mitropolitului osif - episcopia italieiepiscopia-italiei.it/apostoliaitalia/2018/apostolia...

88
1 APOSTOLIA NR. 129 DECEMBRIE 2018 CUVÂNT LA NA|TEREA DOMNULUI CUVÂNTUL MITROPOLITULUI i osif A tunci când ne apropiem cu inima de taina Nașterii Domnului ne întâlnim, în afară de cetatea Bethleemului, atât de neprimitoare, și cu singurătatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul omenirii pentru care Se năștea să o mântuiască. Atât de singur și uitat de către toți cei care ar fi trebuit să Îl vadă și să Îl primească! Așa precum și noi facem as- tăzi, uitându-L singur în ieslea Lui de odini- oară. Nu Îl mai vedem, din spatele preocupă- rilor noastre așa-zis „sărbătorești”, din spatele munților de mâncare și băutură pregătiți oa- recum pentru venirea Lui. Aproape că ne recunoaștem cu toții în această imagine a pro- fitorului de pe urma sărăciei Celui ce S-a fă- cut sărac pentru noi în cele materiale și pămân- tești, pentru a ne îmbogăți în cele cerești și netrecătoare. Cine poate vindeca orbirea noas- tră cea lăuntrică, orbire care nu ne lasă să ve- dem adevărul cel ascuns în peștera din Bethle- em, din cauza prea multei lumini materiale și prea marii bunăstări? În peșteră, Mântuitorul deja S-a întâlnit cu singurătatea noastră, născută și înrădăci- nată în firea omenească din păcat, și a pri- mit-o și a făcut-o sieși singurătate și a dus- o „tot mai singur până pe Golgota”. Cetatea – pe care mulți dintre noi au văzut-o în realitate pe parcursul pelerinaje- lor pe care le facem în Țara Sfântă – L-a pri- mit, dar nu în casele sale bune, ci în grajdul animalelor celor necuvântătoare. Înțelegem că Dumnezeu, venind către ai Săi, la ai Săi, retrăiește și singurătatea pe care omul însuși o trăiește în tumultul vieții și al lumii. Omul a ales să rămână singur, încă de la refuzul ascultării de porunca lui Dumnezeu, când s-a izolat în propria lui voie și dorință și a IUBIREA MÂNTUITOARE A LUI HRISTOS Cuvânt Pastoral la Nașterea Domnului

Upload: others

Post on 06-Sep-2021

2 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

1A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
CUVÂNTUL MITROPOLITULUI
iosif
A tunci când ne apropiem cu inima de taina Naterii Domnului ne întâlnim, în afar de cetatea Bethleemului, atât
de neprimitoare, i cu singurtatea lui Iisus, Pruncul, în mijlocul omenirii pentru care Se ntea s o mântuiasc. Atât de singur i uitat de ctre toi cei care ar fi trebuit s Îl vad i s Îl primeasc! Aa precum i noi facem as- tzi, uitându-L singur în ieslea Lui de odini- oar. Nu Îl mai vedem, din spatele preocup- rilor noastre aa-zis „srbtoreti”, din spatele munilor de mâncare i butur pregtii oa- recum pentru venirea Lui. Aproape c ne recunoatem cu toii în aceast imagine a pro- fitorului de pe urma srciei Celui ce S-a f- cut srac pentru noi în cele materiale i pmân- teti, pentru a ne îmbogi în cele cereti i netrectoare. Cine poate vindeca orbirea noas- tr cea luntric, orbire care nu ne las s ve-
dem adevrul cel ascuns în petera din Bethle- em, din cauza prea multei lumini materiale i prea marii bunstri?
În peter, Mântuitorul deja S-a întâlnit cu singurtatea noastr, nscut i înrdci- nat în firea omeneasc din pcat, i a pri- mit-o i a fcut-o siei singurtate i a dus- o „tot mai singur pân pe Golgota”.
Cetatea – pe care muli dintre noi au vzut-o în realitate pe parcursul pelerinaje- lor pe care le facem în ara Sfânt – L-a pri- mit, dar nu în casele sale bune, ci în grajdul animalelor celor necuvânttoare. Înelegem c Dumnezeu, venind ctre ai Si, la ai Si, retriete i singurtatea pe care omul însui o triete în tumultul vieii i al lumii. Omul a ales s rmân singur, înc de la refuzul ascultrii de porunca lui Dumnezeu, când s-a izolat în propria lui voie i dorin i a
IUBIREA MÂNTUITOARE A LUI HRISTOS
Cuvânt Pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 82
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
refuzat astfel comuniunea cu Dumnezeu prin ascultarea de voia Lui. Retriete i sin- gurtatea i refuzul iubirii omului de ctre om, i a lui Dumnezeu de ctre om.
În ciuda potrivniciei omeneti, motenirea pe care o avem de la protoprinii notri Adam i Eva, Pruncul Iisus o transform în binecu- vântare prin întruparea Lui din Fecioara, pen- tru a-l întâlni pe om fa ctre fa i a-i vesti buntatea i dragostea lui Dumnezeu-Tatl pentru om i pentru lumea întreag. În ies- lea animalelor din Bethleem, Pruncul Sfânt transform potrivnicia i dumnia lumii în prietenie, prin venirea magilor din neamuri- le strine! Singurtatea omului a schimbat-o în comuniune între cer i pmânt prin veni- rea îngerilor i a pstorilor! Orbirea duhov- niceasc a lumii a schimbat-o în vederea ce- lor cereti prin deschiderea cerurilor care lsau s se vad cetele de îngeri proslvind Slava lui Dumnezeu, care umple pmântul!
Teama a schimbat-o în bucurie prin lumina stelei care a însoit pe magi pân la locul Naterii i a vestit întregii zidiri venirea Împratului! Moartea a biruit-o cu viaa prin întruparea Vieii Însi din Fecioara, firea omeneasc primind în sine pe Fctorul Su! Cu toate c omul L-a lsat singur, „Dumnezeu a pus lâng Iisus toat omenirea prin Maica Sa, Preacurata Fecioara Maria”.
Tuturor v doresc, acum, la ceas de mare srbtoare, ca lumina lui Hristos din ieslea Bethleemului s v lumineze inimile i s v aduc darul întoarcerii neîncetate ctre Mântuitorul, pace i încredere, buntate i dra- goste, dor dup toate faptele cele mântuitoare!
Anul Nou s v fie binecuvântat! La muli ani!
Al dumneavoastr de tot binele doritor i rugtor ctre Hristos Domnul nostru,
† Mitropolitul Iosif
3A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
CUVÂNTUL MITROPOLITULUI
SERAFIM
D m slav bunului Dumne- zeu i-I mulumim c am ajuns cu pace la srbtori- le de iarn prilejuite de
Naterea Domnului, care revars în su- fletele noastre dragoste i bucurie, lumi- n i cldur. Fiecare ne-am pregtit, pe msura credinei i a râvnei pentru Dum- nezeu, cu post i rugciune, ca i prin Tai- na Spovedaniei i a Împrtirii cu Trupul i Sângele Domnului,  s întâmpinm dup cuviin acest mare Praznic. Sluj- bele din aceste zile i minunatele colin- de de Crciun ne dezvluie marea Tain care s-a petrecut în Betleem i-L pream- resc pe Dumnezeu Care se smerete i se
IUBIREA DE NEAM
face om, intr în umanitate, împrte- te condiia omeneasc pentru ca s mân- tuiasc lumea din interiorul firii noastre. Pruncul nscut în Betleem – Dumnezeu i om – este ca o smâna dumnezeiasc pus în aluatul umanitii, adic în ini- ma fiecrui om, în care se concentreaz toat umanitatea, pentru ca toat uma- nitatea s dospeasc i s devin o singu- r Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spu- ne despre Sine c este „Pâinea care s-a coborât din cer” (Ioan 6, 51) i c cei ce mnânc aceast Pâine, adic Trupul i Sângele Su, devin una cu El i au parte de viaa venic. Fiecare om este chemat s creasc în Hristos, strduindu-se, zi
Cuvânt pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 84
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
de zi, s creeze condiiile necesare pentru ca smâna dumnezeiasc din inima sa s-i dospeasc întreaga fire.
Orice smân, pentru a crete i a rodi, are nevoie de un pmânt bun, de ap i de cldur. Smâna harului primit la botez în sufletul nostru are nevoie, pentru ca s
5A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
creasc, de pmântul bun al inimii, pe ca- re-l pregtim mereu prin rugciune, prin post i prin fapte bune. Dac nu ne rugm în fiecare zi, dac nu participm cu evla- vie, duminica, la Sfânta Liturghie i nu ne spovedim i ne împrtim cu Trupul i Sângele Domnului, dac nu postim mier- curea i vinerea, ca i în cele patru posturi de peste an, dac nu ne silim s facem cât mai mult bine semenilor notri, inima ni se împietrete i devine insensibil la pre- zena lui Hristos în ea. Astfel, în loc s cretem duhovnicete i s ne asemnm tot mai mult cu Hristos, ne cufundm în bezna pcatelor i a patimilor care ne dis- trug treptat i sufletul i trupul.
A crete în Hristos înseamn a crete în iubire, a ne umple inima de iubire i a deveni una cu El: „Nu mai triesc eu, ci Hris- tos triete în mine”, zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 2, 20). Acelai Apostol ne îndeamn s avem în noi „gândul lui Hris- tos” i „simirea lui Hristos”(cf. I Corinteni 2, 16 i Filipeni 2, 5), adic s gândim i s simim ca Hristos, pentru c cine se str- duiete s câtige gândul i simirea lui Hristos în inima sa, acela va i iubi ca Hris- tos. Urmarea lui Hristos, o carte foarte po- pular în Evul mediu, dar i astzi, ne în- deamn ca în fiecare împrejurare a vieii s ne întrebm: „ce-ar face Hristos dac ar fi în locul meu?”. Dac ne-am pune mereu aceast întrebare, ne-am feri de multe p- cate i am scpa de multe suferine! În ace- lai timp, trebuie s avem mereu în vede- re c  scopul rugciunii, al postului, al împrtirii cu Sfintele Taine i al tuturor
faptele bune este  iubirea: iubirea fa de Dumnezeu i fa de semenii notrii al- turi de care trim în familie, în Biseric i în societate. Dac rugciunea, postul i ori- ce împlinim din credin nu ne fac mai buni, mai ierttori, mai iubitori de semeni, înseamn c ne ostenim în zadar. Din Sfân- ta Evanghelie de la  Matei aflm c Dum- nezeu ne va judeca dup msura iubirii, adic dup cât bine am fcut semenilor notri (Matei 25, 31-46). De aceea Sfân- tul Apostol Pavel spune c „iubirea este îm- plinirea Legii” (Romani 13, 10). Cine iu- bete cu adevrat, împlinite deodat toate poruncile. i numai cine iubete cu adevrat este liber. Omul liber se ferete de pcat, fiindc tie c pcatul îl transfor- m în sclav: „Adevrat, adevrat  zic: Ori- cine svârete pcatul este rob pcatului” (Ioan 8, 34). De aceea Fericitul Augustin zice: „Iubete i f ce vrei!”.
M rog Pruncului Iisus, nscut în Petera Betleemului, s scrie aceste cu- vinte de învtur în inima fiecruia i s le fac roditoare, sporindu-v iubirea de ara i neamul nostru, iubirea fa de rile în care trim i fa de toat creaia lui Dumnezeu.
V urez tuturor, prini i copii, tineri i vârstnici:
Srbtori fericite i La muli ani! Binecuvântarea Domnului
s fie peste voi toi!
† Mitropolitul Serafim
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 86
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
F iul Cel venic al lui Dumnezeu Se face, prin întrupare, frate cu fieca- re dintre noi i ne ridic la demni- tatea de fii ai lui Dumnezeu Tatl,
pe noi, cei robii pcatului i morii, druin- du-ne privilegiul de a fi, împreun cu El, motenitori ai Împriei Cerurilor (cf. Rm. 8, 17). El nu ne druiete înfierea i motenirea dup merit, ci dup a Sa iubire-de-oameni. Nu ne d dup dreptate, ci dup a Sa mare- mil. Nu ne primete dup faptele legii, ci dup credina (cf. Rom. 3, 28) i bun-voirea fie- cruia dintre noi. Nu ne fgduiete ceva min- cinos, ci ne face prtai, înc de pe acum, la buntile cele adevrate ale Împriei Ce- rurilor. i spune la tot omul însetat i înfo- metat: Dac este cineva însetat, s vin la Mine i s bea. (Ioan 7, 37). Ascultai-M pe Mine
i vei mânca cele bune i întru bunti se va desfta sufletul vostru. (Is. 55, 2). Dar adau- g: Nu numai cu pâine va tri omul, ci cu tot cu- vântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Ma- tei 4, 4). i ni Se descoper zicând: Eu (Cuvântul Cel venic al Tatlui) sunt Pâinea Vieii. (…) Iar Pâinea pe care o voi da vou este Trupul Meu. (cf. Ioan 6, 51). Cci Tru- pul Meu este adevrat mâncare i Sânge- le Meu, adevrat butur. (Ioan 6, 55).
Celor apsai de povara i de necazurile vieii, Fiul Omului le spune: Venii la Mine toi cei ostenii i împovrai i Eu v voi odihni pe voi (Matei 11, 28). Iar celor care petrec în întunericul necunoaterii de Dumnezeu, Hristos Cel ce S-a nscut le spune: Eu sunt lumina lumii – lumina cea adevrat (cf. In. 1, 9). Cel ce urmeaz Mie nu va umbla în întu-
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
CUVÂNT PASTORAL LA NATEREA DOMNULUI
7A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
neric, ci va afla lumina vieii (Ioan 8, 12). Celor care nu mai vd sensul vieii, apsai fiind de minciuna i de confuzia ce ne înconjoar, Domnul le spune: Eu sunt calea, adevrul i viaa (Ioan 14, 6). Iar tuturor celor ce sunt în pragul morii sau se tem de ea, precum i tuturor celor îndoliai, Biruitorul morii le spune: Eu sunt învierea i viaa, cel ce crede în Mine, de va i muri, viu va fi (Ioan 11, 25).  Cel care mnânc Trupul Meu i bea Sângele Meu are via venic i Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi (Ioan 6, 54).
Aadar, s zicem i noi cu psalmistul, în aceast luminat zi de Praznic: Ce vom rs- plti Domnului pentru toate câte a druit nou? Paharul mântuirii vom lua i Nume- le Domnului vom chema (cf. Psalm 115, 4). S zic fiecare în aceast luminat zi: Bine voi cuvânta pe Domnul în toat vremea, pururea lauda Lui în gura mea (Psalm 33, 1); i cu toii s ne facem i plinitori ai acestor cuvinte.
S lum aminte la noi înine i la suflete- le noastre i toat grija cea lumeasc, acum, s o lepdm i sus s avem inimile, gtii fiind a-L întâmpina cum se cuvine pe Cel Care S-a artat nou blând i smerit cu inima, primind a Se culca în iesle, tiind c iari va s vin, cu slav, în vzul tuturor, spre a judeca viii i morii, în ziua cea de apoi.
Fiecare prznuire, fiecare Dumnezeiasc Liturghie la care participm, ascultând citi- rile din Scripturi i împrtindu-ne din Sfân- tul Trup i Sânge ale Domnului, nu sunt alt- ceva decât popasuri dttoare de ndejde i de încredinare, întru petrecerea cu Cel ce ne-a fgduit s fie cu noi în toate zilele (cf. Mt. 28, 20) i în ateptarea venirii Sale întru sla- v, tiind c vine curând i nu va întârzia (Cf.
Evrei 10, 37), pentru a pune capt suferinei, fricii, singurtii, prigonirilor, nedreptilor i tuturor rutilor ce apas peste neamul omenesc, dar i pentru a da fiecruia dup cum este lucrarea lui (Apoc. 22, 12).
Se cuvine s aducem cinstire i laud Preasfintei Fecioare, care, astzi, pe Cel mai presus de fiin nate în ieslea Vifleemului, i s slvim naterea ei, mulumind Fiului su i Dumnezeului nostru pentru c ne face i pe noi prtai maternitii ei iubitoare, zi- când fiecruia dintre cei care iubim artarea Sa (cf. 2 Tim. 4, 8) i tuturor celor orfani i prsii:  Iat mama ta   (In. 19, 27), încredinându-ne astfel purtrii de grij a ce- lei care a devenit, prin naterea Sa, de-Dum- nezeu-Nsctoarea (Theotokos – Deipara) i Maica Vieii.
S nu-l uitm astzi nici pe aproapele nos- tru, pe cel de lâng noi, aflat în necaz i în lip- s, flmând sau însetat, gol sau strin, bolnav sau în temni, tiind c Domnul Hristos se identific cu fiecare dintre cei încercai, pre- cum ne spune în Evanghelia dup Matei: Ade- vrat zic vou: Întrucât ai fcut (bine) unuia dintre aceti frai ai mei prea mici, Mie Mi-ai fcut (25, 40). Dar s nu-i uitm nici pe cei de departe, pe prinii i pe fraii notri, pe mamele i pe surorile noastre, pe copiii notri, care suspin dup noi i ne duc dorul, i s îndreptm spre Dumnezeu, în aceast zi de Praznic, mcar un gând de rugciune pentru ei, ca bucuria noastr s fie mai deplin.
Prznuirea noastr nu ar fi deplin dac nu i-ar cuprinde i pe cei care au trecut din viaa aceasta în venicie, pe înaintaii notri: strmoi, prini i maici, frai i surori, fii sau fiice, i pe toi cei care au adormit întru
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 88
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
ndejdea învierii, a vieii venice, pe cei c- rora le datorm venirea pe lume i credina.
Fie ca prznuirea din acest an a venirii în trup i a naterii Mântuitorului s ne fie tuturor un prilej de nou i bun început, în- tru via bineplcut Lui, în care adevrul s biruiasc minciuna, buntatea s biruias- c rutatea, iubirea s biruiasc ura i învie- rea s biruiasc moartea. Iar în anul care vine, iubirea fa de Dumnezeu s biruias- c iubirea fa de lume, iar iubirea fa de aproapele nostru s biruiasc iubirea fa de trupul nostru i fa de plceri i patimi, ca viaa noastr s nu mai fie îndreptat spre cele de jos, ci spre cele de sus i spre Cel ce
cu noi este în toate zilele i iari va s vin, întru slav.
S iubim cu toii pe Dumnezeu, de la mic la mare, cu mulumire pentru toate cele f- cute de El pentru noi în anul care a trecut i în toat vremea, i s iubim pe cel de lâng noi i pe tot omul, dorind i cerând Domnu- lui pentru toi aceeai fericire, pace i împli- nire, i aceeai mil i iertare ca i pentru noi înine. Astfel cugetând i fcând, facem lu- crtoare întru noi înomenirea Fiului lui Dum- nezeu i aducem Împria Tatlui i a Fiu- lui i a Sfântului Duh în viaa noastr.
† Episcopul Siluan al Italiei
9A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
Î n fiecare an, de Crciun, trim i ne exprimm bucuria c Dumnezeu nu ne-a uitat, nu ne-a lsat s ne stingem în frdelegile noastre i s ne adân-
cim în întunericul necunotinei, ci, din iu- bire fa de noi, oamenii, a colindat pmân- tul, trimiându-L pe Fiul Su Cel unul nscut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, s alunge pustiul, potopul i urgia care au pus stpâ- nire pe întreg neamul omenesc o dat cu c- derea lui Adam. Aceast mare bucurie o ves- tim noi, românii, prin colindul strbun:
A trimis Domnul Crciunul pentru ca omul s fie reînvemântat în vemântul pe care l-a avut înainte de cdere, în vemântul luminos al slavei. Sfântul Efrem Sirul este cel care descrie într-un mod cu totul deose- bit frumuseea lui Adam învemântat în lumi- n i slav, înainte de cdere: „Dumnezeu
l-a fcut pe Adam cu sfintele Sale mâini, dup chipul i asemnarea Sa, iar când îngerii au vzut înfiarea plin de slav a lui Adam au fost cutremurai adânc de frumuseea acestuia. Cci au vzut înfiarea chipului su arzând cu strlucire plin de slav, ase- menea soarelui, iar lumina din ochii lui era ca lumina soarelui, iar înfiarea trupului su, ca scânteierea cristalului”1.
Sfântul Efrem îi bazeaz cuvintele pe care le-am auzit mai sus pe Sfânta Scrip- tur, care, în primul capitol al Crii Face- rii, vorbete despre crearea lui Adam: „i a zis Dumnezeu: «S facem om dup chipul i dup asemnarea Noastr[...]». i a fcut 
1. Sfântul Efrem Sirul, în David L. Fontes, În faa lui Dumnezeu, Cum s te preuieti pe tine însui i cum s îi preuieti aproapele, Editura Sofia, Bucuresti, 2016. 
OMUL, ICOAN VIE A LUI HRISTOS
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
Cuvânt pastoral la Naterea Domnului
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 810
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
Dumnezeu pe om dup chipul Su; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut; a fcut br- bat i femeie”2.
Cercetând textul grecesc al Sfintei Scrip- turi, observm c pentru cuvântul chip este folosit cuvântul εκνα (eikóna), adic icoa- n. Omul a fost creat dup chipul lui Dum- nezeu, deci, fr doar i poate, Adam a fost creat ca o icoan vie de ctre Hristos, Care este Chipul/Icoana lui Dumnezeu „...prin Care i veacurile s-au fcut[...], Dumnezeu fiind”3.
Acest mare adevr este întrit de Sfân- tul Apostol Pavel, care spune despre Hris- tos c: „Acesta este chipul lui Dumnezeu Celui nevzut, mai întâi nscut decât toa- t fptura”4. Omul este chip al Chipului sau icoan a Icoanei.
Sfântul Grigorie de Nyssa spune c: „Suntem dup chip prin creaie, iar dup
2. Facere 1, 26-27. 3. Anafora – Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.  4. Coloseni 1, 15. 
asemnare prin noi înine, prin voina noas- tr liber. A fi dup chipul lui Dumnezeu ne aparine prin creaia noastr prim, dar a ne face dup asemnarea lui Dumnezeu depin- de de voina noastr. Dându-ne aceast po- sibilitate, Dumnezeu ne-a fcut pe noi îni- ne lucrtorii asemnrii noastre cu El, spre a ne drui rsplata pentru activitatea noas- tr i pentru a ne deosebi de picturile lipsi- te de via ieite din mâna artistului”5.
Sfântul Grigorie al Nyssei ne atrage atenia c, dei am fost creai dup chipul lui Dumnezeu, pentru ca icoana/chipul lui Hristos s rmân impregnat în inima noas- tr, noi trebuie s fim împreun-lucrtori cu Dumnezeu, s svârim binele i s aducem roadele iubirii, având ca scop final îndum- nezeirea. Prin svârirea frdelegii noi al- term chipul/icoana lui Hristos din noi. Adam, din pricina clcrii poruncii, i
5. Sf. Grigorie de Nyssa, în Teologie Dogmatic i simbolic, Manual pentru Institutele Teologice, vol 2, Editura Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti 1958, p. 194. 
11A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
a dorinei lui de a ajunge asemenea lui Dum- nezeu pe o alt cale, nu cea artat lui de Domnul, nu numai c nu a ajuns la ase- mnarea lui Dumnezeu, dar i-a alterat chi- pul, i-a ponosit icoana, i-a pierdut strlu- cirea i s-a stricat cum am auzit în stihira de la litie a acestui Sfânt Praznic Împrtesc. Omul a fost plsmuit de Dumnezeu pentru ca s stpâneasc pmântul i, prin împreu- n-lucrare cu harul i prin apropierea de Dumnezeu, s ajung asemenea lui Dum- nezeu, ca în felul acesta s se îndumnezeias- c întreaga creaie. Chipul, i cu atât mai mult asemnarea, nu este un proces static, ci unul dinamic. Printele Dumitru Stni- loae spune: „Asemnarea nu este doar sta- rea final de îndumnezeire, ci întreg drumul de dezvoltare a chipului, prin voina omu- lui ajutat de harul lui Dumnezeu. De ace- ea, putem spune c omul, cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu cât urmeaz mai credincios lui Iisus Hristos, Arhetipul su, cu atât mai mult se transform într-o fereas- tr prin care radiaz lumina dumnezeiasc, se transform într-o icoan autentic, pur- ttoare de lumin a lui Dumnezeu, devenind el însui „dumnezeu dup har.”6
Mântuitorul s-a fcut prunc pentru a sta fa în fa cu omul, pentru a lua asupra lui firea omeneasc i pentru a o restaura i în- dumnezei. Trebuie s redevenim icoane au- tentice, pline de via i de lumin, pentru a putea împrti bucuria i lumina dumne-
6. Pr. Prof. dr. Dumitru Staniloaie, Teologia dog- matica ortodox, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureti, 1968, pg. 347. 
zeiasc într-o lume întunecat, unde min- ciuna, frdelegea, manipularea omului bine controlat, sunt din nou unelte perfide fo- losite azi de cel ru pentru îndobitoci- rea omului i pentru a-l reafunda în întune- ricul necunotinei; opusul a ceea ce a fcut Hristos pentru noi.
Sfântul Ioan Damaschinul explic foar- te frumos i clar gestul Mântuitorului de a se lsa culcat în ieslea dobitoacelor: „În ies- lea dobitoacelor s-a culcat Dumnezeu, Cel ce pe scaun de heruvimi se poart, vrând s-i întoarc pe oameni din necuvântare, c- tre cunotina cea dumnezeiasc”7.
Mântuirea este oglindirea lui Dumnezeu în noi i a noastr în Dumnezeu. S ne des- coperim faa inimii noastre pentru a privi cu credin i cu ochi duhovniceti pe Cel care este Lumin a lumii i Marele Restaurator. În felul acesta – dup cum spune i Sfântu- lui Apostol Pavel: „Iar noi toi, privind ca în oglind, cu faa descoperit, slava Domnu- lui, ne prefacem în acelai chip, ca de la Du- hul Domnului”8 – Domnul prin Duhul Sfânt ne va reda chipul cel dintâi i vom deveni icoane vii autentice ale lui Hristos.
V doresc tuturor Srbtori fericite i un An Nou binecuvântat!
La muli ani!
† Episcopul Timotei al Spaniei i Portugaliei
7. Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Naterea Domnului – 25 decembrie, în Vieile Sfinilor pe luna decembrie.
8. II Cor., 3, 18.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 812
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
I at, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), cum Hristos se nate dintr-o Sfânt Fe- cioar într-o smerit iesle a necuvân- ttoarelor. Dumnezeu-Cuvântul S-a
întrupat, fcându-se asemenea nou, afar de pcat, ca astfel, prin asemnare, s ne redea demnitatea originar i s ne aduc înapoi la dragostea cea dintâi dintre om i Creatorul Su. Nu putea fi altul care s ne scape din po- vara pcatelor i din tirania celui viclean. Ni- ciun om nu putea s înale omenirea din c- derea unde a prvlit-o vrjmaul mântuirii noastre. Niciun om nu putea s se salveze nici mcar pe el însui de tirania pcatului. De aceea, chiar i drepii, înainte de venirea lui Hristos, se duceau în „întuneric i în umbra morii” (Isaia 9, 1). De aceea, omenirea atepta, într-un suspin, izbvirea care a venit, îns altfel decât se ateptau vechii iudei. 
A venit Însui Domnul. Nu a venit un alt profet, oricât de mare ar fi fost acela, ci a venit El Însui, „Chip de rob luând” (Filipeni 2, 7). A venit, îns, smerit, blând, „fr a zdrobi trestia frânt, fr a stinge fetila fume- gând” (Isaia 42, 3). Adic a venit ca s t- mduiasc, s vindece, s lege rnile celor czui i s reaprind focul iubirii celei din- tâi. Aceast smerire pân la capt se arat înc de la Naterea Sa, care are loc într-o peter transformat în grajd, în cel mai umil loc cu putin, acolo, la marginea cetii, unde erau adpostite animalele.  
Cum rspunde omenirea acestui Eveni- ment al Întruprii Celui Ales? Pe de o par- te, Ierusalimul, centrul societii vechilor iudei, în frunte cu regele i crturarii, se tul- bur. Din aceast tulburare grozav va urma una dintre cele mai cumplite atrociti din
CUVÂNTUL EPISCOPULUI
MACARIE CUVÂNT PASTORAL
LA NATEREA DOMNULUI
13A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
istoria umanitii: uciderea pruncilor. Acest Ierusalim al puterii era idolatru, chiar dac, în aparen, respecta legea dreapt a lui Mo- ise. Idolatriza puterea, banii, strlucirea. Pen- tru a le pstra pe toate acestea, era în stare, aa cum a i fcut, s calce i peste trupuri- le firave ale pruncilor spintecai din Betle- em. Pe de alt parte, oamenii cei mai simpli, pstorii, alturi de cei trei magi, trei strini de neamul iudeu, s-au închinat Pruncului din iesle. Aa cum spun Sfinii Prini, aceti magi, la care se adaug pstorii, alctuiesc i prefigureaz Biserica lui Hristos. 
A vrea s ne oprim mai mult asupra acestei imagini a Pruncului din iesle, încon- jurat de cei trei magi i de pstori. Iat, aco- lo, în acel col smerit, umil, rsare, pentru întâia oar, Soarele dreptii, cel care vine, dup cum a profeit însi Maica Sa, Fecioa- ra Maria, „ca s-i coboare pe cei puternici de pe tronuri, s-i înale pe cei smerii, s-i umple de bunti pe cei flmânzi i s-i scoat pe cei bogai afar, deeri” (Luca 1, 52-53). Puter- nice, zguduitoare cuvinte! La ce se refer ele? Cci vedem, precum psalmistul, c îm- potrivitorii „lui Dumnezeu n-au necazuri i tari sunt când lovesc ei, c acetia nu au parte de osteneli omeneti i, nedreptate grind de sus, fac ca poporul s se ia dup ei” (cf. Psal- mul 72, 4-10). 
Închinându-se Pruncului Sfânt, cei trei magi i pstorii au fost scldai, luntric, de razele Soarelui dreptii. Inimile lor, atunci, au fost aduse la unison, btând în acelai ritm al dragostei dumnezeieti. Aceasta în- seamn a fi în Biseric: a aduce, împreu- n, închinare Dumnezeului adevrat. A ne împrti, împreun, de razele haru-
lui dumnezeiesc. A fi o inim i un cuget, dei suntem diferii. A fi în Biseric este i trebuie s fie o experien care depete în intensitate i în profunzime orice alt experien social uman. A fi în Biseri- c înseamn cea mai adânc experien a frietii, a împreun-ptimirii, împre- un-ndjduirii i împreun-iubirii Aceluiai Dumnezeu.  
Cei trei magi i pstorii de la Naterea Domnului nu au mai fost niciodat aceiai dup teofania din grajdul acela smerit, ca- re-L gzduia pe Domnul. Aa i cei care se împrtesc din Potirul Bisericii ar trebui s nu mai fie niciodat aceiai. Ei descoper în Biseric unicul loc adevrat din aceast lume, spaiul unde nu mai conteaz obrazul soci- al, ci inima, dispoziia de a sluji, de a împli- ni cuvântul care ne cheam ca pe noi înine, unii pe alii i toat viaa noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm. Când intrm în Biseri- c ar trebui s renunm la toate însemne- le distinctive pe care le purtm în lume, spre a întemeia toate legturile cu aproapele nos- tru numai în Hristos. 
Atunci când venim la Sfânta Liturghie, de multe ori ni se pare c suntem singuri într-o mulime. Ni se pare c ne aflm lao- lalt mai mult accidental. Cu dragoste i du- rere v spun, nu putem traversa vremurile acestea tulburate, confuze, violente, dac vom rmâne aa. Ce ne poate salva în aces- te zile? Frietatea întemeiat pe viaa în Hristos. Numai aa ne vom izbvi de puin- tatea sufletului i de viforul ispitelor i al ma- nipulrilor. Numai aa, alctuind o turm cât de mic, dar unit, vom asculta doar de Pstorul cel Bun, iar nu de cei care se cred
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 814
C U V Â N T L A N A | T E R E A D O M N U L U I
tari i amgesc mulimile spre scopuri pro- fitabile doar pentru ei.  
Acestea sunt cu atât mai valabile pentru noi, românii din diaspora. Iat-ne, risipii pretutindeni, departe de casele noastre printeti, departe de meleagurile noastre natale, departe de ar i de glie. Dezrd- cinai fiind, continum, îns, s purtm în inimile noastre dorul rii, al prinilor i al bunilor pe care i-am lsat în urm, dorul co- lindelor i al bunei miresme a srbtorilor de odinioar. Suntem aici, departe de copi- lria i de tinereile noastre, dar putem i tre- buie s fim aproape de Pruncul Cel Sfânt nscut în ieslea Betleemului. Putem i tre- buie s fim asemenea magilor strini, clu- zii de Steaua cea minunat spre Hristos. S transformm înstrinarea noastr de ar
în înstrinare de lume, iar ederea noastr sub Steaua Polar în nzuin ctre Cer i clu- zire ctre Mântui- torul, Cel care as- tzi unete Cerul cu Pmântul prin Întruparea Sa.  Iar risipirea s o trans- formm în prilej de frietate i de strângere a rându- rilor, astfel încât s auzim de la Dom- nul cuvintele: „Nu te teme turm mic, pentru c Tatl vos- tru a binevoit s v
dea vou Împria” (Luca 12, 32).   Minunându-ne de pronia lui Dumnezeu
i cluzii fiind de Steaua Betleemului, s ne închinm împreun cu magii i pstorii Pruncului Iisus din iesle i Prea-curatei Sale Maici, ca apoi, în aceste inuturi nordice, sub Steaua Polar, s îi aducem continuu în- chinare i ofrand în Betleemul Bisericii, primindu-L pe aternutul proaspt din ies- lea inimii noastre. S punem la suflet cuvin- tele Maicii Domnului i s ne închinm vieile Pruncului Întâi-Nscut, ca cel mai de pre dar pe care i-L putem aduce! 
Al Vostru slujitor, frate i prieten, de tot binele voitor i fierbinte rugtor, 
† Episcopul Macarie  al Europei de Nord
15A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
P roblema iertrii este una de cptâi, pentru c suntem o omenire czut i avem toi nevoie de iertarea dumnezeiasc. În Vechiul Testament, iertarea era abor- dat exclusiv în relaia dintre Om i Dumnezeu. Hristos va aduce o alt învtur (pentru evrei cu totul nou), i anume iertarea între oameni, care înlocuiete
faimosul precept vetero-testamentar „ochi pentru ochi i dinte pentru dinte” (Lev. 24, 20), dar i ideea c iertarea trebuie s fie reciproc, pe care o va dezvlui în rugciu- nea definitiv Tatl Nostru (cererea a cincea: „i ne las nou datoriile noastre, precum i noi le lsm datornicilor notri”). Marele biblist Jean Carmignac, care a scris un tratat magistral despre Tatl Nostru1, spune c acest caracter reciproc al iertrii este una din- tre cele dou mari nouti ale rugciunii Tatl Nostru fa de Vechiul Testament (cealal- t fiind lupta împotriva ispitei, care se gsete în cea de a asea cerere).
Apostolii, ca nite buni evrei evlavioi, sunt ocai (nu numai pentru lucrul acesta, ci pentru toate noutile vrednice de mirare din cuvintele Domnului). i vedem în Evanghelie c tot ei vor profita de anumite împrejurri pentru a-L descoase mai înde- aproape pe Domnul asupra anumitor puncte, spre a fi siguri c au îneles (din fericire pentru noi!). Aa se întâmpl i aici.
Înainte de a intra în miezul subiectului, adugm c înelegerea acestei probleme este îngreunat de opiniile lumii de fa, i mai ales de ideologiile dominante, care pro- vin aproape toate din filosofia zis a „Luminilor” (secolul al XVIII-lea), care avea drept scop s „elibereze” oamenii de „povara” religiei [cretine], în realitate s-i îndeprteze de Biseric i de Dumnezeu. Aceti filosofi calificau drept „progres”2 faptul de a se încre-
1. Pr. Jean Carmignac a fost unul dintre cei mai mari bibliti ai secolului XX, un excelent specialist în ebra- ic, i a lucrat mult timp asupra manuscriselor de la Marea Moart. Opera sa magistral a fost teza des- pre Tatl Nostru, publicat în 1969. Cititorul se poate referi la conferina mea, „Tatl Nostru: o rug- ciune dumnezeieasc pentru Om”, care folosete în esen lucrrile lui, i care se poate gsi pe situl parohiei mele [www.sainte-genevieve-paris.fr], urmând s fie publicat curând de editura Apostolia.
2. Când Soljeniân a venit în Vendeea pentru inaugurarea Memorialului Martirilor Vendeeni, în 1993,
MUSTRAREA FREASC I IERTAREA
Nu exist iertare fr pocin (Mt. 18, 15-18 ; 21-22. Lc. 17, 3-4)
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 816
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
de numai în inteligena omeneasc i de a crede c Omul îi este suficient siei. De fapt, era vorba – i este înc – despre Omul fr Dumnezeu, ceea ce reprezint o ere- zie. Acest pseudo-umanism va da natere tuturor tiraniilor i tuturor genocidelor2 pe care istoria le cunoate de dou secole încoace. Adevratul umanism este îndum- nezeirea Omului, cci este soarta pe care Tatl ceresc i-a menit-o. Iar adevratul i singurul progres al Omului este de a se asemna cu Dumnezeu.
a spus: „[acest genocid este] o încununare în- grozitoare a progresului la care se atât a visat secolul al XVIII-lea”. Lenin a venit în Vendeea în 1910 pentru a vedea cum au fcut republi- canii francezi pentru a nimici poporul cretin din inutul acesta. Unul dintre primele lui is- prvi avea s fie crearea Gulagului, în 1919, pen- tru a-i distruge pe cei care nu erau comuniti, în primul rând pe rani i clerul. Iar nazitii vor merge în Uniunea Sovietic pentru a vedea cum procedeaz comunitii ca s-i nimiceasc dumanii. Un trist „progres”…
Unul dintre marile aspecte ale acestei filosofii – mai degrab o ideologie, un „mesianism”3 –, care îi are sursa în scrieri- le lui Jean-Jacques Rousseau, spune c Omul este bun prin fire, i deci c nu a p- ctuit i nu are nevoie s se pociasc, dar societatea este aceea care l-a înrit (ceea ce este o inepie intelectual) i c trebuie deci
3. Mesianismul este o doctrin i o micare cu car- acter universal, care tinde s rezolve dificultile terestre, mai mult, s salveze omenirea, copiind în mod contient sau incontient noiunile iudaice i cretine în aceast privin, îns fr adevratul Mesia, Iisus Hristos. Dup cum a artat foarte bine marele specialist al acestei ches- tiuni, Edouard-Marie Gallez, toate mesiani- smele istorice, de la esenieni pân la comuniti, trecând prin Islam, împart omenirea în „puri” i „impuri”, purii fiind contiina omenirii i având drept vocaie eradicarea celor impuri, prin toate mijloacele (cf. primul volum al tezei sale „Mesia i profetul su: la originile Islamului”, 2012, care este în întregime consacrat mesianismelor i originilor acestora).
17A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
eradicate toate elementele rele ale societii, ceea ce va duce la persecuii i genocid.
Biserica nu este din lume (este de la Dumnezeu), dar ea triete în lume, iar Cretinii sunt i ei influenai de cugetele lumii. Când auzim c se strig urbi et orbi, ca o apoftegm, c „trebuie s iertm”, ui- tându-se a doua parte a mesajului lui Hristos, avem de a face, la drept vorbind, cu o erezie, pentru c este privilegiat un aspect al mesajului în detrimentul celor- lalte. Astfel, cuvântul lui Dumnezeu este mutilat, deviat (i anulat). Acest lucru îl reproa Hristos fr încetare marilor preoi, crturarilor i fariseilor, dar Biserica reproduce adesea pcatele lui Israel…
S intrm acum în subiectul care ne intereseaz i s situm mai întâi contex- tul evanghelic.
La Sf. Matei, lucrurile se petrec dup Schimbarea la Fa i dup prima vestire a Patimilor, deci ctre sfâritul celui de-al doilea an de misiune a lui Hristos, chiar dup momentul când ucenicii Îi pun o în- trebare care ne poate prea ciudat: „Cine este cel mai mare în Împria Cerurilor?”. Iisus le va rspunde printr-un lung dis- curs, în care vorbete mult despre cei „mici” (dup ce a chemat un copil în mij- locul lor – pentru c Hristos nu se situea- z niciodat la un nivel abstract: tot ceea ce spune este „adevrat” i concret), des- pre sminteli (care sunt inevitabile, i o nefericire pentru cei ce le cauzeaz [nu pentru cei care le dau pe fa], dup cum subliniaz Sf. Ioan Gur de Aur). La puin vreme dup aceea, abordeaz subiectul
care ne intereseaz aici. Dup care le va istorisi pilda Talanilor4 pentru a-i ilus- tra cuvintele, ca un adevrat pedagog.
La Sf. Luca ne aflm într-un context apropiat de cel din Sf. Matei, îns mai greu de situat5: cu toate acestea, el red discur- sul lui Hristos, care este mult mai scurt, chiar dup învtura despre sminteli, în- soindu-l de episodul cu Zaheu (sfâritul urcrii ctre Ierusalim) i de pilda Minelor (variant a pildei Talanilor)4.
La Sf. Matei, Hristos tocmai a istori- sit pilda Oii pierdute6 (îns mult mai suc- cint decât la Sf. Luca) i sfârete zicând: „Astfel nu este vrere înaintea Tatlui vos- tru, Cel din ceruri, ca s piar vreunul dintr-acetia mici”. Ce revelaie extraor- dinar, izvor de ndejde necontenit – venic – pentru oameni! Îns termenul folosit de Domnul („mic”: în greac: mi- cros) este interesant: trebuie comparat cu cel al Sf. Luca: „un singur pctos care se pociete”. Este vorba deci despre unul mic duhovnicete, adic de o persoan care are contiina pcatului su [falsa mreie, falsa putere, mândria], a micimii sale dinaintea lui Dumnezeu, i se pociete. Putem apropia toate acestea de
4. Pentru pilda Talanilor (i cea a Minelor) citi- torul poate consulta articolul meu din Apostolia, nr. 79, octombrie 2014.
5. Cronologia Sf. Luca este mai greu de îneles decât cronologia Sf. Matei i Marcu, aflat în perfect concordan (îns Matei i Petru [Sf. Marcu a scris Evanghelia pe care o propovduia Petru la Roma] sunt martori oculari).
6. Pentru Oaia pierdut cititorul poate consulta Apostolia, nr. 112-113, iulie-august 2017.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 818
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
expresia folosit de Hristos în prima Fericire („Fericii cei sraci cu duhul …”, adic cei care au contiina c nu sunt ni- mic fr Dumnezeu i care ateapt totul de la Dumnezeu, singura lor bogie). Iat c suntem deja introdui în subiect.
Hristos continu, probabil ca rspuns la o întrebare ca aceea pe care o va for- mula Petru, la 18, 21 („… de câte ori va grei fa de mine fratele meu i-i voi ierta lui?” – vom reveni asupr-i), i spune: „De- i va grei ie fratele tu, mergi, mustr- l pe el între tine i el singur”. i insist: iar de nu te va asculta, ia cu tine înc unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s se statorniceasc tot cuvântul. i de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii [Comuni- tii]. Iat ceva foarte diferit de ideologi- ile aa-zis umaniste. Hristos nu ne înva s spunem c toi sunt buni i drgui (dup cum spun „utopitii”). Pcatul – care este rul – exist la om, este o reali- tate. Iar aproapele meu – ca i mine – poate fi pctos, greind fa de mine sau fa de alii. „Mustr-l”, f-l s îneleag faptul c a fcut ru celorlali, c purtarea lui nu este pe placul Dumnezeu i c trebuie s fac efortul de a se schimba. Poart-te ca Dumnezeu fa de fratele tu. La Sf. Luca, vorba lui Hristos este înc i mai puter- nic: „dojenete-l”. Constatm c în Evan- ghelie, Hristos, Care este pilda noastr desvârit i care face întotdeauna ceea ce poart omul ctre fapta bun (dup cum spune Sf. Ilarie de Poitiers), dojenete adesea oameni (mici sau mari), grupuri sau clanuri (Sinedriul, fariseii…), chiar i
pe prietenii Si, ucencii, sau mulimea, poporul.
Aici, acest lucru înseamn a iubi pe aproapele. Când un copil face o prostie mare, cu urmri care pot fi grave, prinii îl ceart. Dar fac asta pentru c îl iubesc i pentru c se gândesc la viitorul lui. În cazul de fa suntem întru acelai gând. A iubi pe aproapele care ne face ru înseam- n a-l mustra, i deci a-l ajuta7 s-i dea seama i s se schimbe. Aceast mustrare freasc are drept scop s mântuiasc i nu s distrug. Nu este vorba despre o ju- decat8 de valoare absolut – care nu aparine decât lui Dumnezeu –, ci despre discernmânt8.
Iar metoda pe care ne-o arat Domnul este treptat i remarcabil: mai întâi sin- guri, apoi împreun, fa ctre fa, pen- tru a nu-l discredita pe aproapele, pentru c poate fi vorba doar de o cdere punc-
7. Sf. Ioan Gur de Aur: „…în dorina sincer de a-l ajuta s îndrepte aceast greeal… ” i, mai departe: „…ca s le par ru c au fcut aceas- t greeal…”.  (Omilia 60 la Sf. Matei; PSB – Sf. Ioan Gura de Aur, Scrieri 3, Omilii la Evan- ghelia dupa Matei).
8 „A judeca”, în român ca i în francez, are dou sensuri diferite: fie un sens formal i juridic (a achita sau a condamna), fie un sens intelectu- al i duhovnicesc, care este acela de a avea o opinie just, i deci discernmânt. Auzim ade- sea spunându-se: nu trebuie s judecm [pe ceilali]. Desigur, nu trebuie s ne punem în locul lui Dumnezeu – i deci nu trebuie s con- damnm –, dar trebuie s încercm întotdeau- na s avem o opinie just asupra oamenilor i a situaiilor, i deci s avem discernmânt. Dum- nezeu ne-a cerut s fim buni, dup cum El Însui e bun, dar nu s fim proti, lipsii de inteligen.
19A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
tual, de circumstan, apoi cu doi sau trei mar- tori, ceea ce este obiec- tiv, dar rmâne discret, i în sfârit dinaintea între- gii comuniti, pentru c i ea trebuie pzit i ap- rat de un eventual „lup”, de un prdtor. S-ar pu- tea îns ca aceast meto- d s nu fie întotdeauna posibl, pentru c per- soana vinovat nu este neaprat prezent i nici dornic de a fi prezent, c poate fi violent, ori c victima poate fi ea însi prea emotiv pentru a aciona. Dar mustrarea poate fi fcut i în scris sau prin mijlocirea altora. Se poate face apel i la alii9, care au haruri pe care noi nu le avem (acetia sunt cei „doi sau trei martori). Important este ca vinovatul s tie c a f- cut ru, lucru fr de care nu s-ar putea schimba.
i apoi? Hristos merge mai departe, la Sf. Luca: „dac se va poci10, iart-l”. Iat un lucru cu adevrat ziditor i care este un frumos rspuns – dumnezeiesc – la ideo- logiile îneltoare i mincinoase, ca i la sentimentalismul religios. „Dac se va po- ci…”: iertarea este un dar, dar nu este
9. Sf. Ioan Gur de Aur: „Dac eti prea slab de unul singur, ia-i ajutor, cheam unul sau doi martori … ”.
10. Sf. Ioan Gur de Aur: „ …dac recunoate c a greit… ” (ibid.).
nici formal (am spus cuvântul, deci s-a rezolvat), nici automat: iertarea nu poa- te fi primit fr pocin. Trebuie în- totdeauna s oferim iertarea, s deschidem ua ctre iertare. Dar persoana vinovat – pctosul – poate intra sau nu, poate pri- mi aceast iertare în inima sa – prin pocin – sau nu. Pocina este singura care îngduie s se primeasc iertarea. Ceea ce este valabil pentru oameni între ei este valabil i pentru relaia omului cu Dumnezeu. Dumnezeu ne deschide me- reu ua iertrii Sale, chiar i celor din iad (dup cum i-a spus Hristos Sfântului Siluan, când se gsea în iadul duhovnicesc cel venic), dar omul este liber s intre sau nu. Dac am putea s primim iertarea fr pocin, ar însemna, parodiindu-l pe Sf. Pavel, c jertfa lui Hristos nu a folosit la nimic. Într-adevr, dac am putea primi
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 820
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
iertarea fr pocin, adic s fim mântuii fr s renunm la pcat, fr s ne schim- bm, fr s ne îmbrcm în Hristos, de ce ar mai fi murit Hristos pentru noi pe Cruce? Dar Dumnezeu nu poate s sileas- c omul s se alture „bunei Sale voiri”, nici pe cele omeneti, nici pe cele îngereti, pentru c libertatea fpturilor omeneti i îngereti este un chip al libertii fpturii dumnezeieti. Dac ar face asta, nu ar mai fi conform cu El Însui. Este singurul lu- cru pe care Dumnezeu nu-l poate face pen- tru noi: s se pociasc în locul nostru. De aceea iadul este venic: nu este vorba des- pre un decret dumnezeiesc, de o decizie a Marelui Sfat dumnezeiesc: este consecina libertii persoanelor.
Exist un corolar pastoral la aceast învtur a lui Hristos. Noi preoii, care suntem chemai s ascultm spovedania credincioilor, pentru ca ei s poat fi dezlegai de pcatele lor, întru via, con- statm adesea c exist derive „formalis- te” ale spovedaniei. Mergem s ne spove- dim pentru c aa e regula, i, s îndrznim s spunem lucrurilor pe nume, pentru c asta face parte din cultura religioas. Dar vedem adesea credincioi care nu expri- m nicio pocin, nici mcar pentru p- cate grave, i poate chiar mai ru decât atât, încep din nou s fac aceleai pcate înda- t dup spovedanie (am fost martor la ase- menea lucruri)11. Harul dumnezeiesc al
11. Uneori vedem lucruri i mai rele, chiar în pub- lic. Am vzut odat la televizor un episcop aprându-l cu trie pe unul dintre preoii si, care era pedofil, condamnat de justiie, fr cea
iertrii, pe care am primit-o de la episco- pii urmtori Apostolilor, adic de la Hristos Însui, mare preot în veac i cap al Bisericii, este prezent i acum, într-adevr, dar el nu poate intra într-o inim care nu se pociete i care-l respinge, pentru c nu este nici magic, nici automat: el presupune o poc- in sincer i adevrat a penitentului11. Acest lucru înseamn c persoana care se poart astfel nu a primit cu adevrat ierta- rea lui Dumnezeu, i c nu pot exista roa- de duhovniceti. E uor s îneli un preot, dar pe Dumnezeu nu-L poi înela.
i ce se întâmpl cu cel care nu vrea s asculte pe nimeni? Hristos d rspunsul la Sf. Matei: „s-i fie ie ca un pgân i va- me”, ceea ce înseamn: s fie alungat din comunitatea celor credincioi, de fapt din Biseric. Este o condamnare care seam- n cu cea din pilda Talanilor, unde dator- nicul nemilos (care s-a bucurat de ierta- rea lui Dumnezeu, dar care o refuz
mai mic mil pentru copiii violai, motivând simplu faptul c acel preot se „spovedise”, i deci fusese în mod automat iertat. Iar preotul susnumit a fcut apel la condamnarea în justiie, ceea ce înseamn c nu avea nicio pocin. S amintim totui c pedofilia, care este violarea unui copil, nu este numai o crim, dup legile statului, ci i un sacrilegiu, cci un preot are drept chemare s aduc viaa, mântuirea întru Hristos, i nu s fie aductor de moarte. i lu- crurile sunt înc i mai grave când victimele sunt „unul dintre acetia mici care cred în Mine”, despre care vorbete Hristos chiar înaintea pericopei pe care tocmai am studiat-o (Mt 18, 6): El prorocete atunci vinovailor o pedeaps îngrozitoare (aceea de a fi înecai cu o piatr de moar de gât). Penitena nu este un joc!
21A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
aproapelui su, adic refuz s se schim- be) este „dat pe mâna chinuitorilor”. Este o imagine a iadului12.
Apostolii sunt probabil uluii, cci noiunea de iertare era puin dezvoltat în Vechiul Testament i se referea exclusiv la relaia Omului cu Dumnezeu, niciodat la cea dintre oameni. Petru, care este mereu îndrzne i vorbete adesea în numele celorlali, se apropie de Hristos i insist: „Doamne, de câte ori va grei fa de mine fratele meu i-i voi ierta lui? Oare pân de apte ori?” (ceea ce pare deja un numr enorm). Rspunsul lui Hristos este imediat i fr apel: „Nu zic ie pân de ap- te ori, ci pân de aptezeci de ori câte ap- te” (ceea ce înseamn de 490 de ori)13. 12. Sf. Ioan Gur de Aur: „…pentru ca aceast alun-
gare s le îngduie s recunoasc în sfârit rul pe care l-au fcut”. Hristos îi spune ceva asem- ntor Sf. Siluan cu privire la iad, care este ulti- ma posibilitate ca Dumnezeu s aduc inimile învârtoate la pocin, fr s le sileasc. Se regsete acest cuget în Acatistul celor adormii, scris de un episcop ortodox rus, într-un lagr de concentrare comunist, unde i-a aflat moartea (al cincilea i al aselea condac).
13. Aceste numere sunt preluate din Facere (Lameh, Fac. 4, 24): „… Dac pentru Cain va fi rzbunarea de apte ori, apoi pentru Lameh de aptezeci de ori câte apte!”, de unde c Dumnezeu îi acorda o protecie lui Cain, dei fusese ucigaul fratelui su Abel (aici vedem deja milostivirea lui Dumnezeu pentru cel p- ctos). Traducerea denumirii numerelor greceti i latineti nu este uoar. Am consul- tat numeroase ediii ale Bibliei în care se reg- sesc cele dou numere: 77 (Biblia de la Ierusalim, cu o rezerv în not) i de aptezeci i apte de ori câte apte, adic de 490 de ori (Bible polyglotte de Vigouroux, Osty, TOB…);
Oricare ar fi numrul exact, 77 sau 490, acest numr este foarte mare: el oglindete milostivirea dumnezeiasc. Îns trebuie s remarcm c Hristos nu spune: „întotdeau- na”, ceea ce înseamn c exist o limit. Aceast limit reprezint judecata dum- nezeiasc. Dac nu ar exista o limit, omul ar putea rmâne pururea ru. Este necesar s poat exista la un moment dat o verifi- care duhovniceasc. Ceea ce Domnul ara- t între oameni este un chip a ceea ce este între om i Dumnezeu.
La Sf. Luca, Hristos confirm ceea ce aflm la Sf. Matei, zicând „de apte ori într- o zi” (ceea ce este mult). Îns insist din nou asupra pocinei, în mod explicit: „i chiar dac îi va grei de apte ori într-o zi i de apte ori se va întoarce ctre tine, zicând: M ciesc, iart-l”. Nimic mai lim- pede. Legtura între pocin i iertare este absolut.
Un om care nu se pociete nu poate primi iertarea. Acest lucru este valabil în- tre oameni, dar i – mai ales – între om i Dumnezeu.
Pr. Noël TANAZACQ, Paris
În Noul Testament interlinear greco-francez (Nouveau Testament inerlinéaire grec-français), de Carrez, grecescul ebdomêkontaxis epta este tradus cu „aptezeci de ori câte apte”, ceea ce se poate interpreta în dou feluri [latin: sep- tuagies septies]. La Sf. Efrem Sirul, care era de limb i cultur aramaic, gsim de 77 ori câte 7 [în total 539]! Se vede c elenitii i latinitii nu sunt de acord între ei. Nu m pronun asu- pra acestui lucru, cci cunotinele mele ling- vistice nu-mi permit.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 822
C ine nu se va minuna de pogormântul Domnului? Sus slobod, i jos scris în
condici! Sus Fiu, i jos rob! Sus Împrat, i jos nimit! Sus bogat, i jos srac! Sus în- chinat, i jos numrat între birnici (pltitori de biruri)! Sus având scaun dumnezeiesc, i jos odihnindu-se în petera srccioas! Sus, sânul cel necuprins i printesc, i jos, un loc hrnitor de dobitoace i o peter! Sus, lucruri mari, i jos, scutece mici: Cel ce dezleag pcatele Se înfa, Cel ce hrnete e hrnit, Cel necuprins Se vede Prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împru- mut de la sâni, Cel ce le poart pe toate Se las purtat în chip netâlcuit, Cel ce pretu- tindenea este, nefiind scris împrejur într-un loc, se scrie împrejur. (…)
N u fr rost s-a fcut naterea Domnu- lui din Fecioar; nu fr rost S-a
înfat în scutece; nu fr rost suge sânul; nu fr rost S-a culcat în iesle; nu fr rost este chemat la înscrierea lui August împ- ratul. Toate sunt pentru ceva, i ctre ceva, i cu închipuire. Hristos Se nate din Fe- cioara ca s-l îndrepte pe Adam cel întâi zidit, cel zidit din pmântul fecioar, din rân. Se înfa cu scutece ca s dezlege
APOFTEGME
lanurile pcatelor noastre, s dezlege leg- turile cu legturi, dup graiul cel zis c fie- care se strânge cu legturile pcatelor. Sâni a supt ca s izvorasc laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta Sa. S-a culcat în iesle ca s îndrepte necuvântarea omenirii i s Se fac hrana pentru amandou neamurile. A norodului pgânesc i a celui iudaic pen- tru care s-a scris: „Între dou neamuri vei fi cunoscut”. A primit înscrierea cezarului Au- gust ca s îndrepteze nerânduiala cea lu- measc, cci înscrierea aceasta s-a fcut ar- vun a bunei rânduieli celei lumeti.
Sf. Atanasie cel Mare
D ac te îndoieti c ai s ajungi fiu al lui Dumnezeu, atunci încredineaz-
te de aceasta prin aceea c Fiul lui Dumne- zeu S-a fcut Fiu al omului. (…) Cci Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar atât de mult dac nu ar fi vrut s ne înale pe noi. S-a nscut dup trup ca tu s te nati dup Duh, S-a nscut din femeie ca tu s încetezi a mai fi fiu al femeii. Pentru aceas- ta, Fiul lui Dumnezeu a avut o dubl natere: una mai presus de noi i alta asemenea nou. Pentru c S-a nscut din femeie, se asea-
NATEREA DOMNULUI
23A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • N O I E M B R I E 2 0 1 8
A P O F T E G M E
mn cu noi, dar pentru c nu S-a nscut nici din sânge, nici din voie trupeasc sau brb- teasc, ci de la Duhul Sfânt, ne arat naterea cea mai pre- sus de noi, naterea cea viitoa- re pe care ne-o va drui nou de la Duhul.
Sf. Ioan Gur de Aur
C ând S-a nscut Domnul nostru din Fecioara Ma-
ria, a adus lumii întregi o pri- mvar veselitoare, întorcân- du-o ctre înnoire. Cci, nscându-Se Domnul i Dum- nezeul nostru, ne-a izbvit din iarna înelciunii i din frigul rtcirii i ne-a întors ctre pri- mvara bucuriei dup ce a luat asupr-i chipul nostru i l-a înnoit i prin luarea trupului Su. Astzi S-a nscut cel Unul- Nscut, Fiul lui Dumnezeu, raza slavei Lui, Chipul de-a pu- ruri vieuitor i ipostasul Lui, i Cuvântul Tatlui, prin care veacurile s-au fcut. Însui Dumnezeu Cuvântul S-a fcut ipostas trupului, precum i trup însufleit i cuvânttor. Pentru aceea nu îl numim om îndumnezeit, ci îl mrturisim Dumnezeu înomenit.
Sf. Ioan Damaschin
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 824
Dicionar LITURGIC DESPRE DOXOLOGIE
D oxologia „este format din imnuri scurte i concrete sau grupe de stro- fe, al cror coninut îl reprezint
lauda adresat Sfintei Treimi, începând în- totdeauna cu termenul „Slav” (Δξα). Într-un cadru liturgic general poate fi desem- nat ca doxologie orice form de rugciune sau cântare ce laud mreia i iubirea de oameni a lui Dumnezeu”1.
Cele mai cunoscute doxologii din cul- tul Bisericii noastre sunt Doxologia mic („Slav Tatlui i Fiului i Sfântului Duh. i acum i pururea i în vecii vecilor. Amin.”) i Doxologia Mare („Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe pmânt pace, întru oa- meni bunvoire…”).
Doxologia mic, o avem pe buze mai toat vremea, pentru c se gsete în multe locuri din cadrul slujbelor ortodoxe. Spre exemplu, ea introduce la slujba Vecerniei
1. Konstantin Nikolakopolos, Imnografia ortodo- x la început i azi – Dicionar de termeni litur- gici i imnologici, Editura Bazilica, Bucureti, 2015, pp. 103-106.
sau la Utrenie o Slav, doxastikon, stihir sau imn reprezentativ dintr-un grup de imne. Poate fi Slava stihirilor de la Vecernie, Slava Stihoavnei de la Vecernie, Slava Laudelor de la Utrenie etc., un tropar al Nsctoarei, un Antifon (antifoanele de la Utrenie, dar i cele de la Dumnezeiasca Liturghie) sau, pur i simplu, este ca o punte de legtur în- tre diverse grupuri de psalmi (cum sunt st- rile catismelor sau cei ase psalmi ai Utreni- ei) ori de rugciuni.
Doxologia mic este atestat în aceast form sau în variante foarte asemntoare2 înc din secolul al IV-lea, i se pare c stator- nicirea ei este strâns legat de transmiterea învturii de credin despre Sfânta Treime, 2. Este cunoscut i formularea antic Slav Ta-
tlui prin Fiul, în Duhul Sfânt (pe care o va dez- volta mai târziu Sfântul Maxim Mrturisitorul, atunci când va vorbi de purcederea Duhului Sfânt de la Tatl, prin Fiul), dar i formularea Slav Tatlui în Fiul i Duhul Sfânt, artându-se prin acestea unitatea i egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi, dar i modul în care Dumnezeu Tatl S-a descoperit i S-a slvit în lume prin Fiul i prin Duhul Sfânt.
25A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I C # I O N A R L I T U R G I C
într-un mod cât mai clar, sintetic i fr echi- voc, în perioada în care îi fcuse deja apariia erezia arian. Astfel, la Sfântul Atanasie cel Mare gsim urmtoarele: „S cinsteti i s aduci rugciuni pentru mas, i mâncarea i b- utura ta vor fi sfinite. Iar atunci când te vei ri- dica de la mas, iari s mulumeti, zicând de trei ori: «Milostiv i îndurat este Domnul. Hra- n a dat celor ce se tem de dânsul»; Slav Ta- tlui i Fiului i Sfântului Duh”3, acum i pu- ruri i în veci (dup alte izvoare).
De asemenea, Sfântul Vasile cel Mare, care consider c aceast doxologie a aprut din tradiia nescris a Bisericii, spune: „ei (ere- ticii) nu înceteaz s strige peste tot c lauda «împreun cu Duhul Sfânt» nu ar fi atestat în scris i multe altele de acest fel. S-a spus c este unul i acelai lucru a zice «Slav Tatlui i Fi- ului i Sfântului Duh» ori «Slav Tatlui i Fi- ului împreun cu Sfântul Duh.»”4.
Doxologia Mare este o grupare de tex- te vechi i nou-testamentare, care începe cu imnul îngerilor (Lc 2, 14), care a rsunat din cer la Naterea Domnului Hristos („Slav întru cei de sus lui Dumnezeu i pe pmânt pace, întru oameni bunvoire”), urmat de ver- suri din psalmi i aclamaii adresate celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, încheindu- se cu Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule...”). Aceasta reprezint una dintre seciunile cele 3. Sfântul Atanasie al Alexandriei, Despre feciorie
(14), în Despre feciorie – Vasile al Ancyrei i Pseudo-Atanasie al Alexandriei, Editura So- phia/ Metafraze, Bucureti, 2014, p. 291.
4. Sfântul Vasile cel Mare, „Despre Sfântul Duh” (27), dup Konstantin Nikolakopolos, Imno- grafia ortodox la început i azi – Dicionar de termeni liturgici i imnologici, Editura Bazilica, Bucureti, 2015, pp. 103-106.
mai importante ale Utreniei, se cânt în con- tinuarea Laudelor, în mod antifonic (de obi- cei în mnstiri, de ctre cele dou strane) i pe glasul de rând al sptmânii.
Unii dintre liturgiti consider c o for- m mai nou (sau mai veche) a Doxologiei pe care o cântm astzi ar putea fi Imnul re- gsit în Constituiile Apostolice (Cartea a VIII-a, cap. XII), care suna astfel: „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatl în Duhul Sfânt! Binecuvân- tat eti în veci. Amin [Rm. 1, 25]. Slav întru cele înalte lui Dumnezeu i pe pmânt pace, între oameni bunvoire [Lc 1, 14]! Osana Fiul lui David! Binecuvântat Cel ce vine întru nu- mele Domnului [Mt 21, 9; Ps 117, 26]! Dum- nezeu este Domnul i S-a artat nou [Ps 117, 27]! Osana întru cele înalte [Mt 21, 19]!” 5.
Tot imn doxologic (de slvire a lui Dum- nezeu) sau doxologie poate fi considerat i creaia Sfântului Niceta de Remesiana (338- 420), „Pe Tine Dumnezeu Te ludm…6, pe care o folosim în cult, la Slujba de mulumire adus lui Dumnezeu (în situaia în care nu se cânt Doxologia Mare), i care are câte- va stihuri aproape identice cu Doxologia Mare.
Pr. Daniel Stîng
5. Diacon Ioan I. IC jr., Canonul Ortodoxiei (I) – Canonul Apostolic al primelor veacuri, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 753.
6. În practic se cânt doar câteva stihuri alese din acest imn, care poate fi citit în întregime în volumul Opere, Sfântul Niceta de Remesiana, trad. dr. Ovidiu Pop, Editura Sophia, Bucureti, 2009, pp. 159-161.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 826
Unul din saluturile celor mai muli dintre noi, cretinii, este „Doamne-ajut”, motiv pentru care v propun o înelegere a acestor dou cuvinte. Poate c la o prim rostire a unui „Doamne-ajut” nu suntem contieni de încrctura lui, totui, citind textele bibli- ce i patristice, cred c vom deveni mai ateni la cât de important este s folosim sintag- mele Scripturii i s le înelegem sensul.
UNDE APARE EXPRESIA DOAMNE-AJUT ÎN BIBLIE? Una dintre slujbele, cunoscute de muli dintre noi, în care se gsete rugciunea „Doam-
ne ajut-m” este Taina Sfântului Maslu. Aici, în Evanghelia a asea, ni se spune cum o fe- meie din Canaan L-a rugat pe Mântuitorul s-o miluiasc prin vindecarea fiicei ei poseda- te; din cauz c Hristos o ignora, „ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajut-m” (Mat. 15, 25); iniial a fost refuzat, spunându-i-se c „nu este bine s iei pâinea copiilor i s-o arunci câinilor”; îns rugciunea acelei mame a fost însoit i de gestul suprem de adorare, îngenuncherea, prin care noi ne aplecm în faa sfintelor icoane, a sfintei evan- ghelii, a sfintei cruci etc. i aa s-a învrednicit de lecuirea fiicei ei.
Sensul rugciunii are în vedere vindecarea de o boal care cuprinde atât sufletul, cât i trupul. Verbul folosit aici, βοηθω, semnific „a cere ajutor”, „a ajuta pe cei în nevoi”, sau, simplu, „a ajuta”1 i se gsete în redrile tmduirilor: „i de multe ori l-a aruncat i în foc i în ap ca s-l piard. Dar de poi ceva, ajut-ne fiindu-i mil de noi. Iar Iisus i-a zis: De poi crede, toate sunt cu putin celui care crede.” (Marc. 9, 22-24). Din textul de mai sus înelegem c, atunci când oarecine Îi cerea lui Dumnezeu ajutorul, avea în minte mila Sa, ceea ce însemna c acela cerea s fie miluit, adic rostea Doamne miluiete-m (-ne).
Un alt loc în care apare aceast rugciune este în Fapt. 16, 9: „i noaptea i s-a artat lui Pavel o vedenie: un brbat macedonean sta rugându-l i zicând: Treci în Macedonia i ne ajut”. Aici se evideniaz direct rugciunea prin care marelui Pavel i se cerea ajutorul, ca vestire a Evangheliei (Fapt. 16, 10). Aadar, a ajuta pe cineva înseamn a face prezent pu-
1 Semnificatul fundamental transpare în Fapt. 21, 27-28: „… iudeii din Asia, vzându-l în templu, au întrâtat toat mulimea i au pus mâna pe el, strigând: Brbai israelii, ajutai! Acesta este omul care înva pretutindeni, împotriva poporului i a Legii i a locului acestuia.”.
Doamne-ajut
27A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
terea lui Dumnezeu în el. Apocalipsa evideniaz i ea forma de ajutor ca scpa- re de un pericol iminent: „i pmântul i-a venit femeii într-ajutor, cci pmântul i-a deschis gura sa i a înghiit râul pe care-l aruncase balaurul, din gur.” (Apoc. 12, 16).
DOAMNE-AJUT I ALTE RUGCIUNI ASEMNTOARE
În forma pe care o folosim astzi, Doam- ne-ajut reprezint una din cele mai scurte rugciuni pe care cretinii o întrebuineaz; ea se aseamn cu mult cunoscutul Doam- ne miluiete (-m) (Mat. 17, 15), care este o sintez a rugciunii minii: Doamne Iisu- se Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m (pe mine pctosul, robul Tu). O expre- sie asemntoare, folosit în popor, este Doamne ferete, care exprim teama ca nu cumva s se petreac vreun lucru ru; un echivalent similar ar fi Doamne apr (-m), de un necaz, de o posibil primejdie; un alt exemplu este Doamne izbvete, Doamne scap-m, dup cum a strigat sfântul apos- tol Petru când se afunda (Mat. 14, 30).
Cred c este indicat s precizm c une- le sintagme amintite, dac nu chiar toate, se gsesc în Scriptur. Astfel, Proverbele 24, 12 spun c Domnul este contient de creaia Sa: „Dac spui: «Nu-l cunosc pe acesta», afl c Domnul cunoate inimile tuturor.”. Iar în 1 Reg. 2, 2-3, de asemenea ni se spune: „Cci nu este (nimeni) sfânt precum Dom- nul, i nu este (nimeni) drept precum Dum- nezeul nostru; nu este (nimeni) sfânt afar
de Tine. Nu v flii i nu vorbii cu îngâm- fare, s nu ias vorbe mari din gura voastr, cci Dumnezeul cunoaterilor este Domnul i Dumnezeu care-i pregtete lucrrile Sale.”. Ne mirm cum Ana, mama lui Samuel, a concentrat în câteva fraze nu mai puin de patru atribute divine fundamentale, prin care Îl chema pe Dumnezeu ca s-o ajute2.
Aa explicm existena acestor însuiri divine îndreptate spre om, într-o rugciu- ne care este intitulat Rugciune la toat li- tia i procesiunea pentru chemarea milei lui Dumnezeu: „Tu eti bun, dar noi am fcut nelegiuire. Tu eti îndelung rbdtor, dar noi vrednici de pedeaps. …Ci înceteaz Doam- ne; iart, Doamne; îndur-Te, Doamne… Ceart-ne pe noi, îns cu blândee…”3. Deci, din puinele texte amintite înelegem c Hristos este Domnul vieii i Izvorul vieii4, de aceea credinciosul i se adreseaz cu mul- t încredere, iar psihic îi gsete în Dum- nezeu i susinerea sufleteasc de care are atâta nevoie, într-o lume în care negaia i rul cresc vertiginos i întunec mintea i inima omului contemporan.
2. „Milostiv este Domnul i drept i Dumnezeul nos- tru miluiete.” (Ps. 114,5). „Mergi i citete aceste cuvinte ctre miaznoapte i spune: În- toarce-te la Mine, aezare a lui Israel, … cci Eu sunt îndurtor … i nu voi fi mânios pe voi pân în veac.” (Ier. 3,12).
3. Remarcm aici stilul autorului inspirat i punctând exact acele însui divine prin care Îl ruga pe Yahweh s se milostiveasc asupra lui, form de rugciune care s-a pstrat i în Sfânta Tradiie a Bisericii noastre.
4. Molitfelnicul cel Mare, Editura Credina strmoeasc, Iai, p. 421.
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 828
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
ÎMI MRTURISESC CREDINA SPUNÂND „DOAMNE...”
Pentru a înelege pe deplin c în doar dou cuvinte se cuprinde un Crez i o mr- turisire de credin, vom analiza succint apelativul Doamne. Dup cum vedem din versetele citate, acest Doamne Îl are în ve- dere pe Mântuitorul Iisus Hristos, Cea de-A Doua Persoan a Preasfintei Treimi, nscu- t din veci din Dumnezeu Tatl i în timp din Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu. Deci, rostind Doamne, mintea noastr gân- dete la Dumnezeu, Creatorul i Atoateii-
torul. Cuvântul traduce din ebra- ic în limba greac Numele cel mai presus de orice nume (Filip. 2, 9), adic numele inefabil i de nepronunat de ctre evrei. În Vechiul Testament, acest nume era alctuit din urmtoarele patru litere: YHWH; ele formeaz o tetragram. Origen ne d urm- toarele informaii despre nume- le ku,rioj, în limba român Dom- nul, adic despre traducerea celor patru litere: „Aadar este preios lucru a se ti c cel care dup Greci este pronunat Ku,rioj, ace- la este «Domnul», dup adev- rata pronunie a evreilor, «Ado- nai» (substituent al lui YHWH). Cci Dumnezeu este apelat con- form evreilor cu zece nume, din care unul este «Adonai», care
este interpretat «Domnul». i de câte ori dup evrei este zis (numit) Adonai, de atâ- tea ori dup greci este considerat «Dom- nul», acesta semnificând modul de expri- mare al Scripturilor.”5.
Se confirm c LXX traduce Yhwh prin ku,rioj, care apare i ca nume hristic. În LXX se spune: „Acest nume, cu care Septuagin-
5. „Iar pe Începtorul vieii L-ai omorât, pe care îns Dumnezeu L-a înviat din mori.” (Fapt. 3, 15); „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mnânc din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pen- tru viaa lumii este trupul Meu.” (Ioan 6, 51); „i Iisus i-a zis: Eu sunt învierea i viaa; cel care crede în Mine, chiar dac va muri, va tri.” (Ioan 11, 25).
29A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
D I N P A G I N I D E S C R I P T U R {
ta a transferat numele personal YHWH / Adonai, dar i pe cel de Adon, „Stpân”, îi este aplicat lui Hristos de prima generaie de cretini, mai întâi ca nume predicativ, în cea mai veche mrturisire de credin care- i proclam dumnezeirea (Fp. 2, 366; Rom. 10, 9), ajungând s-i fie rezervat cvasi-ex- clusiv lui, aa cum face apostolul Toma dup înviere.”7.
Aadar, pronunând doar vocabula Doamne s-ar cuveni ca, imediat, s am în mintea i inima mea unul din cele mai sfin- te cuvinte, care îmi sintetizeaz istoria lui Dumnezeu, adic Scriptura Vechiului i a Noului Testament, care m face prezent îna- intea Lui i prin care eu m ajut. De unde se impune o stare sufleteasc de pioenie i mult respect fa toate numele divine, i, prin extensie, fa de orice cuvânt.
SINAXARE DE IERI I VIAA DE AZI
De aceea, bine este i de folos s trim având pe buze cuvintele inspirate i rostite de oameni credincioi; dac avem prezen- te în minte fie i numai câteva din locurile Scripturii în care Dumnezeu i-a ajutat pe cei rugtori, atunci credina noastr va fi pu- ternic i va tinde spre imitarea acelora, iar ajutorul divin nu va întârzia.
6. Origenis, Exegetica in Psalmos, Psalmus II, vers. 1 i 2, în col. Patrologiae Graecae, J.P. Migne (ed.), vol. 12, col. 1103.
7. „Cu siguran s tie deci toat casa lui Israel c Dumnezeu, pe Acest Iisus pe care voi L-ai rstignit, L-a fcut Domn i Hristos.”
A spune „Doamne-ajut” înseamn a-L face prezent pe Hristos într-o discuie, a-L implica pe Dumnezeu într-o lucrare a mea, a-L aduce pe Creatorul cerului i al pmân- tului în timpul i în viaa mea, spre a-mi fi prezent mie, dup cum a fost prezent alto- ra. Când rostesc cuvinte cu o încrctur pozitiv îmi sfinesc mintea i inima, m umplu de harul lui Dumnezeu i capt pu- terea de a transmite i altora ceva bun. În loc s m folosesc de un limbaj neutru, ca s nu-l numim negativ, bine este i de folos s construim un psihic sntos prin cuvin- te, gesturi i meditaii sntoase.
A rosti „Doamne-ajut” având contiin- a îndreptat ctre sfinii Bisericii echivalea- z cu a-i invoca pe oamenii aceia, care i-au sfinit viaa, i mai ales pe acei sfini ale c- ror nume cuprind înelesul lucrurilor de care ne ocupm aici. De exemplu, Azaria este numele unuia dintre cei trei tineri aruncai împreun cu prorocul Daniel în groapa cu lei, tineri care sunt pomenii în ziua de 17 decembrie. Cuvântul în sine înseamn „pu- terea lui Yahweh”, „cel ajutat de Yahweh” (Dan. 1, 4-6). De aici au derivat numele de Azarie i Azoria. Un pasaj cu referire la un alt om care a fost numit aa se afl în 1 Pa- ralip. 6, 9-10. Lazr, de care amintete Scrip- tura ca fiind fratele Martei i al Mariei, este un nume care înseamn „Dumnezeu ajut”. Ali sfini care au purtat acest nume sunt Sfântul cuvios Lazr din Magnezia, prznu- it pe 7 noiembrie, i Sfântul Lazr Zugravul, prznuit în ziua de 17 noiembrie.
Pr. Cristian Prilipceanu
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 830
A lexandru Vaida-Voevod s-a nscut în ziua de 27 februa- rie 1872, în inima Transilva-
niei, la Olpret, azi Bobâlna, satul de unde s-a pornit revolta de la 1437. Fa- milia sa veche i bogat se înrudea cu personaliti atât politice, cât i religi- oase din trecutul Transilvaniei, dintre care putem aminti pe Alexandru Bohel, bunicul su, participant la Revoluia de la 1848, precum i pe epi- scopii români unii Ioan Bob i Ioan Lemeny. Titlul de Voevod i-a fost ad- ugat numelui su datorit strmoilor
Alexandru Vaida-Voevod
lui, care fuseser înnobilai de ctre principele Tran- silvaniei, Gabriel Bethlen, la 15 noiembrie 1627. Tatl su, Dionisie Vaida, a fost participant la micarea naional a românilor transilvneni, pe care a sprijinit-o material i moral. A urmat coala primar la Cluj, apoi s-a transferat la mai multe li- cee din Bistria i Braov. Aici a fost educat dup modelul german, fapt ce i-a permis mai târziu în- scrierea la Facultatea de Medicin din cadrul Universitii din Viena. Ca medic, a lucrat pentru o perioad scurt la Karlsbad, apoi s-a dedicat vieii politice. A fost membru al organizaiei studeneti România jun din Viena, devenind preedintele acesteia i fiind nelipsit de la evenimentele sfâritului de veac. În anul 1901 s-a cstorit cu Elena E. Sa- frano, fiica unor negustori (greci) bogai din Braov, cu care a trit pân la moartea acesteia, la 23 sep- tembrie 1943. Au avut patru copii.
Alexandru Vaida-Voevod a colaborat cu Au- rel C. Popovici la elaborarea, în 1891, a Replicii junimii academice române ctre studenii ma- ghiari, drept rspuns la Memoriul studenilor ma- ghiari de la universitile din Budapesta i Cluj. Prin acest document, bazat pe legile i datele sta- tistice oficiale ale statului maghiar, erau evocate autonomia naional, federalismul i separarea ro- mânilor i a ungurilor, din punct de vedere poli- tic, astfel încât fiecare s aib propriul teritoriu naional în cadrul Imperiului Habsburgic.
În 1893 a luat parte la Sibiu la Conferina Naional a Partidului Naional Român, partid de
31A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
F { U R I T O R I I M A R I I U N I R I
care i-a legat destinul. La Conferina de la Sibiu, preedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Raiu i s-a hotrât elaborarea unui Memorandum al românilor, adresat împra- tului de la Viena. Memorandumul a fost redac- tat pentru a susine revendicrile românilor din imperiu i pentru a denuna politica de asuprire naional i intolerana practicat de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiec- tului de ctre Iuliu Coroianu, în casa buni- cului su, Alexandru Bohel. Împratul Franz Joseph a refuzat s acorde audien delegaiei, iar semnatarii i conductorii aciunii (printre care i Alexandru) au fost trimii în judecat.
În anul 1910 a avut loc un impact drama- tic în cariera sa politic i profesional, atunci când a fost înscris pe liste în trei circumscripii electorale, reuind s ajung deputat în par- lamentul de la Budapesta împreun cu ali patru membri ai Partidului Naional Român i alturi de trei slovaci. Este primit în antu- rajul arhiducelui Franz Ferdinand, fapt ce îl determin s se implice din ce în ce mai pro- fund în politica promovat de acesta. Dup asasinarea arhiducelui motenitor, Vaida-Vo- evod declar c nu mai exist nicio speran pentru Austria mare.
CONTRIBUIA SA LA MAREA UNIRE
La 12 octombrie 1918, Vaida-Voevod concepe celebra declaraie de la Oradea, având la baz cele paisprezece principii ale preedintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. Declaraia de la Oradea
pretindea dreptul naiunii române din Aus- tro-Ungaria de a-i alege aezarea ei ca naiune de sine stttoare. Aceast rezoluie a fost citit câteva zile mai târziu de însui Vaida-Voevod în parlamentul de la Buda- pesta, fapt care a stârnit revolt în sal, ceea ce i-a pus chiar viaa în pericol.
La 1 decembrie 1918, Vaida-Voevod a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, unde a fost votat unirea Transilvaniei cu România. În urma acestui eveniment, Vai- da-Voevod a devenit membru al consiliului dirigent pentru a pregti unificarea adminis- trativ cu vechiul regat. El a fost unul dintre cei patru delegai care au dus actul unirii la Bucureti, alturi de episcopul ortodox Mi- ron Cristea, de episcopul unit Iuliu Hossu i de Vasile Goldi. A fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primul guvern al României Mari. La 1 decembrie 1919, noul guvern este alctuit sub conducerea lui Ale- xandru Vaida-Voevod, vicepreedinte al Par- tidului Naional Român.
La 29 decembrie 1918, Parlamentul ra- tific legile prin care se consfinea Marea Unire. La 10 ianuarie 1920, primul minis- tru pleac la Paris, la Conferina de Pace, unde continu lupta pentru recunoaterea unirii. Va continua s se implice în politi- c în perioada interbelic, fiind ministru de interne în primul guvern condus de Iu- liu Maniu. Îi reia funcia de prim-minis- tru al României în timpul crizei economi- ce. Carierea sa politic se încheie în anul 1940, într-un moment dramatic al istoriei României, an în care a fcut parte din con- siliul de coroan convocat de ctre regele Carol al II-lea, în noaptea de 19-20 august,
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 832
F { U R I T O R I I M A R I I U N I R I
prin care România Mare ceda Ungariei Ar- dealul de Nord.
Ultima perioad a vieii sale a fost trist. Triete în lipsuri, apuc schimbarea pro-so- vietic în România, este arestat apoi lsat în arest la domiciliu în Sibiu, unde îi gsete sfâritul suferind de un cancer avansat. Se stin- ge din via la 19 martie 1950 i este îngropat în subsolul catedralei catolice din Sibiu.
Iuliu Maniu spune despre Alexandru Va- ida-Voevod: „...Multe se vor scrie despre el. Din perspectiva istoric a oamenilor i faptelor se va cerne prin sita vremii calomnia i rutatea i va rmâne la suprafa adevrul. Se va constata de acord cu noi contemporanii nobleea sufletu- lui su, caracterul su antic, îmbrcat uneori într-un umor sntos, fascinator în conversaie, care adesea d lovituri dureroase, destinate ad- versarilor si. Se va spune c a întruchipat po- runca veche pentru toi conductorii militari i politici de a fi „strajnici în lupt, mrinimoi în pace”. Se va constata cultura sa deosebit, cu cu- notine excepional de multilaterale, câtigate prin lectur enorm, îngduit de nopile ne- dormite. Toate acestea sunt îns abia cadre i
detalii, care pot face interesant un om care a tiut s se fac prin personalitatea sa vzut i simit. Se va spune c a fost un animator al maselor cum puini s-au nscut în Ardeal i Banat. Dar praful vremii va acoperi capul de o rar re- gularitate, cu frunte lat i ple- te bogate, aezat pe un trunchi puternic, de înlime exact cât trebuie, cât s mulumeasc fantezia mulimii. Se vor pier-
de i gesturile sugestive ale animatorului care, ca i actorul, se stinge deodat cu dispariia fi- zicului su, de care este în funcie. Peste toate acestea se va examina i stabili esenialul: ce a vrut? ce a fcut? i ce loc a ocupat el în evolu- ia politic a neamului românesc? i va trebui s constate cu noi împreun, care îi cunoatem i ultima celul din creier i cel mai intim col al inimii sale i care suntem martorii prodigi- oasei sale activiti politice, c a vrut i a lu- crat consecvent i necontenit pentru realizarea unitii naionale i perfecionarea social a poporului românesc”. (Iuliu Maniu, la aniver- sarea de 60 de ani a lui Vaida Voevod, în Che- marea tinerimii române, an. VII, nr. 9, Cluj, 28 Februarie, 1932.)
Bibliografie: Neagoe, Stelian, Oameni politici români. Edi-
tura Machiavelli, Bucureti, 2007. Maior, Liviu, Un printe fondator al Româ-
niei Mari: Alexandru Vaida-Voevod, Fundaia Transilvania Leaders, 2018.
Pr. Mihail Damacan
ste Iu
liu M
an iu
33A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 8
L U M E A D E D I N L { U N T R U
SLAV IE, O, DUMNEZEULE,
Naterea Domnului nostru Iisus Hristos
„Srbtoarea Naterii, pe care suntem chemai s o redescoperim în fiecare an pân la sfâritul vieii noastre,
în taina sa nesfârit, este proslvirea prezenei lui Dumnezeu în om i în lume. Viaa omului, condiia omeneasc, nu sunt absurde, precum nici istoria lumii nu este lipsit de sens. Pcatul e cel care lipsete omul de sensul vieii, aducându-i suferina i moartea. Domnul Hristos îns este prezent ca supremul sens a tot ce exist. Cuvântul lui Dumnezeu s-a fcut om, s-a revelat lumii prin Întrupare i prin lucrarea Sfântului Duh (...). În spatele fiecrei realiti din aceast lume i în spatele fiecrui eveniment istoric se gsete un cuvânt al Cuvântului lui Dumnezeu”.
Mitropolitul Iosif „Hristos, vzut i nevzut,
prezent în viaa omului i a lumii”
A P O S T O L I A • N R . 1 2 9 • D E C E M B R I E 2 0 1 834
L U M E A D E D I N L { U N T R U
N aterea lui Hristos printre oa- meni restabilete legtura în- tre omul muritor, dup cde-
rea în pcat a lui Adam, i omul venic, aa cum l-a fcut Dumnezeu, care poar- t în el Duhul Tatlui ceresc. Fr Viaa pe care numai Hristos ne-o poate da, nu exist o adevrat via. De aceea, naterea copilului Iisus este adevrata natere a fi- ecruia dintre noi. Cci fr Hristos naterea noastr în aceast lume este în acelai timp începutul vieii i al morii: „Omul începe s moar când începe s triasc. (...) De ce te topeti dup cele ce nu sunt? Ce te uimeti privind la cele striccioase? De ce te bucuri pentru cele dearte? De ce întârzii lâng cele ce curg în timp? De ce te rpeti în imaginaii? De ce te veseleti de cele pe care le vei lsa cât de curând i de a cror vedere te vei lipsi în veci?” (Sf. Nicodim Aghiori- tul – Paza celor cinci simuri). 
Hristos s-a nscut i a trit în aceast lume, dar împria lui nu este din aceast lume (cf. Ioan 18, 36). Acesta este un ade- vr fundamental al învturii lui Hristos, fr de care credina cretin nu ar avea ni- ciun sens i nu ne-ar fi de nicio trebuin. De aceea, „cel ce gândete cele pmânteti, nu cele de Sus, prin însui acest fapt se în- toarce de la cuvântul lui Dumnezeu, îl dispreuiete i îl nesocotete”. (Sf. Tihon din Zadonsk – Despre îndatoririle cretinului fa de el însui). 
Omul modern a luat o direcie cu to- tul opus învturii lui Hristos, dat fiind c cea mai mare parte a timpului lucruri-
le acestei lumi îi stpânesc în întregime mintea i inima. Aa încât, în zilele noas- tre, Crciunul seamn tot mai mult cu o srbtoare profan, o ocazie de a mânca bine, de a bea bine, de a face i de a primi cadouri... 
Când omul pune aceast lume i viaa lui pmânteasc în centrul existenei sale, el svârete un act de idolatrie fa de fiina-i muritoare, deci, în ultim instan, idolatrizeaz moartea, care devine astfel destinaia final a existenei omeneti. „Fcându-i din via un idol, mai devre- me sau mai târziu, omul înceteaz a mai înelege pentru ce triete, ajungând ast- fel la o stare de tulburare plin de dezn- dejde.” (Stareul Nectarie de la Optina – S cunoti elul vieii). 
Cci viaa fr Hristos ne duce la moar- te, iar moartea cu Hristos ne duce la viaa venic: „Dac am murit împreun cu Hris- tos, credem c vom i tri împreun cu El, întrucât tim c Hristosul înviat din mori nu mai moare: moartea nu mai are nici