tale. Cuvîntul nostru este ascultat de domnitor. Aa c, în privina boierilor, nu-i face nici o gri j. Mair u e cu poporul de rînd... 

² Este nemulumit. Se mic. i cpitanul Ion pornetemereu în fruntea r zvr tiilor, potrivit diatei lui epe,r osti, veninos, printre dini, Ali-beg. 

² Cpitanul Ion? Sultanul se trezise din somn. Glasul sleit de p în atunci i se întri. Se smuci cu atîta vigoare, c turbanul uria de pe cap i se cltin i fu gata s-i cad. Cpitanul Ion? repet. Tot mai tr iete? 

Pîn

cînd? L-arn avuto

dat

înm în

i i-am

dat drum

ul. N-am

tiut c po

ate fip

e lum

e un asem

enea diavol. Mi l-a r pus pe Radu. Pe Radu cel Frumos eu îl crescusem. Dei feciorul lui Vlad Dracul, i fratele lui epe, pe mine

m slu jea. î mi era credincios. i eu ineam la el. (De cîte ori îi ieea din gur  cuvîntul eu, ochii sultanuluistr luceau.) Iar ostile sale au f ost gonite peste Dunre de-acest cpitan al lui epe. 

 Ali-beg czu i el în genunchi. 

² Luminia ta, zise el. î mi va plti într-o zi... 

Sultanul îl privi crunt. Ochii apoi îi sticlir . Ali-beg tresri. 

ÄDac î mi va tia acuma capul?!" gîndi. 

Sultanul îi i reîntorsese îns privirile de la el i le îndreptase ctre boieri: 

² V cer s mi-l prindei, în sfîrit, mcar dup atîta timp, pe cpitanul Ion. Ali-beg v va a juta... 

² M voi str dui, luminia ta, strig acesta, izbindu-se, la rîndu-i, cu capul de podea. 

² S mi-l aducei pe nelegiuit la picioarele mele, cetluit în treanguri i cu diata lui epe atîrnat de gît. A pierittatl, duhul nesupunerii, s dispar  i fiul, acela care i-a motenit diata i vrea s i-o î mplineasc. îl caut de-atîtatimp i nu voi avea linite p în ce nu-l voi vedea în eap, aici, sub ochii mei... 

Vocea i se stinsese ca mai înainte, numai ochii continuau s-i sticleasc... 

² Aa va fi, luminia ta, îl asigur  Stanciu. 

² i-I vom aduce legat fedele. îl voi trimite chiar pe unul dintre fiii mei s-l prind! f gdui, încruntat, Neagoe. 

² i-acum, plecai! le porunci sultanul. 

De cînd auzise din nou numele cpitanului Ion, simise c i se face rau. Gura i se umpluse de venin. Un veninlipicios, amar, stîrnit de la ficat, care îl otr vea. 

i boierii ieir , buni-bucur oi c scpaser  teferi. 

Btrînul ddu înapoi o mulime de f oi. Razele soarelui, ce ptrundeau în uvoi prin ferestruic, îi argintausprîncenele i barba, scînteiau în pietrele preioase ce î mpodobeau m înerul sbiei lui epe. 

Page 259: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 259/346

Page 260: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 260/346

² Sigur, glsui boierul Neagoe, nimeni nu-l vrea pe Mahomed stp în asupra rii Româneti. Pm întul acestaeste al nostru i trebuie s r -m în al nostru. 

² A trece deplin în m îna lui, ar însemna ca noi, marii boieri, gr i Vin-til, s nu mai preuim nici cît o ceap degerat. Trimiii sultanului s ne conduc inuturile i ara s se prefac-n paalîc. 

epelu se supra lesne. Cuvintele celor de mai înainte avur  darul s-l scoat din fire. Btu cu am îndoi pumniideodat în braele j îlului domnesc: 

² Dar i a te î mpotrivi pe fa dorinelor sale ar fi o nebunie! i cine se ridic pe fa îi sap singur gr oapa, lat de ce socotesc c lucrul cel mai înelept într-o asemenea stare de lucruri este de a lsa timpul s treac, timpulcare poate va aduce î mpre jur ri mai prielnice slobozirii rii, iar p în atunci s-i ar tm lui Mahomed o adînc supunere. S-i dm tot ce ne cere. S-l î mbunm. S-i cîtigm mila. Iar cine judec altfel va fi dumanul nostru. 

Banul Neagoe pufni în firele de pr alb-glbui ale mustilor i brbii ce-i acopereau apr oape în întregime buzelegr oase i, cu degetul întins, îi ar t lui epelu pe cineva nevzut: 

² Dumanul acesta este Ion! 

Un alt mare boier, Dragomir, îi r oti, la rîndul lui, sub frunte, fior os, ochii: 

²El este

pstr torul diatei. Ori Mah

omed tie c

diata îndea

mn

la nesupunere î 

mpotriva

oricui

poftete s

 porunceasc din afara rii. 

² Nici nou nu ne place s'ni se porunceasc din afar , dar nu avem ce face, glsui iar Vintil. 

Vod btu pentru a doua oara cu pumnii în braele late ale  j îlului, ce-rînd s se fac linite. 

² Scurt vorb, zise el. Ion trebuie neaprat prins! Neaprat! înelegei? 

² Rspunderea aceastami-o iau eu, f gdui banul Neagoe. II voi trimite pe fiul meu Danciu, cu dou cete, s-l încoleasc. S-l lege. i s se ter mine astfel cu el. E bine, mria ta? 

² E f oarte, f oarte bine, se bucur  vod. 

Vldu se uimi: 

² Trebuia s fii tras în eap, bunicule? i te vd în via. Iar diatamriei sale Vlad o tiu înc aici. 

Pisarul îi ddu la o parte lavia, desprinse o scîndur  din podea i scoase de-acolo o lcri din lemn scump desantal, închingat în legturi de-argint. 

² Lcria aceasta am aflat-o la Ali-beg în cort, îi povesti el, în timpul btliei de lîng Or tie. în ea begul pstraporuncile sultanului. Dar corniele Timioarei, Pavel Chinezul, dup victorie i dup hora mare întins acolo, peC î mpul Pîinii ² cînd el  jucase inînd în m îini i la subiori opt dregtori otomani² ne-a f cut fiecruia dintre noicîte-un dar. i fiindc flcii mei cuceriser  cortul mi-a hr zit mie lcria. în ea am ascuns diata rîvnit de sultan,de Laiot Basarab-Btrînul i de Basarab cel Tînr  

Vldu ardea de ner bdare s afle totul, i cît se poatemai repede. 

² Dar ce s-a întî mplat i cum? Te-au prins? Te-au dus la Stambul? i cum ai izbutit s scapi?Cum i-ai salvatlcria? 

Pisarul strînse cîteva f oi laolalt. 

² Uite, citete de-aici p în-aiciL. 

i Vldu se-apuc s citeasc lacom. 

Page 261: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 261/346

Page 262: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 262/346

² E gata s te mute, r osti spahiul. 

² Ar muca el, dac-ar putea! se veseli din nou aga. 

² Tu eti cpitanul Ion? îl cercet, plin de curiozitate, spahiul. 

² Eu! mor mi prizonierul. 

² Vrei s te plimbi prin Stambul? S-a jungi la palatul str lucirii sale sultanul i s priveti lumea de la înlime, înfipt într-o eap? 

Cel întrebat tcu. 

² Rspunde, n-auzi? 

i fiindc tînrul cel încruntat continua s tac, spahiul ceru o nuia lung de la unul din însoitorii si i îl plesni cuea peste fa. 

² Na, ca s te-nvei s r spunzi numaidecît cînd vei fi întrebat de unul din slu jitorii luminiei sale! 

Tînrul scrîni i vru s se tearg cu m îneca sumanului r nesc, de sînge, pe obraz. Numai c sta cam într-o rîn. Mîinile i picioarele îi erau legate. Crua-I scutura. Nu izbuti s se întoarc. Aa c renun. 

² Ce-am s m r zbun eu odat i-odat pe tine! uier . Poate chiar f oarte curînd, la Stambul... 

Crua pr si r mul Dunrii i se îndrept spre interiorul imperiului turcesc. în drum, mai întîlnir  i alte multecete de osmanlîi care colindau satele, pentru a se asigura c munca supuilor se desf oar  potrivit ordinelor primite de la Stambul, c nu e nici o r zmiri pe nicieri i c transporturile de pr ovizii merg bine. Peste totcomandanii turci le ddur  drumul s mearg mai departe în voie, ocrîndu-l pe r zvr titul Ion, f cîndu-i urareas piar  cît mai grabnic i-n cît mai grele chinuri. 

 A juni la r mul mrii, aga ar t poruncile sultanului i o corabie turceasc îi î mbarc pe loc. Cpitanul cor bieivru s nu-i dea prizonierului nici hran, nici ap, ci s-l azvîrle, aa legat cum era, în cal, unde s hlduiasc în

 întuneric, laolalt cu guzganii, caremiunau flm înzi i slbatici pe-acolo. Dar aga se vdea totui o firemaiomenoas. Strui pe lîng marinari s-i dea prizonierului mcar o coa j de p îine, s-l adape cu o înghiitur  de

ap i s-l lase în paza lui, în loc s-l arunce în cal. 

Dup o cltorie destul de linitit pemare, coborîr . Aga îi ceru cpitanului cor biei s-l atepte, deoareceporunca luminiei sale sun s se întoarc în Rumelia cît mai grabnic. Prizonierul fu urcat din nou în cru. iastfel a junser  la palat. 

La pori, aga vesti: 

² A f ost adus cpitanul valah Ion. Poart, potrivit poruncii luminiei sale, atîrnat de gît, diata lui epe. 

 îndat str jerii se repezir . înf car  prizonierul de picioare i, tîrîndu-l cu capul în jos pe scri, se îndreptar  spreo teras mare unde-i atepta însui sultanul. 

p eap înalt fusese ridicat. 

² Cpitanul ion!... Cpitanul Ion!... mur mura parc în netire, cu glasul lui stins, Mahomed. S fie înepat atît de încet i cu atîta pricepere, încît s mai tr iasc în chinuri cel puin cinci zile. i cînd cpitanului Ion nu-i va maitresri nici un muchi, inimamea se va r cori. 

Clii sultanului erau gata. Muchii lor puternici zvîcneau. 

Prizonierul, tîrît de picioare, fu aruncat la poalele epii. Fusese izbit cu atîta brutalitate de trepte, încît abia mairespira. Era desfigurat i plin de sînge, cu pielea julit i avea vînti peste tot. 

² îndurare, luminia ta, apuc totui s suspine. 

Page 263: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 263/346

 în ce hal a junsese! i cum se mai ruga de iertare! 

Deci, nici cpitanul acesta valah nu era de fier, aa cum auzise, lat-l în cel din ur m ceas al lui, cînd moartea îlp îndete cu-adevrat, cum tie s implore mila! 

 Atunci cînd îl cunoscuse întîia oar , dup ce încercase s-l r peasc pe Radu cel Frumos din tabra turceasc,fusese totui altfel, mai dîrz, mai cura jos, netemtor de moarte. îndr zneala sa îl impresionase. De-a-ceea-i idduse drumul. Acum prea o zdrean. 

Mahomed f cu str jerilor cu palma un semn. Acetia-I apucar  pe prizonier de subiori i i-l aduser  lîng tlpi. îiridicar  capul i cu degetele-i deschiser  pleoapele umflate. în ochii cenuii ai brbatului, sultanul citi gr oaza. Ogr oaz urît i  jalnic. 

² în sfîrit, te-am prins, îi sufl vorbele în fa, din gîtle jul lui obosit i urît mir ositor, sultanul. î mi vei plti r pireacadînei mele. i moartea lui Radu cel Frumos. 

² Nu!... oft brbatul abia dezlipindu-i buzele. 

² Cum nu? Ce vrei s spui! r osti apr oape f r  voie Mahomed. Gata. Putei începe! 

² Nu... nu... r cni, în sfîrit, osînditul, întinzînd braele ca i cum ar fi vrut s se-agae de ceva. 

² Luai-I! porunci sultanul. 

² Nu sînt eu cpitanul Ion! 

² Nu esti tu cpitanul Ion? 

² Nu. 

² Dar atunci cine eti? 

² Sînt Danciu... fiul marelui boier... sînt fiu! lui Neagoe... 

² Eti fiul lui Neagoe? 

Pe sultan îl apucase o durere cumplit de cap. Izvoraul de venin al ficatului care, dup aflarea vetii c Ion a f ostprins, îi cur mase curgerea, vrsa din nou otrav. 

La poruncamarelui vizir, Danciu fu dezlegat i ridicat în genunchi. I se ddu s bea ap. Cineva îl terse cuburetele pe obraz. 

² i cum ai a juns în halul acesta? 

Toi cei de fa erau uluii. 

² Am czut, pe valea Oltului, în m îinile lui ion, pe cînd îl ur mream. M-a prins, m-a legat i iat-m... 

Sultanul se cutremur : 

² înm îinile lui Ion! Diavolul!... eitan... 

² i zapisul pe care-l pori aninat de grumaz ce este? Nu cumva, totui, diata iui Vlad?... 

Cu degetele tremur toare, Danciu îi desprinse frînghia de la gît. i se uit, pr ostit, la zapis. 

Marele vizir îl lu, chem tîlmaciul. i acesta, silabisind, citi: 

Page 264: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 264/346

«Nelegiuii, în Valahia, nu sînt aceia care se ridic în numele libertii, ci unii dintre marii boieri vînztori aineamului i-ai rii. Acetia merit eapa!» Semnat: Cpitanul Ion. 

² i cine te-a adus p în-aici?mai avu puterea s întrebe Mahomed. 

² Cpitanul Ion, învem întat i înar mat ca ag. i trei cetai de-ai lui. 

² Trecînd prin toate vmile i peste toate oprelitile aezate-n drum? 

² tii doar, luminia ta, c ticlosul Ion, ca i voievodul su Vlad, cunoate f r  gre limba turc, apuc s bîlbîie Danciu. 

² i are un cura j nebunesc! mor mi marele vizir. 

² S-a f olosit chiar de porunca scris i de turaua luminiei tale trimis nou! îngim iar Danciu. 

² i tu de ce n-ai strigat pe drum ca s-ar i cine eti? 

² N-am îndr znit... n-am îndr znit, vai de pcatele mele, se jelui Danciu. M-ameninase cu moartea! S-ar fi inutde cuvînt. M-ar fi în junghiat, de cum a fi deschis gura. Sînt un nemernic, luminia ta... un nemernic... Iar cpitanul Ion, aa cum ai r ostit însui luminia ta, este dracul însui. 

² Alah! gemu sultanul. Acuma da... Acum îl recunosc pe cpitanul Ion... prin faptele lui... S plece toi spahiiigrzii, s r scoleascStambu-lul i î mpre jurimile. i s-l gseasc pe Ion. Nu cred s fi putut fugi p în-a-cum. 

² M tem c s-a întors cu aceeai corabie cu care am sosit noi, îi ddu sultanului ultima lovitur Danciu. 

Veninul îi inundase gîtle jul. Mahomed nu-l mai putea îndura. Spri jinit de sfetnici i de medicul su, Alberto, seridic i plec. 

eapa r mase goal. 

Scpat din legturi, Danciu se ridic în brînci. Ceea ce îi fusese dat s tr iasc îi era prea destul. 

Prin ambasadorii lor, care fuseser  poftii s priveasc tragerea în eap a lui Ion, destui monarhi aflar   întî mplarea. i hohote de rîs izbucnir  la multe curi din Eur opa. 

Biatul rîdea i el cu poft. 

² Aa s-a petrecut? 

O cucuvea începuse, netam-nesam, s ipe în turl. Pisarul tresri. Cine va mai muri? O superstiie f r  temeispunea c ori de cîte ori ip cucuveaua cineva trebuie s moar . De ce trebuie s moar  cineva? i-aa au muritdestui. Erau timpuri cînd se tr ia, în ara Româneasc, în pace! Voievodul Neagoe Basarab, cu înelepciunea lui,se str duise s-i fac pe toi s îneleag ce ar fi mai cu priin pentru ar . Pisarul îi strînse pe el anteriul.Toamnele sînt reci la munte. Vldu alerg la magazie. Veni cu un bra de lemne i f cu puin f oc în vatra larg dezid aflat în chilia bunicului. Focul p îlp îia vesel, aruncînd încoace i încolo cununi licritoare de scîntei. 

² Acum du-te, Vldu. în noaptea aceasta am iar i mult de lucru, cci anii, i-am mai spus, n-ateapt. Culc-te, î mplinete-i somnul pe care astzi nu i l-ai putut î mplini. Trebuie s fii, pe cît poi, întotdeauna odihnit. Fiindc niciodat nu tim ce ne va aduce ziua dem îine, la cîte încercri i osteneli ne va suoune. Osteneli cr ora am vois le facem fa cu bine. 

Cucuveaua continua s ipe în turl. Era flm înd sau îi pusese ochii pe vreo prad i voia, aa cum esteobiceiul slbticiunilor, întîi s-o în-spim înte? 

Vldu plec. Btrînul îl ur mri cu privirea. 

Page 265: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 265/346

Biatul acesta era de altfel cea mai îndreptit speran a sa. Lui se gîndea s-i lase cel mai de pre avut, sabiai diata mriei sale Vlad, pe care s le poarte prin veac ctre viitorime. 

 începu s r sf oiasc mai departe paginile cu însemnrile pe care le f cea de un an i mai bine, dar gîndul îifugea mereu la cei doi copii ai si. De la ei, la mama lor, Oltea. Cu toii porniser  de mult spre lumea tcut aumbrelor. Nu-i r msese decît Vldu, feciorul fiicei sale. i pe Vldu nu voia s-l piard. 

Uite, aici e notat cînd întîiul su copil, Dan, a venit pe lume. Domnea înc în scaunul rii Româneti Laiot Basarab-Btrînul, acela care, cu spri jinul lui Ali-beg, îl î mpinsese la moarte pe mria sa Vlad. 

Mai departe este însemnat înscunarea lui Basarab cel Tînr-epelu, în a crui domnie bogatul boier Neagoedevine ban al Craiovei. 

Tot pe aceste pagini este înscris i moartea lui Mahomed al ll-lea. înainte de-a închide ochii, acesta cerusepedepsirea lui epelu i-a lui Neagoe, deoarece înc nu izbutiser  s-l r pun pe Ion. 

Noul sultan, Baiazid al ll-lea-Veli, fusese totui gata s-i ierte, cu condiia ca ei s încerce ademenirea lui Ion. 

² Fgduii-imriri i avuii² îi îndemnase el. i nu-i cerei în schimb decît s rup diata în faa tutur or. Astap în-l atragem de partea mea i-a voastr . Pe ur m vom vedea... 

Banul Neago

e îi clc p

em îndrie i îi tri

mise,

printr-un b

oierna ce inea de curtea sa, v

orb

lui Ion: 

«Tu eti un otean puternic i îndr zne, dar s tii c nici eu nu sînt mai puin. Numai c vremurile acestea atîtde vitrege ne silesc s ne plecm puin cerbicea înaintea sultanului, ca s le putem str bate cu bine. Diata luiepe îl supr  i pe Veli. Desparte-te de ea. Nu vei pierde nimic. Dimpotriv, vei cîtiga la scaunul lui Basarabcel Tînr moii întinse i cele mai înalte dregtorii. i, dac primeti î mbierea mea, hotr te tu singur locul undeur meaz s ne vedem. Pentru c, iat, trecînd peste toate, eu sînt gata s ne înelegem i s legm prieteuglaolalt.» 

Cpitanul Ion i-a r spuns prin gura aceluiai trimis: 

«tiu c i domnia ta eti un otean puternic i îndr zne. Pentru aceea m-am i mirat f oarte c, atunci cînd turculs-a npustit asupra rii s-o calce i s-o prade, n-ai srit s-o aperi alturi de mria sa Vlad. Ci l-ai ales pe Laiot Basarab-Btrînul. în ce privete diata, ea nu î mi este menit mie sau altuia, ci neamului întreg i veniciei. Eudoar o in ca s-o ar t nor odului. i nor odul s  judece singur de se cuvine s lupte în numele ei sau nu. Am r mas

 îns tare m îhnit de ceea ce i-a trecut prin minte! S m lepd de ea? Numai pentru c nu-i este pe plac luiBaiazid-Veli? Lupului sigur c nu-i este pe plac camielul s-i apere viaa. Dar asta nu înseamn c mielul, cas-i fac pe plac lupului, s se iase sfiiat de el. Doresc i eu prieteug. Sînt gata s trec i eu peste toate i s ne întîlnim. i s punem la cale, dac eti hotrît la aa ceva, î mplinirea diatei mriei sale Vlad, adic aprareaneatîrnrii rii, a drepturilor ei. Rspunde-mi ca s tiu ce fel de hotrîri iei.» 

² Aadar, cpitanul Ion nu poate sau nu vrea s îneleag c diata lui 

epe va r m îne, între altele, un însemnat prile j de discordie între noi i Baiazid, spuse la o întîlnire a marilor boieri banul Neagoe. Prin aceasta ne prime jduiete pe noi i se face cum nu se poatemai vinovat înainteadomniei. 

² Merit cea mai cumplit osînd! tun Stanciu. 

² Am s mai fac o singur  încercare de-a pune m îna pe diat, îi vesti hotrîrea Neagoe. i dac nici atunci... 

² Ion trebuie s piar ! clocoti Dragomir. 

² i nu numai el, adug Stanciu. Toi din neamul lui. Ca s se spulbere i amintirea diatei. i s se reaeze, însfîrit, linitea de care avem atîta nevoie în ara Româneasc. M r og, atîta linite cît ne va îngdui Baiazid... 

Venise Mriorul. Trecuser  zilele Babelor. 

Pm întul se învelea în ptura lui verde de iarb i ramurile copacilor se î mpodobeau cu muguri. 

Page 266: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 266/346

Page 267: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 267/346

Biatul, încordat, ridicat în scri, lsînd frîul liber, îi gonea calul, con-ducîndu-l numai prin cîte-o uoar  izbitur  agenunchilor. Murgul, inteligent, îi da se vede seama ce dorea micuul lui stp în. 

Porni din deal, str btu în galop poiana, o ocoli pe lîng pdure, spre stînga, i se îndrept ctre tufiuri. 

Dnu îi întinse arcul. Dar de ce trecea pe lîng tufiuri f r  s trag? 

Ba nu. Trage. Nu îns ctre int. Numai tie s inteasc? Sare, clare, în mi jlocul tufiurilor. 

² Tat, sînt aici nite slbticiuni! 

² Trage, biatul meu! 

i-a pus o nou sgeat în arc i a tras. 

² Aoleo!... Aoleo!... 

Fugrii de Dnu clare, care-i înepase cu sgeile lui mici, doi brbai învelii în blnuri, ca s par  slbticiuni,alearg cît pot. 

² Par oameni, tat. Crezusem c sînt lupi! 

² Trage în ei, biatul meu! Nu sînt oameni, ci lupi. 

² Sînt oameni, tat, crede-m! 

² Nu, nu, biatul meu, crede-m tu pe mine. tiu bine ce spun, sînt fiare, fiare adevrate, i înc dintre cele maiprime jdioase. Au numai chipuri i trupuri omeneti, dar firile le sînt de fiare... 

Biatul nu mai pricepe nimic. în faa lui, speriai, fug nite oameni cu ochii, într-adevr, cruni ca ai fiarelor, î mbr cai în blnuri de lupi. i, totui, oameni cu nas, cu gît, cu urechi, aa cum îi tie el pe oameni. 

Tatl pornete spre vale. Oltea pe cealalt parte a poienii, vrea s le taie drumul spre caii ce-i ateapt, legai,mai încolo. 

Unul s-a î mpiedicat i a czut. Cellalt încearc s se r ostogoleasc pe vale, spre rîu. 

Pe cel dintîi l-a prins Oltea. A srit de pe cal i i-a pus un picior pe grumaz. Al doilea se r sturnase într-o vioag.Cpitanul îl apuc de fundul ndragilor. îl ridic într-o m în i-aa îl aduce în poian. 

C îrnul (cel dintîi era cîrn), simind genunchiul Oltei pe grumaz, geme. Al doilea, iparul (este subire i lunecos caun ipar), purtat pe sus de cpitan, se zbate din picioare, uriînd: 

² N-am venit dup capul nostru! Ne-a trimis Neagoe-banul. 

 Am îndoi² i cîrnul i iparul ² stau acum unul lîng altul, în genunchi, i încearc s-i cîtic je iertarea lui Ion i-a Oltei. 

Dnu a desclecat i el. li privete nedumerit. 

«De ce i-or fi luat înf iare de lupi i pentru ce s-or fi ascuns în tufiuri?» 

² Cu ce el v-a trimis? 

Vinovaii tac. 

Ion se reîntorsese pe neateptate în csua lui de pe una din mgurileCoziei. Dnu fusese bolnav. Ion aflase i² cu toate c Oltea, ca s nu-l îngri joreze, nu-l întiinase ² venise acas într-o goan, dar biatul, uor r cit.

 între timp se f cuse bine. 

Page 268: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 268/346

² Rspundei, i nu care cumva s v prind cu minciuna. 

Cu cpitanul nu era de glumit. Nu numai unul dintre cei care voiser  s-l înele o pise r u. 

Strîns în cletele m îinii cpitanului, grumazul cîrnului tr osnete. 

² Eu unul spun tot... gîfîie el. 

²  j eu, se gr bete iparul. 

² Atunci, vorbii! 

² Slbete... strînsoarea!... 

 înm înia lui, cpitanul îi prinsese atît de strîns pe am îndoi de gruma-zuri, încît nu mai era decît puin p în s lepiar  cu totul r suflarea. 

Cpitanul le dete drumul i începur  destinuirile. 

Porunca banului fusese s descopere, în primul rînd, noul sla al cpitanului Ion. Aflaser  c se gsea pe undevaprin muniiCoziei, dar nu tiau înc bine unde. S se strecoare pe lîng casa lui, prin pdure, înve-m întai în

blnuri de fiare, aa ca oamenii, dac-i vor zri, s-i ocoleasc. S iscodeasc, s vad, s trag cu urechea. 

² i ce s aflai? 

 _ unde îi ii domnia ta sabia i diata mriei sale Vlad, i la fel însemnrile despre felul cum amurit i unde a f ostastrucat domnitorul. 

² Asta este tot ce-aveai de f cut? 

Privirea lui Ion era atît de amenintoare încît iparul ur m: 

² Nu,mai era ceva!... 

 _ Gr iete. Te-ascult! 

iparul continu, dei parc-i rupea din el cuvintele: 

 _ Trebuia s le i aducem. 

² iar, dac ne-ar fi stat cineva în cale... ur m cîrnul 

² Ei?- Ei?... 

² Ar fi trebuit s-l r punem... 

² pe oricine?... 

² pe oricine... 

Ion se cutremur . 

De jos, dinspre rîu, se vzur  urcînd trei clrei. 

² Cine s fie? opti Oltea, cu gîndul numai la prime jdii. 

De cînd îl avea pe Dnu devenise oricum mai prevztoare i mai atent decît înainte. 

Page 269: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 269/346

Cpitanul scrut zarea. 

 _ Nu te îngri jora! îi spuse Oltei. Sînt trei dintre flcii mei. Zâne, Vîl-san i Eufr osin. Se in mereu* ca umbra dup mine. 

 A junseser  sus. 

 _ Cpitane, s ne ieri, dar vrem i noi s tim cum o mai duce cu sntatea Dnu. 

Biatul i neamult la Zâne, pe care-l cunotea bine. îi sri în fa pe a dar flcul i-l puse-n cîrc, unde Dnu,de bucurie, începu s cînte. 

² Cine sînt oamenii acetia? întreb Vîlsan. 

Cei doi se strînseser  nod pe-un trunchi de copac tiat i ateptau, nelinitii, ce-avea s le hotrasc soarta. 

Cpitanul le povesti ce se întî mplase. 

² S-i sp înzur m! pr opuse Zâne. 

² N-avem dreptul, r spunse Ion. 

² Pentru ce? 

² Fiindc, pe de-o parte n-au svîrit fapta, nici n-au trecut la î mplinirea ei, i, pe de alta, au mrturisit. i unpcat mrturisit este, de la sine, pe jumtate iertat. Aa am învat de la btrînii notri. i învtura lor se cuvines-o respectm. 

² Sînt nite r uf ctori! se m înie Eufr osin. Ar fi ucis de-ar fi putut... 

iparul îi prinse slbiciunea lui Ion. Czu din nou înaintea lui în genunchi. Iar cîrnul îi ur m pilda. 

² lart-ne, cpitane, îl rug iparul. Gîndete-te c sîntem oameni de cas ai banului Neagoe. i ce-ar fi însemnat s nu primim a-i î mplini porunca? N-ar fi f ost totuna cu moartea? 

² Poate! Nu tiu. 

² Aveam, de altfel, inima îndoit, ur m cîrnul. i nu tiu dac am fi mers p în-la capt. Mai ales c, vzînd copilul,ne-am înduioat am îndoi. 

Erau atît de umilii, c Oltei i se f cu mil i îl rug i ea pe Ion pentru iertare. 

² Cpitane, r ogu-te, zise Vîlsan, ne lai pe noi s hotrî m? 

² V dau depline puteri! se învoi Ion i, luîndu-i de-o parte soia, de alta copilul, se deprt. 

Cei trei flci tiau c la o stîn din munte pieriser , în ur ma unei pr buiri de stînci, doi mgari. Pieile acestora,dup o veche datin ciobneasc, fuseser  pstrate. 

Trimiii banului Neagoe fur  silii s-i pun pe spate, în locul blnurilor de lup, pieile de mgar. i astfel s i se înf ieze banului Neagoe, cruia s-i mrturiseasc deschis c, primind s-i î mplineasc poruncile, au intrat înrîndul dobitoacelor a cr or piele o purtau. 

Cei doi, dup cum s-a aflat, au gr it întocmai. Au ales o bun btaie cu toiagul la scar  din partea banului, decît o alt crunt pedeaps din partea cetailor lui Ion. 

Dar vestea despre aceast întî mplare ² ca i despre aceea petrecut în faa sultanului, la Stambul² s-a întins în toat ara. i n-a f ost om de rînd care, aflînd-o, s nu fi f cut haz de ceea ce-i fusese dat s aud trufaului

Page 270: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 270/346

Page 271: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 271/346

ptrunsese în old. Altul r cni de-asemenea. Biatul îl intise-n inim, dar, din pricina turbur rii în care se gsea,m îna îi tremurase. îl nimerise în grumaz. 

Otenii ddeau înapoi, f r  s bage de seam c un copil se afla ascuns sub lavi. i de-acolo îi încorda mereuarcul. Ddeau înapoi, tr -gînd-o îns dup ei pe Oltea. Tînra femeie nu semai putea apra. Unul o izbise în cap cu-o ghioag, iar altul o lovi cu sabia dintr-o latur . 

Oltea se pr bui. 

² Copiii mei! 

Vzînd-o czut, f ptaii îi luar  în spate r niii i pr sir  odaia. Vorbeau între ei turcete, dei purtau straie deoteni boiereti. 

² S cutm acum diata, sabia i însemnrile, zise boierul în aceeai limb. Iscoadele ne-au vestit c s-ar afla îngr opate la poalele unui fag înalt. N-o fi cumva acesta? 

 în odaie, mama înc tr ia. Dnu se repezi la ea. 

² Mam, o întreb, spune-mi, ce te doare? Ce s fac? Ce-i trebuie? 

² Nimic, copilul meu, r spunse ea încet. Ai scpat-o pe Ioana? S-a sfîrit. Nu mai î mi trebuie nimic. Dar Ioana...Ioana... 

² Pe Ioana am ascuns-o în pdure. S n-ai nici o gri j. 

Biatul încerca s-i stp îneasc lacrimile. 

² încalec pe-un cal i fugi de-l vestete pe tata. 

² i tu, mam? 

 îi puse capul pe pieptul ei, ca atunci cînd, mititel, îi sugea sînul, i, nemaiputîndu-se stp îni, începu s plîng cuhohote: 

² De ce vrei s ne lai pe Ioana, pe tata i pe mine? 

² Nu vreau... N-a vrea, Dnu... dar vezi i tu singur... 

Rsufla din ce în ce mai greu. Suspinele îi umflau pieptul. Plîngea i ea înbuit. 

² Du-te, Dnu, nu mai sta! încalec, ia-o i pe Ioana cu tine. Rugii... Vestii-I pe tata. El m va salva... 

² Bine, mam! 

Dnu sri înapoi pe fereastr , alerg tupilat în locul unde-o lsase pe Ioana, o ridic în brae, i fetia, cuminte,din nou tcu. Fugi în adîncul pdurii. Gsi caii într-o vîlcea. Inclec pe murgul lui i, ocolind pe dupMguraTtarului, porni într-un galop nebun. 

 începuse s se însereze, cînd a junse în poiana de pe malul Oltului. 

² Dnu!... Dnu!... se înveselir  flcii, zrindu-l. Ai adus-o i pe Ioana? 

Biatul era palid. 

Tatl îi iei înainte. 

² Ce s-a întî mplat? 

Page 272: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 272/346

² Mama a f ost în junghiat... Te-ateapt!... 

 Apr opiindu-se de poalelemgurii pe care se înla csua, cpitanul zri valurile de fum ridicîndu-se i înelesetotul. Casei i se dduse f oc. Arsese apr oape p în în temelie. 

 îi rug pe toi s r m în locukii. S in cu ei i copiii. 

² Pemine ia-m cu tine, tat! îl rug Dnu. Vreau s-o mai vd pe mama. 

² Nu se poate, biatul meu, îi r spunse Ion. Pe mama n-ai s-o mai vezi de astzi înainte decît în vis. 

Biatul, dei cu ochii în lacrimi, înelese i nu mai strui. 

Ion, cu cetaii lui, în goana nebun a cailor, a tiat peste dealuri drumul. 

Fptaii² otomani, dei î mbr cai în veminte de oteni r omâni² î mpreun cu boierul care-i însoea a junseser  la o r scruce. Din satele învecinate, alergau rani cu ciomege i coase. 

² Ainei-le calea! striga unul. Au r pus-o pe Oltea. Au ars-o înc vie fiind în cminul ei. Au vrut s-i ucid icopiii. 

l-au prins. 

Ndjduind s scape de eapa mai înalt decît a celorlali ce i s-a pregtit, boierul Gavril, feciorul lui Stanciu,mrturisete: 

² Aceast ceat de achingii a sosit de la Stambul. Iar eu am primit porunca s-o însoesc. Pe domnia ta, dac erai prins, te-ar fi tras în eap, în ce privete lcria² cuprinzînd numai diata lui Vlad, pentru c sabia i

 însemnrile nu le-am aflat ² a f ost trimis înainte, printr-un clre, ca s fie pus la adpost p în ce va a junge înm îna sultanului. Clreul a scpat. Nu-l mai putei a junge... 

Din locul unde tînrul boier Gavril i ceilali ucigai au f ost prini, cpitanul Ion alearg în întî mpinarea lui tefan. 

Moldoveni, transilvneni i munteni, unii, îi înfrîng i-i gonesc pe turci. Otenii lui epelu nu lupt alturi deotomani. tefan îl urc în scaun pe Vlad Clugrul. epelu s-a retras la Piteti. 

Pe o întins cî mpie din apr opierea Pitetilor a f ost adunat mulimea. Sute i mii de rani, strîni cu de-a sila,ateapt, fremtînd, nu se tie ce. 

 în cortul mre î mpodobit al begului Aii, comandantul inuturilor dunrene, au intrat Basarab cel Tînr ² epelu² i o parte din cei mai de seam boieri ai si. 

Toi i se pleac p în la pm înt crudului Ali-beg. 

² înlimea ta, i se plînge epelu begului, otenii mei n-au luptat numai... fiindc am avut soarele în fa... 

² Nu numai de aceasta, m îrîie begul. 

² Noaptea fusese umed, plouase. Arcurile ni s-au umflat. Pulberea se udase... i... 

² i?... i?... struie Ali-beg. 

² i cpitanul Ion a strigat'... 

Vod Basarab cel Tînr îi lsase în piept barba. Se sfia s-i mrturiseasc lui Ali-beg ce le strigase otenilor domneti cpitanul Ion. 

 Acesta le reamintise de diata mriei sale Vlad, de m îndria de-a fi valah i de ruinea de a lupta din porunca i înf olosul asupritorului lor. 

Page 273: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 273/346

² Toi cei care ne gsim înaintea voastr  ² fie c vin din Moldova, din Transilvania ori sînt oameni de-ai locului² vorbim aceeai limb, mai spusese el.- Dar cei pe care sîntei silii s-i ur mai, i vei muri pentru ei, de cinesînt trimii i cu ce el? Nu ca s ne sub juge cu totul? 

 Auzindu-le cuvintele, otenii domneti n-au vrut s mai asculte porunca de a-i ur ma pe otomanii lui Ali-beg ² condui de paaCurtoglu ² i au pr sit cî mpul de btaie. 

lat de ce se sfia Basarab cel Tînr s-i încheie cuvîntul i s se dezvinoveasc pe de-a-ntregul înaintea lui Ali-beg. Dei acesta cunotea, de la Curtoglu-paa, tot ce se întî mplase, din fir-a-pr. 

² Acum îns, lu cuvîntul Curtoglu, totul se va ter mina. Diata r posatului epe se afl în m îna noastr . 

 Ali-beg nu tia. Clreul trimis înainte de ucigaii Oltei nu a junsese la el. Se r tcise pe drum. Fusese apoi silits se fereasc de-o alt ceat a cpitanului Ion, care trecea în iure spre Rî mnic. i, între timp, Ali-beg plecase. 

² Se afl în m îna noastr ? semir . Unde i cînd ai aflat-o? 

² O ceat de achingii, trimis de la Stambul din însi porunca luminiei sale sultanul, însoit de feciorulboierului Stanciu, a lovit pe neateptate casa lui Ion, în timp ce el lipsea. A gsit diata ascuns la poalele unui fag.E drept c o mulime de achingii, ca i tînrul boier, i-au pierdut viaa cu-acest prile j, dar nu mai înseamn nimic,lat, în lcria aceasta se afl diata. Ne-a f ost adus nou ca s-o punem la adpost. Eu am primit-o i i-o 

 încredinez ca s i-o trimii mai departe luminiei sale sultanului... 

 Ali-beg ² dei puin nelinitit, fiindc sultanul trimisese ceata de achingii f r  mcar s-l întiineze ² întinsebucur os m îinile. Apuc i-cria, care fusese odinioar  a lui, f r  diat, bineîneles, i-o puse în poal 

Nu îi venea înc s-o deschid. Avea s fac acest lucru numai cînd va r m îne singur. 

Se gîndea c-o va desface încet, cu mult, f oarte mult gri j. Va despturi pergamentul. i-I va citi în tihn. Vamedita asupra lui îndelung. i abia pe ur m îl va trimite sultanului. 

Cu toate c sultanul nu inuse seama de el cînd îi trimisese pe achingii, era mulumit c, în sfîrit, faimoasa diat se afla în m îinile lui. 

Totui, fa de epelu i toi ceilali nu-i ar t strile sufleteti. 

² Aceasta este diata? Bine! se r sti la epelu. Au gsit-o îns achingiii notri. Nu tu! Dar sabia lui Vlad undeeste? 

² Sabia, din nefericire, înc o mai stp înete cpitanul Ion, r spunse speriat epelu. 

² Ce simplu este pentru tine s-mi r spunzi: «înc o mai stp înete cpitanul Ion!» Dar pentru ce se mai afl lael, i nu la noi? Asta te-ntreb. i asta m va-ntreba i pemine luminia sa² i Ali-beg dusem îna la frunte, labuze, ia inim i se înclin. Nu se înclin pentru c-l iubea pe sultan. Pe sultan nu-l iubea nimeni. Ci pentru c voia s dea cît maimult greutate celor r ostite. i cpitanul Ion unde e? Ai pus m îna pe el? Nu! i nici nu v vdprinzîndu-l curînd! Ateptai s-l prind eu? îl voi prinde. Aceasta este îns, aa s tii, datoria voastr . Repet,silabisind i btîn-du-i genunchiul cu palma la fiecare silab: Da-to-ria voas-tr ! Ai îneles? 

² Da. 

Curtoglu voia s mai spun i el ceva, dar nu putea din pricin c Ali-beg nu-i lsa nici un r gaz. 

² Da, da, da! se înfurie Ali-beg. Cuvîntul acesta l-am auzit mereu. Cpitanul Ion continu s tr iasc liber i s fac tot ce-i place. Iar voi m apr obai mereu, linitii, dar f r  s mi-l dai legat... 

² De data aceasta, gsi iar i vreme Curtoglu s mai strecoare cîteva vorbe, s-a ispr vit cu el. 

 Ali-beg tresri: 

² Nu te-neleg! 

Page 274: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 274/346

² Cpitanul Ion a czut în curs. A f ost atras spre Dunre de una din cetele noastre de spahii. Ieri se afla încercuit. Nu mai avea nici o scpare. i înc-n ziua de azi ndjduiesc ori s i-l aduc pe el în treanguri, ori s-i înf ieze capul lui retezat. De-aceea am i îndr znit s adun satele în faa cortului luminiei tale. S-i ar tmulimii c s-a sfîrit pentru totdeauna cu cpitanul Ion. Astfel r zmiriele vor înceta. Duhul lui epe 

va pieri i nor odul se va supune deplin. Planul e bun, luminia ta? 

Curtoglu eramulumit de el. Privi, fudul, la Ali-beg.  

² Fgduieli am avut destule! mor mi begul. 

² Nu, nu, eu sînt încreztor, îl asigur  Curtoglu. Foarte, f oarte curînd, ori îl vom vedea intrînd aici pe cpitanulIon însui, ori pe vreunul din spahii purtîndu-i în sac cpîna. 

Cuvîntul lui Curtoglu fu întrerupt de un str jer. Plecîndu-se în faa be-gului, acesta îl vesti: 

² Trimiii str lucirii sale sultanul! Cu porunci grabnice!... 

 Ali-beg încredin lcria unui ag din dreapta i se f oi în j îl. 

Ce i se mai nzrise, oare, sultanului? Lua în Valahia msuri f r  mcar s-l încunotiineze. i mereu îi trimitea

tot felul de porunci. Iar unele se bteau cap în cap. 

Patru trimii intrar . Purtau veminte str lucitoare din mtase i br ocart, î mpodobite cu aur. 

 Ali-beg nu-i cunotea pe nici unul. 

«înseamn c s-au petrecut schimbri! cuget. Nu cumva î mi aduc porunca de-a lsa comanda?» Gri pr sireacomenzii putea s-i atrag i altfel de ponoase. 

Unul dintre trimii purta în m în însemnul imperial, semiluna de aur. Acesta glsui: 

² Spre slava lui Alah, preamritul sultan, mreul padiah, podoaba lumii, te ceart, Aii-beg... 

C înd auzi de suprarea sultanului, Ali-beg nu-i mai pstr  tria i îi aplec fruntea. 

 Aplecîndu-i el fruntea, cu toii fur  silii s-l imite. 

Nimeni nu-i mai privea pe trimii. Cu ochii în podele, toi cei de fa în-genunchear . 

 Aceasta le fu trimiilor prea destul. Le smulser  hangerele de la brîuri. Ameninîndu-i cu ele, le puser  în gur  cluuri, îi legar  cu nururi. i-a-cela care purta însemnul imperial apuc lcria în care se afla diata lui e-pe. 

Nici nu se dumiriser  bine Ali-beg, epelu i ceilali dac voina sultanului fusese într-adevr ca ei s fie legai,cînd cei patru brbai ieir  afar  i se-azvîrlir  pe cai. 

² Sînt cpitanul Ion! vesti mulimii de rani adunai acela care-i smulsese lui Ali-beg lcria^ lat sabia mrieisale Vlad, iar în lcria aceasta se gsete diata lui. în numele diatei, v chem din nou s-i înfruntm pe nvlitoriiotomani condui de Ali-beg, ca i pe slu jitorii lor credincioi, domnul i marii boieri. 

Btlia începuse, cînd Ali-beg, dezlegat, îi spuse lui Basarab cel Tînr: 

² i dincolo demoarte ne lovete înaintaul vostru, cumplitul vod epe! 

Lupta, din nenor ocire, s-a ter minat prin înfrîngerea mulimii neînar mate, în frunte cu cpitanul Ion. 

Iar, mai departe, otile lui Ali-beg l-au învins i pe Vlad Clugrul. 

Page 275: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 275/346

Page 276: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 276/346

² î mpotrivirea însi e o izbînd. Chiar dac pentru aceasta eti nevoit s te jertfeti tu însui. epe s-a jertfit,dar n-a îngenuncheat. 

² i epe a avut cusururi! 

² A avut. Eu i le cunosc cel mai bine. Nu i-a r spltit destul nor odul pentru cinstea i osteneala lui. Poate c segîndea s-o fac mai tîrziu, la încheierea pcii. O fi avut i altele, dar dragostea sa de ar  a f ost f r  margini.Pentru pm întul acesta str moesc el n-a precupeit nimic. i-a vrsat bucur os sîngele. Ceea ce nu sîntei voi înstare s facei, epelu! 

Neagoe de la Craiova, potrivit tradiiei, se tr gea dintr-o familie de îndr znei oteni valahi. Unul czuse slu jindu-lpe Litovoi. Altul luase parte, alturi de Basarab I, fiul lui Tihomir, la str daniile pentru întemeierea rii Româneti.i, în sfîrit, muli .alii îi cinstiser  ar mele, ur m îndu-l pe Mir-cea cel Btrîn sau Dan al ll-lea. 

Unul dintre acetia, pe nume Barbu-paharnicul, tatl banului Neagoe, intrase îns, dup moartea er oic a lui Danal ll-lea, alturi de care de asemenea luptase, în slu jba noului domn Alexandru Aldea l-ul. 

 A f ost i-atunci un timp al apsrii i durerii, ca i acela de dup mie-leasca r punere a lui epe.C îiva boieristp îneau ara, vlguind-o spre înavuirea lor. Iar în fruntea acelora se afla Albu ² numit de ai lui Äcel Mare",pentru cît le era de mult cu priin. Acesta îl nesocotea pe vod ² om slab, lipsit de cura j i voin. în vreme ce eli ai lui dobîndeau nenumrate f oloase. 

Fiind atît în slu jba lui Aldea cît i-a lui Albu, paharnicul Barbu îi sporete averile. Iar Aldea, la cererea lui Albu, îldruiete, pentru Ädestoinicia" sa, între alte multemoii² ca acelea de la Strehaia i din alte pri² i cu satuldomnesc Craiova.. 

Feciorul lui Barbu-paharnicul, Neagoe-banul, îi crete, sub domniile lui Vladislav al ll-lea, Laiot Basarab-Btrînuli vod epelu, într-atîta aceste moii, încît ² î mpreun cu pdurile, luncile, punile, zvoaiele i livezile² a jung cele maimari i mai bogate din întreg inutul de peste Olt i, poate, chiar din toat ara Româneasc. Jiul,pe o bun parte din curgerea sa, era al lui. O mulime de bli, la fel. 

Curile de la Craiova, acareturile, gra jdurile, staulele, locuinele slu jitorilor i toate celelalte f or mau un fel detriunghi. Una din cele trei laturi se spri jinea pe blile de netrecut ale Craioviei unde, se povestete în legend, ar fi existat, cîndva, o întins aezare a î mpr iei r omane, scufundat i înghiit de pm înt i ape, pesemne întimpul unui cutremur. A doua latur  o f or mau dealurile încrcate depometuri i vii. i cea de-a treia, Jiul, cu apelelui repezi i pline de vîltori, peste care îi trebuia un bun meteug ca s poi trece f r  prime jdii. în întregul lor,curile alctuiau deci un fel de cetate natural, întrit în unele locuri cu garduri sau valuri de pm înt i, din loc în

loc, avînd turnulee de stra j. întriturile le ridicase Neagoe-banul, cu încuviinarea lui Ali-beg, sub cuvînt c trebuie s se pzeasc de vreo nval a cetelor de r zvr tii ale lui Ion. De altminteri, înc vreo patru mari boieri,care se bucurau de încrederea lui Ali-beg, cptaser  asemenea încuviinri. 

Curile îi aveau poarta principal în partea dinspre apus, printr-un loc mltinos, mai lesne de aprat. De-acolo,printre dou valuri de pm înt, un drum destul de lat i presrat cu pietri ducea spre alt poart, mai întrit decîtprima, inut în balamale de fier i închis cu trei drugi uriai. Poarta aceasta atît de stranic ducea spre curteainterioar , curte în care se aflau conacul i o bisericu de lemn. Bisericua fusese recldit pe locul alteia maivechi, cldit întîia oar , se spunea, de Mircea cel Btrîn. Aici, un clugr înla zilnic rugciuni pentru sporireaavuiei i binelui familiei lui Neagoe. 

 Acum, epelu ² în a crui domnie Neagoe, f ost ban al Strehaii i apoi al Craiovei, se bucurase de o deosebit cinste, fiul su Pîrvu fiind mare vornic, al doilea în rang dup mitr opolit, iar cellalt fiu, Barbu, a jun-gînd i elveastelin ² pierise la Glogova, doborît de loviturile npraznice ale unor boieri mehedineni, pe care i le iprevestise Ion. i btrînul Neagoe poruncise s se adune la sfat, în conacul de la Craiova, toi brbaii de frunte ai

familiei, rudele lor apr opiate, prietenii de credin i slu jitorii. 

Fr  s fi a juns ceea ce a devenit mai tîrziu, sub Radu cel Mare, un fel de adevrat curte domneasc, în caretotul era orînduit dup cele mai stranice reguli, casa familiei Craiovescu impresiona înc de-atunci, pe oricine,mai ales prin ordinea înstp înit acolo. 

 în cas i prin curi nu se intra i nici nu se umbla f r  r ost. Fiecare om era dator s tie, în fiece clip, ce avea def cut. La buctrii, în gra jduri, în staule, în livezi i oriunde munca se îndeplinea cu sîrg i în cea mai deplin tcere. 

Page 277: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 277/346

Numai cînd banul sau vreunul din feciorii si era vesel i voia s-i arate aceast veselie, toi cei care se aflau înprea jm trebuiau s se bucure i ei. 

² V-am chemat, spuse banul cu vocea lui gr oas, ca s ne sf tuim în ce privete viitorul casei noastre i-al rii. 

Se adunaser  în jurul unei mese lungi, de ste jar, ezînd în  jiluri largi cu sptar. în dreapta banului se îniruiser  cei patru fii ai si: Barbu, Pîrvu, Danciu (Gogoa) i cel din ur m, Radu. 

Banul sttea în capul mesei stp înindu-i pe toi cu privirea. Palmele salemari cît nite lopei se odihneau pe tbliamesei. 

Motenise voinicia str moilor, care se jertfiser  pentru pstrarea libertii rii, îns i lcomia printelui suBarbu. în ochi avea o sclipire ciudat, flm înd, de parc ar fi vrut s sfîie întruna ceva. 

De-aceea, de cum se aezar  la mas, dei era diminea, soia sa de-a doua, Vinia ² care se tr gea din ceamai bun spi a despoilor sîrbi² cu patru r oabe ignci, umblînd ca nite umbre, începur  s aduc gustri. 

Lui Neagoe i se umplu cea dintîi mare cup cu vin i el o dete de duc numaidecît, ca... s prind puteri. 

Tui repetat i ur m: 

² Sîntem într-o f oarte grea cumpn. Domnia Basarabilor, prin epe-lu, s-a sfîrit. Ur maii lui Dan l-ul las loculDr culetilor. De fapt, i unii i alii se trag din acelai neam, al lui Basarab l-ul, întemeietorul acestei ri! VatraBasarabetilor este dincoace de Olt. A noastr -i îns aceeai. i dac ei sînt vechi, i noi sîntem la fel de vechi.Nu ne simim mai pre jos cu nimic. S tie asta f oarte bine i unii i ceilali!... 

² Da, da, încuviinar  fiii i rudele. Nu ne simim cu nimic mai pre jos! 

² Sîntem îns într-o cumpn, îi întoarse iar vorba Neagoe, deoarece în scaunul domnesc s-a urcat, de puinezile, aa cum tii, un voievod dr culesc adus pentru a doua oar  de tefan al Moldovei. 

² Fiind fratele lui epe i nepotul lui Vlad Dracul, pe care ai notri nu i-au slu jit, va fi, pesemne, i el contranoastr , îl întrerupse Pîrvu. 

Banul îi arunc o privire piezi i continu: 

² E Vlad Clugrul. i anumite semne ne fac s bnuim c nu se va supune nici Porii, ca epelu. C se varidica î mpotriva ei. 

² Ce te face s crezi? îl întreb pe btrîn feciorul cel mare, Barbu. 

² La înscunarea lui l-a poftit i pe Ion, cpitanul r zvr tit i r zvr titor. Acesta a luat cuvîntul, în numelenor odului, zicînd c toat ara dorete, într-un singur glas, s se întoarc la vechea ei neatîrnare. i nu mai vreas plteasc bir. 

 Al doilea fiu, Pîrvu, era numai ochi i urechi: 

² i domnitorul ce i-a r spuns? 

² A r spuns c va fi aa precum dorete nor odul! 

² Atunci e limpede. 

² Numai c, a adugat el, se va ine seam, firete, în Divan, i de prerile marilor boieri. Iar eu, atunci, am ceruts fiu primit, dup-amiaz, de vod. 

Lui Radu, mezinul, îi tremurau de ner bdarem îinile: 

² i vod te-a primit? 

Page 278: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 278/346

² M-a primit. înainte de mine intrase Ion. i i-am vorbit îndelung lui vod, ar tîndu-i cît de prime jdioas va fipurtarea lui, dac-l va asculta pe tefan. Turcii nu-l vor ierta. i soarta îi va fi aceeai ca a lui epe. Cu lupta pefa este greu de r zbit. Mult mai bine este cu înelegerea. i numai cînd nu vamai fi cu putin, atunci... 

² Vod te-a îneles? 

² Nu tiu dac m-a îneles. Tocmai i se înf iase de la Poart un trimis al sultanului., i vorba noastr s-acur mat. S vedem, deci, ce va ur ma! Dar oricum va fi, noi trebuie s ne str duim ca în ar  s se pstrezerînduiala lui Albu Äcel Mare" ² aps pe cuvintele Äcel Mare" ² pentru c numai sub el, aa cum mi-a dovedittatl meu, Barbu, boierii au f ost, într-adevr, în cea mai deplin cinste. Vorba lor era vorb i dorinele lor erau, înorice î mpre jurare, î mplinite. 

² Mria ta!... Mria ta!... 

Nvlise un otean în odaia de sfat. 

Banul se încrunt. Cum de îi îngduise o astfel de îndr zneal? 

² Mria ta!... lart-m! 

(Supuii i se adresau banului cu Ämria ta", ca lui vod.) 

Neagoe-banul înelese c se petrecuse ceva ieit din ordinea obinuit. 

Btu cu pumnul su cît maiul în mas. Masa se zgudui i blidele de pe ea srir , cupele se vrsar . 

² Clrei... Nvlete o ceat de clrei! 

² Cine poate fi? 

² Cpitanul Ion. 

Banul Neagoe se pomeni în picioare. 

² A-nceput, zise. Vlad Clugrul l-a asmuit asupra noastr . Nici vorba mea, i, dup cum se veae, nici a turcului,nu l-a înduplecat. Luai ar mele! 

Cpitanul Ion, cu ceata, a junseser  în faa porilor. 

«S n-o mai pesc o dat, ca atunci...!» se gîndi Danciu, al treilea frate, cel care fusese prins de Ion i trimislegat sultanului, la Stambul. 

Porile, cele mari i cele dinuntru, maimici, dar mai întrite, se închiser . i otenii din curtea interioar  se înirar  în turnulee i la garduri. Ceimai muli se îngr mdir  îns, potrivit poruncilor banului, la porile cele mari. 

Flcii cpitanului Ion nu îi scoseser  sbiile din teci, nici nu-i încordaser  înc arcurile. Lncile stteau linitite. 

² Ce doreti, cpitane Ion! întreb banul de dup porile cele mari. 

 în glasul lui, oricît i-l stp înea, se desluea o spaim. tia el însui 

cît vin avea în faa cpitanului Ion. 

² l-ai cerut iertare noului domnitor, mriei sale Vlad Clugrul, pentru greelile domniei tale, ale feciorilor, rudelor i slu jitorilor domniei tale. Ai f gduit s nu mai stai lam îna otomanilor, i s-i î mplineti cu cinste voina, slu jindu-l aa cum i înaintaii domniei tale i-au slu jit pe voievozii cei vrednici f uritori de ar . 

² Asta aa e! recunoscu de dincolo de întrituri banul. 

Page 279: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 279/346

² Sîntem nscui, i domniile voastre i eu, în acelai inut, glsui Ion. De-aceea, mria-sa mi-a poruncit s-i ierti eu preamultele greeli ce domnia ta însui sau feciorii domniei tale le-au svîrit. S plec pentru a-i cercetacredina i a vedea dac eti gata s-i ridici ar ma î mpotriva turcului i pentru aprarea pm întului pe careslluim cu toii. 

² Vii cu binele sau cu r ul? Pentru c eu aici sînt însumi ca un domn. Nimeni nu are a-mi porunci. i nimeni nuare dreptul a-mi clca pragul f r  învoirea mea. 

² Nu cu inima uoar , dar vin cu binele. 

Lîng Ion se aflau credincioii lui: Zâne, Vîlsan i Eufr osin. îi  jucau caii. 

 în dosul gardurilor se auzeau opcieli i comenzi înfundate. 

² Sînt gata, la nevoie, s-mi ridic ar ma, dar dac vrei s stm î mpreun de vorb, îndeprteaz-i ceata, pune-iar mele la oblînc i cu m îinile goale, însoit de cel mult doi oameni, apr opie-te pe jos de pori. 

Ion desclec, îi puse ar mele la oblîncul calului. îi încredin calul lui Vîlsan. Fcu semn cetei s se îndeprteze i numai Zâne i Eufr osin s r -m în. Se apr opiar  tustrei de poart, cu m îinile goale, aa cum ceruse banul. Poarta cea mare se deschise i brbaii intrar . 

Craiovetii, în frunte cu banul, i înc

vre

odouzeci de

oam

eni de-ai lui înar m

ai îi încon jurara. 

² Cpitane Ion, oi fi nscut în acelai inut ca noi, dar acum eti.în m îinilemele, zise mulumit banul. Ai s  jocicum am s-i cînt eu. Uit-te colo! 

Otenii înar mai, cu arcurile întinse i suliele gata s fie azvîrlite, se aflau în partea dinuntru a ambelor turnulee. 

² Bnuiam cum o s m primeti, îi r spunse Ion. Atîta c, de nu m întorc într-un ceas, oamenii mei vor izbiconacul. 

² Conacul nu poate fi cucerit... Nici vod Vlad Clugrul n-ar putea ptrunde. 

² Mergi înainte, îl î mpinse uor pe cpitan Barbu ctre porile cele mici. 

Intrar  în curtea interioar  i a junser  la ua îngust i scund ce da spre scrile pe unde te urcai la eta j. Ua eradeschis. 

² Bgai de seam, îi preveni banul pe fiii lui, amintii-v ce i-a f cut cpitanul Ion, la cetatea Gherghia, lui Ali-beg. 

Dar n-apuc s-i ter mine vorba, i cpitanul îl i înf case pe Danciu, care-i era alturi. Zâne f cu acelai lucrucu Barbu. i Eufr osin cu Radu, al patrulea fecior al lui Neagoe, cel mai mic dintre ei. 

Deci tocmai de ceea ce se temuse cel mai mult banul se petrecuse. 

Ion, Zâne i Eufr osin le smulser  celor trei frai ar mele. i inîndu-i bine de umeri, se traser  pe scar . 

Rmseser  spate la spate, ca s nu poat fi atacai nici din  josul i nici din susul scrilor. 

² Putem acum s stm de vorb? îl întreb Ion pe Neagoe. 

Barbu încerc s se smulg din încletarea lui Zâne. Nu izbuti. 

² Stai binior! îl preveni cetaul. 

² Dac vrei, banule, poruncete slu jitorilor s ne loveasc! zise Ion. Noi n-avem nimic î mpotriv. 

Banul îi frec m îinile, neputincios. 

Page 280: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 280/346

² Dai-le drumul, nevtmai, feciorilor mei, i putei pleca unde vrei. 

² Noi dorim, înainte de toate, s stm puin laolalt de vorb despre ceea ce i-am amintit mai înainte, spuse Ion.Cu toate c, într-o anume privin, ne-am lmurit. 

² Bine! se învoi banul. i eu doream s stau de vorb, dar nu sub puterea domniei tale. 

² Dar nici a domniei tale, ur m Ion, aa c poruncete rudelor, prietenilor i otenilor s-i azvîrle toi ar melelîng poart. Iar ei înii s se deprteze p în lîng gardul acela... 

Banul zbovi puin, dar tem îndu-se pentru feciorii lui, porunci: 

² Aruncai ar mele, gr mdii-le lîng poart i deprtai-v p în lîng gardul acela ar tat de cpitanul Ion. 

i el însui, ca i cellalt fiu al su r mas liber, Pîrvu, îi azvîrlir  hangerele deasupra gr mezii. 

² i-acum, domnia ta, banule, î mpreun cu feciorul domniei tale, Pîrvu, urcai uor înainteamea. încolo nimenialtul s nu mai vin i nici vreun slu jitor s nu s-apr opie. 

Banul ddu iar i poruncile de trebuin. 

² Tu, Eufr osin, porunci Ion, r m îi i vegheaz ca nici un otean s nu se apr opie de ar me. Dac nu se pstreaz cuvîntul, uieri. C înd tu vei uiera, viaa banului Neagoe i-a feciorului su nu vor mai preui nimic pentru noi. 

Mînîndu-i din spate prizonierii, Ion i Zâne urcar  în pridvor. Fcînd s scîrîie scrile sub greutatea sa, banul o luase înainte. 

Se oprir , i Ion le porunci s se aeze pe scaunele f r  sptar din pridvor. 

² Ce doreti s ne întrebi? 

² Vreau s te-ntreb, banule ² aa cum îi spuneam, de-altminteri chiar adineauri² dac mcar acum, cîndceasul socotelilor se apr opie, eti gata s vii alturi de noi?... Mria sa Vlad Clugrul este un domn cu contiinacurat, care nu va îngdui ticloia i vînzarea. Iar clcarea f gduielii va fi pedepsit cu moartea. Am stat cumria sa la sfat i în tabra lui tefan al Moldovei. Vrea s aib mil de nor od. Acesta s fie într-un cuget cu

domnitorul, ca în vremea lui epe. i nu va îngdui ca sultanul s-i mai fac mendrele dup plac, purtîndu-se încasa noastr , cu noi, ca i cum i-am fi slugi. 

Neagoe cuta spre podea. Banul era btrîn, dar chipe. Capul îl avea ca de leu. Toi Craiovetii, în afar  deDanciu (i pe Danciu nu-l strica decît nasul), erau chipei. Btrînul îi întrecea îns pe toi. Umerii lai, grumazulvîn jos, braele muchiuloase îl f ceaCi s par  unul dintre acei brbai de legend, ca voievodul Litovoi, cu carese m îndrise ara pe vremuri. 

² Nici noi nu vrem ca sultanul s se poarte în casa noastr  cu noi ca i cum i-am fi slugi, mor mi banul, dîndr spunsului un alt îneles decît acela mult dorit de Ion. 

² La porunca lui vod, continu Ion, nu mai in seama de durerea mea, ci doar de aceea a rii. îi cer s nu maiobi jduieti nor odul. Ca nor odul s-i recîtige încrederea. i s ne ridicm laolalt, în frunte cu noul domnitor,

 î mpotriva voinei lui Baiazid-Veli de a ne înr obi. 

Barbu se uit int la Ion: 

² Eu nu obi jduiesc pe nimeni... i voi fi, î mpreun cu-ai mei, alturi de vod. 

 în clipele acelea, se auzir  ipete de femeie. Voci brbteti ameninau. 

² la vezi ce se întî mpl acolo! îi porunci cpitanul lui Zâne. 

² Nu e nimic, sînt slugile de la buctrie, se cior oviesc între ele, încerc s-l liniteascDanciu pe Ion. 

Page 281: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 281/346

Banul îi ridicase îns capul i ochii lui se vedeau nelinitii. 

Deodat, un stol de fete, care urcase pe cealalt parte scrile, se ivi în pridvor. 

Zâne le întî mpin. 

² Ce-i cu voi? 

² Mria ta, cpitane Ion, zise una dintre ele, mai îndr znea, am auzit c eti aici, i-am venit s ne plîngem... Abia am cpat de urîtul care ne pzea... 

Fata care i se adresase cpitanului era o codan cu buzele r oii ca f ocul i ochii negri. 

² Cpitane Ion, gonete-le! se încrunt banul. îi vor spune minciuni... Nu cta la cuvintele slugilor. 

² Minciuni? se str opi la el aceeai fat. Nu sîntem slugi. Am f ost strînse din satele lui... îl ar t pe Neagoe. iaduse de boierul Danciu aici... 

Danciu se înglbeni. 

² A f ost porunca lui Ali-beg, încerc el s explice. 

² Ca s fim druite pentru haremuri. 

² Nu obi jduieti pe nimeni? Ce zici? le ar t Ion, banului, pe fete. 

Un otean boieresc strig de jos: 

² Mria ta, banule, cetaii lui Ion încon joar  curile! Noi ce facem? 

Banul se întoarse spre cpitan: 

² Ziceai c vrei s ne unim laolalt, în slu jba lui Vlad Clugrul i a lui tefan, ca s luptm cu turcii? 

² Adevrat, dar mai ziceam i s nu obi jduieti pe nimeni. 

Tr opote de cai r sunar . Banul privea încoa' i încolo îngri jorat. 

² Vrei s ne-ataci curile, cpitane Ion, ca s ne poi ucide? Acesta i-e cuvîntul? 

Radu i Danciu se ridicaser  în picioare. Numai banul, Barbu i Pîrvu nu se clintiser . 

² V-a fi putut r pune, i ai fi meritat-o pentru felul cum v-ai purtat cu mine, dar n-am f cut-o... D numaidecîtdrumul fetelor. 

² S plece, spuse banul. Ai auzit?... Nu noi... ci Ali-beg... 

Fetele, de fericire, începuser  s-i srutem îinile lui Ion. Fr  s mai 

atepte alt poftire, ciripind ca un cîrd de vr bii, o luar  la goan spre pori. 

² Dai-le drumul! le strig banul, de sus, otenilor. 

i fetele înir  pe pori, unde le întî mpinar  cetaii. 

 Abia ieir  ele, i ali patru clrei se ivir  din zare, apr opiindu-se în galop de curile lui Neagoe. 

Erau î mbr cai în zale, pe cap purtau coifuri i la brîu sbii lungi, transilvnene. 

Page 282: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 282/346

² Slu jba domniei! vesti cel din frunte. 

² Ce nemai ateapt? se înfrico i mai r u Danciu. 

Trimiii lui Vlad Clugrul urcar . Nu se uitar  la Ion i se îndreptar  ctre banul Neagoe. 

² Mria sa te poftete la palat, banule!... 

Vorbeau cu bunvoin. Nu ca unuia cruia-i vrei r ul. îi întinser  i un r va. Banului, de tulburare, îi  jucauliterele sub ochi. 

² Citete-o tu, îl rug pe Pîrvu. 

 Acesta citi: 

² «Potrivit poruncii luminiei sale sultanului Baiazid i sfaturilor lui Ali-beg, doresc prieteugul tu, banule. ipentru ca prieteugul acesta s r m în trainic, p îrclabul Gherghina, fratele doamnei mele, Rada, a hotrît s-idea feciorului tu, Danciu, de soie, pe fiica lui, Hrusana». 

Cpitanul Ion nu auzi mai departe cuvintele citite de Pîrvu din scrisoarea lui vod. 

«Sultanul Baiazid? Ali-beg? Danciu ginerele lui Gherghina, cumnatul domnului? Nu! Nu era cu putin! Fratelemriei sale Vlad? La fel ca Radu cel Frumos? Atît de repede îl pr sise i noul domn pe tefan?» 

S fi vzut cum îl privea acum Neagoe pe Ion! 

Neagoe i ai lui îi primir  înapoi ar mele. Otenii lor le ridicar  din gr mada de lîng poart. 

² i pentru noi n-ai nici o veste din partea mriei sale? îl întreb Ion pe trimis. 

Ochii îi erau înceoai. Un dangt de înmor m întare îi suna în urechi. 

² Ba da. S pstrai linitea rii i s nu v amestecai în treburile ei! Putei pleca nesuprai cît vreme nu îivei da prile j dem înie mriei sale. 

Ion coborî scrile ur mat de Zâne i Eufr osin. Jos îl atepta Vîlsan. 

Banul voi s-i repead otenii asupra lor, dar trimisul îl opri: 

² Porunca mriei sale sun s se petreac totul în linite. S nu te ciocneti cu Ion... înc... rîn ji el viclean. 

Banul înelese tîlcul poruncii. 

² Va s zic, îi btu el fiul pe umr, ne vom înrudi îndeapr oape cu vod!... S ne aduc trei butoaie de vin. 

Urale izbucnir  din piepturile Craiovetilor i-a slu jitorilor lor. 

Ograda se umplu de zgomot. ² S bem i s ne veselim! hotrî banul. 

Ion gonea, ca un r tcit, prin pduri. Dar cugetul nu i se linitea. Primise între timp i vestea c lui Vlad Clugrulnoul sultan Baiazid al ll-lea hotrîse s-i dea Ästeag de domnie". Era întîia oar  cînd un domnitor r omân primea unastfel de steag. Trimiîndu-i-l, sultanul voia s-i arate c îl consider  numai un trimis al Porii în pr opria lui ar .Odat cu aceast «cinste», tributul se f cuse de dou ori mai mare. Iar nor odul era dator s dea Porii grîne,miere, vin, sare, carne, piei, i cîte altele. 

Doamne! Unde a a juns biata ar ? 

Page 283: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 283/346

Dintre fetele pe care cpitanul le adusese cu sine una n-avusese unde s se mai înapoieze. Cu prile jul uneiincursiuni a lui Ali-beg, tatl i fratele su fuseser  trai în eap, sub învinuirea c îl a jutaser  pe cpitanul Ion.Mama ei îi închisese ochii de durere. Iar casa le fusese f cut una cu pm întul. 

Era o copil subiric, de nici aisprezece ani, fiica unui f ost otean al lui epe, pe nume Oprea. 

² inei-m la voi, îi rugase ea pe cetai. Poate avei nevoie s v spl, s v cos, s v gtesc, p în voi izbutis-mi gsesc un r ost undeva. 

² Noi am avea nevoie, r osti, dînd din m îini, încurcat, Zâne. Numai c viaa noastr  este mult prea grea, mai alespentru o fat tînr  ca tine. 

² Cpitane Ion, se gîndi Eufr osin, n-ar fi bine s-i încredinm acestei fete creterea i îngri jirea copiilor ti,r mai f r  mam? 

Lui Ion i se luminar  ochii. Fata, dei puintic la trup, se vedea inimoas i harnic. 

² Ai vrea? 

² Cum de nu? se bucur  ea. l-am vzut aci, în tabr , pe copii. Au a juns de izbelite. Dar mie î mi plac. Am s lefiu o mam bun. 

Cpitanul zî mbi: «O feti ca ea mam?» 

Copiii, auzind c fata va r m îne cu ei, îi srir  de gît. 

² i noi cum o s-i spunem? întreb Ioana. 

² Mi-ar place s m numi+i Ämam", zise ea cu tristee în glas, uitîn-du-se în ochii cpitanului. Dar tiu c nu sepoate. Pemama voastr  adevrat n-o vei uita niciodat i nici n-a vrea acest lucru. 

² N-o vom uita niciodat, întri Dan. 

² Spunei-mi aa cum m cheam, Draga! 

² Draga, Draga! Ce nume frumos! 

² Voi fi sora voastr  maimare. 

Ioana continua s cînte: 

² Draga!... Draga!... 

Ochii cprui ai fetei str luceau de fericire. Gsise trei suflete care o puteau iubi cu-adevrat! Ce-i mai putea dori într-o vreme atît de crîncen ca aceea? 

Cpitanul îi puse palmele pe umeri. Ceva neîneles îl f cea s-o simt pe copila aceasta nevinovat apr oape deinima lui. Poate pentru c tatl fetei fusese un otean de-al lui epe! Poate pentru c murise, î mpreun cufeciorul su, din pricin c-l a jutase pe el! Sau poate i fiindc ea era atît de dulce i sfioas, curat ca o floarealb de primvar . 

² îimulumesc! 

² Maimult sînt datoare s-i mulumesc eu. Mi-ai dat un cmin. Am i eu, acum, un «acas». 

 îi lu apoi pe copii i, vegheai de Vîlsan, ca s nu li se întî mple nimic pe cale, pornir  tustrei spre csuacpitanului Ion, din nou ridicat în marginea pdurii, pe una din mgurile Coziei. 

Page 284: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 284/346

 

Btrînul ddu i mai departe f oile înglbenite. Toate acestea va trebui s le cunoasc în amnunt i s le îneleag Vldu. Din nenor ocire, el, Evghenie, pisarul m înstirii Tismana, f ostul cpitan al mriei sale Vlad, numai are prea mult de tr it. i înc n-a a juns cu scrisul unde-ar fi vrut. Iar Vldu este înc prea fraged. 

C îte nu sînt însemnate pe-aceste f oi!... t 

 în sala larg, susinut pe stîlpi de piatr  încrustai, Ion îi vorbete lui Vlad Clugrul. 

² înelege, cpitane Ion, îi r spunde acesta, c trebuie s r bdm i s ateptm. Crezi c în inima mea nuslluiete, ca un vier me,m îhni-rea? Primesc porunci din partea lui Baiazid. Ali-beg î mi intr  în cas ca unstp în. Scrînesc din dini, dar nu pot face nimic. 

² ine sus fruntea. Nu te în josi. i, la nevoie, ia ar mele în m îini. 

² N-am dreptul. 

² De ce? 

² Ar însemna s-mi pustiesc ara. 

² î mi r osteti aceleai cuvinte-ca i Basarab cel Tînr; dar bine, ara este pustiit i-aa. Numai marilemoii aleunor boieri care au prieteni printre otomani sînt cruate. Aa încît nor odul n-ateapt decît s-i înali cugetul... 

² Ar curge sîngele zadarnic, f r  s izbîndesc nimic. 

Glasul lui vod se f cuse jalnic. Apr oape plîngea. 

² Nu vrei s te ridici pentru ar  i m tem c Ali-beg îi va da porunc s-l însoeti, la fel ca epelu, în vreo alt btlie, fie î mpotriva moldovenilor, fie a transilvnenilor. Cum, fraii de sînge i limb%s se macine luptînd

 între ei? Cred c eti dator s te gîndeti cum îi vor  judeca o asemenea fapt ur maii. 

Vlad Clugrul se ridic de pe  j îlul unde era i se apr opie de fereastr . Firele albe din barba lui ascuit îiscînteiar  în lumina amurgului. 

Se aflau în palatul din Tîrgovite. Venise vara i domnitorul suferea de cldur . în Bucureti nu-i plcea s locuiasc, pe de-o parte din pricina zdufului, pe de alta fiindc oraul era plin de turci. i Ali-beg îl vizita preades. 

Venise la Tîrgovite cam î mpotriva voinei otomanilor. 

Prin ferestrele larg deschise ptrundeau miresmele pdurilor de pe dealuri. 

Vlad Clugrul r sufl adînc. tia prea bine c Ion avea dreptate, dar îi ddea seama i de slbiciunea lui. 

«Voievozii, i-ai Transilvaniei i-ai Moldovei, gîndi el, ateapt ca, la orice nvlire, otomanii s se izbeasc întîidemine. Pieptul meu s-i opreasc. Pe ur m abia s se îndrepte spre ei. Dar cît vreme voi putea eu s-iopresc? Poate o dat, poate niciodat! Oricum, p în la sfîrit, a cdea.» 

Doamna Rada ceruse intrare la vod. Venea însoit de Hrusana, fiica fratelui ei Gherghina, cununat numai decîteva sptm îni cu Danciu Craiovescu. Vod îi dduse el însui nepoatei sale cu acest prile j o zestre bunicic,dou moii întinse, o coast întreag, î mpdurit, de munte, în Arge, un rînd de case ar toase în Tîrgovite,cirezi, tur me i herghelii. 

Hrusana voia în seara aceasta s-i mulumeasc. 

Page 285: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 285/346

² M iart, cpitane Ion, vorba noastr  pe astzi s-a ter minat. 

² Te-ai încuscrit cu Neagoe...? jjjpai strui Ion. 

² Ali-beg mi-a cerut!. . 

² Ali-beg!... Ali-beg!... A a juns turcul s hotrasc i cu cine s ne în-cuscrim? 

Vlad Clugrul se întoarse spre cpitan. 

² Nu-mi place s fiu mustrat! Sînt domnitorul rii, nu uita. i nu-i îngdui s m ceri. Cine are, ca mine, o r spundere atît de mare, tie ce face... 

² Ar trebui s tie... 

² întreci oricemsur . 

² Rm îi cu bine, mria ta. 

² Du-te sntos! 

.Ion se îndrept spre u. 

Cei doi str jeri îi desf cur  halebardele, pe care le ineau încruciate, i cpitanul iei. 

La captul de jos al scrii îl atepta Eufr osin cu doi cai de dîrlogi. Sttea de vorb cu unul dintre str jerii curii. 

Srir  am îndoi pe cai i plecar . 

² tiai, îi spuse din mers Eufr osin, c Staico din Bucov i Barbu Craiovescu au f ost chemai de Ali-beg? 

Staico din Bucov era însurat cu Caplea, fiica lui Vlad Clugrul i-a Radei. Fiind ginerele lui vod, fusese înlat larangul de prim sfetnic. i era prieten la toart cu Barbu Craiovescu. 

«Dac Ali-beg i-a chemat pe Staico i Barbu Craiovescu, înseamn c se vor petrece lucruri însemnate, cuget Ion. Trebuie s aflu numaidecît 

despre ce este vorba.» 

Corabia se legna domol pe Dunre. Tot r mul r omânesc fusese cur at de oameni. Aici veniser  în dimineaaaceea Staico din Bucov i Barbu Craiovescu cu ali cîiva boieri de se jam ca s primeasc, în numele lui VladClugrul, poruncile lui Ali-beg. 

Barcazul care-i purtase p în la corabie pornise spre malul cellalt, la Nicopole, ca s-l aduc i pe Ali-beg. 

 în sfîrit, begul sosi, însoit de o suit numer oas de otomani i ttari. Cu toii se urcar  pe punte. 

 Apa era linitit. Cerul senin. i cetatea se putea vedea în toat puternica ei mreie, cu turnurile înalte,crenelate. Nimic nu se schimbase în cei apr oape treizeci de ani de cînd trei biei îndr znei, î mbr cai în straie 

f  

ieniceresti, izbutiser  s scape de-acolo, înfruntînd cele mai mari prime j-dii. 

 Întîi begul, apoi suita acestuia i, în cele din ur m, Staico din Bucov i Barbu Craiovescu ptrunser  în încpereade pe punte, unde ur ma s aib loc întîlnirea. 

Page 286: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 286/346

Turcii i ttarii luar  loc pe sofale, iar valahii pe scaune. 

 Ali-beg f cu un semn i cineva din suit îi aduse o hart fixat pe o scîndur  lat, învelit în piele. Pe hart eradesenat Moldova. 

² Peste douzeci de zile pornim, spuse begul. i uitai-v pe unde atacm. Trecem pe-aici... 

Cu un beior subire, Ali-beg ar ta locurile de unde ur mau s înceap lupta oastea turceasc i ttrasc. 

² Ghiaurul tefan va fi încolit ca lupul în bîrlog... Preamult i-a jucat caii f r  pedeaps... 

Planul întocmit cu gri j de generalii lui Baiazid i care trebuia s duc la înlocuirea lui tefan era întreg aici. 

² Foc!... Corabia a luat f oc! se auzi un glas. 

² Foc!... Foc!... Foc!... 

Panica se stîrnise pe punte. Marinarii se repezir  s-i a jute pe Ali-beg i pe trimisul hanului ttarilor din Crimeea,uitîndu-i pe cei doi valahi. 

 în chip cu totul neîneles, f ocul izbucnise pe corabie nu dintr-un singur loc, ci din trei. Barcazul era departe.Comandantul cor biei nu mai tia ce s fac. De un asemenea ghinion nu avusese înc niciodat parte. itocmai cînd era Ali-beg pe punte! Ddu ordin s se ridice p înza albastr  prin care barcazul era chemat înapoi, dar acesta, nu se tia din cemotive, în-tîrzia s se întoarc. 

Deooat se bg de seam c i barcazul ardea. Iar pe corabie limbi r oii i fierbini lingeau puntea. 

² Brcile!... Lsai brcile!... 

Numai c i brcile fuseser  cuprinse de flcri. 

 Ali-beg spumega. Pe toi îi va trage în eap, î mpreun cu comandantul cor biei. Url: 

² Aceasta nu poate fi decît m îna... 

² ...cpitanului Ion, îi r spunse cineva de lîng el. 

 Acel cineva îi smulse de pe cap fesul demarinar turc i-i ar t lui Ali-beg harta care fusese p în mai adineauri înf iat trimiilor ttari i valahi. 

Harta, frumos î mpturit, fusese ascuns sub fesul su. 

 Ali-beg îi scoase hangerul: 

² Prindei-I! 

² Spune-i lui Baiazid c-i mulumesc pentru c mi-a trimis întreg planul atacului asupra mriei sale tefan! 

² E cpitanul Ion! 

Dar nimeni nu-l mai asculta. Cpitanul îl apuc pe Ali-beg de umeri i-i dete brînci în ap. Tocmai la timp, ccif ocul începuse s-i i cuprind anteriul. 

 Ali-beg de-asemenea î mbtrînise. Hainele atîrnau pe el grele. Nu mai avusese timpul s i le scoat. Cu toateastea, era înc puternic. îi mica braele voinicete. Iar frica îi da i mai mult vigoare. 

Pe corabie, marinarii turci se str duiau zadarnic s sting f ocul. Acesta fusese aprins cu pricepere. Un fum gr osi urît mir ositor se înla în 

Page 287: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 287/346

fuioare gr oase spre bolt. (Corabia avea în cal catran.) 

Trî mbiele i tobele r sunau din cetatea Nicopole.Cineva striga: 

² Arde corabia pe care se afl begul!... S plece în largul fluviului brcile! 

Din deprtare, ceata de clrei a lui Ion privea corabia i barcazul care se mistuiau pe încetul i se scufundau tot

maimult în apa glbuie a Dunrii. 

² Numai de nu li s-ar fi întî mplat nimic alor notri! se îngri jor  Eufr osin. 

² îl vezi tu pe cpitanul nostru dînd gre? 

² A, nu... Asta nu... mur mur  Eufr osin. 

Rmaser  acolo nemicai, ateptînd. 

 începuse s se însereze cînd, de departe, se auzi galopul cailor. 

i cpitanul întreb: 

² Sîntei aici?... 

² Aici! chiuir . Aici!... 

tefan rîse cu poft ascultînd întî mplarea povestit de cpitan. în minte i-l închipuia pe Ali-beg, spaima lumii,blcindu-se, cu toat î mbr cmintea pe el, în Dunre. 

tia c Ali-beg îi prinsese frica lui Ion în ur ma paniei de la Gherghia. i, pesemne, spaima îi înepeneamdularele numai cît îi auzea numele, dar cu-atît mai vîrtos cînd îl mai i vedea. 

De-aceea tefan rîdea cu-atîta poft. Dar rîsul i se potoli i se sfîri într-un zî mbet. Un zî mbet care-i edea întotdeauna bine, deoarece faa blan a domnitorului, cu mustaa stuf oas, era parc anume f cut pentruzî mbet. Acesta îi aducea pe chip un fel de lumin, care-i f cea pe cei din prea jm s se simt bine. 

Pemas fusese întins harta cu liniile de desf urare ale atacului, aa cum fusese întocmit de strategiicancelariei lui Baiazid. 

² Va s zic, Vlad Clugrul, pe care l-am urcat în scaun, îi ascult orbete pe turci... Nesocotind nevoile ivoina rii... 

Chipul lui tefan se mohorî. 

² Vlad Clugrul nu este decît un al doilea Alexandru Aldea, un domn slab, la m îna anumitor boieri... îi întregicuvîntul Ion. 

² Un domn care vrea s stea 6a pisica pe vatr , unde e mai cldu, i s-i mnînce î mbuctura în linite, f r  s se osteneasc prea mult. Conducerea treburilor obteti a încredinat-o lui Staico din Bucov, ginerele su. «

 Acesta, î mpreun cu Barbu, hotr sc cum vor ei. 

² Nu cumva btrînul Neagoe rîvnete scaunul domnesc pentru unul din fiii si? 

² Ai ghicit, mria ta. La un sfat de mare tain al familiei, Neagoe-ba-nul de la Craiova i ceilali trei fii ai si auhotrît s fac tot ce le st în putin ca s-l aeze pe Barbu domn. 

Lui tefan îi plcea felul de-a istorisi al lui Ion. Vorbea repede i în aa fel încît parc vedeai aievea cele întî mplate i pe acela despre care povestea. 

² Ambiioas familie! 

Page 288: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 288/346

Numai c le stau în gît atît Basarabetii, cît i, bineîneles, Dr cule-tii. Cu toate c nici dintre Dr culeti, în care î mi pusesem toat nde jdea, nu pare s se ridice înc vreun vlstar care s întoarc ara, potrivit vrerii nor odului,la vremurile lui Mircea sau ale mriei sale Vlad. 

² Ce brbat a f ost epe! recunoscu tefan. Cu toat deosebirea de vîrst i fire, am f ost ca nite frai. Unotean asemenea lui la cîr ma rii Româneti ar f ptui minuni. Nor odul semai gîndete la el? 

² Nor odul vrea s cread c mria sa Vlad tr iete ascuns pe undeva. i c se va-ntoarce într-o zi, ca s-igoneasc pe turci. C va î mplini în ar  i, î mpreun cu mria ta, în lume, dreptatea! 

² Aa se crede? 

² Aa!... 

tefan r mase pe gînduri. Se gseau în casa cea veche, domneasc, din tîrgul Romanului. De pe ulieptrundeau zgomotele obinuite ale vieii de fiecare zi. Vestiii meteugari ai tîrgului, pe care chiar ieri îicercetase mria sa tefan, trudeau cu hrnicie. Unii în fier rii, dogrii, olrii, alii în cojocrii, pielrii, abagerii i-ncîte i mai cîte ateliere de meteugrie. Dar cea mai mare lar m o f ceau tot ucenicii meterilor pietrari, carelucrau la ridicarea noii ceti de aprare a mriei sale. Cetatea se construia pemalul stîng al iretului i trebuia s fie gata cît mai degrab. 

² Eh! O s tr im i-o s vedem! zise într-un tîrziu tefan. Ar fi bine totui s tim ce va face sultanul. Potrivit

acestei hri, ur ma ca el s ptrund în partea de sus a Moldovei. îi va pstra, sau nu, planul? 

Bucur os de faptul c reuise s aduc harta, Ion îi dete cu prerea: 

² Cred c i-l va pstra. 

² Baiazid-Veli este un sultan nestatornic în orice i asta m face s cred c i-l va pstra. 

Cpitanul zace într-o chilie a m înstirii Bistriamoldovean, încredinat de tefan celui mai vestit lecuitor din cîise gseau pe vremea aceea în Moldova, clugrul Sofr onie. 

tefan avusese dreptate. Aflînd Baiazid c harta czuse în m îinile lui Ion dduse porunc s se schimbe planul.Pr sind ideea de a urca în Moldova de sus, unde oricum n-ar fi izbutit s ptrund, se îndrept, cu toate nesfîritdemarile lui ar mate, ctre Chilia i Cetatea Alb. îl însoeau hanul Mengli Ghirai i Vlad Clugrul. 

Lupta fusese crîncen, mai ales în  jurul Chiliei. i Ion czuse r nit. O suli îl lovise în umrul stîng i-o sabie îidespicase coiful, r nindu-l greu la cap. 

Oricine altul s-ar fi lsat învins, dar Ion, cu sîngele ir oindu-i din r ni, continu s lupte. 

Vîlsan reui s-l trag din btlie, abia cînd, încercuit de ttari, sta gata s se pr bueasc. 

i-acuma zcea, în m înstire, pe-o lavi, f r  sperana de-a mai scpa cu zile. 

Un slu jitor de credin trimis de domnitor se afla i el acolo, pentru a vedea cu ochii lui ce se întî mpl cu Ion. 

² Toate leacurile f olosite de mine nu i-au a jutat cu nimic, îl întiin Sofr onie. Cpitanul, în ur ma despicturii din

east, i-a pierdut i auzul i vzul. Rana i s-a obrintit. Fierbinelile nu mai înceteaz. i bnuiala mea este c vamuri curînd. 

² Dar cum de i s-a înr utit atît de mult i aa de repede starea? C înd a f ost adus aici înc mai vorbea. 

² Mai vorbea, este adevrat. C încf îns a aflat c unul dintre p îrclabii Chiliei, cuprins de spaima morii, i-apierdut firea i, î mpotriva voinei tutur or celorlali lupttori din cetate, f r  s mai atepte sosirea mriei saletefan, i-a deschis porile lui Baiazid, m îhnirea lui a f ost atît de-adînc, încît l-a cuprins o sfîreal din care nu s-amai trezit nici p în astzi. 

Page 289: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 289/346

² L-a durut preamult aceast înfrîngere pricinuit de frica unui p îrc-lab bicisnic! adug trimisul. Nu trebuie s uitm c la cetatea Chilia a inut cel mai mult epe, în vremea cînd el o stp înea. De-aceea a luptat, poate, cu-atîta deznde jde sub zidurile ei, cpitanul Ion! 

Sofr onie îi cltin, amrît, capul: 

² Ce f olos c Baiazid a f ost, pe ur m, silit de ostile mriei sale tefan s se retrag dincolo de Dunre, dac aceste dou puternice ceti, Chilia i Cetatea Alb, au r mas în m îinile lui? lat ce i-a otr vit sufletul! Otrava,iscat întîi în inim, i s-a î mpr tiat în tot trupul. i nu mai poate s se lecuiasc. Aa c, tiind eu ² care sînt nunumai lecuitorul, ci i gr oparul rnînstirii Bistria² ce trebuie f cut într-o asemenea î mpre jurare, am luat toatemsurile trebuincioase pentru camoartea cpitanului s nu ne gseasc nepregtii. 

² Mria sa tefan, mai glsui trimisul, a poruncit s i se întiineze familia. i va da tot a jutorul ca aceasta s poat a junge aici cît mai grabnic. Ndjduietemria sa c, poate, simindu-i alturi pe cei dragi, viteazul cpitan

 îi va reveni. 

² Soarta sa, din pcate, oricît s-ar str duimria sa, îi dete, trist, cu prerea Sofr onie, este pecetluit. Nimic nu-lmai poate lecui. 

² Cu toat aceast prere a sfiniei tale, mria sa te r oag s-i primeti i s-i gzduieti familia, ce va venicurînd, pe cît este cu putin mai bine. Nimic nu trebuie precupeit cînd este vorba de cpitanul ibn! 

Familia, adic Dnu i Ioana, însoii de Draga, sosir , într-adevr, cu a jutorul bunului tefan, mai curînd decîterau ateptai. 

Copiii se azvîrlir  la pieptul tatlui. Plînser , îi srutar  chipul, bineîneles f r  ca muribundul s-i dea seama, inu voiau s se mai despart de el. Cu greu, Sofr onie i Draga îi desprinser  de-acolo. 

Ostenii, copiii au f ost culcai. i numai Draga a r mas s-l vegheze pe cpitan. Fata adusese cu ea niteleacuri. în primul rînd o unsoare, în care se puseser  mai multe buruieni, între acestea numrîndu-se untiorul decî mp ² la vremea înfloririi² ptlagina, sm îrdarul i ghiocelul demunte. Bunica, pe cînd mai tr ia, îi spusesefetei c nu se afl vreo unsoaremai bun decît aceasta în toat lumea, dac, bineîneles, nu se ung r nile cu eaprea tîrziu. i alte felurite buturi întritoare o învase bunica pe fat s fiarb. 

Rm înînd singur  cu r nitul, fata îi unse întîi r nile, apoi îi pregti o butur  îndulcit cu miere i i-o turn în gur ,pictur  cu pictur . 

Bolnavul se simi mai uurat. 

Multe sptm îni r mase apoi Draga neclintit lîng bolnav. 

Cpitanul continua s se zbat între via i moarte. Contiina nu-i revenea. Nu recunotea pe nimeni. 

C îteodat, nopile, Draga se apr opia de urechea lui. tia c nu putea fi auzit. i, totui, îi vorbea. îi amintea decopii i de voiniciii ce-l ateptau în ara Româneasc. 

Unii dintre acetia veniser , de altfel, ca s-i ia r mas bun. Dei nici unul dintre ei nu putea crede c un viteaz caIon se va da prad morii cu-atîta uurin. 

tefan însui se repezise o dat s-l vad. Acolo o întîlni pe Draga, neobosit, la cptîiul r nitului. 

Era o diminea însorit. Astrul str lucitor al zilei îi trimitea prin ferestruic razele cldue. Faa cpitanului, dup atîta suferin, se subiase. Obrazul lui, înainte ars de soare, se albise. Ochii îi stteau închii sub pleoapelegrele. 

tefan vod vzu cu acel prile j ceea ce nu vzuse înc nimeni. 

² îl iubeti? o întreb pe fat. 

Draga îi ridic uimit capul i r oi p în la r dcina prului. 

Page 290: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 290/346

De unde-i aflase aceast atît de bine pstrat tain mria sa? 

 într-adevr, fata îl îndr gise pe Ion. Aceasta se petrecuse cu mult înainte de a fi avut prile jul s-l vad i s-ivorbeasc. Tatl i fratele su îi povestiser  atîtea despre vrednicia, cinstea, cura jul i înf iarea lui. Iar dinbaladele cîntate în popor, aflase alte multe însuiri ale yestitului i credinciosului cpitan al lui epe. 

Venise apoi vremea s-l cunoasc în pridvorul casei lui Neagoe de la Craiova. Se apr opiase de el, î mpreun cutoate celelalte fetemenite a fi trimise lui Ali-beg. Ea însi nu-i vorbise nimic, dar inima i se oprise în piept.Cpitanul i se înf ia întocmai aa cum i-l închipuise în visurile ei de fat: frumos, seme, îns cu o privireblînd i chiar puin amar . 

«Nici nu este de mirare, gîndise ea, cînd viaa l-a încercat atît!» 

² Hai, hai, o trezise, în clipa aceea, tefan din gînduri. Mrturisete pe fa. Nu e nevoie s-i ascunzi simirile. imie-mi este drag. 

La întrebarea lui, aa cum li se întî mpla celor mai muli dintre oamenii care aveau fericitul prile j de a se afla înapr opierea voievodului, fata se ddu pe fa. 

i Czu în genunchi înaintea mriei sale, îi srut poala hainei i îi destinui cinstit c este cel dintîi brbat pe careinima ei l-a îndr git. i c, orice s-ar întî mpla, nu va mai iubi pe nimeni altul în via. 

² A jut-I s se vindece, o îndemn domnul. Dragostea fierbinte i curat a unei tinere fete slu jete cîteodat lecuirii unui r nit maimult decît toate fierturile, oblojelile i toate celelalte leacuri din lume. 

Domnul adusese cu sine o minunat dver  ² o perdea lucrat din porunca lui pentru porile î mpr teti alem înstirii. Dvera înf ia biruina asupra morii. 

Pe fat, gîndul acesta, al vieii ce poate învingemoartea, o î mbrbt. 

Mai ales c tefan, înainte de plecare, o mai îndemn înc o dat s nu se lase înfrînt. 

² Te voi asculta i voi lupta p în la capt pentru viaa cpitanului Ion, mria ta, îl încredin ea. 

Numai c lunile treceau. Venise toamna.Copacii desfrunzii de pe dealuri se fr m îritau în vînt. i suferina

continua s stp îneasc fiina celui drag. 

Este adevarat c fierbinelile îi mai trecuser . Nu se mai zbuciuma atît în somn. i osul, în easta lovit, începu s se lege. 

Ceea ce o turbura pe Draga cel mai mult era faptul c Ion nu îi revenea nici un moment cu totul în fire.Deschidea ochii, dar acetia cutau în gol. 

Dnu îl apuca de m în, Ioana i se anina de gît, Draga îi vorbea, Sofr o-nie la fel, f r  ca el s-i întoarc privirilespre ei i f r  s dea cel mai mic semn c-i aude i-i înelege. 

 începuse s se aprind f ocul în vatr . Se-apr opia iarna. Lupii ddeau tîrcoale tot mai apr opiate satelor. 

 într-o sear  poposi la m înstire Vîlsan. El era omul în care cpitanul avea cea mai mare încredere. i, înainte de

a cdea sub zidurile Chiliei, lui îi încredinase conducerea cetelor sale. 

Vîlsan încerc s-i povesteasc cîte ceva din cele ce se petreceau în ar  sub cîr muirea lui Vlad Clugrul. 

 A f ost pentru prima oar  cînd Ion i-a întors puin ochii ctre cineva. i Sofr onie i-a dat cu prerea c bolnavulmerge spre bine. 

Treptat, treptat, Ion îi îndrept tot mai des privirile ctre copii i Draga. Nu se putea mica. Cor pul îi era înepenit. Dar de auzit se prea c începuse s aud i înc din ce în ce mai bine. De-aceea, nopile Draga îicînta i-i povestea ca unui copil. 

Page 291: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 291/346

 în alt zi, fetei i se pru c r nitului, în timp ce ea îi vorbea, îi apare un zî mbet pe buze. 

² Copii, tatl vostru zî mbete, îi chem ea pe Ioana i Dnu care, dei se apr opia seara, înc se mai jucau prinograd. 

 Am îndoi alergar  într-un suflet, i Ion reui s-i întoarc spre ei nu numai ochii, ci i capul. Draga observ c  încerca s-i mite i degetele. 

 îi apuc degetele, i le înclzi între palme, îl m îngîie pe obraz i începu s  joace de bucurie, pin chilie, inîndu-i peam îndoi copiii dem îini. 

Draga mergea pe aptesprezece ani, Dnu pe apte i Ioana î mplinise cinci, dar vzîndu-i pe tustrei  jucînd princhilie nu tiai care dintre ei era cel mai copil. 

 Aî f ocul, îl înveli pe Ion i mai bine sub cergi i îi aduse licoarea din buruieni pregtit cu m îinile ei. 

Tocmai atunci, Sofr onie îi vesti sosirea unor noi oaspei. Acetia îi spuseser  clugrului c sînt nite susintoriai cetelor de r zvr tii. 

Ion îi întoarse din nou capul. îl auzise bine pe Sofr onie. Voia s vorbeasc, deschidea gura, îi încleta i-idescleta degetele, f r  s poat îns r osti nici un cuvînt. 

² Cred c ar fi bine s am înm întîlnirea pem îine, spuse Draga. începe s se însereze. Cpitanul este ostenit. Am tr it astzi cu toii tulbur ri prea mari. 

² Oaspeii struie, zise Sofr onie. Mîine vor pleca în zori. i vor, neaprat, s-l vad pe cpitan. 

² Bine! se învoi cu greutate Draga. Numai s nu întîrzie în chilie prea mult. 

² Nici vorb!... Nici vorb! . 

Sofr onie alerg s-i întiineze pe cltorii care ateptau afar  c sînt bine-venii. 

C înd a junse la ei, acetia tocmai îi iscodeau i pe ceilali clugri asupra strii sntii cpitanului. Se ridic depe lavi? Umbl? Mînuiete ar mele? i altele de felul acestora. 

 Aflaser  totul i se gr bir  s intre în chilie, cluzii de Sofr onie i primi^ cu destul nemulumire de Draga. 

 Întîiul care pi era un brbat ager, dei puin cam vîrstnic, î mbr cat într-o zeghe mioas. Clca ano i sevedea c fusese otean. Obrazul, 

m * 

pe partea stîng, era br zdat de ur ma închis a unei r ni, ca|e urca de la musta spre ochi. 

² S tr ieti, cpitane! îi ur  el cu glas r suntor. 

² Am venit s te vedem cum temai afli! adug al doilea, un subira-tec uor aplecat de spate i cu capulpleuv. Acesta cerceta, cu atenie, prin toate colurile, chilia. i ochii i se oprir , fugar, asupra sbiei. Sabia carefusese, de altfel, agat la cptîi, pe perete, din porunca lui tefan, sub cuvînt c bolnavul, cînd se va vindeca,s se simt numaidecît în apele lui. 

 Al treilea se strecur  -i el pe u. Avea o hain lung de iac, îns, pe dedesubt, dac s-ar fi uitat cineva cuatenie, ar fi vzut c purta o cma de zale. 

Ctre al treilea mai ales se îndreptar  privirile bolnavului. Acesta gemu i era limpede c voia s spun ceva.Degetele i se zbteau, agitate. Draga vzu c ele semicau cu mult mai liber decît înainte. 

² Eti ostenit, hai? îl întreb întîiul. Bine c te-am vzut cum ar i! M bucur... 

Page 292: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 292/346

² S-l lsm s se odihneasc! lu iar cuvîntul al doilea. 

 Al treilea se apr opie de lavi, cu spatele la ceilali. 

² Am adus nite leacuri din ar , zise încet. Cu a jutorul lor ai s te poi odihni... în veci... bine... 

Vru s mai adauge ceva, dar Draga îi rug s pr seasc încperea. 

Dup plecarea celor trei, fata îl cut pe Sofr onie i-i spuse c este nelinitit. ,  

² Pentru ce? rîse Sofr onie. Cpitanul arat din ce în ce mai bine. 

Ea se sfii s-i spun c alta îi este pricina îngri jor rii. i cu aceste cuvinte se desprir . 

Fcliile fuseser  stinse. în chilie nu mai ardea decît sî mburele de lumin al candelei. 

Cu toate astea, cpitanul întîrzia s adoar m. Draga, care-i veghea, ca de obicei, somnul, aezat pe un scauncu sptar, îl simea cum încerca s se mite. 

Str duina îl f cea s r sufle greu. 

Fata îi puse palma micu i cald pe frunte. 

Fruntea-i era î mbr obonat de sudori. 

Prin minte, revzu clipa cînd privirile lui Ion se întîlniser  cu acelea ale brbatului î mbr cat în hain de iac.Privirile li se ciocniser  ca nite sbii de oel, f cînd parc s îneasc din ele scîntei. 

«Numai încape vorb, s-au recunoscut, cugeta'Draga. i sigur c se ur sc! Doamne, ce se va întî mpla?» 

 Ar fi vrut s alerge la Sofr onie. Numai c aa, f r  temei, ea, o fat tî-nr , s nvleasc în crugul nopii la unbrbat în chilie? Chiar dac acesta era clugr i, pe deasupra, cu barba colilie. Nu se cuvenea! i ce-ar fi spus,pe ur m, stareul? i-aa de-abia se învoise s-o gzduiasc în m înstire. i asta numai fiindc r nitul era unotean de frunte i, pe deasupra, ocr otitul lui tefan. Iar tefan poruncise ca totul s fie îngduit cînd era vorbade sntatea i binele cpitanului � Ion. 

Bolnavul gemea pentru a doua oar  în acea sear . Draga lu o a-chioar  din vatr  i cu ea aprinse din nouf clia. încerc s îneleag ce voia s spun Ion. 

Deodat pricepu. Ochii acestuia se îndreptau spre sabie. 

² Sabia o doreti? Dar cum s i-o dau? Nu o poi ine în m îini. i de cine te îngri jorezi? De cei care au venit? Tetemi pentru copii? 

Ochii lui Ion scînteiar . Fusese deci vorba de copii. S-i ia din chilia unde-i aveau culcuul pe-aceeai lavi cuea i s-i mute? 

Draga se zbuciuma chinuit de întrebri. 

Lu sabia din cui i i-o puse lui Ion în partea dreapt, pe lavi, apr oape de palma lui. 

Parc se mai linitise. Cu degetele încordate, se str duia, f r  s izbuteasc, s-i prind m înerul. 

Vzînd c nu reuete, gemu a treia oar . 

² Ce s fac? îl întrebDraga. S mut chiar acum copiii? Bine, îi iau i-i culc pe laviele slugilor din cuhnie.Laviele sînt largi, slugile obosite, copiii i ei ador mii. Nici n-o s se simt. Dar cum s te las singur? S n-am gri j? S m zoresc? 

Page 293: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 293/346

Draga îl înelegea tot mai bine ce spunea din ochi. 

Deschise ua i se furi pe sala rece de piatr . Din mers auzi nite glasuri. Vorbeau destul de încet, dar recunoscu uor vocea aceluia care intrase întîiul la Ion în chilie: 

² Vom fi r spltii din plin! 

Pentru ce s fie r spltii? Pentru moartea lui Ion? A copiilor? Cine erau oamenii acetia? ^ 

Vru sa strige. Strigînd, clugrii ar fi srit, sigur, în a jutor. Dar cum putea s învinuiasc nite oaspei ai m înstiriicare nu f ptuiser  nimic? Numai pe nite vorbe ascultate de ea dincolo de o u i pe nite bnuieli iscate dintr-un schimb tios de priviri? Ar fi copilresc. Pe de alt parte, dac nu cheam imediat pe cineva în a jutor, s-ar putea ca, peste f oarte puin timp, s fie prea tîrziu. 

N-apuc s-i ter mine gîndul, i ua lîng care se afla scîrîi. Fata se ascunse dup ieitura de lîng scar  aperetelui. Întîi iei cel cu haina de iac. inea în m în un hanger. Acum era, într-adevr, prea tîrziu. Fata abia mair sufla. Spaima o strîngea de gît, suf ocînd-o. Nu mai putea r osti nici un cuvînt. Iei i-al doilea, i-al treilea.Veniser  înar mai cu hangere i pumnale. La cea maimic micare a ei, ar fi în junghiat-o. Nici n-ar fi apucat s dea alar ma. Pe ur m, nici vorb, l-ar fi r pus pe cpitan i, poate, pe Dnu i Ioana. 

Cerul era acoperit de nori. Pe sal i pe scar , întunericul puteai s-l tai cu cuitul. Unul dintre brbai trecu pelîng ea. O atinse cu m îneca. Era acela cu haina de iac. Prea a fi o cpetenie. 

² Pii cît putei de încet, spuse el. S nu v simt clugrii. Batei uor i cînd fata v-ntreab cine sîntei,r spundei... tu, Gheorghe, s r spunzi: «Printele Sofr onie!» Pe ur m înf cai fata. Astupai-i gura. Facei-i depetrecanie. i v repezii la cpitan. Cu el va merge uor. N-are cum s se apere. i dac am ter minat i cu el,alergm la copii. tii unde dor m? 

² tim! r spunse chelul. 

² Caii i-ai lsat afar ? 

² Afar ! 

«Copiii, gîndi Draga. N-am apucat s-i pun la adpost. încotr o s-o iau? Dac m-a deprta puin i-a striga?Ucigaii n-ar pierde zadarnic vremea. S-ar repezi la chilia unde doar me Ion. i, cum el este f r  aprare, l-ar str punge într-o clip cu sbiile. Pe ur m ar fugi. Ce s fac? Ce s fac? S m reped în chilie. S trag zvorul iapoi s chem în a jutor. 

 Acesta este lucrul cel mai bun. îns repede, repede...» 

 Aa f cu. Porni iute în vîrful picioarelor. 

² Parc... mi s-a prut c umbl cineva, zise unul. 

Draga îl auzi. Se trase în umbra zidurilor i se gr bi. Dincolo de col e chilia unde se afl Ion. 

 A a juns. Atinse ivrul, dar o m în îi cuprinse pe neateptate, din spate, umrul. Se întoarse i înaintea ei îl vzupe brbatul în zeghe mioas. 

Se rezem de u. 

² Ce vrei? Nu v las înuntru! 

² Vîr -i hangerul în piept! Cemai atepi? mor mu ^mul în hain de iac. 

Mîna celui în zeghe mioas se ridic. Tiul ascuit al hangerului sclipi într-o f rî m de lumin scpat printrenori. Numai c Dragi orice spaim îi trecuse. Simi o furie cum nu o mai încercase niciodat. Se repezi cuunghiile drept în ochii celui care o amenina. Brbatul scrîni: 

Page 294: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 294/346

² M-a orbit!... Omorîi-o! 

i el însui lovi cu hangerul. Draga se aplec i se feri într-o parte. Vîrful ar mei se înfipse în lemn. 

² Unde e? zise cel de-al doilea. 

Draga lupta ca un flcu. Ascultase odinioar  povestindu-i-se despre Oltea i neînfricarea sa. în suflet simea i

ea crescîndu-i o putere ca de brbat. Aplecîndu-se, întîlnise cu m îinile, pe jos, o piatr  mare, a juns cine tie cum pe-acolo. O apuc i-l izbi, cu toat tria, în cap, pe cel de-al doilea. 

 Întîiul, cu ochii sîngerînd, bî  jbîia prin bezn. O prinse de veminte. Blu-za-i p îrîi, i asta o f bu s se trag puindeoparte. 

Cel de-al doilea, lovit în cap, czuse în patru labe i se zvîrcolea de durere pe lespezi. 

Unde era îns cel de-al treilea, în hain de iac i cu privirea crunt? 

Pe sal se f cu lumin. Vzu ua chiliei deschis. Fclia, pe care o lsase înuntru aprins, r sp îndea, prin întredeschiztura uii, o lumin ce i se prea orbitoare. 

«Ion! Atunci... brbatul cu ochii cruni trebuie s fi i ptruns înuntru!» 

Strig: 

² A jutor!... A jutor!... L-au r pus pe cpitanul Ion!... 

 îl izbi i pe cel cu zeghea mioas în cap cu piatra. Acesta se cltin i se spri jini de zid, inîndu-i am îndou palmele pe ochi: 

² M-a orbit, nelegiuita!... M-a orbit!... 

Draga îi ridic hangerul czut i, strîngîndu-i cu m îna stîng, la piept, bluza rupt, se npusti în chilie. 

Uile celorlalte chilii începur  s se deschid. Cel dintîi, numai într-un fel de cmoaie lung, din p înz decînep, i cu un retevei gr os în m în, se ivi Sofr onie. Fcliile se aprindeau pe de-a rîndul. Toaca începu s bat. 

Pe negîndite se ivi i Dnu, dem în cu Ioana. 

Cei doi brbai cu capetele sparte se vicreau. 

Sofr onie, î mbr cat în cmoaia lui larg i lung p în la pm înt, cu reteveiul în m în, alerga bezmetic. 

«L-au omorît pe cpitanul Ion?» 

² Cu voi ce e pe-aici? îi întreb pe cei doi. 

Dar f r  s le mai atepte r spunsul, bnuind ce s-a întî mplat, ptrunse înuntru ca adus de furtun. . 

 în chilie, se atepta s-l gseasc pe Ion zcînd pe lavi într-un lac de sînge. C înd colo, privelitea cea maineînchipuit îl atepta. 

Cpitanul Ion era în picioare. Cu sabia ridicat. Draga avea i ea în am îndou m îinile cîte un hanger. 

C înd Sofr onie intr , cpitanul, istovit, se ls s cad pe lavi. 

Draga plîngea i rîdea în acelai timp. Iar în genunchi, la picioarele lor, se vedea ucigaul cu ochii cruni. 

² S-a ridicat din mori! apuc s bîlbîie Draga, ar tîndu-l pe Ion. 

Page 295: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 295/346

Simind ce se petrece afar , i anume cDraga lupta pentru viaa lui, 

cpitanul, aflat pe calea vindecrii, îi adunase toate puterile i izbutise nu numai s se ridice de pe lavi, ci înc s-i mai apuce i sabia. Nvlind în chilie, ucigaul² tot un nimit al înaltei Pori i care mai avusese de-a facecîndva cu Ion ² r msese încremenit. 

 îl tiuse pe cpitan lungit pe lavi, f r  putin de-a se mica, i iat-l în picioare, cu sabia în m în. 

Intî mplarea aceasta îi tiase pe jumtate avîntul. Totui, se îndreptase spre el cu hangerul întins. Atunci senpustise în chilie i Draga. 

² în genunchi! îi poruncise Ion ucigaului. 

² i azvîrle-i hangerul, adugase Draga. 

Ucigaul ct spre dreapta. Acolo, cu un hanger în m în, era Draga, înaintea lui, sabia tioas a lui Ion. Dinspate, se-auzeau paii lui Sofr onie i glasurile celor care ieeau din chilii. Iar cei doi soi de nemernicii ai iui setvleau afar , pe jos. 

De fric, vzînd c nu mai are nici o scpare, îi aruncase ar ma ² pe care i-a ridicat-o tot Draga ² i czuse îngenunchi. 

Copiii se repezir , fericii, în braele printelui lor. în timp ce ucigaii fur  trimii sub paz domniei, la Suceava,unde-i atepta o osînd aspr . 

Lui Ion, odat cu aceast întî mplare, parc i se rupsese ceva, vreun zgaz al sîngelui. Se simea î mpr osptat.Sîngele-i curgea prin vine nvalnic. Limba i se dezlegase. Braele i picioarele i le mica în voie. 

Leacurile pe care Draga i le dduse, cu dragoste i gri j, atîta vreme, aveau cele mai bune ur mri. 

Spri jinit de fat, cpitanul se putea plimba acum prin ograd. Se juca . laolalt cu copiii. I se aduse i calul. Gonicu el peste cî mpuri. îi m înui ar mele. încetul cu încetul devenea iar omul de altdat. 

tefan, aflînd vestea, se bucur  nespus. 

Numai trecu mult timp, i cpitanul, însoit de copii i Draga, plecar  la Suceava, unde-i chemase domnul. 

² Vezi, cpitane, glsui tefan cînd i se înf iar  tuspatru, i-am spus acestei frumoase fete c unde nu potizbîndi leacurile, face o adevrat minune dragostea. Te-ai vindecat i viaa i-o datorezi în primul rînd ei.Cpitanul îl asculta neclintit. Ea este, continu voievodul, pe cîte am auzit, i o f oarte bun mam a copiilor ti. 

Cpitanul îi privi copiii. Dnu sta drept, înaintea lui tefan, într-o inut de adevrat otean. Ochii lui îns erauumezi. 

² Pentru ce plîngi? îl întreb voievodul. 

² Mi-am adus aminte de moartea mamei! 

² Sr mana Oltea s-a dus! i vou, copiilor, v trebuie o mam. Nici un copil nu trebuie s r m în f r  gri ja i

dragostea unei mame. 

² Noi avem o mam, r spunse în locul biatului Ioana, care, ce e drept, nici n-avea cum s ,i-o mai aminteasc pe Oltea. 

Se repezi la Draga i-o prinse cu am îndou m înuele de gît. 

Draga o î mbr i i ea pe feti, srutîndu-i fierbinte obra jii. 

Page 296: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 296/346

² Avem o sor  mai mare care ne ine loc de mam, o corect biatul, cu o seriozitate apr oape brbteasc,privind-o pe Ioana mustr tor. O sor , pe care o iubim f oarte, f oarte mult, îns... o sor , aps el pe cele din ur m dou cuvinte. 

Draga o ls pe Ioana din brae. Inima-i zvîcnea. 

² Aa e. Are dreptate Dnu, zise. Sînt sora lor maimare. îi apuc pe am îndoi copiii de m în. Tustrei îngenunchiar  înaintea voievodului. Acesta le f cu semn c pot pr si încperea. i numai Ion r mase ca s 

mai vorbeasc î mpreun cu domnitorul lucruri de-ale r zboiului i pcii. 

Vlad Clugrul, în haina lui verde, bogat î mpodobit, care-i plcea atît de mult, clrea în frunte pe un cal murg.De sub poalele hainei i se vedeau alvarii r oii, pe care-i î mbr case ca s-i fac plcere lui Ali-beg. 

De-a dreapta i de-a stînga lui se aflau sfetnicii, între care, la loc de cinste, se vedeau Staico din Bucov i BarbuCraiovescu. 

La iret se oprir  pentru a-l atepta pe Ali-beg, care trebuia s soseasc dintr-un ceas Într-altul. Acesta venea cuo ar mat, al crei numr exact Vlad Clugrul nu-l aflase, dar trebuia s fie, aa dup cum i se dduse s 

 îneleag, una dintre cele mai mari din cîte npdiser  vreodat pm întul - Moldovei. 

 în sfîrit, tobele r sunar . i grzile de spahii, bine înar mate, care deschideau drumul, se ivir . Caii acestorafuseser  aJei numai albi. Dup ei, veneau achingiii, clri pe cai negri. 

Privelitea era înfricotoare. Caii tr opoteau. Ar mele otenilor otomani sclipeau. i întreg pm întul se zguduiasub aceast uria nval ce se îndrepta spre Moldova. 

ara Româneasc i Poarta, prin înelegerea dintre Baiazid al li-lea i Vlad Clugrul, deveniser , chipurile,prietene. Numai c prietenia acestora era doar a celor de sus. Nor odul n-avea nici un f olos de tras dintr-o astfelde prietenie, ci dimpotriv. Trebuia s asigure hrana otenilor i-a animalelor, carele pentru transporturi i brbaiide dîrval. Aceasta afar  de atîtea i atîtea alte angarale. Încît, cu toate poruncile i ameninrile domniei de-anu-i pr si casele, oamenii piereau ca dui de vînt, de cum se auzea c se apr opie otomanii² Äprietenii luivod". 

 Ar matamusulman înainta ctre rîul iret printr-un inut pustiit de locuitori. 

Vlad Clugrul i suita lui desclecar . Slu jitorii îi aduser  pe o tav p îine i sare. i vod îi întî mpin pe otomani. 

² Bine-ai venit, str lucirea ta! 

 Ali-beg rupse o bucat de miez din p îine i o muie în sare. Mestec puin p îinea i apoi o scuip, str opind, ce-idrept f r  s vrea, haina verde i bogat a domnitorului. 

Vlad Clugrul se strî mb. C îteva firimituri îi a junseser  i pe obraz, dar nu îndr zni s se tearg. Se stp îni i înaint cîiva pai p în ce a junse pe covorul persan. 

Cu o zi înainte plouase i begul se m înia cînd era silit s calce cu cizmele prin nor oi. Astfel c, în cinstea lui, dinporunca lui vod, fusese întins pe pm înt covorul acela persan. Desclec, f cînd primul pas, de pe cal, pe

spinrile încovoiate a doi arapi. Acetia, cu povara pe spate, înge-nunchiar , apoi se lsar  pe burt. Micareafusese atît de lin încît turcul nici n-o simi. 

 Alte covoare lungi i înguste fuseser  întinse p în la cortul în care begul ur ma s se odihneasc trei-patru ceasurii unde avea s se hr neasc, î mpreun cu domnul. 

 înainte de a gusta din friptura de pui, otomanul rupse i îi întinse o bucic lui Vlad Clugrul. 

² Mnînc, hakan Vlad. Vreau s vd dac pasrea ta n-a f ost otr vit. 

Page 297: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 297/346

N-avusese loc, de altfel, nici o întîlnire a begului cu Vlad² cu toate c se ddeau drept prieteni ² f r  cadomnitorul valah s nu fi f ost jignit. 

Voievodul gust, i-abia atunci Ali-beg catadicsi i el s mnînce. 

 în timp ce se hr nea ² cu toate c, în cartea sfînt a otomanilor, Coranul, una dintre cele mai aspre porunci eraaceea ca drept-credincioii s nu soarb nici o pictur  de vin² Ali-beg f cu un semn. Voievodul înelese. Ridic de pe o tav de-argint aezat lîng divan un ulcior cu vin dulce de Dr gani, i begul bu însetat. Se terse lagur  cu m îneca i oft. Nimic nu-i f cea mai mult plcere decît vinul acesta, dulce i ar omat, din viile de pe Olt. 

² Te-am chemat, îi r osti voievodului begul, fiindc am s întorc pe dos Moldova... i doresc s fii fa... Voi pustiiSuceava i voi aeza un nou domn. 

² Pe cine? se gr bi vod. 

² Ai s vezi. îi voi spune dup ocuparea cetii, r spunse din vîrful buzelor begul. 

Btu din palme, chem înd astfel slu jitorii s-l dezbrace, se r sturn pe divan i, vegheat de arapi, f r  s sesinchiseasc de prezena voievodului, începu, curînd, s sf or ie. 

Vlad Clugrul se ruga în biseric: 

«Doamne,miluiete-m, f  ca în lupt s nu dau ochii cu tefan, cel care m-a urcat în scaun. Ferete-m depedeapsa lui! i f  ca otenii mei, care se in frai cu cei ai Moldovei, s m-a jute i s nu m pr seasc de la-nceput... Ce s fac? Sînt silit s m plec sultanului, ca s nu nvleasc i-n ara Româneasc i s fie mai r u.

 A jut-m, Doamne! A jut-m!» 

 Aprinse la altar lum înri pentru vii i la ieirea din biseric pentru mori. 

Deodat trî mbiele începur  s sune. Lui Vlad i se muie de tot cura jul. 

Calul îl atepta în ua bisericii. înclec i, încon jurat de Staico din Bucov, Barbu i ceilali mari boieri, cpitani islugi, porni. 

Brbia îi tremura. 

² Se afl alturi de tefan i cpitanul Ion, îl întiin pe Ali-beg cineva. 

² Unde e Bradomir? 

Bradomir (pe numele lui adevrat Bradmer) era un mercenar.- Fcuse un timp parte din oastea lui Ali-beg. Dar depeste un an se tocmise în cetele lui Staico. 

Puternic, îndr zne, mercenarul acesta înalt, ciolnos, cu pr i mus-tee r oii, nscut pe r mul Balticii, fusesetocmit de Ali-beg pentru zece ducai-aur s-l r pun pe Ion. El era, de altfel, acela care-l izbise, sub zidurileChiliei, pe la spate, cu sabia. Dar Ion scpase. i Bradomir se temea, la rîndu-i, s nu-l întîlneasc în btlie peIon. 

² Prima dat ai dat gre, îl mustr , tios, Ali-beg. Nu l-ai lovit destul de tare. Acum îi poruncesc s-l caui în

btlie i s-i îndrepi greeala. Mi-l aduci prins sau îl ucizi. Aceasta este dorina cea mai fierbinte a luminieisale sultanul. 

De sub coiful r otund, prul blai-crunt i se scurgea lui tefan pe umeri.^ Prea cu mult mai tînr decît era. 

² Întîi vom porni noi, hotrî el, ca s-l lovim în inim pe fior osul beg. Iar cele dou aripi de oaste s-l încon joare.Nu uitai c avem s-i pltim sîngele btrînilor, femeilor i copiilor notri nevinovai, r pui de oastea begului. ic el a nvlit peste noi, cu gîndul s ne sub juge. 

Page 298: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 298/346

Iureul se iscase. i, înc de la primele izbituri, Ali-beg îi r oti calul i se porni la goan, f r  s in seama ce semai întî mpl cu oastea. 

² Ali-beg, stai!... Ali-beg! striga, în ur ma lui, tefan. Ateapt s ne înfruntm! 

 Ali-beg zbura îns pe calea spre Chilia, unde dorea s se-ascund, p-r sindu-i, în pr pdul dezlnuit deoastea lui tefan, spahiii, ienicerii i achingiii. 

C ît de f loas sosise oastea otoman, i cum se înapoia! 

La fiecare popas, Ali-beg cobora de pe cal, dar f r  s se mai spri jine pe arapi, s calce pe covoare persane oris apuce s mai trag, î mpotriva poruncii Coranului, cîte-o sorbitur  de vin! 

Calul i se î mpotmoli, i el se r sturn în nor oi. Abia de izbuti un spahiu, Mustafa, s-l smulg din tin. 

Pe alt drum, Vlad Clugrul fugea mai abitir. Vod îi pierduse haina bogat, verde, în dreptul unui izvor. încercase s r sufle i s se r coreasc un pic. Se zvonise îns c se afl în prea jm Ion. i, uitîndu-i de hain,r mas numai în alvarii r oii, vod înclecase. O luase din nou la sntoasa. Mai mult de jumtate din oasteamusulman pierise în timpul acestei gr oaznice ur mriri. La fiecare pas, otomanii² cîi nu se ddeau prini² vrsau valuri de sînge. 

Din cetele dom

neti, iar i,

mai bine de d

ou

treim

i trecuser 

înc

de la-nceput de

partea lui tefan. i-ar fi trecutcu toii, de nu s-ar fi temut c Staico avea s le pedepseasc familiile la întoarcerea în ar . Aa se pref ceau

numai c lupt, pe cînd, de fapt, maimult ddeau a jutor frailor moldoveni. 

Pe o cî mpie din apr opierea Chiliei, oastea lui tefan a junge i nimicete resturile nvlitorilor lui Ali-beg. 

Cpitanul Ion îl caut pe Staico din Bucov. Lîng Staico trebuie s se afle i Bradomir. i nu pentru c-idespicase coiful dorete s-l gseasc. Dei lovitura i-o dduse din spate. Legea neomeneasc a r zboiului, laur ma ur melon îngduie vr jmailor s se r pun f r  s in seama din ce parte izbesc. îl caut îns pe Bradomir pentru c mercenarul acesta, dup învul lui Ali-beg, strigase: 

² Noi sîntem pentru supunere, în faa luminiei sale sultanul, i î mpotriva diatei lui epe! 

² lat omul, i-l arat deodat Vîlsan pe Bradomir lui Ion. 

Bradomir îl recunoate i el pe cpitan. C î mpia se întinde p în departe 

spre mare. Ciulinii cenuii se r ostogolesc haihui, m înai de vînt. Tot aa pare c se r ostogolete i Bradomir în încercarea lui dezndjduit de a-i scpa ticloasa via. 

Calul lui Bradomir fuge, aici pierind pe dup cîte un p îlc de copaci, aici reaprînd. A a juns la un lac mrginit detufe slbatice de mcie. Fructele r oii ale mcieului par picturi de sînge czute pe frunze. Bradomir întoarcecalul spre dreapta, dar este prea tîrziu. Ion i s-a ivit în fa ca un duh neî mblînzit al dreptii. 

Calul lui Bradomir, obosit, plin de spum, sf or ie, cltinîndu-i capul cu coama stuf oas, ca i cum i el s-ar lepda de nevrednicul su stp în. 

Bradomir îl privete pe Ion int. De team, nu numai trupul, ci i sufletul i-a amorit. 

D s-i ridice sabia, dar m îna nu-l ascult. Capul îi arde sub coif, ca i cum i-ar fi f ost pus pe  jratic. 

Din ur m a sosit Vîlsan. 

² Cpitane, d-mi voie s-l pedepsesc eu. 

² Nu! zice Ion, continuînd s-l priveasc int pe Bradomir. 

 Acesta izbutete s-i desfac din inelele de fier coiful i i-l azvirle. 

Page 299: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 299/346

Coama de pr r ocat îi arde ca o flacr . Ochii îi sînt holbai si însînge-rai, gura cscat, lsînd s i se vad diniide lup. 

² lart-m, cpitane, bolbor osete. Te-am vîndut turcului pe zece du-cai-aur. Poi s-mi iei viaa. 

Cpitanul continu s-l priveasc int. j 

i Bradomir, zgîlîit de fric, se pr buete. Platoa îi bufnete pe pm întul uscat. Vîlsan descalec. îl întoarce.Numai r sufl. îi ia sabia, i-o frînge pe picior i cele dou buci le-azvîrle în lac. Apa le înghite cît ai 

clipi, r otindu-se în cercuri din ce în ce maimari. 

Bat clopotele la Putna. întreg inutul s-a preschimbat Într-o mare, ce se tlzuiete p în ht cine tie unde, pedealuri. 

Unii au venit de departe, f oarte departe, din satele de lîng Dunre sau mare, de pe pm înturile stp înite dinmoi-str moi de r zeii i plieii lui tefan. 

Unii dintre acetia sînt btrîni, cu mustile albe, stuf oase, aa cum îi plcea i domnului s le poarte. Ceimaimuli dintre ei pstreaz înc ur mele r nilor cptate în atîtea nenumrate lupte cîte s-au dat cu toi cei care aunpdit peste ar . 

² Doamne, cine ne va mai apra i cine se "va mai str dui pentru binele nostru? se jluiete, cu lacrimi în ochi,un btrîn. Cine îi va mai conduce pe moldoveni la lupt, în timp de prime jdie? 

² Marele nostru tefan cel Bun i Sfînt a domnit patruzeci i apte de ani, dou luni i trei sptm îni, lmuretemulimea unul dintre pisarii m î-nstirii Putna. 

Plieii îsi amintesc unele din btliile la care au luat parte alturi de 

El: 

² Dol jeti, Orbie, Baia, Lipnic, Podul înalt, Rzboieni, Cataipug, Codrul Cosminului, Leneti, Sipini i-atîteaaltele... 

² Turcii, ttarii, îns i ungurii, leii... 

² A dorit pacea, dar nu s-a dat înapoi nici de la lupt cînd a f ost vorba de neatîrnarea Moldovei... 

C îteva btrîne vorbesc dup mintea i închipuirea lor: 

² C înd a închis el ochii, pm întul s-a cltinat i s-a cr pat pe-a-locuri... 

² Semne cereti neobinuite s-au ar tat... 

Bat clopotele, cu dangtul lor cel mai durer os. Pentru c domnul cel atît de viteaz i înelept al Moldovei s-a dus. 

Bogdan, fiul su, noul domn, în straie cernite, este de fa. Boierii, cpeteniile de oaste i trimiii str ini îl încon joar . 

 între toi acetia se afl i cetaii lui Ion. 

Doar tefan era acela care le spusese, în a junul luptei de la Scheia, de lîng Roman, c oriunde îi vor înfrunta pedumanii limbii i credinei lor va fi tot pentru binele i libertatea pm întului str moesc. i asta fie c btlia seva da în ara Româneasc, în Moldova sau Transilvania. 

Bat clopotele parc plîng. i cu toate c sîntem în luna lui Cuptor, cerul e înnegurat. Norii întunecai au coborîtdinspre muni. Vzduhul mir oase a ploaie. 

Page 300: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 300/346

Ion merge în cortegiul care-l poart pe tefan spre lcaul su de veci. 

Prin minte îi trec cuvintele r ostite de cr onicarul polon Dlugosz: 

«O, brbat admirabil, cu nimic mai pre jos decît er oii vechimii, pe care îi admir m aa demult. Dînsul este celdintîi între principii lumii care, în vremurile noastre, a cîtigat o victorie atît de str lucit asupra turcilor. Dup  judecatamea, dînsul este cel mai vrednic cruia s i se dea puterea i conducerea militar  peste toat lumea ilui s i se încredineze, prin sfatul, prin înelegerea i hotrîrea cea de obte a tutur or cretinilor, demnitatea decomandant suprem i duce î mpotriva turcilor». 

Este adevrat c, doar cu cîteva zile înainte de a-i închide ochii, tefan îl sf tuise pe fiul su, Bogdan, s nu-imai pun nde jde în neamurile vecine care nu-l mai a jutaser  cu nimic. Lumea Apusului era i ea sfîiat delupte interne. Celmai bine era, pentru acea vreme, credea el, ca Moldova s a jung la bun înelegere cu turcul, fr s-i jertfeasc nimic din neatîrnarea, drepturile i libertile ei. i, în schimbul unui tribut, s le asigure pe toate.

 Atunci îns, adugase el, «cînd turcul va cere i alte condiii mai grele pentru Moldova, toi sînt datori s se ridicecu ar mele, s se jertfeasc pentru libertatea avut de prinii lor i s lupte aa cum a luptat i s-a jertfit el însuivreme de patruzeci i apte de ani». 

Ion îi repet în gînd îndemnul marelui tefan. i mria sa Vlad, i el însui, ur m îndu-i pilda, tot aa i-au înelesdatoria: s se jertfeasc pentru libertatea avut de prinii lor. 

Simm întul acesta l-a f cut pe el, Ion, s lupte vreme de apr oape douzeci i opt de ani î mpotriva înr obirii

otomane pe tot întinsul pm întului str moesc. i însui fiul su, Dan, la nici aisprezece ani î mplinii, i-a datviaa aprînd Transilvania. 

Pe-atunci Ion se gsea cu ai si în inutul Sibiului, alturi de cellalt fiu al lui epe: Mihnea. 

Neînduplecat ca i printele lui, Mihnea nu atepta decît prile jul de a se înscuna i a-i izgoni pentru totdeaunadin ara Româneasc pe os-manlîi. 

Deodat, s-a aflat c otomanii au nvlit în Transilvania. i se î mpr tie, turbai,  jefuind i arzînd, ctre Ruscior,ura Mic, Ocna Sibiului, Tur-nior, Cisndie i în alte multe pri. 

 îndat voinicii lui Ion, alturîndu-se otilor Transilvaniei, se reped la lupt. I se încredineaz spre aprareCisndia. între cetai, pentru întîia oar , ia parte la btlie i Dan. 

Blai, cu ochii albatri, copilâr oi, Dan nu cunoate teama. 

Vreo sut de spahii gonesc de-a lungul unui p îrîu îngheat, ur mrind un stol de copile speriate. Fetele vor s treac p îrîul. Gheaa se sparge, i ele alunec în ap. 

 în rîsul zgomotos al spahiilor, copilele sînt scoase din ap. Dar aa ude cum se gsesc, în frigul i viscolul tios,sînt trase pe cai i purtate spre locui unde le-ateapt bat jocura i ruinea r obiei. 

Dan, cu înc doi cetai, se reped înaintea spahiilor. încearc s le opreasc trecerea. Sabia lui se r otete cao moric. Capete zboar , trupuri se pr vlesc de pe cai. Dan f gduiete prin felul su de-a lupta s-l întreac înmeteugul m înuirii ar melor pe Ion. Numai c, fiind înc prea tînr, braul nu-i este oelit. Loviturile de sabie isuli pe care le primete sînt tot mai numer oase i mai adînci. Un spahiu îi str punge cu lancea p întecul, ibiatul cade. Rm îne îns cu un picior agat în scar  i calul îl tîr te, nechezînd înfricoat, peste cî mpulacoperit de zpad. 

Ion izbutete s-l a jung. Oprete calul. Trage piciorul biatului din scar . 

 îi ia pe Dan în brae i-l întoarce acas. 

Draga îl îngri jete cu leacurile ei neîntrecute, dar totul e zadarnic. 

Biatul mai are doar puterea s-i deschid, pentru ultima oar , ochii. 

Page 301: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 301/346

² Tat, nu te îndurera, îl r oag. De cînd eram mic, m-am gîndit c sînt dator s-o r zbun pe mama.C înd am aprat pe fetele acelea, am luptat în numelemamei. Am iubit-o atît de mult! Sînt m îhnit c trebuie s m despartde voi, de via. Ndjduiesc doar s-o pot reîntîlni undeva pe ea... 

 Acestea i-au f ost cele din ur m cuvinte. Ochii lui albatri au îngheat la fel ca p îrîul cel vesel al Cisndiei. 

Cum l-a mai plîns Draga! Ea îl crescuse. Cum îl mai î mbr ia Ioana! 

Cpitanul a îngenunchiat lîng mor m întul singurului su biat. Dan al su era o nou  jertf  a neîncetatelor nvliriotomane. 

 Alte i alte gînduri îi trec prin minte. 

Laiot Basarab i Basarab cel Tînr s-au plecat Porii, spre marea m î-nie a nor odului, dar spre f olosul lor i-alunor mari boieri. între marii boieri, Craiovetii ocup locul cel mai de frunte. Acum, sub Radu, fiul lui VladClugrul, bnia de la Craiova a devenit cea mai însemnat dregto-rie. 

Radu, numit de boieri Äcel Mare", un domn panic, se str duiete, ce-i drept, cît poate, s fereasc ara de nvlirii  jafuri din afar . Dar vmile de la Dunre, care aduceau înainte destule venituri, sînt acum în ceamai mareparte supte de otomani i tributul a f ost sporit pe încetul de la patru mii la dousprezece mii de ducai-aur. Tributulapas din ce în ce mai greu pe umerii nor odului. Iar domnul este silit s plece în fiecare an la Poart pentru a-ireînnoi  jur m întul înaintea sultanului. 

Tunurile trag, tobele bat i trî mbiele plîng scoborîrea în mor m înt amarelui tefan. 

Plînge cu hohote mulimea pierderea marelui domn 

Legend valah coala ² 21 

Binecuvîntat s fie tefan! Un domnitor aa cum a f ost el n-a avut încMoldova nicicînd. 

Nici el, cpitanul Ion, nu va mai avea un ocr otitor i un sf tuitor asemenea LUI. 

 Acum se va retrage din nou în Transilvania, unde este dorit i chemat 

de fiul lui epe: Mihnea. i poate c î mpreun cu el... * 

Ioanamireas! 

Cum este cu putin? 

Lui Ion nu-i vine s cread. 

O stia mic,  jucîndu-se printre flori, purtînd-o în a, rîzînd în braele 

lui. 

i nici mcar nu avusese timpul s se ocupe de ea. 

Draga o crescuse! C înd o crescuse? C înd i cum trecuse vremea? 

Draga îi fusese mam. Dintre cei doi copii ² Dan i Ioana² Ioana o iubea mai mult pe Draga. i Dan o iubise,dar el avea mereu sub ochi chipul Oltei din ziua cînd îi pierduse viaa. Nu voia s-o apr opie prea mult de sufletullui pe Draga, de team ca nu cumva s-i întunece cît de puin imaginea adevratei sale mame, Oltea. 

Ioana edea pe scaunul î mpodobit cu flori albe i albastre, plcut mir ositoare, de r ozmarin, aa cum i se cuvineunei mirese. edea în faa oglinzii, o oglind mare, veneian, primit în dar din partea voievodului Transilvaniei,Petru de Szentgyorgyi. 

Page 302: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 302/346

 în apele str lucitoare ale oglinzii, gingia feciorelnic a Ioanei era f r  cusur. Draga i fetele,prietenelemiresei, îi pieptnaser  prul i-i aezaser  cununia. 

Fata se ridic în picioare. Rochia lung, alb, o face s semene cu un crin. Pe umeri, Draga îi pune o mantiedruit demria sa Mihnea. Mantia este din br ocart pur puriu, mrginit cu o dung lat de aur. Prul blai al feteicade deasupra mantiei ca o ploaie sclipitoare de aur. 

Draga s-a dat puin deoparte i o privete: 

² C ît eti de frumoas, Ioana! Eti cea mai frumoas mireas pe care am vzut-o vreodat! 

 în glasul ei r zbate o uoar  und de tristee. 

Privirile i se întîlnesc cu acelea ale cpitanului. Pe ur m, Draga se repede s-i mai potriveasc Ioanei un fald alr ochiei. 

Ioana era ca i copila sa. Este adevrat, Oltea îi dduse via, dar ea i numai ea o îngri jise i tremurase pentrusntatea i viaa fetei, mereu prime jduit, în toi aceti ani. 

² Ceminunat de frumoas eti, Ioana! 

Cpitanul parc o vede i el pentru întîia oar . 

 Aceasta era fetia lui, micua lui Ioana? Ce mult semna cu Oltea! 

i a venit vremea s se mrite? 

Ce nor oc va avea în via, în dragoste, în csnicie? 

O team surd îi strînge inima ca o ghear . De-abia se nscuse cînd au f ost gata s i-o ucid. De-atîtea alte oriapoi vr jmaii i-au pus gînd r u. i dac n-au izbutit a f ost numai pentru c Draga i-a stat mereu alturi. 

Cpitanul îi întoarce, cu duioie, ochii spre Draga. 

Orbit de frumuseea Ioanei, n-o mai privise de mult pe Draga. Cu toate c ici-colo, în prul ei, se iviser  fire albe,Draga nu îi pierduse nici unul din darurile cu care o înzestrase natura. 

Obrazul îi era tot fraged, ochii mari, luminoi i mersul vioi. 

Draga nu vrusese s se mrite, cu toate c fusese în repetate rînduri cerut. i r msese, cu aceeai putere dedruire ca în prima zi, alturi de el i copii. 

Cpitanul tia c Draga nutrea pentru el simminte statornice, mcar c tî mplele lui erau acum cu desvîrirecrunte. îl iubise întotdeauna i îl iubea i astzi, cu-o dragoste tcut, dar cu-atît mai adînc, f r  a îndr znivreodat s i-o mrturiseasc. i uneori se întreba dac Oltea, de-acolo unde se gsea, din necunoscutul trî m al morilor, n-ar fi dorit ea însi s-o tie pe Draga soia lui. 

Fetele, care au î mpodobit-o pemireas, cînt: 

Dou doruri într-un loc, Nu trb mai mare foc. Dou doruri într -o ar, Nu trb mai mare par. 

Ioana s-a î mbu jorat. Roeaa din obra ji o prinde atît de bine. Cpitanul rîde. De-afar  se-aude zumzetul ultimelor pregtiri de nunt. 

Toi s-au înveselit. 

Fetele cînt i s-au prins, dup datin, într-un joc cu pai mruni în  jurul miresei, «dansul scoruilor». 

Page 303: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 303/346

Ioana a r mas la mi jloc, subire, înalt, dreapt, cu cununia de mrgritar pe cap, înmantia de br ocart pur puriu,cu prul de aur revrsat pe spate. 

De-ar fi dorul ca vîntul, S-ar aprinde pmîntul.  

Nunta are loc în casele înalte de piatr  ale lui Mihnea, case ce fuseser  cldite odinioar  de epe, printele su. 

Nuni sînt însui Mihnea i tînra lui soie de-a doua, Voica. Fiica lui Mihnea, Ruxandra, face parte dintre drutelecare i-au pieptnat miresei prul i-au alctuit hora. Iar Mircea, fiul lui Mihnea, este «frate de m în» almirelui. 

Voica o conduce pe fina ei prin camerele largi p în în sala unde se va desf ura cununia. 

Fata pete prin aceste încperi de parc ar pluti. Vlul îi flutur  deasupra prului de aur, pe umeri. 

S-a îndr gostit în timpul verii trecute de Baldovin, un ur ma al acelui Baldovin care, cu mai mult de un veac înur m, fusese sfetnicul apr opiat al btrînului i slvitului Mircea cel Btrîn. 

Cpetenie de oaste a lui Mihnea i prieten apr opiat al fiului acestuia, Baldovin are aceeai credin ca i Mihnea,Mircea i Ion, i anume c diata marelui Vlad epe se cere neaprat î mplinit. 

Flcul era' neîntrecut în turniruri. i, într-un asemenea turnir, care avusese loc la Sibiu, el i-o alesese ca

«doamn a inimii» pe Ioana. 

Fetei i se întî mpla pentru întîia oar  în via s fie aleas drept «doamn a inimii» unui cavaler în turnir. 

Se turburase cumplit, ceea ce o f cuse pe doamna Voica s rîd de ea cu hohote. 

 în turnir, Baldovin îi doborîse potrivnicii i-i druise alesei inimii sale «cununa învingtorului». 

Ioanei îi fusese pe plac flcul care era nu numai f oarte chipe, ci i nespus de vesel. Seara o poftise la dan.Glumiser . Rîseser  î mpreun. 

i inimile, dintr-una într-alta, începuser  s se lege. 

Semai întîlniser  dup aceea în casa lui Mihnea, unde cpitanul Ion, fiica lui i Draga erau gzduii. 

 Într-o seara, pe cînd am îndoi se plimbau prin gr dina casei, Baldovin îi mrturisise Ioanei c o iubete i nu arealt dorin mai fierbinte decît aceea de a o cere de soie. Ioana, cu toate c îi cunotea prea bine simmintele² care fat nu-i d seama cînd e iubit?² îi pierduse firea. Fugise în cas, ca o ciut speriat. Sr manul tînr 

 îi închipuise c nde jdile lui s-au spulberat. i mult vreme numai îndr zni s se apr opie de fat. 

 A ur mat o petrecere de Anul nou în casa lui Mihnea. Mircea dnuise cu Ioana. Deodat, un slu jitor l-a chemat petînr la printele su. 

i Mircea îl rug pe Baldovin s se prind în dan, în locul lui, alturi de Ioana.Cu prile jul acesta fur  nevoii s-ivorbeasc. 

Ioana îl mustr  pe Baldovin c, f r  motiv, se ferete de ea. Acesta-i r spunse c o credea suprat pentru îndr zneala lui din seara aceea în gr din. 

² Suprat? rîse Ioana. 

² Aami s-a prut! 

² Poate oi fi suprat, dar asta numai fiindc m-ai ocolit... 

 Atît a f ost destul. 

S-au logodit i nunta au hotrît-o, cu învoirea lui Ion, curînd. 

Page 304: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 304/346

Mireasa i naa intr  în sala cea mare unde atept Mihnea, naul, î mpreun cu mirele. 

Baldovin îi cere îngduina naului i-i iese înainte Ioanei. îngenun-chiaz pe lespezi înaintea ei i-i srut cusfial m îna. 

Ce m îndru arat Baldovin! Poart o hain scump de atlaz cu margini de blan i nasturi din aur. O mantiescump îl învluie. Iar din brîul care-i încercuiete haina se vede ieind m înerul btut în pietre preioase al unuipumnal, primit în dar tot de la na. 

Rar s-amai vzut vreo pereche atît de potrivit ca Ioana i Baldovin. 

Draga s-a apr opiat de Ion. L-a prins uor de bra i ochii i s-au î mpien jenit. 

Dup ce s-au unit prin cstorie, Ioana i Baldovin s-au gr bit s le srute m îinile am îndur ora, aa cum secuvenea dup datini. 

² Tat i mam... zice Ioana. 

² Mama ta este altundeva, i-a r spuns Draga. i cît ar fi f ost de fericit s te poat vedea mireas, aa cum tevedem noi astzi... 

Ioana a prins-o pe Draga de gît: 

² îimulumesc din inim! 

Dar Draga, î mbr iînd-o la rîndu-i,,a început s plîng de-a binelea. i l-a rugai pe Baldovin s aib gri j deIoana. 

La timpul cuvenit, ioana a devenit mam. A nscut un biat. i, potrivit 

dorinei cpitanului, în amintireamarelui domn, i s-a dat numele de Vlad. 

Tocmai atunci s-a întî mplat ca, dup un neîncetat zbucium, Mihnea s izbuteasc a se urca pe tr onul printeluisu, epe. 

Ce bucurie a f ost pe cpitanul Ion nici nu se poate spune. Venise, în sfîrit, vremea î mplinirii diatei lui epe! 

S-au pregtit pentru întoarcerea în ara Româneasc: Mihnea; fiul su, Mircea; Baldovin cu Ioana, i fiul lor,Vldu. 

Pisarul întoarse încet ultima f oaie. Dduse mereu cîte trei-patru deodat, ca s-i reînvie mai repede amintirile. ia junsese la cap. Pîn aici izbutise s scrie. 

Pentru Vldu f cuse însemnrile. 

 Acum Vldu a crescut. A î mplinit înc din primvar  cincisprezece ani. 

La cincisprezece ani un biat din ara Româneasc estemare. A tr it întî mplri aspre, a trecut prin încercrinecrutoare, a învat s cînt-reasc i s  judece lucrurile ca un brbat. 

Pe-atunci era înc numai o gîgîlice care nici mcar nu tia s vorbeasc. 

Ioana îi inea în brae pruncul i singura fiin creia i-l încredina, din cînd în cînd, era Draga. 

 Am îndou cltoreau într-o cru cu coviltir tras de. ase cai. 

Drumul pestemunte fusese greu. Plouase. Caii, dei voinici, din soiul cel mai bun de Fgra, pr oi i cucopitelemari, trebuiau s se opinteasc uDeori din r sputeri ca s poat trage crua din hîrtoape sau dinf gaurile spate prin perindarea, în decursul anilor, amii i mii de alte crue sau care. 

Page 305: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 305/346

Trecuser  de Bran i a junseser  pe culmeamuntelui. Din dreptul pintenului de stînc numit Gruiul, se începeacoborîul spre ara Româneasc. 

Mircea i Baldovin gonir  cu caii p în deasupra pintenului. De-acolo, privir  cu încîntare în jos. Pm întul pe care-lvisaser  atîia ani de-a rîn-dul, cu munii, apele, pdurile i cî mpiile sale f r  pereche de frumoase, era acolo, îiatepta s-i aduc «dreptatea» dup care tîn jea. 

² Ioana! strig Baldovin. 

Tînra femeie ddu la o parte acoper m întul ferestruicii coviltirului i-i scoase capul blai. 

Baldovin se apr opie clare, în galop, de cru. Mantaua îi flutura, l-sînd s i se vad sabia cu m înerul sclipitor de argint. Nu voia s aib nici o bucuriemare f r  s i-o î mprteasc soiei sale. 

² Ce este? întreb ea. 

 întinsem îna i ar t zarea. Rspunse gîtuit de emoie: 

² lat! 

Sub p înza aburit a deprtrii, pdurile se întindeau verzi, coborînd în vi ori crîndu-se pe culmi, ca un

vem înt demtase al muntelui. 

² Adu-mi un cal. 

Baldovin porunci vizitiului s trag de-o parte i s opreasc. Dezleg un cal dintre cei care ur mau, legai de o alt cru, convoiul. îl îneu i i-l aduse Ioanei. 

Tînra femeie înclec i-i ceru în brae biatul. 

Vldu se nscuse în Transilvania, la Sibiu, i ptrundea pentru întîia oar  pe acestemeleaguri. 

Ca un f cut, tocmai atunci, pe cer se ivi o sprtur  de nori. i, prin aceast sprtur , soarele începu s-i azvîrlerazele. 

Ploaia se oprise. i mama îi ridic biatul cu am îndou m îinile în lumin. 

² Privete!.. 

Biatul dete, bucur os, un chiot. 

O pasre vîslea lin, btînd greoi din aripi, prin vzduhul umed. 

Copilul îi întinsem înuele spre ea, de parc i-ar fi plcut i lui s se înale în zbor. 

Ioana îl strînse, dr gstos, la piept. Calul porni. Iar Baldovin, aa clare cum era, îi cuprinse pe dup umeri soiai-o srut pe obraz. 

Vîntul zgîlîie fereastra chiliei. Btrînul îi scoate rantia. Se dezbrac, se lungete pe lavi i se învelete cucerga. 

 Aa îi poate ur mri mai lesne gîndurile. Privete spre vatr . Numai cîiva crbuni, pe  jumtate ascuni subcenu, încearc s mai p îlp îie. 

 Amintirile-i r oiesc. Scînteieri fugare i se alung una pe alta din minte. 

...Iar i Bucuretiul. Palatul domnesc cu zidurile sale vechi i turnuleele înalte de la pori. 

Page 306: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 306/346

Sala de unde a reuit s-o smulg pe Oltea din ghearele lui Laiot Basarab-Btrînul. Jîlul din lemn tare de nuc încare a stat cîndva i mria sa Vlad. Pe  j îl, Mihnea Voievod, fiul mriei sale Vlad. Curteni pe dreapta i pe stînga.Vîrstnicii aezai pe j îluri. Ceimai tineri în picioare. 

 A sosit i Mehmed-beg, paa de Nicopole, cel care are în seam ara Româneasc, în locul lui Ali-beg. Acestuia-i place s se laude c este «fiul unui domnitor valah», uitîrid totui s-arate desluit cine a f ost acesta. Ceimaimuli îl învinuiesc c minte. Sînt cu toate astea unii care cred c ar fi într-adevr înrudit cu o familie boiereasc,

 îns numai prin mama sa, o tînr  femeie luat în r obie de un turc. 

Mehmed-beg are un obraz ltre, cu falca de jos ieit mult în afar . Ceea ce-i vdete adevrata fire sînt ochii.Mici, vîrîi adînc sub frunte i întunecai, parc-l str pung pe-acela cruia begul i se adreseaz. 

C înd a înaintat în rang, Mehmed a trebuit s  jure c se leapd demama sa i va lupta oricînd contra valahilor,pentru biruina semilunii. i ca s nu mai fie nici o îndoial asupra credinei sale fa de semilun, fusese trimis înValahia s prade. i el îi î mplinise cu sîrg misiunea, mcelrind nenumrai r omâni i aducînd cu sine o mulimede r oabe. 

la parte acum, în numele Porii, la cea dintîi adunare a Divanului, dîn-du-i asigur ri lui Mihnea c Baiazid,sultanul, îi va fi cu priin dac nu va aduce nici o tirbire puterii i drepturilor otomane în ara Româneasc. 

Mehmed-beg îi sfîrise vorba. i Mihnea întinse m îna spre Craioveti, care se înf iaser  de-asemenea lapalat. 

Se aflau pe j îlurile dinprimele rînduri, aa cum sttuser  i în timpul domniei lui Radu cel Mare. în fa de tot, fiulcel mare al lui Neagoe, vel-banul Barbu, cu statura lui falnic, învem întat în straie bogate i cu un brîu lat deatlaz. Alturi, vel-vornicul Pîrvu. i între ei, dar puin mai la spate, vel-comisul Danciu-Gogoa. Lipseau numaiRadu, care în zilele acelea era bolnav de lingoare, i btrînul Neagoe-banul. Acesta din ur m se pr pdise numaicu cîteva luni în ur m i fusese înmor m întat laCraiova. 

² Mria ta, lu cuvîntul Barbu-vel-banul, ridicîndu-se în picioare, dar necatadicsind s-i lase un genunchi înaintea domnului. Trecem de bunvoie de partea mriei tale i vrem s te slu jim cu credin. 

Privirile lui Barbu ctau nesigure în stînga j îlului domnesc. Acolo se gsea Mircea, feciorul domnului, i cpitanulIon, cercetîndu-l cu neîncredere pe vel-ban. 

² Nor odul cum privete venirea i urcarea noastr  în scaunul printesc? 

² tii bine, zise vel-banul, c nor odul a inut mult la tatl mriei tale, Vlad ² fie-i cinstit în veci amintirea iodihneasc-se în pace acolo unde se gsete! ² i-i este plecat i supus, gata s î mplineasc orice porunc.

 Atîta c... 

Mihnea îi ridic fruntea: 

² Atîta c?... 

² .Tnu nor odul are vreo însemntate, mria ta. ci marii boieri... 

² Nor odul este sarea pam întului, gr i Mihnea. 

² Aa e!... Aa e!... încuviin, f r  vreo alt î mpotrivire, vel-banul Barbu. 

² i ai venit s-mi  jurai credin? 

² La bine i la r u, mria ta, se ridic la cuvînt vel-vornicul Pîrvu. Vrem s începem o via nou, pentru binelerii. Le întindem tutur or m îna, chiar i cpitanului Ion, cu care am avut cele mai dese ciocniri. 

² S fie mcar acum între noi pace i înelegere, r osti, la rîndul lui, i vel-comisul Danciu-Gogoa, uitîndu-se îns chiondorî la Ion. 

Mehmed îi mic falcamult avîntat în afar , îi unse buzele cu miere i glsui: 

Page 307: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 307/346

² Acest lucru îl dorete în ceamai maremsur  luminia sa Baiazid, stp înul nostru al tutur ora! 

² Stp înul domniilor voastre, al otomanilor, da. Al nostru îns nu! i se î mpotrivi cpitanul Ion. 

² Noi avem un singur stp în, pe mria sa Mihnea! adug Baldovin. 

Cuvintele czur  ca nite pietre pe inima lui Mehmed. Acesta se f cu 

galben. Degetele-i lungi i vinete fr m întar  m înerul lung, de filde, al hangerului. Se uit spre garda demusulmani cu care venise, dar nu îndr zni s înceap nimic. 

 îi mub limba p în la sînge, îns nu-i ar t m înia. 

² în numele înaltei Pori i a sultanului, continu el, m pun eu che-za c fraiiCraioveti îi vor pstra cuvîntul! 

² S ndjduim c va fi aa! mur mur  Baldovin. 

Barbu Craiovescu se f cu îns c n-aude i cel dintîi i se plec domnitorului, r ostindu-i apsat jur m întul. 

Dou seri mai tîrziu avu loc ospul. Un osp simplu, aa cum nu se obinuia la palat decît în timpul lui epe.Mihnea era de prere c banii puini ai vistieriei nu trebuiesc risipii pe ospee. 

La o mas lung, înmi jloc, se aez Mihnea, avînd-o în stînga pe tînra i blînda lui soie, Voica, i în dreapta peMehmed-Beg. Lîng Voica se aflau, în rînd, Mircea, Baldovin, într-un vem înt scurt, cr miziu, cu tietur  apusean, Ioana, ca întotdeauna î mbr cat în alb, Draga, rugat mult de Ioana s vin, boierii i cpeteniile deoaste. 

Un boier îi opti lui Danciu c Draga este una dintre acele fete strînse odinioar  din satele olteneti, ca s ledruiasc turcilor, dar cpitanul Ion le scpase. 

Danciu o cercet îndelung cu privirea pe Draga i, cu toate c trecuser  atîia ani, o recunoscu. 

Slu jitorii începur  s aduc bucatele. Boii i berbecii care fuseser  fripi erau din cirezile i tur mele vel-banuluiBarbu, care era acum socotit, în locul btrînului Neagoe, capul familiei Craiovescu. De altfel, cu cîteva zile

 înainte, el însui poruncise s li se încredineze buctarilor curii animalele laolalt cu cîteva bui p întecoase de

vin, zece butoiae cu brînz, unt, gr sime de porc i multe altele. 

Vrînd s se pun bine cu noul domnitor ² potrivit i unei vechi tradiii ² vel-banul nu se uitase. Risipise cuam îndou m îinile. Fructe,miere, pete, rachiuri. De toate trimisese din plin, ar tîndu-se cît se poate de darnic. 

Pîn i lutarii igani tot de pe moiile sale erau. 

Noul domn era sj c. De pe ur ma printelui su nu-i r msese decît casa de la Sibiu, loc de refugiu în vreme derestrite. Iar banii puini cîi îi avea i-i cîtigase cu greu, slu jind în oastea regelui Ungariei, Vladislav al ll-lea, sau

 în aceea a voievodului Transilvaniei, Petru de Szentgyorgyi. 

Lui Mehmed-beg, ca i lui Ali-beg, î mpotriva tutur or învturilor Coranului, îi plcea cum nu se poatemai multvinul. Licoarea adus de Barbu o cunotea. Nu numai o dat chefuiser  î mpreun la Bucureti, Tîrgovite sauCraiova. Se pref cea c bea ap, dar, de fiecare dat, îi schimba cupa i sorbea vin. 

 începuse s se ameeasc. Nu prea mai tia ce face. Da din m îini f r  r ost. Rîdea tare. i mai ales îi întindeamereu brbia lat în afar , ca s-o poat privi mai bine pe Ioana. 

² O asemenea floare n-am izbutit înc s r sdesc în gr dina mea! le opti însoitorilor si. 

Fu întiinat: 

² Aceea în alb este copila lui Ion. O iubete ca pe ochii din cap. S-a cstorit cu Baldovin. Cealalt, de lîng ea,maimicu la stat, se numete Draga. i unii bnuiesc c-ar fi soia cpitanului. Iar alii susin c nu. 

Page 308: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 308/346

² Cred c n-am f cut bine aducîndu-te aici! îi spuse Baldovin Ioanei. Begul este numai cu ochii pe tine. 

Ioana zî mbi: 

² i crezi c mi-ar putea face vreun r u? Sîntem doar în domnia mriei sale Mihnea, fiul marelui Vlad. Cine-ar  îndr zni? i m aflu lîng braul tu. 

Baldovin o cuprinse demi jloc. Pentru întîia oar  în via, Ioana lua parte la un osp în palatul domnesc. Rîdeacristalin. Era fericit. 

Totui glasul uor îngri jorat al lui Baldovin o f cu s tresar . Parc se dezmetici dintr-un somn. Se uit la dreaptai îi vzu pe voievodul Mihnea i pe fiul acestuia, Mircea, tcui, încruntai, ateni la oaspeii lor. Abia acum îl zrii pe Mehmed-beg privind-o lacom. Ochii mici, negri, ai begu-lui azvîrleau scîntei. îl observ i pe Danciu. Subrîn jetul lui linguitor, dar  

i bat jocoritor în acelai timp, i se pru c citete o ameninare surd. 

² Vreau s m duc acas! îi spuse lui Baldovin. 

Mihnea, la intrarea sa în Bucureti, le dduse drept locuin cpitanului Ion i ginerelui acestuia conacul vechiidestul de dr pnat, care îi aparinuse lui Lazr, f ostul mare logof t al lui Vlad epe. Conacul se afla în mi jlocul

unei livezi,pem

alul Dî m

boviei, în

prea

 jma bisericii Sfîntului Ghe

orghe. 

² Nu poi pleca singur , se îngri jor  Baldovin. Noaptea este întunecoas i cetatea de scaun neaezat înc destul de bine dup sosirea noastr  aici. 

² Ai s-mi dai un otean din stra j cu mine. 

Baldovin se lsa cu greu înduplecat. Dar cînd o auzi pe Ioana spunînd i c Vldu, bieelul lor, nu se simiseprea bine în acea zi, era cam r ou la obraz i s-ar putea s fi r cit, se hotrî. îi ceru învoirea cpitanului Ion casoia sa i Draga s se înapoieze acas. 

 Acesta îl întreb pe Mircea. i Mircea încuviin. 

Baldovin porunci ca trei oteni din stra j s le însoeasc p în acas pe cele dou femei. 

 în timpul cînd se pregtea de plecare, Ioana bg de seam c begul se ridicase în picioare i vorbea, agitat,ceva cu oamenii lui. i între Craio-veti vzu o oarecaremicare. Danciu îi optea ceva la ureche lui Barbu. Dup aceea se apr opie i el de grupul osmanlîilor. 

 în sala ospului, aerul devenise greu de respirat. Unii se ameiser , dar alii, i se pru Ioanei, f ceau pe ameiii. 

Slu jitorii aduceau plcinte, struguri uscai, pstrai înc din toamna trecut în încperi r cor oase, mere, pere ialte soiuri de fructe. 

Mihnea nu era un om prea vesel. Fusese deprins doar cu greutile i cu lupta. Petreceri f cea rar i numai cuprile jul nunilor i al altor srbtori de familie. 

Ospul acesta îns trebuia s dureze. Aa se obinuia la curtea din Bucureti dup înscunarea unui domn. 

Baldovin, în timp ce Ioana se î mbr ca, cuget c lucrul cel mai bun ar fi f ost s o conduc el însui. îi mrturisiacest gînd. Dar Ioana se î mpotrivi. Domnitorul i fiul lui s-ar fi m îhnit vzîndu-l c pleac pentru o spaim neîntemeiat a soiei sale. 

ioana iei, însoit de Drago i ae cei trei oteni. Femeile se urcar  în caleac. Otenii srir  pe cai. Porile celemari ale curii domneti se deschiser . Dinspre rîu venea un uvoi de aer rece. Frunzele copacilor f oneau uscati vîntul le smulgea nemilos. 

Baldovin îi î mbr i soia, din ua caletii, înc o dat. Ioana avea în trup un tremur. Ieise din încperea cald i nu era nici prea gr os î mbr cat. Draga îl srut i ea pe Baldovin, ca o mam, pe frunte. 

Page 309: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 309/346

Caleaca porni cltinîndu-se prin gloduri. Slt peste pragul de lemn, îngr opat în pm înt, al porii. 

Vizitiul îi pocni biciul. Caii se încordar  i caleaca se pierdu în noapte spre zvoiul de slcii.

Ioanei i se înteise tremurul. Dinii îi clnneau. Draga îi scoase alul gr os de lîn din spate i o înveli. 

Din deprtare, r sun galopul unui grup de clrei. 

«Baldovin! gîndi Ioana. Nu s-a lsat i vine dup noi. Sau tata...» 

Clreii încon jurar  caleaca. 

Ioana deschise ferestruica: 

² Cine sîntei?! 

² Porunca domniei! r spunse, r guit, unul. 

Numai c, între clreii nou-sosii i cei din stra j, pe neateptate, izbucni lupta. 

² De ce v luptai între voi? Cine sîntei? 

Unul din otenii de stra j czuse cu o lance între umeri. Altul fusese tiat de sabie. 

Cel de-al treilea se repezi la caleac. 

² Fugii! apuc s spun. Dar o sgeat i se înfipse pe la spate, în gît. 

Draga o apuc pe Ioana dem în i încerc s-o trag afar . 

Tînra femeie era ca un copil. De sub mantia r oie de br ocart, i se vedea r ochia pe care o purtase i la nunt.Prea o pasre alb cu aripile rupte i însîngerate. 

² Vldu! suspin. 

Dar vizitiul sri de pe capr . Le î mpinse pe am îndou la loc în caleac i închise uile. 

² Srii! A jutor! strigDraga. 

² Dac ipai v spintecm! le amenin pe femei unul dintre clrei. 

Caleaca porni în goan, încon jurat de brbaii clri. 

Draga continua s strige. Atunci vizitiul opri din nou caleaca. i clreii o traser  afar  pe Draga. Ioana i seatîrnase de brae: 

² Nu!... Lsai-o!... Lsai-oL. 

Cineva o lovi peste gur , f âcînd-o s-i sîngereze buzele. Altul o î mpinse înapoi în caleac. Ioanamai apuc s-o zreasc pe Draga czînd. Nu tia dac fusese ucis sau nu. Dar caii trecur  peste trupul ei în galop. 

 în sala de ospee a palatului, Mehmed-beg se î mbtase. 

² Ap, bolbor osea, ap din viileCraiovetilor! 

Gua i se zguduia de rîs. 

Mihnea se mohora din ce în ce maimult. i Mircea la fel. 

Page 310: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 310/346

Voievodul pr si masa. Tî mplele i se zbteau. îi trase j îlul mai la o parte. 

Ion se întrist vzîndu-l pe voievod suprat într-o asemenea sear  menit petrecerii i veseliei. Se gîndi c i-ar plcea s-i înface pe osmanlîi, cu Mehmed-beg al lor cu tot, i s-i zvîrle în Dî mbovia. S dea în felul acestasemnalul ridicrii î mpotriva puterii lui Baiazid. Aa cum f cuse epe cînd îi pedepsise pe Hamza-paa iCatavolinos. 

 îi î mprti, în tain, lui Mihnea gîndul. 

Voievodul îi r spunse, tot în tain, c n-a sosit ceasul. înc ndjduiete c-i va putea orîndui domnia f r  sînge. 

Zorii începur  s se arate, descletînd din neguri cetatea de scaun. 

Zidurile pr ginite ale palatului parc fuseser  acoperite de cenu. Rîul cemrginea ogr zile palatului curgeaclipocind. Toaca de la biserica Sfîntului Gheorghe începu s bat. 

Un clugr, cu poalele anteriului sumese, se zorea spre biseric. Vzu otenii czui. Ddu alar ma. 

Fugi i btu în pori: 

² Str jeri domneti ucii! 

Baldovin se pr vli pe scri. 

² Unde-i caleaca? 

Ion se avînt pe cal. Str btu în galop zvoiul. Nu mai avu r bdare s ocoleasc zidul. Sri, clare, de-a dreptul. 

Negru se pr pdise, dup ce-l slu jise atîta îndelungat vreme, i cpitanul îl îngr opase ca pe-un om, ca pe-unprieten. Un ar msar aa cum fusese Negru nu se mai gsea. Dar nici calul moldovenesc pe care-l avea acum,numit Surul, dup culoarea prului, nu era de lepdat. îl dresase i-l obinuise, ca i pe Negru, s-l îneleag, s-lasculte, s nu se team nici de zgomotele btliei i nici de piedicile ce i s-ar fi ivit în cale. 

Tie drumul printre copaci. Desclec i urc scara, srind cîte trei trepte deodat. 

Slu jnica îi iei înainte. 

² Unde e Vldu? 

² înuntru, doar me. 

Bieelul se trezise i îi rîdea bunicului nu numai cu gura, ci i cu ochii. îi btea m înuele gr sue una de alta. 

² Mama... Mama... 

² Ioana? Draga? 

² înc n-au venit. 

Pentru întîia oar  în via, cpitanul simi c tot sîngele i s-a scurs din inim. Au izbutit? Dar cine?... Cine?...Mehmed?... Barbu?... Danciu?... i tocmai într-un asemenea ceas, cînd un domn ca Mihnea se urcase în scaun?I se prea de necrezut. S fi avut ei o asemenea îndr zneal? S nu se fi temut? 

Pe u nvli Baldovin: 

² Au gsit-o pe Draga... 

O aduser  în cas i o întinser  pe pat. Fusese în junghiat i caii îi zdr obiser  trupul. Era plin de sînge. 

Page 311: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 311/346

O splar , i medicul sas Schmidt, care venise de la Sibiu cu Mihnea, se gr bi la cptîiul ei. Nu mai avea decîtf oarte puin de tr it. 

Ion se aezase pe un scunel lîng pat. Gîndurile îi huruiau în minte ca nite bolovani curgînd pe ovale. 

Iar i? Pentru a cîta oar ? Roxana, Oltea, Draga i acum Ioana. Tortur ri. Rpiri. Ce inimi de fiare pot s aib astfel de oameni? De ce s nu se r fuiasc numai cu brbaii? De ce s loveasc femeile? Rpirile de fete ifemei, acest blestemat mi jloc de a-i popula haremurile, otomanii l-au f olosit în toate inuturile i rile p în undes-au întins. 

Draga apucase s mai povesteasc felul cum fusese r pit Ioana. Vizitiul fusese îneles cu clreii. 

² Cpitane, îl rug Baldovin pe Ion, fii bun i vestete domnia c am plecat în cutarea Ioanei. Nu pot întîrzia nicio clip. Fr  ea viaa mea nu mai are nici un r ost. 

² încotr o vrei s-o iei? 

² Dup cîte am îneles, caleaca trebuie s se fi îndreptat spre Dunre. O apuc i eu într-acolo... Poate izbutescs-i a jung. 

² Ducei-v... am îndoi!... N-o lsai... pe Ioana în ghearele lor! opti cu buzele albe Draga. 

 Avea dureri înfior toare. îi înfipse unghiile în palme i-i muc limba ca s nu ipe. 

Cuvintele îi r zbeau din piept cu greutate. uvie fierbini, subiri, de sînge, i se scurgeau printre buze. 

Lui ion i se rupea inima. 

Cum s se î mpart? Ar putea s-o pr seasc pe Draga, dup ce apr oape o viat întreag se jertfise pentru el? 

² Am s... mor! maimur mur Draga. Nu mai sta... pleac... î mpreuna cu Baldovin... dup Ioana... 

Cpitanul îi desf cu braele. îi cuprinse trupul zdr obit sub copitele cailor i-o srut. îi datora aceast  î mbr iare. Tr ise numai pentru el i ai lui. Murea tot pentru ei. 

Mai r sufl o dat adînc, i chinurile i se sfîrir . Pe chip îi r msese întiprit un zî mbet. Plecase din aceast lume zî mbind, î mbr iat de cel pe care-l iubise, singurul brbat care-i fusese drag. 

Cel puin ultima clip a vieii îi fusese înseninat. 

² Draga!... Draga!... 

Dar Draga nu mai era. 

 în faa cpitanului nu se mai gsea decît un cor p f r  via, care, în sfîrit, dup atîtea suferine, îi gsiseodihna. 

Gonea de-a lungul cî mpiilor, peste muni i ape. 

Totul se repeta ca într-un vis urît. 

Cpitanul era însoit de doi dintre prietenii i tovar ii si de lupt: Zâne i Eufr osin. Nici unul nu mai era tînr, îns nici unul nu se ar ta obosit. 

 Învem întai turcete, cu însemnele unor spahii doborîi pe drum, str bteau încoa i încolo întinsa î mpr ieturceasc. 

Ioana fusese smuls de lîng copilaul, soul, tatl i prietenii ei de nu se tie cine i dus undeva, într-un locnecunoscut, pe care nu izbuteau s-l afle. 

Page 312: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 312/346

 încotr o s-o mai ia? Baldovin dispruse i el ca-n pm înt. Cel puin dac ar fi izbutit s dea de ur ma lui Baldovin!Poate descoperise el, între timp, ceva. i, î mpreun, le-ar fi f ost oricum mai uor s-o gseasc pe Ioana. 

Vremea trecea. Vara, toamna, iarna zburaser  Venise primvara. i ei tot mai goneau. Cercetau oamenii dinorae, tîrguri, porturi, de prin prea jma cetilor, din hanuri i locuri de popas. 

Cutreieraser  imperiul otoman aicatuit din atîtea ri cotr opite, de la oraul bulgresc Tîrnovo, p în în peninsulagreceasc Moreea, din aezrile sîrbeti de pe rîul Sava, p în la Trapezunt i Bagdad. Str btuser  inuturi

 înverzite sau pustiuri, trecuser  pestemuni i plutiser  pe mri. Dar Ioana nu era nicieri. De fiecare dat,vzuser  c s-au înelat sau au f ost înelai. 

 într-o sear , istovii, f cur  un scurt popas pe r mul mrii, la Smirna² sau Izmir, cum îl numeau turcii. 

vara, sub lumina tor opitoare a soarelui, marea Egeii seamn cu un uria cazan de aram topit. Toamna devinealbastr -cenuie. Dar primvara adîncurile sale se umplu parc demrgritare i cineva nevzut presar  deasupra ei aur. 

Gr dinile sînt încrcate de flori i psrile, ce se adun aici în nenumrate stoluri, cînt f r  încetare, ameitor. 

Cpitanul n-avea îns ochi s admire far mecele primverii sau culorile mrii. i nici urechi s asculte trilurilepsrelelor. 

Inima lui era ars. Un singur copil îi r msese, Ioana. i unde se gsea? Ginga i ferit de rele atîta vreme cîtfusese în casa printeasc, pe cem îini încpuse? La ce torturi fusese supus? Ce umiline i în josiri îndurase? 

 încerca s-i închipuie ce se întî mplase cu ea. Voia s ndjduiasc. S cread c totul se va sfîri cu bine. Dar adevrul nu putea fi acesta, de' vreme ce nici o ur m a Ioanei nu se gsea. 

Stteau tustrei pe r mul mrii. C îteva în jghebri ubrede de lemn erau menite s-i adposteasc pe aceia carese gseau în trecere prin Smirna. Pe cît erau de sr ccioase pe dinafar  aceste în jghebri, pe atît erau îns debine întocmite pe dinuntru. 

Hangiul, un brbat tuciuriu, un ar mean, îi gzduia i-i ospta cu atenie i cea maimare bunvoin pe cltori.Pemsuele scundfe, în faa cr ora cltorii edeau, se aduceau întruna fierturi de verdeuri, pilafuri cu carnegustoas i gras de batal, dulciuri, fructe i felurite alte bunti. 

 Ar meanul era deosebit de îndatoritor i mai ales f oarte priceput în pregtirea unor buturi dulci, dintre care bragaera cel mai adesea cerut de oaspei. 

Tot acolo, pentru desf tarea cltorilor, semai gsea o tînr  grecoaic r oab, dnuitoare. i, de asemenea, unbtrîn cîntre ceretor ² unul ditnre acei nenumrai cîntrei ceretori care puteau fi întîlnii apr oapepretutindeni prin locurile de popas din uriaul imperiu otoman al lui Baiazid. 

Tînra fat dnuise. Danul îi încîntase pe cei aflai la popas. Mldierile trupului fetei erau f r  cusur. Iar clopopiiprini la gleznele i încheieturile m îinilor ei sunaser  plcut i înveselitor. 

Oaspeii bteau în tactul melodiei din palme. 

Monede de toate felurile îi erau azvîrlite la picioare. 

Veni i rîndul btrînului. Acesta înstrun coardele unei lute i începu s cînte: 

 Amar, amar de sufletele noastre!  

Peste întreg pmîntul s-a întins întunericul  

 i zorii nu mai pot s se reverse!  

Zorii au fost înlnuii  

Page 313: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 313/346

 i nu mai au putere s se reverse. 

Vocea btrînului eramelodioas i cuvintele cîntecului îi f cur  s se cutremure. 

² Eti din ara Româneasc? îl întreb Eufr osin. 

² Ca i voi, v-am auzit adineauri... i inima-mi se fericete doar cînd aud pe cineva vorbind în graiul prinilor 

mei. Dup ce-mi ispr vesc cîntecul, venii mai apr oape i spunei-mi: cu ce vînt pe-aici? Dar s vorbii încet. înimperiul otoman nu este bine s glsuieti prea tare. i scîndurile i pietrele au urechi. 

Cei trei prieteni îl lsar  pe cîntre s-i ter mine cîntecul. îl luar  între ei i, dup ce-l osptar , aflar  cu uimirec acesta se întorsese numai de cîteva zile din ar . 

² Cltoresc pretutindeni, îi lmuri. Aceasta este soarta noastr , a cîntreilor, cunosc o mulime de limbi, îns de fiecare dat m întorc, pentru un cît de scurt timp, în locurile de batin. Pe ur m pot pleca iar i în lume, s-mi cîtig p îinea cu unealta aceasta str veche de cîntat. 

² i ce mai e prin ar ? întreb ner bdtor Ion. 

C întreul privi cu gri j în jur, deoarece în locul acela se aflau o mulime de ali cltori i se putea ca unii dintreacetia s fi îneles r omânete.^ 

² în ar  lucrurile s-au schimbat mult, ur m el. Mria sa Mihnea a încercat, la început, s a jung la bun  înelegere cu Baiazid. S se pstreze între ei pacea, dar f r  amestecul din afar  al otomanului. Le-a cerut iCraiovetilor s înceteze cu trepdeala dintre Bucureti i Stambul... 

² Asta o tiu, îi scurt btrînului cuvîntul Ion. Eram înc acas cînd mria sa le-a cerut acest lucru... 

² Ca s i-i apr opie de el pe Craioveti, mria sa le-a dat chiar dou hrisoave cu danii pentru m înstirea lor,Bistria oltean. Dar banoveii31 nu i-au cur mat legturile cu Poarta, i aceasta l-a suprat pe mria sa Mihnea.Le-a luat marea bnie de la Craiova i i-a încredinat-o fiului su, Mircea. l-a certat i i-a pedepsit, atît pe ei, cît ipe ali boieri velii care au umblat dup îndemnul lor. Iar pe unii, cei mai prime jdioi i care încercau sâ-l r pun, i-a scurtat de capete. Aceasta i-a f cut pe banovei s-i lase moiile i conacele. i, î mpreun cu familiile lor, s treac Dunrea, pe laCetate, la turci. i tot de-atunci l-au numit pe vod Äcel Ru", Mihnea cel Ru. Ru fiindc nu le îngduie s-i mai fac mendrele, s slbeasc drepturile i puterea domniei, s stp îneasc ei, pe voie,sub obr ocul sultanului. 

² i ara nu este tot alturi demria sa Mihnea? 

² ara i otenii sînt. i, în numele rii, mai ales anumii voinici ai vestitului cpitan Ion, pstr torul diatei isbiei lui epe... 

Cpitanul i prietenii si zî mbir . C întreul n-avea de unde ti c însui Ion i doi dintre ortacii si se aflau alturide el. 

La plecare ² dup ce însui Mihnea îl sf tuise i-l îndemnase pe Ion s plece neîntîrziat în cutarea copilei sale² acesta îi încredinase voinicii prietenului i a jutorului su de temei, Vîlsan. i-i poruncise s-l slu jeasc pevod. Iar cetaii, dup cum reieea din povestirea cîntreului, îi f ceau pe deplin datoria. 

«Deci aa stau lucrurile! cuget Ion. Mria sa Mihnea va avea, cît de curînd, nevoie, de mine! i eu n-am dat înc 

de ur mele Ioanei sau mcar de-ale lui Baldovin!» 

 îl întreb pe cîntre dac n-a auzit despre o tînr  femeie, care ar ta aa i-aa i fusese smuls de nite fiarecu chip omenesc de lîng copilaul ei. Dus nu se tie unde. Sau despre un tînr otean care plecase în cutareasoiei sale. 

C întreul nu tia, dar se gîndi s-o întrebe i pe dnuitoarea greac. Aceasta da, auzise. 

Un achingiu, trecînd prin Izmir, spre cas, îi povestise c luase parte, din porunca lui Mehmed-beg, î mpreun cuurdia din care f cea parte, la r pirea unei tinere i frumoase jup înie valahe. 

Page 314: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 314/346

Inima cpitanului Ion se zbtu. 

Pe chip nu i se clintete îns nici un muchi. Cei care îl privesc² chiar prietenii i tovar ii de lupt, apr opiai,Eufr osin i Zâne ² nu-i pot da seama de cît tulburare are în suflet. 

 îi ine pumnii strîni i dinii încletai. 

Pe aceast  jup îni hotrîse s-o ia în haremul su Mehmed-beg. Atîta c, din ur m, sosea soul femeii, unneînfricat cavaler valah, pe nume, parc, Baldovin. Printr-un atac îndr zne, în timpul nopii, la un popas,cavalerul valah a izbutit s-o scape pe soia sa din cortul unde zcea legat. Numai c, în timp ce fugeau, i-a a junsdin ur m urdia de achingii. în lupta care s-a dat, unu contra cincizeci, Baldovin a f ost sfîrtecat de sbii i lnci.Trupul i-a f ost azvîrlit la cîini. Iar soia i-a f ost vîndut, ca sclav, î mpreun cu alte sclave, tînra femeie a f ost

 î mbarcat pe o corabie i dus ² îi amintea dnuitoarea, f r  s fie îns cu totul sigur  ² ctre 

insula Rodos. 

Mai departe nu tia nici ea ce s-a întî mplat. 

Ion îi ls neîncepute, pe mas, bucatele ce-i fuseser  aduse. 

Copila lui avusese parte de aceeai soart ca i întîia lui dragoste din tineree. 

Se ridic i r osti: 

² Ctre insula Rodos! 

Se crase în picioare, pe umerii lui Zâne. Printre gratii se zrea marea. întins, albastr , poleit de soare. Jos,la poalele f ortreei, se jucau veseli nite copii. Glasurile lor r zbteau p în aici, unde cpitanul Ion i Zâne

 î mpreau aceeai rece i umed încpere. 

Multe piedici biruise p în atunci² într-o întreag via de lupt i zbucium ² cpitanul Ion. Numai de data aceeanu gsea nici o ieire din greaua situaie în care se gsea. 

 î mpreun cu Eufr osin i Zâne, cpitanul sosise de la Izmir cu o corabie în Rodos. Insula se afla sub stp înireaunor cavaleri din ordinul aa-numit al loaniilor 32. 

Ion mai auzise povestindu-se despre cavalerii loanii. 

Cu trei veacuri în ur m, unii înaintai ai acestora fuseser  chemai de regele maghiar Bela al IV-lea i aezai înpartea de miazzi i r srit a Transilvaniei, spre marea nemulumire a r omânilor, stp înii dintotdeauna ai acestor meleaguri. 

 Acum cavalerii loanii alctuiser  în Rodos un puternic avanpost de lupt î mpotriva înaintrii pe mri, spre asfinit,a f orelor otomane. 

Turcii se pregteau s atace i s cucereasc insula. în acest scop trimiteau mereu iscoade ca s cerceteze i s cunoasc mi jloacele de aprare ale loaniilor. Aa încît cavalerii îi bnuiau pe toi cei care soseau în Rodos c sînt oameni ai otomanilor. 

Pui îndat dup debarcare sub ur mrire de cavaleri, se afl cvalahii nou sosii întrebau pretutindeni despre o alt corabie ce trebuia s fi acostat mai demult în Rodos. 

«Numai încape îndoial, socoti marele maestru, c sînt trimii de turci!» i porunci s fie chemai numaidecît ceitrei valahi la sine. 

 Adui în f ortrea, Ion, Eufr osin i Zâne fur  condui într-o mare sal. O imagine a Madonei, mai înalt decît unstat de om, se afla zugr vit pe unul dintre perei. 

Page 315: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 315/346

Li se puser  numer oase întrebri. Cpitanul istorisi c îi caut copila, care îi fusese r pit, apoi vîndut unuinegutor de sclave. Negutorul o urcase într-o corabie ce pornise spre Rodos. 

² i ai aflat ceva despre fat? întreb marele maestru. 

² Am aflat c vasul pe care fusese î mbarcat, prins de o furtun i izbit de stînci, s-a scufundat în mare, nudeparte de Rodos. Dintre toi cei care se gseau pe punte, un singur marinar a scpat. Pe-acesta l-am cutat i elmi-a povestit c Ioana² aa se numea copila mea² nu s-a temut de moarte. Dimpotriv, dup în josirile la carefusese supus, îi dorea sfîritul. tia c eu, printele su, voi avea gri j de biatul ei, Vldu. 

Marelemaestru ceru s fie adus marinarul ca s depun mrturie, dar acesta pr sise cu o zi înainte insula. 

² Trimitei, rug atunci cpitanul, pe cineva în ara Româneasc, la voievodul Mihnea. V va încredinamria sa însui c nu sîntem iscoade turceti, ci dimpotriv, lupttori î mpotriva asupririi lui Baiazid. 

² Aa vom face! hotrî marelemaestru. Numai c no-i nu ne vom adresa voievodului, ci, potrivit regulilor noastremonahale, clugrilor unei m înâstiri. Pîn atunci vei r m îne oaspeii notri, f r  a vi se îngdui s pr sii nicimcar pentru un ceas f ortreaa, iar dac vei încerca s fugii, vei fi socotii dumani i r pui. 

² Bine! se învoi cpitanul. V rugm doar ca aceast cercetare s se fac pe cît cu putin mai repede. Am  întîrziat i-aapreamult. i sîntem ateptai de mria sa Mihnea pentru a-i da a jutorul cuvenit întru asigurarealibertii rii. 

Timpul începu s treac. Cpitanul, Eufr osin i Zâne erau tratai bine de cavaleri. Li se dduse o chilie mic, dar curat i li se aducea hran îndestultoare. 

 în cea de-a patra lun de cînd se aflau acolo, li se vesti c a sosit din ara Româneasc un clugr, care trebuias stea de vorb cu ei i s arate apoi, sub jur m înt, dac erau vinovai sau nu. 

Clugrul valah veni în chilie i, cînd se încredin c erau într-adevr cpitanul Ion i trei din cetaii si, plec f r  s le destinuie ce hotrîre luase. 

Spre sear  fur  chemai în marea sal a cavalerilor, ce se afla în partea de sus a f ortreei. La o mas lung, înfaa unui cmin din fundul slii, marelemaestru i ali cavaleri, învem întai în cmi de zale i cu coifuri de fier pe cap, se sf tuiau între ei. Alturi se afla i clugrul-oaspete din Tara Româneasc. 

² Ca sa ne-ncredinm cu totul de adevrul spuselor voastre, duce-i-v i  jurai înc o dat în faa Madonei c avei cugetul curat, le ceru marelemaestru. 

Bucur oi, Ion i cei doi cetai se apr opiar  de peretele pe care era pictat chipul Madonei i jurar  c îi simtcugetul curat i n-au spus decît adevrul. 

 în clipa aceea marele maestru r osti: 

² Ai jurat mincinos. Cinstitul clugr valah aici de fa ne-a mrturisit mai înainte, de-asemenea sub jur m înt, c sîntei iscoade otomane. 

² Minciun! Clugrul minte! apuc s mai strige cpitanul Ion. 

Dar unul dintre cavaleri trase de un m îner. Un capac de fier se deschise i tustrei czur  în adînc. 

Se pomenir  într-o celul închis cu un grila j de fier. 

 în zadar se plînse apoi cpitanul cerînd o nou cercetare. Marele maestru se î mbolnvise grav. Zcea lipsit deputeri. Nu voia s aud nimic. i f r  porunca sa nici o nou solie nu putea pleca. 

Lunile trecur  repede. Primul an la fel. i nici o schimbare nu se petrecu în soarta celor întemniai. încercaser  tot ce era cu putin ca s poat scpa de-acolo. Se str duiser  s desfac ua, s trag de gratii, s sape untunel. Fortreaa fusese ridicat numai din blocuri mari de piatr , în care gratiile erau vîrîte adînc i, f r  uneltepotrivite, nici o f or omeneasc nu le-ar fi putut desprinde de-acolo. 

Page 316: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 316/346

Eufr osin izbutise o dat, cînd li se aducea hrana, s prind printre gratii m îna cavalerului paznic, s i-o r suceasc i încercase s-i smulg cheile. Dar ceilali paznici sriser  în a jutorul primului. Eufr osin fu scos dincelul. Judecat numaidecît pentru r zvr tire. i osîndit de a fi înecat în mare. 

Cpitanul Ion era atît de min'nit încît se închise în sine. Zile întregi sttea tcut, înnegurat i dezndjduit. Segîndea c îi pierduse am îndoi copiii. Soia sa, Oltea, devenise o umbr . Draga îi închisese i ea ochii. Pierise iEufr osin, tovar ul drag de ar me i prietenul încercat, care atîia i atîia ani îi fusese mereu în prea jm, ca iVîlsan i Zâne, la bine i la r u. Nici în ar  nu mai tia ce era. i sigur c voievodul, în zilele acelea atît de

fr m întate, l-ar fi dorit alturi cu sfatul i fapta. 

Cpitanul se gsea în cel de-al aizeci i cincilea an de via, vîrst cînd alii îi cutau sau îi gsiser  de multodihna. Pe cînd lui îi era dat s îndure atîtea, ba înc s mai i zac în temni pe nedrept. i nu într-o temni otoman, ci într-una clugreasc. 

Dar iat ca veni o zi cînd maimarele ordinului cavalerilor-clugri din Rodos îi afl sfîritul. 

. Auzir  trî mbiele sunînd i tobele btînd atunci cînd fu îngr opat într-un mor m înt deschis în zidurile de piatr  alef ortreei. 

Folosind acest prile j, cpitanul i Zâne² chiar de a doua zi dup îngr opciune² cerur  îngduina noului maremaestru al ordinului, un tînr de nici douzeci i apte de ani, de a se dezvinovi pentru ceea ce nu f ptuiser . 

 în ateptarea r spunsului, nu aveau altceva mai bun de f cut decît s se caere, cu rîndul, la fereastr , i s priveasc deprtrile printre gratii. 

Trecusemai bine de o lun. Venise iar i primvara i apele scînteiau sub razele cldue ale soarelui. Cor bii cup înzele albe întinse i galere la care vîsleau sclavi se vedeau plutind pe întinsul Mediteranei. Rîndunele de marebr zdau voioase vzduhul albastru i pescrui cu p întecele catifelate, cutîndu-i hrana în valuri, ipau cu glasuriascuite ca de copii. 

Dorul de libertate îl mistuia. i apr oape în fiecare noapte îl visa pe Vldu. Ce s-o fi ales de el? Fr  îndoial, totultrebuie s fie bine. Mihnea ² voievodul i Mircea ² marele ban al Craiovei nu l-au lsat de izbelite. 

Era încredinat c e bine i, totui, un ghimpe îi înepa uneori inima. îi amintea atunci cum Vldu îi rîdea cu gurai ochii. Cum îi ridicam înu-ele gr sue spre el. 

Sptm înile trecur . Nde jdea de a fi primit de noul maestru era din ce în ce mai slab. Dar iat c, într-o bun diminea, un cavaler li se înf ieaz la ua chiliei. 

Noul maremaestru, pe nume Laureniu. se hotrîse s-i primeasc. 

² Dac nu ne vom înelege cu ei, va trebui totui s scpm i altfel, îi opti lui Zâne cpitanul, în timp ce ieeauam îndoi din celul. înapoi nu trebuie s nemai întoarcem. 

Merser  prin coridoarele reci ale f ortâreei, coborîr  i urcar  numer oase scri, pe care la sosire nu avuseser  prile jul s le vad. i se pomenir  în aceeai sal în care mai fuseser  o dat. 

Sala, întîia oar  întunecoas, era de ast dat luminat de f clii înfipte în nite gheare de vulturi metalice, lucratecu mult miestrie. 

Laureniu i ceilali cavaleri edeau la aceeai mas lung de lîng cmin. Pemas ardea o ium înare într-unsfenic de fier. 

C înd cpitanul i Zâne intrar , Laureniu le f cu semn s ia i ei loc pe cele dou  j îluri aflate în faamesei. 

«Cine tie ce curs î mi mai întind!» se gîndi cpitanul i, cu o micare a capului i-am îinii, îi r spunse c r m în înpicioare. 

Pm întiu la chip, osos, î mbr cat în cma gr oas de zale i deasupra cu un vem înt alb, pe care era pictat o cruce de aur, noul i tînrul maremaestru al ordinului îi cercet din ochi cu atenie pe cei doi prizonieri. 

Page 317: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 317/346

Cpitanul i Zâne ar tau, într-adevr,  jalnic. în acest lung r stimp cît sttuser  în temni, vemintele li seferfeniiser . Nici mcar o cma curat nu primiser . Brbile le crescuser  ca unor pustnici. Slbiser , dar nudin putere, deoarece zilnic, cîteva ceasuri, se luptau între ei. Se îngri jeau în felul acesta ca muchii i f ora s Ser m în întregi. 

Vzînd c prizonierii nu vor s se aeze, Laureniu se ridic i el în picioare. Ceilali cavaleri îi ur mar  pilda.Spuse c, printr-un trimis al su lam înstirea Tismana² aa cum ceruse mai demult cpitanul² a f cut alteamnunite cercetri. 

Cercetrile au scos la iveal întreaga nevinovie a celor trei prizonieri, dintre care unul fusese ucis între timp. Devin a f ost îns numai clugrul îneltor de ia m înstirea Bistria, care depusese acolo o mincinoas mrturie

 î mpotriva lor. Pentru pedepsirea lui se va r osti anatema, cea mai cumplit afurisenie. 

Laureniu îl blestem pe clugrul de la Bistria în latinete, sufl în lum înarea de pe mas i-o stinse. 

 îi ceru i el iertare celor doi prizonieri i-i încunotiin c sînt liberi. 

Se întorceau, în sfîrit, acas! 

 Alimori: Ioana, Baldovin, Eufr osin! i alte suferine: anii lungi de temni! 

Pentru ce fusese nevoie s se petreac toate acestea? 

Pentru ce trebuia ca r omânii s îndure din partea unor neamuri str ine, care se tot npusteau peste ei, atîteachinuri nemeritate i moarte? 

Pe drumul întoarcerii aflar  o mulime de veti. 

 în timpul cît ei lipsiser , Mehmed-beg nvlise cu oastea turceasc în ar . Întîi Mihnea i dup aceea Mircea încercaser  s reziste, dar nu fusese cu putin. 

Copleii de mulimea i puterea dumanului, am îndoi se retr seser  la Sibiu. 

 Aa încît pe scaunul domnesc al rii Româneti se urcase un alt fiu al lui Vlad Clugrul (i frate cu Radu celMare) pe nume Vlad al V-lea cel Tînr. 

 Acesta, tot un domn bun i drept, se apr opie de Vladislav, regele Ungariei cruia-i ceru ar me, ca s-i poat r zbipe turci i astfel s-i dobîn-deasc neatîrnarea. Dar înc înainte de-a i se închega cum se cuvine otirea,Mehmed-beg nvlete. în luptele care ur meaz, viteazul Vlad cel Tî-nr este înfrînt. i-n satul Vcreti, pentruvina de-a fi încercat s îi elibereze pm întul str moesc, i se reteaz capul. 

 într-un timp atît de scurt, dup svîrirea din via a lui epe, au ur mat, datorit necontenitelor uneltiri i nvliriturceti, nu mai puin de opt domni. Doi din familia Basarabilor: Laiot Basarab-Btrînul i Basarab cel Tînr ² epelu. i ase din familia Dr culetilor: Mircea i Vlad Clugrul, feciorii lui Vlad Dracul; Radu cel Mare i Vladcel Tînr, fiii lui Vlad Clugrul; Mihnea, numit de unii din marii boieri «cel Ru», feciorul lui Vlad epe, i fiul luiMihnea, Mircea. 

Cinci dintre acetia opt: Radu cel Mare, Mihnea, Vlad cel Tînr i cei doi Mircea se str duiser  prin felurite

mi jloace, unii cu ar mele i alii, ca Radu cel Mare, pe cale diplomaticeasc, s-i dobîndeasc sau s-i apereindependena. Restul, ceilali trei, Laiot Basarab-Btrînul, Basarab cel Tînr-epelu i Vlad Clugrul,nutriser , desigur, i ei sperana s scape de sub m îna sultanului. Dar neavînd condiii prielnice i mai alescura jul trebuincios de a se r scula, sttuser  plecai, î mplinind poruncile i ateptînd din partea sorii i-a

 întî mplrii dezlegarea situaiei rii si-a lor. 

² i cine se afl acum în scaunul rii? îi întreab cpitanul i Zâne pe cltorii întîlnii în drum. 

² Un Neagoe, feciorul marelui vornic Pîrvu² din familia Craiovetilor ² i-al Neagi din Hotrani, r spunde unîrcovnic. 

Page 318: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 318/346

² Fr  cît, adaug un pop, lui îi poftete inima s-i spun Basarab, Neagoe Basarab, dîndu-se drept odrasl alui Basarab-epelu. 

² De unde tii c adevrul adevrat nu-i acesta? ia din nou cuvîntul îrcovnicul. 

² Mai tii? E cu putin i-aa ceva. E cu putin orice! recunoate 

popa. C îte nu se întî mpl i nu se vd ciudate pe lumea asta! * 

Ion îi aduce aminte de un tînr palid, cu ochii galei i mustaa subire, ca a lui Radu cel Mare² al crui vtaf de vîntori fusese. 

 îl întîlnise i pe el la pomenitul osp de la palat, al lui Mihnea. Domnitorul îl pstrase, de altfel, în Divan, cu rangulde postelnic. 

Fiu al marelui vornic Pîrvu, tînrul Neagoe nu semna nici cu tatl, nici cu unchii Barbu, Danciu sau Radu, i nicicu bunicul Neagoe, ori str bunicul, paharnicul Barbu. 

Craiovetii erau brbai vîrtoi, cu pumnii grei i glasul puternic, deprins s comande. i, mai degrab decît cuCraiovetii, tînrul semna cu Basarab cel Tînr-epelu, care avusese i el o statur  puintic i un obrazr otund. 

Cu toate c avea înf iare de crturar, Neagoe trecea drept o f oarte bun cpetenie de oaste. i nu numai o dat fusese ludat pentru priceperea i destoinicia lui în a dobîndi biruine pe cî mpul de lupt. 

Cpitanul îi mai amintea i c, la acel osp, sttuser  puin laolalt de vorb. Cu mult cldur , tînrul Neagoe îi vorbise despre ucenicia lui în meteugul filozofiei pe lîng f ostul patriarh grec al Constantinopolului, Nif on, unuldintre cei mai învai oameni ai epocii, ca i despre felul cum îi plcea s-i petreac timpul în mi jlocul comorilor de art i-n faa scrierilor (manuscrise sau tiprituri), cu care Craiovetii înzestraser , în primul rînd, ctitoria lor,Bistria oltean, dar i alte multe biserici i m înstiri. 

i va s zic acest Neagoe se urcase pe tr on? 

Despre Vldu, fecioraul Ioanei, a aflat c este bine, sntos, mricel, adpostit la m înstirea Tismana de f ostulmare ban al Craiovei i apoi domn, Mircea, fiul voievodului Mihnea, mai înainte ca ei am îndoi s fi pr sit, învini,ara Româneasc, i s se fi refugiat în Transilvania. 

C se gsete acolo, el i Zâne aflaser  de la un btrîn f ost ceta întîl-nit pe cale. 

 Acesta, vzîndu-i, r msese încremenit. 

² Cpitanul Ion? Tr ieti? Se zvonise... Atunci s-ar putea s fie adevrat... i c mria sa Vlad tr iete... tr ietei se va întoarce... 

De bucurie, se învîrtea pe loc ca un titirez. Se repezise s-i srute m îinile. 

Cpitanul desclec. 

² i-acum?... 

² Acum nu tim ce va mai fi, dar ne gîndim cu îngri jorare c Meh-med-beg se afl, precum s-a auzit, iar i laBucureti, i-anume chiar în palatul domnesc. i ce poate cta apostatul în palatul domnesc decît r ul acesteisr mane ri? Turburarea în mi jlocul nor odului e mare, cu toate c, la drept vorbind, cele dintîi msuri luate dedomnul Neagoe s-arat blînde i pline de-nelepciune. 

² O s tr im i-o s vedem, r osti'linitit Ion. Cemai tii de ceilali? Unde este Vîlsan? 

Page 319: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 319/346

Brbatul îi plec fruntea i începu s-i frece, întristat, m îinile nodur oase i btucite de m înuirea uneltelor demunc i-a ar melor. 

² Vîlsan a czut în btliile care au avut loc pe-aici cu turcii lui Meh-med-beg, aprîndu-i pe Mihnea i pe Mirceavoievod. Au czut i ali muli vite ji alturi de Vlad cel Tînr. Iar noi, ceilali, r m înînd f r  cpetenie, ne-am 

 înapoiat pe la casele noastre. Dar dac te-ai întors, înva-ne ce trebuie s facem! Cu toii numai atîta ateptm.Domnia ta eti steagul în jurul cruia se adun toi cei npstuii, toi cei care nu se învoiesc ca pe pm întul valahs porunceasc glasul lui Mehmed. Pentru c doar domnia ta eti acela care asculi, înelegi i te pricepi cel mai

bine s î mplineti nzuina noastr ! 

² V voi da de tire la timp!... Ateptai. 

² Ateptm!... Dar s tii c, de cum s-o auzi c te-ai întors, volbura va începe din nou s creasc. 

Cpitanul înclec i, î mpreun cu Zâne, porni mai departe ctre Tismana, s-l afle pe Vldu. 

Era una dintre cele mai grele ierni pe care Ion le tr ise în destul de lunga lui via. 

 Au a juns la Tismana într-un amurg. Umbre albstrii se coborau de pestemuni. Pdurea de castani se întindea,alb, p în departe. Zpada copleea cu povara ei ramurile copacilor. Gerul î mpietrise apele limpezi ale rîului. Sepreschimbaser  într-un pod peste care oamenii treceau ca pe drum. Pîn i valurile nvalnice ale torentuluiGurnia, care nu îngheau niciodat, se pref cuser  de ast dat în horbote str lucitoare de-argint. i 

flori albe,^cu celemai nevzute înf iri, se zugr viser  pe ferestre. 

C înd capitanul i Zâne au a juns în sat, copiii care, aa cum sînt copiii, nu tiau ce-i frigul, se ddeau cu sania pederdeluul din faa porilor m înstirii. 

S-au oprit, i cpitanul a privit lung i cercettor întreg cioporul, care f cea lar m apr oape cît o urdie de ttari. 

Pe Vldu l-a cunoscut numaidecît, dei nu-l mai vzuse de-atîta timp. Copilul crescuse. Avea gingia Ioanei,dar, cît era de mic, inuta semea a lui Baldovin. 

² Vldu! 

Biatul a tresrit. i-a dat puin pe ceaf  cciulia r otund de miel, care-i czuse pe ochi. Era la obraz ca mrul. A îneles cine-l chemase. De-a-tîtea i atîtea ori auzise povestindu-i-se despre bunicul. tia c acesta pornise pedrumuri deprtate s-o caute i s-o aduc înapoi pe micua. 

² Bunicule! 

S-a repezit spre braele lui. 

Cpitanul s-a aplecat si l-a ridicat. 

² Vldu!... 

Copilul l-a prins pe dup gît i-l sruta cu drag pe obrazul epos. 

Pesemne c inima cpitanului slbise. Pl.îngea. Plîngeau am îndoi, bunicul i nepotul. Numai ei doi mair mseser  pe lume, singuri, f r Oltea, Draga, Danu i Ioana, mai ales Ioana. Se strîngeau în brae, în ceasulacela îngheat de amurg i plîngeau. 

Copiii din Tismana se adunaser  în jurul calului pe care se aflau bunicul i nepotul.

² E bunicul lui Vldu! îsi opteau. Cpitanul Ion!... Vestitul cpitan Ion!... 

La pas, clri pe Suru, ur mai de Zâne, bunicul i nepotul intrar  în curtea str vechii m înstiri. 

Page 320: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 320/346

Numai clcase prin locurile acestea de ani i ani de zile. i iat, venise vremea s se întoarc aici! în alt parteunde? Nu mai avea nici cas, îi fusese ars. Nici cete, i se î mpr tiaser . Nici un domnitor pe care s-l slu jeasc din inim, cu încredere i nde jde, pe via i pemoarte. 

Se întorsese în m înstire, deoarece aici se nscuse i crescuse. i mai ales fiindc aici se gsea Vldu, feciorulIoanei. 

 într-un Dumnezeu ocr otitor al neamului su i-al adevrului deplin îns nu mai credea. Crezuse, pe cînd era copil,potrivit datinilor str moeti, într-un Dumnezeu care pr oteguia cinstea, dreptatea i buntatea. 

Dar unde era acesta? Unde se ascunsese? Sau, dac se gsea undeva, î mbtrînise într-atît încît nu mai vedea inu mai auzea? 

N-auzea strigtele de durere ale orfanilor ;i vduvelor? Nu vedea nedreptile ce se petreceau? Sîngele vrsat!Scrumul caselor arse nu-l simea? Chemrile în a jutor i rugciunile oamenilor din aceast ar  nu încerca s le-asculte? Nici nvlirile i pustiirile otomane nu voia s le vad? Dac era cu-adevrat, de ce lsa s biruie pelume r utatea, minciuna i cruzimea? De ce îngduia ca oamenii s fie or opsii, bat jocorii i clcai în picioare? 

² Unde-i mama? Ai adus-o pemama? îl întreb Vldu la ureche. Rsuflarea lui fierbinte îi arse obrazul.Mama!... Cuvîntul îi arse inima. 

² Mama ta nu mai vine... 

 îi spusese adevrul. Copilul îl primi brbtete. Lacrimile îi secar . 

² Numai vine? îl strînse pe bunicul mai tare de grumaz. Mîinile îi tremurar . Atît. Nu mai vine? 

² Nul... 

Clopotul, numit Fratele, începu s bat. Cpitanul îl pstr  pe Vldu la piept i nu se închin. Nu mai voia s i se închine unui Dumnezeu care nu putea fi decît o închipuire deart a oamenilor. Sau care, dac existase cîndva,pierise... 

 în porilem înstirii, cineva btea cu putere. Clugrul-portar, care era un pitic hidos i strî mb, cu faa smochinit,

dar f r  vîrst, bun numai pentru o asemenea slu jb, alerg i întreb: cine era de îndr znea s risipeasc liniteam înstirii? 

² Trimiii domniei! 

Privi prin ochiul spat în poart i vzu cîiva clrei purtînd însemnele domniei. Fr  s mai cear  învoireastareului, desf cu ferecturile i deschise portia. Otenii desclecar  i intrar , cîte unul, cu caii de dîrlog. 

Celmai în vîrst dintre ei întreb aspru: 

² Cpitanul Ion? 

Piticul se înfior : 

² Ai venit s-l r punei? 

² Nu. Mria sa Neagoe Basarab dorete numai s stea î mpreun de vorb! 

I se vesti cpitanului. 

² Eu nu doresc s-l vd! 

² Mria sa te r oag!... 

Page 321: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 321/346

Neagoe Basarab nu poruncise, aa precum ar fi f cut orice alt domnitor, s fie adus cpitanul Ion înaintea lui, întrapez. Ci el, voievodul, îl ruga pe cpitanul Ion s-l primeasc în chilia unde se-adpostea. 

² Dac ine atît de mult, s pofteasc! se învoi cpitanul în cele din ur m. 

Intrase simplu, obinuit, ca un prieten. Sfetnicii i cpeteniile de oaste, care-l conduseser , r maser  afar . 

Neagoe le f cu semn s se îndeprteze. 

Urgia iernii trecuse. Mugurii umezi, pr oaspei, se pregteau s se prefac în flori pe crengile iar i bogate însev. Psrelele se reîntorseser  la cuiburi. Ciripeau vesele prin ramuri. 

 în faa chiliei unde locuia cpitanul se întindea o mic pa jite verde. Acolo se juca Vldu. 

² Bunicule, intru i eu? 

² Nu, Vldu! Rm îi acolo i  joac-te! 

² Dac ai nevoie de mine!... 

Vldu se înapoie la joac. î mpreun cu ali cîiva copii de aceeai vîrst, Clri pe cai închipuii i cu sbii delemn înm îini, ineau piept unei întregi oti musulmane: 

² Voi sîntei turcii, iar eu sînt cpitanul Ion!... 

Cpitanul îl primi pe domnitor cuviincios, îns rece: 

² Mria ta!... 

i-i î mbie j îlul cel larg de lîng vatr . 

² Stai i domnia ta. Dar, mai înainte, închide, r ogu-te, fereastra. 

² Nu ne ascult nimeni! 

² S nu ne supere lar ma copiilor. 

Cpitanul îi rug pe Vldu i prietenii lui s pr seasc pa jitea. închise totui fereastra. Pricepuse c domnitorulavea de gînd s întrebe ori s spun lucruri de tain. i, deprins cu cele ce se întî mplau de-atîtea ori la curte,voia s nu fie auzit de nimeni. 

Ion se aez, la rîndu-i. îl cercet din ochi pe Neagoe. Fr  s vrea, îi aminti de epe. 

Ce mreie avea mria sa Vlad! i ce neînsemnat îi aprea Neagoe pe lîng EL. 

 Învem întat nu în inuta bizantin cu care se înf ia la curte, ci într-o hain scurt, dup moda apusean, cu o centur  aurit peste mi jloc i înclri din piele galben, Neagoe prea mai mrunt decît era în realitate. 

² Cpitane Ion, începu voievodul, sînt aici deoarece mi s-a vestit c unii prieteni ai domniei tale au i început s se perinde încoace, din ce în ce mai des. i doresc s ne înelegem asupra unor lucruri ce ne privesc pe am îndoi. 

Vorbise întotdeauna încet. Dar de data aceasta cuvintele îi ieeau din gur  apr oape optit. tia c i pereii² chiar i dintr-o m înstire² se în-tî mpl adeseori s aib urechi. 

² Te-ascult, mria ta. 

² Am nevoie de linite. i nu eu, ara pe care tiu c-o iubeti. i doresc s fim prieteni. Pentru binele ei. 

Page 322: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 322/346

² Nu tiu ce înelegi mria ta prin «binele ei». 

² ara poate fi asemuit cu o corabie ce plutete ctre o anumit int. Marea este furtunoas, corabia ubrezit demulte alte cltorii i furtuni dinainte. Iar marinarii nu-l ascult într-un suflet pe cel care stp înete corabia. Ori,aceasta trebuie s nu se scufunde i s a jung neaprat la int, lat ce îneleg prin binele ei. 

Cpitanul se uit la domnitor i r spunse: 

² S-ar putea ca inta spre care nzuiete stp înul cor biei s nu fie totuna cu aceea rîvnit de marinari. 

² S-ar putea! De-aceea i doresc s m fac îneles. i-nelegîndu-m ² dac-mi vei da crezare ² ndjduiescs m-a jui s duc cu bine corabia la r mul cel mai prielnic. 

² M iart c-i vorbesc i eu deschis. Dar marii boieri din care te tragi au f ost adesea în prieteug cu turcii i învr jmie cu unii dintre aceia care au încercat s adune nor odul sub o singur  flamur , ca s lupte pentruneatîrnare. 

² oi dorim neatîrnarea. Dar nu oricînd i oricum se poate ridica un neam. i pentru dobîndirea sau pstrareaneatîrnrii se poate lupta pe mai multe ci. Craiovetii i-au ales un drum, pe care ei l-au socotit cel mai bun... 

² Bun i f olositor pentru ei, mria ta. i, la o adic, a vrea s tiu în ce st «buntatea» acestui drum? 

² Dup sfîritul lui Vlad epe, Poarta era atît de îndîr  jit c valahii luptaser  aa cum au luptat î mpotriva ei, încît nu mai doreau altceva decît preschimbarea, mai devreme sau mai tîrziu, a rii în paalîc... 

² N-ar fi f ost cu putin, Mahomed vzuse c nu-i cu putin. Tr ia înc i tefan cel Mare... 

² Ei s-au temut c-ar fi cu putin, mcar i numai pentru c i-ar fi pierdut dregtoriile. Nu se înfricoau de lupt.tii doar bine cum s-au  jertfit pentru întemeierea rii sub Basarab I ² Tihomir. Pe de alt parte, socoteau c trebuie neaprat întrit cugetul r omânesc. Ridicînd m însti-rea Bistria, ca i alte biserici i m înstiri, aceasta auur mrit. înluntrul unor asemenea lcauri turcii n-aveau ce cuta i crturarii puteau lucra pe voie la scrierile lor.

 în chiliile Bistriei,m-am îndestulat de altfel i eu din comorile crilor aduse de pe alte meleaguri sau întocmiteacolo. 

² Toate ar fi bune i frumoase, cum le înf iezi mria ta. Dar unii dintre Craioveti, prin f oamea lor de putere isetea de bogii, de care au dat dovad de-atîtea ori, au svîrit destul r u! 

² Voiau s fie atît de tari i avui încît cuvîntul lor s cîntreasc greu înaintea domnilor, care s-au perindat atîiadup Vlad epe, ca i înaintea Porii. 

² Mria ta vd c nu pori numele lor. 

² Nu, ci pe al printelui meu de sînge! Basarab cel Tînr. Pîn acum am amintit numai pe ocolite datoria meade-a-i purta numele. Acum o voi r osti tare. i-aceasta nu pentru c Basarab ar fi f ost mai vrednic decît Pîrvu. Cifiindc acesta este adevrul adevrat. i totul trebuiemrturisit, cînd începi un timp nou. 

Vldu încercase s se apr opie de chilie i s ciocne în fereastr . 

Unul dintre otenii grzii lui vod îl îndeprt. 

² N-ai voie sa xe-apr opii de chilie. Ai auzit ce i-a poruncit cpitanul! 

² Poate bunicul are nevoie demine! îi r spunse biatul, ridicîndu-i, amenintor, sabia de lemn. Dac-o fi înprime jdie? 

Ostaii rîser : 

² i vrei s-l aperi tu? 

² Vreau s-l apr! Nu sînt nepotul su? 

Page 323: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 323/346

Cei dinuntrul chiliei auzir  schimbul de cuvinte. 

² îndr zne nepot ai, îi gr i voievodul cpitanului. 

Cpitanul zî mbi mulumit i îl rug din nou pe Vldu s se joacemai departe cu copiii. Nu-l amenin nici o prime jdie. St de vorb, linitit, cu domnitorul rii. i mai tîrziu îl va chema la sine. 

Copilul plec i. vorba se purt mai departe, domol la suprafa, îns cu învîrte jiri i izbucniri pe dinuntru. 

² imria ta ce gînduri cu privire la viitorul rii ai? Dac pot cuteza s te-ntreb!... 

Domnitorul tcu un timp, scrutîndu-l în adînc pe Ion. Pe ur m se hotrî i r spunse: 

² Ceea ce-i voi spune acum este o tain pe care, aa cum te cunosc, sînt sigur c-o vei pstra netirbit. îivorbesc ca unui printe, lat care-mi sînt gîndurile. i le î mprtesc cinstit, de la inim la inim. 

² îimulumesc! 

² ara se afl într-o stare jalnic. 

² Asta o tiu. 

² Tributul crete, ranul e srac, negutoria scade i vmile sînt în m îna turcului. Oastea n-are destul puterei nici avînt. Mehmed-beg ne p îndete fiece pas, i nimeni nu cred c este în stare astzi s ne spri jine la vremede nevoie. 

² S ne bizuim pe noi înine. S luptm! 

² S ne bizuim pe noi înine, dar s nu uitm, c buna chibzuial, dintre toate însuirile omeneti, este cea maif olositoare în ceasurile de cumpn. 

Mai departe, Neagoe îi vorbi cpitanului ar tîndu-i c ara ² pentru a crei mai bun gospodrire se va str dui² trebuie s aib putina de-a se întri i a putea astfel face fa altor încercri viitoare. i ndjduiete ca s se i

 înale pe o nou treapt, prin cultura i arta pe care el de asemenea le va spri jini, prin crturarii i meterii ce-iadun i-i va aduna i mai departe lîng sine. Deoarece, crede el, f r  crturarii i oamenii pricepui în ale

 înelepciunii i frumosului, un neam nu înainteaz prea repede i, deci, nu-i poate ocupa locul ce i se cuvine între celelalte ri i no-r oade. 

Cpitanul îl ascult pe domnitor cu tot maimult luare-aminte. 

² Ceea ce spui mria ta, recunoate el, dac s-ar putea înf ptui, ar fi într-adevr bine. 

Domnitorul s-a înflcrat: 

² Sigur c se va putea înf ptui, cpitane Ion, dac toi ne vom aduna, aa cum spuneai adineauri, într-un singur mnunchi, sub o singur  lege i-o singur  voin, dac tinerii vor fi crescui în cur ie, virtute i dragoste de neam i dac, prin tot ceea ce i-am ar tat mai înainte, ara se va bucura de preuirea pe care o merit între toatecelelalte ri. 

² i dac, î mplinindu-se toate aceste cerine ale mriei tale, turcii vor clca pacea i ne vor npdi din nou? 

² M-am gîndit i la aceasta. Vom pregti o oaste bine înar mat pentru aprare, clrei i pedestrime. i, dac turcii sau oricare alt neam ne va lovi, ne vom ridica la fel.ca moii i str moii notri, neprecupeindu-ne ostenealai dîndu-ne chiar viaa de va fi nevoie, pentru c mai bun e moartea cu vrednicie, decît o via cu amar i ruine. 

² Cuvintele acestea din ur m mi-au plcut cel mai mult din toate cele cîte le-ai r ostit astzi, mria ta! Este gîndulpe care i eu îl nutresc înc de cînd, copil, am intrat în slu jbamarelui nostru Vlad! Este chiar miezul diatei sale. 

² M bucur. i te r og, cpitane Ion, s-mi spui² dac i eu î mplinin-du-mi cuvîntul ² î mi vei da spri jinul de caream nevoie i-mi vei deveni prieten? 

Page 324: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 324/346

² Din toat inima,mria ta. 

Domnitorul îi întinse m îna pe deasupra mesei din mi jlocul chiliei. Mîna lui Neagoe era neobinuit de subire, lung i delicat. Cpitanul îns tia c m îna aceasta nu se sfia i se pricepea prea bine s m înuiasc i ar ma. 

Palma se deschidea cinstit i prieteneasc. 

l-o prinse în palma lui mare, cu tot atîta cinste i prietenie. 

Se ridicar  în picioare. Alturi de cpitan, domnitorul prea mic, dar ceva ca un fel de abur i se pru cpitanuluic-l învluie i-i d un aer de nobil mreie. 

Ieir  în ograd i, dup zî mbetele ce le luminau chipurile, toi pricepur  cu uurin c înelegerea fusesedeplin. 

Vldu le fugi în întî mpinare. 

Domnitorul îl m îngîie pe pr. 

² Am i eu, spuse, un bieel de-aceeai vîrst cu tine. Mi-ar place s devenii prieteni 

² Da?! se mir  Vldu. i cum îl cheam? 

² Teodosie! Am s te poftesc într-o zi la palat s-l cunoti. Va veni i el, poate, pe la tine... Vldu btu dinpalme. Te bucuri? 

² Mult!... 

² i-acum s ne înapoiem la palat, zise voievodul. Iar pe domnia ta, cpitane, te ateptm oricînd la curte. 

² Mulumesc, mria ta. Voi veni. Dar p în atunci stareul Tismanei m-a î mbiat s devin pisarul m înstirii. i i-am f gduit... 

² Munc grea, dar aleas. Lai sabia pentru pan. Uite, mai am aici cîiva prieteni ce ne vor a juta într-alecrtur riei i artei. 

² Cine sînt? 

² Maxim Brancovici, un om mult învat i umblat; Macarie, tipograful; Gavril Pr otul, scriitorul, i meterulManole... 

² Meterul Manole? 

Un brbat tînr, simplu, zî mbitor, cu ochii mari, cprui i o brbu castanie se plec înaintea cpitanului. 

² Ne înal un monument la Curtea de Arge, care va tîlcui tutur or încrederea neamului nostru în frumuseea iadevrul venic, ce nu pot fi zdr obite de nici un vr jma. 

² M-nchin i eu, cu sfial, înaintea artei, muncii i învturii. 

² Rm îi cu bine, cpitane! 

² Mergi sntos i cu bine, mria ta! 

² Ne vom mai întîlni? 

² C ît de curînd! 

Page 325: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 325/346

Gîndurile îi zboar  de-a lungul celor nou ani care s-au scurs din ziua acelei întîlniri. 

Dei aflat la Tismana, preocupat de pr opriile însemnri, pisarul s-a lsat atras i de unele eluri ale voievodului. 

 Acesta l-a rugat, între altele, s-i dea cîteva sfaturi cu privire la alctuirea otirii pe care-o plnuia. Ion a scris unceaslov întreg, î mprtindu-i o seam de preri ale marelui Vlad. 

Dup un timp, voievodul i-a cerut s-i î mprumute pe cîiva dintre cei mai destoinci cetai ca s-l a jute la instruireatinerilor ucenici în meteugul ar melor. Cpitanul s-a învoit. i nou brbai de nde jde, în cap cu Zâne, au plecatla Cetatea Telea jinei, unde se întemeiase o tabr  de pregtiremilitar . 

Dup aceea, i-a dus el însui voievodului Transilvaniei nite scrisori de tain i, în acelai timp, l-a vestit despreanumitemicri ale turcilor. 

 A îndeplinit totul aa cum se cuvine, cu nde jdea c, în sfîrit, ara i domnia vor porni pe drumul cel bun. 

 în lipsa lui, Neagoe a purces la repararea zidurilor Tismanei. Iar m înstirea a f ost druit de unchiul acestuia,marele ban Barbu, cu unele vase scumpe din aur i argint, ca i cu patrafire, odjdii i altele. 

Cpitanului nu i-a plcut. Darurile velitului Barbu i s-au prut o încercare de a-l cumpra pe el. De a-l sili s nu-imai arate nemulumirile fa de unele purtri ale acestuia. 

 Ar fi voit s i le înapoieze, dar stareul l-a rugat mult, în numele domnitorului, s nu-l sileasc la o asemeneafapt, nepotrivit cu datinele bisericeti. 

 Aumai trecut cîteva luni, i-a f ost poftit de domnitor la Curtea de Arge, î mpreun cu Vldu. r  

Bieelul avea s cunoasc acum unele din oraele rii: Tîrgul Jiului, Craiova, Rî mnicul Vîlcii, Curtea de Arge,ca i alte multe aezri. 

 Au plecat clri. La cei cinci ani ai lui, Vldu tia i el s clreasc, la fel ca toi copiii din neamul su. 

Pretutindeni pe unde treceau se vedeau r oadele bunei gospodriri. Negutorii îi desf ceau în linite mrfurile.Meteugarii trudeau cu sîrg în ateliere. Iar anumii dregtori de încredere ai domnului vegheau ca s nu sef ptuiasc nelegiuiri. Se cr oiau drumuri noi i se întemeiau hanuri unde cltorii, din ar  sau de peste hotare,

erau ospeii cu prietenie, hr nii cu bucate bune i adpai cu renumitele vinuri valahe i odihnii pe lavie curate. 

Meteri în piatr , lemn, în ridicarea de ziduri, în arta de a tipri, zugravi de biserici i palate, cîntreii, dar maiales crturarii de orice fel se bucurau sub stp înirea lui Neagoe de ceamai mare trecere i cinste. 

«Ferice de ara ai crei crturari îi in sus fruntea i îi mrturisesc curat gîndurile, spunea adesea Neagoe.C numai gîndul cel înelept i pan-a care-l aterne sînt aripe pe care un neam se poate înla spre slav.» 

LaCraiova ctase ur mele vechiului conac din pdurile Bucovului, cldit de Mircea cel Btrîn i ars de achingiiilui Mahomed al ll-lea. Apoi intrar  în biserica Sfîntul Dumitru, numit, într-o vreme, Bneasa² deoarece fuseserecldit de jup îneasa Negoslava, soia de-a doua a marelui ban Barbu, cu preul unor odoare aduse cu ea, dreptzestre, din partea familiei sale, a despoilor sîrbi. i creia, acum, i se spunea ² aa cum ho-trîse voievodulNeagoe Basarab² biserica Domneasc, pentru a se vedea c el însui, ocr otitorul ei, se înlase de la rangul demare ban al Craiovei, avut de înaintaii si, la cel de domnitor al rii Româneti. 

 A junseser , dup aceea, la Rî mnicu Vîlcii. Aici, cpitanul îi ar t lui Vldu locul unde îl întîlnise, pe cînd i el eracopil, într-un bîlci, pe mria sa Vlad epe. i-i întreb pe localnici cum se î mpcau cu noua stp înire. 

Locuitorii se mrturisir  mulumii. Birurile, ce-i drept, erau înc destul de mari. Ndjduiau îns în micorarea lor.Domnitorul le vizitase oraul, luase unele hotrîri cu privire la creterea lui i f cuse aici  judeci drepte. 

Dup aceea au pornit spre Curtea de Arge. îi însoea un diac al episcopiei din Rî mnic, bun i vechi prieten al luiIon. 

Page 326: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 326/346

² Este întîiul nostru domnitor filozof, îi ar tase acesta prerea. Dorete înlarea nor odului prin cultur . Numaide-ar avea o domnie destul de lung pentru a-i î mplini toate gîndurile bune. 

² Gîndurile-i sînt bune, recunoscuse Ion. Cu toate astea, Craiovetii ² dei unii s-au str duit, în felul lor, pentruar , dar despre care nu se poate spune c au f ost întotdeauna i mari iubitori ai nor odului² au a juns subdomnia lui mai întemeiai decît oricînd. 

Diacul îi m îngîie brbua: 

² Asta, ce-i drept, aa e. Craiovetii ocup cele mai însemnate dregtorii. Numai c o bun parte din aurul strînsde ei se cheltuiete, potrivit cerinelor voievodului, pe o seam de î mbuntiri aduse rii. i ceea ce este i mai

 î mbucur tor, cu a jutorul lor bnesc se ridic noi zidiri, se alctuiesc lucr ri de art i mai ales se scriu cri menites lumineze cugetele i s r odeasc gîndul c toate neamurile au dreptul s vieuiasc libere, în limba i datinilelor. Atîtea nor oade supuse jugului turcesc, din Ar menia, Egipt, Muntele Sinai, Atos, Ierusalim, Siria, Epir i, maiales, din Balcani, sînt spri jinite astfel² prin crile, tiparniele, meterii tipografi i alte danii ce li se fac necontenit² s se pstreze ca neam. Pentru astfel de fapte, Neagoe i sfetnicii lui craioveti sînt socotii acum, în toat lumea, motenitorii culturii i tradiiilor Bizanului. 

² i Mehmed-beg? îi reaminti cpitanul. Nu i se pare c se vîntur  cam preamult pe laCraiova i pe laBucureti? 

Diacul începu s rîd: 

² Mehmed-beg? A devenit neputincios. Boierii îl primesc ca oaspete; le bea vinul. i-atît! 

² Cum atît? se nedumeri Ion. 

² Atît! Deoarece voievodul, prin priceperea i felul lui de-a fi, i-a cî-tigat preuirea sultanului. Acesta i-a poruncitlui Mehmed-beg s nu maimite nici mcar un deget în ara Româneasc f r  învoirea lui Neagoe. 

² i poi domnia ta s-i închipui c begul se va mulumi cu starea aceasta de lucruri, c nu va unelti maideparte? 

² Nu, asta nu pot s mi-o închipui. C ît va domni însNeagoe s tii c va fi linite... 

La porile curii domneti, cel care i-a întî mpinat pe cpitanul Ion i Vldu a f ost însui Neagoe, î mpreun cu fiulsu, Teodosie. 

Domnitorul era mai slab decît atunci cînd sttuser  î mpreun de vorb. Paloarea obrazului îi sporise. Tuea uor. 

Cpitanul îl cercet îndelung cu privirea. 

² De ce te uii aa la mine? îl întreb voievodul. Am r cit în vremea cînd eram vtaf de vîntori sub Radu celMare. i tuea nu m-a mai pr sit. Poate am f ost pedepsit cu ea pentru greelile mele, cci am avut în tinereedestule. Acum, prin fapte bune, încerc s m r scumpr... 

² Faptele bune sînt bune întotdeauna, mria ta. Eti înc f oarte tînr. Ai multe de f ptuit. Ce s spun eu, carem-ndrept spre aptezeci?... 

² Muli ani înainte! îi ur  Neagoe. 

² Mriei tale, mai ales, r spunse cpitanul. Pentru binele acestei ri. Te osteneti îns prea mult. Asta îi înr utete sntatea. Ar fi nevoie s te mai crui. 

² Sînt prea multe de f cut! Atîtea au f ost nimicite i atîtea uitate în paragin. Am de scris. Am de cldit. Dorescca, la moartea mea, s las ara cu totul altfel decît am gsit-o. Am gsit-o btut de vînturi, urgisit i apsat denevoi. 

² i-o doresc din toat inima,mria ta. 

Page 327: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 327/346

Vldu i Teodosie² nu numai de aceeai vîrst, ci i cam de aceeai talie, f r  cît întîiul cu pletele blaie, iar cel de-al doilea întunecate ² sînt gata, avîndu-i drept a jutoare pe slu jitorii domneti, s încalece i s plece înhîr  joan. 

² M bucur c fiul meu Teodosie i-a gsit în Vldu un prieten atît de bun, gr iete Neagoe. 

Domnitorul i Ion se îndreapt ² din curile i gr dinile domneti, unde liliacul alb sau violet îi revars în valuriar omele² ctre un loc unde r sun lar ma voioas a zidarilor. 

Dintre acetia, ur mat de soia sa ² o tînr  ea însi ca o ramur  de liliac alb ² se ivete un brbat cu ochiiscpr tori. 

² A, meterul Manole! 

² Am început s lucr m, aa dup cum îi spuneam, povestete înflcrat meterul. Vom ridica una dintre celemaiminunate zidiri. 

imeterul începe s-i arate cpitanului cum va ar ta m înstirea, cînd va fi gata. î mpodobit cu sute i mii deflori cioplite de-a dreptul în piatr , f r  ca vreo floare s-i semene alteia, cu ferestre r sucite în turlele dedeasupra pr onausului, cu un portal impuntor, un gard din flori de crin i alte lucr ri neasemuite. 

²Zidirea aceasta va încerca s

devin

un adev

rat cîntec în

piatr 

. Un cîntec al încrederii în via

i în viit

or, încheie vestitulmeter Manole. 

Cpitanul este uluit de tot ceea ce visaser  laolalt un domnitor filozof i un meter poet. 

 îi strînsem îinile meterului i îi dori domnitorului ca floarea aceasta de piatr , mar mur , mozaic, aur i argint s se înale cît mai repede i mai trainic. 

La întoarcere, vremea se stric. începu s plou. 

De pe dealuri, apa se pr vlea în uvoaie, ca nite clui nbdioi, cu coame albe, r vite, pe spate. 

Un strigt de copil îi opri. Cercetar  cu privirea în jur. 

Strigtul venea de undeva de sus. 

² Tu, Vldu, ia-o pe poteca aceea, i eu tai de-a dreptul, pe deal. 

Vldu era inimos. Ca i altdat Dnu, nu se da înapoi de la nimic, 

oricît ar fi f ost de greu. 

² C înd descoperim ceva ne vestim unul pe cellalt! 

² Bine! 

Strigtul r sun din nou. uvoaiele vuiau. Ploaia se înteea cu grindin, ca în toiul verii. 

 Apa se revrsa bulucindu-se, galben i m îloas, în Olt. 

² Mdlina!... Mdlina! se auzi cineva, din deprtare, chem înd. 

Nimeni nu-i r spunse. 

Unmor man de pm înt cu pietre i buci mari i mici de lemn sepr bui. 

² Ai gsit ceva? 

Page 328: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 328/346

² Nu! 

² Mdlina!... Mdlina!... 

² Vldu, eti prin apr opiere? 

² Da! 

Glasurile se întretiau² gr os, subire² de brbat, de femeie, de biat. 

Un plîns înbuit i o voce slab de copil: 

² AiutorL. 

Viaau îi opri calul. Sari. în uvoi, abia inîndu-se de o bucat putregit de butean, o feti. 

Rochia lipit de trup. Pletele muiate. Iar uvoiul o npdea în gur , în ochi, îi tia r suflarea. Nu-i da voie s strige decît arar i cu mare greutate. 

² Aici, bunicule, aici!... 

² Mdlina!... Mdlina!... Unde eti? Rspunde! 

Surul plescia cu copitele prin frunziul czut din anul trecut, ud. 

² Vldu! 

Dar Vldu se i ivise purtînd în brae fetia. 

 Aceasta se jucase prin poian i, tot cutînd viorele, începuse s urce pe coast, cînd se pornise ploaia. uvoiulo luase. Izbutise s se agae de buteanul putregit. Dar nu s-ar mai fi putut inemult. Fr  Vldu, apa ar fi tîrît-o la vale i ar fi azvîrlit-o în rîu. 

² MdlinaL. Mdlina!... 

Urcat în aua lui Vldu, Mdlina se întorcea acas. 

Tremura de frig i îl cuprinse de gît pe Vldu, aninîndu-se ca o ieder . 

² Mdlina!... Mdlina!... 

Prinii o primir  în brae, dar fetia nu vru s se despart de salvatorul su. i prinii, bucur oi, îi rugar  pecpitan i nepotul lui s le cinsteasc masa i casa. 

Se osptar  i dor mir  în noaptea aceea acolo. 

 înf at în p înz de in muiat în rachiu de afine i învelit deasupra cu o cerg mioas, dup ce sorbi buturafierbinte i întritoare pregtit din buruieni de pdure, Mdlina ador mi pe aceeai lavi cu Vldu. 

 A doua zi se trezi vesel i sntoas tun. 

Soarele lucea din nou în înaltul senin al cerului. Iezii i mieii gospodarului zburdau pe pune. Cintezele i sturziidemunte cîntau, de parc numai pentru ei ar fi f ost creat lumea. 

Vldu alerg pe coast i-i culese Mdlinei un bucheel pr oaspt i parfumat de viorele, în locul celor r pite ieride ap. 

Page 329: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 329/346

Fata îl prinse de am îndou m îinile i, cu ochii în ochii lui, îl întreb: 

² Vrei s fiu sora ta? 

² Vreau, îi r spunse, din tot sufletul, Vldu. 

Cpitanul îneuase caii. 

² Pornim, Vldu! 

Biatul sri pe bidiviul lui: 

² S ne vedem cu bine, Mdlina! 

² Mai vino s ne jucm î mpreun, Vldu! 

Caii se deprtar , a junser  la o cotitur  i, curînd, pierir  din ochii Mdlinei. 

 într-o noapte, cpitanul avu un vis. 

Era clare pe Negru. 

Calul ar ta aa cum fusese în tineree. Cu prul ca pana corbului, lucios, tr opind neastî mprat, gata în oriceclip de goan. 

O potec er puitoare urca în munte. 

 Apr oape de culmea muntelui, se vedea ceva ca o ap mare, neagr , re-vrsîndu-se. 

«Ce fel de ap ar putea s se reverse de pe culme?» 

Pemsur  ce înainta, bga de seam îns c apa nu era decît un nor întunecat i adînc, care plutea pedeasupra muntelui. 

Lui Negru îi crescur  aripi. începu s zboare. Se ridic deasupra pdurii. 

Deodat, pe un alt cal la fel de negru i înaripat ca a! su, ca i cum caii ar fi f ost frai, îl zri pe mria sa Vlad. 

Era alb la fa ca varul, aa cum îl vzuse în ceasul morii, cu ochii sti- 

� closi, îns avînd aceeai figur  din tineree. 

� Caii galopau; dar, ciudat, nu se puteau apr opia cu nici un pas unul de cellalt. La mi jlocul deprtrii dintre eiam îndoi se afla o p înz ce parc se lsa din cer i se afunda în norul de dedesubt. Pînza avea oculoare vî-nt,cenuie, esut cu fire de argint. 

«Vino!» îi porunci Vlad. 

Ion se încord. îl strînse pe Negru între pulpe. Calul îi alungi gîtul, se avînt. Aripile i se zbteau. Dar nici nu înaint i nici nu se înl. Totul r mase camai înainte. 

Ion gemu dem înie i neputin: 

«Nu pot, mria ta.» 

Page 330: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 330/346

Barba îi flutura pe piept. Fire r vite îi acopereau ochii, îi î mpien jeneau vederea. 

«Ai plîns cînd l-ai regsit pe Vldu. De ce-ai plîns? Nu tii c un brbat n-are voie s plîng? în vremuri caacestea sufletul trebuie s-i r -m în de piatr .» 

Caii se oprir . Aripile încetar  s se zbat. Cu toate astea nu se pr bueau. 

«tiu, mria ta. Dar e fiul Ioanei. Crezusem...» 

«S nu plîngi! i nici s nu lai sabia din m în.» 

Ion îi dete seama c nu era înar mat. Cum de-i uitase sabia primit de la mria sa, tocmai azi? Aa ceva nutrebuie s se întî mple. Mria sa are tot dreptul s-l pedepseasc. 

- «N-am sabia ia mine, mria ta!» 

«Ai pierdut-o?» 

Ochii sticloi ai voievodului îl ainteau crunt. 

«Nu, n-am pierdut-o. O in lîng diat. i lîng însemnrile despre...» Vru s spun «despre moartea mriei talei locul unde i-am ascuns trupul pentru somnul cel venic», dar se opri. Cum s-i r osteasc aa ceva voievoduluicînd, iat, vorbea cu el? 

«l-ai druit-o lui Neagoe?» 

«Nu, nu...» 

«Neagoe este un voievod bun, un crturar luminat. Ar ma sa este pacea, dar pacea aceasta este doar a înelepciunii lui, va dinui, poate, numai cît vieuiete el.» 

«întocmai aa cuget i eu...» 

«Va trebui s r m îi mai departe de stra j. tiu c au încercat s te r pun. Mcar c nu mai eti de mult tînr.» 

«Mi-au nimicit familia. Numai Vldu tr iete...» 

«Tu întruchipezi gîndul de libertate a rii, cu orice jertf . Asta nu pot ei îndura. Otomanii au crezut c; pierind atîttu cît i ur maii ti, va pieri acest gînd...» 

«Dar mria ta, chiar de-a pieri eu, se va ridica altul... pe ur m altul... i altul... Gîndul acesta este, ca i neamul,nepieritor... i. el ne d puterea s inem, neador mit, în m în, sabia...» 

«Sabia, ur m epe, cînd tu vei închide ochii, i se cuvine...» 

Ion îl întreb: «cui i se cuvine?» 

Voievodul îi r spundea, dar glasul nu i se mai auzea. 

Calul lui negru începuse iar s-i mite aripile. 

Se înl puin în zbor, apoi, ca sorbit de ceva nevzut, se coborî în adînc. 

² Mria ta... Mria ta!... strig. 

n & 

Nimeni nu-i r spunse, nimeni nu se mai vzu. 

Page 331: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 331/346

Se trezi la el în chilie, lac de sudoare. Vldu îl mica încet de umr. 

² Bunicule! Pe cine strigi? 

² L-am visat pe mria sa Vlad. Niciodat n-am avut un vis atît de lung i de limpede. Vorbeam la fel ca-n via. Aa cum cred i judec în adîncul contiineimele. 

² i despre ce vorbeai? 

² Despre ceea ce va trebui s ur meze... în ultimele clipe tocmaim sf tuia cui s-i las duo moartea measabia... 

Viaau crescuse, se subiase. Semana tot maimult cu Ioana. Mai ales ochii erau ai ei. 

² i cui te-a sf tuit s i-o încredinezi? 

² Nu l-am îneles bine... Tocmai aceasta... 

Vldu se întrist: 

² Pcat! 

 Alte gînduri, alte imagini. 

La poalele dealului din Cetatea Telea jinei, în rînd cu otenii, Teodosie i Vldu se întrec în aruncarea suliei. 

Sulia lui Vldu zboar  cu cel puin dou lungimi mai departe decît a lui Teodosie. 

Teodosie are blîndeea tatlui. Nu se supr . Se bucur  de îndem îna-rea prietenului. 

Prietenia dintre ei a devenit zi de zi mai trainic. I-a legat ca pe nite frai. 

Dom

nito

rul e bo

lnav. Resp

ir 

greu. Degeaba a adusmo

atelep

atriarhul Nif o

n i le-a cinstit cu felurite slu j

be. Acestea nu-i redau sntatea. 

 Aa suferind cum este, Neagoe bate în cuioare un mr nepreuit de aur, î mpodobit cu mrgritare i alte pietrescumpe, în marginea tot de aur a unei icoane. îi place s f ureasc lucruri de art. Dar i mai mult îi place s mediteze, s citeasc i s scrie. 

Pentru a se putea ispr vi la timp zidirea monumentului f r  pereche de la Curtea de Arge, doamna Milia-Despina i-a vîndut nestematele, giuva-erurile i celelalte obiecte preioase: inele, centuri, colane, br ri, cercei,ibrice, potire, vase i cîte i mai cîte, din aur i argint, multe primite în dar, la nunta ei, din partea familiei f otilor despoi sîrbi Brancovici, din care se trage. 

 Are loc tîrnosirea bisericii. 

Oaspeii au început s soseasc din ar  i de peste hotare, atît din lumea bisericeasc cît i din cea laic. 

 în rînd cu oaspeii se afl cpitanul Ion i Badea. Badea, tatl Mdli-nei, a f ost un otean al lui Mircea, fiul luiMihnea, în f oarte scurta lui domnie. 

Mdlina, într-un vem înt subire ca p înza de pian jen, din bo rang ic, i cu buclele aurii curgîndu-i pe umeri, seafl între Vldu, blai i el, i Te-odosie. Teodosie este oache. Soarele i luna. 

Tustrei sînt nedesprii. i, la ospul i petrecerea care au ur mat în faa noii i mreei zidiri, Mdlina a jucat totnumai între ei am îndoi. 

Page 332: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 332/346

Neagoe Basarab, în cel din ur m an al domniei sale. Zace din ce în ce mai des în pat. La cptîiul su plînge întruna doamna Milia-Despina. 

Sudori reci îi scald trupul. 

Numai cînd se învem înt în straiele bogate bizantine i îi aaz peste pletele încreite cor oana înalt, btut înnestemate, nu i se mai cunoate într-atîta slbiciunea.^ 

Pemas se afl învturile lui Neagoe-Vod Basarab ctre feciorul su Teodosie. 

² Nu vreau s închid ochii p în nu sfîresc de scris învturile, repet el. 

² Ai s le sfîreti, mria ta. Peste cîteva zile vei fi din nou sntos! 

² Sntos? Nu tiu!... i p în cînd?... 

² înc mult timp. 

Faldurile grele ale r ochiei doamnei Milia-Despina se tîr sc pe lespezi. 

Doamna tie c voievodul mai are de r ostit unele cuvinte de tain i se retrage în cmrile ei. 

Cu nframa îi terge lacrimile fierbini ce-i br zdeaz obra jii. Ce se va alege de ei am îndoi i de copiii lor? Preapuine bucurii a avut în via i preamulte dureri. 

² Mehmed-begmi-a f gduit c, dup svîrirea mea din via, vor r -m îne ara nesuprat, i Teodosie, linitit, în scaun. 

«Mehmed-beg... Iar i Mehmed-beg!...» 

De pe malul r omânesc al Dunrii, bunicul i nepotul observ cete r zlee de ieniceri i spahii. 

² Lupii au prins de veste c baciul e bolnav, mur mur  Ion. Au i început s dea tîrcoale stînei! 

Vara este pe sfîrite. Funigeii arginteaz vzduhul. Anul acesta s-a dovedit î mbelugat, i bîlciul care tocmai s-adeschis la Curtea de Arge este plin cu de toate, încep înd de la grîne, vite, pastram, pete, vin i ter mi-nînd cup înzeturi, abale, opinci sau oale smluite. 

Ppuarii i-au întins perdelele de papur  î mpletit. Se pregtesc s-i înceap  jocul. Mulimea s-a adunat. Maiales copiii abia ateapt s se iveasc de dup perdele chipurile hazlii de lemn i cîr p ale acelora pe careppuarii au de gînd s-i încondeieze i s-i rîd de ei. 

Cu toate acestea, veselia nu este cea obinuit. Un zvon adus de cine tie cine s-a r sp îndit hoete prin tîrg.Domnitorul zace la pat. Ba unii chiar susin c sfîritul su nu este departe. 

² Ce se întî mpl? Ce semai tie? se întreab unii pe alii. 

Dimineaa este senin i blînd. Frunzele copacilor, unele uor plite 

de presimirea apr opiatei toamne, au i început s se scuture. Razelemol-cue ale soarelui auresc turlele bisericiitîrnosite cu numai patru ani înainte. 

² Haide, nu începei? Nu începei? îi îndeamn, ner bdtori, copiii, pe ppuari. 

Legend valah coala ² 23 

² Acui, acui... 

Deodat, un dangt de clopot, întîiul, r sun din turla cea mare. 

Page 333: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 333/346

De ce din turla cea mare? Nu este ceasul de slu jb. 

 Al doilea, al treilea. 

Din turla mi jlocie începe s bat i al doilea clopot. Iar din celelalte dou, cu ferestrele r sucite, încep s bat altreilea i-al patrulea. 

Bat într-o dung? 

Oamenii ² p în i copiii² au î mpietrit. 

Numai în cele mai grele ceasuri de cumpn bat toate clopotele în felul acesta. 

Ce nenor ociremare s-a petrecut? 

² Mria sa Neagoe Basarab a închis ochii!... 

Toi cîi se afl în tîrg ori pe ulie, ba p în i prin case, au îngenun-chiat. 

² Odihneasc-se în pace, r ostesc din inim apr oape toate buzele. A f ost un domn bun. S-a îngri jit demulte imai cu seam de cele sufleteti. Adîncul pm întului ni l-a cerut prea devreme. Mai avea înc destule de f cut! 

Slu jitorii învelesc turlele cu ferestre r sucite în p înz de mtase neagr . Alt p înz va flutura aninat de turla ceamare. Portalul va fi i el îndoliat. 

 în tcerea cea mai deplin, oamenii îi adun cele aduse spre vînzare i pleac. Din trecere, azvîrl boabe de grîui str opesc pm întul cu vin. 

Clrei, în m îini cu sulie ale cr or vîrfuri sînt aplecate în jos, zvîcnesc pe pori i se atern pm întului în goanaceamai mare. 

Unul dintre acetia, un brbat tînr, pornete de la Curtea de Arge spre Tismana. 

Pisarul Evghenie se afl în chilia lui. Au venit zorii i el, ostenit, abia a aipit pe lavia tare, acoperit numai cu o cerg. 

Sun clopotele în întreaga ar . Au început s bat i la Tismana 

² Slvitul domn Neagoe s-a pristvit! 

Domnitorul a f ost ctitor laCurtea de Arge, Tîrgovite i în multe alte pri din ar . Mult s-a îngri jit i de r omâniiaflai sub stp înirea str in, cum erau cei din Transilvania.* 

La Tismana a început slu jba pentru odihna sufletului su. Lum înrile sînt aprinse toate. ki t-.- - j"^!:.; 

Numai cpitanul^ pierdut în gînduri, a r mas în chilia sa. : > o 

i-a lsat capul în palme, iar ochii i-i ine închii. 

Vldu a nvlit în chilia bunicului: 

² Teodosie! Ce se va-ntî mpla cu Teodosie? Dar cu doamna Mili-a-Despina? -i ! ^ '« 

Bunicul îi dezbr c linitit rantia. îi pune în loc vemintele osteti de cpitan al oastei mriei sale Vlad. 

Vldu înelege. Bunicul nu va mai fi de astzi înainte pisarul Evghenie, aa cum hotrîse la începutul domniei luiNeagoe. 

Page 334: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 334/346

Cele aternute pe paginile albe de el se odihnesc într-o învelitoare din piele cenuie, legat cu nur r ou,pecetluit cu cear . 

Pana a f ost aezat deasupra, ca lespedea pe o cript. Cerneala de bozii a r mas în climar  s se usuce. 

 Ar fi vrut s mai însemne cîte ceva. Degetele i mintea îi furnicau înc sub nevoia de a scrie. îi d seama îns c nu mai e cu putin. Timpul de aternut slovele pe paginile albe s-a sfîrit. Se va reîntoarce vremea

 însemnrilor cu sabia i-a sîngelui vrsat. 

Clopotele bat i glasuri gr oase r sun: 

² Doamne,miluiete!... 

Vldu tie c bunicul nu mai crede în mila unui Dumnezeu, pe care-l socotete doar o deart închipuire aoamenilor. Altminteri, repet el întruna, n-ar fi atît de orb, surd i lipsit de mil tocmai fa de aceia care i se

 închinau cu osîrdie, care i-au ridicat cu m îinile lor harnice lcaurim îndre, l-au zugr vit în icoane luminos, senin idrept i i-au cîntat ar monioase cîntri de slav. 

Crede numai în hotrîrea i cura jul nor odului celui mult or opsit i bun, hotrîrea de a r m îne neclintit pe pm întulstr bun, de a-i apra vetrele, la nevoie chiar i cu preul vieii, crede în braul su de fier, aa cît este de btrîn,i în sabia tioas, cu m îner de argint, druit lui de Vlad epe. Sabia de care nu s-a desprit înc niciodat ipe care va trebui totui, într-o zi, s-o încredineze cuiva. Cuiva, pe care-l va socoti cel mai vrednic. 

Ochii i se oprir  pe Vldu. Dar Vldu este înc un copil. Ca i Teodosie. N-a î mplinit nici aisprezece ani. 

i el însui nu î mplinise nici aisprezece ani cînd a luat parte pentru întîia oar  la lupte. Ei, numai c el senscuse în furtun! i vînturile cele rele i dumnoase îl izbiser  în piept de cînd s-a nscut. 

i pe Vldu, nu? 

i Vldu fusese izbit în piept, ca i el, de cînd s-a nscut. 

Poate c i Vldu... 

Vldu îl privete, la rîndu-i, pe btrîn. 

S-a ispr vit cu pisarul Evghenie. A redevenit cpitanul Ion. 

Clopotele nu-i înceteaz dangtul nici o clip. Bat în dung, la fel ca i la Curtea de Arge, la fel ca în toatebisericile din ar . i în multe din Transilvania i Moldova. 

Glasurile, brbteti, gr oase, cînt: 

² Doamne,miluiete!... Primete-I pe r obul tu... 

 Aa cîntau i cînd, în tain, l-au dus la locul de odihn pemria sa Vlad. Taina va fi dezvluit, din ceea ce el a însemnat,'numai dup moartea sa. C înd se va cunoate în amnunt i diata. 

Btrînul cpitan pare acum un munte. Barba alb ca neaua îi acoper  pieptul. i simi c, sub postavul aspru,

braele sale ascund o f or care abia ateapt s se dezlnuie, s înfrunte i pe cel mai aprig vr jma. 

Cpitanul se îndreapt ctre peretele de r srit al chiliei. Acolo, pe aternutul de br ocart r ou ² smuls din însuivem întul faimosului Ali-beg ² atîrn str lucitoarea sabie primit de el în dar de la mria sa Vlad. Sabia pe carei mria sa o primise de la Vlad Dracul, iar Vlad Dracul o motenise de la Mircea cel Btrîn, care o primise de laBasarab I ² întemeietorul. 

Din argintul i pietrele preioase ce-i î mpodobesc m înerul înesc parc  jerbe str lucitoare de flcri. 

² Vldu, eu trebuie s plec! 

Page 335: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 335/346

² la-m i pe mine, bunicule! 

Vocea biatului sunase rugtor. Bunicul fusese sigur c Vldu îl va ur ma, dar nu vrusese s-i cear  el acestlucru. Atepta ca biatul s hotrasc de bun voie. 

² Pune-i vem întul ostesc i încinge-i ar mele! 

² C ît ai clipi! 

² i îneueaz caii! 

Ochii biatului str luceau ca nite luceferi. 

² Vldu, tii unde e diata? 

² tiu, bunicule! 

² i însemnrile? 

² i... 

² Colo e pana. S scrii tu mai departe ceea ce n-am mai avut vreme s însemn eu. 

² Bine, bunicule!... 

Pe tr onul imperiului otoman² dup Baiazid al ll-lea i Selim-Yavuz («cel Crud»), am îndoi otr vii, pare-se depr oprii lor feciori, se urcase pe tr on sultanul Soliman, numit mai tîrziu de turci «Kanun «Legiuitorul», iar decontemporanii si eur openi «Magnificul». 

 Acesta, tînr, ambiios i cultivat, îi pr opusese ca, în primul rînd, s cucereasc Belgradul i astfel s-i deschid drumul spre rile Occidentului. în al doilea rînd, s pun m îna pe insula Rodos. Stp înirea Rodosului îi asiguralibertatea de micare pe mri. i, în al treilea rînd, s preschimbe ara Româneasc în paalîc turcesc. 

Belgradul czu. Insula Rodos va fi i ea predat curînd, dup lupte grele i sînger oase. i ochii tînrului sultan se îndreptau de pe acum, mai aprig decît oricînd, spre ara Româneasc, unde fusese înscunat Teodosie,tovar ul de  joac i zburdlnicii al lui Vldu i-al Mdlinei, sub ocr otirea unchiului su, Preda, mare ban alCraiovei. 

Chemai de Teodosie, cpitanul Ion i Vldu sosir  într-un suflet. 

Teodosie, nelinitit, î mbr cat ostete, îl î mbr i pe Vldu i vru s-i srutem îna cpitanului, aa cum obinuia, uneori, înainte. Btrînul nu primi. 

² Fii binevenii! le gr i Teodosie. Am a juns într-o mare cumpn. în jurul scaunului meu se î mbulzesc ori se batunii din ur maii Dnetilor, Dr culetilor i, de bun seam, ai Craiovetilor. Cunosc i gîndurile lui Soliman. arase cutremur . 

Biatul-domn zî mbi trist. Era neputincios în faa acestei prime jdii. 

Se aflau în palatul domnesc din Bucureti. Aici lucrurile de pre se strîngeau. încperile r mseser  goale, la fel isala cea mare de primire, unde sfetnicii se adunaser  la ultimul sfat f r  voievodul lor. Lui Teodosie îi inea loculunchiul su, marele ban Preda. 

² i cum doreti, mria ta, s te a jutm? îl întreb cpitanul pe Teodosie. 

² Nu-mi spune astfel, îl rug tînrul voievod. î mi eti ca un printe ² aa cum i-ai f ost, într-un anume fel, itatlui meu² iar pe Vldu îl simt ca pe-un adevrat frate. C înd lucrurile se vor liniti, a vrea s-mi fii învtor înale vite jiei i dreptii. Iar pe Vldu a dori s mi-l pstrez mereu lîng sufletulmeu. Dintr-o dat îns, r ogu-te,cpitane, încearc s aduni pe toi cei care vor s-mi vin în spri jin. i ateapt-mi chemarea! 

Page 336: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 336/346

² Vom chibzui i vom vedea ce este mai bine s facem, r spunse Ion. 

² Vldu, s te-ntorci! 

² Am s m-ntorc! 

² Mdlina ce face? 

 în glasul tînrului voievod, Vldu deslui o und de cald duioie. tia c i el o îndr gise. Cine nu ar fi îndr git-o pe Mdlina? Dar mai tia c Teodosie nu l-ar fi întristat niciodat pe fratele lui i n-ar fi socotit-o altfel peMdlina decît ca pe-o sor . 

Se însera. Boierii nu-i sfîriser  sfatul. Dar lucrurile de pre ale palatului se i încrcaser  în crue cu coviltir.Caii erau scoi din gra jduri i înhmai ori îneuai. 

Cpitanul i Vldu, condui p în la pori de Teodosie, plecar . 

Tînrul voievod, înc tot numai un copil, palid i slab, aa cum fusese i printele su, în hainele osteti cernitei prea largi pe care le purta, îi flutur  în ur ma lor m îna alb cu degetele subiri. Marele ban Preda iei din salade sfat. Fugi dup el la pori. îl cert i-l chem înapoi în palatul pustiu, unde paii le r sunar  pe lespezi ca nitecuie btute într-un sicriu. 

Cornul sun. Sun i cheam: 

² Venii! V ateapt cpitanul Ion! 

Brbai vif or oi se adun. Se întocmesc pe cete sub privegherea lui Zâne. Meteugarii le f uresc ar me. i, înpuin vreme, sînt gata de lupt. 

Cpitanul Ion i Vldu pornesc spre Piteti s-i adune i pe cei de-a-colo. 

Tîrgul este acoperit sub zpad, mohorît i f r  suflarea obinuit. 

Unmeteugar-ar murier cu barba scurt, neagr , i învem întat în zeghe, îi vestete: 

² Mehmed-beg i-a clcat  jur m întul f cut pe Coran! Astzi ne-a venit de la Slatina tire. 

Cu caii în spume, cpitanul Ion i Vldu au a juns la Slatina, unde Teodosie se retr sese î mpreun cu Preda. 

Se npustesc spre casa domneasc. Urc pe scri. Totul este deert. Un btrîn slu jitor le iese înainte plîngînd. 

² Unde este marele ban Preda? 

² A czut aprîndu-l pe Teodosie i luptînd vite jete. 

² i Teodosie? 

² Pe tînrul nostru domn l-a tîrît Mehmed-beg peste Dunre, sub cu-vînt c vrea s-l ocr oteasc. 

Iscoadele aduc vestea c Teodosie, dus peste Dunre de Mehmed-beg, ar fi f ost r pus mielete i îngr opat, peascuns, într-o pdure de arini. 

Un r ob al lui Mehmed-beg, care-l slu jise pe Teodosie p în în cele din ur m clipe, a povestit c biatul-domnapucase s-i mai scrie lui Vldu un r va. 

Rvaul fusese gsit i rupt de ucigai, dar r obul îi cunotea cuprinsul. Teodosie i-l citise. Intre altele, îl ruga peVldu i Mdlina, fratele i sora lui de suflet, s-i reaminteasc uneori de el. 

Page 337: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 337/346

 Aflînd cele ce se întî mplaser , Vldu îi muca buzele s nu plîng. îi venea s hohoteasc, s strige. Sr manulTeodosie! i totul s-a petrecut atît de repede i de neateptat, încît nimeni nu i-a putut sri în a jutor. 

Simea o aprig nevoie s-o vad cît de fugar pe Mdlina, s-i povesteasc i ei despre Teodosie i ultimele luigînduri. 

Le î mprti aceast dorin bunicului su i cpitanului Badea care, în acele zile, se gsea alturi de Ion. 

² Du-te i-o vezi, fu de- prere cpitanul Badea. Mai ales c doresc i eu s aflu ce s-a mai petrecut pe-acas  între timp. 

² S plece, dar s se înapoieze cît se poate de repede! hotrî cpitanul Ion. 

Peste mesteceni a zburat primvara cu aripi uoare ca fulgul, presrînd argint. Frunzuliele str lucesc ca i cum ar fi de ghea. Tînr i galnic, vîntul adie. Calul tr opotete domol prin pietriul de pe marginea rîului.Privighetorile cînt. Unde cînt oaremai frumos în lume privighetorile decît pemalul Oltului? 

Clreul, luminat de lun, se oglindete în ap. 

S-a oprit. 

LaCozia a btut toaca pentru miezul nopii. 

Sunetele mrunte i dese, ca de ciocnitoare, sînt purtate de ecou pe deasupra apei. 

S mearg mai departe, sau nu? 

Purttorii de tiri rele nu obinuiesc, decît prea arareori, s soseasc noaptea. 

Noaptea o veste trist este de zece ori mai durer oas decît în faptul zilei. 

Mdlina se va speria. Nu-i va putea stp îni lacrimile. 

i ce va face p în la revrsatul zorilor? 

Cunotea o poieni fer mecat. î mpreun cu Teodosie i Mdlina petrecuse uneori acolo ceasuri întregi,vorbind, glumind, rîzînd sau cîntînd, p în cînd soia sau mama cpitanului Badea trimiteau un slu jitor s-i chemela mas. 

Pîn la ziu mai sînt cîteva ceasuri bune. 

Desclec i, cu bidiviul de dîrlogi, se îndrept spre poian. 

 Acesta nechez prelung i duios de parc l-ar fi întrebat: 

«Undem duci, stp îne?» 

² Mergem, dar nu acum imediat, la Mdlina, îi opti Vldu. 

Gîndul c o va întîlni, îi va vorbi, îl f cea parc s pluteasc. 

Cu ochii minii vedea tot ce ur ma s se întî mple. Ea va iei în pridvor i, cînd îl va zri, va alerga în întî mpinarealui. Auzea cîntecul dulce al pailor pe nisip, micul ipt de bucurie. îi asculta cuvintele, mirarea, îi simea palma înpalma lui, i tresrea cînd ea îi m îngîia cu degetele delicate obrazul. 

Page 338: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 338/346

Soia cpitanului Badea îl va pofti în cas. Mdlina va aduce ap pr oaspt i rece, din fîntîna de sub plop, s se spele. între timp, bucatele vor începe s sfîrîie i s ar omeasc. Iar mama cpitanului va coborî în beci s aduc o can cu vin r ou, spumos, de Dr gani. 

 Apoi... apoi... va veni clipa cea grea, cînd va fi nevoit s înceap a povesti cele întî mplate pe trî mul lui Soliman. 

Nici el însui nu tia dac, povestind, va izbuti s-i stp îneasc lacrimile. Dar Mdlina? Ce va face i va spuneMdlina? 

Mdlina² ca i Vldu i toi ai casei ² tia c Teodosie o îndr gise. i, dac n-ar fi f ost la mi jloc Vldu,Teodosie n-ar fi ovit s-o cear  de soie. 

Numai c Teodosie avea o fire aleas. Vzuse cît erau de legai unul de cellalt, Mdlina i , Vldu. i cu toatec era fiul stp înitorului rii i motenitorul su, nu depise niciodat aceamargine care se cere în purtareaunui biat fa de o fat. i se ar tase fa de am îndoi un prieten cinstit. 

 Acum Teodosie zcea în mor m înt, i el, Vldu, venise s-i aducM-dlinei cele din ur m cuvinte ale sale. 

Deodat, Vldu îi ddu seama c pricina pentru care venise p în aici nu erau dragostea i viaa, ci moartea. îngr ozitoarea moarte ce le r pise am îndur ora pe fratele de suflet. 

Se doj

eni cu asprim

e c

îi îngduise s

se gîndeasc

la M

dlina altfel decît cugetase la ea Te

odosie cu

puin înaintea morii. 

Mai era mult p în dimineaa? Stelele se r oteau încet, sau cel puin astfel i se prea lui. 

Mireasma florilor i a buruienilor umezite de r ou era tor opitoare. în jur se cerneau lin aburii albatri ai lunii. 

 îi cltin alene fruntea ostenit dup o îndelungat goan clare i aipi. 

C înd se trezi, dimineaa aurise demult pdurea. Sri ca ars. Se întoarse la rîu. Se aplec de pemal, îi vîrî înap capul. i-I clti de maimulte ori. 

Nu era de a juns. îi azvîrli de pe el hainele i îi ddu drumul în Olt. 

Rcorit, î mpr osptat, cu hainele scuturate de praf, încleca i porni, voios, spre locuina cpitanului Badea. 

Tr gea în piept aerul rece. Calul sf or ia i ddea, dornic de goan, din cap, zburlindu-i coama. 

Calul acestamurg îl primise în dar de la Teodosie, cu prile jul uneia din ultimele lor întîlniri. 

Se numea Fulger. 

² Fulger, mai repede! 

Calul îi îndesi pasul la trap. 

 înaintea lui, ca un puternic meterez natural, se ridica dealul. Pe deal înflorea livada de meri i viini, de undeadesea, laolalt, vara, culeseser  fructe. o 

Dincolo de deal era curtea. în curte, lipit de cur mtura din dreapta dealului, se înla casa. 

² Mdlina!... Mdlina!... nu se putu stp îni i cînt. 

Calul îi ciuli urechile. Vru s porneasc în galop. 

«Hai s te duc mai repede, stp îne!» 

Vldu îl opri. Urcuul era greu. 

Page 339: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 339/346

 A junse pe culmea dealului. 

Sîngele îi înghe. Casele, gardul cu întrituri, staulul i gra jdul fuseser  arse. Grinzi czute, scrum, pietre înnegrite se vedeau risipite peste tot. Vitele, caii pieriser . Numai un cîine crunt, los, despre care tia c senumete Lbu, mai r tcea f r  r ost prin ceea ce fusese înainte curtea. 

 în picioare nu mai era decît o în jghebtur  din scînduri, r zimat cu 

trunchi negeluii de fagi i ste jari, în apr opierea fîntînii. 

Dintr-un co încr opit cine tie cum în acoperi se ridica o uvi cenuie de fum 

² Mdlina! 

Gîndul îl str punse ca un cuit: «Turcii! l-au ucis pe toi?» 

Ls frîul calului liber. Acesta îni, pe voia lui, în galop. 

 în cîteva clipe fu jos. 

² Mdlina! 

Strigase atît de puternic, încît Lbu se sperie. Hmi. îi dete îns repede seama cine era i cu ce gînduri sosisei începu s se gudure 

² Unde-i Mdlina? 

Lbu continua s dea vesel din coad. Alerg în trap, ca un m înz, cu capul sus, neîncetînd s dea din coad,spre ua colibei. 

² Aici? 

 Aerul dimineii, în mi jlocul pdurilor din apr opierea Oltului, se soarbe ca un vin tare. Dar fumul ce se ridica pe co îl f cea puin îneptor. 

Devreme ce ieea fum, locuia acolo cineva. Dar de ce nu ieea nimeni? 

Ba da! Ua se deschide scîrîind. lese. 

EA. 

Mdlina! 

 Întîrziase, pierdut, ameit, numai cît s-i priveasc obrazul în oglinda apei din doni i s-i netezeasc puinprul. 

² Vldu! Fata i se repezi la piept. Vezi! tii... 

² Mama? Bunica? 

² Numai bunica... Am îngr opat-o la marginea pdurii. N-a putut îndura. Fuseser  locul i casele ei de zestre.Mama e plecat cu treburi la Cozia. Eu gospodresc. 

² i-aici ce-a f ost? 

² Au nvlit cetele turceti. Noi, cînd am auzit c vin, am fugit i ne-am ascuns în pdure, ur m fata. Nu ni s-a întî mplat nimic. Numai bunica... era bolnav i, cînd ne-am întors... i-a vzut casa i acareturile arse, vitele icaii luai, atît s-a întristat i-a plîns... Nu uita c aici s-a mritat... i-a tr it mulumit cu bunicul... i i-a nscutcopiii. 

Page 340: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 340/346

Page 341: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 341/346

Soliman era, la vremea aceea cînd Mehmed-beg i se înf iase, un tînr de vreo 27 de ani, cu o frunte lat, nasuluor acvilin, gîtul subire i o barb neagr . Purta un vem înt lung p în la pm înt, din br ocart verde, deasupracruia î mbr case un anteriu r ou, î mblnit cu soboli. Turbanul îi era alb i cu un gurgui în vîrf, de care era prins o pan de vultur. edea pe-un  j îl uria, cu braele i picioarele de aur, încon jurat de sfetnicii si turci i str ini: unpersan, un arab i un italian. 

Mehmed se gîndi bine la ceea ce mai avea de gînd s scoat din gur . Cuvintele sultanului de admiraie pentruvalahi îl cam puseser  în încurctur . 

Tui, se terse de sudoare pe frunte i pe brbia lat, se hotrî i r osti: 

² Pentru f olosul î mpr iei otomane îl r og pe preaputernicul padiah s-mi dea mie domnia în araRomâneasc. Nor odul însui m cere, mini el, ca pacificator, tiind c am în mine i sînge valah... 

² Sînge de care te ruinai mai adineauri, mor mi Soliman. 

Mehmed înghii o î mbuctur  amar , nevzut, în vreme ce sultanul se mi-l dai, sînt încredinat c-l vom birui peMehmed-beg. Dar mai întîi hai s-i gonim pe noii dregtori otomani. S piar  de pe acest pm înt i s-m îna, inumele lor. 

Craiovetii s-au adunat i ei în m înstirea Bistria. Sfatul lor îl conduce btrînul clugr Pahomie, f ostul mare banBarbu. Clugrit de curînd, acesta cluzete, totui, mai departe destinele familiei. în dreapta lui se afl noulmare ban, al doilea Pîrvu, fratele r posatului Neagoe domnul. i-n stînga, un vechi chip cunoscut, clugrul care-i

 învinuisemincinos, la îndemnul lui Mehmed-beg i din porunca lui Danciu, pe cpitanul Ion i pe Zâne, în faacavalerilor loanii, i-al crui nume este Filotie. 

² Am f ost mereu, în anii de dup Vlad epe încoace, de prerea c îngduina otomanilor estemai bun cadumnia lor, r osti pentru început Pahomie. Dar iat c ² fiind mereu zdrît de unii ca Mihnea cel Ru sauVlad cel Tînr, f r  s-l mai amintim pe cpitanul Ion² Poarta i-a pierdut încrederea în noi. 

 în trapezam înstirii Bistria unde are loc întîlnirea, glasul clugrului Pahomie r sun cu trie. Nimeni nu mair sufl. Toi sînt numai ochi i urechi. 

Prin geamurile înalte i înguste de sus lumina curge în p îraie de aur. 

Btrînul reamintete ceea ce tiu toi, i-anume c Soliman i-a îngduit lui Mehmed-beg s se cocoeze în

scaunul domnesc. Iar acesta i-a f gduit c boierii valahi vor fi înlocuii toi cu dregtori otomani i c maidevreme sau mai tîrziu ara Româneasc va deveni paalîc. 

² i ce-avem acum de f cut? întreab al doilea Pîrvu. 

De fiecare dat cînd îi mic larg braele, m înecile rantiei clugrului Pahomie par aripile în zbor ale unei maripsri negre. 

² Trebuie, dintr-o dat, s-l spri jinim i noi pe Radu, hotr te el. îi vom trimite deci o mare ceat de oteni depemoiile noastre, ar me i bani, ca s-l înving pe Mehmed i s-l izgoneasc din ar . Mcar c nici aaprime jdia nu se va sfîri. 

² i ceata cine-o va conduce? întreab al doilea Pîrvu, încredinat c aceast cinste îi va reveni lui 

² Clugrul-otean Filotie! r spunde btrînul. Sultanul nu trebuie s afle c i noi ne-am ridicat, de ast dat, î mpotriva lui. 

Dregtorii otomani ai lui Mehmed-beg i ienicerii lor, unii desculi? alii descini ori cu vemintele sfîiate, au f ostpui pe goan de otenii lui Radu, cetai i rani, cu biciuti, bîte, furci i securi. 

Mînia otenilor domneti i a ranilor este f r  margini. i capetele celor ce se vruseser  stp îni în oraele isatele rii cad ca nucile toamna. 

Turcii au plecat i de data aceasta din ar . Cele din ur m crue se încarc pe cor bii, la Dunre. 

Page 342: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 342/346

² Mehmed-beg a fugit! îl vestete Vldu pe Ion. 

² Nu v veselii, r spunde gînditor cpitanul. A fugit, dar se va întoarce curînd cu o oaste mai bine înar mat imaimare. 

Sfîrit de primvar  tîrzie. Pe cî mpii, ranii ² i mai ales femeile, deoarece brbaii,ceimai muli sînt plecai laoaste ² muncesc cî mpul, livezile i viile. 

Vor apuca s mai strîng r oada? Cine poate ti?... 

C î mpiile, livezile i viile nu ie pot lsa îns nemuncite, orice-ar fi sa se întî mple i oricîte nenor ociri s-ar abate. 

 Aa-i era dat în anii aceia ranului. S trudeasc necontenit, s are i s semene, dar cîteodat s nu culeag decît cenu. 

Oastea lui Radu de la Afumai, tînrul i viteazul voievod, în rînduri regulate i bine instruite, este gata de lupt i-i ateapt pe turci. 

 Aici, în fa, sînt cetaii cpitanului Ion. Numai vederea acestui atît de btrîn i cunoscut otean ² cu barba alb p în mai jos de brîu, chivr  de oel, plato lat i în m îna dreapt cu vestita lui sabie str lucitoare, despre caretoi tiu c i-a f ost druit de epe în ceasul morii² i-l în-spim înt pe duman. în stînga lui se afl devotatul

Zâne, cu u

merii cît nite dealuri i faa as

pr , înnegurat

. Este atît de înnegurat

, fiindc

 o

alt

ceat

se vede a fiaceea trimis de Craioveti, avîndu-l în fruntea ei pe Filotie, clugrul otean de la Bistria. Iar datoria ce-o arefa de-acesta, dup întîlnirea din insula Rodos, n-a a juns înc s i-o plteasc. 

Cetele r neti sînt, bineîneles, cele mai multe. i-acestora li se adaug i alte a jutoare. 

Str jerii de la Dunre l-au vestit pe domnitor cMehmed-beg, paa de Nicopole, cu paa de Vidin, Bali-beg, i alicomandani turci au i început s-i reverse din nou puhoaiele spre ara Româneasc. 

² S vin! 

Tînrul voievod Radu i-l amintete cpitanului Ion, p în i prin inuta sa, tot maimult pemarele Vlad. 

La fel, în a junul oricrei lupte, se înviora. 

Ochii si vultureti cptau o str lucire ciudat. Glasul îi devenea mai plin. Micrile mai iui. Parc se înla. ioastea se contopea în acelai cuget cu el. 

Radu trecu pe dinaintea cetelor. Otenii tresalt. 

Se tie c Radu nu face parte dintre acei conductori de oaste care se pricep numai s dea porunci, el însuir m înînd în locurile cele mai bine aprate, pentru ca de-acolo, la ceas de cumpn, s se poat întoarce i s scape cu via. 

ÄCi, dimpotriv, Radu, pe toat vremea btliei, nu st decît în fa ori în mi jlocul oastei, unde-i lupta mai grea ivr jmaul mai aprig. Pe el nu-l înfricoeaz nici mrimea imperiului otoman, nici numrul otenilor dumani i nicibiruinele lor trecute. i-asemenimarelui Vlad, cu o otiremic, este gata s-nfrunte, pentru dreptatea rii, o ar mat oricît ar fi de mare i bine înar mat. 

Voievodul Transilvaniei, braovenii, sibienii i regele Ungariei i-au ascultat cuvîntul prin care ar ta c înfrîngerearii Româneti ar avea drept ur mare i nimicirea lor. i i-au trimis, cu mare grab, o seam de oteni. 

 Astamai ales fiindc atît regele Ungariei cît i voievodul Transilvaniei, braovenii i sibienii tiu c, în btliilecare au avut loc, cu prile jul trecutelor nvliri, Radu i-a biruit pe turci la Gubavi, tefeni pe Nea jlov, Cle jani i înalte pri. 

Va birui i-acum! 

Page 343: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 343/346

Cei doi pai: Mehmed-beg i Bali-beg ² sub conducerea celui dintîi² au trecut Dunrea cu oastea. i au pornit înmar. 

Pm întul se cutremura iar sub trecerea ienicerilor, a spahiilor i-a achingiilor, a cruelor încrcate cu ar me i-atunurilor. 

Flamurile cu semiluna i tuiurile flutur . 

Tumbelechiurile bat. Trî mbiele sun. 

«Ferii-v, intrai în pm înt, ascundei-v în gurile oarecilor din faa acestei prea puternice oti, de nu vrei s pierii p în la unul», spun trî mbiele otomane. 

 Animalele, speriate de zgomotul ar melor i duduitul r oilor, de ipetele trî mbielor i de btaia tumbelechiurilor, pier ca luate de vînt. 

«Ascultai porunca noastr  i azvîrlii-v de bun voie la picioarele sl-vitului Mehmed-beg.» 

Spaima l-ar fi cuprins pe oricine. Niciodat p în azi, Mehmed-beg nu s-a npustit cu atîta putere asupra vreunuitrî m. Niciodat n-a f ost mai îndîr  jit. 

Radu-voievod ascult i el prevestirile trî mbielor. Ascult duduitul r oilor, zgomotul ar melor, tr opotul cailor ivuietul ca de mare înfuriat stîrnit de paii ienicerilor. 

Fruntea lui este senin. Inima-i bate sub plato mai tare, dar nu de team, ci de ner bdare. 

Flamura sa, purtat de Vldu, fîlfîie în vînt. 

² S ii flamura rii Româneti sus, cît mai sus, în timpul btliei, s-o vad fiecare otean din întreg cî mpul, îlsf tuiete cpitanul. 

² Aa am s-o in, bunicule! 

Potrivit planului întocmit de voievod, întîiele ciocniri au loc la Piaa i în Alimneti. Ciocnirile acestea au îns numai r ostul de a atrage otile otomane ctre satul Grumazi. 

 Aici, pe apa Teleor manului, e o cî mpie larg, uor încon jurat de rîu i str juit în spate de o pdure întins ideas. 

Mehmed-beg i Bali-beg ² cu o oaste adunat din apte sangiacaturi, f or mat numai din trupe alese, una i una² au f cut planul s prind pe-destrimea lui Radu ca într-un clete. S loveasc din coast, cu achingiii.clrimea. S le spintece pe am îndou i s le f r âmieze cu tunurile 

Socoteala f cut de ei acas este îns una, i ceea ce se întî mpl pe cî mpia Grumazilor este alta. 

 îndat ce otile apar la cotitura rîului i încep s intre în vad, btrînul cpitan Ion, ivindu-se din pdure cu cetaiilui, le înete în fa. Lupta se d piept la piept, în ap. 

Rînduiala pe care Mehmed-beg inuse s-o pstreze, p în ce tunurile vor începe s trag, se stric imediat. 

Btlia s-a înteit. Muli ieniceri s-au înecat, dar achingiii pricinuiesc destul pagub nu numai cetelor r neti, cii otenilor sibieni i, mai ales, braovenilor. 

Nvlesc spahiii. Sînt îns întî mpinai dintr-o parte de cpitanul Badea i dintr-alta de cetele transilvnenilor. î mpini într-o latur . Iar cînd tunurile încep s trag nimeresc tocmai în ei. Pr pdul este dintre cele mai mari. 

 Acum au pornit achingiii. Ar trebui s fie oprii de Filotie. Acesta pare s ovie i face cu cetele lui un ocol. îl facedinadins, gîndete Radu, cu elul de a-i încercui! Ocolul duce la f oarte multe pierderi de viei din cetele r neti. 

Page 344: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 344/346

Filotie n-a f cut ocolul degeaba. Otenii din cetele Craiovetilor au ptruns cu temei în mi jlocul achingiilor i-avenit vremea ca acetia s-i r reasc rîndurile. Clugrul-otean se pricepe deminune s m înuiasc lancea. Iar cetele conduse de el i Zâne înfrunt de ast dat acelai duman.Cam în aceiai timp, izbii de sgeileachingiilor care au început s se retrag, cad unul în apr opiere de cellalt. 

² Ai scpat de pedeapsa mea, clugre, r ostete Zâne înainte de a-i închide ochii, inîndu-i înc încletat barda cu care f cuse în jurul su pustiu. Cu barda asta gîndeam s te dobor dup sfîritul btliei. Ai vrut cîndvas ne r pui pe cpitanul Ion i pe mine. 

² Porunca venise de la Poart, horcie clugrul. Dumnezeu s m ierte c le-am î mplinit voia... 

² Nu cred c va putea, scrînete înfundat Zâne. 

² lart-m cel puin domnia ta... 

² Nu.., 

Radu e peste tot. Gonete cu calul spre pdure i-i reîntoarce pe braovenii risipii la lupt. Se îndreapt iar ispre rîu, unde-i a jut pe cetai. i încetul cu încetul se apr opie amiaza. Se r zboiesc din zori, dar sorii sînt înc nedecii. 

Lupia se d

f r  p

ic de r gaz. i unde este d

omnul se înal

i fla

mura

rii R

omâneti inut

sus de t

ot, deVldu, aa cum îl rugase cpitanul. 

Otenii domnului, cetele r neti, voinicii cpitanului Ion i ceilali lupttori cat mereu spre flamur . i cît vdvulturul cu aripile întinse plutind* avînd în dreapta soarele i-n stînga luna, tiu c voievodul lor e teaf r i poart mai departe btlia cu spor. 

Tunurile turceti s-au î mpotmolit în vad i se scufund vzînd cu ochii. 

Trupuri ienicereti plutesc tot maimulte pe ap. Iar achingiii sînt tot mai î mpuinai de oamenii cpitanului Badeai de transilvneni. 

Celmai mare pr pd face sabia cu m îner de argint, î mpodobit cu nestemate, primit în dar de cpitanul Ion dela epe. 

Btrînul este unul dintre acei voinici de poveste care nu tiu ce-i osteneala. Ca i odinioar  voievodul lui, pare unmuncitor în lan, trudindu-se cu hrnicie s-i ispr veasc seceratul. 

 înminte, îi apare în aceste clipe, ca i altdat în vis, mria sa Vlad. 

«Ioane! îi spune voievodul. Eti la fel de voinic ca atunci cînd ai înfruntat la Comana, pentru mine, pe ienicerii luiHamza, tot pa de Nicopole ca i Mehmed-beg!» s>>3 i ; i: . , 

«Oho! rîde Ion. Dar yoinicia tii bine c nu-mi vine decît de-acolo c stp înesc sabia ce mi-ai druit-o mria ta!» 

«Aimeritat-o din plin, mare ban de Tismana Ion. Numai c, pe cît ai f ost de viteaz, pe-atît nu i-ai dorit niciodat mriri. Puteai s-a jungi domn...» 

«Am r mas pstr torul diatei. în numele ei am luptat i i-am îndemnat i pe alii s lupte. A f ost cea mai însemnat r splat...» 

«Bunul meu fiu Ion!... Dar tii c, în curînd, îi vei aduce pm întului str bun obolul pe care-l dm toi, mai devremesaumai tîrziu?» 

«tiu, i nu m-nspim înt. De la mria ta am aflat c nu emoarte mai frumoas decît aceea de-a cdea pecî mpul de lupt, cu faa la duman, pentru dinuirea libertii neamului tu». 

«Acum ia aminte, Ion!...» 

Page 345: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 345/346

O sgeat i se înfipse în spate. Dar cîte sgei nu-l loviser  în via? 

Mehmed-beg i Bali-beg îi întorseser  caii, în clipa cînd cpitanul Ion îi cr oia p îrtie spre ei. Iar un spahiu, dorinds-i apere, îl intise. 

Pedetrii fuseser  nimicii sau luai prini. Numai puini spahii i achingii, cîi izbutiser  s mai scape cu via,fugeau din r sputeri. 

Clreii lui Radu îi ur mreau. 

 A juni la Dunre, cpitanul Ion l-a cutat între fugari pe Mehmed-beg Acesta, înfricoat, le-a strigat otomanilor: 

² Nu v putei apr opia de el. Mcar c e r nit. Rpunei-I de la deprtare... 

Din toate prile otomanii au azvîrlit sulie i lnci. O lance l-a lovit în braul drept. Sabia sta s-i cad. 

Cetaii s-au repezit s-l a jute. 

² Dai-mi sabia în m îna stîng! a poruncit. 

Cu sabia în m îna stîng, aa greu r nit cum era, s-a avîntat în btlie, f cînd iar i pustiu în jurul lui. 

² Lupt înc! r cneau spahiii. Se tie despre el c-i diavolul, eitan... Scpai, dac putei... 

Btrînul a czut. C îiva dintre cei mai apr opiai lui l-au încon jurat, încercînd s-i dea îngri jiri i s-l oblojeasc, dar el i-a oprit cu o micare a capului. 

Pstra înc sabia, l-a întins-o, cu m îna stîng, lui Vldu. 

² Primete-o! i-a spus. Lupt în locul meu. 

Vldu, înlcr mat, ovia. 

² la-i sabia! Ridic flamura. Biruinele de la Grumazi i de pe malul Dunrii vor r m îne de-a pururi neuitate. Sînt

Rovinele i Vasluiul lui Radu... Ur meaz-I cu credin p în la cap... 

Tocmai se apr opia, ca un vif or, o nou ceat de clrei. Era aceea a bieilor din Tismana. Dar, luînd mai bineseama, Vldu a vzut c între flci se aflau i numer oase fete, î mbr cate ostete, în frunte cu Mdlina. 

Vîrstnici i tineri, bieii i fetele, condui de Radu, ur m înd flamura inut sus de Vldu, l-au ur mrit pe Mehmed-beg p în pe r mul cellalt. i înc dou înfrîngeri nimicitoare au mai îndurat otomanii. Una lîngNicopole. i altala itov. 

Se povestete c, de pe ur ma r nilor primite i-a spaimei îndurate atunci, i s-ar fi i tras, mai tîrziu, lui Mehmed-begmoartea. ^ 

Btrînul cpitan s-a stins avînd înc pe buze ultimele cuvinte ale diatei: 

«Vr jmaii vor veni iar i iar. înfruntai-i f r  team demoarte, ca ara s tr iasc în veci.» 

SFÎRIT 

1  Ag ² ofier superior turc. 

2 Coranul ² culegere de legende i învturi orientale, socotit drept cartea sfînt a musulmanilor.  

3 Halebarda era o suli lung de lemn, cu vîrful de metal, avînd într-o parte un ti în f or m de bard i în cealalt un fel de cîrlig.  

Page 346: Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

8/6/2019 Mitru, Alexandru - Legenda Valaha - OCR,UC

http://slidepdf.com/reader/full/mitru-alexandru-legenda-valaha-ocruc 346/346

4  în limba turc «Rum eli» înseamn «ara grecilor» 

5 Galipoli, important ora pe malul eur opean ai Dardanelelor, cucerit de turci în anul 1354 i numit de ei Ghelibolu. 

6 «Dusturname» ² cr onic poem, închinat marelui vizir i conductor al avangardei lui Mahomed în campania din 1462. Traducere de Mihail

Guboglu i Mustafa Mehmet. 

7 Mare creaie a unui sultan poet, pe nume Veled (mort în 1312).  

8 Ofieri otomani de rang mi jlociu. 

9 Clrei de prad. 

10 Mînstire mai mic, subordonat alteia mai mari, în cazul de fa fiind îns vorba de-o m înstire-coal sîrbeasc de cîntrei bisericeti. \ 

11 Steaguri turceti alctuite din cîte dou sau trei cozi albe de cal, atîrnate, de cîte o lance, cu semilun în vîrf.  

12 Fanfar  otoman. 

13 De înmor m întare. 

14 Sau, cum s-a socotit mai tîrziu, 1462. 

15 Halat str lucitor. 

16 Valahia² ara Româneasc. 

17 Han. 

18 Srbtoare popular , bogat în tradiii. Are loc la 24 iunie.  

19 .Mitra papal, f or mat din trei cor oane suprapuse 

20 Clrei moldoveni de elit. 

21 Garda personal a regelui Matei. 

22 1467. 

23 Oteni din garda personal a domnului. 

24 Trupe pedestre bine instruite. 

25 Tunurile mici. 

26 Mciuc scurt, î mbr cat în argint i btut în nestemate, ce se da, ca semn al puterii, de ctre sultan, domnitorilor supu i lui, odat cu

sabia, tuiul i calul î mpr tesc. 

27  Aternuturi care se puneau sub a.  

28 Perechi de tobe mici, de metal.