Mirela Goncear(17 iulie 1996, Rezina)

A început să scrie poezii primăvara,

știind citi nimicuri și tăceri

Revelația de anul acesta a Festivalului Național al Cărții și Lecturii – pe partea descoperirii noilor poeți – mi-a părut Mirela Goncear de la Rezina, care a ieșit, între ceilalți elevi de diferite vârste, la microfoanele din fața bustului lui Mihai Eminescu și… nu aveam răbdare să-i solicit și alte poezii decât cele citite, dar și amănunte: de unde?...

A absolvit școala de muzică din Rezina – vioara (pianul auxiliar). Concursuri câștigate: Olimpiada raională la fizică (2011, 2012 - locul 1) ; olimpiada raională la engleză (2012 – locul 2, 2013 – locul 1, 2014 - 2); olimpiadă la limba română (2013 – mențiune, 2014 – locul 1). Laureata concursului rational Tânărul anului 2013. Concurs de dansuri moderne (Tiraspol, 2012 – locul 4). Concurs rational de cântece Două inimi gemene (locul 1). Laureată a concursului republican La izvoarele înțelepciunii, ediția a XXIV-a, consacrată lui Dumitru Matcovschi (locul 3). Laureata Festivalului Internațional de poezie Renata Verejanu… Hobby: muzică, înot, dans, desen, lectura, kwiling, origami, studierea limbilor…

Până aici e ceea ce am auzit/văzut că e și ceea ce mi-a expediat în primul mesaj. Ceea ce urmează întregește portretul unui character decis să se înarmeze temeinic pentru câte – nu numai că visează! – se pregătește să devină, să realizeze.

„Am început să scriu poezii doar primăvara acestui an… Îmi plac poeziile lui Blaga, Bacovia, Stânescu, Eminescu, Baudelaire, Lermontov, Frost… Am două căi de viitor pe care le-aş urma: să devin un om de cultură (poetă, scriitoare, cântăreaţă – am piese scrise, pe care încă nu le-am promovat, sau actriţă), sau să lupt pentru drepturile femeilor. Primul pas, oricum, va fi studierea limbilor. Mai important pentru mine, cred că, este să las ceva considerabil în urmă, ceva cu sens… Părinţii mei sunt profesori: mama – de informatică, tata – de fizică şi astronomie…. Nu demult am început să scriu și proză…”

M-a întristat și mă doare (pe partea unui părinte care nu mai are nici un copil acasă) că și Mirela planifică, după studiile în România, să plece în Marea Britanie sau în Elveția…

Dar toate acestea le-am selectat cu bucuria descoperirii unei tinere care își ia talentele în serios, fortificându-le cu ceea ce i se pare împlinire.

Acum selecția de versuri care m-a determinat să mă grăbesc să v-o prezint – descoperiți-o!

1

Nu cred în pentru totdeauna

Nu cred în pentru totdeauna.Şi nu doar eu - nici florile, Nici Luna, nici un zâmbet,Nici vara și nici marea,Nici cerul, nici Pământul,Nici inima mea, eu de ce aș crede?Nu cred în pentru totdeauna.P.S. Nu cred că nu voi crede pentru totdeauna.

Suflete înghețate

Hai să schițăm o lume pe-un geam spart.Mă privești uimită -Crezi, că-i imposibil?Atunci, s-aprindem câte-o lumânareÎn onoarea fiecărui sufletÎnghețat...Şi flăcările să le întrebăm:”Ce e Lumina?”,Să o rugăm să ne-mpăienjeneascăToată noaptea.Dă-mi mâna.Simți căldura?E geamul spart, dar eu sânt viuŞi numărBezmeticÎn ochii tăi conturul fiecărui sufletÎnghețat.

Oglinzi false

Pe lângă mine -

ntotdeauna-au fost oglinzi,

De cnd fusesem mic. Atunci nu lâncezeam

2

să-mi caut oglindirea și mă jucam cu ele. Astăzi

le văd și mici, și mari,și limpezi, și murdare, și, vai,

luxos marcate cu rame, nestemate, și simple, și stricate,

Convexe și concave, amestecuri halucinante...

Şi printre cele ce se-ntorc spre mine

Caut oglindirea mea.

Dar nu

mă văd. În lugubre și

denaturate amăgiri decepțiunea se

reflectă într-un giulgi de resemnare.

Oglinzi false. Simt- n-o să mă văd

vreodată. În prelungul dans de

oglindire tot singur voi

aluneca,

Purtând oglinda mea.

Răscrucea

La răscruceAm aruncat cu-o piatră-n cer,Pentru a-l sparge.Am frământat-o mai întâi,În mâinile înfierbântate,Îi șoptisem și taina mea funebră.Am și sperat să cadă LunaCe m-amețea cândva amarnicCu fala sa aristocrată...

3

Am urmărit deci piatra,Să o văd căzând...Dar ea... a alunecat în gol.Şi stau buimac și agasat,Privesc furiș la negrul cerTras la pământ de greutateaAșteptării.

Înlănțuit

Stelele mi-au promis dorința-n zbor,Dar e falsă vraja lor,Vraja lor...Doar străini și erori, un zar de plumbMă îngheață în amurg,În amurg...Dacă e cineva acolo-n nori,De ce-mi spală lacrima-n ploi, În ploi?O ascetică voce șoptește din vadSă nu mai cad,Lăuntricul vad...Şi mă-ndeamnă să-mi fac chiar acumLanțul scrum,Lanțul meu scrum...

Frământări

Picătură cu picătură adun în cupa reverieiAșchii tăioase de-agonie.Se revarsă...Substanța pură a cangrenei ce roade firele gândiriitocește cupa într-o maladie a ruginii,Clocotește...Se zbate agasant veninul, stropind și colorând perețiiÎntr-o patetică idilăefemeră...Tranșant câte o neagră bulă evadă-n sumbrul întuneric.Din fad, excentricul amestec

4

răbufnește...

De m-ai vedea pierind lăuntriccu limba-ncolăcită de tăcere,Ai încerca să potolești în stropi veninul...Dar sânt singur.

Stîngăcie

Mă simt în lumea asta chiar Ca un copil ce a descoperitPentru întâia dată-n viața sa un pian.Cu degete de lemn ating la întâmplareCâte-o petală a minunii,Şi de ardoare le lovesc prea tare,Scurgând din ele feeria înfloririi,Iar neatenția și plictisealaMă fac să neglijezDuioasele suflăriA altor muritoare limbi de sunet;Şi toată rapsodia haosului delirantLovește în pereții încăperii,Urlând sălbatic la copilul speriatDin mineCare, vrăjit de-ntreaga gravitate,Suspină oscilând între tupeu și iminență...Ridicole mișcări, patetice chemări,Stângace izbucniri-Ocnă a neștirii și greșeliiÎndreptățită și-mblânzită de o fireComplet lipsită de auzDe melodie.În numele cunoașterii și-ngăduințeiPianul geme, strunele transpirăDe efort,Şi degetele vinete de încercareMângâie tandru-ntr-un regret restantClape uzate suferinde,Pentru ca, după un moment,Să le izbească și mai tareCu pumnul agasatDe liniștea stânjenitoare,Sfidătoare...

5

Mă simt ca un copil-Mă simt un om.Şi pianul m-apasă și el,Căci eu sunt tot o parte-a lumii,Şi lângă mine lâncezesc copiiCe m-au descoperit.

Nimicuri

Mă simt profund, isteric mizerabil-Sunt un nimic în oceanul de nimicuri.Sunt un nimic nici nou, și nici urgent,Şi nici de-o oarecare importanță.Calc pe nimic, visez nimicuri,Distrug și construiesc O droaie de nimicuri,Iubesc nimicuri,Şi ele mă iubesc,Şi giulgiul existenței omenești-Cel țesut din frenetice săruturiDe-ale mele-Țesut este și el dintr-un sistem de goluri-Un complicat, dar tot nimic.Şi totuși, un nimic n-ar trebui supusPedepsei de-ași simțiStupida lipsă de însemnătate!De ce mai are rost pentr-un nimicVulgar cuvintul ”mizerabil”?

Melodia timpului

O melodie seculară-mi înfioară Tăcerea.Ridic un deget în neghioaba, jalnica pornireDe a dirija.Precum ecoul munților înzăpezițiPătrunde timpuri, spații, viețiŞi asmuțește împotriva-mi idealuri.Contraste violente între simț și expresivitateŞtirbesc din contrapunctul revelării.Şiruri de vieți dispar, rămân cioplite, dărâmateUneltite

6

De un meșter impasibil,Impozant.Mă macină ratificând o vagă imperfecțiuneCircumspecția de melodie-E-un zumzet ce mă-mpiedică s-ascult.Haine viespi telurice!Fără cusur o melodie de mileniiSe-ntruchipează-n portativul norilorDe sus.Însă, mai zgomotoasă e tăcerea mea.

7