MIRCEA REMUS BIRTZSILVESTRU AUGUSTN PRUNDU{

Caietele OBSS II

NAPOCA STARCluj, 2001

MIRCEA REMUS BIRTZSILVESTRU AUGUSTIN PRUNDU{

Caietele OBSSII

4

.

.

� Autorul, 2001

Editura NAPOCA STARstr.Horea 47-49/32tel:094/79 48 09tel/fax:064/43 38 32e-mail: napocastar@codec.rohttp://www.napocastar.ro

Lector de carte: Ileana Vere}

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

BIRTZ, Mircea Remus; PRUNDU{, AugustinSilvestruCaietele OBSS II / Mircea Remus Birtz,Augustin Silvestru Prundu}. - Cluj-Napoca:Napoca Star, 2001

264 p. + 10 foto ; 21 cm.

ISBN 973-647-024-5

Director general:Vladimir FischerDirector de editur@:Gabriel HrdlicskaRedactor }ef:Dinu Virgil

5

.

.

Lectoris salutem in Domino!

Apari]ia volumului II din Caietele OBSS este consecin]abun@voin]ei }i disponibilit@]ii Prea Onoratului Pr. Dr. SilvestruAugustin Prundu}, OSBM, fost Ordinariu Diecezan, fost Proto-Egu-men al Provinciei Bazilitane Rom$ne Sf. Petru }i Pavel, }i reputatistoric al Bisericii Rom$ne Unite. La o v$rst@ venerabil@ D-sa a g@sitresursele necesare s@ ^mbog@]easc@ seria volumelor noastre cu unstudiu istoric important, precum }i cu un cr$mpei din coresponden]aavut@ cu %.P.S. Ioan Ploscariu, fost episcop din Rezisten]@ }i ulteriorepiscop al Diecezei de Lugoj. Acest fragment epistolar prezint@ oc@utare a unor solu]ii pentru supravie]uirea Bisericii Unite ^nmomente de r@scruce ale istoriei ei.

Mul]umim }i Dnei v. Dr. Maria Lucia Ha]egan, care ne-a ajutat }ide data aceasta la apari]ia prezentului volum, dovedind maxim@^n]elegere, de}i }i pentru d$nsa alte priorit@]i fundamentale se ridic@^n acest moment la Orizont.

Tuturor gratitudinea noastr@.

Dr.theol. Mircea Remus Birtz, OBSS

6

.

.

Preciz@ri necesare

„Á la fin tu es las de ce monde ancienBergère ô tour Eiffel le tropeau des ponts bêle ce matinTu en as assez de vivre dans l’antiquité grecque et romaineIci même les automobiles ont l’air d’être anciennesLa religion seule est restée toute neuve la religionEst restée simple comme les hangars de Port-AviationSeul en Europe tu n’es pas antique ó ChristianismeL’Européen le plus moderne c’est vous Pape Pie X”1

Jesus Christus regnare volumus!

Apari]ia primului volum din Caietele OBSS suscit@ }i va suscita diferite^ntreb@ri, ^n func]ie de informarea, cultura }i inteligen]a cititorilor.

Scopul nostru este exprimat limpede: „Jesus Christus regnarevolumus”, una din devizele preferate ale Sf. Pius al X-lea († 1914),Ap@r@tor }i Apostol al Tradi]iei.

Jesus Christus, Iisus Hristos: nu doar Iisus, }i nu doar Hristos. Dup@cum afirm@ r@spicat defini]ia dogmatic@ a Sacrosanctului }i EcumeniculuiConciliu din Calcedonia (451 d.Hr.): „Urm$nd Sf. P@rin]i, ̂ n umanitatenoi ̂ nv@]@m s@ se m@rturiseasc@ unul }i acela}i Fiu, Domnul Nostru IisusHristos, perfect ̂ n divinitatea Lui }i perfect ̂ n umanitatea Lui, Dumnezeuadev@rat }i Om adev@rat, format din suflet ra]ional }i trup, consubstan]ialcu Tat@l prin Divinitate, }i consubstan]ial cu noi prin umanitate,asemenea ^n toate cu noi, afar@ de p@cat, n@scut din Tat@l ^nainte deto]i vecii dup@ divinitate, iar aceste vremuri din urm@, pentru noi }i pentrua noastr@ m$ntuire, n@scut din Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu,dup@ umanitate, unul }i acela}i Hristos domn unul n@scut; de-a firecunoscut ^n dou@ naturi, neconfundate, imuabile, ne^mp@r]ite }ineseparate... form$nd o unitate ca persoan@ }i ipostaz@”.2

1. Guillaume, Apollinaire – Alcools, Zone, 1912, apud Ols, OP Daniel –Le Cristologie contemporanee e le loro posizioni fundamentali al vagliodella dottrina di S. Tommaso, Pont. Accad. di S. Tommaso, LibreriaEdit. Vaticana, 1991, p. 198.

2. Conciliorum Oecumenicorum Decreta – Ediz. Dehoniane Bologna,1991, p. 85-86.

7

.

.

Nu un simplu Iisus, rabin, sau profet sau taumaturg sau ̂ nv@]@toral sec. I al erei noastre. Nu doar Hristosul-Mesia, titlu r$vnit }i uzurpatde diver}i agen]i tenebro}i, ce preg@tesc drumul Anticristului.

Ci pur }i simplu Iisus Hristos, Unica Persoan@, Om adev@rat }iDumnezeu adev@rat, ^n care Eternitatea s-a ^mbr@]i}at cu istoria, iarTranscedentul a s@rutat Imanentul. Cel care murind }i ̂ nviind pentrunoi, ne-a chemat la Banchetul Eternit@]ii }i al ̂ ndumnezeirii. A disociacele dou@ nume ^nseamn@ a l@sa c$mp deschis minciunii, indiferentdac@ ea este vehiculat@ sub forma teoriilor new-age, a pseudo-spiri-tualismului, a doctrinelor neo-gnostice }tiin]ifice, sau a cristologiiloreretice contemporane.

At$t Sf. Justin Popovici (1894-1979), gigant al teologiei r@s@rite-ne, c$t }i teologii tradi]ionali apuseni (^l citasem pe Pr. Daniel Ols,OP) au demonstrat c@ noile erezii cristologice nu fac dec$t s@ lemaimu]@reasc@ pe cele vechi: docetismul, marcionismul, arianismul,nestorianismul, toate acestea se reg@sesc }i azi, profit$ndu-se dedisocierea lui Iisus de Hristos.3

Ne vine ^n minte o butad@ a reputatului apologet contemporan,Vittorio Messori: „Le posizioni eretiche sono come quelle erotiche:poche e ripettitive”. Sf. Justin Popovici }i Sf. Toma d’Aquino: doigigan]i care folosind fie Drumul P@rin]ilor }i al Sf. Grigore Palamas,fie Drumul acelora}i P@rin]i }i al Filosofiei Metafizice, Perene, ajungla acela}i rezultat: la a contempla divino-umanitatea lui Iisus Hristos.Noi, adep]i ai complement@rii, ^i vom asocia }i pe Sf. Grigore Pala-mas }i pe Sf. Toma d’Aquino ̂ mpreun@, rezultatul fiind acela}i, chiardac@ drumurile sunt diferite. %n ceea ce prive}te cre}tin@tatea, logicaeste cea a lui }i/}i, nu cea a lui sau/sau.

***

Iisus Hristos este calea, Adev@rul }i Via]a. Nu mai avem nevoiede alte c@i, de alte adev@ruri, de alte vie]i. Noi le-am g@sit; avemnevoie s@ mergem doar ^nainte, pe drumul ales.

3. A se vedea nota 1 }i Justin Popovitch – L’Homme et le Dieu-Homme,Ed. L’Age d’Homme, Laussane, 1989.

8

.

.

Francmasoneria caut@ adev@rul; postul$nd relativizarea oric@ruidrum religios, cade ̂ n agnosticim }i liberalism doctrinar. Cunoa}terearevelat@ este incompatibil@ cu agnosticismul. Iar noi cunoa}temRevela]ia. Odat@ ce vedem lumina, de ce s-o mai c@ut@m?

Nu era nevoie neap@rat@ de bulele de excomunicare papale saude hot@r$rile sinodale care s@ postuleze incompatibilitateaapartenen]ei unui cre}tin la masonerie: cele dou@ op]iuni se excludde la sine. Ele (aceste decizii) sunt doar o manifestare a lui „potestasclavium”, a legitimei puteri ale Cheilor, ^ncredin]ate Apostolilor }isuccesorilor lor.

Mai mult pentru cei cu intelectul imatur sau pentru parveni]ii vero}ieste necesar@ o simpl@ interdic]ie, dup@ cum o afirm@ }i StatutulPrioratului Rom$n al OBSS, r@spicat: Candida]ii „s@ nu apar]in@ niciunui partid politic sau s@ nu fie membri ^n nici o asocia]ie/societatecare cultiv@ o atitudine relativist@, antitradi]ional@ sau pseudo-spi-ritual@ (ex. loji masonice, loji teosofice, cercuri spiritualiste, grupurinew-age)” (Cap. II, art. 2, alin. b).

Deci cei care vor s@ caute masonerii ^n Prioratul OBSS s@ o fac@aiurea.

***

Imbecilizarea epocii contemporane se manifest@ }i prinprejudecata egalit@]ii tuturor. Oamenii sunt complementari, nu egali.%ns@}i ideea de concurs, de ^ntrecere, de examen postuleaz@ o ine-galitate a persoanelor.

Una este desigur problema de a asigura condi]iile necesare desco-peririi, cultiv@rii }i fructific@rii voca]iilor }i aptitudinilor unei persoane,}i altceva este de a postula o uniformizare tembel@ (a}a cum }colilecontemporane }i profesorii retarda]i o fac ast@zi, cu ajutorul manu-alelor mai mult sau mai pu]in alternative); prin uniformizare omor$mpersoana }i producem indivizi, numere, cantitate.

De aceea avem nevoie de spirit aristocratic; de aceea avem nevoiede aristocra]ie, de nobilime, de ierarhie. Acestea se exercit@ ̂ n fiecaredomeniu al activit@]ilor umane; at$t doar c@ unii merg ^n virtuteainer]iei, al]ii ^n]eleg con}tient acest lucru.

9

.

.

Clerul contemporan ar trebui s@ fie ^n mod permanent con}tientde greaua sarcin@ de a crea, a cultiva, a fructifica valori }i ierarhiispirituale.

T@v@lirea ^n grotesc, ^n parvenitism, goana dup@ himere – dinp@cate – sunt ispite care }i-au croit bulevard }i ^n r$ndul clericilor.Nepotismul este o consecin]@ logic@ a acestei mentalit@]i pervertite;celor mai docili, semi-doc]i sau sfero-doc]i din cler, care }i-ar puneipotetic problema necesit@]ii ierarhiei }i aristocra]iei, le reamintim c@aceasta a fost doctrina peren@ a Bisericii, a}a cum o demonstreaz@str@lucit }i Plinio Corrêa de Oliveira.4

{i-a pus cineva ^ntrebarea de ce Sf. Evanghelii insist@ pegenealogia princiar@ a lui Iisus Hristos? Sau de ce p$n@ ^n 1918 to]iepiscopii rom$nii ardeleni, fie ei uni]i sau ortodoc}i, erau nobili, sau^nnobila]i? Acest lucru este demonstrabil chiar }i ^nainte de 1690. %irug@m pe cei care sufer@ de nelini}ti ^n aceast@ privin]@ s@ meditezepu]in la cele dou@ ^ntreb@ri.

Pentru vajnicii militan]i ai integr@rii noastre ^n Europa (ca }i cumn-am fi deja acolo!) le mai suger@m }i un argument ^n consonan]@ cuviziunea lor utilitarist@: toate statele europene (inclusiv Rusia, Serbia,Montenegro, Ucraina) au o aristocra]ie patentat@. Nu are sens s@evoc@m exemplele vecinilor no}tri de la Apus. Noi ce-am avut amignorat, am radicalizat, sau ne-am b@tut joc de descenden]ii eliteloristorice. Rezultatele se pot vedea de la distan]@, }i pe termen lung.

Prioratul nostru are tocmai voca]ia de a atrage aten]ia asupranecesit@]ii redescoperirii, primenirii }i redob$ndirii de sine a proprieiaristocra]ii.

Ne ^nduio}eaz@ cei care observ$nd sigla OBSS dup@ numelenoastre sunt speria]i, orient$ndu-se fie spre identificarea unor ordinemonastice latine, fie ^ncep$nd specula]ii asupra unor coduri sau aanumitor servicii.

Ordinul Bizantin al Sf. Morm$nt este un ordin nobiliar, dar }i curosturi spirituale. Sigla Ordinului se pune dup@ numele de familie,conform atitudinii generalizate la cei investi]i cu ordine sau distinc]ii

4. de Oliveira, Plinio Corrêa – Nobilità ed élites tradizionali analoghe nelleallocuzioni di Pio XII al Patriziato ed alla Nobilità Romana, Ed.Marzorati,Settimo Milanese, 1994.

10

.

.

cavalere}ti. Sistemul s-a practicat }i se practic@ at$t ^n EuropaCentral@, c$t }i ^n ]@rile de expresie anglo-saxon@.

Celor care lectureaz@ preferen]ial c@r]i cu James Bond, SAS-uri,}i sunt maniaci ai teoriei comploturilor le afirm@m, spre lini}tea lor }ia noastr@, c@ Ordinul nu este secret, statutele pot fi f@cute publice,membrii Ordinului au obliga]ia s@-}i arate calitatea dob$ndit@.Statutele prev@d clar recunoa}terea ordinii constitu]ionale (Cap. I,IV), sau calitatea de Ordin deschis, non-secret (Cap. I, V, VI). Tocmaipentru a se evita fac]ionarea }i confiscarea Ordinului de c@tre partidepolitice, membrii nu trebuie s@ fie ^nscri}i ^n partide (Cap. II, art. 2,alin. b). Admiterea e sever@, doar prin propuneri (Cap. II, art. 5).Se prevede expres ca bog@]ia, pozi]ia social@ sau nobilimea nu suntcalit@]i suficiente pentru a fi admi}i ^n Prioratul Rom$n (cap. II, art.3, alin. d). Este evident c@ nu ne complic@m }i nu dorim s@ o facemnici ^n viitor cu parveni]i, afaceri}ti, pe scurt: mitocani.

Prioratul are un num@r fix de membri (doar 30 – Cap. II, art. VIII),neput$nd fi accepta]i dec$t credincio}ii ortodoc}i sau catolici (Cap.II, art. 1), care frecventeaz@ constant Biserica }i Sf. Sacramente, fiindcunoscu]i ca atare de un duhovnic (Cap. II, art. 2, alin. e; Cap. II,art. 4, alin. b). Cre}tinii de ocazie, cei care ̂ }i aduc aminte de Biseric@doar la Pa}ti }i la Cr@ciun, nun]i sau ^nmorm$nt@ri, nu au ce c@uta^n r$ndurile noastre.

Ca s@ stai drept ^n picioare, trebuie ^nt$i s@ ^ngenunchezi. %n fa]aAltarului.

***

O problem@ important@ pe care dorim s@ o clarific@m este cea aregularit@]ii, a canonicit@]ii heraldice.

Teologia sacramental@ ne ^nva]@ c@ pentru validitatea unuisacrament sunt necesare: inten]ia, materia, forma, invocarea DuhuluiSf$nt, }i succesiunea apostolic@. Inten]ia este cea de a face prin actulsacramental ceea ce urm@re}te Biserica. Materia trebuie s@ fie ceaprescris@ de Biseric@ (ap@, ulei, recipiendar etc.). Forma ritului s@fie tot cea prescris@ de Biseric@. Prin succesiunea apostolic@, ce seadministreaz@ sacramentul trebuie s@ fie el ̂ nsu}i descendent legitim

11

.

.

al apostolilor, prin punerea m$inilor, de la un episcop descendentlegitim al apostolilor. Lipsind unul din aceste elemente, sacramentuleste invalid. Invocarea Spiritului Sf$nt este obligatorie. Pentru liceitate(legitimitate) se cere ca cel ce administreaz@ sacramentul s@ fie^mputernicit s@ o fac@.

%n cazul nostru, regularitatea heraldic@ prevede:1. Invocarea Spiritului Sf$nt prin rug@ciuni de resort;2. Inten]ia – de a face un cavaler dup@ inten]ia nobilimii }i a

Bisericii (Miles Christi – Soldat al lui Iisus Hristos);3. Materia: recipiendarul prin impunerea m$inii }i binecuv$ntarea

cu spada sau toiagul;5. Succesiunea: cel ce administreaz@ binecuv$ntarea cavalereasc@

(ini]ierea) s@ o fi primit la r$ndul s@u, de la un alt cavaler valid }ilegitim consacrat. Acesta la r$ndul s@u s@ fi f@cut parte dintr-un lan](istoric) de cavaleri valid consacra]i.

Petru legitimitate se mai cere:1. Ca cei ce transmit binecuv$ntarea s@ fie desemna]i s@ o fac@

(ex. cavalerii ereditari), fie de Patron, fie de Prior.2. Calitatea heraldic@ (statutul nobiliar al Ordinului) s@ fie

recunoscut@ de puterile heraldice certe de pe un anumit teritoriu(^mp@rat, rege, principe, sau succesorii lor legitimi).

3. %n cazul activit@]ii pe un teritoriu unde sursa onorii heraldiceeste diferit@ de cea a locului unde s-a n@scut Ordinul, acel „fonshonorum” s@-}i dea consim]@m$ntul.

Toate aceste elemente se reg@sesc la Prioratul nostru.Exist@ doi cavaleri ereditari numi]i ca atare de Patronul-Mare

maestru: A.S.I. Dimitrij Dimitrievici al Rusiei.Ace}tia au fost binecuv$nta]i ̂ n dou@ biserici, la Napoli, respectiv

Roma, ^n prezen]a unor preo]i catolici/ortodoc}i.Statutul lor heraldic a fost recunoscut de M.S. Regele Mihai, }i

de A.S.I. }i R. Otto de Habsburg, care au dat permisiunea de a primititlul cavaleresc.

%n plus, M.S. Regele }i A.S.I. au permis ca Ordinul s@-}i desf@}oareactivitatea ^n Rom$nia. Astfel avem at$t validitate, c$t }i legitimitateheraldic@. Actele publicate ^n vol. I sunt, sper@m, concludente.

12

.

.

Din 13. XII.1993 Alfred Iosif Baldacchino a fost destituit din pozi]iade Mare-Maestru delegat; p$n@ la acea dat@ diplomele emise de elau validitate }i legitimitate. De la acea dat@ el poate dispensa valid,dar nelegitim titluri cavalere}ti.

Acest domn, cet@]ean maltez, a ̂ ncercat o diversiune }i ̂ n Rom$nia(prim@vara anului 1996), ̂ ncerc$nd s@ racoleze }i s@ decoreze anumi]icavaleri pe teritoriul heraldic de la noi. Tentativa a fost rapid dejucat@.Mai mult, acest domn n-a avut niciodat@ consim]@m$ntul autorit@]ilorheraldice legitime, at$t ale Ordinului, c$t }i ale celor locale (M.S.Regele sau A.S.I. }i R.).

Odat@ constituit legitim un Priorat ̂ ntr-un teritoriu, altul nu se maipoate constitui. Cel mult, se poate desprinde un nou priorat, cuacordul legitim al prioratului-mam@.

Eventualele „Sana]ii” pot fi f@cute prin raportarea corect@ }irecunoa}terea factorilor heraldici legitimi, iar ulterior derecunoa}terea dob$ndit@ din partea acestora.

Vom evita astfel aventurismul unor pseudo-ordine cavalere}ti(doar cel al Sf. Ioan de Rhodos }i Malta are 20 de ramuri, legitimefiind vreo 3), a}a cum s-a ^nt$mplat cu un pseudo-ordin al Sf. Ioan(diziden]a Petrucci* sau Vella-Haber) sau cu un pseudo-ordintemplier, care, profit$nd de confuziile de la noi, ̂ ntre anii 1990-1995a intrat pe teritoriul Rom$niei.

Cei care au fost decora]i de asemenea pseudo-ordine, }i probabil}i-au u}urat mult punga, nu au primit dec$t ni}te tinichele }i ni}teh$rtii f@r@ valoare heraldic@.

De asemenea, tentativa ridicol@ de a crea ex-nihilo un „OrdinEcumenic al Sf.Ap. Andrei”, ^n care al@turi de fo}ti securi}ti notoriiap@reau ca ini]iatori Dr.Prof. E. Constantinescu sau Dna AnaBlandiana (suntem convin}i, profit$ndu-se de naivitatea lor), nuputea duce dec$t la o escrocherie.

Legisla]ia heraldic@ }i cea nobiliar@ sunt la fel de precise, ca }idreptul canonic. De fapt, se inspir@ din acesta.

***

* Bruda}cu, Dan – Cavalerii de Malta, Ed. Sedan, Cluj-Napoca, 1998.

13

.

.

Cine suntem? C$]i suntem?Primul membru rom$n al OBSS (ramura patronat@ de A.S.I.

Dimitrij Dimitrievici al Rusiei) a fost primit ^n ordin ^n 1993, iar aldoilea ^n 1994.

Prioratul rom$n s-a constituit ^n 30.X.1998, emi]$ndu-se }i ocircular@ ^n acest sens (Roma, nr. 1/10.’98).

P$n@ ^n momentul de fa]@, doar cei de mai jos au calitatea demembri valizi ai Prioratului nostru:

1. Dr.theol. Mircea Remus Birtz, OBSS, cavaler ereditar deJusti]ie, acceptat ^n Ordin ^n 1993; a colaborat ca secretar al A.S.I.Principelui Dimitrij Dimitrievici ^ntre 1994-1997; fondator alPrioratului Rom$n }i primul Prior (30.X.1998-28.XI.2000); ̂ n prezentSecretar al Prioratului; Cav. al Ord.Hung. al Sf. Gheorghe, O.V.

2. Radu Florin Motoca, OBSS, cavaler ereditar de Gra]ie, acceptat^n Ordin ^n 1994; s-a ocupat cu probleme de secretariat ^n ceea ceprive}te cavalerii rom$ni; din 1998 Cancelar al Prioratului.

3. Macarie Hede}iu, OBSS, cavaler de Gra]ie Magistral@, acceptat^n Ordin din 1995; ^ntre 1998-2000 Secretar al Prioratului; din28.XI.2000 Prior }i Cavaler de Justi]ie, Cav. al Ord.H. al Sf.Gheorghe.

4. Ovidiu Iacob, OBSS, primit ̂ n Ordin ̂ n 1995, cavaler de Justi]ie.5. Dr. Marcel Cuceu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1995, cavaler de

Gra]ie Magistral@.6. Adrian Barbu, OBSS, primit ̂ n Ordin ̂ n 1996, cavaler de Gra]ie

Magistral@.7. Ing. Florin Mih@escu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1996, cavaler

de Gra]ie Magistral@; urma} spiritual al Dl. Vasile Lovinescu,^ndrum@tor al Grupului de Studii Tradi]ionale „Hyperion”; din 1998este Sene}al al Prioratului (}eful doctrinar), func]ie ̂ n care este numitpe via]@.

8. Arh. {tefan St@nescu, OBSS, primit ^n Ordin ^n 1999; cavalerde Gra]ie Magistral@.

9. Dr. Ciprian Dorimedont B@ncescu, OBSS, primit ^n Ordin ^n2001; Cavaler de Gra]ie Magistral@.

10. Tatiana Hede}iu, OBSS, primit@ ^n Ordin ^n 2001; Doamn@de Gra]ie Magistral@.

14

.

.

11. vitéz Ing. Árpád Bereczky de Toboszlo, Cavaler de Justi]ie alOBSS, membru ̂ n Consiliul superior al Ordinului Vitejilor, Cancelaral Ordinului Ung. al Sf. Gheorghe, Mare Comandor al OrdinuluiCrucifer al Sf. Rege {tefan, fost de]inut politic; Este Ceremonierulnostru;

12. Vasitsek Zoltán, Cavaler de Justi]ie, ad finem expectanda(actualizat c$nd va avea v$rsta legal@ }i va m@rturisi credin]acatolic@).

Fiecare din ace}ti confra]i ^ncearc@, ^n m@sura posibilit@]ilor, s@^}i ^nmul]easc@ talan]ii; doar Bunul Dumnezeu va judeca ^n finaloperatul }i fidelitatea lor.

***

Una din problemele care a afectat ̂ ntruc$tva activitatea Prioratuluinostru a fost problema dinastic@ ivit@ ^n 1997, ^n ceea ce prive}tedeciziile M.S. Regelui Mihai I.

Tribula]iile Regelui Carol al II-lea l-au ^nzestrat pe acesta cu doicopii: A.S.R. Carol George Mircea }i M.S. Regele Mihai I.5

Recunoa}terea legitimit@]ii A.S.R. Carol s-a f@cut inclusiv juridic,^n Portugalia, ]ar@ cu o puternic@ tradi]ie heraldic@.6 Deci calitateasa de Principe este mai presus de orice ^ndoial@.

Coroana ^ns@ a trecut (prin voin]a Regelui Ferdinand) asupraRegelui Mihai, acesta domnind efectiv de dou@ ori; este clar deci c@dreptul la Coroan@ ̂ l au succesorii legitimi ai Regelui Mihai, succesoridesemna]i ̂ n conformitate cu Constitu]ia din 1923 }i cu Statutul CaseiRegale.

Declara]iile M.S. Regelui ^n ceea ce prive}te persoanele A.S.R.Carol }i Friedrich Wilhelm de Hohenzollern Sigmaringen, ca }i criticileaduse A.S.R. Principelui Nicolae, exprimate ̂ n 19927 erau conforme

5. Bodea, Gheorghe – Via]a lui Carol al II-lea, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,2000, pp. 62-97.

6. Decizia din 1955 de la Lisabona publicat@ ^n „Na]ional”, nr. 1285, 22.08. 2001, p. 3; a se vedea }i Stoenescu, Alex Mihail – Istoria loviturilorde stat din Rom$nia, vol. 2, Ed. RAO, Bucure}ti, 2001, p. 222-240.

7. Ciobanu, Mircea – Nimic f@r@ Dumnezeu; Noi convorbiri cu Mihail I alRom$niei, Ed. Humanitas, Bucure}ti, 1992, pp. 85-90; 257-261.

15

.

.

cu legile dup@ care se conducea }i ar trebui s@ se conduc@ FamiliaRegal@ Rom$n@.

Odat@ ce mezalian]ele diferi]ilor membri ai Familiei RegaleRom$ne sunt ^n mod just criticate, ni se pare c@ decizia M. Sale dea o proclama ca mo}tenitoare pe A.S.R. Margareta, ̂ n 30.XII.1997,8

c@s@torit@ legal la acea dat@ cu actorul Radu Duda, este grotesc@.Ca atare adev@rata abdicare a M. Sale a avut loc ^n 30.XII.1997,din acel moment actele sale heraldice fiind lovite de nulitate.

%nnobilarea D-lui Duda, efectuat@ de Principele Friedrich Wilhelm(acesta primind titlul de Hohenzollern-Veringen) ^n 19999 este unact ce ]ine, sper@m, de raporturile Dlui Duda cu casa de Hohen-zollern. De ce s@ fie criticat atunci A.S.R. Nicolae pentru c@s@toriacu Dna Ioana Doletti, sau Carol al II-lea pentru c@s@toria cu DnaLambrino? Cu at$t mai mult, cu c$t A.S.R. Sofia, fiica Regelui Mihai,c@s@torit@ cu un cet@]ean francez, a fost exclus@ din r$ndurile caseiRegale din 1998!10

[in$nd seam@ c@ urma}ul la Tron trebuia s@ fie un b@rbat, c@s@toritcu o membr@ a marii nobilimi europene (m@car!), actul din30.XII.1997 este nul.

De asemenea, ^n momentul ^n care membri ai Familiei Regales-au c@s@torit cu persoane f@r@ origine nobil@, ori se aplic@ o „sanatio”tuturor acestora, ori to]i sunt judeca]i dup@ acela}i legi. Din acesteconsiderente, Prioratul Rom$n consider@ c@ dup@ 30.XII.1997 acteleheraldice ale M.S. Regelui Mihai I sunt lovite de nulitate.

%n acela}i timp, recunoa}te calitatea princiar@ a A.S.R. CarolMircea }i a urma}ului s@u legitim (Paul), ^ns@ nu }i dreptul de asuccede la Coroan@.

8. V@lena}, Liviu – Regle Mihai printre noi, Ed. Ars Longa, Ia}i, 1999,pp. 630-633.

9. Ibidem, p. 650.10. M.S. Regina Ana a Rom$niei – Un r@zboi, un exil, o via]@, Ed.

Humanitas, Bucure}ti, 2000, p. 74, nota 22.C$t@ deosebire fa]@ de Casa de Habsburg, care }i acum ^ncearc@

respectarea unor standarde heraldice de bun sim]! Involu]iadepozitarilor heraldici este, desigur, un semn al vremurilor }i alinversiunilor calitative.

16

.

.

Prioratul se ^nchin@ cu reveren]@ ^naintea A.S.I. }i R. Otto deHabsburg, {eful nobilimii europene, }i al Casei Imperiale de Austria,Depozitarul Tradi]iei Heraldice din Europa.

***

Prioratul nostru se orienteaz@ dup@ Tradi]ia Peren@, a}a cum afost ea codificat@ }i explicat@ de Sf. P@rin]i, Doctorii Bisericii, sau deanumite figuri ilustre ca Joseph de Maistre, Donoso Cortes, Fer. Piusal IX-lea, Leon al XIII-lea, Sf. Pius al X-lea, Renè Guénon, AttilioMordini († 1966), Julius baron Evola sau Fritjof Schuon (cu rezervelede rigoare), Nae Ionescu, iar, de la noi, Hamvas Béla, VasileLovinescu († 1984) }i Dl. Florin Mih@escu etc.

Desigur c@ interpretarea unor doctrine tradi]ionale va fi f@cut@^ntotdeauna urm$nd Inefabila Busol@ conturat@ de ConciliileEcumenice.

Prioratul nostru nu poate dec$t saluta cercurile, grupurile de studiitradi]ionale }i duhovnice}ti, din [ar@ sau de pe alte meleaguri, carecultiv@ orient@ri similare. „Rassembler qui etait epars”, iat@ etapaprimar@ construc]iei Arcei lui Noe, de care Papa Benedict al XIII-lea(Pietro de Luna) a fost perfect con}tient.

Consider$nd ca }i c$mp tradi]ional de desf@}urare a activit@]ii saletoate teritoriile unde poate activa, Prioratul ^}i pune ^ncrederea ^nSf. Treime, iar cu r@bdarea necesar@ a}teapt@ ^mplinireadezideratului: „Restaurare omnia in Jesu Christo!”.

Prioratul Rom$n alOrdinului Bizantin al Sf. Morm$nt

17

.

.

Lista Marilor Mae}tri (Patroni Ereditari)ai Ordinului Bizantinal Sf$ntului Morm$nt

Dimitri Ivanovici al V-lea, c@s. cu Marina Mniszek: 1604-1610?au ca fiu pe Dimitrij al VI-lea Dimitrievici (1605-1648);acesta are ca fiu pe Mihail Dimitrievici (1658-1730);acesta are ca fiu pe Vasili Mihailovici c@s. cu Irene Stokliszki

(1700-1750);av$nd ca fiu pe Vasili Vasilievici (1731-1787);acesta are ca fiu pe Dimitri al VIII-lea Vasilievici (1762-1821),

c@s@torit cu Evanthia Mussalonissa;au ca fiu pe Mihail Dimitrievici (1807-1861), c@s. cu Sofia

Morosini; au ca fiu pe Vasili Mihailovici (1838-1913), c@s. cu MathildeCossaro;

au ca fiu pe Dimitri al IX-lea Vasilievici (1893-1965), avocat }imedic; fost func]ionar al administra]iei italiene ^n Istria }i ulteriormedic ^n Bari }i ^n Milano; acesta a fost c@s@torit cu Pia Pronio;

au avut ca fiu pe Dimitri al X-lea Dimitrievici (n. 22.X.1922),actualul Mare Patron }i Mare Maestru al Ordinului.

Acesta din urm@ nu a fost c@s@torit, neav$nd mo}tenitori direc]i.El are ^nc@ patru surori. Se pare c@ unul din mo}tenitorii s@i va fiunul din nepo]ii surorilor lui.

N.B. Anii din parantez@ reprezint@ anii de via]@ ai Marilor Duci.

18

.

.

Imnul Casei de Austria

Muzica Imnului a fost compus@ de Franz Iosef Haydn (Partea I –Allegro din Quartetul Nr. 76/3 ^n Do Major, „Imperialul”) ^n 1797;din 1920 este }i melodia Imnului German.

Versurile ^n limba rom$n@ au fost compuse de poetul na]ionalAndrei Mure}anu.

Reproducem textul dup@ edi]ia „Resunetul – Culegere de c$ntecena]ionale”, Bra}ov, Tipografia Alexi, f.a. (ante 1883), pp. 70-72:

Doamne ]ine }i protegePe-al nostru rege mult iubitCa umbrit de santa legeS@ ne réga fericit!Str@mo}easca lui cunun@De du}mani s-o ap@r@m,{i cu tronu-i de-mpreun@Soarta ]@rei s-o-n@l]@m!

Pentru drept }i datorin]@S-avem sim] bun }i curat{i cer$nd o trebuin]@A ne bate pentru stat,S@ p@}im cu energie,Oferind s$nge }i st@ri,Pentru-a noastr@-mp@r@]ie,Pentru-a patriei u}ur@ri!

19

.

.

Cet@]eanul bl$nd s@-}i str$ng@Din silin]a-al s@u venit:Arta }i }tiin]a ^nving@Ap@rate de spirit;Verse ceriul, dar spre [ar@{i cu daruri }i m@riri,Ca }-un soare-n prim@var@Viei [@rii fericit!

To]i s@ fim ^ntr-o sim]ireTo]i la un scop alerg$nd,Dulcea patrii fericireDe-mpreun@ ^naint$nd!To]i din inima fr@]easc@S@ dorim ne^ncetatAustria s@-nfloreasc@Sub Augustul %mp@rat!

L$ng@ rege mai luce}te%nc@-o stea din multe-aleas@Ca lustru ce nu-nveche}teRegina ^mp@r@teas@.[in-o cerul s@ tr@iasc@Ca Franz Josef fericit!Casa Habsburg s@ domneasc@Ca-un luceaf@r prea m@rit!

20

.

.

Imnul Regatului Rom$n

Muzica a fost compus@ de Eduard Hübsch (n. 1833 la Trencin/Slovacia – m. 1894, la Bucure}ti), ofi]er, inspector general alfanfarelor militare, ^n anul 1884.

Versurile au fost compuse de Vasile Alecsandri.

Tr@iasc@ Regele%n pace }i onorDe [ar@ iubitor{i-ap@r@tor de [ar@!Fie-n veci norocosFie ^n r@zboi!Fie Domn gloriosFie peste noi;O! Doamne Sfinte, Ceresc P@rinte,Sus]ine cu-a Ta m$n@ coroana rom$n@!

Tr@iasc@ PatriaC$t soarele cerescRai vesel, p@m$ntesc,Cu mare falnic nume!Fie-n veci Ea ferit@Fie de nevoi!Fie-n veci locuit@Fie de eroi!O! Doamne Sfinte, Ceresc P@rinte,%ntinde a Ta m$n@ pe [ara Rom$n@!

Melodia Imnului Regal Rom$n a fost folosit@ de George Enescula finalul Poemei Rom$ne (1897).

21

.

.

Imnul Imperial Rus

Transcriere cu caractere latine: Traducere:

Boje, [aria hrani! Doamne, ]ine-l pe ]ar,

S$ln$i, derjavn$i Puternic }i-nd$rjit,

[arstvui vo slavu, Doamne, ]ine-l pe ]ar!

Vo slavu nam! Fie nou@ domn sl@vit,

[artsvui na strah vragam, Fie du}manilor cumplit

[ar pravoslavn$i Dreptm@ritorul ]ar,

Boje, [aria, [aria hrani! Doamne, ap@r@-l pe ]ar!

Melodia imnului a fost utilizat@ de P.I. Ceaikovski ca motivmuzical ^n uvertura 1821 }i ^n finalul Mar}ului Slav.

22

.

.

23

.

.

Proz@ scurt@

de A.S.I. Dimitrij al Rusiei

24

.

.

25

.

.

Debellatio si, debellatio no

In che cosa consista la „Debellatio” ci viene spiegato dal Pretoredi Roma Dott. Giorgio Laureti in un passo della sentenza 5143 bisdel 10.09.1948:

„Perch’é un’eventuale dichiarazione da parte del Sovrano possaprodurre effetti giuridici sostanziali ossia non nulli, è necessario cheEgli si spogli completamente della Sua sovranità specifica, cioè deipoteri e del titolo di Capo di Norme e d’Arme della Sua Dinastia,titolo il quale in effetti donata la particolare qualità Sovrana, sianell’ambito dello Stato, sia in quello di una Dinastia, e che è proprianon sola della persona fisica di Lui, ma di tutta la sua discendenzain linea primogeniale maschile”.

Trattasi di spiegazione ineccepibile, che si rifà alla dottrina classicadella „perdita della prerogativa reale” e che, da allora, ha acquistatoanche una certa notorietà di massa.

Ma è chiaro che, a lume di diritto, la „Debellatio” concreta laviolazione di una serie di norme giuridiche ciascuna delle quali èimmediata conseguenza di una „norma imeprativa”.

Intanto non può negarsi che, in diverse circonstanze, le leggicontemplino prescrizioni di questo genere, tali perciò da ritenersiinderogabili.

Per esempio, l’art. 634 del nsotro Codice Civile prevede la nulitàdella condizione „impossible” difatti così esso recita:

„Art. 634: condizioni impossibili ed illecite: nelle disposizionitestamentarie si considerano non apposte le condizioni impossibilie quelle contrarie a norme imperative.”.

Esemplifichiamo a questo punto alcune „situazioni”:Nella stesura di un testamento si stabilisce che esso è

inoppugnabile ed irrevocabile; orbene, proprio la pretesa di rendereirrevocabile il testamento, rientra fra le condizioni che violano unanorma imperativa (nel caso quella di poter revocare quante volte sidesidera il testamento sottoscritto a norma dell’art. 679 c.c.) quindila condizione si considera „non apposta”.

26

.

.

Altro esempio: sempre in un testamento si exprime la volontà diadottare un tale, per altro maggiorenne, il quale ha dieci anni di menodel testante. La volontà di quest’ultimo si considera allora come nonespressa perché rientra fra le condizioni impossibili; infatti, ladifferenza di età fra adottante ed adottato essendo regolata da unanorma imperativa, nel momento in cui l’adottando si rivolgerà algiudice perché venga adempiuta la volontà del testante, il Giudice,nel constatare la violazione di quella norma imperativa, dichiareràche la volontà del testante concreta una condizione impossible inquanto non si può adottare post mortem quell’adottando essendonevietato per legge l’adempimento.

Anche l’art. 1343 configura la stessa „illiceità” a proposito deicontratti, le cui condizioni si considerano non apposte seviolano, essepure, le norme imperative.

Il medesimo accade a proposito dell’assicurazione obbligatoriaper la responsabilità civile automobilistica; si considera non oppostala clausola contrattualeche prevede siano risarcibili soltano i dannicagionati «involontariamente» (asseza di dolo).

Anche la legge salica è imperativa circa la successione ereditariaal trono che è «intrasferibile alle femmine».

Tornando alla „debellatio”, anch’essa configura una condizioneche viola tutte quelle norme imperative su cui si fonda il diritto delSovrano. In particolare, tutte qu „Sovrano perfetto” si riconosce peressere titolare dei quattro diritti che sono: a. ilius maiestatis o dirittodi essere riverito come Sovrano; b. il ius potestantis o diritto digovernare le genti che popolano il suo stato; c. il iusgadii o diritto dimouver guerra; d. il ius conferendi honorum o diritto di conferireonori (titoli nobiliari e cavallereschi, dottorati ecc.).

Questi diritti sono intrasferibili, irrevocabili e „nativi”; nondiversamente del diritto al norme, essi sono imprescrittibili.

Ne discende che, non potendo transferire l’intrasferibile, nérevocare l’irrevocabileo rinunciare all’irrinunciabile, la „debellatio”concreta una violazione delle „norme imperative” configurati il potereSovrano; di conseguenza, la sottoscrizione della dichiarazione di„rinuncia” è priva di effetti giuridici e deve considerarsi come „nonscritta” (non apposta).

27

.

.

Il sovrano è figura unica, perenne fonte di diritto, proprio perché,per nascita, è creatore di leggi. In quanto „fons juris”, i Suoi dirittisono tutti ereditariamente trasmissibili alla Sua primogenitura. Dimodo che, e proprio perché inalienabili, intrasferibili ed irrevocabili,essi rientrano fra gli irrinunciabili. In conclusione la „debellatio”,configurando una rinuncia, concreta la condizione illecita per mezzodella quale quella norma imperativa viene deliberatamente violata.

Dunque la „debellatio” è una sottoscrizione improduttiva di effetigiuridici.

Dimitrij di Russia

Din „Symposiacus”, Bisceglie, anul XXXI, ian.-febr. 2001

28

.

.

Istoria str@inului din templu

Un principe str@in, care mergea ^n fiecare zi la templul local, ^ismintea pe credincio}i, pentru c@, ^n timp ce poporul }i preo]iiparticipau la ceremonii c$nt$nd }i dans$nd, el st@tea deoparte }icontempla credincio}ii, ascult$nd cu luare aminte.

C$nd Maestrul spiritual }i-a f@cut vizita anual@, brahmanii,tulbura]i, }i-au ar@tat nedumerirea, ^ntreb$ndu-l:

„%ntruc$t str@inul se code}te at$t de mult s@ se uneasc@ rug@ciunilorpe care le facem, n-ar fi cazul s@-i interzicem intrarea ^n templu?”

Atunci Maestrul a r@spuns:„Ve]i judeca omul dup@ faptele lui! Merge]i la el, acoperi]i-l cu

ghirlande de flori, }i ^n timp ce-l ^mpodobi]i, ^ngenunchia]i ^naintealui: dac@ v@ va ^ntreba de ce face]i aceasta, s@-i spune]i c@ v-amporuncit eu vou@, pentru c@ ̂ l consider cel mai bun om care a ap@rutpe p@m$nt”.

Atunci brahmanii }i credincio}ii, ascult@tori, de}i uimi]i, l-au^ncununat cu ghirlande }i s-au prosternat ^naintea lui, ca }i cum ar fifost ^ntr-adev@r cel mai bun om din lume.

Dar iat@ c@ str@inul, foarte displ@cut, se agita }i era mirat, d$ndlimpede de ^n]eles c@ nu ^n]elege pricina acestei cinstiri; atunci to]ii-au explicat c@ a}a sun@ porunca Maestrului lor spiritual. La acestecuvinte, ru}inat }i am@r$t, str@inul s-a gr@bit s@ se despoaie de acestepodoabe ^mp@r@te}ti; deci, apropiindu-se de Maestru spiritual, a^ngenunchiat ^naintea lui, ^i puse ^n fa]@ florile cu care fusese^mpodobit, zic$nd:

„Eu nu sunt Acela pe care-l crezi; cel mai bun om care a ap@rutpe p@m$nt este singur }i doar Dumnezeu, care S-a f@cut om atuncic$nd a decis s@ vin@ ̂ n lumea noastr@ s@ ne m$ntuiasc@. Astfel, acestesemne de m@rire pe care ai vrut s@ mi le dai, eu i le dau ̂ napoi, astfel^nc$t s@ le dai Acelui Om, care fiind cel mai bun, este din Dumnezeupe care ^l cinste}ti tu }i credincio}ii, ^n toate zilele”.

29

.

.

Falsul Maestru spiritual }i biblioteca sa

Un fals maestru spiritual, ^nconjurat de faim@, cum adesea se^nt$mpl@ cu cei de rea m@sur@, s-a ^mbog@]it cu palate }i vile de peurma credincio}ilor s@i. Desigur, pe m@sur@ ce se ̂ mbog@]ea, era dince ^n ce mai silit s@ studieze temeiuri tic@loase ca s@-}i ]in@ faima deom de treab@.

%ntr-o zi, dup@ ce }i-a chemat c$teva mii de ucenici ̂ n palatul s@u,^n timpul unui osp@], el i-a ̂ ncredin]at c@ ̂ n biblioteca lui nu se g@seaudec$t c@r]i de ^n]elepciune.

Plec$nd uimi]i, s@racii ucenici se sim]eau umili }i de nimica; deaceea, l@ud$nd ^n]elepciunea }i pio}enia perfect@ a maestrului lor,se sim]eau noroco}i }i ferici]i s@-l aib@ ca ̂ ndrum@tor. Auzind despreacel om, un am@r$t care nu mai avea nimic de pierdut s-a g$ndit:„Pentru c@ nu am nici un ban de studiu, m@ voi duce la el, m@ voiprosterna ^naintea lui }i voi cere s@ fiu primit ^n slujba sa, f@r@ plat@.Atunci c$nd nu va fi nimic de f@cut, voi c@uta s@ m@ duc ̂ n bibliotecalui }i s@ citesc acele c@r]i care m@ vor ajuta s@-mi zidesc sufletul”.

Astfel, f@r@ s@ explice maestrului adev@ratul scop care-l ̂ mpingea,l-a rugat pe acesta cu at$ta st@ruin]@, ^nc$t la sf$r}it a fost primit caslug@. Dar erau at$tea de f@cut, ̂ nc$t nu r@m$nea deloc timp pentrubibliotec@, Maestrul fiind interesat ̂ n multe }i diferite alte lucruri. %ntr-obun@ zi, maestrul a trebuit s@ plece, ^ncredin]$ndu-i cheile palatuluiaceluia. Sluga a fugit imediat ̂ n bibliotec@; odat@ por]ile ei deschise,uimit a v@zut c@ nu avea nici o carte. Atunci, cu sufletul plin deam@r@ciune, a aflat Adev@rul.

30

.

.

O istorioar@ despre Regele Fran]ei

Regele Ludovic al XI-lea al Fran]ei era r@zbun@tor }i nerecu-nosc@tor; dorea s@ r@m$n@ singurul st@p$nitor al regatului, }i ca al]iimai puternici s@ nu ^}i ia lumea-n cap, umplea p@durile desp$nzur@tori. Sim]indu-se ur$t de feudali, se f@cea invitat dec$rciumari }i de negustori, petrec$nd timpul distr$ndu-se }i b$nd ^ncompania lor. Odat@, ^n timp ce era la unul dintre ace}tia, a fostrepede ̂ n}tiin]at c@ unul din ambasadorii s@i l-a tr@dat, iar tratativelecu fratele s@u se pr@bu}iser@.

Foarte m$niat, regele i-a alungat pe cei care-i ]ineau companie,dorind ̂ n acela}i timp s@ afle imediat cine era tr@d@torul }i dac@ acestaa fost prins.

Afl$nd c@ toate au fost preg@tite, s-a bucurat }i-i rechem@ pe aceiacu care tocmai benchetuise, mirat fiind c@ ace}tia nu l-au a}teptat }iconsider$nd c@ nu i-au dat respectul cuvenit.

Tovar@}ii de osp@] ap@reau }ont$c-}ont$c, sim]indu-se vinova]i^naintea regelui; acesta, afl$nd c@ planurile sale secrete nu au fostdezv@luite, se bucur@ din ce ^n ce mai mult, }i-a primit sur$z$ndtovar@}ii }i a hot@r$t s@-i ierte.

Atunci c$rciumarul, c@ruia nu-i lipsea nici iste]imea, nici g$ndulliber, a mul]umit cuviincios regelui zic$nd:

„Sire, nu putem dec$t a fi recunosc@tori cu nem@rginire Majest@]iiVoastre, pentru c@ Majestatea Voastr@ i-a iertat pe cei ce i-au gre}it;oricare alt rege, neg$ndind vreodat@ c@ acel nefericit ar fi putut s@-ltr@deze, i-ar fi p@strat o ur@ ve}nic@”.

31

.

.

Din ciclul Fabule din p@m$ntul rus

Broa}tele }i leul

Un leu a auzit cum or@c@iau broa}tele, }i pentru c@ era pentru^nt$ia oar@ c$nd auzea a}a o h@rm@laie, g$ndindu-se c@ s-ar fi putut^nt$mpla o nenorocire, a intrat ^nceti}or ^n sm$rc.

Dintr-odat@, chiar la marginea b@l]ii, toate broa}tele au s@rit ^niaz, ^nfrico}ate de vederea lui. Atunci Regele animalelor observ@dispre]uitor: „Cu c$t unul valoreaz@ mai pu]in, cu at$t face un zgomotmai mare”.

M@garul care ^}i l@uda str@mo}ii ^naintea leului

Merg$nd o bucat@ de drum ^mpreun@, leul }i m@garul au ^nceputs@ vorbeasc@ despre str@mo}ii lor. Auzind c@ leul povestea cum, dintat@ ^n fiu, to]i cei din familia lui s-au comportat ca }i el, adic@ fiindlei adev@ra]i, m@garul a ^nceput umfl$ndu-se s@ peroreze: „Eu staucu un st@p$n care este cel mai viteaz din lume; tata serve}te pe celmai bun v$n@tor din lume; bunicul meu a fost ^n serviciul celui maibun mare}al al [arului din R@zboiul Crimeii, str@bunicul meu apoi...”.

%n acel moment un lup feroce s-a repezit la el, culc$ndu-l lap@m$nt. Dar leul, fiind atent, l-a zv$rlit cu laba la vreo mie de pa}i.Imediat m@garul s-a ridicat, teaf@r.

„Ceea ce m@ uime}te la familia ta – spuse leul – este c@ dup@ cea]i servit at$]ia st@p$ni valoro}i, nu sunte]i ^n stare s@ v@ descurca]isinguri.”

32

.

.

Nota curatorului edi]iei:

Textele selectate fac parte din c$teva cicluri de proz@ scurt@,publicate ^n Imperiale Accademia di Mosca – „Atti e memorie”, Nr.6, Roma, 1992, „La Tipografia”, Roma.

Volumul, ie}it de sub tipar abia ^n 2000, a fost ilustrat de Prof.Mirella Mattarozzi, baroneas@ de Kemerovo }i con]ine ciclurile: Cele12 predici ale stare]ului Pafnutie, Pove}ti slave, Fabule din p@m$ntulrus, V$n@torii din Tolfa.

Colec]ia Actelor Academiei Imperiale a Moscovei, create ̂ n 1994,dup@ fraudele comise de cet@]eanul maltez Alfred JosephBaldacchino „Dimitrievici” substituie Analele Academiei S. Cirillo.Pentru a lovi cu nulitate operatul Dlui Baldacchino, care dispunede rezerve financiare mult mai substan]iale dec$t A.S.I. Dimitrij, s-aconsiderat util antedatarea volumelor ap@rute.

Astfel:• Imperiale Accademia di Mosca – Atti e Memorie, No. 1 Roma,

1990, „La Tipografia”, via della Pigna, Romacuprinde: Francesco Susani – Statuto dell’OBSS• Statutul Ac.Imp. al Moscovei (promulgat ^n 4.X.1989)•Atti e Memorie, No. 2, Roma, 1990, idemcuprinde: Francesco Susani – Statutul OBSS, complet@ri cu

documentele ^n leg@tur@ cu criza din Ordin.Tabelul cu numerele Prime ale lui Goldbach }i Piccato, mai mici

de 10.000, redactat de A.S.I. Dimitrij• Atti e Memorie, No. 3, Roma, 1991, idemcuprinde: Francesco Susani – Statutul Imp. Acc. di MoscaDocumente OBSSA.S.I. Dimitrij: Sofismul opera]ional aditiv (dezvolt@ri ale

teoremelor lui Goldbach }i Vinogradov)• Idem, No. 4, Roma, 1991, idemvolum dedicat Academiei Imperiale Sf. Chiril.Afl@m c@ ^ntre 22.XI.1944 }i 30.XII.1987 au fost ^nscri}i 476

membri: 73 ^ntre 1944-1964 }i 403 dup@ 1968. %ntre 16.I.1988 }i21.XII.1989 au mai fost ^nscri}i al]i 20 membri.

33

.

.

Este publicat@ }i lista titlurilor editate }i patronate de aceast@Academie (S. Cirillo). Ca autori remarc@m pe Antonio Accogli diPredeslava (heraldist); Don Ciro Francesco Argondizza (idem),Vittorio Emanuele Caramelli, Ciotti Silvio, Giuseppe di Minco, A.S.I.Dimitrij de Rusia, Gennaro Falcone, Felice Garola, Pietro Gullo,Gabriela Merlanti-Salemi, Luciano Pellicioni di Poli, Gherardo Pesce,Beatricce Santucci, Attilio Valente di Valbruna.

Academia Sf. Chiril a avut 6 volume de Acte }i memorii, vol. 1-4}i 6 fiind dedicate matematicilor, iar vol. 5 logicii dreptului deproprietate.

N.B. %n Italia, ca }i ^naintea A.S.I. Dimitrij o academie reprezint@un cerc }tiin]ifico-literar, }i mai pu]in institu]ie de promovare a unortitluri sau calific@ri }tiin]ifice.

Vol. 5 din memoriile Imp.Acc. di Mosca nu ne-a parvenit ^nc@.

34

.

.

35

.

.

Cazul unor documente

Dr.theol. Mircea R. Birtz, OBSS

36

.

.

37

.

.

Documentele reproduse al@turat reflect@ eforturile f@cute demembrii Prioratului nostru pentru a putea ini]ia cu for]e corespun-z@toare activitatea noastr@ heraldic@.

Reproducem deci „placetul” Regal acordat unor confra]i de-aino}tri, ^nainte de a fi primi]i ^n Ordinul Bizantin al Sf. Morm$nt.

Teritoriul heraldic al Prioratului rom$n cuprinde toate regiunilelocuite de rom$ni, inclusiv cele de peste Prut }i peste Nistru. %n cazulunor provincii care au fost disputate de diferite regimuri heraldice,se urmeaz@ prevederile heraldice cele mai convenabile, apel$ndu-se}i la sursele de „fons honorum” de resort.

Statutele Prioratului afirm@ posibilitatea de a oferi un Patronatde Onoare unuia din principii care sunt „fons honorum” din acestteritoriu, sau pot reprezenta corespunz@tor interesele heraldice alePrioratului (Cap. I, art. A, nr. 2).

Astfel s-a apelat ^nt$i la M.S. Regele Mihai, ^n 1995. M.S. Regelenu a acceptat Patronatul de Onoare, dar ^n schimb a fost al@turi descopurile Ordinului, asigur$nd „placetul” necesar confra]ilor no}tri.Exprim@m omagiile }i recuno}tin]a noastr@ Majest@]ii Sale; suntem^ntrista]i ^ns@ de criza dinastic@ survenit@ ^n 30.XII.1997, criz@ care alovit de nulitate toate actele heraldice ulterioare acestei date.

S-a ̂ ncercat o intermediere pe l$ng@ A.S. Regal@ Principele CarolGeorge Mircea, ^n 1995 }i 1996; s-a apelat }i la Rev. John Salter,apropiat cercurilor regale britanice, care a facilitat Dlui Radu Florincav. Motoca, OBSS, ^nt$lnirile avute cu A.S.R. Principele Carol(1995). %n 1996, c$nd i s-a propus Patronatul Onorific, A.S. Regal@a fost dispus@. Impedimente materiale, inclusiv boala A.S. Regaleau f@cut ca demersurile ulterioare s@ fie suspendate. Astfel problemaPrioratului Onorific este deocamdat@ l@sat@ ^n suspensie.

Contele Luciano Pellicioni di Poli, Maestru Vicar al Ordinului Sf.George al Carintiei, Mare Cruce al OBSS, prieten at$t cu A.S.I.Dimitri al IX-lea Vasilievici }i cu Dimitrij al X-lea Dimitrievici, abinevoit s@ ne ajute cu diferite ̂ ndrum@ri heraldice de resort. DomniaSa este binecunoscut ̂ n cercurile heraldice italiene, fiind autorul unuinum@r impresionant de studii de resort. A fost relativ greu s@ ob]inemo instantanee cu A.S.I. Dimitri, Marele Duce fiind o persoan@ carese las@ foarte greu fotografiat; fotografia pe care o prezent@m a fost

38

.

.

f@cut@ ^n 1996, la Roma, ^n timp ce A.S.I. urm@rea un anun]. A fostf@cut@ ^ntr-una din multele noastre ^nt$lniri cu A.S.I. a binevoit s@ne onoreze.

Expunem }i un instantaneu din timpul Audien]ei Pontificaleconferite A.S.I. }i R. Otto de Austria cu Familia, ^n 23.II.1995, ca }icli}eele Majest@]ilor Sale Imperiale }i Regale.

Cli}eul care ^l prezint@ pe Dl. Vasile Lovinescu al@turat Dlui Ing.Florin cav. Mih@escu, OBSS, actualmente Sene}alul nostru, imorta-lizeaz@ una din ^nt$lnirile pe care Maestrul le-a avut cu mo}tenitoruls@u spiritual.

Prezent@m }i traducerea ^n limba rom$n@ a Berat-nishanuluieliberat ^n 1669, din partea Sultanului Mohamed IV lui Dimitri alVII-lea Dimitrievici, ca }i Rescriptul Ducelui Ercole al III-lea, d’Este,Ducele Modenei, din 1788, dat lui Dimitri al VIII-lea Vasilievici.Documentele au fost v@zute inclusiv de Luciano Pellicioni di Poli, }iau fost publicate ̂ n Malta, 1987 – Ordo Byzantinus Sancti Sepulchri,p. 6-10.

39

.

.

40

.

.

41

.

.

42

.

.

43

.

.

44

.

.

45

.

.

46

.

.

Berat-nishan din 1669:

Thughra

Mahomed Sultan, Mare khalif al musulmanilor, puterea lui Allahpe P@m$nt, bra] drept al Profetului, ap@r@tor al credin]ei pure, spaim@a celor r@i }i necredincio}i, ajutor }i ap@r@tor al celor buni, prospe]imea p@m$ntului }i a m@rii, mare p@zitor al universului, ^mp@rat pesteprice rege sau principe, d@t@tor de coroane, unic favorit al Cerului,iubit }i temut oriunde, proprietar al cere}tilor ora}e Mekka }i Medina,etern p@zitor al Sf. Ora} al Ierusalimului, eliberator al oropsi]ilor }in@p@stui]ilor de necredincio}i, Refugiu, ad@post, mil@ a regilor, aprincipilor, a republicilor, domniilor etc.

Marelui Principe c@ruia Sultanul Mohamed a decis s@-l cheme Beypentru totdeauna. Beyul Dimitri, fiul lui Dimitrij, fiul lui Dimitri, fiullui Ivan, pe atunci ca }i Han ̂ n domnia Moscovei, alungat din domnialui de tr@d@tori necredincio}i, a cerul Protejatului lui Allah, spaimalumii necredincioase, marele Mohamed Sultan, g@zduire, ad@post}i refugiu; Allah este milostiv }i Mohamed este ap@r@torul invincibilal dreptei credin]e; Sultanul Mohamed, bra]ul drept al Profetului,ajutorul celor nevoi]i, ^l g@zduie}te. Marele principe Demetrio, fiullui Ivan, alungat din domnia lui asupra Moscovei, a fost g@zduit laDede-Agaci; Mahomed Sultan, cel care reda coroanele, ap@r@tor als@racilor, ^i d@ sprijin ajut$ndu-l; ^ntruc$t descinde din Marele BeyIvan, domn al Moscovei, s@ fie tratat ca un Han; fie ca Allah s@-laduc@ la credin]@; Mahomed %mp@rat al ^mp@ra]ilor, cel drept, arecunoscut Beyului Dimitri, fiul lui Dimitri, fiul lui Dimitri, fiul lui Ivan,domnia sa; de aceea l-a chemat Bey; el va putea s@ lucreze ca Han^n toate lucrurile privitoare la supu}ii s@i; ^i va putea ^n@l]a }i cobor^,s@-i premieze sau s@-i pedepseasc@; a}a ̂ i place Sultanului Mahomed.

Beyul Dimitri, mare principe, Han ^n Moscovia, l-a rugat peMohamed, cel ce red@ coroanele, s@ poat@ tr@i ^n [ara Rumilor(Romeilor); sultanul este drept, nu }i-a ^ncruntat privirea; i-a l@satcinstea de Han }i ca un Han va fi tratat.

47

.

.

Marele principe Dimitri Bey ^i jur@ credin]@ Sultanului Mahomeddup@ legea lui Iisus Hristos, ^i va g@zdui pe urma}ii lui Mohamed cuto]i fiii }i nu-i va asupri atunci c$nd se va ^ntoarce pe p@m$nturilesale, cu voia lui Allah.

Sultanul Mohamed, ne^nvinsul ap@r@tor al credin]ei, recunos-c$ndu-l pe Beyul Dimitri ca }i Han, urma} al lui Ivan ^n domniaMoscoviei, ^i d@ ad@post }i ap@rare ordinelor, }colilor }i aa}ez@mintelor fundate de el; El este Capul, iar, ^n caz de litigiu, vaapela la Marele Judec@tor al Rumeliei, astfel ^nc$t Mahomed Sultans@ aib@ de }tire.

%n p@m$nturile st@p$nite de Mahomed Sultan, lui Dimitri, fiul...fiul lui Ivan, Domn al Moscoviei, Mare Principe, Han.

Semn@tura Sultanului este la dreapta, sus!Pare luna Ramadan anul 1669. Semn@tura Marelui Vizir Hamed

Pa}a; Vizir Azem.

Conform cu copia original@ Dr. Giuseppe Petris, Notar,Capodistria

12.VI.1919:

Se certific@ prezenta copie concord@ literalmente cu originalul:

1.X.1926, Trieste, Dr. Arturo Brumatti, substitut al Notarului Dr.Camillo Depiera;

%nregistrat la Tribunalul civil }i Penal din Trieste 30.X.1926.

Copie conform@ cu originalul de sus: Italo Gazzili, notar din Roma,3.V.1967.

N.B. Thughra reprezint@ semn@tura oficial@ a Sultanului.

***

48

.

.

Decretul din Modena, 1788:

Ercole al III-lea

Din mila lui Dumnezeu,Duce al Modenei, Reggio, Mirandola etc.

Cele mai deosebite aten]iuni le acord@m prea merituosului BeyDon Dimitri Vasilievici, Mare Duce al Moscovei, Mare Principe etc.,Principe Regal al Norvegiei etc., Bey imperial de Dede-Agaci, de fa]@prezent }i locuitor, au mi}cat sufletul Nostru ca s@-i d@m o m@rturie,ascult$nd cererile sale, prin care a implorat pentru El }i urma}ii s@irecunoa}terea originii Sale imperiale }i cet@]enia ora}ului NostruModena, cu toate privilegiile }i drepturile de care se bucur@ ceilal]icet@]eni adev@ra]i }i originari din mai susul nostru numit ora}.

De aceea, prin prezentele Noastre Litere Patente, din proprieini]iativ@ (Motu proprio), av$nd }tiin]@ }i dup@ ce am deliberat, cuplin@tatea puterii noastre, }i ̂ n orice modalitate }i form@ recunoa}tempe susnumitul Bey, Don Dimitri Vasilievici, cu to]i succesorii s@i, calegitim descendent ^n linie direct@ masculin@, a lui Dimitri al V-leaIvanovici, [ar, Mare Duce, Mare Principe al Moscovei }i ̂ l declar@m,constituim }i ^l cre@m cet@]ean al susnumitului nostru ora}.

Dorim }i poruncim deci ca el s@ fie ̂ n timpul vie]ii }i totdeauna cas@ fie recunoscut, cu toat@ descenden]a lui, ^n r$ndul principilorimperiali }i regali, fiind numit Don Dimitri Vasilievici al Moscovei,Bey Imperial de Enos, Mare Duce al Moscovei }i Novgorodului, mareprincipe, mare principe regal al Norvegiei, Ungariei, Fran]ei; principede Cernigov, Kazar, Riazan etc., Mare Maestru al Ordinelor DinasticeImperiale ale Casei de Moscova, Rector }i Doctor al Academiei Sf.Chiril. Vrem de asemeni s@ fie recunoscut, tratat }i respectat caadev@rat }i originar cet@]ean, iar ^n acest ora} Modena, ^n districtul}i jurisdic]ia lui s@-}i poat@ stabili Marea Maestran]@ a urm@toarelorsale ordine imperiale dinastice: St. Chiril, St. Gheorghe, Sf. Morm$nt,al Credin]ei, al Victoriei, al Sf. Vasile, ^n cadrul sediului AccademieiImperiale a Sf. Chiril.

49

.

.

Fie ca el s@ poat@ conferi, }i numi sub orice titlu, s@ depun@, s@judece, s@ ^nal]e }i s@-}i ^mplineasc@ toate actele legate deprerogativele lui, care consist@ ̂ n ̂ n@l]area nobililor ̂ n diferite ranguri,s@ creeze cavaleri ̂ n diferitele lui ordine, s@ legitimeze pe cei nelegitimisau fal}i, s@ adopte, s@ ̂ nfieze, s@ pun@ sub interdict sau s@ degradeze.

(Urmeaz@ ^n}iruirea drepturilor cet@]ene}ti conferite ^n ora}ulModena.)

Dorim deci, }i ordon@m expres Tribunalului Camerei NoastreDucale, }i tuturor celorlal]i mini}tri, ofi]eri }i supu}i, prezen]i }i viitori,s@ priveasc@ privilegiul nostru }i decretul de recunoa}tere }i decet@]enie al anun]atului Mare Duce Dimitri Vasilievici al Moscovei,Bey Imperial de Enos, „mare Duce, }i to]i descenden]ii s@i, subpedeapsa indign@rii noastre }i a altora mai grave, ce vor fi impuseprin arbitrajul nostru, ̂ n ciuda oric@rei Legi, statute, decrete, prevederisau a altor dispozi]ii, care ar putea s@ se ^mpotriveasc@, de la carederog@m }i poruncim s@ r@m$n@ derogate.

%n credin]a actului semnat de m$na noastr@ proprie, prev@zut cusigiliul nostru }i contrasemnat de Consilierul nostru de Stat }iConferin]@ }i Ministru al Cabinetului Afacerilor Interne.

Dat ^n Modena, ^n Palatul nostru ducal, ^n 26 aprilie 1788.

Ercole. L.S. Bartolomeo conte Scapinelli

Reg. N. 106, Niccolò Bernardoni, Seg. io di Gab.o di S.A.Ser. ma.

N.B. Traducerile au fost f@cute din limba italian@, ^ncerc$ndu-seo prezentare inteligibil@ a vechilor limbaje de cancelarie.

50

.

.

51

.

.

Din rela]iileunor Principi rom$ni

cu Sf. Scaun(sec. XVI)

dr. theol. Mircea Birtz, OBSS

52

.

.

53

.

.

Observa]ie preliminar@

Apari]ia bro}urii „Leon al X-lea }i Neagoe Basarab”, ^n edituraUnitas, apar]in$nd P.On.Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM,chiar dac@ modest redactat@, s-a dorit a fi o analiz@ a ^ncerc@rilor derefacere a unit@]ii biserice}ti ^ntre cei doi „Pl@m$ni ai Bisericii”, a}acum ele se reflectau ^n preocup@rile unuia din corifeii rena}teriibizantine din Rom$nia.

Studiul respectiv ajung$nd }i ^n aten]ia Nun]iului Apostolic dinRom$nia, Exc.Sa Mgsr. Jean Claude Périsset N.A., Exc.Sa a binevoits@ trimeat@ truditorilor ^n acest domeniu urm@torul mesaj de^ncurajare:

Nun]iatura Apostolic@ din Rom$nia 20 iulie 2001

Onorate }i Drag@ P@rinte Silvestru Augustin,

Mul]umesc din inim@ pentru trimiterea recentei Dv. publica]iirelativ@ la „Leon al X-lea }i Neagoe Basarab”, care face cunoscut@o perioad@ important@ a istoriei Rom$niei, ^n str$nse raporturi cuScaunul Apostolic. Erau alte timpuri, de mai mare ^n]elegere reci-proc@, de adev@rat@ caritate }i deschidere.

Fac cele mai frecvente ur@ri, ca aceast@ c@rticic@ s@ aib@ o larg@r@sp$ndire, ca s@ intre ^n ceea ce se nume}te ^n ecumenism „purifi-carea memoriei”, ca s@ ne ajute s@ ^n]elegem prezentul cu ajutorulbog@]iilor trecutului.

Cu salut@ri cordiale }i fraterne, }i tuturor confra]ilor bazilitani dincluj, m@ confirm, al Paternit@]ii Voastre prea devotat ^n Hristos:

† Jean Claude Périsset N.A.

Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSMCluj-Napoca

54

.

.

%ndemnul Nun]iului Apostolic poate }i trebuie s@ devin@ unprogram spiritual de a cerceta istoria noastr@ bisericeasc@ ^n scopirenic, fiind totodat@ un imbold pentru reluarea cercet@rilor noastre.Acum dorim s@ prezent@m cititorului dou@ studii care ^ncearc@ s@exploreze g$ndirea religioas@ a unor principi rom$ni din sec. XVI,culmin$nd cu anumite laturi ale politicii religioase ale lui MihaiViteazul, de la a c@rui moarte pr@znuim anul acesta 400 de ani.

Punctele de vedere diferite pe alocuri ale acestor studii sunt unsemn al vitalit@]ii unor modeste eforturi ^n explorarea variatelordomenii ale istoriei eclesiastice. Repetarea unor fraze sau ideistereotipe, ^nvechite, prea pu]in documentate, nu face dec$t s@blocheze cercetarea istoric@, predispun$nd spre slogane }i spre^nchistare spiritual@, autosuficien]a fiind un simptom grav al acesteist@ri de lucruri.

Dac@ autorii, prin cele publicate, au reu}it s@ st$rneasc@ interesulcititorilor }i al cercet@torilor, ̂ ncerc$nd o emula]ie ideatic@, ̂ nseamn@c@ munca lor }i-a atins scopul.

Figurile lui Petru Cercel, Alexandru L@pu}neanul, Petru {chiopul,Ieremia }i Gheorghe Movil@, Aron Vod@ sau Mihai Viteazul vor fiprezentate cititorului ^ncerc$ndu-se sublinierea contactelor lor }i cuSf. Scaun, ei fiind deja cunoscu]i }i aprecia]i ap@r@tori al BisericiiOrtodoxe.

Studiul Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OBSM – Sub v@lul cucernicieia fost scris ^n replic@ la un articol r@u informat ap@rut ^n prestigioasarevist@ „Magazin Istoric”, ^n anii ’80, ^n clandestinitate. Desigur estetributar unor formule istoriografice consacrate ^n epoc@, darinforma]iile prezentate sunt extrem de importante. Mai mult, este desubliniat str@dania D-sale de a continua cercet@rile ^n cadrul IstorieiBisericii Rom$ne sub form@ de autentice „samisdaturi”, ^ntr-operioad@ ^n care sloganul era preferat adev@rului }tiin]ific.

Modestele noastre pagini, scrise din perspectiva nu at$t aistoricului, c$t a unei persoane formate ^n cadrul disciplinei deTeologie Spiritual@, doresc s@ ^ntregeasc@ cu anumite informa]iistudiul Pr.Dr. Prundu}.

%ntruc$t istoria este f@cute de persoane }i de personalit@]i, masele(cantitatea) fiind un suport pasiv, am acordat cu predilec]ie aten]ia

55

.

.

cuvenit@ unor principi care tind s@ fie uita]i ^n noile modele istorio-grafice „alternative”, modele care pun accent cu o tenacitate sinistr@pe falsele valori ale publicit@]ii, relativismului, popularit@]ii necon-di]ionate etc., toate criterii false }i caduce. C@ci impresia l@sat@ unormase dispare odat@ cu cantitatea social@ respectiv@: Fapta sau Opera,chiar suportat@ de mase, va tinde spre perenitate. Cu at$t mai mult,cu c$t problemele spirituale dep@}esc domeniul actualit@]ii, viz$nd eter-nitatea. Nu vom face nici grea}eala s@ d@m vina pe vecini, pe con-junctura istoric@ nefavorabil@ sau pe „r@utatea vremurilor”. Aceste ale-atorii au afectat }i celelalte popoare europene, ^n mod specific, de-sigur, dar cel pu]in la fel de „eficient” ca }i ^n cazul poporului rom$n.

Consider@m ̂ ns@ c@ exprimarea personalit@]ii, fie ̂ n plan singular,fie ̂ n plan colectiv, ]ine de resortul interior al consecven]ei dintre g$nd}i fapt@/credin]@ }i g$nd.

G$ndul reflect@ credin]a, fapta reflect@ g$ndul. Faptele slabe suntmanifestarea g$ndului slab. G$ndul cutez@tor este manifestarea uneicredin]i }i al unui ideal cutez@tor.

Aceast@ ecua]ie ne poate da r@spunsul comportamentului nostru^n istorie, explic$nd }i situa]ia timpurilor noastre. Cotidianul nostrueste reflectarea trecutului nostru }i al credin]ei noastre. De aici trebuies@ pornim.

Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS

56

.

.

57

.

.

Pragmatism sau credin]@?

Comunicarea referitoare la raporturile lui Neagoe Basarab cu Sf$ntulScaun al Romei ]inut@ ^n data de 9 iunie 2001 prin purtarea de grij@ aP.On.Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, }i a Dnei MarianaBerinde a ridicat o problematic@ interesant@, dovedind ^nc@ o dat@necesitatea unor asemenea studii.

Secolul al XVI-lea a fost b$ntuit de pragmatism }i formalism, sau }ide credin]@? Este Islamul responsabil de inocularea unor practici depietate ^n Biserica Ortodox@ cu dimensiuni anticatolice? S@ ^ncerc@ms@ r@spundem pe scurt la cele dou@ ^ntreb@ri.

Secolul al XVI-lea reprezint@ apogeul Rena}terii. Dac@ g$ndireareligioas@ ^n Apus pendula ^ntre Reforma Catolic@ (cristalizat@ ^nactivitatea Conciliului Tridentin) }i ̂ ntre Reforma Protestant@ (degenerat@^ntr-o explozie de curente dogmatice), ̂ n R@s@rit ea ̂ nc@ se mi}ca ̂ ntr-unspirit florentin din ce ^n ce mai atenuat }i ^n relansarea unei propriiidentit@]i definite prin raportare fie la teologia latin@, fie la cea protestant@,aflat@ ^n momentul c@ut@rii propriei identit@]i.

Pe planul manifest@rii politice, echilibrul ̂ ntre puterea spiritual@ }i ceatemporal@, }i a}a destul de precar ^n Occident, a fost rupt pentru primadat@ de Filip al IV-lea cel Frumos, care a ^ncercat s@-}i subordonezenemijlocit puterea spiritual@ ^n raport cu papalitatea. Din acel momentlucrurile au involuat lent, dar constant. Ideatic, secolul al XVI-lea vapendula ̂ntre g$ndirea tradi]ional@ }i noile curente ideologice: utopismul,pragmatismul politic }i realismul st@rilor de fapt. Secolul al XVI-lea seva prelungi ideatic }i ^n prima jum@tate a celui urm@tor.

Un exemplu al g$ndirii politice tradi]ionale este dat chiar de „%n-v@]@turile” lui Neagoe Basarab }i textele sapien]iale similare. „Utopia”lui Thomas Morus (1516), urmat@ de dou@ alte lucr@ri faimoase: „Ce-tatea Soarelui” a dominicanului Tommaso Campanella (1602) }i de„Noua Atlantid@” a lui Francis Bacon (1624) – iat@ trei opere funda-mentale care propun imaginea unei societ@]i visate de ra]iunea uman@,ra]iune netransfigurat@ de Har, cre$nd premisele totalitarismului modern.C@ci ce este totalitarismul dec$t un sistem ideologic bazat pe o specula]iera]ional@, tinz$nd spre un idealism rupt de realitate, ^n care persoanauman@ devine un individ, }i apoi un num@r? De fapt, ^n „rena}tere”moare persoana, n@sc$ndu-se individul.

58

.

.

Pragmatismul politic este teoretizat }i pus ^n practic@ ^ncep$nd cufaimosul „Il Principe” al lui Niccolò Machiavelli (1513), ^n care figuriilustre ale Antichit@]ii, ^ncep$nd cu Moise, sunt prezentate ca modelal virtu]ilor police }i patriotismului. Arta de a guverna implicasacrificarea indivizilor, atunci c$nd este necesar; statul ideal este celguvernat de Principe, preg@tindu-se restaurarea V$rstei de Aur...Machiavelli ^ns@ ]ine cont de puterea eclesiastic@, definit@ }i exaltat@de Dumnezeu,1 lucru pe care utopi}tii se mul]umesc s@-l ignore.

Realismul st@rilor de fapt va fi descris de Baltasar Gracián y Morales(1601-1658), ^n faimosul „Oracol Manual }i Arta Pruden]ei” (1647);lucrare de referin]@ pentru curtenii baroci, care demasc@ f@r@ cru]areresortul calculat al comportamentului; spre deosebire ̂ ns@ de lucr@rilemen]ionate anterior, ^n final Gracián ofer@ ca alternativ@ sigur@ areu}itei }i sfin]enia, deta}$ndu-se net de autorii contemporani.„Virtutea este soarele lumii interioare, av$nd ca emisfer@ bunacon}tiin]@; este a}a de frumoas@, c@ atrage iubirea lui Dumnezeu }i aoamenilor. Nu este dec$t un lucru de iubit: virtutea, }i un lucru dedetestat: viciul”.2 Gracián reprezint@ maiestuos tendin]a de a corectaabera]iile utopice, c$t }i pragmatismul machiavelic.

Manifestul doctrinar ezoteric ce va sta ^n spatele tuturor acestorcurente ideologice a fost corect identificat de cercet@torul Jean Robinca faimosul „Vis al lui Poliphilus”/„Hypnerotomachia Poliphili”,publicat@ la Vene]ia de faimosul Aldo Manuzio ^n 1499. Opera dec@p@t$i a regelui francez Francisc I }i a urma}ilor acestuia, faimosul„Vis” con]ine „in nuce” toate devia]iile spiritului amintite anterior,individualismul }i utilitarismul fiind acompaniate de un dulcesentimentalism, nostalgie a unei „V$rste de Aur” amintind detenebroasa Atlantida...,3 cu implica]ii p$n@ }i ^n arhitectur@. Secolul

1. Machiavelli, N. – Il Principe, Ed. Newton Compton, Roma, 1995, p. 49(cap. XI).

2. Gracián Baltasar, SI – Oracolo Manuale e Arte della Prudenza, Ed. TEA,Milano, 1997, p. 170, §300.

3. Robin Jean – Le Royaume du Graal – Introduction au mistère de laFrance, Ed. Guy Trédaniel, 1992, Paris, p. 105-116.

Metafisica }i Teologia vor fi ^ncet substituite de Ermetism }i deOcultism; influxul astrologilor la cur]ile regale, de la faimosul Ruggierial Catherinei de Medici, la John Dee la Curtea Angliei, sau AcademiaAlchimica la curtea lui Rudolf al II-lea – reprezint@ un simptom greu deignorat.

59

.

.

4. A se vedea excelentul studiu al lui Baget Bozzo Giani – Di fronte all’Islam– Il grande conflitto, Ed. Marietti, 1820, Genova, 2001.

5. Despre preceden]a cronologic@ a tehnicii isihaste fa]@ de Islam: studiullui Guillaumont Antoine – Originile vie]ii monahale, Ed. Anastasia,1998, Bucure}ti, 1998, mai ales pp. 229-242. Excava]iile arheologicef@cute la Baun$t }i Kellia (^n Egipt) dovedesc epigrafic existen]ainvoca]iilor de tip isihast din sec. V, cu mult ^nainte de apari]ia luiMuhammad.

al XVI-lea nu a fost at$t pragmatic, c$t „ermetic”... Demn de remarcatfaptul c@ un Pap@ sibarit ca Leon al X-lea a preferat o atitudine dog-matic@ intransigent@ ^n confruntarea cu Martin Luther, unuipragmatism sau utilitarism ambiguu. La fel, papii urm@tori au datdovad@ de aceea}i intransigen]@ }i ^n cazul lui Henric al VIII-lea, sau^n Conciliul Tridentin.

Referindu-ne la titluri }i formule de adresare, trebuie desigur s@le disociem pe cele adulatorii de cele de protocol, }i mai ales de celecare se refer@ la func]ia de]inut@ de personajul respectiv. Or, ^ndomeniul credin]ei, la acea dat@, am v@zut c@ nu se acceptaucompromisuri... O alian]@ spiritual@ putea fi doar perpetu@, fiindvizat@ Eternitatea, }i nu doar un succes imanent.

Este bine s@ avem ^n minte aceste distinc]ii, c$nd vom discuta }icazul altor principi rom$ni care insistau pentru reluarea saumen]inerea dublei comuniuni ^ntre cei doi pl@m$ni ai Bisericii.

Islamul prin revela]ia coranic@ }i componenta ei canonic@(Sharyah) are o viziune integrativ@ }i finalist@ a Istoriei; Islamul nuare o baz@ ontologic@ specific@ (ea fiind preluat@ din cre}tinism), cidoar escatologie; istoria are doar un scop teleologic.4 Tot ce ]ine despiritualitate ^n Islam este importat din credin]ele precedente: este }icazul faimosului „dhikr”, a rug@ciunii incantatorii, luate din tradi]iamonastic@.5 %n Islam omul exista doar pentru finalitatea escatologic@,conceptul diferen]ei sociale sau etnice av$nd sens doar ^n func]iede acceptarea sau respingerea Revela]iei Coranice. Regimul„milath”-ului islamic, sub care vie]uiau }i tr@iesc ̂ n continuare cre}tinii^n statele musulmane este determinat religios. Islamul nu poateconcepe o na]ie; na]ia este definit@ religios, cultic }i ritual (cre}tiniilatini, maroni]i, melkiti sau ortodoc}i, chiar de etnie arab@ suntconsidera]i „na]ionalit@]i” diferite), sub c@petenia }efului religios.

60

.

.

Islamul nu admite separarea ^ntre religios }i politic: adev@rmanifestat }i ^n zilele noastre. De aici patriarhul cu rol de etnarh.

Pentru a interpreta corect realit@]ile religioase ale timpului, credemc@ cea mai sigur@ metod@ ar fi ^ntoarcerea la studiul comparativ alTeologiei }i al ramurii acesteia, Eclesiologia. At$t Orientul, c$t }iOccidentul aveau o identitate eclesiologic@ clar@: problema erapendularea ^ntre „akribia” }i „ikonomie” sau „epikie”, ^n func]ie del@rgimea de spirit a acelora pu}i s@ chiverniseasc@ Biserica.

61

.

.

1. Pascu, {tefan – Petru Cercel }i [ara Rom$neasc@ la sf$r}itul secoluluial XVI-lea, Bibl. Institutului de Istorie, XII, Univ. din Cluj, Ed. CarteaRom$neasc@ din Cluj, Sibiu, 1944. Studiul introductiv: p. 4-134; jurnalullui Franco Sivori: p. 135-277.

Un precursor nostalgic:Principele renascentist Petru Cercel

Petru Dimitrie Cercel, domnul Munteniei ^ntre 1583-1585, fiulegitim al lui P@tra}cu cel Bun (1554-1557), frate vitreg al lui MihaiVod@ Viteazul, a fost unul din principii rom$ni care a reu}it s@fascineze Europa vremurilor sale prin cultura }i elegan]acomportamentului s@u. Franco Sivori, nobil genovez }i secretar privatal prin]ului, care a fost al@turi de domnul s@u }i la bine }i la r@u,desp@r]indu-se de el dar ^n 1589, c$nd Petru ^}i urma ultimul s@udrum spre Stambul }i spre moarte (1590), este cel care prin jurnalul:„Memoriale delle cose occorse a me Franco Sivori del Signor Bene-detto doppo la mia partenza di Genova l’anno 1581 per andar inVallachia”1 ̂ i va contura domnitorului nostru cel mai complet portret.N@scut ^n 1545, trimis ostatec la Poart@ (Constantinopol, mai apoiRodos), ^mpreun@ cu fratele s@u P@tra}cu, ajung$nd mai apoi p$n@la Damasc, reu}ind s@ scape din exil ^n 1569 }i interes$ndu-se demo}tenirea p@rinteasc@ printr-o expedi]ie incognito ̂ n Valahia (unde^n anul 1571 domnea Alexandru II Mircea), ^n acest timp }i-a f@cuto frumoas@ educa]ie, ajung$nd }i un poliglot des@v$r}it. O alt@ pri-begie de vreo 10 ani, prin Polonia, Germania, Italia }i Fran]a, ^l va^mbog@]i cultural }i spiritual }i mai mult. Scurta domnie dintre1583-1584, contribu]ia sa ^n reforma armatei, ^n lucr@ri edilitare, ^nap@rarea credin]ei ^mpotriva ereticilor va fi stopat@ de intrigile luiMihnea Turcitul (1577-1583 }i 1585-1591), ca }i de preten]iile cre-ditorilor fa]@ de care domnul ̂ }i f@cuse datorii substan]iale. Mazilirealui, pribegia prin Transilvania, unde a fost }i arestat ̂ n mod nevolnicde oamenii lui Sigismund Báthory, evadat }i pribegind din nou pela Viena, Vene]ia sau Roma, atras de himera unei noi domnii spreConstantinopol, va fi aici ̂ ntemni]at la Edikule, iar prin februarie sau

62

.

.

martie, ^n 1590, fiind deportat spre Rodos cu urechile }i nasul t@iate(impediment fizic la domnie), va fi aruncat ^n mare.2

A}a o va sf$r}i cel care purta ^n urechea dreapt@ un cercel, poateca amulet@,3 cel care scria sonete inspirate din Ariosto,4 cel carerestaura biserici ortodoxe }i romano-catolice5 }i care ̂ n tinere]ile salevisase s@ devin@ cavaler al Ordinului Sf. Ioan de Malta. Dac@ istoriciiau tratat pe larg domnia acestui voievod, el bucur$ndu-se }i de studiicare au c@utat s@-i analizeze raporturile culturale,6 noi vom fiinteresa]i s@ studiem anumite aspecte din raportarea sa religioas@.

Este cert c@ domnitorul era un credincios sincer. Frazatestamentar@ ce-i ^nso]e}te portretul aflat la M@n@stirea C@lui(Oltenia) pare desprins@ din %nv@]@turile lui Neagoe: „Io PetruVoievod, fiul marelui }i blagocestivului Io P@tra}cu Voievod. Nuv@rsa]i ^n ]ar@ s$nge nevinovat, ci judeca]i dup@ dreptate }i fi]imilostivi, precum }i Domnul Dumnezeu ne-a fost nou@, iar acum estefa]@ de voi”. De}i fresca a fost t$rnsoit@ prin 1594, prin evergetismulFra]ilor Buze}ti, sentin]a voievodului ^i supravie]uia dup@ moarte.7

2. Pascu, {tefan, op.cit., p. 83.3. A se vedea frumoasa lucrare a lui Anania, Valeriu – Cerurile Oltului, ed.

II, Ed. PRO, Bucure}ti, 1998, p. 172.4. Sonetul s@u, ^n ter]ine dante}ti, a fost publicat de Stephano Guazzo ^n

volumul Dialoghi piacevoli, la Vene]ia, ̂ n 1586. %n rom$ne}te a fost tradusde Al. Cior@nescu. Cf. Anania, op.cit., p. 174.

Sonetul este inspirat ideatic din opera Orlando furioso a lui Ariosto,fiind stilistic impresionat }i de poetul Desportes, favorit al regelui francezHenric al III-lea. Paternitatea poemului este cert@; acelea}i idei, ^ntr-oformulare similar@, se reg@sesc }i ^n scrisoarea trimis@ de principelemuntean din 16.XII.1579 lui Alfonso II, Ducele Ferrarei. Cf. Pascu, op.cit.,p. 99-101.

5. A zidit biserica de C@pre}ti – Arge}, a restaurat m@n@stirea lui Neagoe dela Curtea de Arge}, a ctitorit m@n@stirea Mislea (Prahova), a terminatMitropolia de la T$rgovi}te }i a rezidit Biserica Domneasc@ din acela}iora}, a restaurat }i a ̂ mpodobit Biserica din {cheii Bra}ovului la ̂ ndemnuljudelui Lukas Hirscher. Tot el a zidit Biserica Botu}arilor (latin@) din Curteade Arge}. Cf. Pascu, op.cit., p. 42-43; Chihaia, Pavel – [ara Rom$neasc@^ntre Bizan] }i Occident, Ed. Institutul European, Ia}i, 1995, p. 44-51.

6. Chihaia, Pavel – Tradi]ii r@s@ritene }i influen]e occidentale ^n [araRom$neasc@, Ed. Arhiepiscopiei, Bucure}ti, 1993; Idem – [araRom$neasc@ ̂ ntre Bizan] }i Occident; vezi }i supra, Theodorescu, R@zvan– Civiliza]ia rom$nilor ^ntre medieval }i modern, 2 vol., Ed. Meridiane,Bucure}ti, 1987; vol. I, p. 30-31.

7. Anania, V., op.cit., p. 172.

63

.

.

8. Chihaia, Pavel – Tradi]ii r@s@ritene..., op.cit., p. 238-239. 9. Iorga, N. – Bizan] dup@ Bizan], Ed. Enciclopedic@ Rom$n@, Bucure}ti,

1972, p. 134.10. Sivori, op.cit., p. 155.11. Pascu, {t., op.cit., p. 33; Sivori, op.cit., p. 165.12. Iorga, N., op.cit., p. 95.13. P@curariu, Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Ed. IBMB.O.R.,

Bucure}ti, 1992, vol. I, p. 452-453.14. Idem, ibidem, p. 467.

Influen]at }i el, ca }i tat@l s@u, de Tradi]ia lui Negru Vod@,8 ade-v@rat program spiritual }i politic, fascinat de Bizan] (domnia sa a de-butat cu ̂ ncoronarea sa la Constantinopol dup@ ritul imperial),9 }i-ainaugurat guvernarea printr-un gest nobil care a uimit Europa:r@scump@rarea unor cre}tini din robia otoman@.10 Oferindu-i-se la^nceputul domniei de c@tre un pa}@ suprimarea voievodului }i a con-tracandidatului s@u Mihnea (Turcitul), acesta refuz@ violent, trimi]$nddaruri mazilitului.11

Deci un comportament total anti-pragmatic...%n acela}i timp, situa]ia lui ^l determin@ pe Patriarhul Ecumenic

s@ intre ^n coresponden]@ cu regele Fran]ei, Henric al III-lea,ecleziastul l@ud$ndu-i pe cavalerii franci eviden]ia]i ^n cruciade, }ipe regele Francisc I, fondatorul unui colegiu grec la Paris.12 PetruCercel a fost un om care iubea sincer Biserica Orientului: mitropolitulMunteniei, Serafim, a fost ^n leg@tur@ cu diaconul Coresi, la Bra}ov.A fost „alungat din scaun” prin 1585 sau 1586, de Mihnea Turcitul,nemul]umit c@ acesta ̂ l slujise pe Petru.13 %n hrisovul din 10.XI.1583(1584? ), Petru Cercel ̂ i conferea episcopului Luca din Cipru, devenitEpiscop al Buz@ului, anumite privilegii canonice: episcopul trebuias@-i judece pe cei ce stricau altarele, nu respectau cele patru posturi,sau f@ceau c@s@torii consanguine sau neregulare. Se interzicea }iamestecul dreg@torilor domne}ti ^n judec@]ile episcopului.14 PetruCercel milita pentru o biseric@ independent@ de factorul politic(utilitar), conform canoanelor.

Epoca lui se confrunt@ cu propaganda Reformei. Voievodul ar fiputut g@si sprijin economic printre protestan]i; nu a f@cut-o. Ba, dim-potriv@. Saxonii protestan]i fie au fost invita]i s@ se ^mbisericeasc@

64

.

.

^n Biserica Ortodox@;15 cei c$]iva eretici veni]i din Transilvania aufost confrunta]i cu fra]ii franciscani }i cu conduc@torul lor, FrancescoPastis, care murise ^n faima binecuv$ntat@ (^ntre timp);16 cei careau persistat ^n erezie au fost ar}i pe rug – a}a consemna posterit@]iiFerrante Capeci, rectorul iezuit al Colegiului catolic din Cluj (1583).17

Dac@ apartenen]a }i dragostea lui Petru Cercel fa]@ de BisericaR@s@ritului sunt evidente, ca }i credin]a sa ^n Pronia divin@, merit@s@ vedem dac@ raporturile sale cu Scaunul Apostolic au fost doarcircumstan]iale, pragmatice, sau a fost ceva mai mult la mijloc.

Avem c$teva indicii:1. Trec$nd prin Germania }i nesper$nd ajutor din partea ^mp@-

ratului Maximilian, s-a ^mprietenit la Curte cu Giovanni GirolamoCard. Morone (1508-1580), Legatul Papal. Prietenie care-i va servimai t$rziu. Evolu]ia politic@ fiind nefavorabil@, Petru s-a ^ndreptatspre Italia, cu g$ndul de a ajunge la Malta, „Per servire con la suapersona a quella relligione contro Turchi”,18 deci ̂ n Ordinul Sf. Ioan(de Ierusalim, Rodos }i Malta). (1576-1577)

2. %n timpul }ederii ^n Genova, Pr. Lorenzo Parizola, capucin,patrician genovez, l-a ajutat cu bani, scrisori de recomandare pentruRoma }i sfaturi duhovnice}ti.19

3. La Roma cardinalul Morone l-a introdus ̂ n Curia papal@, Petrufiind primit ^n audien]e de Grigore al XIII-lea (1572-1585); aici acunoscut }i al]i cardinali, cardinalul polon Nassio catehiz$ndu-l }ilu$ndu-i profesiunea de credin]@ catolic@. Acela}i cardinal ^l reco-mand@ cardinalului Comendone, secretar de stat al Papei (1579).Petru a fost recomandat de pap@ regelui Fran]ei (^nc@ din 15.II.1578),darul financiar al Papei fiindu-i util pentru a ajunge la curtea lui Henrical III-lea (1579). %n timpul }ederii ^n Fran]a coresponden]a sa cu

15. Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Ed. Jaca Book,Milano, 1982, p. 166-167; 173-174.

16. Ibidem, p. 173-174.17. Pascu, op.cit., p. 45. Scrisoarea Pr. Capeci e din 10. III.1585. Cf. Alzati,

C., op.cit., p. 173-174.18. Sivori, op.cit., p. 139-140; „Religia militar@” era termenul consacrat

^n epoc@ pentru desemnarea ordinului cavaleresc. %n cazul nostru, celde Malta.

19. Sivori, op.cit., p. 140.

65

.

.

20. Sivori, op.cit., p. 141-143; Pascu, {t., op.cit., p. 20-22; 53-54.21. Pascu, {t., op.cit., p. 29-30.

Schachman, Hortensia – Petru Cercel dup@ izvoare de cur$ndpublicate sau inedite, ^n „Convorbiri literare”, vol. XXXVI, 1902, p.906-932, 1015-1035.

22. Alzati, op.cit., p. 171-174. De altfel, }i Mihnea (Turcitul) a fost filocatolic,mama lui, Ecaterina Salvarasso, av$nd }i o sor@ c@lug@ri]@ la Murano,}i fiind o catolic@ convins@.

23. Pascu, {t., op.cit., p. 45; Schachman, H., op.cit., p. 1018. Documenteleau fost reliefate }i de Msgr. Vladimir Ghica – col. Academiei Rom$ne.

24. Pascu, {t., op.cit., p. 45, vezi nota 178, cu trimitere la G. En@ceanu,studiu publicat ^n B.O.R., vol. VIII, p. 745-754 – Petru Cercel fa]@ cuPapismul.

25. Pascu, op.cit., p. 98; Hurmuzaki – Documente privitoare la istoriarom$nilor, vol. XI, p. 650.

Se pare c@ Petru Cercel ar fi dorit s@ primeasc@ }i calendarul ̂ ndreptat.Cf. „Revista Catolic@”, an III, 1914, nr. 1, p. 51-52, Bucure}ti.

Roma va continua, ^n acela}i timp Petru f@c$ndu-}i sprijinitori }iprintre membrii familiei regale, }i printre nobilii francezi de vaz@.20

De fapt, Curtea Fran]ei ̂ i va da un ajutor decisiv, at$t diplomatic,c$t }i financiar, ^n ob]inerea domniei, }i ulterior, prin anumi]ireprezentan]i (contele de Germigny) }i ̂ n administra]ia Principatuluimuntean.

4. De}i prezen]a lui Petru Cercel la Constantinopol a durat maibine de doi ani, otomanii au fost destul de reticen]i ^n a-l confirmaca domn, „b@nuind nu f@r@ temei c@ Principele n-ar fi str@in de lig@,pe care Papa o preg@tea ^mpotriva lor”, nu f@r@ motiv, scrisorile derecomandare din partea Papei c@tre vene]ieni sau c@tre alteforma]iuni statale italiene constituind o prob@ ^n acest sens.21

5. Men]ionasem anterior persecutarea ereticilor luterani care au^ncercat s@ fac@ prozelitism ^n [ara Rom$neasc@. Cei locali, stabili]ide mai mult timp aici, fie s-au convertit la Ortodoxie, fie s-aureintegrat ^n Biserica Latin@.22

6. Favoriz$nd activitatea medicului }i episcopului TheodoroNadali, raguzan, fost canonic ^n Cracovia, Petru a contribuit lanormalizarea situa]iei clerului latin din Muntenia, Nadali av$nd }idreptul de a hirotoni preo]i.23 Episcopul greco-catolic MaximMargunios de Kitera, ^i dedic@ voievodului ^n 15.IV.1584 un tratatdespre purcederea Sf. Duh.24

7. Petru Cercel, vorbitor a 12 limbi,25 pe l$ng@ preocup@rile

66

.

.

evergetice }i contactele cu figurile spirituale (chiar }i cu PatriarhulIeremia al II-lea),26 a fost primul principe care s-a g$ndit lainstitu]ionalizarea unor burse pentru studen]ii rom$ni ^n str@in@tate:astfel a pl@nuit trimiterea a 6 fii de boieri la Roma, s@ fie educa]i deiezui]i, }i „s@ se afec]ioneze de credin]a catolic@”; evenimentele dinprim@vara anului 1585 au blocat acest proiect.27

%n drum spre [ara Rom$neasc@, Petru Cercel s-a oprit }i laAdrianopole, unde leg@turile epistolare cu Sf. Scaun s-au intensificat.Rela]iile cu Papa }i cu Antonio Possevino, faimos nun]iu la cur]ilePoloniei, [@rilor Rom$ne sau Rusiei merit@ pu]in detaliate (ne afl@m^n anul 1583).

Prin str@daniile cercet@torilor Nicolaus Nilles S.I. }i Kiril Korolevskijs-au clarificat raporturile epistolare adresate de Sf. Scaun lui Petru{chiopul }i lui Petru Cercel.28

Lui Petru Cercel, Grigore al XIII-lea ̂ i scria ̂ n 12 noiembrie 1583:„Faci lucru ^n]elept c$nd ^n calea prosper@ recuno}ti milostivireadivin@ }i acesteia ̂ i atribui tot binele primit, cum sunt }i acestea desprecare ne scrii cu privire la ob]inerea principatului [@rii Rom$ne}ti.Foarte mult ne-am bucurat. Pentru aceea ̂ ]i dorim pentru totdeaunatoat@ fericirea. Fac@ Dumnezeu ca acea putere s@ o folose}ti spregloria Lui }i spre m$ntuirea ta }i a popoarelor ^ncredin]ate ]ie. F@r@aceast@ grij@, nu are nici un rost preocuparea s@ dore}ti domnia.”29

26. Schachman, op.cit., p. 931; Hurmuzaki, op.cit., vol. XI, p. 173.27. Sivori, op.cit., p. 193-194. Pentru c@ familiile au vrut s@-}i re]in@ copiii

de s@rb@torile Pa}telui acas@, ^nt$rzierea aceasta fiind urmat@ demazilirea voievodului. S-a ratat astfel posibilitatea unor deschidericulturale deosebite, tot datorit@ mediocrit@]ii comportamentale anobililor valahi.

28. A se vedea Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae ad illustrandam HystoriamEcclesiae Orientalis in Terris Coronae S. Stephani, 2 vol., Oeniponte(Innsbruck), Tip. Feliciani Rauch, 1885; ^n special p. 979-980. Studiilelui Kiril Korolevski au ap@rut ^n faimoasa „Revist@ Catolic@”, ap@rut@la Bucure}ti din 1912, sub patronajul episcopului istoric RaymundNetzhammer, din ini]iativa canonicului Carol Auner }i a Pr. Ioan B@lan(viitorul episcop). Tot ̂ n aceast@ revist@ a publicat studii istorice }i Msgr.Vladimir Ghica. %n cazul nostru, ne intereseaz@ nr. 2/an II (1913) }i nr.4/an III (1914).

29. „Revista Catolic@”, nr. 2/1913, p. 189.Remarc@m continuitatea ideatic@ }i cu inscrip]ia votiv@ de pe fresca

p@strat@ ^n M@n@stirea C@lui.

67

.

.

30. Pascu, {t., op.cit., p. 71-76; odat@ eliberat, Petru va ajunge la Roma^n 1588 (pe la jum@tatea lui martie), fiind primit }i ^ncurajat de PapaSixt al V-lea, care va interveni ^n favoarea domnului prin diferiteepistole. %n decembrie 1588 Petru p@r@sea Roma, ^ndrept$ndu-se spreVene]ia.

Cf. }i Hurmuzaki, op.cit., vol. III/2, p. 21, 23.Vizita voievodului la Roma a fost precedat@ }i de solia a doi boieri

rom$ni, Banul Mihail }i Postelnicul Radu, ̂ n Cetatea Etern@ (mai 1586),unde au fost primi]i „molto affabilmente” de Papa }i de cardinali maiimportan]i. Cf. Pascu, op.cit., p. 72-74.

Semnificativ este faptul c@ Petru, ̂ nainte de a ajunge la Papa, ̂ n 1588,a f@cut un pelerinaj la sanctuarul marian de la Loretto, drept mul]umit@pentru sc@parea lui din tribula]ii avute; Ibidem, p. 80.

31. Schachman, H., op.cit., p. 931.32. Pascu, op.cit., p. 83. Cf. }i Iorga, Nicolae – Nichifor Dasc@lul, Exarh

Patriarhal }i leg@turile lui cu ]@rile noastre (1580-1599), ^n AnaleleAcademiei Rom$ne, Mem. Sec]. Istorice, ser. II, tom XXVII, p. 186.

8. Dup@ mazilire, ^n timp ce Petru se refugia ^n Ardeal }i eraarestat samavolnic de oamenii lui Sigismund Báthory, activitateaepistolar@ ^n ceea ce prive}te situa]ia lui se intensific@. Iezui]ii ^i suntfavorabili. Se trimit solii spre Roma }i spre Polonia. CardinalulAndrei Báthory dore}te s@-l scuze pe Sigismund ^naintea Papei Sixtal V-lea, ^n timp ce Papa ^l recomand@ lui {tefan Báthory, rege alPoloniei.30

Faptul c@ voievodul ̂ }i ̂ ncepea domnia cu un act de r@scump@rarea unor prizonieri cre}tini,31 }i sc@p$nd din arestul transilvan s-asg$ndit, odat@ ajuns ^n Italia, s@ fac@ un pelerinaj (cel de la Loretto),dovede}te sinceritatea credin]ei lui.

Datoriile mari contractate pentru luarea domniei, ca }i o politic@fiscal@ presant@ spre sf$r}itul domniei a fost exploatat@ de voievodulMihnea }i de familia acestuia; de moartea lui Petru Cercel a fostresponsabil }i exarhul patriarhal latinofob Nichifor Dasc@lu.32

Petru Cercel a avut trei fii: Marcu, Iona} }i Radu Petru. Dup@dizgra]ia tat@lui lor, primii doi au fost ad@posti]i ^n Transilvania, iaral treilea a fost ad@postit la Constantinopol. Fiii s@i au c@utat s@urmeze ^ntruc$tva preocup@rile intelectuale ale tat@lui lor. Marcu afost ]inut la curtea lui Sigismund Báthory, apoi la cea a lui MihaiViteazul, ca ulterior s@ graviteze ^n orbita imperial@ (Basta, Rudolfal II-lea) sau ̂ n jurul lui Gabriel Bethlen. De}i a r$vnit la domnia tat@lui

68

.

.

s@u, s-a mul]umit cu feudele primite de la imperiali sau de laprincipele Bethlen; a murit ^nainte de 1635.33 Radu Petre, careulterior ^}i va lua numele de Petra}cu, ^l va sluji pe Mihnea RaduVv., pe la 1621, iar mai apoi se va retrage ̂ ntr-o m@n@stire, lu$ndu-}inumele de Partenie. A redactat o gramatic@ greceasc@, un tratatdespre monahii }i o culegere despre Postul Mare, ultima prin 1634.Apoi i se pierde urma.34

A}a o sf$r}ea un exemplar str@lucit al Rena}terii Rom$ne}ti, fidelconvingerilor sale, care prin planurile sale ar fi putut produce o mu-ta]ie capital@ ^n dezvoltarea cultural@ }i spiritual@ a [@rii Rom$ne}ti.

Mihnea Turcitul, cel pe care Petru ̂ l cadorisise la ̂ nceputul domnieilui, s-a dovedit a fi lipsit de scrupule. La mazilirea lui din 1591, pentrua nu o sf$r}i ca Cercel, a trecut la Islam, el fostul filo-catolic din prag-matism, de unde }i numele „Turcitul”.35 Cele dou@ vie]i princiare, alui Petru Cercel }i a lui Mihnea, pot ilustra cel mai bine, concret, deo-sebirea dintre o via]@ guvernat@ de credin]@ }i una condus@ de busolapragmatismului.

33. Pascu, op.cit., p. 90-94.34. Ibidem, p. 95-97.35. Hurmuzaki, op.cit., vol. III, p. 145-146.

69

.

.

1. Studiile istoriografice moderne, mai ales opera lui Fr. Dvornik, cea areputatului istoric Hubert Jedin, iar ^n literatura rom$n@ cea a unuiOctavian B$rlea, sau A.A. Russu au clarificat demult data real@ aschismei. Semnificativ este c@ }i ^n literatura istoriografic@ ortodox@ decalitate, ^n Occident, aceast@ dat@ este luat@ ^n considerare. A se vedealucrarea mitropolitului paleocalendarist (deci integrist) Arhiep.Chrysostom de Etna – Rela]iile dintre ortodoc}i }i romano-catolici dela Cruciada a IV-a p$n@ la controversa isihast@, Ed. Vremea, Bucure}ti,2001.

Ar fi de dorit ca anul 1204 s@ intre }i ^n istoriografia noastr@ subadev@rata lui semnifica]ie.

Despre logica lui „}i-}i”}i logica lui „sau-sau”

Practic, ^ntreaga dezbatere istoriografic@ eclesiastic@ rom$n@ (}inu numai) penduleaz@ ̂ ntre aceste dou@ tipuri de logic@. M$ntuitorulavertiza acum dou@ mii de ani: „... pe acestea trebuia s@ le face]i }ipe acelea s@ nu le l@sa]i” (Mat. 23, 23) indic$nd astfel cu precizie oconduit@ de g$ndire }i una comportamental@ care ar fi asiguratpermanent bunul mers al Bisericii.

Odat@ cu izbucnirea Schismei ̂ ntre R@s@rit }i Apus, nu at$t ̂ n anul1054, c$t mai ales dup@ a IV-a Cruciad@, din 1204,1 optica sub careera visat@ unitatea Bisericii a oscilat permanent ^ntre cele dou@alternative: „Sau cu Roma, sau cu Constantinopolul”, respectiv „{icu Roma, }i cu Constantinopolul”. Cele dou@ optici s-au ̂ ntrep@truns}i se ^ntrep@trund p$n@ ^n zilele noastre, rezult$nd lu@ri de pozi]ii }iatitudini binecunoscute nou@ tuturor.

Dac@ la Floren]a, ^n 1439, ^n Vene]ia ^ntre 1521-1790, la Platan(Croa]ia) ^n sec. XVII, sau la noi ^n 1697-1698 sub Theofil }iAthanasie, ̂ n 1848 sub {aguna }i Lemeni, ̂ n 1939 la Alba-Iulia ̂ ntreto]i vl@dicii ardeleni se manifesta logica lui „}i-}i”, ^n alte tristemomente logica lui „sau-sau” s-a impus, uneori chiar „manu militari”;^n 1204, la ^nceputul sec. XVII, ^n Ucraina, ^n 1701 la Viena sau laBucure}ti, ^n 1948 ^n Rom$nia, consecin]ele fiind mai mult dec$tdureroase. Urm@rile anului 1948 le sim]im cu to]ii, din p@cate, }i ^ncercetarea istoriografic@.

70

.

.

Logica lui „}i-}i” este reflexia spiritului universal, catolic prinexcelen]@. Este }i logica Adev@rului Ortodox, iert$ndu-se pleonasmul:poate fi Adev@rul ne-ortodox?

Logica lui „sau-sau”, logica schismatic@ prin excelen]@, pun$nddrept criteriu fundamental separarea indicat@ de ra]iunea omeneasc@,mai precis asocierea diversit@]ii cu adversitatea. Consecin]ele suntu}or de b@nuit: tendin]a spre ghetoizare }i triumfalism auto-suficient,ca }i justificarea ideologic@ a acestor st@ri de lucruri. Ghetoizareapresupune }i o dezvoltare malformat@ a g$ndirii, ajung$ndu-se laun pas ^nainte spre iudaism. C@ci ce altceva este ideea unui mesi-anism etnic, care, din p@cate, }i-a f@cut intrarea ^n anumite sistemeteologice (grec, rus, anglo-saxon, germanic), dec$t preluarea co-dificat@ }i adaptarea „pro domo” a mesianismului colectiv generat^n sinodul de la Jabneh (sf$r}itul sec. I. A.D.) ^n care mesianismulpersonal existent ^n mozaism a fost ^nlocuit cu unul colectiv, atribuit^ntregului popor evreu?2

Consecin]ele sunt lesne de b@nuit, ^ncep$nd cu planul teologic,}i termin$nd cu cel ideologic (sugestive sunt teoriile pan-elenice,panslavismul, cea referitoare la misiunea civilizatoare a Imperiuluibritanic sau Noua Ordine Mondial@ american@ etc.), cu implica]iiimediate ^n politic@, societate; num@rul cadavrelor rezultate dinaplica]iile practice ale acestor doctrine relev@ valoarea lor concret@,mai ales ^n sec. XX...

S@ recunoa}tem c@ implica]iile celor dou@ tipuri de logic@ au avutinfluen]e }i asupra limbajului: limbajul simbolic, figurativ, parabolicfiind prin excelen]@ manifestarea lui „}i-}i”, cel ra]ional cartesian, allui „sau-sau”.

Problema a fost agravat@ de relativizarea conceptelor, procesparalel cu progresia relativismului filosofic.

De ce preciz@m aceste no]iuni? Situa]ia contemporan@ este carac-terizat@ printr-o confuzie conceptual@ care ^ngreuneaz@ claritatea

2. A se vedea sugestivul articol „Mesia s-a n@scut la 9 Av”, de {ef RabinDr. Mozes Rosen, ^n vol. %n lumina Torei, ev. IV, Bucure}ti, 1984, Ed.Comunit@]ii Mozaice, p. 96-98.

Mozaismul, postul$nd credin]a ^ntr-un Mesia personal (indiferent deraportarea la Iisus Hristos) }i Iudaismul, postul$nd un mesianism colectivcoexist@ }i ast@zi ^n teologia iudaic@.

71

.

.

3. P@curariu, Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, Ed. IBMB.O.R.,Bucure}ti, vol. 1, 1992, p. 570-571, 633.

expunerii }i a idea]iei. Anacronismul unor concepte, proiec]ia lor ^nepoci ^n care acestea nu aveau sens, folosirea conceptelor (carealt@dat@ aveau o anumit@ semnifica]ie, iar ast@zi au o semnifica]iediferit@) ̂ n mod indiscriminatoriu, iat@ cauzele unor erori ̂ n cercetareaistoriografic@. Bun@oar@ este absurd s@ folosim conceptul de na]iunecu semnifica]ia lui actual@ c$nd interpret@m un document din sec.XV. Dup@ cum tot a}a de absurd este s@ vorbim de „imperialism”^ntr-o vreme ^n care categoriile marxiste erau de neconceput.

Principii rom$ni au fost coeren]i ^n a accepta logica lui „}i-}i”,dorind refacerea unit@]ii biserice}ti ̂ ntre Constantinopol }i Roma, ideeprogramatic@ ce s-a extins pe mai multe secole.

{i cu Constantinopolul, }i cu Roma: cu at$t mai mult cu c$t ur-m@rile schismei au fost percepute diferit ̂ n Principatele Rom$ne. Schis-ma a fost mult timp inexistent@ ^n Transilvania, }i larg interpretat@ ^nMuntenia sau Moldova. Atitudinea dur@ a unor ierarhi greci sau a unorclerici rom$ni adep]i ai formulei „sau-sau” a fost cea care a implantatlent }i inexorabil situa]ia ^n care ne reg@sim }i ^n prezent. Actul dinoctombrie 1698, cel redactat ̂ n limba rom$n@, a fost doar o codificarea unei concep]ii precedente, existente cu mult timp ^nainte.

***

Alexandru L@pu}neanul (1522-1561, 1563/64-1568) nu a fostdoar un politician veros }i cinic, a}a cum ̂ l cunoa}tem din literatur@.Acest voievod dorea o rena}tere cultural@ ^n Moldova, fiind }i unasiduu sprijinitor al Bisericii. Astfel, a ctitorit m@n@stirile de la Slatina(40 km de la F@lticeni), P$ng@ra]i, V$n@tori, Sf. Nicolae din Ia}i, arestaurat M@n@stirea Bistri]a. Tot el a sprijinit cu danii ^nsemnatem@n@stirile athonite Vatopedi, Dionisiu, restaur$nd din temelii }iM@n@stirea Dohiariu.3 Sprijinul s@u adus Ortodoxiei nu poate fi decicontestat. Totodat@ acela}i principe a fost ultimul care a fost invitatde Pap@ la un Conciliu Ecumenic. Astfel Papa Pius al IV-lea, prinscrisoarea din 13 aprilie 1561 ^l invit@ pe Alexandru la sinodul

72

.

.

Tridentin, cunosc$ndu-se dispozi]ia domnitorului spre refacereaunit@]ii cre}tine.4 Intrigile lui Iacob Heraclid Despotul (Despot Vod@)au z@d@rnicit onorarea invita]iei. Acesta din urm@, adept convins alReformei, ini]ial ̂ n varianta luteran@, ulterior ̂ n variant@ antitrinitar@,a avut o atitudine dispre]uitoare fa]@ de religia str@mo}easc@,profan$nd unele biserici, ridiculiz$nd Sf. Liturghie sau lu$nd clerulautohton ^n der$dere.5

Alexandru L@pu}neanul printr-o scrisoare c@tre Puterile Apusene(24.III.1565) ^}i recomanda propriii s@i fii, ^n caz c@ vor avea nevoiede ajutor:6 {tefan L@pu}neanul, unul din fiii lui Alexandru, a fostprimit la Roma ^ntr-o audien]@ papal@, purt$nd }i o scrisoare dat@din „Suceava 15 iunie 1589”, semnat@ at$t de el, c$t }i de Anastasiemitropolit al Sucevei }i Grigore episcop al Romanului }i exarh alm@n@stirilor moldovene, „fiii mici ai Sanctit@]ii Sale”. Am$ndoiepiscopii se aflau ^n refugiu ^n Polonia, ^n urma crizelor cauzate dedesele schimb@ri de domnie ^ntre 1577-79. Papa a fost generos cu{tefan, dup@ darul adus de acesta, recomand$ndu-l pe pretendentRegelui Polon, cancelarului Zamoyski, cardinalului Andrei Báthory,%mp@ratului Rudolf al II-lea.7

Papa scria }i celor doi ierarhi (^n 5 aprilie 1590), cer$nd^mbr@]i}area }i urmarea tradi]iilor apostolice romane. Bunele rela]iiale Poloniei cu Petru {chiopul neput$nd fi periclitate, ambasada lui

4. Dumitru Snagov, I. – Monumenta Romaniae Vaticana, BibliotecaApostolica Vaticana, 1996, p. 109-110. Cf. }i Karalevskij, C. –Rela]iunile dintre domnii rom$ni }i Sf$ntul Scaun ^n a doua jum@tate asec. al XVI-lea dup@ documente inedite din Arhivele Vaticanului, ^n„Revista Catolic@”, nr. 2/1913; Hurmuzaki, E. – Documente..., III/1,p. 95-99, 109-113.

5. Johannes Sommer Pirnensis, Antonius Maria Gratianus – Via]a lui DespotVod@, Ed. Institutului European, Ia}i, 1998. Primul autor a fost ginerelelui David Francisc, al doilea a ajuns secretar al Papei Sixt al V-lea. Ase vedea }i pp. 143-149.

6. Hurmuzaki – Documente..., II, p. 532; Iorga, N. – Istoria BisericiiRom$ne}ti, vol. I, V@lenii de Munte, 1908, p. 189.

7. Hurmuzaki, op.cit., III/1, 125, 136-137, 140. Bartholomeo Brutti, fidellui Petru {chiopul, z@d@rnicise ^n Polonia }ansele lui {tefan, care, laun moment dat, reu}ise s@-l conving@ pe Sixt al V-lea c@ Petru ar fi untiran }i un domn nesincer.

73

.

.

8. Hurmuzaki, op.cit., III/1, 136-137; a se vedea }i Korolevskij, C., art.cit.,^n rev. cit. („Revista Catolic@”, nr. 3/1913), p. 573-576.

9. P@curariu, Mircea, op.cit., vol. I, p. 571, 633-634, 637 (se pare c@ f@cusedanii }i la Krusedol, ^n Serbia).

10. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477-478. Nu putem fi de acord cu concluziilereputatului istoric, ^n ceea ce prive}te opinia sa fa]@ de B. Brutti sau deMitropolitul Movil@.

A se consulta }i: Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae ad illustrandamHystoriam Ecclesiae Orientalis in Terris Coronae S. Stephani, 2 vol.,Oeniponte (Innsbruck), Feliciani Rausch, 1885. Referitor la Petru{chiopul, a se vedea Nilles, op.cit., p. 978-1001. Sunt reproduse: scri-soarea Pp. Grigore XIII c@tre Petru (14. V.1583), scrisoarea luiSolikowski c@tre Pap@ (26.II.1588), scrisoarea lui Petru c@tre Pap@(3.X.1588), 2 scrisori c@tre Pap@ a mitropolitului Gheorghe Movil@(15.X.1588), scrisoarea semnat@ de Brutti }i de Ieremia Movil@ c@trePapa de la Zamosc (10.X.1588) etc.

{tefan L@pu}neanul nu a adus rezultate concrete ^n favoareapretendentului.8

Petru {chiopul }i familia Movil@ au fost partizani constan]i ai refa-cerii unit@]ii religioase. Exist@ prea multe documente care s@ infirmecaracterul pragmatic al acestei atitudini.

Petru {chiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) a fost nepotdup@ mam@ al voievodului Petru Rare}; ca }i bunicul s@u, a iubitBiserica. A ctitorit o biseric@ nou@ la Agapia, face danii la M@n@stireaHilandar (Athos), la Marea Lavra }i la alte m@n@stiri athonite, d@ruindmai multe propriet@]i }i M@n@stirii sf. Ecaterina din Sinai. 9

Secondat de abilul diplomat Bartholomeo Brutti }i de MitropolitulGheorghe Movil@ (1588-1591, 1595-1602) s-a orientat }i spre relu-area comuniunii cu Sf. Scaun al Romei.10

%n acea perioad@ interferen]ele }i intercomuniunea ^ntrecredincio}ii de rit latin }i de rit bizantin nu a constituit o problem@ ^nMoldova, mai ales ^n timpul vacan]elor episcopale latine. GiulioMancinelli S.I., misionar trimis de Papa Grigore al XIII-lea ^n Orient(la Constantinopol }i ^n Balcani), ^n 1586 descrie ^nfr@]irea dintrecredincio}i (inclusiv cei armeni) existent@ ̂ n Moldova; acela}i se l@udac@ reu}ise s@ conving@ pe Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea, pecel al Antiohiei, Silvestru }i pe 13 mitropoli]i greci s@ semneze undocument ^n care ace}tia recuno}teau autoritatea Pontifului

74

.

.

Roman.11 Activitatea iezui]ilor }i a franciscanilor, dar }i activitateaunor misionari inteligen]i ca Alexandru Comuleu, abate de Nona,Ieronim Arsengo (ajuns vicar apostolic pentru credincio}ii de rit latin),au f@cut ca reluarea comuniunii }i cu Roma s@ nu fie privit@ cuaversiune; acela}i Comuleu era foarte optimist ^n ceea ce prive}teapropierea de Roma }i de legea roman@ a poporului, chiar dac@acesta era credincios fervent ritului bizantin.12

%n acest context Petru {chiopul ^}i desf@}oar@ epistolarul cu Sf.Scaun. Dac@ mitropolitul Gheorghe Movil@ nu s-a putut deplasa laRoma (datorit@ iminentelor invazii t@tare), acesta ̂ ns@ a luat leg@turacu Dimitrie Solikowski, arhiepiscop de Liov (Lvov, Lviv), f@c$nd at$tel, c$t }i hatmanul Ieremia Movil@, viitorul domn, profesiune decredin]@ catolic@ ^n numele domnului }i a Bisericii Moldovene}ti,^nainte de 14 octombrie 1588.13 At$t episcopii Agaton al Romanului}i Ghedeon al R@d@u]ilor }i-au dat asentimentul.14

%nt$rzierea coresponden]ei din Lvov cu Roma a dus la am$nareaunui r@spuns de recunoa}tere formal@ a uniunii din partea Papei;Papa s-a limitat la ^ndemnul de a se propov@dui credin]a catolic@.15

C@ inten]iile voievodului }i mitropolitului erau sincere o dovedescrelat@rile diferi]ilor eclesiastici latini,16 dar ^n documentele legate desf$r}itul voievodului (acesta a decedat ^n iunie 1594 ^n Tirolul deSud, la Bozen/Bolzano, fiind ̂ ngropat ̂ n M@n@stirea Franciscanilor),17

sau cele privitoare la fiul s@u, Ioan {tefan.18

Mai mult, Gheorghe Movil@ l-a ^nso]it pe voievod ^n exilul s@utirolez, ^mpreun@ cu Theodosie Barbovshi,19 viitor mitropolit al11. Nilles, op.cit., p. 990, 991-993.12. Filitti, I. – Din arhivele Vaticanului, vol. II, Bucure}ti, 1914, p. 43-49;

Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Jaca Book,Milano, 1981, p. 203-213.

13. Nilles, op.cit., p. 981-986; Hurmuzaki, op.cit., III/1, 109-110.14. Alzati C., op.cit., p. 209.15. Idem, op.cit.; a se vedea }i Korolevskij C., art.cit., ̂ n „Revista Catolic@”,

II, nr. 2/1913, p. 200, 202-203. Cardinalii Montealto (secretar de stat)}i Aldobrandini (nun]iu ^n Polonia) ar fi putut da dovad@ de mai multinteres ^n aceast@ problem@.

16. A se vedea relat@rile lui Solikowski, B. Brutti, G. Mancinelli sau a Pr.Warszewski SI, ^n Nilles, op.cit., p. 987-993.

17. Nilles, op.cit., p. 994-1001.18. Ibidem, p. 993-994; 997-998.

75

.

.

19. Ibidem, p. 999, 997.20. P@curariu M., op.cit., vol. I, p. 481-482.21. Nilles, op.cit., p. 997.22. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477; vezi }i Hurmuzaki, op.cit., III/1,

120-121, 119-120, 122-124, 126; III/2, 384-385; Ieremia al II-lea aridicat pe mitropolitul Moscovei, Iov, la demnitatea patriarhal@(ratificat@ de Constantinopol, ^n 13. V.1590), modific$nd structuraeclesiastic@ bizantin@ ^ntr-un mod decisiv.

23. P@curariu, op.cit., vol. I, p. 477.24. Ibidem, vol. I, p. 572.25. Alzati, C., op.cit., p. 213-214; Hurmuzaki, op.cit., III/2, 394-395.26. Ibidem, p. 212-213.

Moldovei;20 cooperarea cu clericii latini a fost impecabil@, ^n timpce principele a r@mas fidel ritului bizantin.21

Gheorghe Movil@ a iubit Ortodoxia, a}a explic$ndu-se ^nt$lnirilecu Patriarhul Ieremia al II-lea, cu mitropolitul Ierotei al Monembasiei(care se aflau ̂ n drum spre Rusia, 1588-89), cu fost Patriarh EcumenicTheolept al II-lea sau cu patriarhul Ierusalimului, Sofronie.22 TotGheorghe Movil@ a mutat moa}tele Sf. Ioan cel Nou din biserica dinMir@u]i la catedrala Sf. Gheorghe din Suceava. 23 Reluarea co-muniunii cu Roma f@r@ a renun]a la cea cu Scaunul Constantinopo-litan a fost instituit@ oficial ^n Moldova, ^n 1588, preced$ndu-se cumai mult@ inteligen]@ unirile de la Brest (1595) sau Munkacs (1643).

Aron Tiranul, domn al Moldovei ^ntre 1591-1595, ctitorulm@n@stirii Aroneanu (din Ia}i), ^nchinat@ ulterior bisericii din Halki(Constantinopol),24 a fost adeptul declarat al comuniunii }i cu Roma(relat@rile }i instruc]iunile primite de nun]iul Visconti sunt clare).25

Agen]ii englezi, ^ncep$nd cu reprezentantul companiei engleze aLevantului, Eduard Barton, }i termin$nd cu ^ns@rcina]ii comerciali}i religio}i Thomas Wilcox }i Richard Babington, activau cu s$rgpentru a opri progresul unirii cu Roma, consider$nd }i Ortodoxiaun c$mp misionar.26

Remarc@m atitudinea ofensiv@ caracteristic@ protestantismului,mai ales a variantei sale anglicane, care prin formula ambigu@: HighChurch (respect$nd o form@ tradi]ional@, dar f@r@ fondul haricnecesar) }i Low Church (respect$nd un calvinism exagerat cu forme

76

.

.

tinz$nd spre cele neo-protestante) a c@utat ^n permanen]@ s@saboteze reconcilierea dintre Roma }i Bizan]. Acest proces ^lconstat@m }i ast@zi, anglicanii curt$nd fie ierarhia ortodox@, fie ceacatolic@, specul$nd ^n permanen]@ diferen]ele de tradi]ie }imentalitate existente. Rezultatul, de asemenea, ^l vedem u}or: prinhirotonirea femeilor anglicanii au renun]at }i la bruma de form@tradi]ional@ avut@, o reconciliere autentic@ ^ntre ei }i ortodoxie saucatolicitate nemaifiind posibil@.

Fiul lui Petru {chiopul a r@mas ̂ n Tirol, unde fu primit ̂ n societateaMarian@ a Colegiului Iezuit din Innsbruck, fiind ales }i prefect destudii, pietatea sa fiind exemplar@. Se pare c@ Mihai Viteazul doreas@-l fac@ guvernator ^n Moldova (asemeni lui Nicolae P@tra}cu ^nMuntenia), pl@nuind }i o c@s@torie a lui {tefan cu domni]a Florica.Din cauza tulbur@rilor politice, acest plan nu a putut fi actuat. Ioan{tefan murea la Innsbruck la 21.III.1602.27 Familia Movil@ a con-tinuat politica lui Petru {chiopul. Ieremia Movil@, ajuns domn al Mol-dovei (1595-1600, 1600-1606), ̂ mpreun@ cu Mitropolitul Gheorghe,fratele s@u, au colaborat intens cu Bernardo Quirini, episcop de Ba-c@u (1597), care participa la procesiunile bizantine al@turi de ierarhiimoldoveni. Ieremia a recunoscut pe Pap@ ^n public drept cap alcre}tin@t@]ii, a interzis rebotezarea catolicilor care optau pentru ritulbizantin, nef@c$nd diferen]e dintre cele dou@ ramuri ale bisericii.28

Urma}ii s@i au avut aceea}i atitudine. Cel mai ilustru vl@star alacestei familii, Sf. Petru Movil@, Mitropolit al Kievului († 1647), a fost}i el, ^n ciuda unor afirma]ii mai pu]in documentate, un adept al Uni-unii, }i un decis adversar al infiltr@rilor protestante ̂ n Biserica Ortodox@.

27. Nilles, op.cit., p. 993-994; Iorga, N. – Oameni }i fapte care au fost. Ofamilie domneasc@ ^n exil, Bucure}ti, 1905, p. 23-25, 112-114, 115,120!

T@utu Aloisie – Uniri cu Roma ^n decursul istoriei rom$ne}ti, ^n„Buna-Vestire”, Roma, an XIV (1975), nr. 1, p. 369-370.

28. T@utu, art.cit., p. 370; Alzati C., op.cit., p. 216-217.Movile}tii au ctitorit Sucevi]a, au ajutat m@n@stirile athonite Dionisiu,

Zogravu etc., ca }i Biserica Rom$neasc@ din Liov/Lvov, exercit$ndasupra acesteia un adev@rat „ius patronatum”. Cf. P@curariu, op.cit.,vol. I, p. 572, 634, 638-639.

77

.

.

29. Despre Sf. Petru Movil@ – documente aflate ^n arhivele Romei, a sevedea: Dumitriu Snagov, I. – Monumenta Romaniae..., p. 129-133.Despre ^nt@rirea Ortodoxiei: Nestor (Vornicescu) Mitropolitul Olteniei –Sf$ntul Ierarh Petru Movil@, Craiova, 1999; Petru Movil@ – M@rturisireade credin]@ a Bisericii Ortodoxe, (1642), Ed. {tiin]a, Chi}in@u, 1996.

Despre activitatea sa declarat unionistic@: Dupuy Bernard – Recherchessur l’Union de Brest, ^n rev. „Istina”, Paris, an XXXV (1990), nr. 1, pp.1-70, mai ales pp. 42-54. Sunt evocate }i rela]iile cordiale cu mitropolitulunit Iov Borecki, }i proiectul de unire cu Roma trimis de Movil@ la Sf.Scaun, care prevedea o profesiune comun@ de credin]@, recunoa}tereaPontifului Roman, }i statutul de Mitropolie Prima]ial@ acordat rutenilor.Roma a r@spuns pozitiv, dar moartea mitropolitului a ^mpiedicatdes@v$r}irea proiectului.

30. A se vedea excelentul studiu de Ic@ I. Ioan – M@rturisirea de credin]@ a luiMitrofan Kritopulos, ^n „Mitropolia Ardealului”, Sibiu, nr. 3-4/1973, p.208-473.

31. Dauxois Jacqueline – %mp@ratul alchimi}tilor – Rudolf al II-lea de Habsburg,Ed. Alfa, 1999, Bucure}ti, p. 42, nota. %n ian.-mart. 1597, la Praga, Ordinuli-a fost transmis domnitorului de c@tre Rudolf, din partea lui Filip al II-lea,rege al Spaniei, care i-a pre]uit vitejia. Sunt indicate }i Hurmuzaki, op.cit.,IV/2, p. 223, doc. CLXXXVIII, }i Archivio di Stato di Venezia, rubricatoVI-o, carta 149.

„M@rturisirea de Credin]@ Ortodox@” era practic inspirat@ din celelatine similare, incluz$nd chiar termenul de „transubstan]iere”!29

Pe drept cuv$nt, a fost canonizat Petru Movil@ ^n BisericaUcrainian@ (av$nd data de pr@znuire 31.XII), fiind nu numai unap@r@tor al credin]ei, dar }i un vizionar al restaur@rii unit@]ii biserice}ti.

%n aceea}i perioad@, Reforma protestant@ d@dea un asalt pervers}i asupra Ortodoxiei, at$t prin Chiril Lukaris, c$t }i prin MitrofanKritopulos (trecut prin }colile engleze }i cele germane), care dorea oapropiere inclusiv dogmatic@ fa]@ de diziden]ii desprin}i din BisericaRomei.30

Cel care a demascat hot@r$t aceste tendin]e a fost tot PetruMovil@.

A}a se contura tabloul spiritual al [@rilor Rom$ne ^n momentulactivit@]ii lui Mihai Viteazul, care, pe nedrept, a fost v@zut de anumi]iistorici r@u informa]i ca o victim@ a Papalit@]ii }i a Imperiului.

Mihai Viteazul a fost se pare unicul principe rom$n decorat cuOrdinul L$nii de Aur, supremul ordin cavaleresc nobiliar, patronatde familia de Habsburg,31 ordin conferit }i ast@zi de Habsburgi (la

78

.

.

modul tradi]ional) }i de regii Spaniei (la modul mercantil),32 }i carepresupunea obligatoriu o profesiune declarat@ de credin]@ catolic@.33

Fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae P@tra}cu, refugiat ^n Imperiu, vagravita }i el ^n spiritul ordinelor cavalere}ti, care urmau s@ re^nviespiritul Cruciadelor,34 sub patronajul Papii.

%n popor, rezultatul acestor c@ut@ri spirituale s-a ̂ ntrupat ̂ n FericitulIeremia Valahul († 1625), rom$n care s-a sfin]it pe meleagurilenapolitane.

32. Bander van Duren – Orders of Knighthood and of Merit, Colin Smythe,Gerrards Cross, 1995, Buckingamshire, pp. 243-244, dar }i pp.235-241.

Prin conferirea L$nii de Aur, Mihai devenea automat v@r prin adop]iecu Habsburgii.

33. Vezi nota precedent@, dar }i Oesterreichs Illustrierte Zeitung, Viena, 2decembrie 1908, num@r jubiliar, p. 59.

34. Holban, T. – Un plan de cruciad@ din ini]iativa rom$neasc@, ̂ n „RevistaIstoric@”, Bucure}ti, nr. 4-6/1935, p. 105-108. Este analizat documentulnr. 662, fol. 289. 290/Paris, colec]ia Dupuy, redactat ^n italian@. Estevorba de statutul Ordinului Sf. Cruci, al lui Iisus }i al Mariei, fondat laViena ^n 1619; Radu Mihnea era unul din Marii Colari, iar NicolaeP@tra}cu era comandor, al@turi de al]i exponen]i ilu}tri din aristocra]iaeuropean@.

79

.

.

Raporturile lui Mihai Viteazul cu Sf$ntul Scaun

C$]iva interlocutori

Excelenta monografie a istoricului Manole Neagoe, MihaiViteazul, (Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1976) ne prezint@ ^n modcaptivant figura voievodului, care pe l$ng@ talentul militar a datdovad@ de un excelent joc politic, fiind chiar un maestru al intoxic@riipolitice fa]@ de otomani, t@tari, polonezi sau anume fac]iuni politicetransilvane. Din nefericire, Mihai avea s@ cad@ victim@ tocmai acestuijoc politic ini]iat de el.

Un paragraf din cartea citat@ ne st$rne}te nedumeriri ^ns@:„%mpotriva lui Mihai se ridic@ }i papa. Cu toate c@ nu cu mult@ vreme^nainte «sf$ntul p@rinte» avusese cuvinte de laud@ pentru contribu]iadomnului rom$n la luptele Sfintei Ligi cu turcii, de data aceasta el ^lcondamn@ vehement pe Mihai }i-i cere ̂ mp@ratului Rudolf s@-l scoat@din Transilvania. Cauza acestei atitudini nu sunt numai rapoartelelui Malaspina. (...) Dar pe l$ng@ rapoartele lui Malaspina, curieipapale ^i vin }i alte informa]ii din Transilvania }i din Polonia.Succesele lui Mihai ̂ nsemnau }i o ofensiv@ a ortodoxismului. De undepapalitatea crezuse la un moment dat c@ va c$}tiga Moldova pentrucatolicism, de data aceasta Transilvania, provincii ^ntregi, care facmai mult de jum@tate din regatul polon, revendica deschisrecunoa}terea ortodoxismului pe picior de egalitate cu catolicismul.A}a se explic@ mania papal@ }i du}m@nia manifestat@ de pap@ fa]@de Mihai” (op.cit., p. 197-198).

Istoricul A.D. Xenopol, ^n „Istoria Rom$nilor din Dacia Traian@”afirma: „Odat@ cu solia lui Rudolf (9 iunie 1598), Mihai prime}te oscrisoare de la Pap@, care sta ^ntotdeauna la p$nd@ pentru a ^ntindeautoritatea sa asupra poporului rom$n, ^n care scrisoare MarelePontice ^i spunea s@ nu se ^ndep@rteze cumva de la cauza cre}tin@,dar s@ se alipeasc@ pe l$ng@ ^mp@ratul german; ^n afar@ de aceasta«s@ se lapede de schisma cea primejdioas@ }i s@ se uneasc@ din toat@inima cu Biserica Roman@». O asemenea misiv@ era de natur@ a dadreptate boierilor care comb@teau alian]a cu catolicii, tocmai din

80

.

.

motive de propagand@ religioas@. Mihai, pentru a ̂ nl@tura asemeneab@nuieli, arat@ dispre]ul s@u pentru scrisoarea papei, astup$ndu-}inasul la luarea ei din m$inile trimisului, ar@t$ndu-i indignat c@dogmele religiei pe care el o recuno}tea erau hulite }i reprobate depapa. El scrisese ^ndatorat papii, invit$ndu-l pe el a lep@da erorileitalice }i a se re^ntoarce ^n s$nul adev@ra]ilor cre}tini. Astfel MihaiViteazul caut@ s@ ^mpace interesul s@u politic cu pref@c@toriile detemeri de con}tiin]@ a boierilor s@i”.1

Anticatolicismul lui Mihai a fost speculat ^n istoriografia noastr@,confund$ndu-se protec]ia }i ajutorul efectiv acordat Ortodoxiei dec@tre domnul muntean cu o valid@ atitudine anticatolic@. Jocurilepolitice complicate din epoc@, m@iestrit redate de Manole Neagoe,ne ^ndeamn@ s@ studiem }i politica religioas@ a Domnului mainuan]at.

Mihai a avut parte de admiratori }i de detractori (cronicarul IstvánSzámosközy fiind un corifeu al ultimilor),2 dup@ cum }i ̂ n istoriografianoastr@ personalit@]ile politice care au avut tangen]@ cu Mihai fiindevaluate ̂ n func]ie de raportarea pozitiv@ sau negativ@ fa]@ de acesta.Credem c@ lucrurile trebuie }i aici nuan]ate, corifeii politici ai acelortimpuri fiind prizonierii unor mentalit@]i specifice.

Rudolf al II-lea, ^mp@rat al Sacrului Roman Imperiu (1576-1611,detronat de fratele s@u, Matias, }i mort ^n 1612)3 a fost din tinere]eo persoan@ singuratic@ }i foarte susceptibil@. Educat la CurteaSpaniei, ^n anturajul lui Filip al II-lea, amenin]at de repetatecomploturi, iritat de Papa prin nun]ii incompeten]i }i incul]i care ^i

1. Xenopol, A.D. – Istoria rom$nilor din Dacia Traian@, ed. a III-a,Bucure}ti, 1927, vol. V, p. 189.

Idem, ibidem, vol. III, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1988,text }i note stabilite de Nicolae Stoicescu }i Mariana Simionescu, p.163, unde afirma]iile sunt corectate.

2. A se vedea faimosul epitaf: „Michaeli Vaivodae: Hic iacet ille ferus/latromerus et Nero versus!/Cacus, atrox Dacus,/Scelerum lacus,/illeValachus./Hac qui transibis,/bis terque cacabis et ibis.”, ^n Monum.Hungar. Scriptores, XXX, 151, }i Cr@ciun Ioachim – CronicarulSzamosközy }i ^nsemn@rile lui privitoare la rom$ni, Cluj, 1928, p. 157.

3. Cititorului rom$n ^i este accesibil volumul lui Dauxois, Jacqueline –%mp@ratul alchimi}tilor, Rudolf al II-lea de Habsburg, Ed. Allfa,Bucure}ti, 1999.

81

.

.

4. Dauxois, op.cit., p. 254 sqq.5. Tommaso d’Aquino – L’Alchimia ovvero Trattato della Pietra Filosofale,

Ed. Newton Compton, Roma, 1996, studiu }i comentarii de PaoloCortesi.

6. John Dee – De Heptarchia Mystica, Ed. Atanor, Roma, 1986; Idem –La monade hiéroglyphique, Ed. Sebastiani, Arché, Milano, 1975, ultimadedicat@ lui Maximilian al II-lea.

7. Michael Maier – Atalanta Fugiens, Ed. Mediteranee, Roma, 1984;Heinrich Khunrath – Amphithéatre de L’Éternelle sapience, Arché,Milano, 1990; texte care au influen]at }i arta muzicii }i arhitecturabaroc@ a epocii.

erau trimi}i,4 }i-a g@sit refugiu ^n colec]iile de art@ }i ^n alchimie.Fra]ii s@i erau persoane mult mai pragmatice, complot$nd ei ^n}i}i^mpotriva lui.

Lumea picturilor lui Arcimboldo ^i sugera grotescul peisajuluisocial mediocru de la Curte.

Alchimia ̂ i oferea r@spunsurile }i refugiul doctrinar pe care ̂ n zadar^i c@utase aiurea. Alchimia acelor timpuri era cu totul altceva dec$tcea a secolului al XVIII-lea }i a pleiadei de }arlatani succesivi. Nimenialtul dec$t Sf. Toma d’Aquino ^i dedicase dou@ mici opuscule: „Delapide philosophico” }i „Tractatus D. Thomae de Aquino datus fratiReinaldo in arte Alchemiae”.5 Alchimia era, de fapt, o }tiin]@ arcan@a realiz@rii spirituale, uz$nd de un simbolism chimic. Intelectul,ra]iunea }i psihicul urmau s@ fie transfigurate prin har, munc@ }irug@ciune, alchimistul adev@rat pendul$nd ^ntre Laboratorium }iOratorium. Desigur c@ }arlatanii s-au ^nfipt }i ei ^n acest domeniu,^ncerc$nd s@ interpreteze simbolul alchimic ad litteram. Odat@alchimistul (auto)realizat, devenind adept, el putea s@ influen]eze ^nmod corespunz@tor societatea. A}a se explic@ interesul lui Rudolf alII-lea fa]@ de Arta alchimic@, precum }i activitatea la curtea lui a luiJohn Dee,6 agent al Elisabetei I, a astronomilor (}i astrologilor) TychoBrache sau Keppler, a lui Sendivogius; doctrina alchimic@ a Cur]iiva fi ilustrat@ ulterior de doi doctori erudi]i: Michael Maier, ̂ n celebra„Atalanta Fugiens” }i Heinrich Khunrath – „Amfiteatrum EternaeSapientiae”.7 Tradi]ia esoteric@ a lui Rudolf se va perpetua mult@vreme la Praga, devenind }i subiectul unor divulg@ri roman]ate aleromanelor lui Gustav Meyrink († 1932): „Golem” }i „%ngerul de la

82

.

.

fereastra de Occident”.8 Un text doctrinar fundamental studiat deRudolf a fost cel al lui Salomon Trismosin, maestrul lui Paracelsus:„L$na de Aur sau Floarea Comorilor”, editat@ ^n 1598.9

Este evident c@ raport$ndu-se la aceste reguli arcane, }i sub influ-en]a unor consilieri mai mult sau mai pu]in demni, supus zvonurilorcontradictorii, Rudolf nu putea lua decizii corecte, dec$t ^n urmainform@rilor directe }i a contactelor personale cu diferi]ii protagoni}tiai evenimentelor.

Mihai Viteazul l@sare o impresie favorabil@ lui Rudolf, de}i acestafusese indus ^n eroare de }tiri contradictorii cu privire la domnulmuntean, at$t ̂ nainte, c$t }i dup@ ̂ nt$lnirea lor din prim@vara anului1601. A}a se explic@ }i apari]ia portretului domnitorului ^n tablouluilui Frans Francken – „Cressus ar@t$ndu-i lui Solon bog@]iile sale”,aflat ^n colec]ia lui Rudolf.10

Rudolf dorea s@ devin@ Monarhul Universal, nu at$t ^n sensgeografic, ci mai ales ca realizare spiritual@; de aici }i inamici]ia fa]@de turci. Pentru rec$}tigarea Ungariei avea nevoie de Transilvania,punct geo-politic fundamental ^n consolidarea grani]ei meridionalea Imperiului. Politic, era fascinat de figura lui Carol Quintul, iarpersonal era un catolic tradi]ionalist, manifest$nd mereu ne^ncrederefa]@ de variantele categorice ale Reformei, ̂ n care se ̂ nscriau ̂ n aceavreme calvinismul sau unitarianismul. Avea }i un confesor personal,p@rintele Ioan Pistorius, unul din pu]inii preo]i cul]i care-l puteau^n]elege. Monarhia cre}tin@ universal@, guvernat@ de un Adept printreregi, }i de un Rege al Adep]ilor – iat@ idealul lui Rudolf, f@r@ de care

8. Meyrink Gustav – Il Golem, Ed. Newton Compton, Roma, 1994 (exist@o traducere extrem de defectuoas@ ^n limba rom$n@, ap@rut@ ^n 1990,la Editura Univers); Idem – L’angello della finestra d’Occidente, LibreriaRomana, Roma, 1992. Ultimul este un roman fundamental pentru^n]elegerea epocii }i a contactelor doctrinare rudolfiene.

9. Salomon Trismosin – Il Toson d’oro o il Fiore dei Tesori, Ed. Mediterranee,Roma, 1994. Carte fundamental@, care ne introduce }i ^n semnifica]iaocult@ a Ordinului L$nii de Aur, patronat de Casa de Austria.

10. Tablou reprodus }i ^n monografia lui Manole Neagoe; Rudolf apare ca}i Cressus, Mihai f@c$nd parte din suita lui. A}a se explic@ }i recunoa}terealui ca Domnitor al Munteniei }i Moldovei, }i doar guvernator alTransilvaniei (sept. 1600). Cf. Xenopol, op.cit., vol. III (ed. 1988), p. 306,nota 12.

83

.

.

11. Dauxois, J., op.cit., p. 46-58, 250-272, 311 etc.12. Ibidem, p. 253.13. Xenopol, op.cit. (ed. 1988), vol. III, p. 278-286, 310-311 (notele);

Neagoe, M., op.cit., p. 212-215.

nu vom putea ^n]elege conduita lui, }i lipsa total@ de pragmatism decare acesta a dat dovad@. A}a se explic@ }i abdicarea sa for]at@,indus@ de arhiducele Mathias.11

George (Giorgio) Basta de Sathmar,12 cum ^i pl@cea s@ seintituleze, albanez italianizat, bun tactician militar, apare din relat@rilecontemporanilor ca un om doritor de glorie, doritor a se ^nscrie ^ngaleria condotierilor de epoc@. Cine nu remarc@ similarit@]i cucaracterul lui Wallenstein, omul forte al R@zboiului de Treizeci deAni? Spre deosebire ̂ ns@ de Wallenstein, Basta nu a avut inteligen]apolitic@ a acestuia. Specula]iile politice ^n care Mihai va excela ^i vorfi str@ine albanezului, care va reac]iona ^n consecin]@. Era inevitabilconflictul cu Mihai; cei doi aveau mentalit@]i prea diverse pentru ase putea ^n]elege. G$ndirea cazon@ a generalului Basta este cauzaformal@ a deciziei de a-l ^nl@tura pe Mihai. %nt$lnirile dintre cei doierau marcate ^ntotdeauna de o antipatie abia disimulat@. Cert estec@ Basta nu dorea s@ serveasc@ sub ordinele Viteazului }i era ^ntr-opermanent@ gard@ asupra voievodului, urm@rindu-i fiecare mi}care.%n vara lui 1601, c$nd cei doi trebuiau s@ coopereze, Basta ^l suspi-ciona pe domn c@ ar tr@da. Fie c@ a interceptat scrisorile acestuia,fie c@ ar fi primit bani de la Ieremia Movil@ cu scopul de a-l asasina,fie c@ trimisese deta}amentul condus de Jacques de Beauri s@-l invitela o discu]ie, eventual s@-l aresteze }i, ̂ n caz de opunere de rezisten]@,s@-l asasineze,13 Basta era decis s@ se scape de un personaj pe carenu-l putea controla.

Nobilimea transilvan@, ca, de altfel, }i cea muntean@ sau ceamoldovean@ ̂ }i urm@rea interesele proprii, planurile vizionare ale luiMihai st$rnind reac]ii din cele mai diverse: scepticism, groaz@, revolt@sau entuziasm, ^n func]ie }i de succesele sau insuccesele domnuluimuntean. %n}i}i fra]ii Buze}ti ^n 1601 ^l recuno}teau ca domn peSimion Movil@ ̂ n Muntenia; ardelenii ̂ l primeau triumfal pe Mihai ̂ n1599 ^n Alba-Iulia, ca ^n 1600 s@ se r@scoale ^mpotriva lui, divi-

84

.

.

z$ndu-se apoi ^n raport cu pozi]ia acestuia ^n 1601.14 Edificant este}i faptul c@ ̂ n momentul atacului asupra domnului, ̂ n 19 august 1601,doar doi nobili maghiari s-au ridicat ^n ap@rarea domnului rom$n:Ludovic Rákoczi (r@nit la g$t) }i Johannes Bekény (ucis }i el atunci),al@turi de al]i 16 servitori. Boierii rom$ni s-au dumirit prea t$rziu.15

Basta ^nsu}i a acceptat (dup@ unii, chiar el a dispus) ca trupul luiMihai, dup@ ce a fost expus pe C$mpia Turzii, s@ fie ^ngropat ^nctitoria sa din Alba-Iulia, permi]$nd paharnicului Turturea s@-i duc@capul la M@n@stirea Dealul.16

Cine erau protagoni}tii Scaunului Petrin din vremea lui MihaiVod@? Sixt al V-lea (Felice Peretti) domnise ^ntre 1585-1590, ilu-str$ndu-se printr-un rigorism moral radical, fiind adept convins alReformei Tridentine. Urban al VII-lea (G.B. Castagna) a domnit 13zile ^n 1590, urmat fiind de al]i doi papi cu domnie scrut@: Grigoreal XIV-lea (Niccolo Sfondrati) (1590-1591) }i Inocen]iu al IX-lea (G.Facchinetti) (1591). To]i ace}tia erau candida]ii prefera]i ai lui Filipal II-lea, regele Spaniei. Tot datorit@ lui Filip al II-lea a ajuns la tronIppolito Aldobrandini, ^n 1592, lu$ndu-}i numele de Clemente alVIII-lea. A domnit p$n@ ^n 1605, c$nd a c@zut r@pus de un atacvasculo-cerebral, consecin]@ a gutei. Av$nd o evlavie personal@exagerat@, acest lucru nu l–a ̂ mpiedicat s@-}i promoveze nepo]ii, unuldin ei devenind cardinal la 14 ani, }i s@-}i mute mereu reziden]a,etal$nd un fast al cur]ii pontificale remarcat de contemporanii s@i.Fusese anterior nun]iu ̂ n Polonia, cuno}tea deci situa]ia din EuropaOriental@, }i era un adept convins al politicii spaniole. Intransigentdin punct de vedere dogmatic, s-a ̂ ngrijit de tip@rirea c@r]ilor de cult}i a Vulgatei conform doctrinei tridentine; l-a creat cardinal pe Sf.Robert Belarmin, Sf. Filip Neri fiind unul din intimii s@i, iar istoricul

14. Tratatele lui Xenopol sunt relevante. Idem monografia lui ManoleNeagoe.

15. A se vedea excelentul articol al lui Anghel Gheorghe – A fost re^nhumatcorpul marelui voievod Mihai Viteazul ^n catedrala sa din Alba-Iulia? ,^n „Apulum”, revista Muzeului Na]ional din Alba-Iulia, nr. 27-30/1990-1993, p. 311-323, mai ales p. 313-318; Basta le scrisese boierilorrom$ni „s@ nu fie tri}ti, ci s@-}i aleag@ alt domn”, el personalrecomand$ndu-l pe Marcu, fiul lui Petru Cercel. Cf. art.cit., p. 313-314.

16. Ibidem, p. 317-319.

85

.

.

17. Rendina, Claudio – I Papi – Storia e segreti, Ed. Newton Compton, Roma,ed. II, 1996, p. 543-549; Kelly, J.N.D. – The Oxford Dictionary of Popes,Oxford University Press, Oxford, ed. 1990, p. 275-276.

Cesare Baronio confesorul s@u. Din 1595 a urm@rit cu aten]iecontroversele legate de „Scientia media” a Pr. Molina }i disputeleaferente dintre iezui]i }i dominicani vis-á-vis de har, liberul arbitru}i Providen]a Divin@.

Ceea ce i-a absorbit aten]ia a fost conflictul dintre Spania }i Fran]a,ca }i politica religioas@ a lui Henric al IV-lea, intrigat fiind de Decretulde Toleran]@ de la Nantes. Afacerile din Orientul Europei au c@zutpe plan secundar, fiind gestionate de nepo]ii s@i, mai mult sau maipu]in competen]i.17

Fiind adept al Reformei Tridentine, considera caduc conciliul }ispiritul din 1439 de la Floren]a. Practic, acest pap@ va inaugura for-mula restaur@rii unit@]ii biserice}ti prin Unirea de la Brest (1595),dup@ o formul@ sau/sau; sau cu Roma, sau cu Bizan]ul. Incluziuneeclesiastic@, }i nu unire adev@rat@. Cu o asemenea mentalitate, estesigur c@ politica eclesiastic@ a lui Mihai Viteazul ^i ap@rea cel pu]inambigu@, pentru acest pap@ ritul latin }i tradi]ia roman@ fiindnormative. Raporturile lui cu Rudolf nu au fost nici ele cordiale, lucrudemonstrat anterior. Formalismul rigid politico-social spaniol ̂ }i aveacomplementul pe tronul petrin prin papii ale}i dintre cardinalii agrea]ide regele Spaniei. Rapoartele pe care le primea Papa de la nun]iis@i din Polonia, Transilvania sau Praga puteau s@-l lase descump@nit.Germanico Malaspina din San Severo, nun]iu ̂ n Polonia }i mai apoi^n Transilvania, ^n mod cert nu a corespuns misiunii cu care a fostinvestit de Pap@.

Clement al VIII-lea delegase pe cardinalul Henrico Caietano ̂ ntr-omisiune special@ pe l$ng@ Malaspina, aflat pe atunci ^n Polonia, ^naprilie 1596, s@ ̂ ncerce s@-l pacifice pe Sigismund Báthory cu RegatulPolon, pe chestia interven]iilor poloneze din Moldova. %n Transilvaniape atunci nun]iu era Alfonso Visconti de Cervia, c@ruia Malaspina ^iscria: „Aderarea la Lig@ mi se pare c@ nu serve}te dec$t ca mijlocpentru a ajunge la alte ]eluri, ceea ce este cu totul altceva dec$tinten]ia Sanctit@]ii Sale, care a judecat c@ este foarte necesar@ coali]ia

86

.

.

a}a cum a ^ncercat s-o fac@” (10 februarie 1597).18 %n aceea}i scri-soare, Malaspina se recuno}tea dep@}it de conflictele dintre polonezi}i imperiali.

Tot Malaspina s-a amestecat ^n problema familiei Báthory: astfelpe cardinalul Andrei Báthory, catolic laic, numit beneficiar al epis-copiei Varmia (Polonia), cu dispens@, l-a hirotonit subdiacon, spe-r$nd c@-l va putea re]ine ̂ n afara problemelor politice; acela}i AndreiBáthory, care ̂ mpreun@ cu fratele s@u {tefan au complotat ̂ mpotrivalui Sigismund, }i c@rora, ^n urma unor promisiuni de fidelitate, laini]iativa lui Malaspina, au fost gra]ia]i de v@rul lor.19

Malaspina a continuat s@-l sus]in@ pe Andrei Báthory, careurm@rea s@-l instaleze domn ^n Moldova pe fratele s@u {tefan,^mpotriva lui Ieremia Movil@, om verificat al politicii poloneze,f@c$ndu-se astfel cop@rta} unei iresponsabile aventuri politice.20

Acela}i Malaspina ^i scria ^n 14 puncte, ^n 7 iunie 1597 nun]iuluiSpeciano, la Praga, amestec$ndu-se ̂ n problemele Moldovei }i [@riiRom$ne}ti: la litera N scria: „Mi s-a spus s@-mi amintesc de ofertaf@cut@ de Mihai prin solul s@u Majest@]ii Sale Regelui (Poloniei, n.n.)la sf$r}itul Dietei }i de st@ruin]a de a fi primit sub protec]ia acestuiregat, cum este }i Ieremia }i s@ fie recomandat Turcului de c@treambasadorul Poloniei la Poart@, }i pentru a-i ob]ine iertarea ofenselordin trecut, }i cum voievodul ^nsu}i, pentru a-l asigura pe MajestateaSa c@ procedeaz@ cu sinceritate, se oferea s@-i dea ostatec un fiu: }icu toate acestea senatorii au hot@r$t s@ nu fie primit sub protec]ie,nici s@ se scrie ^n favoarea lui. Aceast@ hot@r$re a fost luat@ s@ nu sedea nici m@car umbr@ de b@nuial@ ^mp@ratului sau principeluiTransilvaniei”. %n 22 iunie 1597, nun]iul Speciano f@cea pe aceast@scrisoare urm@toarele adnot@ri: la punctul K: „Nimeni nu se ̂ ndoie}te

18. Veress Andras (Andrei) – Relationes Nuntiorum Apostolicorum inTransilvaniam missonum a Clemente VIII-o. 1592-1600, Budapest,1909, p. 267-268.

19. Ibidem, p. 269-272; Card. Caetano scria lui A. Visconti ^n 24 }i 27ian. 1597, inclusiv despre hirotesirea subdiaconal@ a cardinalului AndreiBáthory.

20. Scrisoare din 1 dec. 1596, ^n Veress Andrei – Documente privitoare laistoria Ardealului, Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti, vol. V, Bucure}ti, 1932,p. 49.

87

.

.

21. Hurmuzaki, Eudoxiu de – Documente privitoare la istoria rom$nilor,Bucure}ti, vol. XII, p. 301-304.

22. Hurmuzaki, op.cit., vol. XII, p. 306.

c@ polonii ar fi ocupat [ara Rom$neasc@, dac@ o puteau face, cumau f@cut }i cu Moldova, }i ar face-o }i acum cu g$ndul c@ nu-i vadisplace Turcului, ^n a c@rui st@p$nire va r@m$ne [ara Rom$neasc@}i Moldova, iar lucrurile vor ajunge ^n situa]ia de la ^nceputulr@zboiului”. La punctul N Speciano nota: „Se }tie c@ Valahul a venitla ^mp@rat }i a ob]inut tot ce a dorit de la el }i de la principeleTransilvaniei”. Importante sunt }i observa]iile f@cute asupra perspi-cacit@]ii lui Malaspina (privitor la ocuparea Moldovei de c@trepolonezi): „El n-a dezaprobat faptul, ci din contr@ l-a aprobat pentrua onora na]iunea polon@, lucru incomparabil cu sarcina unui nun]iu.El trebuie s@ }tie c@ este nun]iul Papei }i nu al unui alt principe }i afost trimis s@ ajute ^n lucrurile spirituale }i nu ca s@ controleze ^n celetemporale, cum a f@cut ^n trecut cu acele propuneri care toate aufost zadarnice”. (s.n.) Impecabil scris. Dar este interesant@ }i^ncheierea: „Cine va citi aceste r@spunsuri s@ cread@ c@ ^ntr-adev@rnu s-a urm@rit altceva dec$t binele public, f@r@ inten]ia de a v@t@ma^ntr-o form@ sau alta, pe numitul monsignor (Malaspina, n.n.),care-mi este prieten de mul]i ani }i este ^nzestrat de Dumnezeu cumulte calit@]i }i ar putea ajuta foarte mult Sf$nta Biseric@, dac@ s-arab]ine de la anumite vanit@]i, – c@ci altceva nu poate s@ fie –, lucrupe care nu l-a f@cut, de}i a fost f@cut atent de mai multe ori, cudragoste, at$t prin scrisori, c$t }i prin prieteni”.21 (s.n.)

%n 30 iunie 1597 acela}i nun]iu Speciano scria cardinalului Ca-etano: „N-a ^nv@]at s@ navigheze ^n siguran]@, cu toate naufragiiletrecute }i acum se ocup@ de alt@ afacere din care poate urma o no-utate pentru [ara Rom$neasc@”,22 referindu-se la acela}i Malaspina}i la amestecul s@u incompetent ^n tentativa de a face incursiuni ^nMuntenia din partea du}manilor declara]i ai lui Mihai.

O descalificare evident@ pentru cel care ar fi trebuit s@ reprezinteinteresele Papei, venit@ din partea unui coleg de-al s@u, foarteautorizat.

Malaspina ̂ l va sus]ine ̂ n continuare pe cardinalul Andrei Báthory,ale c@rui combina]ii politice vor da mult de furc@ domnitorului

88

.

.

muntean, cardinal care prin vanitatea lui va dori s@ se c@s@toreasc@(cu dispens@, desigur!) ^nc@lc$nd statutul eclesiastic c@ruia ^i jurasecredin]@ „p$n@ la v@rsarea s$ngelui”. Dup@ b@t@lia de la {elimb@r,cardinalul va fi asasinat ̂ n Secuime, g@sindu-}i un sf$r}it consecventac]iunilor sale.23

Acela}i Malaspina, pe care Mihai ^l ]inuse sub supraveghere, }icare ^i purta (evident) antipatie, ^l descria pe principele muntean ca:„om f@r@ ̂ nv@]@tur@, ̂ nc$t abia ̂ }i poate isc@li numele }i nu cunoa}tealte limbi ^n afar@ de cea rom$neasc@ }i de cea turceasc@, dar estefoarte priceput la viclenii }i }iretenii, nest@vilit de legi, nestatornic }icrud din fire, aplecat spre desfr$u, dispre]uitor de sfaturi, repezit, }idup@ spusele mitropolitului de T$rnovo, netem@tor de Dumnezeu.”24

Cu un asemenea reprezentant diplomatic este evident c@ abilulpolitician care era Clement al VIII-lea s@ fie total derutat, cu at$t maimult cu c$t ̂ n 7 oct. 1595 ̂ i trimitea urm@toarele instruc]iuni lui Malas-pina: „Am ̂ n]eles bucuros ra]iunile pe care le pretinde Polonia asupraMoldovei }i ^mi vor servi spre a r@spunde ^n diferite ocazii. Am cititde asemenea multe jur@minte f@cute regilor Poloniei de acei voievozi.(...) M@ doare c@ lucrurile au ajuns p$n@ aici, ^nc$t pe viitor nu vorfi ̂ n]elese dec$t ra]iunile care vor sta, cum se zice, pe muchie de cu]it.Totu}i, din acest loc s-au luat toate m@surile }i s-au depus toatestr@duin]ele prev@z$ndu-se toate ^nt$mpl@rile nepl@cute ce ar puteaurma, at$t pe l$ng@ principele Transilvaniei, c$t }i pe l$ng@ ̂ mp@rat,}i au fost re^nnoite toate angajamentele, dar va trebui, de asemenea,ca }i acolo s@ se lase cel pu]in speran]a c@ se va urma aceea}i cale,adic@ oamenii s@ se hot@rasc@ s@ lupte ^mpotriva turcilor ^mpreun@cu acele provincii ^n ofensiv@, c$t }i ^n defensiv@ (adic@ Muntenia }iMoldova, n.n.). Ne este }i sil@ s@ ne g$ndim c@ s-ar putea ^nt$mplaca ei (polonezii, n.n.) s@ pun@ m$na pe acele ]@ri, poate cu g$ndul

23. Neagoe, op.cit., p. 146-176; despre inten]iile matrimoniale ale luiAndrei Báthory, care vroia s-o ia de so]ie pe arhiducesa MariaChristierna, fosta so]ie a lui Sigismund, comi]$nd astfel }i o impietatemoral@, vezi ibidem, p. 163.

24. Xenopol, op.cit., ed. 1988, vol. III, p. 305, notele 4 }i 5. Or, se }tie c@rela]iile lui Mihai cu mitropolitul de T$rnovo, Dionisie Rally, au fost maimult dec$t cordiale. Pe l$ng@ incompeten]@, Malaspina adaug@ }i reacredin]@.

89

.

.

25. Hurmuzaki, op.cit., vol. III, p. 136; alte instruc]iuni papale date luiMalaspina (^n 1 }i 9 iulie 1595) preced liniile directoare de mai sus;Malaspina e sf@tuit s@ str$ng@ leg@turile cu Msgr. Spinelli de Cremona(viitor nun]iu ^n Praga), }i s@ nu se acuze reciproc. Cf. Ibidem, III/2,117-119; A se vedea }i Hurmuzaki, op.cit., III/2, 121. Despre altepl$ngeri ale lui Speciano contra lui Malaspina: cf. Idem, XII, 25, nota.;Despre pruden]a recomandat@ de Pap@ lui Sigismund Báthory, ^nprivin]a ac]iunilor din 1595 (scrisoare ̂ n 22 iul. 1595) tot lui Malaspina:cf. Ibidem, III/2, 123-124.

26. Hurmuzaki, op.cit., XII, 128.27. Ibidem, XII, 130.28. Karalevskij, Chiril – Bernardino Quirini, episcop de Arge}, 1591-1595,

^n „Revista Catolic@”, nr. 1/1915 (IV), p. 188-189.

de a le ceda c$nd Turcul ar numi alt voievod, lucru u}or de f@cut, }ipe care Turcul ^i va }i face cu g$ndul de a-i subjuga pe polonezi ^nalt@ form@, ̂ ndat@ ce vor ̂ nceta furtunile acestea. Atunci va fi imputat@polonezilor vina propriei lor ruini, la fel ca }i a altora, pentru ca celepetrecute p$n@ acum ̂ i fac s@ cread@ c@ Transilvanul va fi ̂ n stare s@apere el provinciile, de vreme ce numai cu o parte a armatei a pututs@ se opun@ lui Sinan...”. %n acela}i document Papa }i-a exprimat^ngrijorarea despre conduita cardinalului Andrei Báthory, care doreas@ r@spund@ invita]iei cancelarului Zamoyski, dorind s@ fie insediat^n „acele provincii”; Papa prefer@ ca Báthory s@ fie sf@tuit s@ mearg@pe c$tva timp la Roma.25

Cezare Speciano, nun]iul de la Praga, ^i reamintea lui Malaspinade priorit@]ile momentului (20 oct. 1595): c@ ^mp@ratul dorea caregele polon s@ „se rup@ de turci”, intr$nd ̂ n coali]ia imperial@; „}timc@ Sanctitatea Sa nu dore}te nici un alt lucru mai mult dec$t s@ scapeaceste provincii de jugul turcesc”.26 Acela}i nun]iu, Speciano, aveadeja dubii despre colegul s@u Malaspina: „Oare nu s-a ^n}elat }i nu^n}eal@ pe al]ii?”.27 Cum s-a achitat Malaspina de sarcinile trasatede Papa am v@zut anterior.

%n 5 ian. 1593 Malaspina ̂ i scria cardinalului Cinzio Aldobrandini,nepot al Papei, despre intrigile lui Edward Barton, agentul regineiAngliei, av$nd ca scop ̂ nl@turarea iezui]ilor din Principatele Rom$ne.Aron Tiranul ^ns@ nu se arat@ str@in de catolici.28

Alessandro Comuleo scria ^n 31 mart. 1594 cardinalului de St.Giorgio despre disponibilitatea lui Aron Vod@ de a ̂ ndeplini planurile

90

.

.

Papei; aceasta cu at$t mai mult, cu c$t Aron fusese la Roma ^nvremea Papei Sixt al V-lea }i f@cuse o profesiune de credin]@ catolic@^naintea cardinalului de Santa Severina, rector al Colegiului Grec.29

Se confirm@ deschiderea spiritual@ dovedit@ de Aron Vod@, victim@a iresponsabilei ambi]ii a lui Sigismund Báthory.

%n 8 iun. 1595 Cesare Speciano ̂ i scria lui Malaspina, atr@g$ndu-iaten]ia asupra crizei cauzate de polonezi ^n Moldova, dar }ifelicit$ndu-l pentru „lucrul bun c@ i-a adus pe episcopii ruteniortodoc}i s@ asculte de Vicarul lui Hristos pe p@m$nt }i i-a trimis s@o fac@ la Roma”.30 F@r@ ^ndoial@, Malaspina ca nun]iu ^n Polonia ^nacel timp s-a implicat activ ^n Unirea de la Brest. Dintr-o scrisoare acard. Cinzio Aldobrandini c@tre Malaspina (24 iun. 1595) pe bazarelat@rilor nun]iului Alfonso Visconti de Cervia afl@m c@ „ortodoc}iidin [ara Rom$neasc@ }i Moldova l@sau s@ se cread@ c@ eliber$ndu-seacele ]@ri de sub jugul turcesc, se vor reconcilia cu Scaunul Apostolic}i vor reface unirea cu Sf$nta Biseric@ Catolic@, pentru care (Visconti)cere instruc]iuni, pentru a }ti cum s@ ac]ioneze ^ntr-o afacere at$t deimportant@”. Lui Visconti i s-a r@spuns s@ ia leg@tura cu Malaspina,acesta fiind implicat ^n asemenea tratative.31 Este regretabil c@Malaspina nu a perseverat ^n aceast@ direc]ie, ^n loc s@ se implice^ntr-un joc politic periculos.

Spre deosebire de Germanico Malaspina, nun]ii AlessandroComuleo }i Alfonso Visconti c@utau s@-}i ^ndeplineasc@ bineobliga]iile cu care au fost ^ns@rcina]i.

A. Comuleo l-a vizitat pe Aron Vod@, trat$nd despre intrarea ^nalian]a anti-otoman@; acela}i voievod scrisese }i Papei, re^nnoindprofesiunea sa de credin]@.32 Comuleo dorea s@-l fi ^nt$lnit }i peMihai Vod@, dar era prudent, consider$nd (^n urma jocului politicf@cut de domn – n.n.) c@ principele este prea legat de turci; ulteriora aflat de tratativele secrete ale domnului cu transilvanii.33 %n 15 ian.1595 Papa d@dea o brev@ at$t pentru Aron Vod@, c$t }i pentru Mihai

29. Hurmuzaki, op.cit., III/1, p. 193-194.30. Ibidem, III/2, 407-409; XII, 67-68.31. Ibidem, III/2, 113-114; Karalevskij, art.cit., p. 193.32. Veress, A. – Relationes..., p. 56.33. Ibidem, p. 57; Hurmuzaki, II/2, p. 395.

91

.

.

34. Karalevskij, C., art.cit., p. 190-192; este primul contact ^ntre MihaiVoievod }i Clement al VIII-lea.

35. Veress – Relationes..., p. XXVI sqq.; Idem, Nun]ii Apostolici ^n Ardeal(1592-1600), ^n „Analele Academiei Rom$ne”; Mem. Sec]. Istorice,ser. III, tomul VIII, Bucure}ti, 1928, p. 328 sqq.

36. Idem, Relationes..., p. 107-108.37. Karalevskij, C. – art.cit., p. 194-196; Hurmuzaki, op.cit., III, 485.38. Veress, A. – Relationes..., p. 184-189.

Viteazul, recomand$ndu-l pe nun]iul Visconti. Pe Aron ^l ^ncuraja^n deciziile luate, iar lui Mihai ^i recomanda pe nun]iu astfel:„Deoarece suntem convin}i despre Nobilitatea Ta ca m@rturisin-du-Te cre}tin dore}ti gloria lui Hristos }i prop@}irea cre}tin@t@]ii,pentru aceasta, aceluia}i nun]iu apostolic al Nostru, episcopuluiAlfonso, care merge at$t de aproape de provincia Ta, i-am poruncitca ^n numele Nostru s@ vorbeasc@ cu Tine despre acelea ca }i cuPapa ^n persoan@, inclusiv despre cele legate de onoarea divin@ }ifolosul domnului rom$n”.34

Nun]iul Visconti }i-a dat imediat seama de realit@]ile din spatelelui Sigismund Báthory, care-i cenzura rapoartele (astfel ̂ nc$t ̂ l obligas@ scrie rapoarte oficiale }i secrete) }i posibilele leg@turi cu MihaiViteazul.35 Mai mult, nun]iul a participat la lupta de la C@lug@reni,inform$ndu-l despre aceasta pe Papa (28 aug. 1595), dup@ cumcelebra Sf. Liturghie ^n armur@, ministrand fiindu-i chiar principeleSigismund.36

Campania polonez@ care-l introducea pe Ieremia Movil@ ^nMoldova a avut }i repercursiuni religioase. Prin tratatul de vasalitate^ncheiat de Ieremia cu regele polon Sigismund al III-lea Vasa, mol-dovenii erau echivala]i cu cet@]enii polonezi, iar Bisericile Catolic@}i Ortodox@ erau recunoscute la paritate juridic@.37 S-a creat astfelpremiza pentru viitoarea activitate a {colii Kievene, care a dat cafruct pe Sf. Petru Movil@, stabilindu-se un cadru facil pentru interco-muniunea celor dou@ tradi]ii eclesiastice.

Acela}i nun]iu Visconti a stat ^n spatele solicit@rilor la Curiapapal@, determin$ndu-l pe Pap@ s@ se implice ^n campaniaanti-otoman@, ^nsufle]indu-l }i pe Mihai Viteazul.38 Visconti nupierdea din vedere nici interesul unionist. Cinzio Aldobrandini ̂ i scrianun]iului (23.III.1596), r@spunz$ndu-i unei scrisori trimise ̂ n 4 mart.

92

.

.

acela}i an: „Afl$nd c@ vl@dicii din Moldova }i din Valachia stau }ia}teapt@ s@ vad@ cum reu}esc rutenii veni]i aici, deja str@dui]i pentruplecare, ca }i ei s@ se uneasc@ cu acest Sf$nt Scaun, acest lucru vafi foarte pl@cut lui Dumnezeu }i foarte oportun sub diferite aspecte,ca s@ se poate face un }i mai mare r@zboi ^mpotriva turcilor. Pentruaceasta }tiu c@ D. Voastr@ ^}i va bate capul cu pruden]a }i cu r$vnasa la ceea ce va servi...”;39 Sigismund Báthory }i Mihai Viteazul erauprin}i ^n jocul unionist, se pare c@ }i prin activitatea doamnei VelicaNorocea, v@duva lui Vlad, domn al [@rii Rom$ne}ti.40

Acela}i Cinzio Aldobrandini aprecia lucid situa]ia politic@ }iop]iunile poloneze, imperiale sau ale nobilimii transilvane, acesta dinurm@, preponderent calvin@ }i unitarian@, fiind adversara decis@ aimperialilor }i a Ligii Catolice.41 Tot el va atrage aten]ia asupranestatorniciei principelui Sigismund Báthory, prototip al aventuris-mului politic42 }i care bloca ajutoarele trimise de Pap@ sau de Rudolfpentru campania anti-otoman@. Dup@ asasinarea lui Aron Vod@ laVin]ul de Jos, se pare la instig@rile cancelarului transilvan de originerom$n@, Iozsika, Mihai era convins c@ a pierdut un colaborator den@dejde. %n 3 martie 1597 Visconti trimitea Papei o scrisoare a luiMihai Viteazul.43 Nu cunoa}tem deocamdat@ con]inutul acestei scri-sori. %nt$rziind r@spunsul, ̂ n 3 iulie 1597 Mihai ̂ i scrie Papei din nou:

„Prea Sfin]ite }i Prea Fericite P@rinte,Negre}it }tiu c@ Sanctitatea Voastr@ }tie foarte bine cu c$t@

s$rguin]@ }i rapiditate am luat armele pentru cre}tin@tate, ^mpotrivadu}manului comun }i c$t sunt de gata s@-mi dau }i via]a ^n slujbacre}tin@t@]ii, dar fiindc@ ^mi lipsesc osta}ii }i banii, care sunt for]ar@zboiului, am socotit c@ prin aceast@ scrisoare s@ m@ adresez dinnou Sanctit@]ii Voastre, ca }i P@rintelui comun (s.n.), }i prin ea v@rog foarte st@ruitor ca pe mine, care m@ aflu ^n at$tea str$mtor@ri }i^nainte de to]i expus furiei du}manului prea crud, s@ binevoi]i a m@ajuta, }i a m@ ^mbr@]i}a cu cea mai mare dragoste. M@ angajez ca

39. Ibidem, p. 193-194.40. Veress, A. – Documente privitoare la istoria Ardealului..., vol. IV, p.

315.41. Idem, Relationes..., p. 255-257.42. Ibidem, p. 275.43. Ibidem, p. 282-283; Idem, Nun]ii Apostolici..., p. 338.

93

.

.

44. Karalevskij, C. – Bernardino Quirini..., ̂ n „Revista Catolic@”, IV (1915),p. 196-197.

45. Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 199.

prin ̂ ns@}i faptele s@ r@spund ̂ n a}a fel milostivirii Sanctit@]ii Voastre,^nc$t s@ nu v@ c@i]i c@ m-a]i ajutat }i protejat ca pe un fiu al s@u.

Timpul ne oblig@ s@ m$nuim armele, iar eu m@ preg@tesc dup@puterea sl@biciunilor mele }i de pe urma pustiirii acestor s@rmaneprovincii, ce voi face ^n serviciul cre}tin@t@]ii va ar@ta izb$nd@.

%ntr-aceea cu smerenie s@rut picioarele Sanctit@]ii Voastre }i V@cer de la Cel Atotputernic c$t mai mul]i }i mai ferici]i ani.

Dat ^n [ara Rom$neasc@ ^n ora}ul T$rgovi}te ^n ziua de 3 iulie1597, Al Sanctit@]ii Voastre smerit fiu }i slujitor, Mihai” (semnat manupropria).44

Papa va r@spunde ^n 16 august 1597:„Iubite fiu, Nobil B@rbat, s@n@tate }i binecuv$ntare apostolic@!T@ria sufletului t@u }i ^nsufle]irea pe care o vedem din scrisorile

tale, pentru ap@rarea bunului comun al cre}tin@t@]ii ^mpotrivadu}manului comun cel mai periculos, Turcul, o apreciem mult ^nDomnul. Acest lucru ar trebui s@-l fac@ to]i principii cre}tini spresalvarea lor }i a altora. C$t ne prive}te pe noi, nim@nui nu-i estenecunoscut c$te str@duin]e am depus ^n privin]a aceasta, c$t ajutormilitar am dat }i este bine s@ cuno}ti }i tu c@ nu ne-am cru]at nicis$ngele nostru, pentru c@ ^n Ungaria sta]ioneaz@ cu armata noastr@iubitul fiu, nobilul b@rbat Ioan Francisc Aldobrandini, nepotul nostrude s$nge }i c@pitan general, fiind gata la orice primejdie. Am cheltuitat$t de mult }i continu@m s@ cheltuim at$t de mult, ̂ nc$t acest scaunApostolic, ^n care }edem din mila lui Dumnezeu nu mai poate facefa]@ cu puterile sale naturale, de aceea ne doare nespus de mult, caajun}i ̂ ntr-o criz@ b@neasc@ at$t de mare, nicicum nu-]i putem prestaceea ce ceri, de}i ^n mod sincer te iubim a}a de mult. Se cuvine catu s@ fii tare la suflet }i ̂ ncrez@tor, c@ci dac@ s-ar declara r@zboiul acelei]@ri, nu ne ^ndoim c@ ducii no}tri ^]i vor veni ^n ajutor, c$t va staDumnezeu s@ apere pe lupt@torii cauzei sale }i s@ umileasc@ pedu}manul cel trufa}.

Dat la Roma la s@rb@toarea Sf. Marcu sub inelul pescarului ̂ n ziuade 16 august 1597, anul al VI-lea al pontificatului nostru”.45

94

.

.

Pe l$ng@ acest schimb epistolar, Mihai a mai dorit s@ trimeat@soli la Pap@ }i la ^mp@rat pentru ajutoare, dar solii au fost„temporiza]i” de comisarul imperial Erich Lassota:46 unul din soliiajun}i la Praga din partea voievodului muntean, Mark Schonkabunk,a fost recomandat de Alfonso Visconti colegului s@u Speciano,pentru a i se facilita misiunea.47 Alfonso Visconti va demonstra }ide data aceasta luciditatea necesar@ func]iei cu care a fost investit.La fel o va face c$nd va aprecia corect speran]ele nobilimiiprotestante ardelene, care pl@nuiau s@-l aduc@ pe tronul principatuluipe István Csaki sau pe István Bocskay, profit$nd de situa]ia critic@.Ace}ti doi corifei protestan]i nu-}i ascundeau atitudinea anti-catolic@ostil@, pl@nuind }i alungarea episcopului Naprágy, a iezui]ilor, }ichiar prohibi]ia religiei catolice.48

%n 1598 ^n var@, la T$rgovi}te se aflau deja comisarii imperialicare urmau s@ monitorizeze preg@tirile de lupt@ anti-otoman@. Mihaiva re^nnoi contactele cu Sf. Scaun.

Cronicarul István Szamosközi va lansa ideea c@ Mihai, primind oscrisoare a Papei care-l sf@tuia s@ r@m$n@ devotat cauzei cre}tine,s@ se uneasc@ cu %mp@ratul }i s@ p@r@seasc@ schisma primejdioas@,^ntorc$ndu-se cu toat@ inima ̂ n s$nul Bisericii Romane, ar fi str$mbatdin nas, sf@tuindu-l pe Pap@ s@ lepede erorile italice }i s@ se ^ntoarc@la comuniunea Bisericii R@s@ritene.49 Falsul }i sarcasmul luiSzamosközi au f@cut carier@ ^n istoriografia rom$n@, fiind preluatede Al. Xenopol50 }i de aici la cercet@torii care nu s-au ostenit s@aprofundeze rela]iile domnului muntean cu Sf. Scaun. Diversiunealui Szamosközi se va perpetua ca stil p$n@ ̂ n zilele noastre: cronicarul,calomniindu-l pe Mihai, dorea s@-}i declame false simpatii catolice,

46. Ibidem, XII, p. 317; Veress, A. – Documente..., V, p. 95-96.47. Hurmuzaki, op.cit., XII, 326; Veress, A. – Relationes..., p. 297.48. Hurmuzaki, op.cit., XII, p. 329; Veress, A. – Relationes..., p. 305-308.49. Szamosközi – Anale, II, 75.50. Xenopol, Al. – Istoria rom$nilor din Dacia Traian@, ed. III, vol. V, 1927,

p. 189; ^n edi]ia din 1988 (ed. IV), vol. III, p. 181. Xenopol explic@acest gest ca fiind unul oportunist, pentru a ̂ nl@tura suspiciunea boieriloranti-catolici. %n edi]ia din 1988, notele ^ngrijitorilor edi]iei arat@tenden]iozitatea informa]iei lui Szamosközi (p. 181, notele 20-21).

95

.

.51. Karalevskij, C., art.cit., p. 201-202.

^n acela}i timp detest$ndu-i pe catolici, dar }i pe ortodoc}i; este }itehnica ecumenismului protestant actual, care profit@ din plin dedezbinarea ̂ ntre latini }i r@s@riteni, specul$nd diferen]ele tradi]ionale}i canonice }i profit$nd ^n perpetuarea diviziunii eclesiastice.

Mihai, prin solul Hector Varsi din Chios, va trimite un nou mesajCuriei romane (15 iunie 1598), mai precis cardinalului Petru Aldo-brandini, cer$nd ajutorul Papei:

„Illustrisissime }i Reverendissime Domnul meu prea l@udat.Hot@r$ndu-m@ s@ duc la ̂ ndeplinire ceea ce at$ta vreme aveam ̂ n

suflet, adic@ s@ trimit s@ viziteze }i s@ s@rute picioarele Prea FericiriiTale }i odat@ cu aceasta s@-i fac@ cunoscut@ marea mizerie ^n care seafl@ aceast@ ]ar@ pustiit@, care deja de cinci ani trecu]i ^n fiecare zi are^n spate pe du}manul comun al cre}tin@t@]ii ̂ n diferite locuri, dup@ cumbine va putea s@ v@ informeze pe Domnia Voastr@ Prea Ilustr@ domnulEttore Varsi, omul meu, }i p@r. Evangelista Magno, care de mul]i anise afl@ ^n aceste p@r]i. Fiind D. Voastr@ Prea Ilustr@ o persoan@ foarteputernic@ pe l$ng@ Sanctitatea sa, n-am voit s@ nu vin cu aceast@rug@minte ca s@ binevoi]i a m@ servi, favoriza }i ajuta la Sanctitateasa, ca s@ putem zdrobi }i birui acel du}man. F@c$nd aceasta, pe l$ng@r@splata de la Dumnezeu, eu ^nsumi cu aceast@ s@rman@ ]ar@ voir@m$ne mereu obligat. Cu aceasta f@c$ndu-v@ cuvenit@ plec@ciunev@ cer de la Domnul toat@ fericirea }i prosperitatea.

Din [ara Rom$neasc@ 15 iunie.Al D-Voastre Prea Ilustre }i Prea Cucernice cel mai devotat frate

pentru a v@ servi”.51

Papa va r@spunde ^n 12 octombrie 1598:„Iubitule fiu, Nobilul B@rbat, lui Mihai Principele [@rii Rom$ne}ti.

Clemente Papa VIII.Iubite fiu, Nobil B@rbat, salutare }i bogat@ lumin@ a harului divin.

ceva mai t$rziu dec$t am fi voit retrimitem la Noble]ea ta pe HectorVarsium, pe care l-ai trimis la noi. Motivul ^nt$rzierii este c@ ^n zileletrecute ̂ nt$i am fost bolnav, apoi a trebuit s@ ne odihnim pu]in pentrurefacerea puterilor. Scrisorile tale ^ns@ le-am citit cu pl@cere, }i petrimisul t@u l-am ascultat cu bun@voin]@, iar str@duin]a ta, ardoarea

96

.

.

}i perseveren]a cu care lup]i pentru ap@rarea binelui comun alcre}tin@t@]ii, ^mpotriva celui mai periculos du}man comun numeluide cre}tin nespus de mult ^ntru Domnul.

C$t prive}te apoi problema legat@ de slava lui Dumnezeu }i folosul^ntregului popor cre}tin, nim@nui nu-i este necunoscut c$t de multne-a stat totdeauna la inim@ acest lucru, dar fiind ̂ mpiedica]i de mari}i ne^ntrerupte cheltuieli }i aproape stor}i de orice putere financiar@anul acesta, care este pe sf$r}ite, nu-i putem da nici un ajutor, ^ns@^n anul viitor, dac@ lucrurile vor merge pe f@ga}ul normal, ̂ ]i vom daajutorul cerut, ca s@ ^n]elegi c$t de mult apreciem virtutea ta.

%n acela}i timp te sf@tuim st@ruitor s@ te alipe}ti cu toat@ inima deBiserica Catolic@ Roman@, columna }i t@ria adev@rului, s@ reflectezicu r$vn@, dup@ ^n]elepciunea ta, c$t de grave }i multe rele a adusaceast@ schism@ periculoas@. De aici iau puterea cea mai maredu}manii credin]ei. Apoi ce lucru ^mbucur@tor }i fericit pot speramembrele care sunt desp@r]ite de capul lor?

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care a instituit o singur@credin]@ }i a ^ntemeiat o singur@ Biseric@, pe Prea Fericitul Petru,Corifeul apostolilor, al c@rui loc }i autoritate f@r@ vrednicie noi ode]inem. A}adar trebuie c@utat@ }i p@strat@ acea unitate pe carestr@mo}ii vo}tri din cele mai vechi timpuri au ]inut-o cu toat@ t@ria,ei care au recunoscut Sf$nta Biseric@ Roman@ drept mam@ }i^nv@]@toare }i au venerat-o cu deosebit@ pietate.

A}adar, dup@ ce vei lep@da schisma }i erorile, abia atunci se vaputea spera de la milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, ca cel mai^ngrozitor }i mai s@lbatec du}man, Turcul, va fi ^nvins }i r@pus. Decitu, fiule, s@ iei aceast@ hot@r$re }i s@ o aduci la ^ndeplinire, cubinecuv$ntarea lui Dumnezeu, ca s@ aderi cu tot dinadinsul la BisericaSf$nt@ Catolic@ ^n unitatea credin]ei }i a dragostei }i ^n lucrurile celemai grele pe care le pot aduce vitregia vremurilor s@-]i po]i men]ineputerea sufletului t@u. Dumnezeu ̂ ]i va fi ajutorul t@u }i ̂ n primejdiilecare te ^nconjoar@ te va p@zi s@n@tos }i nev@t@mat. Dar ^n Ferrara ^n12 oct. 1598, al VII-lea al Pontificatului Nostru”.52

52. Karalevskij, C., art.cit., p. 202-203; Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 199-200.

97

.

.

53. Karalevskij, C., art.cit., p. 203-204.54. Hurmuzaki, op.cit., XII, p. 411-412; Bodea, Cornelia – O tip@ritur@

spaniol@ din 1599 despre campaniile lui Mihai Viteazul ̂ n Sudul Dun@rii,^n Mihai Viteazul – Culegere de Studii, Bucure}ti, 1975, p. 184-188.

Despre scrisoarea papal@ trimis@ prin Ettore Varsi, Clement alVIII-lea l-a informat }i pe episcopul de Vác, ̂ n 14 oct. 1598, afirm$ndc@ l-a invitat pe domnul muntean s@ abandoneze schisma „ceaprimejdioas@”.53

Un pap@ cu mentalitatea lui Clement al VIII-lea nu mai puteajudeca ^n termenii conciliului florentin, ci doar ^n rigorismul celuitridentin. Odat@ ce s-a ridicat problema „m@re]iei Divine”, desigurc@ Papa }i-a prezentat punctul s@u de vedere ^n aceast@ problem@.Suntem departe de gestul „scrisorilor la nas”, ^ns@.

%n aceea}i ordine, de str$ngere a flancurilor cre}tin@t@]ii, se ̂ nscrie}i epistola lui Mihai Vod@ c@tre arhiducele Maximilian, trimis@ dinCaracal, ^n 16 oct. 1598. Expun$ndu-i succint ideea unei campanii^n Sudul Dun@rii, voievodul afirma: „Eu ^n toat@ dorin]a }i inten]iamea nu urm@resc altceva dec$t nimicirea du}manului comun }i slavacre}tin@t@]ii”. Scrisoare fusese redactat@ ̂ n limba german@, }i ulteriortradus@ ^n limba spaniol@; traduc@torul spaniol ad@ugase }i „}i aSfintei Biserici romane. {i cu acestea s@rut m$inile %n@l]imii Voastre}i m@ recomand vou@”.54 %n timpul prezen]ei sale ̂ n Praga, principeleunificator rom$n a mai corespondat cu Papa, trimi]$ndu-i, se pare,}i un memoriu. Cunoa}tem r@spunsul Papei din 28 aprilie 1601:

„Iubitul fiu, Nobilul B@rbat, lui Mihai, Voievodul [@rii Rom$ne}ti.Papa Clement al VIII-lea. Iubite fiu, Nobil B@rbat, salutare }ibinecuv$ntare apostolic@!

Am primit scrisoarea noble]ei tale pe care mi-ai trimis-o dinPraga la 1 aprilie, ^n care ne descrii pe larg cele ce ]i s-au ^nt$mplatzilele trecute ^n diferite ocazii. Noi ^ns@ suntem cu toat@ bun@voin]afa]@ de tine, }i cu voin]a favorabil@, din care motiv te ^ndemn@mfoarte mult, ca ^n problema religiei, dintre toate cea mai grea, }i ^nacele lucruri care se ]in de credin]a catolic@, singura adev@rat@, s@te compor]i dup@ cum se cuvine, cu sufletul deschis }i din toatepunctele de vedere s@ procedezi sincer, cu inima curat@ }i cu

98

.

.

con}tiin]a dreapt@, ^n care este vorba de m$ntuirea sufletului t@u }ide o fericire statornic@, c@ci ̂ ndat@ ce vom avea despre tine suficientegaran]ii ^n a}a fel, ^nc$t fiind }i noi ap@ra]i }i cu sufletul siguri ^nacest lucru, abia atunci te vom favoriza cu toat@ hot@r$rea }idragostea, }i c$t Dumnezeu ne va permite, ^]i vom fi de ajutor ^norice ocazie care se va ivi. Vezi, a}adar, mai ales ce se cere de latine }i mai presus de toate ce trebuie s@ faci: ceea ce dac@ vei face,vei st$rni mult mai eficace bun@voin]a noastr@ fa]@ de tine, ca prinajutorul harului lui Dumnezeu, toate s@-]i urmeze cu succes }i ̂ n modfericit.

Dat la Roma la Sf. Petru, sub Inelul Pescarului, ̂ n ziua de 28 aprilie1601, anul pontificatului nostru al X-lea”.55

Odat@ ce Mihai Viteazul ar fi fost vehement ^mpotriva Papei, nuvedem de ce i-ar mai fi cerut un sprijin care putea fi cel mult moral.Pe de alt@ parte, Papa primea informa]ii din cele mai variate, de lanun]ii s@i mai mult sau mai pu]in competen]i, dup@ cum }i la CurteaRudolfian@ informa]iile despre voievodul rom$n erau din cele maidiverse. Mihai fusese un expert ^n jocuri politice; Papa dorea s@ fiesigur c@ ̂ n ceea ce prive}te biserica latin@, Mihai nu f@cea de asemeniun joc politic. Tonul scrisorii nu este deloc ofensator; dimpotriv@,cere doar o atitudine deschis@, declarat@.

Putem concluziona }i noi c@ ideea cum c@ Papa ^l du}m@nea peMihai nu este dec$t o afirma]ie istoric@ pripit@.

55. Hurmuzaki, op.cit., vol. VIII, p. 214.Se fac referin]e }i la Arhivele Vaticanului, Reg. Clemente VIII, Epist.

ad Princip., vol. 45, p. 99 b.

99

.

.

1. A se vedea bun@oar@ Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el ^nsu}i,Astra, Sibiu, 1926, an XVI, nr. 137.

2. {erb@nescu, Nicolae – Biserica str@bun@ }i prima unire politic@ a [@rilorRom$ne sub Mihai Viteazul, ^n %ndrum@tor Pastoral, vol. I, Ed.Episcopiei, Alba-Iulia, 1977, p. 125-135.

Pompiliu Teodor – Politica eclesiastic@ a lui Mihai Viteazul ^nTransilvania, ^n „Revista Istoric@”, nr. 5-6/1993, p. 473-489.

3. Alzati, Cesare – Terra romena tra Oriente e Occidente, Ed. Jaca Book,Milano, 1982, p. 82.

%n ce credea Mihai Vod@ Viteazul?

Geniul politic al voievodului rom$n fusese remarcat de to]i ceicu care acesta venise ^n contact, inclusiv de otomanii care c@utaus@-l ^mbuneze, sau s@ c$}tige timp pentru a lua m@suri suficiente^mpotriva lui. Din toate studiile istorice consacrate domnului, dar }idin diferitele colec]ii documentare ce ilustreaz@ perioada respectiv@,rezult@ la modul evident c@ Mihai era fidel sus]in@tor al Ligii Cre}tine.Proba faptic@ evident@ este permanenta sacrificare a propriuluiprincipat, [ara Rom$neasc@, mereu expus@ ca teatru de b@t@lie }ide invazii. Mihai a oferit Muntenia ca principal teatru de r@zboi^mpotriva otomanilor. Memoriile trimise lui Rudolf sau DuceluiToscanei,1 redactate de Mihai, afirm@ obiectiv tocmai acest sacrificiu,prob@ elocvent@ a sincerit@]ii voievodului.

Mihai era un cre}tin declarat – asupra acestui lucru nu pot exista^ndoieli. Dezrobirea Bisericii Ortodoxe a constituit pentru el un scopprincipal.2

A}a se explic@ }i grija pentru Biserica Rom$neasc@ din Ardeal,care prin tratatul de vasalitate ^ncheiat de reprezentan]ii domnuluicu Sigismund Báthory ̂ n 20 mai 1595, ̂ }i consfin]ea statutul canonicde dependen]@ fa]@ de Mitropolia T$rgovi}tei. %n urma acestui tratat,Mihai a ctitorit noul complex al Mitropoliei Rom$ne}ti din Alba-Iulia,unde ulterior va fi ^ngropat }i Aron Vod@ }i chiar Mihai. Prin aceltratat preo]ii rom$ni ^}i puteau str$nge nestingheri]i d@rile canonice,iar bl$ndul mitropolit Ioan de la Prislop, al c@rui nepot studiase laColegiul iezuit din Cluj, la cererea sa,3 }i care a murit mai apoi ^n

100

.

.

faim@ de sfin]enie,4 avea o protec]ie canonic@ }i diplomatic@ recu-noscut@ printr-un tratat oficial. Mitropolitul Ioan, apropiat de iezui]i,dar }i iubitor al propriei mitropolii, pe care a putut-o restructura cuajutorul domnului muntean, a fost un adev@rat precursor al restaur@riiunit@]ii religioase. C@ nu o f@cea din oportunism se vede prin sf$r}itullui ^n faima de sfin]enie, pomenit de Letopise]ul Cantacuzin, citatde Iorga ^n studiul men]ionat anterior.

Episcopii Ioan Cernea de Vad, Serghie al Perilor, Petroniu al Mun-caciului, Efrem al Hebrei (l$ng@ Baia-Mare) s-au implicat activ nunumai ^n sus]inerea spiritual@ a voievodului, sub p@storireamitropolitului Ioan (1585-1605).5

Mihai Vod@ a f@cut danii la m@n@stirea R$me]i (Alba), Bisericadin {cheii Bra}ovului, ctitorind biserici la Lujerdea, Ocna Sibiului,F@g@ra}, T$rgu-Mure}, sau complexul mitropolitan de la Alba,6 }iacest lucru ^ntr-o perioad@ de lupte, de zbucium politic }i sufletesc.

Tratatul ^ncheiat ^n vara lui 1598 cu imperialii consfin]ea preve-derile celui din 1595, garant$nd exercitarea liber@ a religiei ortodoxe^n Transilvania, protec]ia clerului }i interzicerea prozelitismului for]at.7

Mai mult, ^n 1599, Rudolf ^i scria lui Mihai, rug$ndu-l ca ^n Ardeals@ permit@ desf@}urarea doar a cultelor catolic, ortodox }i luteran,8

fapt ce demonstreaz@ atitudinea tradi]ional@ a celor doi conduc@toripolitici. Calvinii }i unitarienii urmai s@ fie proscri}i. Politica anti-pro-testant@ a celor doi domni avea o clarviziune politic@ (pr@bu}ireaviselor politice restauratoare at$t ale lui Mihai, c$t }i ale lui Rudolffiind subminate tocmai de protestan]i), care, din p@cate, nu a pututfi actual@ datorit@ complexei situa]ii din Ardeal }i oscil@rii politicetocmai a nobilimii protestante.

Prin politica sa religioas@ ^n Ardeal, Mihai a c@utat s@ confirme}i alte privilegii pentru preo]i; Dieta Transilvan@ ^ntrunit@ laAlba-Iulia, ^n 20/27 iulie 1600, prin articolele § 29 }i § 30 decidea

4. Iorga, Nicolae – {tefan cel Mare, Mihai Viteazul }i Mitropolia Ardealului,^n Analele Acad. Rom., ser. II, tom. XXVII, Bucure}ti, 1904, p. 16; trupullui a r@mas intact, provoc$nd multe miracole.

5. {erb@nescu, N., art.cit., p. 131.6. Ibidem, p. 131.7. Ibidem, p. 128-131; Pompiliu, T., art.cit., p. 481-485.8. {erb@nescu, N., art.cit., p. 483-485.

101

.

.

9. Micu Moldovan, Ioan – Libertatea cuscientei in Transilvania, ̂ n Cipariu,

Timotei, Archivu pentru filologia }i istoria, Blasiu, MDCCCLXVIII, Tip.Seminariului, p. 299-300; Pompiliu, T., art.cit., p. 484.

10. Pompiliu, T., art.cit., p. 484-488.11. Ibidem, p. 484.12. Iorga, {t. – {tefan cel Mare, Mihai Viteazul..., p. 14-16.

c@ preo]ii rom$ni sunt exonera]i de toate servitu]ile robotei, iar ^ncazul ^n care preo]ii care s-ar rec@s@tori, iar acest lucru nu ar firaportat episcopului, satul respectiv s@ fie pedepsit cu 200 florini.9

M@surile anticalvine, antiunitariene, substituirea pastorilor pro-testan]i cu iezui]ii, prohibi]ia stabilirii evreilor ,se ^nscriu ^n politicadomnului muntean ̂ n alian]@ cu Contrareforma Catolic@, dup@ cumse relev@ }i ^n excelentul }i obiectivul studiu al acad. PompiliuTeodor.10

Acela}i academician a subliniat corect c@ prin m@surile domnuluirom$n suntem ^n preajma unei consolid@ri a rela]iilor dintre etnie }iconfesiune, care a devenit cheia de bolt@ a emancip@rii ^n viitor.11

Cum se comport@ Mihai Viteazul din punct de vedere confesionalla Alba-Iulia? Iat@ o ^ntrebare care ne ajut@ s@ ne apropiem pu]in deintimitatea confesional@ a personajului.

Letopise]ul publicat de Iorga ne descrie faimoasa ordalie cu ap@sfin]it@, f@cut ^n Alba Iulia, ^n Catedrala Romano-Catolic@, ^naintede ^nceperea construc]iei complexului mitropolitan. Nobilii apuseniopun$ndu-se proiectului, Mihai a ]inut un discurs ^n ap@rareacredin]ei sale, iar clerul ortodox }i cel catolic au preparat fiecareaghiasma, dup@ ritul }i tradi]ia proprie. La 25 de zile dup@ acest rit,aghiasma bizantin@ era proasp@t@, cea latin@ fiind alterat@.Recunosc$nd ^nfr$ngerea, apusenii i-au permis domnului s@-}iconstruiasc@ biserica mitropolitan@, garant$ndu-i ajutor }i protec]ie.12

Aceast@ legend@ nu poate fi folosit@ ca un argument anti-latin alop]iunii voievodului, ci ca cel mult dorin]ei acestuia de a vedea(legitim) ritul bizantin echivalent cu cel latin, }terg$ndu-se nenorocitamo}tenire a „toleran]ei” riturilor introdus@ de Conciliul Lateran alIV-lea (1204).

F@r@ ^ndoial@, apropierea confesional@ dorit@ de Mihai, }ipracticat@ prin exemplu personal (15 zile ascult@ Sf. Liturghie ̂ n ritul

102

.

.

latin, iar alte 15 zile ^n ritul bizantin)13 presupunea necondi]ionatparitatea }i egalitatea celor dou@ rituri venerabile ale Bisericii, }inicidecum discriminarea unuia ^n favoarea celuilalt.

Acela}i Mihai ̂ ns@ va }ti s@ dea o replic@ crunt@ celor care, profit$ndde dizgra]ia lui, ̂ i vor masacra pe rom$nii, grecii }i s$rbii din Alba-Iulia,profan$nd biserica mitropolitan@, }i morm$ntul lui Aron Vod@, dup@b@t@lia de la Mir@sl@u (18 sept. 1600).14 Dup@ ^ntoarcerea sa de laPraga, ̂ nainte de a se stabili la C$mpia Turzii, unde ̂ l va a}tepta sf$r}itulnefericit, armata sa va incendia Alba-Iulia, }i cele dou@ biserici catolicedin ora}, acest fapt constituind }i unul din capetele de acuzare folositde general ^mpotriva domnului.15

Domnul putea accepta o paritate religioas@, }tiind ^ns@ s@ r@zbuneo profanare.

%n jurul domnului muntean }i-au pus speran]ele Dionisie Rally,mitropolit al T$rnovei }i Justinianei Prima, descendent al ^mp@ra]ilorbizantini }i cumnat al lui Ianis, unchiul lui Mihai, ca }i Meletie Pigas,Patriarh }i Pap@ al Alexandriei.

Dionisie Rally l-a ^nso]it pe Mihai }i ^n Moldova, ^nt@rind spiritualactivitatea episcopilor fideli domnului,16 fiind un adept decis al LigiiCre}tine. S-a angajat ^n sus]inerea r@scoalei sud-dun@rene care urmas@-i sprijine campaniile lui Mihai, corespond$nd cu domnul muntean17

}i cu %mp@ratul Rudolf, acesta din urm@ ^ndrum$ndu-l spre principelemuntean (13 mart. 1597).18

Condi]iile strategice improprii vor face imposibil@ campania visat@

13. Veress, Andrei – Documente privind istoria Transilvaniei, VI, Bucure}ti,1933, p. 76-77; este redat@ scrisoarea lui Giovanni Mocenigo,ambasadorul Vene]iei, ^n care acesta ^i scrie Dogelui despre activitateaecumenic@ a voievodului rom$n.

14. Manole, Neagoe – Mihai Viteazul, Ed. Scrisul Rom$nesc, Craiova, 1976,p. 201-207; nu suntem de acord c@ Rudolf l-ar fi tr@dat pe Mihai (auf@cut-o Basta }i nobilii ardeleni); Rudolf l-a numit pe Mihai GuvernatorImperial al Ardealului ^n 22.IX. 1600, la 3 zile dup@ Mir@sl@u, act carenu ar fi avut nici un sens. Despre masacrul din Alba Iulia, cf. Luptelelui Mihai Viteazul povestite de el ^nsu}i, loc. cit., p. 37-38.

15. Dumitriu Snagov, I. – Monumenta Romaniae Vaticana, BibliotecaApostolica Vaticana, 1996, p. 122-123, document fotocopiat (Bibl. Urb.Lat. 818, III, ff. 409 v -413 v).

16. {erb@nescu, N., art.cit., p. 131.17. Hurmuzaki, op.cit., XIII, p. 290; Ibidem, XII, p. 290-292.18. Veress, A. – Documente privind istoria..., vol. V, p. 59-60.

103

.

.

19. Ibidem, vol. V, p. 95-96; Mihai era amenin]at chiar cu „c@r]i deblestem” s@ intre ^n Balcani; lucru dorit de el, dar imposibil practic.

20. Hurmuzaki, op.cit., III/1, p. 521-522.21. Ibidem, XII, p. 290-292.22. Ibidem, XII, 299; XIII, p. 316-317; XIII, p. 317-318.23. Ibidem, XIII, p. 318-321.24. Ibidem, XIII, p. 319-320.25. (^n 3.XI. 1598): Ibidem, XIII, p. 312-322.26. {erb@nescu, N., art.cit., p. 128.

de Rally.19

Dac@ Mitropolitul Dionisie era un apropiat al domnului muntean}i al Ligii, Meletie Pigas era un decis adversar al latinilor; tergivers@rileepiscopilor latini viz$nd unirea religioas@ ^n Moldova, marasmulpolitic confuz cauzat de polonezi }i de Andrei Báthory ^i vor da oocazie nesperat@ acestui tenace latinofob s@ joace un rol politicfavorabil otomanilor, sub masca protej@rii Ortodoxiei.

Meletie Pigas ^n 1597 ^i scria lui Mihai c@ut$nd s@-l conving@ deiertarea }i pacea oferite de otomani,20 lucru pe care mitropolitul Rally^l conjura pe Mihai s@ nu-i dea crezare.21

Acela}i Meletie Pigas ^i repro}a lui Ieremia Movil@ dragosteapentru iezui]i, recomand$ndu-l ^n schimb pe Nichifor Dasc@lul (altlatinofob) }i str$ngerea raporturilor cu ambasadorul Angliei la Poar-t@.22 Lui Mihai ̂ i repro}a hirotonirea Mitropolitului muntean Eftimie,f@cut@ f@r@ consultarea Patriarhiei Ecumenice, neomi]$nd s@-i cear@}i ajutoare materiale,23 cer$ndu-i s@ trimit@ }i haraciul la sultan.24

Meletie Pigas a corespondat }i cu mitropolitul Gheorghe Movil@,trimi]$ndu-i „mantia cu patru r$nduri” }i recunosc$ndu-i onorurile(nu }i drepturile canonice, ^ns@) de arhiepiscop mitropolit(autonom).25

Cu excep]ia lui Dionisie Rally, sprijinul primit de Mihai de laConstantinopol nu a fost dec$t un sprijin virtual. Nici din parteaMoscovei (unde a fost trimis episcopul Luca de Buz@u), Mihai nu aprimit dec$t ̂ ncuraj@ri }i „promisiunea unor secrete diplomatice prinviu grai”.26

Ajutoarele trimise de Pap@, de Rudolf, chiar dac@ au fost adeseablocate }i deturnate de Sigismund Báthory sau de ambi]iosul generalBasta, a}a cum se poate vedea r@sfoindu-se epistolarul diplomatic

104

.

.

publicat de Eudoxiu de Hurmuzaki sau de Andrei Veress, au fostcel pu]in un r@spuns concret, chiar dac@ modest, la cererile lui Mihai.

Informa]ia trimis@ de Cesare Spinelli, nun]iul papal din Praga,Curiei Romane (4 sept. 1601): „Vestea/mor]ii lui Mihai/s-a primit aicidiferit dup@ varietatea simpatiilor fa]@ de persoanele ^n cauz@. Uniispun c@ %mp@ratul s-a nelini}tit, cu toate c@ din alt@ surs@ mai secret@}i sigur@ am ^n]eles faptul c@ nu i-a displ@cut Maiest@]ii Sale, ci c@poate uciderea nu s-ar fi f@cut f@r@ ordin secret al Maiest@]ii Sale”,27

nu o putem considera ca sigur@, ^ntruc$t Cesare Spinelli a fost unuldin nun]ii care l-a detestat vehement pe Rudolf, lipsa de tact anun]iului fiind notorie: ^mp@ratul va purta o animozitate crescut@acestui ambasador, care ulterior va fi rechemat de Clement al VIII-lea}i ̂ nlocuit cu duhovnicul Ioan Pistorius, care a fost ̂ ns@rcinat s@ aib@grij@ de via]a spiritual@ a ^mp@ratului.28

A fost Mihai regretat la Roma? Raportul citat de noi la nota 15 aacestui capitol nu-l descrie pe Mihai ̂ n culori favorabile. Arhivele Sf.Scaun mai ascund multe fonduri care ar merita cercetate de persoanecompetente. Justific@rile generalului Basta au ajuns }i la Praga, laViena sau la Roma; cine s@-l apere pe Mihai, acesta fiind mort?

S-a g@sit cineva ^ns@ din propriul anturaj al lui Mihai, vistierniculStavrinos; acesta, pe c$nd se afla ^nchis ^n cetatea Bistri]ei, ^n 1602,i-a dedicat domnului muntean o epopee: Vitejiile prea credinciosului}i prea viteazului Mihail Voievod (1312 versuri ^n 39 capitole).29

Fragmentul citat consider@m c@ reprezint@ un sugestiv epitaf pentrudomnul Unificator:

„Dreapta Credin]@ ap@r$nd, Cel ce lovise beii,Cel ce-}i v@rsase s$ngele pentru OrtodoxieLa Sf$nta Sofia vis$nd s@ fac@ liturghie{i glasul s@ r@sune grav sub m@re]ia domei,

27. Hurmuzaki, op.cit., VIII, p. 226.28. Dauxois, Jacqueline – %mp@ratul alchimi}tilor – Rudolf al II-lea de

Habsburg, Ed. Allfa, Bucure}ti, 1999, p. 254-258; 265.29. Vitejiile preapiosului }i preaviteazului Mihai Voievod – De Vistiernicul

Stavrinos, traducere }i prezentare de Ion Cutova, ^n Arhiva Some}an@– Studii }i comunic@ri, Muzeul N@s@udean, N@s@ud, 1972, p. 87-124.

105

.

.30. Ibidem, p. 121.

A Constantinopolului Biseric@ }i-a RomeiCel ce jurase ca m@nunchi ^n veci s@ le uneasc@,.........................................................................{i-n lupte capul }i l-a pus du}manului drept ]int@voi m@n@stiri, spune]i-v@ jelind durerea sf$nt@”.30

Grecul din Malsinia Delvinului a fost mai aproape suflete}te deMihai Vod@ dec$t propriii s@i sfetnici, care l-au abandonat,^n]eleg$ndu-i }i m@rea]a viziune ce-l ^ndemnase la lupt@.

%n ce credea Mihai Viteazul? F@r@ ^ndoial@ ^n biruin]a asupradu}manilor Crucii. Semnificativ@ ni se pare }i speran]a lui, virtuteafundamental@ care i-a c@l@uzit toat@ activitatea.

106

.

.

C$nd o decizie d@ lumea peste cap

Secolul al XVI-lea a fost marcat }i de un eveniment cu conota]ii laice,care nu a fost luat ̂ n considerare la modul la care s-ar fi cuvenit de c@treistoricii eclesiastici: schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian.

Nu are sens s@ discut@m ^n prezentul studiu despre validitatea }ioportunitatea schimb@rii calendarului, sau a corec]iilor astronomicecare stimulau spre o asemenea decizie.

Cert este c@ Papa Grigore al XIII-lea, inspir$ndu-se dup@ concluziileunei comisii din care f@ceau parte astronomii Luigi }i Antonio Lilio,prin bula „Inter Gravissimas” din 24.II.1582 a decis schimbareacalendarului iulian cu cel reformat (viitorul calendar gregorian): prinaceast@ bul@ se decidea ca ziua de 5 octombrie 1582 era considerat@ziua de 15 octombrie 1582. M@sura s-a impus cu oarecari reticen]e,^n statele occidentale, p$n@ ^n sec. al XVIII-lea! %n Transilvaniacalendarul gregorian a fost adoptat prin decizia Dietei de la Alba-Iuliadin 21.IX. 1590 (art. 3).1

Bisericile Ortodoxe au reac]ionat vehement, contest$nd aceast@m@sur@. Patriarhul Ieremia al II-lea, ^n trei sinoade ]inute laConstantinopol, ^n 1583, 1587 }i 1593, a condamnat schimbareacalendarului: „Sigillon”-ul din 1593 subscris }i de patriarhii MeletiosPigas, al Alexandriei, Sofroniu al IV-lea al Ierusalimului }i Ioachim alV-lea al Antiochiei decreta: „Oricine nu urmeaz@ Tradi]ia Bisericii, }ia tuturor celor }apte Sinoade Ecumenice ^n ceea ce prive}te Sf. Pa}ti}i Mineele, dorind ̂ n schimb s@ urmeze Pascalia }i Mineele astronomilorpapali, se opun poruncilor Sfintelor Sinoade. Unul ca acesta s@ fieexcomunicat, s@ fie dat anathemei de c@tre Biserica lui Hristos }i dinadunarea credincio}ilor”.2

1. Ierom. Cassian Alexandrov Anghelov-Bojanov – A ScientificExamination of the Orthodox Church Calendar, Center for TraditionalistOrth. Studies, Etna, California, 1998, pp. 31-46.

Birtz, OBSS Mircea – La vita spirituale della Transilvania dal XIII-osec. riflessa nella vita del m-terio di R$me]i, 2 vol., P.U.S.T., Roma,1998, vol. I., p. 110.

2. Ierom. Cassian Alexandrov, op.cit., p. 42-43.

107

.

.

3. A se vedea volumul St. Jean le Roumain – Nourritures Spirituelles, trad.Duiliu Sfin]escu, M@n@stirea Ort. St. Michel, Lavardac, Fran]a, 1994?

4. Cu at$t mai mult, cu c$t ^n 1903 Sinodul B.O.R. considera necanonic@schimbarea calendarului – cf. Patriarchul Ecumenic de Constantinopol}i Sf. Sinod al Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Rom$ne, B.O.R., nr. 1/1903, p. 184-188.

5. Despre persecu]ii: Anisescu, Ilie – Strig@t contra celor cu „biserica nou@”}i a abuzului de toleran]@, ^n B.O.R., nr. 5-6/1933, p. 225-226;

Grigore Boto}@neanul – Tulbur@rile religioase, ̂ n B.O.R., nr. 11/1931,p. 719-721.

Bujor, Constantin – 65 de ani de persecu]ie a Bisericii OrtodoxeRom$ne de Stil Vechi oct. 1924-dec. 1989, M@n@stirea Sl@tioara, 1999.

6. Bujor, op.cit.; a se citi }i Acatistul Sf. Ierarh Glicherie, Ed. Sl@tioara;Mitropolit Vlasie (Mog$rzan) – The Life of the Holy Hierach andConfessor Glicherie of Romania, Center for Traditionalist Orth. Studies,Etna, California, 1999.

Este clar c@ prin aceste m@suri unul din cei mai filo-romani patriarhiecumenici }i-a delimitat o net@ pozi]ie fa]@ de Biserica Roman@.

S@ ne g$ndim }i la faptul c@ o societate care avea sim]ul Sacruluica aceea din sec. al XVI-lea percepea o asemenea m@sur@ sub cutotul alte aspecte dec$t o societate cu mentalitatea secolului al XX-lea.S@ recunoa}tem c@ ^n ]@rile de tradi]ie bizantin@ nici ^n secolul alXX-lea o asemenea m@sur@ nu a fost acceptat@ sau asimilat@, dec$tdup@ mari }i s$ngeroase sacrificii. S@ ne g$ndim c@ Sf. Ioan IacobNoul Hozevit a plecat din Moscova ̂ n [ara Sf$nt@ ̂ n special datorit@controversei calendaristice.3

Acest studiu ne ofer@ }i posibilitatea unei legitime ^ntreb@ri:ortodoc}ii rom$ni s-au l@udat pretutindeni cu spiritul lor de toleran]@.Cum se explic@ cruntele persecu]ii la care au fost supu}i credincio}iide rit r@s@ritean, ^ncep$nd cu 1924 (dup@ schimbarea calendarului^n Biserica Rom$n@),4 care au culminat cu arest@ri, schingiuiri,asasinate poli]iene}ti, }i asta ^ncep$nd cu epoca democra]iei„liberale”, de dup@ 1930?5

Greco-catolicii rom$ni nu au luat aminte la drama paleo-calen-dari}tilor rom$ni, de}i ei ^n}i}i erau o minoritate religioas@ ^n acelevremuri; au avut ocazia s-o tr@iasc@ din plin, dup@ 1948.

Cu at$t mai mult, cu c$t viitorul mitropolit Glicherie T@nase,mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi († 1985), canonizat }ipream@rit ^n 15/28 iun. 1999,6 a fost ^n rela]ii foarte apropiate cu

108

.

.

stare]ul Daniil Ciubotariu,7 vrednic c@lug@r la M@n@stirea Neam]ului,}i ulterior trecut la catolicism.8

Mai ̂ ncet deci cu toleran]a; c$t despre intoleran]@, fiecare biseric@rom$neasc@ a }tiut la vremea cuvenit@ s@-}i arate puterea.

Ne facem o datorie de onoare s@-i pomenim pe Episcopiim@rturisitori ai Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, c$t }i pe cei ai BisericiiRom$ne}ti Unite cu Roma, care, cu to]ii, dintr-un motiv sau altul aurefuzat compromisul cu puterile lume}ti:

Episcopi de Stil Vechi:

Em. Sa Mitropolit Galaction Cordun (1883-1959)Em. Sa Mitropolit Sf. Glicherie T@nase (1891-1985)Em. Sa Mitropolit Silvestru Onofrei (1924-1992)Em. Sa Mitropolit Vlasie Mog$rzan (din 1992 -)

Episcopi

Methodie Marinache († 1977)Evloghie Ota († 1978)Cozma Lostun (1978-)Demostene Ioni]@ (1891-) de Neam]Ghenadie Gheorghe de Bac@uPahomie Moraru de VranceaSofronie de SuceavaTheodosie de Bra}ov

Episcopi Uni]i

P.S. Ioan Boro} (1850-1937)9

Em. Sa Card. Iuliu Hossu († 1970)

7. Mitropolit Vlasie, op.cit., p. 18.8. Arhim. Daniil Ciubotariu – Puncte de apropiere ^ntre Ortodoxie }i

Catolicism, Tip. Seminariului, Blaj, 1945.9. Boro}, Ioan – Unirea rom$nilor din Lugoj, Ed. Dacia Europa Nova,

Lugoj, 2001.

109

.

.

10. Vaida Voevod, Alexandru – Memorii, vol. II, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1995, p. 36-37 etc.

P.S. Valeriu Traian Fren]iu († 1953)P.S. Ioan Suciu († 1953)P.S. Tit Liviu Chinezu († 1955)P.S. Ioan B@lan (1959)%.P.S. Alexandru Russu († 1963)P.S. Vasile Aftenie († 1950)%.P.S. Ioan Dragomir († 1985)%.P.S. Traian Cri}an († 1990)Em. Sa Card. Alexandru TodeaP.S. Cristian Octavian († 1989)%.P.S. Ioan Ploscariu († 1998)P.S. Justin {tefan Paven († 1999)P.S. Vasile Hossu († 1997)P.S. Ioan Chertes († 1992)P.S. Iuliu Hir]ea († 1978)P.S. Vasile Cristea († 2000)

Tuturor celor ce L-au propov@duit pe Iisus Hristos, MemorieEtern@!

Poate cititorul ar fi interesat s@ }tie c@ ^n Transilvania mitropolitulVasile Mangra a avut primul ideea de a introduce ̂ n biseric@ reformagregorian@, ^n opozi]ie cu mitropolitul unit Victor Mihaly de Ap}a,care vedea ^n aceast@ reform@ un pericol de dezna]ionalizare. %nSenatul Rom$niei Mari (legislatura anului 1924) Dr. AlexandruVaida-Voievod, m$nat de interese oculte, hiramitice, a fost unul dincei mai ferven]i ap@r@tori ai reformei calendaristice.10

Ne place ideea toleran]ei, doar c$nd este vorba de opiniilenoastre; fa]@ de cel@lalt putem deveni cei mai aprigi tirani, dac@ neincomodeaz@. Nihil novo sub sole; istoria bisericilor rom$ne }itendin]a de uniformizare a lor, impus@ „manu militari” ori de c$teori a fost posibil, las@ un gust amar cercet@torului care dore}te s@priveasc@ dincolo de aparen]e.

110

.

.

1. Alzati, Cesare – Riforma e riforma cattolica din fronte all’Ortodssia nelsecondo Cinquecento romeno, ̂ n „Studia Borromaica”, nr. 5/1991, Acc.San Carlo, Milano, p. 117-140; p. 128-130.

Concluzii

De la Neagoe Basarab la Petru Cercel, de la Alexandru L@pu}-neanul la Ieremia Movil@, principii rom$ni au dorit restaurarea unit@]iibiserice}ti }i cu Roma, }i cu Constantinopolul.

Mihai Viteazul s-a ^nscris }i el ^n mod organic ^n aceast@ direc]ie:ca un adev@rat vizionar care sperase ^n „Megalé Ideea”, ^n „MareaIdee” (restaurarea Imperiului Bizantin }i unificarea religioas@) nicic@ se putea altfel.

%n Transilvania un om de geniu i-a fost precursor: {tefan Báthoryde Somlyo, principe al Transilvaniei }i rege al Poloniei, care nu numaic@ a ^nt@rit Biserica Ortodox@ Transilvan@, prin privilegiile acordatemitropolitului Eftimie (din 1571), dar i-a cerut Papei Sixt al V-lea s@protejeze jurisdic]ia Primatelui Ortodox de Ochrida asupraalbanezilor din Italia Meridional@, de}i ca rege polon sau ca principetransilvan ace}tia nu aveau nici un raport politic cu el.1

Ierarhii munteni, moldoveni sau ardeleni au fost ̂ n cea mai mareparte favorabili restaur@rii unit@]ii religioase dup@ formula „}i-}i”.Ajunge o lectur@ deta}at@ a coresponden]ei acestora cu principalelesedii prima]iale din Apus sau R@s@rit s@ ne convingem de aceast@realitate.

Problema nu se pune la ace}ti ierarhi sau la ace}ti principi;problema ni se pune nou@: cum suntem ̂ n stare s@ citim un documental epocii respective? Cu ochii de atunci, sau cu mentalitatea m@rginit@}i ghetoizat@, ^mb$csit@ de prejudec@]i de ast@zi?

C$nd vom g@si r@spunsul corect la aceast@ ^ntrebare, vom fi ^nstare s@ scriem o istorie a Bisericii Universale din Rom$nia a}a cuma fost ea cu adev@rat, nu a}a cum am dorit noi s@ fie, ca s@ justificeteze mai mult sau mai pu]in pertinente sub raport eclesiologic.Trecutul nu poate fi schimbat, dar totul este cum ̂ l lectur@m; suntem^n stare s@ ^nv@]@m ceva din el, sau vom citi doar ce ne convine?Istoria este o }tiin]@, nu o dogm@. C$t despre cei ce dogmatizeaz@

111

.

.

asupra imanentului, nu fac dec$t s@-}i eviden]ieze propriile limiteexisten]iale }i ontologice.

Conciliul ecumenic de la Ferrara-Floren]a a l@sat nu at$t o for-mulare dogmatic@ notabil@, c$t mai mult o atitudine, un stil de con-duit@, urm@rindu-se restaurarea Unit@]ii Bisericii. Aceast@ atitudinea fost cultivat@ }i ^n provinciile rom$ne.

Abia dup@ Conciliul Tridentin se va urm@ri refacerea uniunii prinfrac]ionare, de}i modelul florentin va mai fi practicat sporadic.Schimbarea atitudinii se explic@ at$t prin apari]ia protestantismului}i a polimorfismului s@u dogmatic, dar }i prin faptul c@ patriarhiiledin Orient au ajuns s@ fie controlate eficient de Turcocra]ie, fie prinmezatul scaunelor patriarhale, fie prin abile jocuri diplomatice. Cuun ierarh, sau un grup restr$ns de ierarhi se putea discuta. Cu unSinod lucrul devenea imposibil.

Patriarhia Moscovei }i noua dinastie Romanov au considerat }iei restaurarea imperial@ bizantin@ drept un ]el fundamental, dardesigur centrat spre Rusia. Dintr-odat@ ̂ nsu}i Orientul Bizantin aveao direc]ie bicefal@ ^n urm@rirea propriilor aspira]ii spirituale.

Mihai Viteazul a fost unul din exponen]ii politici cei maiproeminen]i ai spiritului florentin, }i merit@ celebrat ca atare, nu numaica }i primul unificator al Provinciilor Rom$ne.

v.Dr. Mircea Remus Birtz, OBSS

112

.

.

113

.

.

S@ privim mai atentsub valul cucerniciei

– R@spuns la un articolcare nu trebuia scris –

(1983)

de Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM

114

.

.

115

.

.

Revista de cultur@ istoric@ „Magazinul istoric”, anul XVII, nr. 3,martie 1983, sub semn@tura primului dintre redactori, GheorgheDavid, ̂ n sectorul „R@spunsuri }i ̂ ntreb@ri”, public@ la pagina 39-42un articol intitulat Sub v@lul cucerniciei. Scopul este de a r@spunde^ntreb@rilor pus „de-a lungul anilor [de] mul]i cititori”, dac@ Ordinuliezui]ilor a dus ac]iune propagandistic@ }i ^n [@rile Rom$ne.

R@spunsul ^ncepe prin explicarea imaginilor de pe prima pagin@:Anton Possevino [st$nga], rector al Colegiului iezuit, }i ClaudioAquaviva [dreapta], prepozit general al iezui]ilor ^n Transilvania –doi din cei mai ^nver}una]i propagatori ai catolicismului, biserica }icl@direa Colegiului iezuit din Cluj [������].

Maria Holban, ^n colec]ia C@l@tori str@ini despre [@rile Rom$ne,vol. II, Editura {tiin]ific@, Bucure}ti, 1970, ^n calitate de „redac-tor-responsabil”, la p. 527-532, public@, cu destul@ pornire antiiezuit@}i anticatolic@, biografia Antonio Possevino 1533-1611, d$nd la sf$r}ito vast@ bibliografie, din care, totu}i, lipse}te un studiu important:Chiril Karalevskij, Proiectul misiunii lui Antonio Possevino ̂ n Moldova}i [ara Rom$neasc@ (1583-1585), ^n „Revista Catolic@”, anul III,(1914), nr. 4, Bucure}ti, p. 521-539.

Possevino nu a fost nicic$nd rectorul Colegiului iezuit din Cluj.„Trecerea prin Transilvania a ]inut doar o lun@ }i jum@tate” – se pre-cizeaz@ ^n biografie (p. 529). Dac@ vrem s@ fim }i mai preci}i, putemspune c@ drumul prin Transilvania a ]inut 47 de zile, ̂ n cursul lunilorfebruarie }i martie 1583. El adreseaz@ o scrisoare regelui Poloniei{tefan Báthory, care ̂ i trimisese o scrisoare din Alba Iulia la 6 martie(FRT, I, 255-268-284: III, 145-146: CS, II, 533-535). %n 14 aprilieera la Olmüz, de unde ̂ i trimite alt@ scrisoare, ̂ n care ̂ l ̂ ncredin]eaz@c@ a l@sat ^n data de 18 martie la Cluj regulamentul de func]ionarea Seminarului pontificalo-regal, care abia ̂ }i ̂ ncepea activitatea (FRT,I, 272-279: II, 23-24).

Claudio Aquaviva a fost prepozit, adic@ superior general alOrdinului iezuit ^ntreg, cu sediul la Roma, ales ^n 1851 }i n-a c@lcatnicic$nd p@m$ntul Transilvaniei.

Studiul ^ncepe cu un citat fragmentat de trei ori cu [...], omi]$nd,bine^n]eles, ceea ce nu este ^n favoarea tezei pe care vrea s@ odovedeasc@, f@r@ s@ indice izvorul la care noi ^l trimitem pe cititor

116

.

.

(FRT, III, 199: CS, II, 588-589). Dup@ ^ncheierea citatuluicomenteaz@: „Aceste r$nduri scrise prin anii 1582-1593 de AntonioPossevino, rector ̂ n acea vreme al Colegiului iezuit din Cluj, fac partedintr-un raport al acestuia c@tre superiorii s@i, care cuprinde planulconvertirii rom$nilor la catolicism.” Cinismul cu care autorul vorbe}tede necesitatea „sustragerii tinerilor rom$ni de sub influen]a p@rin]ilorlor”, rolul pe care urmau s@-l joace ace}tia dup@ ^ndoctrinarea derigoare dezv@luie caracterul silnic pe care l-a avut propagandareligioas@” (p. 39).

Citatul este luat din lucrarea Transilvania, terminat@ ^n lunadecembrie, ^n patru c@r]i, completat@ apoi la cinci, pe care ^n 12februarie 1584 din Cracovia autorul o expediaz@ cardinalului secretarde stat Ptolomeo Galli di Como, pentru ca s@ fie prezentat@ PapeiGrigore al XIII-lea (FRT, III, 204-206), cu scopul manifestat prealimpede }i deschis de a face cunoscut@ situa]ia religioas@ }i politic@din Transilvania, ar@t$nd posibilitatea refacerii episcopiei de la AlbaIulia }i a catolicismului distrus de reforma protestant@ }i p@strat doar^n poporul de jos, lipsit de preo]i, ̂ n c$teva familii de nobili }i ̂ n c$tevascaune din Secuime, printre care erau }i rom$nii la fel }i ei catolici,apoi ^n minele din Zlatna muncitorii erau rom$ni (FRT, III, 21, 51:CS, II, 551), bine^n]eles catolici care }i-au p@strat limba rom$n@ }ireligia catolic@ p$n@ ^n zilele noastre, de}i au avut preo]i maghiari,c@rora nu de mult autorit@]ile rom$ne le-au interzis s@ le predicerom$ne}te (s.n.). Mai trebuie ad@ugat c@ la Lugoj, Caransebe},Timi}oara }i „spre Moesia Inferioar@, se g@sesc rom$ni }i s$rbi(rasciani) care mai sunt catolici p$n@ ̂ n ziua de azi, ̂ n afar@ de foartepu]ini (adic@ abia zece eretici), dar banul (Toma Tornyai, unitarian,n.n.), care s-a ab@tut de la calea catolicismului a b@gat de cur$nd cufor]a un predicator eretic” (FRT, III, 57: CS, II, 557-558). %nHunedoara Corvine}tilor, ^n Bihor, ca }i ^n Maramure}, s-au p@stratvreme ^ndelungat@ mul]i rom$ni catolici pe care Dieta Transilvanieii-a obligat s@ accepte reforma calvin@ }i pentru care s-a creat }i obiseric@ rom$no-calvin@ cu Gheorghe de S$ngeorz (1566-1569),Pavel Torda} (1569-1577) }i Mihai Torda} (1577-?), pentru carerenumitul Diacon Coresi va tip@ri c$teva c@r]i de ritual }i doctrin@

117

.

.

calvin@ ^n limba rom$n@. Mihai Viteazul ^i va da lovitura de moarteacestei efemere biserici (s.n.).

Citirea trunchiat@ ^nso]it@ de interpretarea dup@ o tez@ dinaintestabilit@ a documentelor induc ^n eroare pe cititorii lor }i nu stabilescadev@rul; de aici, ̂ n loc de c$}tig, se ajunge la o mare pierdere, tocmaipentru faptul c@, contrar indica]ie, nu „red@m istoria a}a cum este ea”.

%n ultimul capitol, al IX-lea, din ultima carte, a V-a, A. Possevinoarat@ papei: „%n ce fel }i pe ce c@i ar putea Societatea lui Isus s@ ajuteTransilvania }i prin mijlocirea ei Moldova }i [ara Rom$neasc@ }iUngaria”.

Regele {tefan Báthory voia s@ ^nfiin]eze mai multe reziden]e ^nSecuime, la Oradea, ^n Banat }i ^n F@g@ra}, despre care a discutatcu A. Possevino care, f@r@ ^ndoial@, se g$ndea }i la Moldova }i la[ara Rom$neasc@, unde – zice el – „primele temelii se pot pune f@r@s@ pricinuiasc@ vreo sup@rare }i f@r@ s@ trezeasc@ vreo b@nuial@ dinpartea turcului” (FRT, III, 199: CS, II, 588), care f@r@ ^ndoial@ eratot a}a de mare adversar al unirii Ortodoxiei cu Catolicismul ca }imoscovitul (s.n.).

C$t prive}te cinismul sustragerii tinerilor rom$ni de sub influen]ap@rin]ilor lor, s@ cit@m pe autor in extenso: „Deocamdat@ ar fi unact de mare prevedere }i caritate dac@ am sustrage pe c$]iva tinerirom$ni de sub influen]a p@rin]ilor lor, fie sub cuv$ntul de a-i da ^nserviciu, ceea ce ar putea-o face c$]iva laici buni, ca s@ nu dea deb@nuit, fie ̂ n alt fel. Ace}tia ar fi trimi}i la Viena sau ̂ n alte seminarii,de unde ar veni ^n locul lor c$]iva buni ruteni ^n seminarul dinTransilvania. Acest lucru ar face ca nici ace}tia s@ nu fie cu u}urin]@ab@tu]i din aceast@ cale de c@tre popi, adic@ preo]i din Rusia, saude rudele lor, nici rom$nii de preo]ii lor sau de alte rude, dup@ cumam }i scris numitului provincial (Paulo Campani, n.n.). Ad@ug@m c@unii ca ace}tia, temeinici]i ̂ n pietate s@n@toas@, }i ̂ n oarecare doctrin@potrivit@, se vor putea dedica apoi convertirii rudelor }i cunoscu]ilor.Dar ̂ n leg@tur@ cu aceasta se pun alte dou@ chestiuni: una cu privirela ritul lor, cealalt@ la c@r]ile trebuitoare ̂ n acea limb@” (s.n.). (Pentruc@r]i suntem ^n a}teptarea celor tip@rite ^n limba slavon@, pe careSanctitatea Voastr@ ni le-a promis pentru a vedea cum vom reu}i, }iacum eu trimit ^n Transilvania o foaie, pentru ca s@ ^ncerce cum se

118

.

.

^n]elege. Iar ^n ceea ce prive}te ritul, se cuvine s@ cap@t mai ^nt$ir@spuns la scrisorile mele pe care le-am trimis ^n vremea din urm@de aici, adic@, dac@ va fi permis vreunui s@ celebreze ^n limba aceea}i p$n@ la ce termen s@ fie valabil@ permisiunea, pentru ca s@ seprocedeze ^n mod ordonat, f@c$ndu-se tuturor toate pentru ca peto]i s@-i c$}tige pentru Cristos (I Cor., 9: 22) s@ putem ^ncepe odat@s@ punem piciorul ca s@ ajungem la acele c@r]i cu oarecare rod, spreslava lui Dumnezeu” (FRT, III, 199: CS, II, 589).

%n aceast@ expunere poate fi vorba de o strategie iezuit@, de osubtil@ abilitate, dar socotim c@ nu poate fi vorb@ nici de „cinism” }inici de „caracterul silnic pe care l-a avut propaganda religioas@”iezuit@, c@ci rom$nii alergau din toate p@r]ile }i nu-i puteau satisface,Petru {chiopul (1582-1591), Aron Vod@ (1591-1595), IeremiaMovil@ (1595-1606), ca }i urma}ii acestuia, Simion }i ConstantinMovil@, de}i erau ortodoc}i, dar nu ̂ n du}m@nie }i schism@ cu Roma,ci ^n prietenie }i comuniune adev@rat@ }i sincer@, la fel ca }i Mihnea(1577-1583 }i 1585-1591), care apoi se va turci, ca s@ nu fie ucis,Petru Cercel (1583-1591) }i Mihai Viteazul (1593-1601). To]i ace}tia,de}i lega]i de tradi]iile biserice}ti locale rom$ne}ti, au }tiut s@ lep@streze }i pe ale str@inilor (s.n.). Ei au obl@duit pe iezui]i }i pefranciscani, pentru c@ doreau }i ]ineau la leg@tura spiritual@ cu RomaVeche, f@r@ s@ rup@ cu Roma Nou@ pe care le doreau unite ^ntr-osingur@ Biseric@ cre}tin@ ortodox@ }i catolic@ ̂ n acela}i timp ca ̂ naintede 1054 (s.n.).

C$t@ vreme Possevino pl@nuie}te pl@nuirea de c@r]i ^n limbarom$n@ cu respectarea ritului, se poate vorbi de o „vast@ campaniede catolicizare }i dezna]ionalizare”. Possevino cere Papei s@ admit@trecerea unor iezui]i la ritul pe care ^l practicau rom$nii pe vremeaaceea, „dac@ va fi permis vreunuia s@ celebreze ̂ n limba aceea”. Sigurse g$ndea ^nainte de toate la limba slav@, pe care rom$nii o^ntrebuin]au ^n cult, dar, dac@ ar fi primit aprobarea cerut@ }i ar fiputut ̂ ntemeia ̂ n Transilvania o tipografie rom$neasc@ al@turi de ceamaghiar@ de la Cluj, oare respingeau ei Liturghierul lui Coresi, ^ncare era tradus@ liturghia Sf. Ioan Gur@ de Aur, tip@rit la Bra}ov ^n1570 }i copiat apoi ^n diferite manuscrise? (s.n.) Credem c@ nu! La1700, c$nd cu ei }i prin ei s-a f@cut unirea cu Roma, au l@sat neatins@

119

.

.

limba rom$n@ ^n liturghie }i au concelebrat ^n anumite ocazii chiar}i cu ortodoc}ii ^nainte de perfectarea unirii, pe c$nd anticatoliculDosithei al Ierusalimului, emisarul sultanului }i agentul Moscovei, ^iva impune lui Atanasie ca „slujba bisericii – s@ te nevoie}ti, cude-adinsul s@ se citeasc@ toat@ pe limba slavoneasc@ sau elineasc@,iar nu rum$ne}te sau ^n alt chip” (Condica Sf$nt@, Bucure}ti, 1886,p. 82; Cipariu, T., Acte }i fragmente, Blaj, 1855, p. 244-245. Contraracestei instruc]iuni, Atanasie, ^ntors acas@, ]ine sinodul din 5septembrie 1700 care ^i consemneaz@ „Pohta Vl@dichei. (s.n.). (^nparag. 14) Popii s@ fac@ slujb@ c$t vor putea rum$ne}te, Evanghelia}i Poviastia s@ ^n]eleag@ cre}tinii” (Nilles, Symbolae..., p. 252;Moldovan, I. Micu, Acte sinodali, tom II, Blaj, 1872, p. 121).

F@r@ ^ndoial@ ideile lui A. Possevino p@reau multora mult preaavansate pentru vremea aceea }i va persista ̂ nc@ mult@ vreme ideeagre}it@ c@ unitatea Bisericii trebuie f@cut@ prin adoptarea unui rit unic,cel catolic roman, iar ritul ortodox poate fi tolerat numai p$n@ la ovreme, c$nd se vor obi}nui cu cel roman.

%n leg@tur@ cu propunerile lui Possevino Maria Holban,(Introducere, C@l@tori str@ini, vol. II, p. XXIV), scrie despre „planulingenios de convertire me}te}ugit@ a ortodoc}ilor – adev@rat@scamatorie – dublat de cel al camufl@rii unor fortifica]ii habsburgice^n Transilvania sub aparen]a unei coloniz@ri de italieni”. Scamatorialui Possevino a determinat unirea ucrainienilor la 1596 }i a rom$nilordin Transilvania la 1700 }i alte uniri, ̂ ncerc@ri par]iale, nereu}ite dinpunct de vedere ecumenic de a rezolva definitiv schisma de la 1054,promulgat@ f@r@ ^ndoial@ „^ntr-o epoc@ umbrit@ de cel mai ad$ncobscurantism ^n care, ^n numele religiei, se comiteau acte greu decalificat, rom$nii prezentau un caz social” (p. 40). Faptul consta nu^n optarea pentru ortodoxia anticatolic@, ci ^n p@strarea adev@rateiortodoxii universale, adic@ catolice dup@ termenul grec, orisoborniceasc@ dup@ termenul slav, adic@ credin]a pe care au ]inut-o}i au m@rturisit-o to]i, totdeauna }i peste tot – cum declara Vincen]iude Lerin (403) ̂ n Comonitoriul publicat de el (PL, 50, 639). Rom$niiau refuzat ortodoxia antirom$n@ }i anticatolic@ a grecilor }i slavilor,ea se va ^mp@m$nteni ^n ierarhie }i o parte din cler abia dup@activitatea fanatic@ }i catolicofob@ a patriarhului D ositei al

120

.

.

Ierusalimului (1641-1707). Poporul ̂ n totalitatea lui a r@mas pe l$ng@vechea concep]ie cre}tin@ de care este legat cu toat@ fiin]a sa.Deoarece am f@cut parte din Imperiul Roman de R@s@rit, transformatapoi ̂ n Bizantin, a}a cum precizeaz@ N. Iorga, „f@r@ ̂ ndoial@ c@ legearom$neasc@ este o lege r@s@ritean@, dar legea r@s@ritean@ f@r@du}m@nie dogmatic@ fa]@ de legea apusean@” (Conferin]@ ]inut@ la13 ian. 1940, la Bucure}ti: Concep]ia rom$neasc@ a Ortodoxiei).

Papa Grigore al XIII-lea }i A. Possevino, trimisul s@u, ^ncercau s@^ndep@rteze ne^n]elegerile dintre Habsburgi }i Báthore}ti ca uni]i cuto]i conduc@torii Europei s@ lupte contra turcilor ^n Liga cre}tin@. %nacest context, nu se poate vorbi de planul „camufl@rii unor fortifica]iihabsburgice ̂ n Transilvania, sub aparen]a unei coloniz@ri de italieni”.Ini]iativa pornit@ de la rege era s@ aib@ ^n C$mpul P$inii de l$ng@Or@}tie un punct de rezisten]@ contra turcilor }i, la nevoie, }i contraHabsburgilor, iar propunerea lui Possevino de a fi coloniza]i italieniera pentru a contracara fanatismul }i ura protestan]ilor, care ̂ ncercaucu orice pre] s@ ^mpiedice liberul exerci]iu al religiei catolice.

Pentru a l@muri pe cititor d@m c$teva date despre iezui]i }iactivitatea lor ^n Transilvania.

%nfiin]at ^n 1540 de Igna]iu de Loyola, fost ofi]er ^n armataspaniol@, Ordinul Iezui]ilor avea scopul de a opri f@r$mi]areacre}tinismului ^n confesiunile protestante, din care au urmat ulteriorcele neoprotestante, prin instruirea credincio}ilor catolici ^n proprialor doctrin@, mai ales prin ^nfiin]area de }coli }i universit@]i, ^n care,pe l$ng@ }tiin]ele religioase, se predau }i }tiin]ele profane.

Nicolae Olahul, descendent pe linie matern@ din familiaDr@cule}tilor cu vestitul lupt@tor anti-otoman Vlad [epe} (1456-1462}i 1476), iar pe linie patern@ din familia Corvine}tilor cu vestitul Iancude Hunedoara, voievodul Transilvaniei (1441-1446), apoi regentulUngariei (1446-1453), ajunge arhiepiscop de Strigoniu, Estergom,azi ^n Ungaria, aduce pe iezui]i la T$rnava, Nagyszombat, azi ^nCehoslovacia, unde desf@}oar@ o intens@ activitate cultural@devenind ora}ul Mica Rom@ a ungurilor, unde va studia mai t$rziu,}i episcopul Inochentie Micu, ^ntemeietorul Blajului, Mica Rom@ arom$nilor.

121

.

.

%n anul 1556 religia catolic@ a fost proscris@ ̂ n toat@ Transilvania,episcopul Paul Bornemisa alungat din Alba Iulia }i re}edin]a sa afost ocupat@ de principele Ioan Sigismund Zapolya, tutelat de mamasa, regina Elisabeta. Preo]ii }i c@lug@rii fur@ alunga]i }i averile bisericiitrecute ̂ n m$na fiscului. %n anul 1564 ̂ n sinodul din Aiud sa}ii luteranise despart de ungurii trecu]i la calvinism, iar ^n 1566 fur@ obliga]i s@recunoasc@ noua religie reformat@ numit@ pe atunci arian@,antitrinitar@ }i apoi unitarian@.

Dup@ moartea principelui Ioan Sigismund (14 martie 1571), ̂ n 24mai 1571 Dieta alege ^n func]ia de principe al Transilvaniei pe {tefanBáthory din familia Báthore}tilor, una din cele c$teva r@mase catolice.Istoricul reformat Petru Bod scrie c@ „^nainte de introducerea }colilorIezui]ilor ̂ n Ungaria ̂ n tot regatul nu mai erau dec$t trei magna]i catolici}i c$]iva dintre nobili”. (His. Hung. Eccl., vol. I, Lugduni, Batourum,1888, p. 194) %ndat@ dup@ alegere, principele, la dorin]a secuilor, undemai r@m@seser@ c$teva insule catolice, li se permite oficierea public@a Liturghiei, ^n timp ce ^n Alba Iulia nu se oficia dec$t ^n particular ^ncapela principelui. Urmeaz@ alt@ hot@r$re, prin care se permite tuturorpreo]ilor }i c@lug@rilor pleca]i }i expulza]i s@ revin@, ^ns@, cu toatest@ruin]ele, abia vine unul sau doi (FRT, 607).

%n Dieta din T$rgu Mure} din 1571 se hot@r@sc patru religii recepte:Romano-Catolic@, Luteran@, Calvin@, }i Unitarian@.

O vast@ coresponden]@ ̂ ncepe cu provincialul iezui]ilor din AustriaLauren]iu Maggio, cu iezui]ii din Viena, mai ales cu {tefan SzantoArator, care ofer@ numaidec$t serviciile sale, cum rezult@ dinscrisoarea principelui trimis@ din Cluj ca r@spuns la scrisoarea lui din14 decembrie 1571 (FRT, I, 1-2), coresponden]a va fi purtat@ cuPapa Pius al V-lea (1566-1572), dar mai ales cu Papa Grigore alXIII-lea (1566-1572) pentru refacerea episcopiei din Alba Iulia }iaducerea iezui]ilor ̂ n principal. La Viena }i Roma se preg@tea echipadestinat@, dar venirea ei ^n ]ar@ este ^mpiedicat@ de r@zboiul dintre{tefan Báthory }i rivalul s@u, rom$nul Gáspár Békés, comandantultrupelor imperiale, care se termin@ ̂ n 9 iulie cu acordul de la S$npaul,dar atacarea de c@tre turci a Ungariei am$n@ din nou plecarea.

Pe la sf$r}itul anului 1575, are loc alegerea lui {tefan Báthory carege al Poloniei, unde pleac@, l@s$nd ^n Transilvania pe fratele s@u

122

.

.

Cristofor Báthory, care moare ^n 28 mai 1581, urm$nd la tron fiuls@u minor Sigismund, care conducea sub consilierii numi]i de unchiuls@u, regele {tefan.

Sub conducerea lui {tefan Báthory ^n coastele Bisericii Ro-m$no-Calvine se reface }i se reorganizeaz@ Biserica Ortodox@Rom$n@ ̂ ntr-o form@ nemai^nt$lnit@ p$n@ la aceast@ epoc@. %n martie1583, c$nd Possevino trecea prin Transilvania, afl@ c@ rom$nii auun mitropolit la Alba Iulia, e vorba de Ghenadie, care avea leg@turicanonice cu „arhimitropolitul” Serafim de la T$rgovi}te, un altepiscop era la Vad l$ng@ Dej, anume Spiridon, }i al treilea pedomeniul familiei Báthore}tilor de la {imleu, al c@rui nume nu nis-a p@strat }i a c@rui episcopie ^nceteaz@ ^n 6 februarie 1585, c$ndSigismund Báthory, ̂ n numele regelui Poloniei, {tefan Báthory, trecesub jurisdic]ia lui spiridon de la Vad }i comitatele Crasnei }i Solnoculde mijloc (Documentul la A. Bunea, Vechile episcopii, Blaj, 1902,p. 57-586, CS, II, 567).

Conform principiului „cuius regio illius et religio”, a cui estest@p$nirea acela porunce}te }i asupra religiei, {tefan Báthory aref@cut Biserica Ortodox@ Rom$n@ din Transilvania, fiindc@ rom$niiformau majoritatea popula]iei }i cei mai mul]i erau ortodoc}i, de}ipe atunci exista o minoritate de rom$ni catolici ̂ n Banat, Hunedoara,Bihor }i Secuime, pentru care se ^nfiin]ase Biserica amintit@Rom$no-Calvin@, dup@ calculele calvino-maghiare, menit@ s@^nglobeze ^n ea pe to]i rom$nii din Transilvania.

Papa Grigore al XIII-lea, urm@rind unitatea Europei, prin^mpiedicarea l@]irii reformei protestante care divizase ]@rile ̂ n r@zboaiefratricide, readucerea protestan]ilor ̂ n comuniunea Bisericii Catolice,}i unirea Ortodoxiei cu Catolicismul ̂ ncerca ̂ n acela}i timp s@ pacifice]@rile aflate ̂ n conflict, pentru ca to]i conduc@torii cre}tini din Europa,uni]i ^n Liga cre}tin@ defensiv@ }i ofensiv@ s@ lupte pentru^mpiedicarea expansiunii otomane }i apoi eliberarea ]@rilor cotropite,intr$nd ̂ n preocup@rile papale ̂ n mod deosebit cele trei [@ri Rom$ne.

Iezuitul mantovan Antonio Possevino este trimis de Pap@ ^nGermania, Polonia, Suedia, Moscova }i Transilvania pentrumedierea unit@]ii religioase }i politice, devenind sfetnicul de c@peteniea regelui {tefan Báthory. Dup@ pa}tele anului 1581 reu}e}te s@ ob]in@

123

.

.

pacea de la Iamzakolski ^ntre acesta }i ]arul Ivan cel Groaznic, carese luptau pentru Livonia din 1579, dar, ^n privin]a Unirii Bisericilor,din partea moscovit@ ^nt$mpin@ un refuz categoric. Se }tie c@ ^ndat@dup@ unirea de la Floren]a din 1437-1439, mitropolitul KievuluiIzidor, care o semnase, o promulgase la re}edin]a sa }i se prezent@la Moscova pentru promulgare, este arestat de marele duce VasiliII, care ^n 1448 proclam@ autocefalia Bisericii Provoslavnice Ruse,rup$nd orice leg@tur@ cu patriarhia Romei noi, c@zute ^n ereziapapist@}easc@. %n 1552, c@lug@rul Filotei de la m@n@stirea Eliazarovde l$ng@ Psokscie marelui duce moscovit Vasilii al III-lea Ivanovici}i ducelui de Pskov, Mihail Munkhin: „Biserica Romei Vechi a c@zut^n erezie, a Romei Noi a [arigradului este ^n m$inile turcilor. Acumse ̂ nal]@ Biserica sf$nt@, catolic@ (soborniceasc@, n.n.) }i apostoleasc@a Romei a Treia, care prin lumina ortodoxiei str@luce}te ca soarelep$n@ la marginile lumii. Dou@ Rome au c@zut deja, a Treia st@, ar apatra nu va fi nicic$nd” (Jugie M., Theol. Dogm. Christ. Orient., tomIV, Paris, 1931, 442). %n anul 1589, c$nd Patriarhul Ieremia se afla^n grea str$mtoare, refuz$nd s@ mute patriarhia ecumenic@ laMoscova, este nevoit s@ ^nfiin]eze patriarhia Moscovei.

Iezui]ii, }i mai ales neobositul diplomat A. Possevino, sper@ ^nposibilitatea unirii Bisericilor cu respectarea }i aplicarea Florentinului}i ^n pacificarea ]@rilor din Europa pentru angajarea ^n luptaantiotoman@.

Pionierul iezui]ilor din Transilvania este ungurul IoanLeleszi, trimis de la Viena ^n ora}ul s@u natal Lelesz din Ungaria,unde rezida ^n refugiu episcopul din Cenad }i unde au mers pentruhirotonire trei tineri secui, care la ^ntoarcere ^l aduc cu ei ^nTransilvania, ̂ n luna martie 1579. Doi dintre ei, Petru }i Valentin, seopresc cu Leleszi la Cluj M@n@}tur, unde petrec postul mare }i Pa}tele,ca apoi Leleszi ̂ mpreun@ cu negustorul Mihail Balasfi s@ plece la AlbaIulia, unde toate bisericile fiind ocupate de eretici, deschide o capel@^n casa acestuia (FRT, III, 129-130).

Din cauza ne^n]elegerilor dintre Habsburgi }i {tefan Báthory }ia situa]iei din Ungaria, care era o parte sub austrieci }i alt@ partesub turci, echipa din Viena }i Roma care se preg@tea pentru venirea^n Transilvania fiind ^mpiedicat@, cad de acord }i unii }i al]ii ca s@

124

.

.

fie ^ncredin]at@ misiunea din Transilvania provinciei polone de laIaroslav, p@rere ̂ mp@rt@}it@ }i de A. Possevino }i de nun]iul apostolicdin Polonia, Giovani Andreia Galigari (FRT, I, 74-78, 191; II, 6-14).

%n urma acestor ^n]elegeri ^n 14 septembrie 1579 era la Cracoviao echip@ de 12 misionari pentru Transilvania, ^n frunte cu IacobWuek, rectorul colegiului din Vilna, sub conducerea provincialuluiFrancisc Sunieri, de unde pornesc spre Transilvania }i prin {imleula 1 octombrie 1579 ajung la Cluj, de unde ^n 6 pleac@ la Alba Iulia,unde activa Leleszi (FRT, I, 80-81; III, 132; CS, II, 572) (s.n.).

La echipa polon@ se adaug@ alt@ echip@ de 5 iezui]i veni]i dinRoma, ̂ n frunte cu {tefan Szanto Arator, care ̂ n 20 febr. 1580 sosescla Cluj. Faptul c@ acesta a trebuit s@ activeze la Cluj sub un rectorpolon, a creat ̂ ntre cei doi un conflict pornit din rivalitatea maghiar@care s-a transformat ̂ ntr-un }ir de acuze nesf$r}ite, parte reale, parteexagerate }i imaginare, prezent$ndu-l pe rectorul Wuek, superioruluigeneral din Roma, Claudiu Aquaviva ^n cele mai sumbre culori, cas@ ob]in@ ^nl@turarea lui (FRT, I, 164-188, 203-209, 228-246,262-271). Provincialul Fr. Sunieri ^n 12 febr. 1580, din Var}ovia, ^iscrie principelui Cristofor Báthory s@-l lase pe St. Szanto subor$nduirea rectorului din Cluj }i s@ nu-i ^ncredin]eze misiuni dec$tprin superiorul s@u, sper$nd c@ pe l$ng@ aceste cau]iuni va fi unapostol folositor (FRT, I, 94).

Szanto nu are nici o simpatie }i nici o preocupare de apostolat^ntre rom$ni, cum aveau iezui]ii italieni. Singura lui preocupare pentrurom$ni este st$rnit@ de interesul pentru ̂ nl@turarea rectorului, pe care^l acuz@ c@ se poart@ dur }i neomenos cu iobagii rom$ni, amplific$nd,f@r@ ^ndoial@, lucrurile, ca s@ apar@ mai bine vinov@]ia adversarului(FRT, I, 240-241; CS, II, 449-500).

Colegiul iezuit din Cluj prime}te ^n 12 mai 1581 diploma defundare din Viena dat@ de regele {tefan Báthory, dup@ lung@deliberare }i sfat cu Papa Grigore al XIII-lea, Cristofor Báthory }i cuprovincialii din Polonia }i Boemia, c$t }i cei din Austria, ca acel institut„s@ poat@ acorda gradele bacalaureat, magistrand }i doctorat, la felca }i academiile din Italia, Fran]a, Spania }i Germania” (FRT, I,127-132). Citind acestea, r@m$ne ad$nc uimit c@ se poate scrie c@aceasta ar fi „o epoc@ umbrit@ de cel mai ad$nc obscurantism” (I-?).

125

.

.

La propunerea lui A. Possevino, printr-o scrisoare „motuproprio”, la 5 februarie 1582, Papa pe l$ng@ Colegiu mai instituie}i un Seminar la Cluj, pentru care acord@ suma anual@ de 1200 scuzipe timp de 15 ani, sum@ pl@tit@ regulat p$n@ la 1588, c$nd, dup@moartea regelui {tefan Báthory, iezui]ii vor fi alunga]i dinTransilvania (VR, 386). Sum@ egal@ pl@tea }i regele.

%n urma st@ruin]elor repetate la superiorul general ClaudioAquaviva Szanto reu}e}te s@ ob]in@ schimbarea rectorului I. Wuekcu napolitanul Ferrante Capeci, care petrece Cr@ciunul anului 1583la {imleul Silvaniei, de unde apoi merge la Cluj }i apoi la Alba Iulia(FRT, II, 33-36, 50-51; CS, III, 92, 83). Era ̂ nso]it de noul provincialPaulo Campana, care din Alba Iulia scrie loc]iitorului s@u din Polonia^n 7 febr. 1584 despre soliile venite la el din Turda, T$rgu Mure} }idin Secuime, apoi adaug@: „Azi au fost trimi}i doi nobili rom$ni dinLugoj }i Caransebe}, provincie rom$neasc@, spre a cere un preotpentru p@r]ile acelea, ad@ug$nd: „Dac@ va veni cineva, va avea dep@storit 60 de sate, care nu vor s@-}i dea copiii ereticilor s@-i boteze”.A venit azi din Timi}oara un altul...” (FRT, II, 30; CS, III, 78). Esteinterpretare gre}it@ a documentelor, restr$ngerea catolicismului dinBanat numai la nobili. O bun@ parte din romanitatea sud-dun@rean@s-a p@strat veacuri de-a r$ndul ^n comuniune sufleteasc@ cu RomaVeche, chiar dac@ a trebuit s@ accepte jurisdic]ia Romei Noi. A p@stratmult@ vreme ritul local traco-daco-latino-iliric, mo}tenit de la Nicetade Remesiana (pe la 375 p$n@ dup@ 402, de la Catelian, arhiepiscopulIustinianei Prima, ^nfiin]at@ ^n 535, }i de la toate arhiepiscopiile }iepiscopiile ilirice care aveau un rit intermediar ̂ ntre Orient }i Occident,cum, de altfel, era }i la Aquileia (Vene]ia, n.n.) }i Milano.

Acest rit local ^n limba latin@ a servit ^n opera de evanghelizare aslavilor ̂ nceput@ de Ciril († 4 febr. 869 la Roma) }i Metodiu († 6 apr.885 la Velehrad ^n Moravia), tradus ^n limba slav@ }i aprobat ^n 13iunie 890 de Papa Ioan al VIII-lea prin scrisoarea c@tre principeleMoraviei Svatopluk, din care rezult@ existen]a organiza]iei str@vechiromane locale cu o popula]ie care mai vorbea pe atunci un fel delatin@ }i ̂ n]elegea latina liturgic@ fa]@ de invadatorii slavi pentru caretrebuia s@ slujeasc@ ̂ n slav@. „Iar dac@ ]ie }i juzilor t@i (iudicibus tuius)v@ place mai mult s@ asculta]i Liturghia latin@, poruncim ca ]ie s@-]i

126

.

.

fie slujite solemnit@]ile Misselor (Liturghiilor, n.n.) ̂ n latin@” (RL, 125,904-906). Urma}ul lui Metodie, Gorazd care }tia carte latineasc@ esteucis de trilingvi}tii care nu tolerau ̂ n cultul divin dec$t ebraica, greaca}i latina, iar ucenicii s@i fur@ alunga]i. Unii se refugiaz@ ^n Croa]ia,unde continu@ liturghia scris@ ^n caractere glagolitice, iar al]ii(Climent, Naum }i Arghelarie), ^n Bulgaria, unde, la dorin]a ]aruluiBoris Mihail (852-888) traduc c@r]ile liturgice din greac@ ^n noulalfabet inventat }i cunoscut sub numirea de chirilic. Climent ajungeepiscop la Ohrida, iar Naum la Preslav, capitala statului bulgar,desf@}ur$nd cu o pleiad@ de ^nv@]a]i o culturalizare bizantino-slav@sub ]arul Vladimir (889-893), dar mai ales Simion (889-927), f@r@s@ fie rupte leg@turile cu Roma (Mih@il@ Gheorghe, Introducere ^nslava veche rom$neasc@, Bucure}ti, 1975, p. 20-25; Mihalache T.N.,Spicuiri din pres@, ̂ n „Mitropolia Olteniei”, an XXI, nr. 5-6, 1969, p.456). Cu aceasta, romanitatea }i la sud }i la nord de dun@re a suferito puternic@ influen]@ greco-slav@, f@r@ s@ altereze fondul daco-roman.Peste „sigiliul Romei” s-a suprapus „pecetea slav@”. De la bulgariam primit limba slavon@ ̂ n Biseric@ }i ̂ n stat, care domin@ apoi via]anoastr@ intelectual@ p$n@ ^n secolul al XVII-lea. A}a ne-a fost fataluldestin al istorie (Onciu D., Scrieri istorice, 2, Bucure}ti, 1968, p. 18).%n ciuda acestui destin potrivnic romanit@]ii la nord de Dun@re, s-ap@strat amintirea Romei }i orientarea spre leag@nul de ob$r}ie, singurineolatini care, de}i am tr@it ^n apropierea }i sub egida Romei Noi,Constantinopolul, am p@strat sim]ul de dreptate al Romei Vechi, ca}i numele de rom$n }i Rom$nia.

Trec$nd prin luna martie 1583 prin comuna Negreni de pe ValeaCri}ului, ̂ nso]itorul r@mas anonim al legatului papal Possevino scrie:„%n mijlocul acestei v@i am g@sit un sat de rom$ni, vechiul neam alromanilor, fie din acei os$ndi]i la munc@ silnic@ ^n minele de metal.Ace}tia vorbesc o limb@ stricat@, care nu poate fi bine ^n]eleas@ nicide unguri, nici de italieni. Ei totu}i p@streaz@ multe cuvinte italice,dac@ cineva ar dori din suflet m$ntuirea acestui neam, prins ^noarecare m@sur@ ̂ n mrejele grecilor }i r@sp$ndit pe o suprafa]@ foarte^ntins@ p$n@ la Marea Neagr@, ^nsufle]indu-i pe ace}tia printr-oelemozin@ }i printr-o pild@ (vie, n.n.) fa]@ de credin]a roman@

127

.

.

(catolic@, n.n.) }i fa]@ de marile pontifice pe care ei ^l numesc„P@rintele cel Mare” (FRT, V, 209; CS, II, 605-606).

%n scrisoarea amintit@ la ^nceput, adresat@ Papei Grigore alXIII-lea din Oltmüz ^n 12 aprilie 1583, care va forma introducereala lucrarea lui Possevino intitulat@ Commentario della Transilvania,autorul, dup@ ce descrie situa]ia din Transilvania }i Banat, unde eraua}tepta]i misionarii catolici, men]ioneaz@: „Este apoi aproape }ivecina Valahie ([ara Rom$neasc@, dar aceea}i era situa]ia dinMoldova, n.n.), care se ^ntinde p$n@ la Marea Neagr@. Mi-au spuspersoane nobile care cunosc situa]ia c@ se afl@ acolo la vreo 40 demii de sate, care pl@tesc ̂ n fiecare an foarte mare tribut turcilor (p$n@la 100 duca]i, }ters ^n manuscris, n.n.). {i to]i ace}tia, r@m@}i]elevechilor colonii romane, ^ntruc$t p$n@ azi mai p@streaz@ limbanoastr@, foarte corupt@, numesc pe Prea Fericirea Voastr@ P@rintelecel Mare }i sunt cre}tini de ritul grec (ortodox, n.n.), dar ^nc$t suntf@r@ cultur@, nu ar avea acea greutate s@ se predea Bisericii Catolice,pe care o au grecii; cu at$t mai mult c@ p$n@ acum au fost f@r@ studii}i oprima]i, cu toate c@ la ^nfiin]are }i ^n fapte dovedesc suflet }ijudecat@ italian@”. Regele {tefan Báthory a st@ruit }i a ̂ ndemnat „s@istorisesc }i s@ fac pe deplin cunoscut@ Prea Fericirii voastre calitatea}i a}ezarea Transilvaniei „come antimurale del cristianesimo”, cao fort@rea]@ a cre}tinismului }i care, dac@ se va pierde, cei ce suntdu}manii religiei cre}tine vor ^nainta nestingheri]i p$n@ la por]ileCracoviei }i Dumnezeu s@ p@zeasc@ s@ nu }i mai departe...” (FRT,I, 279-284; III, 1-8).

A. Possevino, cum apare }i din scrisoarea datat@ 17 aprilie dinBrünn, c@tre cardinalul secretar de stat Galli Ptolemeu di Como,considera necesar apostolatul iezui]ilor cu ^ntemeierea de }coli,universit@]i }i seminarii, pentru toate trei [@rile Rom$ne (FRT, I,284-286) propun$ndu-}i, dar f@r@ s@ ajung@ s@ poat@ }i realiza,vizitarea Moldovei }i a [@rii Rom$ne}ti, dup@ care am fi r@mas cuun comentariu asem@n@tor cu cel despre Transilvania, dar a fost^mpiedicat de pretextul turcilor c@tre Baliul Vene]iei c@ „nu facecircuitul dec$t cu scopul privitor la Lig@”, cum ^l aten]ioneaz@ dinComo ̂ n scrisoarea din 14 mai 1583 (RC, III, nr. 4, 1914, 525-527).Schimbarea conduc@torilor din Moldova }i [ara Rom$neasc@,

128

.

.

moartea regelui }i opozi]ia superiorului general C. Aquaviva fa]@ deplanurile lui Possevino, cu prevalarea curentului de aplicare areformelor Tridentine }i Bisericilor Ortodoxe, ^n dauna hot@r$rilorde la Floren]a, au z@d@rnicit c@l@toria proiectat@ }i speran]ele pe caredomnii celor dou@ ]@ri rom$ne, ca }i p@tura conduc@toare }i poporulde r$nd }i le pusese ^n misiunea iezui]ilor” (XXX, p. 57xxx, 1 dec.1885 xxx 10 martie 1575 xxx p. 41?).

Iezuitul Valentin Lado, secui de origine, care vorbea foarte binelimba rom$n@, deoarece, negre}it, ^n vinele sale curgea }i s$ngerom$nesc, ca la at$]ia compatrio]i ai s@i, trimis ^n Banat pentrucatolicii rom$ni, le vorbea ^n limba rom$n@ „c@ci pu]ini }tiauungure}te”, ^i scria din Cluj-M@n@}tur superiorului provincial dinPolonia Paul Campana, ̂ n 24 iunie 1586 (FRT, II, 169; CS, III, 121).

O monografie f@cut@ cu r@bdare, obiectivitate }i discern@m$ntcritic asupra izvoarelor r@mas asupra romanit@]ii de la sud }i nordde Dun@re ar putea ar@ta c$t de mult timp s-a p@strat, cum numais-a putut, leg@tura canonico-spiritual@ }i ritul local daco-roman ^nlimba oficial@ a Bisericii Apusene, latina, limb@ care se va transformacu vremea ^n rom$n@, pus@ ^n circula]ie ^n cancelariile statuluiMoldovei }i [@rii Rom$ne}ti de domnii Petre {chiopul, retras ̂ n 1591,}i Mihai Viteazul, unificatorul celor trei [@ri Rom$ne, ^n 1600 }iam$ndoi, ̂ n cele mai str$nse raporturi cu papalitatea }i curia rom$n@.Ei ap@rau o singur@ cre}tin@tate, dup@ ei ca }i dup@ ^ntregul poporrom$n una }i nedivizat@, chiar dac@ pentru al]ii era desp@r]it@ de unzid de netrecut.

%ncep$nd cu na}terea lui Cristos pus@ ̂ n leg@tur@ cu recens@m$ntulporuncit de Cezarul August (Luca, 2: 1-3) }i moartea lui, ^nt$mplat@dup@ ce Palestina are provincie roman@ guvernat@ de Pon]iu Pilat,toate evenimentele de mai mare sau mai mic@ ^nsemn@tate ^n via]aBisericii sunt legate de evenimente politice cu implica]iile }icomplica]iile lor de natur@ social@, politic@ }i economic@.

%n leg@tur@ cu grandioasa tragedie epopeic@ a marelui cruciateuropean Mihai Viteazul, moment unic ̂ n istoria na]iunii rom$ne, MariaHolban scrie: „Epoca lui Mihai Viteazul este introdus@ de prologul luiPetru Cercel }i ^ncheiat@ de epilogul lui Radu {erban” (Introducere,CS, IV, p. VI). Or, cu prologul operei „umbr@ sau vis” nu putea fi jucat

129

.

.

de Petru Cercel f@r@ leg@turile at$t de str$nse }i cordiale cu lumeaapusean@ }i mai ales cu Papa }i curia roman@ cu ajutorul c@roraajunge ̂ n Constantinopole, unde, la interven]ia ambasadorului francezla Poart@ Germigny de Germolles, sultanul Murad al III-lea ̂ n 23 iunie1583 ^l nume}te domn, mazilindu-l pe Mihnea.

%ncercarea neizbutit@ de a stabili leg@turi permanente ^ntre [araRom$neasc@ }i Scaunul lui Petru, corifeul apostolilor }i a urma}iloraceluia, ^ncepe cu leg@turile de duhovnicie dintre Petru Cercel }ip@rintele carmelitan Fra Lorenzo Parizola la Genova, care ^lrecomand@, ajut@ }i b@ne}te }i-l trimite la Papa Grigore al XIII-lea curecomandarea de a-l sprijini la cur]ile europene }i ^ndeosebi la regeleFran]ei Henrich de Valois. %n timpul celor opt luni de zile c$t a stat laRoma t$n@rul principe rom$n care st$rnea admira]ia tuturor, ̂ ntre]inutla nivelul principilor cu aloca]ie luat@ de camera apostolic@ roman@de cardinalul polon Nassio, fa]@ de care „Excelen]a Sa a f@cutm@rturisire cu mult@ pl@cere duhovniceasc@, f@c$nd promisiune c@ ^nclipa ̂ n care ̂ }i va redob$ndi domnia ̂ n patrie ̂ }i va da silin]a s@ aduc@toat@ ]ara la credin]a cea adev@rat@” (Pascu, Cercel, 142).

F@r@ ̂ ndoial@ o convertire (la religia, n.n.) a ]@rii la religia catolic@Petru Cercel nu o (putea, n.n.) ^n]elege printr-o rupere cu tradi]iilestr@bune, ci printr-o reconciliere a Ortodoxismului cu Catolicismul^n sensul unirii decretate la Floren]a. Dovada este c@ ̂ n Roma Vechea fost la Pap@ }i s-a spovedit }i ^mp@rt@}it ^n ritul catolic, ca apoi laConstantinopol s@ ]in@ leg@tur@ cu patriarhul Ieremia II, restabilit ^nscaun cu ajutor francez }i care ^l va recomanda regelui Fran]ei ^n 11iunie 1583 ca pe „fiul nostru prea iubit }i de supu}ii s@i foarte multdorit” (Hurm., XI, 158). %n cursul celor oi ani cu siguran]@ a primittainele }i de la preo]ii ortodoc}i. Ajuns ^n ]ar@ la T$rgovi}te, de lapalatul domnesc a f@cut o capel@ particular@ la biserica din apropiereapalatului, ca s@ poat@ participa c$nd dore}te nestingherit deceremonialul public la slujbele biserice}ti oficiate de arhiepiscopuls@u Chir Varlam }i preo]ii munteni, care ]ineau „il rito greco antico,adic@ ritul vechi ortodox”, ^n timp ce ^n biserica franciscanilor dinT$rgovi}te oficiau „alla romana”, dup@ ritul apusean, c@lug@rii pecare ^i ^nzestra cu venituri (Pascu, Cercel, 133-134, 174-175; CS,III, 11).

130

.

.

Dup@ scrisorile trimise de domn din Adrianopol c@tre Pap@ }icardinalul secretar de stat di Como, care, dac@ mai zac prin arhiveleromane, au r@mas ̂ nc@ nedescoperite, Papa Grigore al XIII-lea ̂ i scrie^n 12 nov. 1583: „Faci un lucru ^n]elept c$nd ^n lucrurile prospererecuno}ti milostivirea divin@ }i atribui acesteia tot binele primit cumeste }i acesta despre care ne scrii cu privire la ob]inerea principatului[@rii Rom$ne}ti. Foarte mult ne-am bucurat. Pentru aceea ^]i dorimpentru totdeauna fericirea. Dac@ Dumnezeu ca acea putere s@ ofolose}ti spre gloria Lui }i spre salvarea ta }i a popoarelor ̂ ncredin]ate]ie. F@r@ aceast@ grij@ }i preocupare domnia nu are nici un rost”.Aceast@ brev@ papal@ publicat@ cu men]iunea gre}it@ c@ este adresat@lui Petru {chiopul n-a fost luat@ ^n seam@ nici p$n@ ^n prezent denici un istoric (RC, II, nr. 2, 1913, p. 189, ̂ n studiul Karalewskij, Chiril,Rela]iunile dintre domnii rom$ni }i Sf$ntul Scaun ̂ n a doua jum@tatea veacului al XVI-lea).

%n luna septembrie 1584 secretarul domnului, Francisc Sivoriprime}te ̂ ns@rcinarea de a trata la Alba Iulia probleme de ordin secretcu consilierii principelui minor Sigismund Báthory, ^ntre care era }idorin]a de-a fi trimi}i ^n ]ar@ doi iezui]i „ pentru ca ^ncetul cu ^ncetuls@ pun@ piciorul, ca s@ lucreze spre slujba Domnului Dumnezeu...De la ei am primit r@spunsul c@ au de g$nd s@-i trimit@ c$t vor puteamai repede, pentru c@ a}teptau s@ le soseasc@ nu peste mult c$]ivacolegi de la Roma” (Pascu, Cercel, 193).

%n leg@tur@ cu aceast@ solie, Ferante Capeci, rectorul seminaruluidin Cluj scria prietenului s@u Girolamo Piatti la 10 martie 1585, c@^mpotriva dorin]ei sale – f@r@ ^ndoial@ oprit de consilierii principeluicare manifestau oarecare rezerv@ ^n leg@tur@ cu stabilirea domnului– s-a ab]inut s@-i scrie, dar prin secretar i-a trimis aceasta: „Principeleeste catolic }i vorbe}te italiana tot a}a de bine ca unul din noi” (FRT,“II, 97; CS, III, 111-112; Pascu, Cercel, p. 45).

Convins c@ Ortodoxia Rom$neasc@ poate tr@i ^n plin@ armoniecu Catolicismul roman, pentru a p@stra }i temeinici leg@turilepoporului rom$n cu Roma, g$nde}te ca Ioni]@ Caloian, ^naintea luiMihai Viteazul, privitor la viitorul ]@rii }i poporului s@u. CardinalulLeon al Sfintei Cruci, dup@ ce l-a uns de ]ar pe conduc@torulromano-bulgarilor ^n 5 nov. 1204, p@r@sea Bulgaria ^nso]it de doi

131

.

.

tineri, pe nume Vasile }i Vitleem, unul fiul ]arului ^nsu}i }i altul fiulpreotului Constantin, ca s@ ^nve]e carte latin@ (Hurm., I, 49-50).

Petru Cercel se g@sea la un reprezentant permanent al s@u la Roma}i ̂ n Fran]a }i odat@ cu plecarea lui Sivori erau preg@ti]i s@ plece }asetineri care s@ r@m$n@ la Roma „sub ocrotirea p@rin]ilor iezui]i, cares@ se ̂ ngrijeasc@ de toate lipsurile lor, ca ei s@-}i ̂ nsu}easc@ at$t limba,c$t }i cultura }i obiceiurile italiene}ti, }i s@ prind@ dragoste de credin]acatolic@, deoarece socotea c@ acesta ar fi un foarte bun mijloc pentrudorin]a fierbinte pe care o nutrea Alte]a Sa de a-}i aduce ]ara laadev@rata religie, c@ci acele popoare tr@iau „alla greca”, cum ammai spus (s.n.)...

„[inerea tinerilor boieri la Roma }i trimiterea altora ar fi folosit lap@strarea ^n fidelitate }i statornicie fa]@ de Alte]a Sa a p@rin]ilor lor,c@ci, }tiind c@ fiii lor sunt ^n m$na sa ^n Italia, acest lucru ar fi fost ofr$n@ la orice schimbare; aceasta o spun din cauza firii nestatornice}i schimb@toare a rom$nilor” (Pascu, Cercel, 50-512, 193-194; CS,III, 28-29).

%n 16 aprilie 1585 sose}te cu totul pe nea}teptate, ca un tr@znet^n zi senin@, firmanul de mazilire, fabricat ^n numele sultanului debelgbegul Rumeliei Khadim Mesih pa}a, care ^l pune pe domn peun lung drum al pribegiei. Acesta pune cap@t unei ^ncerc@ri care nuva putea fi reluat@ dec$t dup@ ce Inocen]iu Micu, ̂ n baza bulei papale„Rationi Congruit” din 18 mai 1721, prin care ia fiin]@ diecezaF@g@ra}ului, care impunea episcopului s@ aib@ m@n@stire }i }coli(Nilles, Symbolae, 431-433), reu}e}te s@ ob]in@ prin decretul^mp@r@tesc din 21 august 1738 domeniul Blajului, din al c@ror veni]itrebuiau ]inu]i la Roma trei c@lug@ri bazilitani, care vor fi Petru PavelAron, Grigore Maior }i Silvestri Caliani, urma]i de al]ii, p$n@ laGheorghe {incai }i Petru Maior, ^ntemeietorii }i corifeii {coliiArdelene, curent de importan]@ cultural@ nemai^nt$lnit@ ^n toate]inuturile rom$ne}ti. (Dac@ planul lui Petru Cercel reu}ea atunci,rede}teptarea na]ional@ se anticipa cu mai bine de 250 de ani., n.n.)Dar }i ^n acest caz a fost un destin fatal al istoriei.

Rivalit@]ile }i antagonismele continue ^ntre domnii[@rilor Rom$ne, dintre boierii constitui]i ̂ n partide }i poporul ]inut

132

.

.

^n iob@gie }i mizerie s-au dovedit extrem de folositoare adversarilorpoporului rom$n }i foarte p@gubitoare pentru cultura na]ional@,duc$nd la ruina material@ }i spiritual@ }i opresiune n str@in@, fiindapoi lips@ de eforturi mult mai mari }i timp mult, mult mai ̂ ndelungatpentru a realiza ceea ce putea fi realizat mai repede, mai bine }i multmai folositor.

Dup@ mazilirea lui Petru Cercel revenise pe scaunul [@riiRom$ne}ti iar@}i Mihnea (1585-1591), nepotul lui Petru {chiopul.

A. Possevino l-a cunoscut pe Petru Cercel la Roma ̂ n cursul anului1577, unde au ajuns ̂ n prietenie, care va continua }i dup@ mazilireadomnului, intervenind pentru el la regele {tefan Báthory }i la PapaSixt al V-lea (1585-1590) (Pascu, Cercel, 72, 234-235).

Misionarul diplomat era informat }i despre situa]ia lui Mihnea. ^nscrisoarea din 29 august 1584 trimis@ din Lublin cardinalului secretarde stat Como (publicat@ partea I ^n VD, II, 309-311 }i partea a II-a^n RC, a. III, nr. 4, 1914, 534-536), scrie: „Petru ({chiopul, n.n.),voievodul Moldovei, prietenul regelui Poloniei, a avut un frate carea fost voievodul [@rii Rom$ne}ti cu numele Alexandru (1567-1577),care muri ^n faim@ de sfin]enie, purt$nd ^ntotdeauna o hain@monahal@ sau ciliciu, cu care }i muri. Acesta a fost tat@l acestuiMihnea, exilat la Rodos, care a avut ca urma} pe P@tra}cu (PetruCercel, n.n.) c@ruia i-a scris DV Prealuminat@”.

Petru {chiopul zide}te la Ia}i biserica de piatr@ Trei Ierarhi. Acolose ^nt$lnesc raguzani }i ciprio]i catolici, care ]in un preot maghiar.Bartolomeu Brutti, secretarul r@mas de pe vremea lui Iancu Sasu,este favorabil catolicilor. Domnul nu trebuie pus ^n primejdia de-a fiscos din scaun, cum s-a ^nt$mplat cu patriarhul din ConstantinopolIeremia II (alungat a doua oar@ ̂ n martie 1484, din cauza unor intrigi,}i exilat la Rodos va fi restituit ^n 1586 la st@ruin]a ambasadoruluifrancez Germigny (RC, loc.cit. }i CS, III, 298).

Re^ntors ^n scaun, Mihnea (1585-1591), ^n timp ce era ^n rela]iiat$t de str$nse cu Ieremia II ^n 1586, c$nd este vizitat de delegatulpapal Alexandru Comuleu, abate din Nona, trimis ^n vizit@ ^n ]@rileocupate de turci pentru a se informa despre situa]ia cre}tinilor, fiind^n trecere prin [ara Rom$neasc@ ^i d@ o scrisoare pa}aport ^n carecitim: „Drept aceea d@ruit-am acest ^ntru tot cinstit }i prea frumos

133

.

.

hrisov al Domniei Mele, care st@ mai presus de toate cinstitele daruri,acestui boier sol cu numele Alisandro Comnuli, trimis }i venit de la^mp@r@]ia }i de la Prea Sfin]itul r@posat }i de la Prea Cinstitulispravnic al lui Iisus Hristos Papa Sisto Chinto, arhiereu al R$mului,c$rmuitor }i p@stor al sfintei mari credin]e a bisericii, unde a ^n@l]atscaunul l@udat }i ̂ ncununat cu coroane al Apostolilor Petru }i Pavel.{i au venit... pentru ca s@ str@bat@ }i s@ vad@ ]eri }i domni pentrucredin]a cre}tineasc@.” (Arhiva, a. XVII, Ia}i, 1906, 181-182; CS,III, Biografie, p. 336, vrea s@ corecteze o eroare de cronologie?!, n.n.).

Al. Comuleu ^ntr-un raport succint prezint@ Papei Grigore alXIII-lea ̂ n 30 noiembrie 1584 un raport privitor la situa]ia popoarelordin „Balcania”, at$t ortodoxe, c$t }i catolice, care gem sub povarajugului otoman }i a}teapt@ eliberarea, ̂ n vederea c@reia propune unplan de ofensiv@ antiotoman@, ^n care trebuia s@ intre }i Moldova(Hurm., III/2, 13-14; VR, p. XXIV, nota 1; Pastor, IX, 274, 736).

%n aceast@ vreme, un alt emisar papal, iezuitul Giulio Mancinelli,trimis la Constantinopol cu misiunea de-a r@scump@ra pe prizonieriicre}tini c@zu]i la turci }i cu facult@]i speciale pentru a primi }i reconciliacu Biserica Catolic@ pe eretici }i pe schismatici, reu}e}te s@ ob]in@un „chirograf”, semnat de patriarhul Constantinopolului }i alAntiohiei, ̂ mpreun@ cu al]i 13 mitropoli]i, declar$nd supunere Papeide la Roma, cu obliga]ia de a-l vizita pentru a perfecta comuniunea^nceput@ (Nilles, Symbolae, 990). Mancinelli, ^nso]it de un alt iezuit,Toma Radius, traverseaz@ ]@rile balcanice, de unde trec ^n [araRom$neasc@ la curtea lui Mihnea, unde fur@ bine primi]i, apoi merg^n Moldova la Petru {chiopul, care la fel le face bun@ primire. Aicicei doi iezui]i ^l ^nt$lnesc pe Alexandru Comuleu, care, ^n bazafacult@]ilor speciale de care dispunea ̂ ntrunit ̂ n sinod, ̂ l nume}te pefranciscanul Ieronim Arsegno vicar apostolic, la cererea domnuluirom$n (RC, a. IV, nr. 2, 1915, 200). Arsegno era ^n [@rile Rom$nedin 1582, unde era mare lips@ de episcopi catolici. Mancinelli erasolicitat s@ r@m$n@ episcop ^n Moldova, unde, pe l$ng@ raguzanii }iciprio]ii veni]i pentru afaceri, mai fuseser@ }i mul]i rom$ni catolici,la fel ca }i ^n [ara Rom$neasc@, care, ^n lips@ de preo]i de rit latin,trecuser@ la ritul oriental (ortodox, n.n.), fapt constat }i la 1645 deMarco Bandini (Hurm., XI, 116; CS, II, 524-525; CS, V, 329; Alzati,

134

.

.

C., Terra romena tra Oriente e Occidente, Cheise ed etnie nel tardo500, Edit. Jaca Book, Milano, 1981, 273-274).

Petru {chiopul, ajutat }i influen]at de Bartolomeo Brutti, ̂ ncearc@s@ refac@ episcopia catolic@ din Moldova }i reu}e}te s@ determinepe episcopii moldoveni ortodoc}i s@ intre ^n comuniune cu Papa }icu Biserica Catolic@.

%n scrisoarea din 5 septembrie 1587 Brutti aminte}te nun]iuluipapal din Polonia Annibal di Capua c@ principele Petru {chiopul estefoarte devotat Scaunului Apostolic, a alungat predicatorii eretici }icatolicii ^n Moldova tr@iesc dup@ normele Tridentine, spre ru}ineacelor din Transilvania. Cere s@ vine ^n ]ar@ iezui]i care ar puteadeschide un seminar. %n 9 august turcii au luat biserica patriarhal@^ntr-o zi de vineri }i au transformat-o ^n moschee (Hurm., III, 95-96;Theiner, VMP, III, 5-6).

O scrisoare anonim@ a Moldovei, dup@ informa]iile date de B.Brutti, ^ntocmit@ pe c$t se pare de Al. Comuleo }i trimis@ Papei Sixtal V-lea, ^n prima jum@tate a anului 1587, nu uit@ s@ aminteasc@ debiruin]ele lui {tefan cel Mare (1457-1504) }i rela]iile acestuia cu PapaSixt al IV-lea (1471-1484). Privitor la moldoveni, precizeaz@ c@ „de}isunt de rit grecesc, privesc cu drag la ce este roman, fie din cauzalimbii lor corupte din cea latin@, fie pentru credin]a ce o au de-a setrage din romani, se numesc ^ntre ei cu numele de romani!”.

Apoi mai precizeaz@: „{i cu toate c@ moldovenii sunt de rit grecesc,ei ^i ur@sc pe greci pentru c@ ace}tia ^i sf@tuiesc pe principele lor s@-istoarc@ de bani. {i ]in$nd de asem@narea cu numele de romani, vor^mbr@]i}a legea roman@, cu at$t mai mult cu c$t preo]ii lor, foarte pu]inlumina]i, nu sunt ^n stare s@ se m@soare cu trainicul }i sf$ntul adev@ral credin]ei noastre catolice” (I. Filitti, Din arhivele Vaticanului, vol. II,Bucure}ti, 1914, p. 43-49; CS, III, 200-205; Revista Arhivelor a. III,vol. 37, nr. 3, 1975, 33-336, o public@ din nou ca inedit@?!, n.n.)

135

.

.

Prima misiune iezuit@ ^n Moldova

Dup@ moartea regelui Poloniei {tefan Báthory (12 dec. 1586),urmeaz@ o criz@ a tronului. Un raport secret din Constantinopol datatla 6 febr. 1587 vorbe}te de oferta principelui Transilvaniei }i viziruluisuprem Sigismund Báthory f@cut berlebegul Greciei de 40.000 taleri,pentru coroana Poloniei, dar, fiind minor, nu poate fi luat@ ^nconsiderare. Petru {chiopul primite }i el 100 mii de pungi }i tributsultanului, dac@ i se va da coroan@ polon@. I s-a promis, dac@ -poloniinu-l aleg pe Transilvan. %n cazul c@ vrea s@ fie instalat cu for]a, atuncidomnul s@ suporte cheltuielile }i sultanul va face r@zboi (Hurm., III/1, 94). Lucrurile se petrec altfel. Partida germanofil@ ^l alege peMaximilian, fratele ^mp@ratului Rudolf II, dar cu trei zile mai ^nainte,la 19 august 1587 partida turcofil@ condus@ de Jan Zamovski, marecancelar, du}man ne^mp@cat al Habsburgilor, alege pe SigismundIII Wasa, din Suedia, Iagelon dup@ mam@. C$nd Maximilian merges@-}i preia tronul, este ̂ nfr$nt }i ̂ nchis ̂ n 24 ian. 1588, de unde scap@abia la 28 iulie 1589, ̂ n urma tratatului de pace de la Bendzin, mijlocitde trimisul papal cardinalul Ipolitus Aldobrandini, viitorul Pap@Clemente al VIII-lea (1592-1605) (Sibiu, Ist. MV/2, 52).

%n urma unor demersuri f@cute de Petru {chiopul, prin BartolomeuBrutti, sfetnicul s@u cel mai influent, arhiepiscopul din Lwow, DimitrieSolikowski, nun]iul apostolic din Polonia, Anibal de Capua, legatuluipapal Ipolitus Aldobrandini }i chiar Papei Sixt al V-lea, prin care cereamisionari franciscani }i iezui]i pentru catolicii din Moldova, ob]in$ndo echip@ de trei iezui]i, format@ de Jan Kunig de Schonhofen }i IustynRaab, preo]i, }i un frate coadiutor, Martin Iulai, ungur. Ace}tia,condu}i de Stanislav Warszewski, cu scrisori de recomandare sosesc^n Moldova }i ^n 24 august/3 septembrie 1588 sunt primi]i de Petre{chiopul ^n tab@ra de la Roman, unde era refugiat din cauza ciumeicare b$ntuia ]ara. Fur@ bine primi]i }i cu mari semne de prietenie }irespect, mai ales de pap@, ale c@rui scrisori „nu numai c@ le-a s@rutat,ci chiar le-a ridicat la frunte ̂ n semn de supunere }i ascultare” spune^nsu}i Warsewicki ^n raportul c@tre nun]iul papal dat ^n tab@r@domnului la 7 septembrie. Men]ion$nd ^n continuare: „L-am g@sitfoarte dispus s@ dea ascultare Sanctit@]ii Sale, ba chiar gata }i doritor

136

.

.

s@ introduc@ religia catolic@ ^n acele ora}e }i p@r]i supuse domina]ieisale care au fost odinioar@ sub ascultarea Bisericii Rom$ne }i plinde zel pentru st$rpirea ereziei din ele. C@ci, pe l$ng@ faptul c@ ^nc@mai ̂ nainte poruncise ca s@ fie alunga]i predicatorii eretici din lucrurileacelea, acum fiind noi de fa]@, din nou a dat porunc@ }i ^nc@ cuasentimentul vl@dicilor de religie greceasc@ (ortodoc}i, n.n.), ca to]iereticii s@ se ̂ ntoarc@ ̂ mpotriva lor cu fier }i foc”. Atitudinea domnuluifa]@ de catolici a st$rnit uimirea ambasadorului reginei Elisabeta laConstantinopol William Harborne, care se afla ^n trecere prinMoldova, unde religia catolic@ era tratat@ cu at$ta bun@voin]@, pec$nd ̂ n Anglia era alungat@ (Hurm., III/1, 108-109; CS, III, 277-278).

%n 24 oct. 1588, S. Warszewici din Var}ovia trimite un alt raportam@nun]it provincialului iezui]ilor Paul Campana, ̂ n care descrie cuam@nunte primirea la domn ̂ n tab@ra care s-a interesat de s@n@tateatuturor celor din Curia Rom$n@, dar ^n mod deosebit de a Papei„pe care ^l nume}te P@stor }i P@rinte Unviersal”; %ntr-o discu]ie cuun c@lug@r ortodox domnul ^ntreab@: „Cui a dat (Domnul, n.n.)cheile? El r@spunde: Lui Petru!

„Petru oare unde }i-a v@rsat s$ngele }i unde se afl@ trupul s@u?R@spunde: La Roma!Principele ^i spune: Deci unde a fost pus Petru c@petenia

Apostolilor, acolo a l@sat }i cheile urma}ilor s@i.”%n continuare, raportul arat@ c@ „ pentru cauza noastr@ a cerca

}i ^naintea clerului }i ^naintea c@lug@rilor ne-a ar@tat marebun@voin]@ }i ne-a promis toat@ solicitudinea. La plecare, ne-adeclarat c@ este cu sufletul recunosc@tor fa]@ de Scaunul Apostolic,cum se arat@ mitropolitul cu vl@dicii. Ace}tia nu recunosc pepatriarhul din Constantinopol }i sunt adversarii tuturor ereticilor. Ceamai mare parte a acestor ]@ri }i oameni }i ^nsu}i principele tr@ie}tedup@ ritul grec sau rutean sub ascultarea patriarhului dinConstantinopol... %n cele 15 ora}e }i sate din apropiere unde suntcatolici e lips@ de preo]i. Aici nu este nici o }tiin]@ de carte }i nici nuse face ^nv@]@tur@. Genus est egregia et ingeniosa et magis callidaquam simplex – Na]ia este distins@ }i talentat@ }i mai iscusit@ dec$tsimpl@/f@r@ cultur@”, din %nf@]i}are, din obiceiuri }i din vorbire seprezint@ ca o colonie de odinioar@ a romanilor. Cine cunoa}te limba

137

.

.

latin@ sau italian@ u}or poate ^nv@]a limba lor”. %n ciuda schimb@rilorce intervin, s-ar putea ̂ ntemeia f@r@ ̂ ndoial@ un colegiu” (Schmourlo,E Rossia, tom II, fac. 2, Petersburg, 1913, 450-454, citat ^n RC, a. III,nr. 2, 1914, 181. Textul a fost tradus dup@ o copie p@strat@ ^n arhivaP@r. I. Feren]., n.n.). Istoricii rom$ni nu au explorat publica]ia acestuidistins istoric. N.B. Raportul acesta f@r@ ^ndoial@ c@ a fost prelucrat}i publicat apoi ^n Annuae litterarae Societatis Iesu anni 1588, ^n V,D, III, 155-157, tradus apoi ^n CS, III, 281-284, de unde citatulfragmentar ^n M. Ist. nr. 8/1982, 15 }i nr. 3/1983, 40.)

Privitor la afirma]ia c@ episcopii moldoveni nu-l recunosc pepatriarhul din Constantinopol nu este o noutate. %n 17 mai 1476ducele Vene]iei ̂ n instruc]iile c@tre ambasadorul s@u pe l$ng@ {tefancel Mare, secretarul republicii Emanuel Gerardo se spune: „Voim s@^]i poruncim ca s@ st@rui pe l$ng@ acel voievod recomand$ndu-i s@recunoasc@ autoritatea }i jurisdic]ia ^n ce prive}te credin]a }i religiapatriarhului (din Constantinopole, Ieronim, n.n.) fiind cet@]ean alnostru }i pe bun@ dreptate foarte bine primit }i tratat” (Esarcu, C.,{tefan cel Mare. Documente descoperite ^n arhivele Vene]iei,Bucure}ti, 1874 }i 42; cf. Hurm., VIII, 16; RC, a. V, 1916, p. 240).

Din Roma ̂ n 30 septembrie 1588 Jan Künig de Schönhofen scrieguvernatorului general din Roma Claudiu Aquaviva ^n genulrapoartelor f@cute de Warsevicki cu privire la situa]ia catolicilor,st@ruind asupra necesit@]ii misionarilor, „c$t prive}te ^ns@ ortodoc}iinu se poate trata p$n@ ce mai-marii lor nu vor fi uni]i cu singurulp@stor al oilor”. (Dou@ lucr@ri ne dau mare speran]@ cu privire la bunareu}it@ ̂ n viitor: unul este sufletul bun }i ̂ nchinarea principelui pentru^ntemeierea Colegiului }i a Seminarului, iar altul este trimitereac@m@ra}ului s@u intim (B. Brutti, n.n.), cu unul dintre vl@dici, adic@dintre ei episcopii ortodoc}i ca s@ fac@ ascultare vicarului lui HristosSixt al V-lea. Ace}tia v$nd vor sosi (c@ci deja se preg@tesc de drum,n.n.). Prea Cucernicia Voastr@ P@rinte din expunerea cu grai viu va^n]elege mai multe dec$t pot eu s@ scriu”. Nu este episcop catolic,pe vremuri episcopul din Oradea sau cel din Transilvania vizitauaceste locuri. „Rom$nii au trei episcopi: Arhiepiscopul Teofan, cure}edin]a la Suceava, Agapiton, cu scaunul la Roman, tertiusRuthenorum episcopus Georgius nunc dictus Radovicensi ecclesiae

138

.

.

praesident – al treilea al rutenilor ortodoc}ilor, acum numitul episcopGheorghe, ^n frunte bisericii din R@d@u]i”. armenii au un episcop laSuceava, iar patriarhul lor este ̂ n Persia. Calendarul nou nu se poateintroduce, c@ci suntem numai doi contra ]@rii ^ntregi (Schmuorlo,442-446: Cf. RC, a. III, nr. 2, 1914, 180, unde gre}it men]ioneaz@c@ la Suceava era mitropolit George Movil@.)

Delega]ia amintit@ ̂ n scrisoare trebuia s@ treac@ prin Polonia, undes@ prezinte omagiile cuvenite ̂ nso]ite de daruri noului rege de cur$ndales al Poloniei, care era }i al Suediei, Sigismund III Wasa. Dinscrisorile adresate de Petru {chiopul regelui }i senatorilor din Hu}i^n 3 octombrie 1588 rezult@ re^nnoirea tratatelor de bun@ vecin@tate(V, D, III, 141-144). O scrisoare cu aceea}i dat@ este adresat@ PapeiSixt al V-lea, prin care ^i mul]ume}te pentru scrisoarea adus@ delegatul Ipolit Aldobrandini, din care afl@ c$t de pl@cut i-a fost Papeis$rguin]a depus@ pentru reformarea bisericii catolice din [araMoldovei, unde nu mai este nici un eretic, „La acestea numai c@ noilu@m seama cu toat@ gravitatea, ba mai mult am poruncit s@ fac@acest lucru }i mitropolitul }i episcopii no}tri”. Concursul l-au datarhiepiscopul de Leopoli }i mitropolitul Rusiei (D. Solikowski, n.n.)}i B. Brutti cu franciscanii }i iezui]ii, a}a ^nc$t aceast@ Biseric@ nu vamai putea fi ̂ n viitor desp@r]it@ de trupul Bisericii Universale. „... Dinnou aduce nenum@rate smerite mul]umiri Sanctit@]ii Voastre, pentruc@ pe noi }i pe aceast@ (biseric@, n.n.) am primit-o sub preamilostivasa protec]ie. Din cauza diferitelor piedici nu putem trimite a}a cumam promis lega]ii no}tri ̂ n acest timp pentru care fapt cerem Sanctit@]iiVoastre iertare, totu}i cu smerenie ^i trimitem la Seremissimul regeal Poloniei poruncindu-le ca s@-l ̂ nt$lneasc@ pe Prealuminatul }i PreaCucernicul Cardinal a latere }i ̂ n numele nostru s@-i presteze cuvenitaascultare” (Hurm., III, 1, 109-110; Nilles, Symbolae, 981-983).

%n scrisoarea c@tre nun]iul Anibal di Capua domnul arat@ c@-i^ns@rcineaz@ pe trimi}ii s@i marele vornic Ieremia Movil@, fratele luiGheorghe Movil@, episcopul R@d@u]ilor }i ^ndat@ mitropolit, }i peBartolomeu Brutti, s@ fac@ ^n numele s@u, ^n fa]a cardinalului legatIpolit Aldobrandini „ca }i loc]iitorul Supremului Pontif, ascultareSfintei Biserici Romane” (Hurm., III/1, 110-111; RC a. II, nr. 2, 1913,198-199).

139

.

.

Nu apare limpede ce s-a ^nt$mplat de nu a plecat un vl@dic@ cucei doi delega]i la rege }i apoi la Roma. Mitropolitul Theofan se retragesau este ^nl@turat }i ^n locul lui apare mitropolit Gheorghe Movil@ dela Roman, acesta ^n calitatea sa de mitropolit al Sucevei }i al ^ntregiiMoldove ̂ n 15 octombrie 1588 adreseaz@ Papei Sixt al V-lea scrisoare^n care arat@ contribu]ia pe care a dat-o pentru cur@]irea bisericii deerezie „parte ̂ n virtutea oficiului meu }i a ata}amentului fa]@ de BisericaCatolic@, parte din porunca Prealuminatului principe, Domnul meuPreamilostiv, ce odat@ ce toate erorile au fost extirpate mai mult caniciodat@ s@ nu mai contamineze...

Mai departe v@z$nd prosperitatea at$t de mare a Bisericii Catolicesub prea^naltul pontificat la Prea Fericirii Voastre, nu se poate s@ num@ bucur ^n Domnul, ba mai mult, totdeauna am dorit din suflet s@cercetez pe Sanctitatea Voastr@ }i s@ v@ s@rut preafericitele picioare.Deoarece acest lucru nu-l pot face acum din cauza diferitelor ocupa]iiale Principelui meu Preamilostiv }i ale mele, pe care le am ̂ n aceast@slujb@ a mea la care de cur$nd m-a delegat Atotputernicul }iPreabunul Dumnezeu, f@r@ ca, dat@ aceast@ ocazie binevenit@... prinaceast@ scrisoare a mea s@-i exprim devo]iunea mea fa]@ deSanctitatea Voastr@, c@reia m@ supun cu smerenie, rug$ndu-o s@-mi%mp@rt@}easc@ binecuv$ntarea sa preamilostiv@ }i de aici ^nainte s@m@ aib@ }i pe mine }i s@ m@ recunoasc@ ca cel mai supus fiu al SfinteiBiserici Romane, iar dac@ Preabunul }i Atotputernicul Dumnezeu ̂ miva prelungi via]a, ^n semnul devo]iunii perpetue }i al supunerii, voimerge ^n persoan@, dat@ ocazia, la s@rutarea picioarelor Sanctit@]iiVoastre, c@reia ̂ i doresc s@ tr@iasc@ preafericit ̂ n Hristos Isus” (Hurm.,III/1, 111-I, Ist. diecezei rom$ne greco-catolice a Oradiei, I, Gherla,1883, 55-56 rom. ss 3-114 lat.).

La aceea}i dat@, o scrisoare asem@n@toare este adresat@ nun]iului,^n care motiveaz@ c@ n-a putut merge la Pap@ din cauza ocupa]iilorfoarte grele pe care at$t %n@l]imea Sa (domnul, n.n.), c$t }i eu le avem^n aceast@ slujb@ a mea la care de cur$nd m-a delegat, a fost silits@-}i schimbe hot@r$rea, am$n$nd-o pentru alt timp mai potrivit!St@ruie apoi ca nun]iul „prin scrisoarea sa s@ m@ recomandeSanctit@]ii Sale, ca Sanctitatea Sa de aici ^nainte s@ m@ aib@ }i pemin@ }i s@ m@ recunoasc@ ca pe cel mai supus fiu al Sfintei Biserici

140

.

.

Catolice, iar c$t prive}te fra]ii franciscani }i p@rin]ii ace}tia aiSociet@]ii lui Isus, nu altfel dec$t tat@l copiilor, a}a le voi purta }i eude grij@”. Celelalte le va afla prin grai viu de la cei doi soli (Hurm.,III/1, 112-113: Theiner, MPL, III, 46-47; Nilles, Symbolae, 984-985).

Citind aceste scrisori a}ezate }i interpretate ̂ n contextul vremii deatunci, nu po]i s@ nu r@m$i mirat c$nd cite}ti: „%n orice caz,mitropolitul Gheorghe Movil@ a fost un bun ortodox }i din nici unadin faptele sale nu reiese vreo ^nclinare a sa spre catolicism”. Apoi^n leg@tur@ cu convertirile la catolicism a circa 10.000 de rom$nis@v$r}it@ de Ioan Capistran, taxat@ ca o }tire „de neconceput” seprecizeaz@: „Se cunosc destule preciz@ri denaturate ale trimi}ilorpapali ^n ]@rile noastre. Amintim doar dou@: aceea c@ mitropolitulGheorghe Movil@ al Moldovei († 1605) ar fi ^nclinat s@ ^mbr@]i}ezecatolicismul }i una mai nou@, despre Calinic Miclescu († 1886), carear fi primit botezul catolic pe patul de moarte” (P@curariu, M., preotprof. Dr., Ist. Bis. Ort. Rom, Buc., 1980, 456; Idem, %nceputurileMitropoliei Transilvaniei, Bucure}ti, 1980, 63, nota 67).

Faptele ulterioare dovedesc c@ Mitropolitul Gheorghe Movil@, ca}i fratele s@u Ieremia, viitor Domn, vor r@m$ne toat@ via]a consecven]ileg@turilor cu patriarhia Romei }i cu patriarhia Constantinopolului, nunumai prieteni ai catolicismului, dar }i catolici de rit oriental, ^n timpce au }tiut s@ p@streze nealterat@ ortodoxia veche, a}a cum ea a fostelaborat@ ^n Sinoadele Ecumenice }i ^n Sfin]ii P@rin]i, anticip$nd f@r@^ndoial@ adev@ratul ecumenism care s-a deschis ̂ n zilele noastre }i vreas@ refac@ unitatea cre}tin@ spre binele ̂ ntregii omeniri. Rom$nii au fostatunci pionieri }i ar trebui s@ fie }i ast@zi.

Faptul c@ n-a plecat un vl@dic@ rom$n la Roma }i cei doi soli nul-au putut ̂ nt$lni pe cardinalul Ipolit Aldobrandini, ci au stat de vorb@numai cu nun]iul, a ^nt$rziat restabilirea unor leg@turi directe cuScaunul Apostolic al Verhovnicului Petru din Roma, datorit@ }ifaptului c@ o serie de ^ncurc@turi politice s-au ivit pe parcurs.

Un memoriu adresat nun]iului papal din Polonia Anibal di Capua,nesemnat, redactat se pare de S. Warszewicki relu$nd ideile lui A.Possevino se ocup@ de problema aducerii Moldovei ^n comuniuneaScaunului Apostolic al Romei. „%ntr-adev@r principele, care mai^nainte era schismatic, a primit bucuros pe preo]ii trimi}i ^n numele

141

.

.

Sanctit@]ii Sale”, men]ioneaz@ acest raport care face ^nsu}i confuzie^ntre dorin]a de p@strare a ritului oriental }i a comuniunii cummmmmmmmm din Constantinopol, ^n timp ce se recunoa}teautoritatea Papei de la Roma, atitudine manifestat@ }i la 1700 derom$nii din Transilvania. Principele moldovean „Este foarte ̂ nclinatla ascultarea fa]@ de Sanctitatea Sa }i ^n mod str@lucit ap@r@ }i^nt@re}te primatul Sf$ntului apostol Petru }i a urma}ilor s@i. Dar nunumai el este ^nclinat, ci }i mitropolitul }i episcopii sau vl@dicii, cumli se spune ^n limba lor. Mitropolitul nici nu este }i nici nu vrea s@ fiesupus Patriarhului din Constantinopol. De altfel, se pare c@ prindreapta judecat@ a lui Dumnezeu Patriarhia Constantinopolitan@aproape c@ este desfiin]at@, nu numai dup@ cum se spune c@Patriarhul Ieremia este alungat din scaun }i a plecat la Moscova, c$tmai ales pentru aceea c@ sultanul turcilor a transformat ^n moscheere}edin]a }i biserica patriarhal@, aceea ce, p$n@ acum, nu s-a mai^nt$mplat”. Pentru scaunul patriarhal turcii cer 150 mii de galbeniungure}ti, sum@ greu de pl@tit. Apoi continu@: „Din mai multe motivese poate spera nu numai la ^ntoarcerea Moldovei la ascultare,l@s$ndu-i-se poporului riturile grece}ti, cu ̂ ndreptarea unde este cazul,dup@ Conciliul florentin, ci chiar }i a [@rii rom$ne}ti, al c@rui principeeste nepot de frate al acestui Petru al Moldovei, }i el s-a n@scut dinmam@ catolic@ }i este mai bogat dec$t Petru ^nsu}i. Este l@udat decel mai influent at$t pentru alte virtu]i, c$t }i pentru ^nclinarea pecare o are fa]@ de Scaunul Apostolic Roman. Trec$nd pe la el ̂ n drumspre Moscova, patriarhul Ieremia nu a voit s@ aib@ cu el nici o ̂ nt$lnire(dup@ cum poveste}te ilustrul domn Brutti, n.n.) }i nici nu l-a ajutatcu vreo milostenie. Mai departe se poate spera }i ^n ^ntoarcerearu}ilor, care au aceea}i credin]@ }i folosesc acela}i rit ca }i moldovenii,f@r@ s@ mai amintesc de vecina Transilvanie, care nu se poate s@ nufie mi}cat@ de un astfel de exemplu”.

Pentru Colegiul }i Seminarul iezuit ^n Moldova Papa s@ acordecel pu]in pentru 15-20 de ani 1000-1200 scuzi pe an ca prin studierea}tiin]elor tinerii moldoveni s@ fie atra}i la ascultare fa]@ de ScaunulApostolic, dar }i prin predicarea cuv$ntului lui Dumnezeu ^n limbamoldoveneasc@”.

142

.

.

„Ar fi de folos ca pentru p@strarea r$nduielii ierarhice SanctitateaSa s@ ^ncredin]eze prin scrisoarea sa grija bisericilor catolice carefolosesc ritul roman, Prea Cucernicului domn Arhiepiscop de Leopoli}i succesorilor s@i, recomand$ndu-i ca s@-}i fac@ un episcop sufragancare s@ fie mereu ^n aceea}i ]ar@ }i s@ supravegheze bisericile. De}iaici bisericile catolice sunt foarte s@race, totu}i trecerea vremii se vag@si o modalitate oarecare de a le ^ntre]ine (Hurm., III/1, 120-121:Theiner, MPL, III, 44; Ardeleanu, Ist. I., 60-64 }i 109-111; Cf. }i CS,III, 276”.

Patriarhul Ieremia ^n ultimele luni ale anului 1588, ^nso]it demitropolitul Ierotei al Momembasiei }i de episcopul Arsenie popose}tela curtea lui Mihnea, care era bolnav }i primirea o face EcaterinaSalvarezi, mama domnului, cu ace}tia patriarhul petrecuse ^nsurghiun la Rodos, a botezat pe un fiu al lui Mihnea, dup@ cum descriec@l@toria ̂ nsu}i mitropolitul Ierotei, nici Petru {chiopul nu a fost maipe jos ^n a primi pe oaspe]i, de aceea ^l caracterizeaz@: „Acest omera vrednic s@ st@p$neasc@ nu numai Moldova }i ̂ n Constantinopol”(CS, IV, 590; Hurm., XIV, 83-86).

%nc@ o dovad@ c@ sufletul domnilor rom$ni, ca }i a poporuluirom$n, schisma nu era un fapt consumat ca la o seam@ de greci }islavo-ru}i, ci doreau s@ vad@ ^nfr@]ite Biserica Constantinopolei }i aromei pentru binele Europei }i al omenirii.

Patriarhul Ieremia a c@l@torit prin ]@rile ortodoxe cu dorin]a de atrata problema calendarului nou }i a unirii cu Roma pe care el o doreapentru a salva cre}tin@tatea de primejdia otoman@. Dac@ ^n [@rileRom$ne a aflat o bun@ primire }i o bun@ dispozi]ie de a refacecomuniunea Ortodoxiei cu Catolicismul, ^n Moscova va ^nt$lni altepreocup@ri }i visuri. Boris Godunov, ministrul ]arului FeodorIvanovici, ^i face propunerea s@ mute patriarhia ecumenic@ dinConstantinopol la Moscova, fapt care nu i-a displ@cut, ^ns@ a^nt$mpinat mare opozi]ie la cei doi ̂ nso]itori. Tratativele s-au terminatcu ridicarea mitropoliei ruse autocefale la rangul de patriarhie, fiind^nsc@unat ̂ n 29 ianuarie 1589 primul patriarh rus, Iov. De fapt, ̂ naintede a fi un act religios, era un act politic, cum apare chiar dindocumentul semnat ^n aceast@ ocazie: „Deoarece Vechea Rom@ ac@zut ^n erezia lui Apolinare (pentru folosirea azime, n.n.), iar Roma

143

.

.

Nou@, adic@ Constantinopolea, zace sub puterea turcilornecredincio}i, o preaevlavios ^mp@rat, marea ta ^mp@r@]ie ruseasc@,pe toate ^mp@r@]iile de mai ^nainte le-a ^ntrecut ^n pietate ca Romaa Treia }i toate ^mp@r@]iile legate de pietate s-au unit ^n ^mp@r@]iata, a}a c@ tu acum e}ti singur ̂ n toat@ lumea cre}tin@ care auzi numelede ^mp@rat cre}tin” (Kapterev, N., Kharacter otnocenii Rossiipravosloveanu Vostoku, veac. XVI }i XVII, Moscova, 1885, 61 – laJugie, M., T. DOC, IV, 442-443).

Ru}ii doreau s@ ob]in@ locul Romei Vechi, dar ^n sinodul de laConstantinopol ]inut ^n luna mai 1590 patriarhia rus@ a fost pus@ ^nultimul loc, al cincilea, dup@ patriarhia Ierusalimului. Protestul ru}ilorn-a folosit, insist$nd s@ fie m@car al treilea, c@ci sinodul din 1593 dela Constantinopol a confirmat deciziile anterioare (Jugie, op.cit., 443).

Ce se petrece ^n Roma Veche?

Deoarece scrisorile mitropolitului Gheorghe Movil@ }i alevoievodului Petre {chiopul ajunse la Roma f@r@ solii moldoveni }if@r@ s@ fie ^nso]ite de scrisori explicative ale arhiepiscopului D.Solikowski din Lwov, care ^nt$rziaser@ pe drum, Papa Sixt al V-lear@m$ne oarecum ^n rezerv@ fa]@ de cele declarate de moldoveni,socotindu-i ca }i pe greco-ru}i c@ „p@streaz@ cu ̂ nc@p@]$nare erorile”cauzate de schism@ }i ^n cere acestuia explica]ii, mul]umindu-se camitropolitului }i domnului s@ le r@spund@ ̂ n 21 ianuarie 1589 numaicardinalul secretar de stat Alexandru Peretto, numit Montealto,^ndemn$ndu-l pe mitropolit s@ r@m$n@ ^n unire cu Biserica Catolic@}i cu Papa }i s@ fac@ c$t mai ne^nt$rziat vizita la morminteleApostolilor, ca s@-l salute }i pe Pap@ }i s@-i fac@ cuvenita venerare }iomagiere. Pe domn ^l laud@ pentru „voin]a de a uni pe poporul s@uca un membru nobil al trupului Bisericii Catolice, al c@rui cap esteCristos, }i vicarul s@u pe p@m$nt Pontiful Roman”. %l scuz@ pentruc@ nu a putut trimite delega]ia la Roma }i socoate c@ a satisf@cutobliga]ia prin scrisorile duse de cardinalul Ipolit Aldobrandini, dincare ^n]elege dificult@]ile ^n care se afl@ ]ara ^nconjurat@ de at$]iadu}mani, a}tept$ndu-l totu}i” in hoc orbis terrarum heatro (= pe

144

.

.

aceast@ scen@ a lumii ̂ ntregi, n.n.)”, ca s@ fie al@turi de ceilal]i principicre}tini (RC, a. II, 200-204).

%ntr-o alt@ scrisoare, din 4 martie, cardinalul secretar de stat scriearhiepiscopului D. Solikowski c@ delega]ii moldoveni sunt a}tepta]icu ner@bdare la Roma (loc.cit., 206).

Pe vremuri, Alexandru L@pu}neanul († 9 martie 1568) ^ntr-undocument recomanda puterilor apusene pe fiii s@i, ̂ n cazul c$nd n-arputea ob]ine domnia de la Poart@ s@ fie ajuta]i ^n cur]ile domne}tidin Fran]a }i Anglia }i de dogele Vene]iei (Hurm., II, 532; Iorga, N.,IBR, I, 189). %n ̂ mprejur@ri necunoscute fostul mitropolit al MoldoveiAnastasie, cel care ̂ n 1584 botezase pe fiul lui Petru {chiopul, n@scutcu Irina Botezata (CS, IV, 591: Giurescu, C., CIR, vol. II/1, Buc. 1940,245), a trebuit s@ se refugieze ^mpreun@ cu episcopul Grigore deRoman }i cu al]i stare]i de m@n@stiri }i boieri, ^n Polonia, de unde ^nvara anului 1589 cu o scrisoare datat@ din 15 iunie adresat@ PapeiSixt al V-lea, trimit la Roma pe t$n@rul {tefan Vod@, unul din fiii luiAl. L@pu}neanul, ̂ nso]it de c$]iva fii de boiri, ca Papa s@-i ajute s@-}iob]in@ domnia. %ndemnul le venea f@r@ ^ndoial@ de la prologulepopeii lui Petru Cercel, care, sc@pat din ̂ nchisoarea de la Hust, unde^l ]inea principele Transilvaniei Sigismund Báthory, din martie p$n@^n decembrie 1588, petrecuse la Roma, pentru a solicita sprijinulPapei Sixt al V-lea, care ne^ntrerupt intervenea pentru el ca s@-}ipoat@ recupera averile confiscate }i s@ poat@ fi ajutat de puterilecre}tine pentru redob$ndirea tronului p@rintesc (Pascu, Cercel, 80,81, 234).

Scrisoarea, dup@ moda bizantin@, se adreseaz@ „Celui egal cuApostolii }i cu %ngerii ^mpreun@ vorbitor, d@t@torul de lege dup@voin]a lui Dumnezeu, Celui care spune ^nt$iul cuv$nt, care prescriecanoanele dup@ calea cea dreapt@ a lui Dumnezeu, Celui care ^nHristos este peste toate neamurile cre}tine din ]@rile }i ]inuturileapusului, Marelui }i Prea Fericitului Pap@ al Romei celei Mari”. Sepl$ng apoi de robia turceasc@ care „au pus peste noi un domn str@in}i venetic care ]ine pe l$ng@ sine oameni r@i, turci, greci, unguri }imunteni, care apas@ ]ara }i pe oameni pe nedreptul... }i din cauzaacestor oameni perver}i }i tic@lo}i se pr@bu}esc casele noastre sfinte

145

.

.

de rug@ciune }i legea noastr@” (Hurm. III/1, 125; Ardeleanu, Ist. I,56-58 }i 114 }i 115).

Ajuns la Roma dup@ lung@ }edere, {tefan ^n aprilie 1590 ob]ineo serie de scrisori de recomandare de la Pap@ c@tre regele Poloniei}i cancelarul s@u, c@tre ^mp@ratul Rudolf II }i arhiducele Ernest alAustriei, cardinalul Andrei Báthory, nun]iul Poloniei Anibal deCapua, c@ruia ̂ i primite 6000 de florini de aur, dac@ va ob]ine domniaMoldovei. Toate aceste breve nu au fost ^nso]ite de recomandarea}i semn@tura cardinalului de stat Montealto, care nu ^mp@rt@}eapunctul de vedere al b@tr$nului pontif, indus ^n eroare cu privire larealit@]ile politico-religioase din Moldova (RC, II/4, 1913, 570-581).

Dup@ aceast@ gre}eal@, urmeaz@ alt@ gre}eal@ fa]@ de BisericaMoldovei. Misionarii iezui]i care ^mp@rt@}eau p@rerile lui Possevinocereau Papei s@ lase rom$nilor ritul r@s@ritean ortodox „cu^ndreptarea unda este cazul, dup@ conciliul Florentin”, cu confirmareaierarhiei ortodoxe, cer$nd explicit ca pentru „grijea” bisericilorcatolice care folosesc ritul roman” s@ fie numit un episcop sufraganarhiepiscopului din Lwov (v. p. 29). Domnul }i mitropolitul GheorgheMovil@ se g$ndeau la Ieronim Arsengo pe care ^l va propune }iarhiepiscopul de Lwov. Informa]iile nun]iului apostolic din Polonia,Anibal di Capua, }i p@rerile contrare vederilor lui Possevino dincercurile ecleziastice de la Roma, care erau preocupate de aplicareaTridentinului, l@s$nd la o parte Florentinul, pentru a salva unitateaBisericii, erau de p@rere c@ }i orientalii ortodoc}i trebuie s@ ̂ mbr@]i}ezeritul roman reformat dup@ conciliu.

A}a se explic@ de ce Papa Sixt al V-lea ^n scrisoarea din 5 aprilie1590 adresat@ mitropolitului Anastasie, }i episcopului Grigore }iclerului }i boierilor moldoveni ^i pune ^n gard@: „Cine ^ncearc@ s@intre ̂ n staul pe alt@ poart@ dec$t aceea care a fost deschis@ de Hristosprin Petru }i prin Petru de urma}ii s@i Pontifii romani, sau cine^ncearc@ s@ duc@ oile la p@}une str@in@, alta dec$t limitele ^n care afost circumscris@ de autoritatea acestui Scaun Apostol, sau pe alttemeiu dec$t acela care a fost stabilit de aceast@ Biseric@ Roman@,este limpede pentru to]i c@ unii ca aceia r@t@cesc ̂ n privin]a credin]ei}i r@m$n ^n urm@ cu disciplina }i cu moravurile. A}adar, dac@ ve]i^mbr@]i}a cum se cuvine, toate tradi]iile apostolice ale Bisericii

146

.

.

Romane }i celelalte r$nduieli }i hot@r$ri }i v@ ve]i decide s@ v@supune]i ei cu totul... ve]i ob]ine vechea libertate” (Hurm., III/1,136-137: Ardeleanu, Ist., I, 117-188).

%n 19 august 1589 prin breva „Ex debito pastoralis officii” Papa^l nume}te pe Dimitrie Solikowski, arhiepiscopul de Lwov,„generalem et specialem superintendentem” (= supraveghetorgeneral }i special, n.n.) al s@u personal }i al Scaunului Apostolic,recomand$ndu-i s@ fac@ tot ce crede potrivit ca Moldova, bisericile,ora}ele }i popoarele aduse la supunere fa]@ de religia }i cultul BisericiiRomane s@ fie ]inute ^n ascultare }i unire (Hurm., III/1, 126; III/2,284-385; RC, II/2, 1913, 417).

U}or ne putem da seama c$t de mult i-a displ@cut aceast@hot@r$re mitropolitului, episcopilor, domnului, clerului }i moldoveni-lor, care acceptau jurisdic]ia papal@, dar nu acceptau pe a patriar-hului din Constantinopol, pus }i depus de sultan, cu at$t mai multnu puteau accepta jurisdic]ia arhiepiscopului de Lwov, c@ci aceastaar fi ̂ nsemnat }i o pierdere a autonomiei politice a ]@rii, }i nu puteauaccepta nici schimbarea ritului, de vreme ce ambasada promis@ deat$tea ori de Petru {chiopul }i Bartolomeu Brutti n-a putut pleca,s-a luat hot@r$rea s@ fie trimis Iustus Ryllo }i franciscanul IeronimArsegno, cunosc@tor al limbii rom$ne }i al obiceiurilor ]@rii, ca s@fie hirotonit episcop. Propunerea o motiveaz@ cu necesitatea de a fihirotoni]i tinerii veni]i cu iezui]ii ^n Transilvania, cu greutatea de arecurge la episcopii polonezi }i necesitatea de a fi un episcop catolicfa]@ de ierarhia ortodox@ bine organizat@, dar ^n acela}i timp }i binedispus@ fa]@ de catolici }i care nu va face nici un fel de opozi]ie,informa Brutti cercurile romane pe la ^nceputul anului 1590 (RC, II,3, 1913, 423-424).

La Roma, cardinalul Giulio Antonio di Santa Severina se supunela hirotonirea lui Ieronim Arsengo, pentru ca pe la sf$r}itul anului1590 s@ fie numit episcop de Arge} pentru [ara Rom$neasc@ }iMoldova Bernandin Quirini din Creta, franciscan observant. Acestaabia ̂ n 1597 se va prezenta ̂ n Moldova, unde p@storea tot Arsegno,numit episcop de Petru {chiopul, dar nerecunoscut de Roma }i r@masf@r@ hirotonire. Rela]iile lui Arsegno cu mitropolitul }i episcopiimoldoveni, ca }i cu Bernandin Quirini sunt un model demn de urmat

147

.

.

pentru ac]iunea ecumenic@ din zilele noastre (RC, I/3, 383-384,^ndeosebi 406; IV/1, 1915, 46-62; CS, II, 504-504; Alzati, Terraromena, 279 }i urm.).

%n toamna anului 1589 Petru {chiopul prime}te de la sultanfirmanul de mazilire, dar sumele pl@tite de tuci }i ^ndeosebi viziruluiSinan Papa, aduc o schimbare prin numirea nev$rstincului de 5 ani{tefan, care ^n 18 decembrie prime}te steagul de domnie, iar ^n 2ianuarie 1590 mitropolitul Ghenadie Movil@ ^l unge domn,continu$nd s@ domneasc@ tat@l s@u (Giur@scu, IR, II/1, 240). De}idup@ descrierea lui Ierotei al Monembasei, cu ocazia ̂ ncoron@rii s-au^nfruptat de darurile domnului rom$n nu numai Ecumenicul, ci }ipatriarhii Antiohiei }i al Ierusalimului, nu socoate potrivit s@-laminteasc@ pe mitropolitul Gheorghe Movil@, care a s@v$r}itceremonia, de}i ̂ n c$teva r$nduri mai sus ̂ l aminte}te pe mitropolitulAnastasie, care ^l botezase (Hurm., XIV, 86, CS, IV, 591).

Sub jugul turcesc, devenit din ce ^n ce mai ap@s@tor din cauzarivalit@]ilor dintre principii cre}tini care nu mai puteau opune nici orezisten]@, via]a domnilor din [@rile rom$ne }i a poporului rom$nnu era deloc u}oar@, la fel ca }i a celorlalte popoare subjugate.

Speran]ele legate de domnia lui Petru Cercel de Papa Sixt al V-lea}i de curia papal@, ca }i de epoca de cultur@ }i Rena}terea european@,ce se deschidea pentru [ara Rom$neasc@, la fel ca }i ^ncerc@rile dereunire f@cute de Petru {chiopul }i de episcopii moldoveni, ^n fruntecu Gheorghe Movil@, se vor risipi ca fumul ^n fa]a rivalit@]ilor crudeimpuse de politica oportunist@ a puterilor asupritoare }i expansioniste.

Petru Cercel, sc@pat din ̂ nchisoarea de la Hust, ̂ n 31 august 1587,printr-o fals@ evadare, permis@ de autorit@]i ̂ n urma demersurilor f@cutede Possevino }i de Papa Sixt al V-lea, se ^ndreapt@ spre Roma, undeajunge ^n luna martie anul urm@tor. Aici petrece p$n@ ^n decembrie,c$nd s@rut@ m$na Papei }i apoi, prin Vene]ia, ^n luna iulie 1589, se^ndreapt@ spre Constantinopol, ^n speran]a ob]inerii tronului.

La Constantinopol, se d@dea o lupt@ acerb@ ^ntre partizanii luiMihnea }i Petru Cercel, oferind sume egale pentru a ob]ine sau ar@m$ne ^n domnie. Bartolomeu Brutti, trimis la Poart@ de Petru{chiopul s@ aranjeze lucrurile ̂ n favoarea lui Mihnea ̂ n 31 oct. 1589,^l informeaz@ pe nun]iul din Polonia Anibal di Capua c@ Sinan Pa}a

148

.

.

a fost restituit ^n demnitatea de vizir, iar Petru Cercel, care umbladup@ domnie, a fost ^nchis ^n „Cele }apte turnuri”. Din acest motiva ^nt$rziat s@ scrie }i au ^nt$rziat }i solii moldoveni s@ plece la Roma.Dup@ ce lucrurile s-au lini}tit, solii vor pleca ^n cur$nd, dac@ nu ^i vaopri o iarn@ grea” (Hurm., III/1, 127-128). Lucrurile nu s-au lini}tit}i solii nu au putut pleca. R$vna dup@ putere }i rivalit@]ile dintrecompeten]i au adus numai ^ncurc@turi }i nenorociri.

%n 1583, c$nd Mihnea fusese mazilit la Rodos, unul dintre pa}iide la Constantinopole ^i f@cuse lui Petru Cercel oferta de a-l ucide^n tain@ pe Mihnea, rivalul s@u, cu ocazia plec@rii din Rodos spreAlep. Domnul, prin de bun sim], r@spunde: „Nu vreau s@ cump@rs$ngele acestui t$n@r nevinovat, numai pentru c@ s-a n@scut principe,ba mai mult dac@ ar fi posibil s@ c$rmuim am$ndoi, l-a} accepta ca}i coleg” (Pascu, Cercel, 165). Pe urma banilor pl@ti]i de Mihnea prinfebruarie-martie 1590, Petru Cercel este scos din ̂ nchisoare cu nasul}i urechile t@iate }i pornit spre Rodos, pentru ca pe drum s@ fie aruncat^n mare. Dup@ unele acuze, la aceast@ crim@ ar fi participat }i NichiforDasc@l, a c@rui var@ era so]ia lui Sinan Pa}a }i o sor@ a lui era ^nharemul sultanului. Mare adversar al unirii Ortodoxiei cuCatolicismul, acest emisar patriarhal ^n [@rile Rom$ne, pentru a leabate de la unire ^l va ^ncurca pe Aron Vod@ (1591-1595) }i se va^ncurca }i pe sine, amestec$ndu-se ^n problema unirii din Polonia aucrainienilor, sf$r}ind, cu toat@ interven]ia lui Mihai Viteazul pentrueliberarea lui, ucis ̂ n tain@ la Marienburg ̂ n 1599 pentru a nu fi predatsultanului care ̂ l cerea (Iorga, N., Nichifor Dasc@lul, ̂ n AAR, m.s.ist.,II, t. 27, 1905, p. 183-200; CS, III, 607-609; Pascu, Cercel, 83).

Mihnea va avea o soart@ }i mai nefericit@. %n februarie 1591 estemazilit a doua oar@. Pentru ca s@ nu ajung@ }i el soarta rivalului s@u,leap@d@ credin]a cre}tin@ }i se face mahomedan ^n cadrul uneiceremonii din seara zilei de 9 aprilie 1591, primind numele deMehmed-bei }i sangiacatul de Nicopole (Giur@scu, C.C., IR, II/1, 230).

%n fa]a opresiunii turce}ti, nici Petru {chiopul nu are curajul s@mai reziste }i ^n 19 august 1591, ^nso]it de mitropolitul GheorgheMovil@, Teodosie Darbovski, egumenul de la Probota, }i de c$]ivaboieri, iau drumul pribegiei prin Ungaria, Viena la Bolzano ^n Tirol.Aici domnul moare la 1 iulie 1594, so]ia sa, Irina Botezata, mama

149

.

.

lui {tefan, murise la 3 noiembrie 1592, iar coregentul (1590-1591),preconizat la un moment dat de Mihai Viteazul la tronul Moldovei^n 1600, moare }i el, la v$rsta de 18 ani, ̂ n 21 martie 1602, ̂ n colegiuliezui]ilor din Innsbruck. Mitropolitul cu fratele s@u Ieremia }i cu boieriipleca]i se vor ̂ ntoarce ̂ n ]ar@ ocup$nd unul scaunul domnesc (1595)}i cel@lalt scaunul mitropolitan, plec$nd ^n urma ocup@rii Moldoveide Mihai Viteazul (aprilie-septembrie 1600), pentru ca s@ revin@,continu$nd aceea}i politic@ religioas@ de leg@turi cu patriarhia dinConstantinopole, de la care cere ridicarea Bisericii Moldovene larangul de patriarhie, f@r@ s@ o poat@ ob]ine, ̂ n timp ce fa]@ de Romavor avea aceea}i atitudine de comuniune, manifestat@ pe plan localprin colaborare str$ns@ cu episcopii catolici Bernardin Quirini }iIeronim Arsegno, st$rnind reac]ia cercurilor ultra-catolice }iultra-ortodoxe, care nu voiau s@ arunce punte peste pr@pastiaschismei, ci preferau s@ r@m$n@ dezbina]i ̂ n numele adev@rului }i s@mearg@ pe calea proprie, uit$nd c@ unic@ este calea }i adev@rul.

%n mijlocul popoarelor din Transilvania, statornice doar ^nnestatornicie, iezui]ii nu lucrau numai pentru cele trei na]iuniprivilegiate, ci }i pentru na]iunea rom$n@, pe care voiau s@ o ridice^n drepturi egale, ^ncerc$nd s@ ridice pentru ea }coli }i s@ tip@reasc@c@r]i, bine^n]eles de doctrin@ catolic@, c@ci cine ar putea a}tepta s@publice c@r]i de propagand@ calvino-unitarian@ sau ortodox@?

Sicilianul Ferrante Capeci, venit din Iaroslav ̂ n Transilvania, fiindnumit de regele {tefan Báthory rector al Colegiului iezuit din Clujpentru a curma ne^n]elegerile dintre rectorul de origine polonez@Jakob Wuek }i ungurul {tefan Szánto, care se certa cu toat@ lumea,^n raportul c@tre superiorul general din Roma Claudio Aquaviva scria^n 10 februarie 1584 din Alba-Iulia c@ ̂ n Transilvania „^n multe locurisunt rom$ni care ne solicit@ }i dac@ n-am fi ^mpiedica]i, s-ar unicur$nd cu Biserica Roman@; p$n@ acum pe to]i c$]i i-am trimis lagrani]a noastr@ to]i au fost primi]i” (FRT, II, 38; CS, III, 96-97). %nalt raport, din 27 febr. de la Cluj, ^i raporteaz@: „Transilvania estelocuit@ de trei feluri de oameni care vorbesc limbi deosebite: rom$nii,care sunt locuitorii cei mai vechi }i ^}i trag originea din italieni }ilongobarzi; de aceea limba lor se aseam@n@ a}a de mult cu italianamodern@, ^nc$t se poate ^nv@]a bine ^n c$teva luni, dup@ cum }i ei

150

.

.

^nva]@ u}or limba italian@; ba chiar ̂ }i zic rom$ni (romaneschi, n.n.).%n privin]a credin]ei, rom$nii ^i urmeaz@ pe greci }i p$n@ acum ^nnici un chip n-au putut fi contamina]i de erezie. Se potrivesc mult cucatolicii }i ̂ ntreb$ndu-i eu dac@ ne-ar primi bucuros c$nd am merges@-i ^nv@]@m doctrina, au r@spuns c@ da, ba mai mult, moldoveniiprimesc oric$]i preo]i le trimitem, numai s@ garant@m c@ sunt preo]i”.

Este adev@rat c@ or@}enii din Cluj ^ncercau s@ men]in@ }colilereforma]ilor calvini }i unitarieni, de aceea scrie ̂ n continuare: „Acestora} Cluj nu ne iube}te prea mult }i nu pare vrednic de at$ta osteneal@din partea noastr@, dac@ ne g$ndim la altele care ne doresc”.Urmeaz@ amintirea delega]iilor venite de la Oradea din mai multelocuri venite din Secuime }i din Caransebe} }i din Lugoj (FRT, II,56-65; CS, III, 98-65).

Aceea}i atitudine a nobilimii din Cluj se deprinde }i din scrisoaretrimis@ de F. Capeci confratelui s@u Girolamo Piatti, viceprovincial^n Polonia care ]inea locul lui G.P. Campana, care se afla ^nTransilvania ̂ n vizit@, la data de 10 martie 1585, c@ dreg@torii clujenifavorizeaz@ }colile eretice pl@tind bine pe profesori }i asigur$nd cazarestuden]ilor. Dar s@ cit@m fraza ̂ ntreag@ }i nu trunchiat@: „Or@}enii leg@tesc lor m$ncare ̂ n cas@, ca s@ nu vin@ la noi, totu}i avem }i c$]ivadin ora} }i din cei mai ^nst@ri]i, plebea s@rac@, mai preocupat@ dehran@ dec$t de studiu, se trage ̂ napoi la ei”. Petru Cercel, am v@zut,^l cerea pentru a deschide }coli ̂ n [ara Rom$neasc@ (FRT, II, 87-97;CS, III, 108-112, cf. ms. 17).

Dar s@ mai cit@m din raportul provincialului Giovanni PaoloCapana, trimis superiorului general din Roma la 1 dec. 1585 din Cluj:„Dac@ seminarul ar avea locul }i spa]iul, c@ci p$n@ acum nobilimeadore}te nespus de mult s@-}i aib@ acolo copiii. P$n@ acum a venitde dou@ ori episcopul rom$nilor (Ioan de Prislop, recunoscut deprincipe ^n 20 martie 1585, n.n.), ca s@-mi recomande pe nepotuls@u pe care l-am primit. Chiar }i consilierii se roag@ pentru copiii lor(FRT, II, 144; CS, III, 87-88). Nu avem alte }tiri despre numele }isoarta acestui nepot de vl@dic@ rom$n intrat la iezui]i unde n-a pututr@m$nea vreme ^ndelungat@ }i vom vedea de ce.

%n vara anului 1586 ciuma care b$ntuia ^n Transilvania face ^ns$nul Colegiului din Cluj o mul]ime de victime. Rectorul Ferrante

151

.

.

Capeci moare ̂ n 31 iulie }i p$n@ la sf$r}itul anului din 20 r@m$n$ndnumai 10 iezui]i (FRT, II, 170-172, 204-208; CS, III, 93, 130).

Cu toate scrisorile pline de elogii adresate de Szánto S. regelui{tefan Báthory, acesta, dup@ moartea lui Capeci, hot@r@}te s@-ltrimit@ din nou la iezui]ii adu}i cu sine ^n Polonia din Roma de A.Possevino, sose}te la sf$r}itul lunii august 1587, cum reiese dinraportul trimis din Alba Iulia ^n 10 oct. }i din Cluj ^n 8 dec. c@tresuperiorul general din Roma, Claudio Aquaviva (FRT, II, 216 }i 233).

Activitatea iezui]ilor, dup@ refacerea for]elor pierdute, va fi descurt@ durat@, deoarece protectorul lor, {tefan Báthory, moare ^n12 dec. 1586 }i ^ndat@ se ridic@ voci pentru expulzarea iezui]ilor.Opozi]ia va cre}te tot mai mult, ^n timp ce t$n@rul principe, cu toat@educa]ia pe care i-o d@dea iezuitul Ioan Leleszi, nu va fi ^n stare s@se opun@. Dieta din Media}, ^ntrunit@ ^n 17-23 dec., decideexpulzarea iezui]ilor, care trebuie s@ plece chiar ̂ n noaptea de Cr@ciun}i ̂ n plin@ iarn@. N-a fost cru]at nici b@tr$nul Lelesz, destul de infirm,acord$ndu-i-se permisul s@ r@m$n@ c$tva timp la Rectorul Wuyek;cu echipa polon@ se ̂ ntoarce acas@ prin Chioar, Moldova, unde fur@bine primi]i de Petre {chiopul }i de mitropolitul }i episcopii moldoveni(FRT, II, 253-263).

Principele Sigismund Báthory, slab, fricos }i, totu}i, cu mariveleit@]i de actor principal pe scena campaniei desf@}urate de Ligaantiotoman@ ini]iat@ de pap@, n-a avut curajul s@ se opun@, pefa]@,dar ^ndat@ ^ncepe pe ascuns demersurile pentru ^nt$rzierea lor.Dieta totu}i d@ un decret prin care se permite principelui }i nobililorcatolici s@-}i ]in@ preo]i catolici pentru nevoile lor personale, astfelc@ r@m$n ^n ]ar@ c$]iva preo]i maghiari.

Dup@ solia ̂ n ]ar@ de la Roma a nobilului {tefan Bodoni este trimis^n Transilvania ^n luna aprilie 1590 iezuitul spaniol Alfonso Carrillo,pe care principele ^l va primi cu mult@ bucurie, re]in$ndu-l pe l$ng@sine ca duhovnic }i, mai ales, ca persoan@ de leg@tur@ cu puterileeuropene }i cu papa, care ̂ l ̂ ns@rcineaz@ ca nun]iu apostolic (Vs. NA,318; CS, III, 303-304). Sarcina acestui duhovnic }i diplomat ̂ n acela}itimp nu era u}oar@ }i nici pl@cut@, av$nd de condus un aventuriercu veleit@]i de „restitutor Daciae” }i de cruciat european, ^n realitate

152

.

.

cel mai incapabil rol pe care Papa }i puterile europene i-l atribuiaupe scena luptei antiotomane.

Pe la ^nceputul anului 1595, Papa ^l nume}te ca nun]iu apostolicpe l$ng@ principe pe Alfonso Visconti, episcop de Cervia, care vadesf@}ura nun]iatura sa p$n@ ^n aprilie 1597, c$nd, obosit denestatornicia principelui Sigismund Báthory }i de tergivers@rile dela Viena }i Praga pentru trimiterea ajutoarelor, se va re^ntoarce laRoma (Vs, R, p. XXVI-XXVIII; VS, NA, 318; CS, III, 455-4726).

Carillo r@m$ne pe l$ng@ Sigismund p$n@ la a doua renun]are ladomnie, pe la ^nceputul anului 1598, f@c$nd leg@tura cu puterileeuropene }i Pap@ ^n interesul campaniei antiotomane. %n 10 aprilie1598, obosit }i dezolat, scrie despre fiul s@u duhovnicesc: „Dumnezeus@-l ierte! Este vrednic de pl$ns, c@ci e cu totul orbit” (Vs, Ca, I, 380;CS, III, 324, nota 34). Aprecierile istoricilor fa]@ de Carrillo suntuneori exagerate ^n sens negativ pornind de la interpretarea totalsau ^n parte denaturat@ a faptelor }i documentelor de ideipreconcepute (Vs, R, 387; CS, III, 303-304).

Evenimentele din Moldova }i [ara Rom$neasc@

Dup@ plecarea din Moldova a lui Petru {chiopul, turcii ^nseptembrie 1591 d@dur@ domnia lui Aron Vod@, numit Tiranul sau„cel Cumplit”, unul din fiii nelegitimi ai lui Alexandru L@pu}neanul.Pe l$ng@ suma enorm@ oferit@ – un milion de galbeni – a mai avut}i sprijinul ambasadorului englez la Constnatinopole Edward Barton,care urm@rea ca pe aceast@ cale s@ refac@ protestantismul ^nMoldova, dup@ alungarea iezui]ilor adu}i de fostul domn (RC, IV/1,188; CS, III, p. VIII).

Aron Vod@ peregrinase }i el prin Europa }i la Roma a g@sit }i elajutor }i m$ng$iere la Papa Sixt al V-lea (1585-1590), ca mul]i al]ipretenden]i la tronurile [@rilor Rom$ne; f@r@ ̂ ndoial@ }i el „va fi f@cutm@rturisire de credin]@ (catolic@, n.n.) ̂ n fa]a Prealuminatului cardinalde Sancta Severina”, primul rector al Colegiului grec Sf. Atanasie,unde vor studia mul]i rom$ni (Stranie, XIV, 1882, 95; CS, III, 336,680).

153

.

.

Noul Pap@ Ipolitus Aldobrandini, ales ̂ n 30 ian. 1592 sub numelede Clement al VIII-lea, continu@ cu }i mai mult@ r$vn@ }i st@ruin]@politica antecesorilor de pacificare a Europei, combaterea reformei,unirea Ortodoxiei cu Catolicismul, ^n vedea alung@rii turcilor dinEuropa. %n acest scop, nu se opre}te numai la principii catolici, ci^nainte de toate vrea s@ coalizeze ]@rile nesubjugate }i tributareturcilor, ^ndrept$ndu-se spre muscali, socoti]i ca for]a cea maiimportant@ ̂ n r@zboiul antiotoman. %n acest scop, trata cu ]arul ru}ilorFeodor sau Theodor Ivanovici }i cu ambasadorul regelui Rudolf II,cel mai interesat ̂ n ofensiva antiotoman@ care trebuia s@ fie oarecumcentrul de ac]iune (S$rbu, Ist MV, 2, 50-51).

Arhiepiscopul de Lwov, Ioan Demetriu Solikowski, ^n scrisoareadin 17 martie 1592 ^l felicit@ pe noul pontif pentru alegerea sa }i nuuit@ s@-i aminteasc@ c@ Papa Sixt al V-lea, pe l$ng@ ^ntreag@ Rusia(Ucraina, n.n.) i-a ^ncredin]at }i via cea nou@ Moldova }i [araRom$neasc@ pe care le recomand@ bun@voin]ei sale }i dragosteip@rinte}ti (RC, IV/1, 58).

%n Polonia, ̂ n 15 iunie 1592, Papa trimite nun]iu nou pe episcopulGermanico Malaspina, care va desf@}ura o bogat@ activitate p$n@^n 20 aprilie 1598. Acesta, ̂ n scrisoarea din 21 nov. 1592 ̂ i comunic@secretarului de stat cardinalul San Giorgio, nepotul de sor@ al PapeiPasseri, numit Cinzio Aldobrandini, urm@toarele: „Domnia Voastr@Prealuminat@ }tie c@ acum c$teva luni ^i d@dui oarecare speran]@ c@Moldova p@r@sind schisma ar fi venit la ascultare fa]@ de ScaunulApostolic. Acum ̂ mi scrie arhiepiscopul de Lwov c@ Ieremia (Movil@,n.n.) era pe punctul de a trimite pentru acest rezultat la SanctitateaSa Domnul nostru. Dac@ vestea este adev@rat@, dup@ cum credemc@ este, ]in$nd seam@ de leg@tura sufleteasc@ dintre principii vecini,se va putea spera un lucru asem@n@tor }i de la [ara Rom$neasc@.{i ^n acest caz leg@tura religiei }i superioritatea Scaunului Apostolicva putea da na}tere la nenum@rate urm@ri bune pe care le va explicaabatele Comuleu mai bine versat dec$t mine ^n aceste lucruri (RC,IV/2, 187-188).

Ieremia Movil@, ^ntors ^n Moldova, a func]ionat sub Aron Vod@ca vornic „aulicus” (Cf. Mihai Viteazul – Culegere de studii, Bucure}ti,1975, 223), el va r@m$ne fidel toat@ via]a planului conceput de fratele

154

.

.

s@u Gheorghe Movil@ }i Petru {chiopul cu privire la raporturile cucatolicii }i cu papa, consider$nd cre}tin@tatea apusean@ }i r@s@ritean@o singur@ biseric@ cre}tin@.

Malaspina, ^ntr-o scrisoare din 16 dec. 1592, ^i recomand@ peiezui]i protec]iei lui Aron Vod@, asigur$ndu-l c@ acest lucru ^i va facemare pl@cere Supremului Pontif, ca s@ nu fie ̂ mpiedica]i ̂ n apostolatullor de mitropolitul roman sau de eretici (VsD, III, 321). Lucrul se vadovedi foarte oportun, deoarece dup@ informa]iile primite de laarhiepiscopul de la Lwov ^n 5 ianuarie 1583 Malaspina ^i scriecardinalului secretar de stat c@ ambasadorul englez de laConstantinopole a trimis ^n [ara Rom$neasc@ }i Moldova pe unagent al s@u, ca s@-i previn@ pe voievozi c@, dac@ se vor g@si iezui]i^n acele p@r]i, s@ fie sp$nzura]i. %n locul iezui]ilor, au fost trimi}i doipreo]i. Aron, care l-a ^nl@turat pe Petru cazacul, „nu se arat@ str@incu sufletul de catolici. Eu i-am scris }i i-am recomandat c@lduros peacei doi preo]i destina]i acolo }i pe to]i catolicii. Petru a fost ucis laConstantinopole” (RC, IV/2, 188-189).

Din februarie 1591, dup@ alungarea lui Mihnea Turcitul }i p$n@^n septembrie 1593, c$nd a fost numit domn Mihai Viteazul, s-auperindat ^n [ara Rom$neasc@ patru domni: Ilia}, fiul lui AlexandruL@pu}neanul, Radu, fiul lui Mircea Ciobanul, {tefan Surdul, fiul luiIoan Vod@ cel Viteaz }i Alexandru cel R@u, fiul lui BogdanL@pu}neanul. Numit ^n august 1592, ^n schimbul unor mari sumepl@tite la Poart@, acesta vine ̂ n ]ar@ ̂ nconjurat de creditori, supun$ndpoporul la tot felul de priva]iuni. Urmeaz@ o r@scoal@, ^n care uniicad, al]ii fug la Poart@ s@ se pl$ng@, iar Mihai, mare ban al Craiovei,prin martie 1593, fuge ^n Transilvania, unde este bine primit deSigismund Báthory }i ^ndeosebi de Balthazar Báthory, v@rulprincipelui, de unde, dup@ dou@ s@pt@m$ni, pleac@ cu scrisori derecomandare c@tre marele vizir Sinan Pa}a }i c@tre ambasadorulenglez Edward Barton, la Constantinopol, unde o mul]ime de boierise pl$ngeau ^mpotriva domnului Alexandru. Era sprijinit de unchiuls@u Iani }i de Andronic Cantacuzino, care se l@uda c@ l-a f@cut peMihai domn, deoarece Petru {chiopul z@bovea s@ vin@ din Tirol s@ob]in@ el domnia (S$rbu, Ist. MV, 2, 24-25; MV, Doc. I, 65-67).

155

.

.

%n Bergoz, dincolo de Adrianopol, la 1 oct. 1593 pe s. v. Mihaiscrie principelui Sigismund Báthory: „%n ]ara M@riei Tale am primitdestul@ cinste }i onoruri de la M@ria Ta }i de la supu}ii M@riei Tale...vreau s@ ]in cu M@ria Ta toat@ rudenia bun@ }i vecin@tate” (Vs, F,IV, 38-39). Mintea treaz@ }i ager@, inim@ aprins@ }i gata de jertf@,suflet generos gata de jertf@, ^n situa]ia critic@ ^n care se afla ]ara, el}tia ce are de f@cut. Geniul s@u politic l-a f@cut s@ se orienteze ^ngrab@ spre ofensiva antiotoman@ }i intra ̂ n ]ar@ cu un plan bine stabilitpe care ^l va urm@ri toat@ via]a: s@-}i scape ]ara }i cre}tin@tatea^ntreag@ de robia turceasc@, s@ aduc@ Europei pacea prin unirea celordou@ Biserici a Romei }i Constantinopolului ̂ ntr-un singur m@nunchi.El nu a}teapt@ ^ndemnuri }i oferte, ci ia singur ini]iativa care var@m$ne ne^n]eleas@ }i nu va avea sprijinul cuvenit at$t ^n ]ar@ la ais@i, c$t }i din afar@, de la cei ce trebuiau s@-l ajute ^n planurile salepentru salvarea Europei.

Pentru ^njghebarea coali]iei antiotomane }i ^nfr@]irea cre}tinilorortodoc}i }i catolici, deopotriv@ amenin]a]i de amenin]area reformeiprotestante, Papa Clement al VIII-lea trimite ^n luna nov. 1597 pefostul legat papal ^n Orient, Alexandru Comuleu, cu scrisori c@treregele Poloniei, principele Transilvaniei, al Moldovei }i al [@riiRom$ne}ti, c@tre cancelarul Jan Zamioski, Andrei Báthory }i altepersonalit@]i. %n scrisoarea din 10 noiembrie c@tre cardinalul Dorian,nun]iu apostolic din Ungaria, }a aminte}te despre misiunea luiAlexandru Comuleu ^n Moldova, unde voievodul se arat@ foarteaprins de dorin]a de a lupta al@turi de al]i principi cre}tini la^nfr$ngerea turcilor. %n scrisorile trimise aici, el s-a ar@tat catolic, de}i^n mod obi}nuit el este schismatic” (Hurm., III/1, 480-481; XI, 372).Ne afl@m iar@}i ^n fa]a unei mentalit@]i gre}ite, care confund@catolicismul cu ritul roman }i ortodoxia cu ritul constantinopolitan,^n timp ce poporul rom$n era deasupra acelor concep]ii ^nguste }iprivea cre}tin@tatea, fie apusean@, fie r@s@ritean@, ca o singur@biseric@ a lui Cristos ^n diversitatea riturilor. Nu se ^n]elegea c@ Aronera catolic de rit r@s@ritean }i socotea c@ nu este bine, ci, din contr@,p@gubitor, s@ rup@ cu tradi]ia }i ierarhia Bisericii Ortodoxe, supusela grele lovituri din partea opresiunii turce}ti.

156

.

.

%n breva papal@ c@tre Aron Vod@ din 8 noiembrie 1593 citim:„Am auzit despre tine c@ e}ti un suflet mare }i despre poporul t@uam aflat c@ v@ trage]i din latini }i italieni”. %n [ara Rom$neasc@ Papanu }tia cine este domn, de aceea breva era adresat@ principelui, f@r@s@-l numeasc@. Dup@ ce aminte}te de originea }i necesitatea de ar$vni la gloria str@bun@ st@ruie: „Trebuie s@ ave]i ^n suflet }i s@ v@g$ndi]i, c@ v@ apar]ine cauza comun@ a cre}tin@t@]ii, ^mpotrivadu}manii crucii lui Cristos se lupt@ cu at$tea uneltiri }i s@ socoti]i c@trebuie s@ porni]i la o ac]iune str@lucit@, care s@ v@ dob$ndeasc@un renume la toate neamurile }i pentru toate timpurile” (Hurm., III/1, 175).

%n instruc]iunile c@tre Comuleu, Papa aminte}te: „%n Moldovadomne}te ̂ n prezent Abraham (Aron, n.n.) de credin]@ rutean@ (adic@ortodox@, n.n.), ^ns@ nu este str@in de catolici... prieten cu iezui]ii }ia re un secretar francez, bun catolic, dornic s@ propage credin]acatolic@ ^n ]ar@”. Nu se }tie cum stau lucrurile ^n [ara Rom$neasc@,dar e greu s@ fie porni]i ^n lupt@ ^nainte d ce vor vedea mai ^nt$ideclinul imperiului otoman. „s@ li se aduc@ aminte c@ sunt coloniide italieni }i c@ nu este bine s@ intre ^n lupt@ de bun@ voie, unde sepoate v@rsa s$ngele propriilor rude. Constr$n}i s@ mearg@ la lupt@cu turcii „s@ o fac@ cu inten]ia ca la o ocazie potrivit@ s@ aduc@ serviciilui Dumnezeu }i cre}tin@t@]ii, pentru a-}i dob$ndi propria libertate }isalvare. %n secret s@ se discute aceste lucruri cu conduc@torii lor, cala vremea s@ poat@ fi luat@ cu ei leg@tura. S@ se fac@ tot posibilul caTransilvania la fel, ca }i Moldova }i [ara Rom$neasc@, s@ nu seuneasc@ cu turcii” (Hurm., III/2, 36-40; VsR, 35-41).

%n 16 febr. 1594, din Alba Iulia A. Comuleu informa pe secretarulPapei Clement al VIII-lea c@ a}teapt@ ca Sigismund Báthory s@ se^n]eleag@ cu moldoveanul }i munteanul }i cu al]ii, ^n vederea unirii.%n Diet@ noaptea trecut@ s-a luat hot@r$rea ca s@ se uneasc@ cu^mp@ratul }i s@ lupte cu puteri unite contra turcilor (VsR, 43-46; CS,III, 360-362).

%n 19 februarie, delega]ia trimis@ de la Aron }i de la Mihai ofer@alian]@ principelui ̂ mpotriva turcilor, dar acesta, de team@, nu cuteaz@s@ se declare deschis, ci ̂ i ]ine ̂ n speran]@. %n timp ce Alfonso Carrillopleac@ la ̂ mp@rat }i la Pap@ cu acordurile transilv@nenilor, Comuleu

157

.

.

^n 28 febr. ^l informeaz@ confiden]ial pe nun]iul din Praga, CezareSpeciano, episcop di Cremona: „Mi se pare c@ acest principe nuvrea s@ se alieze cu moldoveanul }i cu munteanul. Dore}te s@ ocupeel Moldova }i [ara Rom$neasc@, s@-i ucid@ pe aci principi }i s@ iapentru el aceste ]@ri”. %ntruc$t cele dou@ ]@ri au declarat c@ vor s@intre ̂ n Liga cre}tin@, ar trebui un general care s@ conduc@ opera]iilemilitare spre Constantinopole }i-l recomand@ pe arhiduceleMaximilian de Habsburg. Andrei Báthory umbl@ s@ fie ales de regeal Poloniei, dac@ Sigismund nu se va ^ntoarce din Suedia. Banii pecare ̂ i cere de la Pap@ ̂ i va folosi nu at$t pentru lupta contra turcilor,c$t pentru ca el s@ fie ales rege (VsR, 48-49; CS, III, 365).

%n luna august 1594 are loc la Cluj, din ordinul principeluiSigismund Báthory executarea partizanilor politicii turcofile, ̂ ntre carecade victim@ }i v@rul s@u Baltazar Báthory. Fabio Genga este trimis^n grab@ la Pap@ s@-l scuze }i s@ anun]e c@ Moldova s-a declarat^mpotriva turcilor }i ̂ n secret }i [ara Rom$neasc@ (Hurm., III/2, 403;XII, 8-9). Alfonso Carrillo este b@nuit }i acuzat de complicitate ^nurzirea complotului, dar el se dezvinov@]e}te (CS, III, 454).

Ambasadorul Vene]iei la Praga, Tomasco Contarini ̂ l informa peduce c@ la 20 sept. 1594 Mihai }i Aron Vod@ au f@cut jur@m$nt ^nprezen]a P@r. Alfonso Carrillo c@ vor merge ̂ mpreun@ cu SigismundBáthory ^mpotriva turcilor (Hurm., III/2, 44-50).

Situa]ia grea ̂ n care se aflau at$t Aron Vod@, c$t }i Mihai Viteazul^i obliga s@ p@streze mare discre]ie }i ^n aparen]@ s@ se arate fideliturcilor, fapt care face s@ ajung@ la urechile Papei informa]ii gre}itedespre sinceritatea lor. Totu}i, Papa le acord@ sinceritate }i apreciaz@eforturile f@cute de ei pentru cauza cre}tin@. Aron a scris de dou@ori Papei „m@rturisind ̂ n cuvinte limpezi c@ Sanctitatea Sa este vicarullui Cristos }i urma}ul Sf. Petru }i c@p@tenia cre}tin@t@]ii”, de}ip@streaz@ ritul oriental (Vs, D, IV, 148-149; VSR, 56). Ac]iunea pentruacapararea celor dou@ ]@ri rom$ne pornit@ de Sigismund Báthoryla ^ndemnul cancelarului Ioszica nu f@r@ participarea agentuluihabsburgic Marini Poli, va crea cele mai grave dificult@]i pentru^nt@rirea Ligii cre}tine }i a campaniei antiotomane.

Revolta contra turcilor se declan}eaz@ la Bucure}ti }i la Ia}i la 13nov. 1594 }i Mihai, ajutat de Aron }i Sigismund Báthory, duce

158

.

.

campania contra turcilor pe Dun@re. Sigismund Báthory va c@utas@ culeag@ pentru el to]i laurii merita]i de ceilal]i, cre$nd ^n jurul s@uo fals@ aureol@, care mai t$rziu va dispare l@s$nd z@d@rnicite buneleinten]ii }i jertfele ]@rilor Rom$ne }i ale Papei Clemente al VIII-lea.

Papa, ^n ianuarie 1595, nume}te pentru Transilvania nun]iu peAlfonso Visconti, episcop de Cervia, ^nzestrat cu breve pentru a tratanu numai cu Sigismund Báthory, ci }i cu Aron Vod@ }i Mihai Viteazul.%n acela}i timp, atrage aten]ia ^n leg@tur@ cu cererile repetate ale luiSigismund pentru bani: „Se pare c@ to]i ^}i bazeaz@ planurile lor peaurul acestui Sf$nt Scaun, despre care D-voastr@ }tie c@ este foartes@rac }i acum epuizat din cauza cheltuielilor obi}nuite }i extraordinare”.Eforturile trebuie f@cute de to]i }i ^n coali]ia antiotoman@ trebuie s@intre }i polonii }i moscovi]ii, c@ci altfel prea pu]in rod se va putea culege(Hurm., III/2, 391-397; VsR, 50-69, 397-398).

Curia papal@ era ^ncurcat@, deoarece ^n Transilvania plecau }tiric@ cei trei domni ai [@rilor Rom$ne lupt@ ̂ mpreun@ cot la cot contraturcilor, pe de o parte, }i principele Transilvaniei a ocupat cele dou@]@ri, pe de alt@ parte (VsR, 57; Hurm. III/2, 395).

Alfonso Visconti va sosi la Alba Iulia abia ^n 16 mai 1595, afl$ndo situa]ie destul de complicat@, creat@ de politica nes@buit@ a^mfumuratului principe. Aron Vod@ fusese arestat }i trimis la^nchisoarea din Sibiu, apoi la Vin], iar delega]ia format@ din boieri}i episcopi trimis@ de Mihai Viteazul, pentru a stabili tratatul dealian]@, accept@ suzeranitatea principelui, care deja }i folose}te acesttitlu ̂ n actele de cancelarie, rezerv$ndu-}i (dreptul, n.n.) ̂ n judecareacauzelor capitale (VsR, 75-77; CS, III, 174-476).

Aron Vod@ ̂ n 16 august 1594 semnase ̂ n fa]a delegatului imperialGiovanni Marini Poli tratatul de alian]@ cu Rudolf }i trimesesedelega]ii s@i la curtea din Praga, dar ^n prim@vara anului urm@torCristofor Kereszturi Diach, trimis de Sigismund la Aron pentru a-icere jur@m$nt de supunere, ̂ nt$lne}te un refuz categoric, consemnatchiar de M. Poli: „Aron a respins aceast@ propunere cu un r@spunsm$ndru, zic$nd c@ el nu recunoa}te, dup@ Dumnezeu, pe al]ii maimari, dec$t pe Pap@ }i pe ^mp@rat, ca fiind capii cre}tin@t@]ii }i c@ nuare de ce s@ i se ^nchine principelui Transilvaniei, ci s@ se poarte cu

159

.

.

el ca }i buni vecini }i prieteni, cum am fost }i ne-am unit contraturcului, pentru binele cre}tin@t@]ii” (VsD, IV, 254; CS, III, 262).

At$t Mihai, c$t }i Aron au aderat sincer la Liga cre}tin@ }i au dorits@ contribuie cu toate puterile la eliberarea cre}tin@t@]ii de sub jugulotoman, sper$nd c@ ini]iativa lupt@ de Papa Clemente al VIII-lea vaavea rezultatul scontat pe plan european. Leg@turile domnilor rom$nicu papalitatea nu era deloc pe placul turcilor, care, a}a cum era firesc,nu puteau permite ca ierarhi ortodoc}i de sub st@p$nirea sultanuluis@ trateze unirea cu papa, care anima campania antiotoman@.

%n vara anului 1594, trimisul marelui st@p$n Murad al III-lea, NichiforDasc@lul, ^n calitate de exarh patriarhal, dup@ o }edere ^n [araRom$neasc@ ^n luna august, trece ^n Moldova, ca s@ contracarezeac]iunea de unire care se ar@ta tot mai vie nu numai aici, ci }i ̂ n Ucraina}i Bielorusia, care urmau exemplul Moldovei. Prezen]a acestuia nuputea fi refuzat@ de domnii rom$ni supu}i sultanului }i pentru faptulc@ ei ^n]elegeau s@ rup@ cu Ortodoxia tradi]ional@ }i s@ nesocoteasc@pe trimisul patriarhului ecumenic, care }i el, ^n fond, dorea propria saeliberare, ca }i a popoarelor de sub obl@duirea sa, chiar dac@, dinnecesitate, f@cea jocul politic al sultanului.

Mitropolitul Moldovei, Mitrofan, care a fost trimis de Aron Vod@s@ trateze alian]a cu ^mp@ratul Rudolf, se vede silit s@ scrie sfatuluior@}enesc din Bistri]a ^n 25 martie/7 aprilie 1595 s@ nu dea crezareve}tilor contrare, c@ci domnul a r@mas statornic ^n hot@r$rea sa }i aatacat „pe du}manul nostru }i al ^ntregii cre}tin@t@]i” (Hurm., XII,40). Totu}i, ve}tile c@ domnii sunt tr@d@tori circulau tot mai mult }idup@ refuzul lui Aron de a accepta suzeranitatea lui Sigismund la^nceputul lunii aprilie se hot@r$se deja ^nlocuirea lui cu hatmanul{tefan R@zvan, urm$nd apoi arestarea ̂ n 2 mai (Hurm., XII, 4; VsD,IV, 206; CS III, 253, 257, 262).

Mihai mult mai prev@z@tor }i mai diplomat, evit@ soarta lui Aronaccept$nd s@ trimit@ delega]ia cerut@ de Sigismund Báthory.

Un num@r simbolic de 12 delega]i sosea la Alba-Iulia ̂ n mai 1595,av$nd ^n frunte pe mitropolitul Eftimie, care se va dovedi un mareadversar al lui Mihai, pe episcopii Teofil al R$mnicului }i Luca alBuz@ului. Ace}tia, ^n 20 mai, ^n numele celui mai d$rz }i mai aprigcruciat antiotoman, al celui mai glorios voievod rom$n, semneaz@

160

.

.

tratatul scris ̂ n limba rom$n@ cu chirilice }i tradus ̂ n latin@, care „este,din partea boierilor, o ru}inoas@ dovad@ de neloialitate }i abdicare,iar pentru ardelean un moment de falsifica]ie }i insolen]@... toatesentimentele josnice se adun@ ̂ n acest act, care nu e numai de tr@dare,dar }i de nebunie, de unic@ nebunie ^n tot trecutul nostru”, scrie cuindignare N. Iorga (Ist. lui Mihai Viteazul, BPT, Bucure}ti, vol. I, 1979,172). Sigismund crea impresia „ c@ se g$nde}te s@ se fac@ monarhullumii cu at$t mai iute, cu c$t se face at$t e u}or st@p$n peste Moldova}i [ara Rom$neasc@ (VsD, IV, 204; CS, III, 255).

Unica clauzul@ introdus@ cu calcule oportuniste, dar cu urm@ribinef@c@toare pentru Biserica Rom$n@ din Transilvania, singuraacceptat@ de domn }i r@mas@ ̂ n vigoare era aceasta: „Toate bisericilerom$ne}ti care se afl@ sub st@p$nirea Alian]ei Sale vor fi supusejurisdic]iei }i va r@m$ne asupra lor arhiepiscopul din T$rgovi}te,conform dispozi]iilor dreptului bisericesc }i st@rilor din acea ]ar@ }i^}i vor putea primi veniturile obi}nuite }i comune (Hurm., III/1,472-476, III/2, 120-121; VsD, 223).

Prin aceasta, Mitropolia rom$nilor din Transilvania, ref@cut@ de{tefan Báthory, dup@ ce fusese devastat@ de reforma protestant@,primind }i o catedral@ ctitorit@ de Mihai, va d@inui }i dup@ moartealui, dar ^ngr@dit@ }i limitat@, supus@ superintendentului calvin p$n@la unirea lui Atanasie cu catolicii, la 1700, c$nd va trece, ^n urmaaltor stipula]ii de la Viena, sub jurisdic]ia primatului catolic dinStrigoniu sau Estergom, f@r@ ^ns@ ca vreodat@ aceast@ dependen]@s@ fie sanc]ionat@ de pap@.

Un tratat asem@n@tor a fost semnat }i de delega]ia moldovenilortrimis@ de {tefan R@zvan, av$nd ̂ n frunte pe conspiratorii ̂ mpotrivalui Aron, ungurul Mihail Tolnay }i grecul Ioan Calogera (Hurm., III/1, 477-482; III/2, 120-121). Tratatul va c@dea odat@ cu alungarealui R@zvan ^n 13 decembrie 1595. Noul domn Ieremia Movil@ va^ncheia un alt tratat cu polonii.

%n 27 iulie Mihai prime}te vizita solului polon Lubienicki, nepotulpanului Taranowski, mare prieten al poporului rom$n }i al domnului.Acestuia Mihai i se pl$nge de boierii „care m-au tr@dat, c@ci nu atransmis ceea ce eu am poruncit, }i nu au f@cut a}a cum le-am spuseu..., ci au f@cut dup@ voia lor, dob$ndind unele drepturi }i privilegii.

161

.

.

Aron, supun$ndu-se cezarului Rudolf, a aderat la Lig@, la care nua} fi aderat nici eu }i nici Aron, dac@ nu am fi fost asigura]i c@ }iM@ria Sa regele Poloniei ar fi aderat la Lig@ }i vrea s@ continuer@zboiul ^mpotriva turcilor. Mai arat@ c@ el se sim]ea mai sigurodinioar@ sub turci, dec$t acum sub cre}tinii trimi}i de Sigismund,pe care ^i pl@te}te de }apte luni, z@logind tot ce avea, p$n@ }igiuvaercalele so]iei. %mp@ratul nu-l ajut@ }i nici nu poate, nefiind^n]elegere ^ntre principii cre}tini. „Noi cre}tinii nu vrem s@ ne leg@m^mpreun@ ^mpotriva p@g$nilor; atunci p@g$nii ne vor lega pe noi...Ar fi mai bine ca domnii hatmani s@ nu a}tepte pe turci la Nistru, cis@-i a}tepte la Dun@re... Eu pornesc m$ine ^mpotriva lor... Aron numai este ^n domnie }i mi-e greu s@ m@ ^ncred ^n acest ]igan, voievodal Moldovei (R@zvan Vod@, n.n.), care mai ^nt$i m-a tr@dat pe minepe c$nd slujea, dup@ aceea l-a tr@dat pe Aron, domnul s@u, }i s-aa}ezat ^n scaunul lui” (CS, III, 494-502).

Dieta Transilvaniei ^n 6 iunie 1595 aprob@ tratatele cu [araRom$neasc@ }i Moldova }i rea}ezarea iezui]ilor ^n drepturile pe carele aveau ^n 1587 (Hurm., III/2, 104-106).

Coresponden]a dintre nun]iul din Praga, Cezare Speciano, }i celdin Var}ovia, Germanico Malaspina, aminte}te de reu}ita acestuiade a-i fi dus pe episcopii ucrainieni ortodoc}i s@ asculte de vicarullui Cristos pe p@m$nt }i i-a trimis la Roma. Interven]ia polonilor ^nMoldova pentru a-l ^nl@tura pe R@zvan ar fi considerat@ la Praga„pierirea lumii, cum s-ar zice, ^ntrebuin]$ndu-se armele cre}tine ^nalte afaceri dec$t ^mpotriva du}manului comun” (Hurm., III/2,407-409; XII, 67-68).

Urm@rind coresponden]a diplomatic@ a curiei papale cu nun]ii,vedem c@ Papa Clemente al VIII-lea avea idei realiste ^n apreciereaoamenilor }i faptelor, la fel cum le avea }i Mihai, urm@rind am$ndoio politic@ european@ pe c$t de ^ndr@zneal@, pe at$t de vis@toare ^n ceprive}te rezultatele. Din Roma, o scrisoare plecat@ ^n 22 iulie 1595 ^lavertiza pe Malaspina c@ Sigismund Báthory }i-a luat o sarcin@ pe carenu o va putea duce cu ocuparea [@rilor Rom$ne, ajutoarele pe carele a}teapt@ nu sunt suficiente, }i nici de durat@. „Sanctitatea Sa, cap@rinte ob}tesc, este preocupat la fel de paguba tuturor principilorcre}tini }i nu g$nde}te cum s@ fie ̂ mpins@ primejdia de la unul la altul,

162

.

.

ci cum s@ fie asigurat@ unirea tuturor, at$t de necesar@” (Hurm., III/2,123-124). %n scrisoarea din 24 iunie, trimis@ de secretarul de stat CinzioAldobrandini lui Malaspina aminte}te de informa]ia dat@ de AlfonsoVisconti, episcop de Cervia, „c@ ortodoc}ii din [ara Rom$neasc@d@deau oarecum de ̂ n]eles c@ [@rile acelea eliber$ndu-se de sub jugulturcesc se vor reconcilia cu Scaunul Apostolic }i vor face unirea cuSf$nta Biseric@ Catolic@, ^n vederea c@reia cere instruc]iuni pentru a}ti cum s@ ac]ioneze ̂ ntr-o afacere at$t de important@. Nu i s-a r@spunsaltceva, dec$t c@ acela}i lucru este negociat }i de Domnia Voastr@ }ic@ ve]i putea lua leg@tura cu el pentru a putea conduce afacerea ^nacela}i pas” cu delega]ia ucrainienilor (VsR, 404-405; Hurm., III/2,113-114; RC, IV, 192-194). %ndrum@rile erau tardive, c@ci delega]iaucrainian@ plecase }i oarecum nerealiste, c@ci situa]ia tulbure din [@rileRom$ne nu permitea plecarea unei delega]ii, pl@nuire }i ne^nf@ptuite^nc@ din octombrie 1588. Mai ^nt$i, era necesar@ eliberarea de subturci pentru a putea apoi ̂ nf@ptui unirea bisericilor, a}a cum o ̂ n]elegea}i pl@nuia Mihai Viteazul, cum se va vedea mai jos.

La Alba Iulia, ̂ n catedrala preluat@ de la reforma]i ̂ n luna martie,raguzanul amintit de at$tea ori Giva Marini Poli, preot catolic, a slujitliturghie pentru ca apoi s@ treac@ la legea greceasc@, ca s@ sec@s@toreasc@ cu Prepia, vara lui Mihnea Turcitul }i nepoata EcaterineiSalvarezi (VsD, IV, 207, nota; Hurm., XI, 318-319 }i XII, 38;Documente }i ^nsemn@ri rom$ne}ti din sec. al XVI-lea, Bucure}ti,1979, 181; Documente ist. rom. veacul al XVI-lea, Moldova, vol. IV,74-76). Aici are loc ̂ n ziua de 6 august celebrarea c@s@toriei religioasedintre Sigismund Báthory }i Maria Christerna, fiica v@duveiarhiducelui Carol al Austriei. Mihai nu poate participa la nunt@, fiindc@trebuia s@ stea ^n fa]a lui Sinan Pa}a, care voia s@ treac@ Dun@rea,dar ^l trimite pe fiul s@u Nicolae P@tra}cu cu o delega]ie de boieri }icu daruri (VsR, p. XXVI).

Acest impotent }i nevropat nu va putea consuma c@s@toria, d$ndapoi de lucru tribunalului roman, ca s@ se declare c@s@toria invalid@.

%n 13/23 august 1595 la C@lug@reni Mihai ^nfr$nge oasteaotoman@ condus@ de Sinan Pa}a, captur$nd marele steag verde alprofetului Mahomed. Din partea transilvanului, participa un corp dearmat@ condus de Albert Király, care raporta st@p$nului s@u biruin]a,

163

.

.

preciz$nd c@ Mihai Vod@ „este un bun osta} }i nu d@ de b@nuit nimic^mpotriva lui. A declarat c@ nu se preface, ci vrea s@ slujeasc@ dintoat@ inima cre}tin@t@]ii ̂ ntregi }i ̂ nc@ }i M@riei Sale ̂ i este credincios^n toate” (Hurm., XII, 57-58, 98-99). Sigismund se afla cu armata^n tab@r@ la Sas Sebe}, de unde, ^n 28 august, ^l pune pe nun]iul A.Visconti s@ scrie la Roma atribuind toate meritele victoriei armateitrimise de Alte]a Sa (VsR, 107). Abia spre sf$r}itul lui septembrieSigismund }i cu R@zvan se vor al@tura o}tii lui Mihai, iar ̂ n octombrie}i o trup@ de toscani, sub conducerea lui Silvio Piccolomini. Viscontiva fi al@turi de principe, dar ^mpotriva voin]ei sale va trebui s@ se^ntoarc@ cu el ^napoi acas@ la Giurgiu, fiindc@ nu avusese curajul s@treac@ peste Dun@re ca s@-l urm@reasc@ pe du}man, l@s$ndu-l peMihai s@-}i apere singur ]ara.

%n ciuda rapoartelor exagerat plecate ^n favoarea lui Sigismund,Papa Clemente avea totu}i sim]ul realit@]ii, cum rezult@ din instruc-]iunile trimise ^n 7 octombrie nun]iul Germanico Malaspina. Din elese vede c@ Papa cuno}tea jur@m$ntul f@cut de {tefan cel Mare regeluiCazimir cel Mare la Colornia ^n 15 septembrie 1485, la fel ca }i^ntrunirea de la Lucka (Volh$ni, n.n.) din 1429, c$nd Sigismund deLuxemburg cere ca ginta rom$n@ s@ fie exterminat@ ^mpreun@ cuvoievozii ei, Alexandru cel Bun }i Dan al II-lea, fiul lui Mircea celB@tr$n, unde Wladislaw al II-lea Iagello, regele Poloniei, }i frateles@u Vtold, ducele Lituaniei, le ia ap@rarea. Dup@ st@ruin]ele depuseca s@ se fac@ unirea ^ntre ^mp@ratul Rudolf }i principii acestor [@ri,ar trebui ca }i polonii „s@ se decid@ s@ lupte contra turcilor, ̂ mpreun@cu acele provincii at$t ^n ofensiv@, c$t }i ^n defensiv@. Ne este sil@ s@ne }i g$ndim c@ s-ar putea ^nt$mpla ca ei s@ pun@ m$na pe acele]@ri, poate cu g$ndul de-a le ceda, c$nd turcul ar numi alt voievod,lucru u}or de f@cut, }i pe care ^l va }i face, cu inten]ia de a-i subjugape poloni ^n alt@ form@, ^ndat@ ce vor ^nceta acele furtuni. Atunci vafi imputat@ polonilor vina propriei lor ruini, la fel ca }i a altora, pentruc@ cele petrecute p$n@ acum pe mul]i ̂ i fac s@ cread@ c@ transilvanulva fi ^n stare s@ apere el provinciile, de vreme ce numai cu o parte aarmatei sale a putut s@ se opun@ lui Sinan }i l-a b@tut. Se zvone}tec@ ^nsu}i cardinalul Andrei Báthory umbl@ s@ se a}eze ^n aceleprovincii, fapt care ̂ l nelini}te}te pe Pontif. S@ fie ̂ ndemnat s@ mearg@

164

.

.

la Roma, }i va fi m$ng$iat (Hurm., III/1, 136). Fraza spus@ deSigismund de Luxemburg la Luck ̂ n 1429 va fi preluat@ de cronicaruloficial al cur]ii lui Sigismund Báthory, renumitul {tefan Szamösközy,cel mai infocat adversar al poporului rom$n }i al domnului MihaiViteazul. De la acesta va trece ^n vestitul Tripartitum al juristuluiWerböczi: „Totam valchorum progenie a stirpe delendam esse” (totneamul rom$nilor trebuie st$rpit din r@d@cin@, n.n.) (Sz., III, 221).

Interven]ia polonilor ^n Moldova produce o mai mare^ncurc@tur@ ^n leg@tur@ cu coali]ia antiotoman@ }i diploma]iapapal@, nu este ^n stare s@ rezolve conflictul care va aduce cele maimari pagube cauzei cre}tine, ajut$nd ofensiva otoman@.

Mul]i din boierii refugia]i ^n Polonia, fie din cauza lui Aron Vod@,fie din cauza uzurp@rii lui {tefan R@zvan, ^n frunte cu Ieremia Movil@}i cu Nistor Ureche, ajuta]i de panii poloni condu}i de Jan Zamoiski,motiv$nd c@ aduc un mare serviciu cre}tin@t@]ii, ^mpiedic$ndtransformarea Moldovei ^n pa}al$c, ^n timp ce R@zvan se afla ^ncampania de la Dun@re, p@trund ̂ n Moldova }i ̂ n 27 aug.-6 sept. 1595^l proclam@ pe Ieremia domn, ̂ ncheind un tratat de jur@m$nt }i fidelitatefa]@ de regele Sigismund III Wasa. Moldovenii ̂ }i p@streaz@ }i pot ob]ineposesiuni ^n regat, c@s@toriile ^ntre moldoveni }i poloni sunt libere,urm$nd a tr@i ca fra]i. „Preo]ii }i bisericile at$t catolice, c$t }i cele dereligie ortodox@, nu numai c@ r@m$n cu venitele, prerogativele }iimunit@]ile lor, ci mai mult, ele trebuie protejate, ^n a}a fel, ca s@ fie ^nafar@ de orice primejdie” (RC, IV/2, 194-196; Hurm., III/1, 185).Documentul consfin]e}te o situa]ie de fapt. Biserica Ortodox@ Rom$n@din Moldova era ^n leg@tur@ cu papa, f@r@ ca s@ rup@ leg@tura cuPatriarhia Ecumenic@ }i cu cre}tin@tatea ortodox@. Polonii catolici eraupe picior de egalitate cu moldovenii ortodoc}i.

Ieremia era cu totul supus politicii cancelarului Jan Zamoiski, careurm@rea ^nl@turarea lui Mihai }i ^nlocuirea lui cu un voievod fidelturcilor }i polonilor. Mihai cere s@ intre ^n alian]@ cu regatul polon,dar solul trimis ^n tab@ra de la Tu]ova ^n 16 septembrie prime}te dela Zamoiski refuzul cinic: „Prea t$rziu! Dup@ cin@ lingura!” (CS, III,646, nota 17). Cancelarul trata cu Poarta, ^n speran]a c@ din luptaotoman@ Polonia va c$}tiga ori de care parte va fi victoria final@,declar$nd c@ prin ac]iunea lui aduce servicii cauzei cre}tine. To]i,

165

.

.

afar@ de Mihai Viteazul }i de Papa Clemente, erau pentru pacea cuturcii }i ace}tia se ar@tau gata s@-l reabiliteze }i pe Mihai, numai cas@ scape pe moment de atacurile lui.

Malaspina trimite ^n toate p@r]ile rapoarte lungi, cu informa]iiam@nun]ite despre ^nt$mpl@ri }i oameni, cu sugestii }i posibilit@]i dea desface ]es@turile politicii oportuniste }i deseori oscilante, f@r@ cas@ poat@ indica solu]ii clare }i precise. %ncercarea sa de a pacificataberele ̂ nvr@jbite ̂ n timpul conflictelor este r@u privit@ }i de o tab@r@,}i de alta, }i este considerat ca fals }i nesincer, numai Papa apreciala justa valoare str@daniile sale ^mpreunate cu e}ecuri }i cu bunerezultate. Demersurile papale se vor izbi de oportunismul }i^ngustimea actorilor de pe scena antiotoman@, iar Mihai va fi mereu^mpiedicat s@ ajung@ la tratative nemijlocite cu oamenii s@i trimi}i laPap@ }i ^mp@rat.

Acapararea Moldovei de poloni ^n favoarea turcilor }i ^ndetrimentul Ligii era r@u privit@ de toat@ coali]ia antiotoman@ }idezaprobat@ ca o primejdie pentru cauza cre}tin@, numai Poartaotoman@ jubila, a}tept$nd momentul potrivit s@-l alunge pe t$lharul}i hainul Mihai }i s@ pun@ un voievod devotat ei.

O dilem@ cu ^ncurc@turi }i urm@ri neprev@zute era pus@ ^n fa]a luiSigismund Báthory de c@tre ambasadorul englez Edward Barton.T@tarii, ne^mpiedica]i de poloni }i moldoveni, se preg@tesc s@ jefuiasc@Transilvania. Sultanul va ie}i la lupt@ cu toate puterile asupra [@riiRom$ne}ti, ca s@-l doboare pe Mihai }i de acolo s@ aib@ drum liberspre Transilvania. %n cazul c$nd Mihai va fi schimbat, sultanul va l@sa[ara Rom$neasc@ }i Transilvania, }i se va ^ndrepta spre Ungaria.Sigismund s@ aleag@ ^ntre riscul de a sta ^n [ara Rom$neasc@ s@^nfrunte o}tirea sultanului, sau s@ ias@ din Lig@ }i s@ pun@ un nouvoievod ^n locul lui Mihai (Hurm., III/2, 159, 113).

Nobilimea din Transilvania, ca }i boierii munteni }i moldoveni,al@turi de panii poloni doreau pacea cu turcii. Dieta din Alba Iulia]inut@ ^ntre 13 }i 23 decembrie 1595 cerea pacea. Sigismund, legatcu jur@m$nt de Lig@, nu avea curajul s@ lupte cu sultanul, deci nu-ir@m$ne dec$t renun]area la domnie, ^n schimbul altor favoruriob]inute de la ^mp@rat }i de la pap@, dac@ de la Praga, unde pleac@cu nun]iul Visconti, nu poate primi asigur@ri }i ajutoare suficiente ca

166

.

.

s@ poat@ opri pe sultan la Dun@re (VsD, IV, 311, 316; V, 1-3; CS,III, 511-513, 657, 669).

Pentru a-l scoate pe Sigismund din ^ncurc@tur@, Papa ^n ianuarie1596 trimite pe Benedict Mandina, episcop de Caserta, cu instruc]iunidetaliate la Rudolf, Sigismund Wasa }i la Sigismund Báthory, pentrua men]ine lupta antiotoman@, dar sub nici un motiv s@ nu acceptepacea cu turcii. O brev@ din 12 ianuarie este trimis@ lui Joszica,mentorul politicii de la curtea lui Sigismund, recomand$ndu-i peMandina (Vs, D, V, 3-8). Acesta nu se va prezenta nicic$nd ^nTransilvania, ^n schimb alt delegat papal, Ludovic Anguisciola,trebuia s@-i aduc@ lui Sigismund o beret@ }i un baston binecuv$ntatede Pap@ ̂ n ajunul Cr@ciunului lui 1595, drept r@splat@ pentru vitejiilesale ^n lupta cu turcii. Faptele lui Mihai erau aproape necunoscutela curia papal@, fiindc@ nimeni nu avea interesul }i nimeni nu-}id@duse osteneala s@ le prezinte, iar domnul credea c@ toat@ lumeaeste sincer@ }i deschis@ }i bine inten]ionat@ ca el, }i deci papa,sprijinitorul luptei antiotomane, trebuia s@ fie ^n tem@ cu ac]iunealui ̂ n folosul ̂ ntregii cre}tin@t@]i. Mihai ar fi trebuit s@ }tie c@ scrisorilelui Alfonso Visconti erau cenzurate de Sigismund, de aceea se fereas@ scrie ̂ ntreg adev@rul supraevalu$ndu-l pe cel pe l$ng@ ̂ }i desf@}uranun]iatura. Abia din Praga, ̂ n scrisoarea din 28 febr. 1596 c@tre PetruAldobrandini, fratele secretarului de stat Cinzio, scrie, ^n modconfiden]ial }i ^n siguran]@: „principele nu este acela pe care lumea^l vede din afar@ }i, dac@ ̂ n timp ce st@ ̂ n Transilvania, i se pot acoperisl@biciunile, ̂ n schimb ̂ n aceste cur]i care sunt o scen@ a lumii, precum}i raporturile sale cu oamenii de valoare }i cu judecat@, se dezv@luie”.Cancelarul Josica, „canonizat” la Praga }i Viena, este cauzadezordinilor, totu}i principele s@ fie ajutat (Vs, R, 190-192). Nici dedata aceasta, nun]iul care avea ^ncredin]area s@ trateze cu Mihai,c@ruia Papa ^i adresase o brev@, nu aminte}te nimic de cel ce st@teade veghe ^n b@taia valurilor ca s@ ^nfrunte pe du}manul cre}tin@t@]ii,^n timp ce unii ^i nesocoteau faptele, iar al]ii ^l ponegreau ca „unschismatic ̂ nc@p@]$nat” cu tendin]e imperialiste de a cuprinde Europa}i a ^ntinde ortodoxia antiroman@ }i anticatolic@ peste tot.

167

.

.

Spirit realist, cum era Mihai, nu se putea ocupa de problema uniriiBisericilor, c$t@ vreme turcii ^l amenin]au cu alungarea din scaun,totu}i nu numai c@ nu se opune, ci se manifest@ ^n favoarea ei.

Boierul Ioan Norocea, c@s@torit cu nepoata lui Petru Rare}, fiicalui Mircea Ciobanul }i a doamnei Chiajna; aveau pe fiica lor Velicac@s@torit@ cu Vlad, fiul lui Mila}, fratele lui Mihnea Turcitul }i fiulAlexandru }i Ecaterina Salvarezi. R@mas@ v@duv@ (20 febr. 1577),ea se c@s@tore}te cu Fabio Genga, fratele lui Simeon, ambii ̂ n serviciullui Sigismund. Din Alba Iulia ̂ n 5 decembrie 1595 Fabio scrie unui altfrate de la Roma, Giambattista, cu dorin]a de a-l informa pe pap@:„pot s@ spun din nou c@ Alte]a Sa se ostene}te s@ aduc@ sub devo]iuneaSanctit@]ii Sale pe ace}ti episcopi din [ara Rom$neasc@, s@-i fac@ s@recunoasc@ pe Prea fericitul P@rinte ca pe Mai Marele lor”. Sigismundse l@uda cu Norocea, socrul lui Genga, logof@t ^n divanul domnesc allui Mihai (Vs, D, IV, 270, 315; CS, III, 256, 271, 635, 658, ^n note).Este }i aici o adulare a st@p$nului care poza ^n mare ap@r@tor alcre}tinilor asupri]i.

Raportul ambasadorului Vene]iei la Constantinopole, Donato, din2 martie 1596 aminte}te: „Renumele glorios al transilvanului a mi}catsufletele }i a ^n@l]at speran]ele cre}tinilor am@r$]i }i asupri]i de turci.R@s@ritenii se ar@tau mereu preocupa]i de p@strarea propriilor tradi]ii}i rituri, mai ales ^ntr-o vreme c$nd ^ncercau s@-i ademeneasc@ laritul latin, iar unii conduc@tori politici }i ierarhi de rit latin f@ceau oricepentru aceasta. Ei fiind de rit grecesc, cum cred c@ este }i transilvanulde acela}i rit, nu numai supu}ii s@i, cin toate popoarele din toate]@rile vecine se pare c@ s-au ^nc@lzit }i sunt gata s@ ridice capetele^mpotriva turcilor, ca s@-i nimiceasc@, ca s@ nu fie constr$n}i s@ aderela ritul latin”. Ajutoarele date de Pap@ fac „s@ scad@ adversiunea pecare o aveau fa]@ de ritul latin... ^n gura grecilor acest principe esteasem@nat cu un nou Scanderbeg, care ^i bate pe turci, sau cu unnou Constantin, care s@ refac@ Imperiul grec ^n aceste p@r]i”. Turciise g$ndesc s@-i ucid@ pe to]i cre}tinii din Constantinopole }i nu vors@ vad@ unite puterile cre}tine (Hurm., XII, 235-236). Evident c@propaganda ^n favoarea lui Sigismund f@cea s@ fie confundat cuadev@ratul erou Mihai, de la care a}teptau cre}tinii asupri]i eliberarea.

168

.

.

Un alt afacerist, prip@}it prin [@rile Rom$ne, Paulo GiorgiRaguzanul, informa }i el curia papal@ c@ episcopii sau vl@dicii dinMoldova }i [ara Rom$neasc@ a}teapt@ s@ vad@ reu}ita rutenilor, veni]iaici }i deja pe cale de a se re^ntoarce, pentru ca }i ei s@ se uneasc@ cuacest Sf$nt Scaun, lucru foarte pl@cut lui Dumnezeu }i, bine^n]eles,din diferite motive, oportun pentru a duce mai mare lupt@ contraturcilor”. Acestea le scria ^n 23 martie 1596 secretarul de stat CinzioAldobrandini, nun]iului Visconti la Alba Iulia (Vs, R, 193-194). Nuavem nici o urm@ despre o ^nt$lnire a lui Mihai cu nun]iul Visconti,care nu putea sc@pa de sub privirile iscoditoare ale lui SigismundBáthory; rom$nii accept@ unirea de la Floren]a din 1439 }i nicic$ndnu o denun]aser@, ei tr@iau ̂ n deplin@ armonie cu catolicii de rit latin}i prin Gheorghe Movil@ recunoscuser@ autoritatea Sf$ntului Scaun,de aceea nu aveau nici o greutate ^n a se uni cu Roma, dac@^mprejur@rile politice le-ar fi permis s@ o fac@ cum au putut-o faceucrainienii sub st@p$nirea polon@.

%n martie 1596 Papa trimite principelui Sigismund 40 mii de scuzi,cu condi]ia s@ nu fie folosi]i dec$t pentru scopurile Ligii, ^n timp ceprin agentul s@u din Constantinopol regina Angliei Elisabeta ̂ ncercas@-i determine la pace cu turcii. Delega]ii polonilor, ̂ ntor}i din Romaprin Praga, puneau condi]ia „sine qua non” ca Mihai s@ fie ^nl@turatde la conducerea [@rii Rom$ne}ti sau s@ plece de bun@ voie. Celetrei [@ri Rom$ne s@ fie confederate Poloniei sub patronat turcesc,urm$nd ca apoi s@ se ^ncheie confedera]ia cre}tin@. Dup@ ce ^nMoldova }i ^n [ara Rom$neasc@ se va ^nmul]i armata, polonii s@declare r@zboi turcilor. Un specialist contemporan preciza c@ teamatransform@rii [@rilor Rom$ne ̂ n pa}al$curi, invocat@ pentru ocupareaMoldovei, era un pretext. Ieremia Movil@ este un tributar at$t fa]@de poloni, c$t }i fa]@ de turci, }i acela}i lucru vor s@-l fac@ }i ^n [araRom$neasc@, de unde s@ plece Mihai, iar ^n Transilvania s@ fie pus,la dorin]a turcilor, {tefan Báthory, ori fratele s@u uterin Ioan Jfiu,sau cel@lalt frate, cardinalul Andrei Báthory. Seniorii polonicondi]ioneaz@ aderarea la Lig@ de st@p$nirea asupra Moldovei }i [@riiRom$ne}ti. %n Transilvania nu-l suport@ pe Sigismund, „prefer@ s@fie supu}i turcilor, dec$t prieteni nem]ilor” (Vs, R, 198-199; Vs, D,V, 27-28, 42; Hurm., XII, 249-252).

169

.

.

O mare deziluzie }i decep]ie va cuprinde pe to]i care }i-aupus speran]e zadarnice ̂ n Sigismund Báthory c$nd, ̂ n luna mai 1596,se retrage de la sediul Timi}oarei }i Ludovic Anguisciola, trimis depal@ la Alba Iulia, nu reu}e}te s@-i ridice moralul, ^n timp ce Mihai,ajutat de 6.000 de osta}i trimi}i din Transilvania sub conducerea luiGáspar Kornis }i Albert Király continu@ lupta contra turcilor.„Nobilimea declar@ deschis c@ pentru patrie ^}i dau avutul }i via]a }i^l vor servi pe principe cu toat@ fidelitatea; dac@ principele vrea s@poarte r@zboi ^n afar@ }i s@ c$}tige noi domenii, atunci s@ o fac@ cuosta}ii str@ini pl@ti]i”. %ndeosebi unitarienii nu v@d s@ vad@ c@ spore}teprestigiul }i puterea principelui, pentru c@, scria Visconti ^n 6 iuliecardinalului secretar de stat, ̂ n cazul acesta „va cre}te }i sf$nta noastr@credin]@ catolic@ }i eu }tiu sigur c@ ^n rug@ciunile lor, pe care le facpentru acest r@zboi, se roag@ ̂ n acela}i timp ca Dumnezeu s@-i scapede tirania otoman@ }i de jugul papist”. Mihai este solicitat de sultans@ pl@teasc@ doar (tributul pe care ^l pl@tea odinioar@ Petru Cercel,n.n.) }i, dup@ ce va trimite jur@m$ntul scris, va primi insignele dedomnie. De comun acord cu Sigismund, ̂ l duc pe trimisul sultanuluicu vorbe. Ieremia, ^n schimb, vrea s@-l pun@ ^n [ara Rom$neasc@domn pe fratele s@u” (Vs, R, 225-227; Vs, N, 338).

Pe la ^ncetul lui august 1596, Papa }tie c@ nobilimea dinTransilvania este contra r@zboiului, iar Mihai pentru, r@zboi, de aceeacere ca s@ treac@ la fapte, altfel ̂ i vor fi trimise ajutoarele (Vs, R, 236).Abia acum se face adev@rat@ lumin@ ̂ n jurul lui Sigismund, pe m@sur@ce Mihai ^ncepe s@ fie cunoscut.

Dup@ ^nfr$ngerea cre}tinilor suferit@ la Agria (Eger, n.n.), ^n 13octombrie, unde luase parte }i Sigismund, rapoartele pline dedescoperire trimise de Visconti la Praga }i la Roma erau ]inute ^nsecret at$t fa]@ de ^mp@rat, c$t }i fa]@ de pap@, ca s@ nu-i agravezeboala ̂ n care z@cea, se st@rui totu}i ca principele s@ nu fie abandonat.Consternarea cercurilor romane era general@ }i ap@s@toare (Vs, R,236-238, 257-264; Vs, N, 336-356).

La st@ruin]a sultanului, Mihai accept@ propunerile de pace oferitedup@ ce s-a consultat cu Sigismund Báthory }i cu nun]iul Visconti,care au fost de acord (Hurm., III/2, 2119-2220; Vs, NA, 336).

170

.

.

O ̂ nt$lnire plin@ de speran]e are loc la cump@na anului 1595-1597la Alba Iulia ̂ ntre Sigismund Báthory }i Mihai Viteazul, care vine ̂ nso]itde Radu Buzescu }i de c$]iva boieri. La ^ntrevederea dintre cei doiinsist@ }i nun]iul Alfonso Visconti, ̂ n care, timp de un ceas }i jum@tate,se pun la cale modalit@]ile de a trata pacea cu turcii pentru a c$}tigatimpul necesar pentru consolidarea Ligii cre}tine. %n condi]iile createpe arena politic@, cu toate eforturile depuse de Pap@ pentrucontinuarea r@zboiului, pacea se impunea ca o „fatal@ necesitate”.

%n fa]a Dietei at$t de ostile campaniei antiotomane, Mihai ̂ ncearc@s@ o determine la continuarea luptei, oferindu-}i propria ]ar@ ca teatrude lupt@, de unde se va putea ac]iona direct ^n inima ^mp@r@]ieiotomane. Prezen]a pe p@m$ntul [@rii Rom$ne}ti a unei o}tiri bine^narmate }i bine organizate ^i va oblica pe turci s@ renun]e la atacuri^n alt@ parte. De aici biruin]a va fi mai u}oar@, iar, ^n cazul c$nd nuse va putea c$}tiga, cre}tin@tatea nu va avea de suportat pagube(Hurm., III/2, 243). Observatorii politici erau convin}i c@ turcii suntu}or de ^nvins, dar, ^n acest scop, este necesar ca „^mp@ratul s@ ^}iadune toate puterile }i, ̂ mpreun@ cu conduc@torii cre}tini, s@ ̂ nceap@a lucra serios, nu ca p$n@ acum”, ̂ n caz contrar se impune ̂ n]elegereasolicitat@ de turci (Sz., 98; Sz, C, 109). Cu aceast@ ocazie, Mihaiob]ine permisul de a c@di pentru rom$ni o biseric@ }i o m@n@stire lamarginea ora}ului l$ng@ ziduri, drept re}edin]@ pentru vl@dica dePrislop, care fur@ ridicate ̂ n cursul unui an de zile (Hurm., IV/1, 287).

La anul 1597, Mihai ^mpreun@ cu Sigismund particip@ la slujbareligioas@ din biserica unde z@ceau r@m@}i]ele Huniazilor }iZapolye}tilor, pentru ca dup@ schimbul de daruri, ^n 6 ianuarie, s@se ^ntoarc@ acas@, trimi]$nd pe banul Mihalcea cu MarcuSchonkabunk la Praga, unde va pleca }i Sigismund ^nso]it de A.Visconti pentru tratative ^n leg@tur@ cu ofensiva antiotoman@.Mihalcea duce cu sine o scrisoare c@tre Papa Clemente al VIII-lea,pe care trebuia s@ o duc@ personal la Roma pentru a solicita ajutoare.

Delega]iile au sosit la Praga abia pe la mijlocul lui februarie, undel-au ^nt$lnit pe trimisul papal Giovanni Francisco Aldobrandini,nepotul papei, venit cu instruc]iuni pentru Visconti (Vs, R, 269-272;Vs, D, V, 52).

171

.

.

Papa fusese ]inut la curent cu ^nt$lnirea de la Alba Iulia dintre ceidoi principi. Mihai primise steagul de la turci numai ca s@-i am@geasc@,„ar@t$ndu-se am$ndoi gata s@ poarte r@zboi cu turcul, nu numai deap@rare, ci }i de atac, ceea ce ar fi de mare folos }i u}urare pentrutreburile din Ungaria; dar c@ Sanctitatea Sa este m$hnit@, v@z$nd c@nu st@ prea bine cu banii, ca s@ fac@ fa]@ din toate p@r]ile, }i c@ nici nueste ̂ n afara oric@rei ̂ ndoieli c@ acest voievod nu umbl@ cu vicle}uguri}i se prea poate ca s@ fi mers s@-l determine pe transilv@nean la pacecu turcul }i s@-l ̂ mping@ s@ fac@ la fel cu ̂ mp@ratul, c@ci aflase c@ e pecale s@ plece la Praga, ca s@ primeasc@ ordinul L$nei de Aur din m$naMaiest@]ii Sale imperiale }i s@ cear@ ceea ce }tie c@ nu li se poate da,pentru a se dezvinov@]i, „^n caz c@ se ^n]eleg cu turcul”, raporta ^n31 ianuarie ambasadorul din Roma, ducele de Sessa, regelui Filipal II-lea al Spaniei (D, E, L, 154).

%n 3 martie 1597 din Praga Alfonso Visconti informa pe secretarulde stat al Papei despre cele petrecute, recomand$nd Transilvania }i[ara Rom$neasc@ s@ fie ajutate s@ se poat@ men]ine sub arme. Apoiadaug@ „Domnia Voastr@ Prealuminat@ va vedea de asemenea }iscrisoarea voievodului [@rii Rom$ne}ti c@tre Sanctitatea Sa, pe care^l nume}te Pontif Suprem al Bisericii Universale. A destinat un solcare s@ plece de aici la picioarele Sanctit@]ii Sale, dar, fiind preab@tr$n }i bolnav, nu va putea face drumul. Trimisul meu va prezentaaceast@ scrisoare Prealumin@]iei voastre” (Vs, R, 282-283).

La Vene]ia se }tia c@ ^n acest an Papa nu va pl@ti dec$t 6 mii desolda]i italieni }i nu va putea da nimic nici principelui Transilvaniei}i nici Majest@]ii Sale, dac@ nu fac preg@tiri serioase de r@zboi, c@cinu mai }tie de unde s@ scoat@ bani. Banul Mihalcea a r@mas la Praga}i, dup@ plecarea lui Sigismund }i a nun]iului Visconti, ca s@ ob]in@bani pentru Mihai, gata s@ lupte contra turcilor unit cu transilvanulsau f@r@ el, r@m$n$nd ^n slujba Majest@]ii Sale. Visconti st@ruie caPapa s@ pl@teasc@ dou@ mii de cazaci pe timpul verii (Hurm., III/2,232-236).

Al@turi de solii rom$ni, au mai r@mas la Praga }i solii bulgari trimi}ide Dionisie Rally, arhiepiscopul de T$rnovo, cumnat cu Iani, unchiullui Mihai Viteazul (Hurm., XII, 290). G.F. Aldobrandini ̂ l informeaz@pe Cinzio, secretarul de stat, ̂ n 17 martie 1597 c@ rom$nii }i bulgarii

172

.

.

cer st@ruitor ajutoare, ca s@ porneasc@ ofensiv@ ^mpotriva turcilor}i st@ruie s@ fie primi]i la pap@. La dorin]a solului rom$n,Aldobrandini a scris }i lui Mihai, ̂ nsufle]indu-l, dar vorbele nu ajung.Principele Sigismund se pl$nge ̂ mpotriva mini}trilor ̂ mp@ratului, iarace}tia ^mpotriva lui. Nem]ii declar@ c@ nu vor mai lupta nicic$nd^n tov@r@}ia transilv@nenilor, iar transilv@nenii ^n tov@r@}ianem]ilor”. A fost adus la Praga albanezul Gheorghe Basta, un buncomandant de cavaleri (Vs, N, 336-337). Acest aventurier adus denem]i va deveni du}manul cel mai mare al lui Mihai }i, ^n ^n]elegerecu ^mp@ratul, va ^nf@ptui odioasa }i criminala ucidere, privind nunumai pe rom$ni, ci }i Europa, de posibilitatea eliber@rii de subtiranie turceasc@, iar biserica de posibilitatea ^nl@tur@rii schismei.

%n 22 martie 1597 Petru, fratele lui Cinzio Aldobrandini, ̂ i r@spundelui Visconti la scrisoarea trimis@ ^n 3 martie din Praga, f@r@ s@aminteasc@ ceva despre scrisoarea lui Mihai c@tre pap@, care p$n@ ^nprezent a r@mas nedescoperit@. Scrisoarea trebuia dus@ de banulMihalcea personal. Care au fost motivele de culise invocate de Viscontic@ solul este „prea b@tr$n }i bolnav }i nu va putea face drumul pot fiu}or presupuse: piedicile puse totdeauna la Alba Iulia, ^n calearom$nilor, pentru a lua leg@turi directe chiar }i cu ̂ mp@ratul, iar, dac@ajungeau la Viena }i Praga, solii erau opri]i, ca s@ nu mearg@ p$n@ laRoma. Procedeul este la fel }i peste un veac. Vl@dica Atanasie va fire]inut la Viena }i unirea cu Papa se va face prin curtea ^mp@r@teasc@^n condi]ii de tot umilitoare, pentru care motiv nu va putea fisanc]ionat@ de pap@. Mai t$rziu, Inocen]iu Micu, fugind din Viena laRoma, nu se va mai putea ̂ ntoarce acas@, cu toate st@ruin]ele depusede Pap@ ^n acest scop.

Ne-am }i a}teptat la un protest vehement din partea lui Mihai^mpotriva acestui procedeu, ^n timp ce la Roma cu siguran]@ eraa}teptat solul care s@ dea informa]iile cuvenite pentru care motivPapa nu-i r@spunde la scrisoare. Mihai, ̂ n locul solului, se mul]ume}tes@ trimit@ o nou@ scrisoare, ^ntr-o vreme c$nd nun]iul Visconti, de lasf$r}itul lui iunie p$n@ la ̂ nceputul lui octombrie, z@cea bolnav, pentrucare motiv lipse}te scrisoarea acestuia de recomandare, scrisoare caretrebuia s@-i dea scrisorii domne}ti ponderea necesar@ ^n cercurilepapale.

173

.

.

Iat@ cuprinsul acestei scrisori:„Prea Sfin]itului Domnului nostru Clemente al VIII-lea prin

providen]a divin@ Pap@ }i Pontif al Bisericii Universale.Prea Sfin]ite }i Prea Fericite P@rinte. Negre}it eu }tiu c@ Sanctitatea

Voastr@ }tie foarte bine cu c$t@ s$rguin]@ }i rapiditate am luat armelepentru cre}tin@tate, ̂ mpotriva du}manului comun, }i c$t de mult suntgata s@-mi dau }i via]a ^n slujba cre}tin@t@]ii, dar fiind c@ ^mi lipsescosta}ii }i banii care sunt nervii r@zboiului am socotit s@ m@ adresezdin nou Sanctit@]ii Voastre, ca }i P@rintelui comun, }i prin aceastas@ v@ rog foarte st@ruitor ca pe mine, care m@ aflu ̂ n at$tea str$mtor@ri}i ̂ naintea tuturor, sunt expus furiei du}manului preacrud, s@ binevoi]ia m@ ^mbr@]i}area cu cea mai mare dragoste }i a m@ ajuta.

M@ angajez ca prin ^nse}i faptele s@ r@spund ^n a}a fel milostiviriiSanctit@]ii Voastre, ^nc$t s@ nu v@ c@i]i niciodat@ c@ m-a]i ajutat }iprotejat ca pe un fiu al s@u.

Timpul ne oblig@ s@ m$nuim armele, iar eu, dup@ sl@biciuneaputerilor mele }i ^n urma pustiiri acestor s@rmane provincii, m@preg@tesc, iar izb$nda va ar@ta ce voi face ^n serviciul cre}tin@t@]ii.

%ntr-aceea, cu smerenie, s@rut picioarele Sanctit@]ii Voastre }i v@cer de la Cel de trei ori Atotputernic c$t mai mul]i }i ferici]i ani.

Dat@ ^n [ara Rom$neasc@ ^n ora}ul T$rgovi}te ^n ziua de 3 iulie1597. Al Sanctit@]ii voastre smerit fiu }i slujitor.

SS. Mihai” (RC, IV/2, 1915, 196-197).Mihai era cre}tinul con}tient de importan]a }i dreptatea luptei sale

}i credea c@ toat@ lumea cunoa}te faptele sale de arme. scrisoareascurt@ }i concis@ exprim@ realitatea.

Adversarii campaniei antiotomane din Transilvania, la fel ca }iIeremia Movil@ }i polonii, nu-l puteau suporta pe Mihai, de aceeaunii se vor str@dui s@-l prezinte la Roma ca pe un „schismatic^nc@p@]$nat”, cu g$nduri de-a ocupa Europa }i a impune ortodoxiapeste tot, iar al]ii vor exprima mult@ rezerv@ }i nu-l vor ̂ ncuraja delocpe Pap@ ca s@ trimit@ lui Mihai un nun]iu cu ajutorare b@ne}ti, cumo f@cuse pentru Sigismund c@ruia, cu toat@ criza financiar@ ^n carese afla statul papal ^n august, ^i trimitea un rest de 200 mii scuzi”(Vs, R, 426).

Lui Mihai se mul]ume}te s@-i trimit@ breva „Quam ex littoris”.

174

.

.

„Papa Clemente al VIII-lea c@tre Mihai.Iubite Fiu, Nobil B@rbat, s@n@tate }i binecuv$ntare apostolic@. Din

scrisorile tale vedem t@ria sufletului t@u }i influen]area pentru ap@rareabunului comun al cre}tin@t@]ii ^mpotriva du}manului comun, turcul,cel mai periculos }i o apreciem mult ̂ n domnul. Acest lucru ar trebuis@-l fac@ to]i principii cre}tini spre salvarea lor }i a altora.

C$t ne prive}te pe noi, nu este nim@nui necunoscut c$te str@duin]enu am depus ^n privin]a acestora, c$t ajutor militar am dat }i estebine s@ cuno}ti }i tu c@ nu am cru]at nici s$ngele nostru, pentru c@ ̂ nUngaria sta]ioneaz@ cu armata noastr@, iubitul fiu, nobilul b@rbat,Giovanni Francisco Aldobrandini, nepotul nostru de s$nge }i c@pitangeneral, fiind gata la orice primejdie. Am cheltuit at$t de mult }icontinu@m s@ cheltuim, ^nc$t acest Scaun Apostolic ^n care st@m dinmila lui Dumnezeu nu mai poate face fa]@ cu puterile sale naturale,de aceea ne doare nespus de mult, c@, ajun}i ^ntr-o criz@ b@neasc@at$t de mare, nicicum nu-]i putem da ceea ce ne ceri, de}i te iubim^n mod sincer at$t de mult.

Se cuvine ca tu s@ fii tare la suflet }i ^ncrez@tor, c@ci, dac@ s-ardeclara r@zboi acelei ]@ri, nu ne ̂ ndoim c@ ducii no}tri ̂ ]i vor da ajutor,c$t Dumnezeul puterilor le va da putere s@ apere pe lupt@torii S@i }is@ umileasc@ pe du}manul trufa}.

Dat@ ̂ n Roma la s@rb@toarea Sf$ntului Marcu sub inelul Pescarului^n ziua de 16 august 1597, anul al VI-lea al pontificatului nostru”(Hurm., VIII, 109).

F@r@ ^ndoial@, Mihai a}tepta mai mult de la pap@, iar Papa lar$ndul s@u ar fi dorit s@-l ajute mai mult, dar era }i el ^ngr@dit deanturajul curiei sale }i de neputin]a cur]ilor de la Viena }i Praga, careaveau un monarh incapabil de ac]iuni miliare }i politice de anvergur@,o Transilvanie protestant@, condus@ de un principe nestatornic }iincapabil de lupt@, de o Polonie care f@cea numai calcule oportuniste.%n acest timp, Rusia moscovit@ refuza s@ se al@ture Papei }iimperialilor, ^n timp ce Moldova era scoas@ din Lig@ prin interven]iapolonilor }i instalarea lui Ieremia, deschisese o lung@ problem@diplomatic@ spre rezolvare, ̂ n acela}i timp Patriarhia Ecumenic@, prinMele]ie Pigas, adversarul apusenilor adus de la Alexandria laConstantinopol, urm@rea politica pacifist@ a sultanului.

175

.

.

Stindardul ridicat de Mihai ̂ mpotriva opresiunii turce}ti ̂ n alian]@cu Sigismund mi}c@ popoarele cre}tine din Balcani spre libertate }ise ar@tau dispuse s@ accepte refacerea unit@]ii Bisericii cu respectareariturilor proprii tradi]ionale. Centrul de gravitate era fosta capital@ aAs@ne}tilor, odinioar@ }i ei ^n leg@turi cu Scaunul Papal, av$nd ^nfruntea ac]iunii pe arhiepiscopul Dionisie Rally, care, al@turi de Mihai}i cu Mihai, c@uta leg@turile cu Alba Iulia cu Viena }i cu Praga p$n@la Roma. P$n@ }i grecii se vor mi}ca ̂ n frunte cu vistiernicul Stavrinos,om de ^ncredere }i colaborator de mare n@dejde al lui Mihai.

Toat@ ac]iunea de eliberare a popoarelor de sub jugul otomanpl@nuit@ de papalitate era legat@ de pacificarea Europei prin ̂ nl@turareane^n]elegerilor dintre conduc@torii ]@rilor cre}tine }i a schismei dintrecele dou@ Biserici surori, una R@s@ritean@, }i alta Apusean@. Viziunea^ngust@, oportunismul }i interesele momentane egoiste ale p@turilorconduc@toare, dorin]a de expansiune moscovit@, ̂ nso]it@ de fanatismulanticatolic greco-slav, coroborate cu ac]iunea otoman@ de a-}i men]inecotropirile de ]@ri }i de popoare, au z@d@rnicit planul m@re] pe carepopa }i Mihai, doi mari vizionari, ^l nutreau de pe pozi]ii realiste, darerau ̂ mpiedica]i de oamenii miopi care nu }tiau s@ descifreze semneletimpului ^n care tr@iau. Politica pacifist@ respins@ de pap@, acceptat@de imperiali }i cerut@ cu st@ruin]@ de turci, pentru a c$}tiga timp, s-aimpus ca o necesitate fatal@ de salvare pentru Mihai, care ̂ n acest scopintr@ ^n coresponden]@ cu Mele]ie Pigas, precursorul renumituluipatriarh al Ierusalimului Dosithei, sub care vor atinge culmea diatribeledezvoltate de acelea antilatine }i anticatolice.

Ajutoarele trimise de ^mp@rat pentru Mihai erau re]inute la AlbaIulia de Sigismund Báthory, iar domnul trebuia s@ }i pl@teasc@ osta}ii^mprumut$nd bani }i ^mp@r]ind tot ce avea adunat pentru familia sa.

Trimisul ^mp@r@tesc Eric Lassota scria st@p$nului s@u ^n 10septembrie din tab@ra din [ara Rom$neasc@: „Domnul a vrut tottimpul c$t am fost noi ^n ]ar@ s@ ^ndrepte un trimis c@tre Maiestateavoastr@ }i c@tre Sanctitatea Sa papa, dar p$n@ acum a fost re]inutde noi, c@ci i-am data ̂ n]elege s@ mai a}tepte p$n@ ce va realiza cevamai important. Dar acum, la ^ntoarcerea mea, l-am g@sit foartehot@r$t s@ purcead@ c$t mai cur$nd la asemenea trimitere”. De dataaceasta, nu-l mai trimite pe b@tr$nul Ban Mihalcea, ci pe raguzanul

176

.

.

Luciano Pernice, ca s@ cear@ plata unui num@r de osta}i pentruiarn@, iar de la Pap@ un ajutor anual (Hurm., XII, 317; CS, IV,67-68).

Dup@ audien]a avut@ la Mihai, acela}i trimis ^mp@r@tesc dup@patru zile scrie c@ domnul se vede silit s@ trimit@ dup@ ajutoare la^mp@rat }i la pap@, fiind cel mai primejduit dintre to]i principii cre}tini,dac@ va fi silit de turci }i t@tari pe care i-a am@git cu daruri ca s@p@r@seasc@ ]ara, „poate oricine judeca c$t@ pagub@ ar aduce acestfapt nu numai Transilvaniei, ci }i ^ntregii Coroane Ungare al c@ruibastion este aceast@ ]ar@”. Popoarele cre}tine de peste Dun@re ^la}teapt@ }i deja murmur@ c@ i-a ̂ n}elat ̂ n a}tept@ri, ̂ n timp ce Ieremianu se comport@ ca un vecin, ci ca un du}man” (Vs, D, V, 95-96; CS,IV, 68-69). Giva Marini Poli raporteaz@ c@ Mihai dore}te s@ ocupeMoldova pentru a se asigura dinspre t@tari, ^ncerc$nd s@-i atrag@ pecazaci ^n Lig@ prin mijlocirea palatinului Podoliei Vasil. Polonii vor s@pune ^n Transilvania }i ^n [ara Rom$neasc@ pe Andrei Báthory ^nconfedera]ie cu turcii, de aceea Mihai spune: „Mai bine s@ le facemnoi ceea ce vor s@ ne fac@ ei”. Turcii trateaz@ cu Mihai prin mijlocireapatriarhului Mele]ie Pigas }i ar fi de acord s@-l lase s@ ocupe Moldova,dac@ face pace cu ei }i mijloce}te pacea cu ̂ mp@ratul. Domnul ̂ i poart@cu vorba }i este ner@bd@tor c@ pierde vremea ^n zadar, f@r@ s@ poat@face ceva. St@ruie s@ trimit@ pe un om al s@u la ^mp@rat }i la pap@.Moldovenii ^l a}teapt@ }i ^n ^n]elegere cu Sigismund inten]ioneaz@ s@ocupe Moldova (Rapoarte din 16 }i 24 oct. 1597 ^n Hurm., XII,1264-1268).

Nun]iul Visconti ̂ n 13 noiembrie ̂ l anun]@ pe colegul s@u din PragaCezare Speciano c@ Mihai trimite pe un alt om al s@u pentru ajutoare.Acesta era Marcu Schonkabunk, }i recomand@ s@ fie satisf@cut ̂ n modeficient }i nu numai cu promisiuni, c@ci domnul este gata s@ treac@ ^nBulgaria. „El este un om cu bun@ judecat@ }i, dac@ va fi ajutat, poateface destul de mult acolo unde este”. Mihai cere restituirea soldeiachitate din punga sa personal@ solda]ilor pe timp de trei luni ̂ n contulajutoarelor primise }i neprimite. „Nu pentru folosul meu personal –scrie ^mp@ratul –, ci pentru ap@rarea ^ntregii cre}tin@t@]i }i a acestei]@ri” (Vs, R, 297; Hurm., XII, 326; Vs, D, V, 111).

177

.

.

%n vremea aceasta, Sigismund Báthory f@cea planurile cum s@scape de angajamentul luat ^n Lig@ }i f@cea combina]ii pentru a-}il@sa succesor ̂ n Transilvania ̂ n schimbul unor avantajii c$t mai maride la ^mp@rat }i de la pap@. A}tepta s@ fie declarat@ invalid@c@s@toria, pe care nu o putea consuma din impoten]@ fizic@, }i speras@ ob]in@ purpura de cardinal. Alfonso Carrillo era trimis la Pragas@ trateze cu ̂ mp@ratul modalit@]ile renun]@rii la domnie. Tratativeledureaz@ mai bine de o lun@. Prin 29 dec. 1597 Visconti cereaeliberarea de nun]iatur@ }i permisul de a se ^ntoarce la eparhia sadin Italia. Prin 23 ianuarie Cizio Aldobrandini ̂ l anun]@ c@ tratativelela Praga s-au terminat, Carrillo este a}teptat la Roma, iar dup@ celucrurile vor intra ^ntr-o stabilitate oarecare el se va putea ^ntoarceacas@ (Vs, R, 299-3-4; Hurm., XII, 327).

Solul trimis de Mihai, Marcu Schonkabunk la Alba Iulia, ̂ nt$lne}tesprijinul contelui de la Torre, trimis de ^mp@rat pentru a vegheaasupra intereselor nepoatei sale Maria Cristierna, st@ruind ca Mihais@ fie ajutat. %mp@ratul ^n 11 ianuarie 1598 ^i scrie lui Mihai c@ l-aascultat pe sol }i ̂ }i va trimite delega]ii s@i, care vor face cele cuvenite(Hurm., XII, 326; Vs, D, V, 130-131).

%n 8 febr. Visconti anun]a pe Carrillo c@ reforma]ii umbl@ s@ aduc@la c$rma Transilvaniei pe comandantul de c@l@re]i {tefan Csáki saupe senatorul calvin Bocskay {tefan, unchiul lui Sigismund. Ei sper@s@-l alunge pe episcopul Dimitrie Napragy, numit de Sigismund, peiezui]i, }i s@ suprime religia catolic@. Informa]iile le de]ine de lacancelarul {tefan Josica, care ^}i teme pielea proprie. Maximilian,fostul candidat la tronul Poloniei, nu va fi pripit. %n concluzie, nur@m$ne dec$t s@ fie numit un principe din ]ar@, acceptat de ^mp@rat}i propus de principe (Hurm., XII, 329, Vs, V, R, 305-308). Malaspinadin Polonia anun]a Roma c@ Andrei Báthory st@rui ca Sigismund s@renun]e ^n favoarea unuia din familia lor (Vs, D, V, 148).

%n 10 aprilie 1598, Sigismund ]ine cuv$ntarea de r@mas bun ^nDiet@, l@s$nd pe so]ia sa Maria Cristina guvernator al Transilvaniei,p$n@ la sosirea comisarilor care trebuiau s@ finalizeze lucrurile. Dup@plecarea lui, palatul fu jefuit, iar tablourile lupt@torilor antiotomaniIoan Hunyadi }i Skanderbeg fur@ aruncate ^n gunoi. Carrillo, caretrebuia s@-l ^nso]easc@ pe ducele din Oppeln, primite ^n schimbul

178

.

.

renun]@rii la domnia Transilvaniei, spune: „M@ duc ca la turci,deoarece nu este nici o onoare }i nici un rod duhovnicesc” (S$rbu,I., Ist. MV./2, 307).

Comisarii imperiali, episcopii {tefan Szuhay de Was }i NicolaeIstvánffi, protopalatinul Ungariri, pleac@ la Alba Iulia cu instruc]iunica Mihai s@ fie tratat c$t mai bine, iar cu Ieremia s@ fie precau]i, cas@ nu irite pe poloni (Vs, D, V, 130-139).

Dup@ rezolvarea problemelor cu Transilvania, comisarii se ducla T$rgovi}te pentru tratative cu Mihai, unde ^n 9 iunie 1598 are locsemnarea tratatului de alian]@ cu Rudolf ^n condi]ii avantajoasepentru Mihai (Hurm., III, 228; XII, 359; CS, IV, 90-94).

{tire fantezist@ }i calomnioas@ ^n leg@tur@ cu aceste tratative,cronicarul oficial al cur]ii din Alba Iulia, renegatul {tefan Szamosközyconsemneaz@ ^n cronica sa o }tire fantezist@ cu inten]ie v@dit@ decalomniere a domnului rom$n Mihai, }i anume c@ ar fi primit de laPapa Clemente o scrisoare prin care ̂ l ̂ ndemna s@ nu p@r@seasc@ cauzacre}tinilor, s@ r@m$n@ aliat cu Rudolf, s@ p@r@seasc@ schisma }i s@ se^ntoarc@ la unitatea Bisericii Catolice Romane. „Dar ̂ n privin]a aceasta,Prea Bunul Pontif ardea gazul de poman@ }i cheltuia zadarnic energiilecu barbarul, ̂ ncerc$nd s@-i albeasc@ fa]a de etiop, aceluia care cu at$ta^nc@p@]$nare adera la vechea eroare, ̂ nc$t nu vrea nici c$t este negrusub unghie s@ se ^ndep@rteze de recta jertfelor sale.

Se spune c@ Mihai a primit scrisorile }i ^ndemnurile Papeistr$mb$nd din nas }i indignat c@ dogma religioas@ pe care el om@rturise}te acela o respinge }i o dezaprob@. A}a c@ referitor laaceasta el a r@spuns Pontifului, sf@tuindu-l, la r$ndul s@u, ca el s@ se^ntoarc@ la adev@rata comuniune a Bisericii R@s@ritene Grece}ti apoporului cre}tin, c@ci numai a}a va putea fi alungat turcul infect depe spinarea lumii cre}tine” (Sz., II, 75).

Acest fals istoric a fost pus ̂ n circula]ie de Xenopol A.D. (Xenopol,A.D., Ist. Rom. din Dacia Traian@, ed. a III-a, vol. VB, 1927, 189),dare, de}i cu o pagin@ mai ̂ nainte arat@ c$t ce mult se ̂ n}eal@ istoriculungur referitor la alian]a lui Mihai cu ^mp@ratul, totu}i accept@ }i eleroarea pe care o prezint@ drept fapt istoric }i pe care o citim }i oauzim repetat@ deseori }i ^n zilele noastre.

179

.

.

Am v@zut scrisoarea Papei din 16 aug. 1597 }i con]inutul ei, ^ncare Papa nu face nici m@car aluzii la o convertire a lui Mihai laBiserica Catolic@.

Dup@ tratativele cu comisarii imperiali, Mihai, cu aprobareaacestora, trimite la Roma pe un delegat al s@u, Hector Varsi, fiul fostuluivame} din Ia}i, Sima din Chios (Hurm., XII, 380), care pleca ^nso]itde misionarul Evangelista Magno, cu o scrisoare din 15 iunie adresat@,de data aceasta, nu papei, ci cardinalului Petru Aldobrandini, careavea mare trecere la pap@, pe care nimeni nu-l putea vizita f@r@ }tirealui (Vs, N, 309). Mihai spera ca prin aceasta s@ ajung@ mai repede labun rezultat.

„Hot@r$ndu-m@ s@ duc la ̂ ndeplinire ceea ce de at$ta vreme avem^n suflet, adic@ s@ trimit s@ viziteze }i s@ s@rute picioarele Prea FericiriiSale }i odat@ cu aceasta s@ o fac cunoscut@ marea mizerie ^n care seafl@ aceast@ ]ar@ pustiit@, care deja de cinci ani trecu]i, ^n fiecare zi,are ̂ n spate pe du}manul comun al cre}tin@t@]ii ̂ n diferite locuri, dup@cum mai bine v@ va putea informa pe Domnia Voastr@ Prea Luminat@domnul Hector Varsi, omul meu, }i p@rintele Evangelista Magno, carede mul]i ani se afl@ ̂ n aceste p@r]i” (RC, IV/2, 201-202. N.B. EditorulChiril Karalevskij prezint@ un registru gre}it, afirm$nd c@ Mihai }i-af@cut proiectul de a merge la Roma }i, neput$nd, trimite pe un italian}i pe un franciscan. Gre}eala se strecoar@ }i la {erban, C., MihaiViteazul, Studii, 1975, 265 }i la L@z@rescu, G. }i Stoicescu, N., [@rileRom$ne }i Italia p$n@ la 1600, Bucure}ti, 1972, 148).

Hector Var}i pleac@ la recomandarea episcopului de Vác. Esteprimit de Pap@ cu ^nt$rziere, pentru c@ era ^n convalescen]@. Dup@ce ^l ascult@, ^i trimite o scrisoare lui Mihai, datat@ din Ferrara la 12oct. 1598, ^n care laud@ str@dania, ardoarea }i perseveren]a cu carelupt@ pentru cre}tin@tate. %n ce prive}te ajutorul financiar, precizeaz@:„fiind ^mpiedica]i de mari }i ne^ntrerupte cheltuieli }i aproape stor}ide orice putere financiar@, anul acesta care este pe sf$r}ite, nu-]iputem da nici un ajutor, ^ns@ ^n anul viitor, dac@ lucrurile vor mergepe f@ga}ul lor normal, ^]i vom da ajutorul cerut, ca s@ ^n]elegi c$t demult apreciem virtutea Ta.

%n acela}i timp, Te sf@tuim st@ruitor s@ te alipe}ti cu toat@ inimade Biserica Cat. Roman@, columna }i t@ria adev@rului, s@ reflectezi

180

.

.

cu r$vn@, dup@ ̂ n]elepciunea Ta, c$t de grave }i de multe rele a adusaceast@ schism@ periculoas@. Din aceasta iau putere mare du}maniicredin]ei. Apoi, oare ce lucru ^mbucur@tor }i fericit pot a}teptamembrele care sunt desp@r]ite de capul lor?

Dumnezeu a ^ntemeiat o singur@ Biseric@ pe Petru, corifeulApostolilor, al c@rui loc }i autoritate o de]inem noi. a}adar trebuie c@utat@}i p@strat@ acea unitate pe care str@mo}ii vo}tri din cele mai vechi timpuriau ]inut-o cu toat@ t@ria, ei au recunoscut Sf. Biseric@ Roman@ dreptMam@ }i %nv@]@toare }i au venerat-o cu deosebit@ pietate.

Lu$nd aceast@ hot@r$re }i duc$nd-o la %ndeplinire „^n unitateacredin]ei }i a dragostei, chiar }i ̂ n lucrurile cele grele pe care le poateaduce vitregia vremurilor, ̂ ]i vei putea men]ine puterea sufletului t@u”(RC, IV/2, 202-2-3; Hurm., VIII, 199-200, cu erori). %ntr-o alt@scrisoare, c@tre {tefan Szuhay, episcopul de Vác, Papa ̂ i mul]ume}tepentru concursul dat }i ^l pune ^n tem@ cu cele scrise domnului,cer$ndu-i contribu]ia la ^nf@]i}area celor a}teptate (RC, IV/2,203-204).

Papa promite ajutoare pentru anul viitor, dac@ lucrurile vor mergepe f@ga}ul lor normal, purt$ndu-se lupta contra turcilor. %l ̂ ndeamn@la unire cu Biserica Roman@, deoarece aceasta era preocuparea,„^nl@turarea schismei, cauza at$tor rele”, pe de o parte, iar ajutoareanuale }i nun]iatur@ permanent@ pe l$ng@ un principe „schismatic”,dup@ expresia vremii, sau pe l$ng@ cei protestan]i, nu era ^n uzan]@}i nici nu era posibil, Papa ar fi dorit s@ fac@ o excep]ie cu Mihai, darnu va reu}i, nu din vina lui Mihai }i nici din vina papei, ci din cauza^ncurc@turilor politicii egoiste }i oportuniste care domina ^n leg@tur@cu ^nscrierea ^n Liga cre}tin@.

%nc@p@]$narea schismatic@ afirmat@ de Szamoszközi, de Basta }ide to]i adversarii domnului rom$n era o pur@ calomnie, deoareceMihai dorea cu ^nfocare unirea Bisericilor, cum vor dovedi faptele. %n30 iunie Mihai st@ruie ca ^mp@ratul s@-i trimit@ banii pentru plataosta}ilor. „Dumnezeu ^mi este martor c$t sunt de am@r$t din cauzaaceasta, ^nc$t dac@ ar fi posibil, m-a} v$r^ ^n p@m$nt din fa]a lor, ori,dac@ s-ar potrivi cu onoarea }i stima mea, a} pleca din ]ar@”... Eu,singur, f@r@ oaste, nu m@ pot bate cu du}manii, de}i nu stau la ̂ ndoial@s@-mi dau via]a pentru cre}tin@tate”. Pe bun@ dreptate se ̂ ntreb@: „De

181

.

.

ce Serenisimul Maximilian ^nt$rzie s@ vin@ ^n Transilvania, fiind gatas@-l ajute p$n@ la moarte pentru care s-a legat cu jur@m$nt” (Hurm.,XII, 364-371).

Nestatornicul Sigismund se re^ntoarce la Cluj, comisarii sunt pu}isub paz@ }i se fac noi arest@ri, Dieta este convocat@ pentru data de 28august. %n 2 sept. la Satu-Mare este judecat }i condamnat la moarteJosica, pentru infidelitate fa]@ de ^mp@rat, fiind vinovat }i arestat }iAron Vod@ (CS, III, 337; S$rbu, Ist. MV/2, 355, 362).

Un raport confiden]ial c@tre ̂ mp@ratul Rudolf din 1 oct. 1598 arat@situa]ia lui Mihai, care ar fi trecut Dun@rea, dac@ n-ar fi fost ̂ mpiedicatde afacerea lui Sigismund. %}i ofer@ for]ele sale lui Maximilian, ca s@-lalunge pe acesta din Transilvania. %n cazul unui acord ^ntre ^mp@rat}i Sigismund, cere trecere liber@ pentru solii s@i la ^mp@rat }i invers.%n cazul c$nd acordul nu va avea loc, el ^}i va face drum cu for]a,av$nd de partea sa pe secui }i pe al]i transilv@neni. Are ^n]elegerecu ducele Constantin de Ostrog }i cu al]ii din apropierea Moldovei}i, dac@ Maximilian ar fi ̂ n Transilvania, }i ̂ mp@ratul va da porunc@,el va merge nu numai ̂ n Moldova, ci }i mai departe, dac@ Maximilianar avea de g$nd s@ treac@ ^n Polonia. Sigismund mijloce}te^mp@carea cu turcii, Mihai vrea s@ tr@iasc@ ca vasal fidel }i slujitor alMaiest@]ii Sale Cezaree la ordinele c@ruia vrea s@ continue lupta cuturcii }i s@-}i apere ]ara (Hurm., XII, 400-401).

%ntr-o scrisoare trimis@ de Mihai din Caracal ^n 16 oct. c@trearhiducele Maximilian ̂ }i re^nnoie}te hot@r$rea de a duce cu d$rzenielupa ^n slujba lui }i a ^ntregii cre}tin@t@]i... ^n toat@ dorin]a }i inten]iamea eu nu urm@resc altceva dec$t nimicirea du}manului comun }islava cre}tin@t@]ii”. Aceast@ scrisoare a fost tradus@ din limba german@^n spaniol@ }i publicat@ de Cabera ̂ n „Avisi”, un fel de jurnal al vremii,ad@ug$nd la urm@ „... }i a Sfintei Biserici Romane. {i cu aceasta s@rutm$inile %n@l]imii voastre }i m@ recomand vou@” (Hurm., XII, 411-412;Iorga, N., Scrisori, 233-234; Bodea, C., O tip@ritur@ spaniol@ ̂ n 1599despre campaniile lui Mihai Viteazul ^n Culegere de studii, Bucure}ti,1975, 184-188). Prin acest adaus erau comb@tute }tirile calomnioase,r@sp$ndite de propaganda reforma]ilor, c@ Mihai ar fi un schismatic^nc@p@]$nat }i du}man al catolicismului }i se restabile}te adev@ratafa]@ a lucrurilor.

182

.

.

O }tire din Constantinopol anun]@ ^n 1 noiembrie 1589: „Zileleacestea a venit un arhiepiscop grec, ca s@ fie f@cut patriarh alConstantinopolei }i s@ fie ^ndep@rtat cel@lalt, b@tr$n }i ignorat.Patriarhul acesta a spus c@ este un spion al Maiest@]ii sale %mp@ratuluial Transilvanului }i al Valahului, pentru aceasta a fost sugrumat deviu, deoarece ast@zi grecii sunt mai r@i dec$t turcii” (Hurm., XII, 417).%n viziunea politic@ pe care o avea Mihai de a aduna ^n coali]ieantiotoman@ pe to]i cre}tinii, nu este exclus ca s@ fie trimis unarhiepiscop la Constantinopol pentru a ajunge patriarh, ca astfel s@fac@ unirea Bisericilor, condi]ie „sine qua non” pentru succes.

Mihai era gata s@-l prind@ pe Sigismund, dar nici unul din fra]ii^mp@ratului nu se ar@tau dispu}i s@ ^}i ia sarcina de a guvernaTransilvania, cu at$t mai pu]in s@ fie ocupat@ Moldova ^n favoarealui Mihai }i Polonia ̂ n favoarea lor (Hurm., III/1, 309). %n 8 nov. Mihaitrimite la ̂ mp@rat pe Gheorghe Balogh }i pe Marcu Iovan Raguzanulcu steagurile capturate ^n campania din Bulgaria. Acesta, ^n 26, ^ir@spunde c@, ̂ n ciuda uneltirilor lui Sigismund„ Noi ne ̂ ncredem mult^n r$vna Ta }i ̂ n sinceritatea fa]@ de cre}tin@tate, ca }i ̂ n grija ar@tat@fa]@ de noi”. Angajamentele luate ^n documentele solemne vor firespectate (Hurm., III/1, 311, 317; XII, 421). Cu toate aceste afirma]ii,mai t$rziu, la sugestia oportuni}tilor, va da ordin secret lui Basta s@-lucid@ pe Mihai.

Politica oportunist@ a cancelarului Jan Zamoyski }i a adep]ilors@i, care urm@rea extinderea domina]iei polone p$n@ la Dun@rea deJos printr-o alian]@ cu turcii ^mpotriva habsburgilor }i instabilitateaTransilvaniei, condus@ de oscilantul sigismund, schimb@ din nouechilibrul de for]e, ^n defavoarea lui Mihai }i ^n contra planului decruciad@ antiotoman@ promovat de Papa Clemente al VIII-lea. %n29 martie 1599 Sigismund, pentru a doua oar@, ̂ n fa]a Dietei renun]@la principat ^n favoarea v@rului s@u, cardinalul Andrei Báthory, a}ac@, dup@ scoaterea din Lig@ a Moldovei ^n 1595, acum este scoas@}i Transilvania, urm@rindu-se alungarea lui Mihai }i ̂ nlocuirea lui cuSimion Movil@, fratele lui Ieremia.

Evenimentul ̂ l surprinde pe Mihai ̂ n campania din Bulgaria, undetrecuse Dun@rea cu numero}i osta}i la ^nceputul lui martie, pornindlupta „dup@ ce i-a ̂ ndemnat s@ se poarte cu bravur@ pentru onoarea

183

.

.

lui Hristos pentru care lupt@ }i pentru gloria na]iunii lor }i a acelorromani din care m@rturisesc c@ coboar@” (Hurm., III/2, 529-530).

O }tire din Constantinopol ^n leg@tur@ cu preg@tirile turcilor der@zboi la 2 aprilie 1599 precizeaz@: „toate aceste preg@tiri se fac^mpotriva s@rmanului Mihai, care, dac@ ar fi ajutat, ar face minuni,^nc$t ar uimi pe to]i; dac@ ^ns@ va fi p@r@sit, va trebui s@ cedeze, cuat$t mai mult c@ nu se trage la ^ndoial@ c@ pe l$ng@ turc mai are }ialt du}man, care se va ar@ta cu at$t mai ^nver}unat, cu c$t se vavedea c@ el a sl@bit” (Hurm., XII, 426).

Girolamo Capello, bailul Vene]iei la Constantinopol, scria dogelui^n 14 mai 1599 c@ incidentele din Transilvania }i ne^n]elegerile dintrecre}tini „au ̂ ntrerupt nu numai cursul vitejiei }i meritul lui Mihai, darau adus prejudicii ^ntregii cre}tin@t@]i” (Hurm., III/1, 527; IV/2, 233;DE, 1, 233).

%n aceast@ situa]ie, ̂ n 26 iunie 1599 o delega]ie de boieri, ̂ n fruntecu mitropolitul Eftimie al Ungrovlahiei, ^ncheie cu Andrei Báthoryun tratat de recunoa}tere a suzeranit@]ii acestuia ̂ n condi]ii mult maiavantajoase fa]@ de cel din 1595 (Hurm. III/1, 329-331). {i de dataaceasta atitudinea lui Mihai dovede}te o m@iastr@ tr@s@tur@diplomatic@ prin care ^ndep@rta primejdia de la tron }i de la ]ar@.

Papa Clemente, ^ndurerat de situa]ia creat@ ^n Transilvania }i pefrontul antiotoman, hot@r@}te s@ trimit@ un nun]iu pentru a aplanane^n]elegerile. %n acest scop, ̂ l trimite pe Germanico Malaspina, care^n aprilie anul precedent ^}i ^ncheiase nun]iatura ^n Polonia }i ^n mai1599 este chemat s@ porneasc@ din nou la drum greu }i anevoios.%n 22 iunie pleac@ din Roma }i ̂ n 21 iulie era la Viena, unde se aflauPetru Armeanul }i vistiernicul Stoica, trimi}i de Mihai Viteazul (Hurm.,XII, 430, 438).

Instruc]iunile date ^n 11 iunie cuprind modul ^n care ar putea fiaplanat conflictul }i salvat@ ofensiva antiotoman (VsR, 230-231). Obrev@, „Preclare de tua virtute” cu aceea}i dat@ este adresat@ luiMihai, ̂ n care se spune: „Cunoa}tem str@lucita ta Virtute, te apreciempentru adev@rata devo]iune pe care ne o po]i nou@ }i acestei SfinteBiserici Romane, Mama }i %nv@]@toarea tuturor credincio}ilor }i neexprim@m convingerea c@ acela care ̂ n unirea spiritului ader@ la acestSf$nt Scaun Apostolic, ^n care bel}ugul harului divin a binevoit ca

184

.

.

s@ fim noi ^n fruntea Bisericii Universale, pe bun@ dreptate poatespera ajutorul divin nu numai ^mpotriva du}manilor v@zu]i, ci }i^mpotriva puterilor ^ntunericului. Drept dovad@ a voin]ei }i a iubiriinoastre fa]@ de tine d@m aceast@ scrisoare c@tre Noble]ea Ta, c@cipentru m@rirea lui Dumnezeu }i pentru binele comun al cre}tin@t@]iitrimitem ̂ n acele regiuni pe nun]iul nostru }i al acestui Scaun Apostolicpe Veneratul frate Germanico, episcopul Sf$ntului Sever, prelatulnostru domestic }i asistent, b@rbat cu mult@ pruden]@ }i ^nzestrat cur$vn@ pentru m@rirea lui Dumnezeu }i, pe c$t }tim, ]ie necunoscut,care ^]i va spune toate mai pe larg pe care s@ le }tii ^n aceast@ vreme,de aceea s@ ai toat@ ̂ ncrederea ̂ n el, ca }i c$nd am vorbi noi ̂ n}ine cutine. %nt@re}te-te ̂ n Domnul, b@rbat puternic, fii ne^nfricat, mergi ̂ nainte}i f@ s@ biruiasc@ oastea cre}tin@, ca Dumnezeu, care lupt@ al@turi decei ce lupt@ pentru El, s@ te ^nt@reasc@ cu puterea Sa divin@ }i tot maimult s@ te apere” (Hurm., VIII, 202). Bunele inten]ii papale }i aledomnului rom$n erau identice, dar ^ntre ele ac]ionau oportuni}tii.

Malaspina trebuia s@ a}tepte la Viena dispozi]iile ^mp@ratului cas@ poat@ trata cu cardinalul Andrei Báthory, fiind cu el ^n leg@turiconfiden]iale ^nc@ de pe timpul nun]iaturii din Polonia. Papa doreaca Transilvania s@ r@m$n@ ̂ n m$na unui principe care s@ fie ̂ n slujba^mp@ratului, de aceea planurile cardinalului A. Báthory trebuiauschimbate ̂ nainte ca el s@ se fi ̂ nt@rit la conducere (Vs, R, 431-432).Nun]iul trebuia s@ st@ruie pe l$ng@ cardinal s@ nu fac@ pace cu turcii,tratativele trebuiau duse f@r@ a-i da titlul }i f@r@ a-l recunoa}te deprincipe al acestei provincii (Hurm., XII, 340, not@). „Ne^n]elegeriledintre cre}tini cu privire la acel principat nu numai c@ au ^ntreruptmersul valoros }i merituos al lui Mihai, dar mai mult au adus prejudiciicre}tin@t@]ii ^ntregi”, raporta din Constantinopol ^n 14 mai 1599ambasadorul Vene]iei Giovanni Capello c@tre Doge (Hurm., III/1,527 }i IV/2, 233). Erau consecin]ele nefaste ale politicii egoiste }ioportuniste ale ]@rilor cre}tine, conduse de oameni care puneauinteresele particulare ^naintea celor comune.

%n 30 mai sosea la Praga raguzanul Aloisio Radibrat, rud@ cu agentulMarini Poli, trimis pe ascuns la ̂ mp@rat pentru a raporta situa]ia ̂ n carese aflau interesele maiest@]ii sale }i soarta ce-l a}tepta pe domnul rom$n,care l-a slujit cu at$ta fidelitate. Aici nu i se acorda prea mare aten]ie,

185

.

.

}tiind c@ [ara Rom$neasc@ depinde mai mult de Transilvania. %n 4 iuniepleac@ cu r@spunsul: „Merge]i viteje}te ̂ nainte pentru Republica cre}tin@}i a}tepta]i de la noi toate celea” (Hurm., III/2, 317-318; XII, 345-346;S$rbu, op.cit., 2, 455 }i 465). Promisiune goal@ f@r@ fapte.

Din scrisorile nun]iului de la Praga, arhiepiscopul Filip Spinelli c@tre^mp@ratul Rudolf }i c@tre Cinzio Aldobrandini datate 26 }i 28 iunie1599, afl@m c@ ̂ mp@ratul }i curtea lui este nemul]umit@ de instruc]iunilePapei date de Malaspina, din care se pare c@ ̂ ntr-un fel oarecare Papaaprob@ ceea ce a f@cut cardinalul A. Báthory. Ministrul Wolfang Rumfnume}te scrisoarea „Transilv@nean@, báthoreasc@ }i cardin@leasc@”...Prin scrisori Papa l-a tratat pe ̂ mp@rat mai dur dec$t oricare alt pontif,iar cu cardinalul trateaz@ cu frumu}elul cu toate gre}elile f@cute fa]@de ^mp@rat”. Malaspina este socotit prea afec]ionat fa]@ de cardinal.Nun]iul ^l asigur@ pe ^mp@rat c@ tocmai de aceea Papa l-a ales }i l-atrimis ca s@-l ajute pe ^mp@rat }i i-a dat ^mp@ratului scrisoarea cuinstruc]iunile, ca s@ fie informat }i s@-i comunice lui Malaspina la Vienadorin]ele ^mp@ratului ca a}a mai u}or s@ se orienteze ^n misiunea sa.Mathias arhiducele a plecat din Praga ̂ n 26 iunie, ca s@ trateze la Vienacu nun]iul Malaspina (Vs, R, 431-434).

%n timpul acesta, se afla la Praga un trimis al domnului rom$nMihai, solul trecuse pe la Ca}ovia ^nc@ ^n luna aprilie, unde fusesere]inut de Gh. Basta, pentru ca la ordin s@ fie trimis la Viena, unde^n 7 mai duce }tirea c@ Mihai este statornic de partea ^mp@ratului,a}tept$nd s@ fie ajutat (Hurm., III/2, 317-319; S$rbu, op.cit., 2, 4670.Un alt sol, cel mai de ^ncredere al voievodului Mihai, strecur$ndu-seincognito prin Transilvania, ̂ n 2 iulie era la Praga, unde a stat un ceas^n audien]@ la ^mp@rat, despre cele tratate nu se }tie dec$t c@ Mihaicere ajutoare imediate, „zic$nd c@, de nu va fi ajutat repede cu oaste}i cu bani, va fi silit s@ plece din ]ar@” (Hurm., III/2, 319). Nun]iul Spinelli^n 5 iulie raporteaz@ secretarului de stat Cinzio Aldobrandini c@ ^ns@pt@m$na trecut@ a sosit aici un sol al Valahului, s@ se pl$ng@Maiest@]ii Sale despre ^ncercarea voievodului Moldovei de a n@v@li^n ]ar@ pentru a pune domn pe un frate al s@u, de aceea ceremodalitatea de a se ap@ra pe sine }i ]ara sa. Solul a fost trimis cu bine}i a plecat mul]umit. Episcopul Dimitrie Napragy }i {tefan Bocskay,trimi}i de cardinalul Andrei Báthory ca s@ trateze cu ̂ mp@ratul a}teptau

186

.

.

de patru sau cinci zile s@ fie primi]i ^n audien]@ (Hurm., XII, 439-440;Vs, R, 434-436).

Numeroase solii trimise de Mihai la ^mp@rat aveau scopul de a-lpune ̂ n tem@ cu mersul evenimentelor }i pentru ie}irea din ̂ ncurc@turacreat@ de cei doi veri, Sigismund }i Andrei Báthory, secunda]i ^n felullor de poloni }i de nobilimea transilv@nean@ }i pentru a-i propunemodul sigur pentru salvarea cre}tin@t@]ii ^ntregi.

Un raport trimis la Praga de ambasadorul Vene]iei c@tre doge la31 iulie 1599 d@ urm@toarea }tire: „Mi s-a spus c@ un rom$n, trimisaici ultima dat@ de voievodul Mihai, a plecat cu mare grij@, dup@ ce atratat cu maiestatea sa ^mp@ratul s@-i ia via]a numitului cardinal printr@dare, pentru care scop s-a ferit numitul voievod cu ajutorul unor^n]elegeri pe care le are ^n Transilvania ca s@ intre ^n acela}i timp cuarmata sa ^n care Maiestatea Sa va face s@ intre din partea Ungarieicu for]e puternice, ca s@ se poat@ pune st@p$nire pe acea provincie, lacare ofert@ ^mp@ratul, iritat, pentru acordul f@cut cu turcul de c@trenumitul cardinal, a consim]it }i se a}teapt@ ca voievodul, afl$ndu-sedezn@d@jduit, fiindc@ trebuie s@ p@r@seasc@ [ara Rom$neasc@, s@ fac@conform promisiunilor, sper$nd c@ va urma acest lucru cu ajutorul uneipersoane }i ̂ n termeni pu]in deosebi]i de aceea care au fost ̂ ntrebuin]aialt@ dat@ de ̂ mp@ratul Ferdinand c$nd i s-a luat via]a cardinalului FraGiorgio ̂ n aceea}i provincie” (Hurm., III/2, 321; S$rbu, op.cit., 2, 470).Interesele egoiste, dorin]a de glorie }i st@p$nire de ]@ri sub st@p$nireaturceasc@, promovate de un cardinal care nu mai avea nimic preo]esc^n el, pe de o parte, }i calculul f@cut din constr$ngere de Mihai, pe dealt@ parte, acceptat de diploma]ii din Praga, pe de alt@ parte, a datc$}tig de cauz@ adversarilor cre}tin@t@]ii.

Papa Clemente al VIII-lea ac]iona cu toate puterile, m$nat dedorin]a de a vedea mai mult@ armonie }i pace ^n tab@ra cre}tin@ }ide a sc@pa ]@rile Europei de primejdia }i de jugul otoman, f@r@ acru]a ceva din ce putea jertfi, ^ncerc$nd pe toate c@ile }i cu toatemijloacele s@ potoleasc@ ne^n]elegerile izvor$te din cele mai egoiste}i divergente interese, alimentate ne^ntrerupt de cele mai cumplitepatimi omene}ti. Nun]iul Geramico Malaspina, cu toat@ experien]a^ndelungat@ acumulat@ ^n decursul nun]iaturii sale, n-a reu}it s@p@trund@ ̂ n ]es@turile intrigilor urzite de interese contradictorii ̂ n dosul

187

.

.

culiselor diplomatice, l@s$ndu-se prins ^ntr-un joc politic pe c$t deabil manevrat, pe at$t de a odios }i primejdios. Prin aceasta }i-a atrasnu numai aprecierile cele mai nefavorabile ale contemporanilorangaja]i pe scen@, ci }i ale istoricilor care le reproduc at$t de u}or }if@r@ un discern@m$nt }i o analiz@ critic@ cuvenit@, tax$ndu-l capersonaj mediocru, martor alunecos }i nesincer, unul din du}maniilui Mihai Viteazul. %n realitate, era animat de cele mai bune inten]ii,ca }i Papa care l-a trimis, pun$ndu-se ^n primejdie, st$rnind „teamas@ nu i se ia p$n@ }i via]a, spre def@imarea Scaunul Apostolic”, cumse exprima secretarul s@u ^ntr-o scrisoare trimis@ din casovia ^n 22sept. 1599 c@tre Cinzio Aldobrandini (Vs, R, 442).

Mihai, fidel p$n@ la moarte ligii cre}tine la care aderase din proprieini]iativ@ }i pentru care ^n]elegea s@ fac@ tot ce omene}te era posibilca s@ salveze prestigiul ^mp@ratului neputincios }i absent din miezulproblemelor care preocupau „Republica cre}tin@” ale c@rei interesesupreme sunt sacrificate intereselor particulare de mini}tri imperiali^n cea mai mare parte reforma]i. Indus ^n eroare de atitudiniduplicitare }i cu asigur@ri echivoc formulate, Malaspina la 1 august1599 porne}te din Viena spre Ca}ovia, de unde ^n 11 pleac@ spreTransilvania, poposind ^n 14 la Satu-Mare, ^n 17 la Cluj, de unde ^n21 ajunge la Alba Iulia cu o suit@ de 14 persoane. %n ziua urm@toareare audien]@ la principele cardinal Andrei Báthory, asigur$ndu-l c@^mp@ratul nu va face nici o interven]ie }i nu va admite nici o schimbarepe timpul c$t vor dura tratativele de aderare la Liga cre}tin@ }icontinuarea ofensivei antiotomane.

Rapoartele sale trimise din Transilvania, ca }i cele din Polonia, suntde obicei dese }i foarte am@nun]ite ^n care dezv@luie ^n cele mai micidetalii, situa]ii, p@reri personale }i ale diploma]ilor, ^nt$mpl@ri }i^ntors@turi, schimb@ri }i oscila]ii, ^n care nu se pot da solu]ii unice }iprecise. Prea deschis }i prea sincer cu sine, a luat de bune scuzele celorce ascundeau interese personale }i oculte, scuz$ndu-i, ca s@ fie apoiel acuzat de nesinceritate. Pentru evitarea aprecierilor gre}ite se impuneo z@bav@ mai ^ndelungat@ asupra rapoartelor sale }i un spirit pe c$tde critic, pe at$t de obiectiv, pentru a descoperi adev@rata realitate ^nmersul accelerat al evenimentelor, care sunt at$t de str$ns legate de

188

.

.

ac]iunea marelui cruciat european }i erou na]ional care a fost MihaiViteazul. Prea u}or se fac afirma]ii }i se emit judec@]i ne^ntemeiate.

Semnal@m doar c$teva aspecte inedite ale rela]iilor dintre domnulrom$n }i nun]iul papal, ̂ ncerc$nd a le pune ̂ n adev@rata lor lumin@.Trebuie s@ m@rturisim de la ^nceput c@ istoricii s-au l@sat furai deopiniile puse ̂ n circula]ie de du}manii lui Mihai ai Papei }i ai nun]iuluiMalaspina, f@r@ s@ ia ^n considerare efortul pe care to]i trei ^l f@ceaupentru ^nchegarea Ligii }i continuarea ofensivei antiotomane, at$tde important@ pentru cultura }i civiliza]ia Europei, care se m@cina ̂ nlupte interne politice, na]ionale }i sociale, religioase.

Dup@ audien]a avut@ la cardinalul Andrei Báthory la 22 august1599, numaidec$t Malaspina trimite rapoartele cardinalului de statCinzio Aldobrandini }i nun]iului din Praga, arhiepiscopul FilipSpinelli, ^n care arat@ pe larg discu]iile avute cu principele, c@ruia ^iface cunoscut c@ „toat@ lumea }tie c@ ]ine pe nedrept provincia }i c@nu a procedat ̂ n mod sincer cu Maiestatea Sa, care cere s@-i restituieprovincia”. Replica cardinalului era la fel ca alt@dat@ a polonilor:leg@turile cu turcii }i t@tarii nu le-a f@cut spre paguba, ci spre folosulcre}tin@t@]ii, cum, de altfel, face }i ^mp@ratul }i Mihai, ai c@rui trimi}ila Poart@ au acceptat steagul de la turc. Chiar }i mai mult, a ^n]elesde la un ragusan (tr@d@torul Ieronim Slatanici, n.n.) }i de la al]ii (PauloGiorgi, n.n.) c@ Mihai f@cea oferta Cur]ii Imperiale, s@ intre ̂ n aceast@provincie }i s@ o ocupe ^n numele ^mp@ratului. Pentru aceea l-adezaprobat }i l-a obligat s@-i presteze jur@m$nt de fidelitate. A ocupatcetatea Hust }i provincia, ca s@-}i recupereze mo}tenirea p@rinteasc@,iar nu din ambi]ie, din ur@ fat@ de cre}tini sau din dragoste de turci.Dac@ n-ar fi primit-o f@r@ ̂ ndoial@ nici Sigismund }i nici poporul n-arfi permis s@ cad@ ^n puterea ^mp@ratului, acum e liber s@ se uneasc@cu cre}tinii (Vs, R, 335-338; S$rbu, op.cit., 2, 482).

%ntr-o alt@ scrisoare, din 23 august, Malaspina ^l informeaz@ peGheorghe Basta despre afirma]ia c@ „aici sunt liberi }i pot s@ dorescs@ se uneasc@ cu Maiestatea Sa, c$nd ̂ ns@ e vorba de decizii, se trecela subterfugii, totu}i nu trebuie nici s@ credem, dar nici s@ desper@mcu privire la sf$r}itul bun al negocierilor”. Mihai a f@cut jur@m$nt defidelitate fa]@ de cardinal }i solul s@u la Poart@, a primit steagul de laturc, dar crede c@-l va refuza (Vs, R, 338; Hurm., XII, 450; S$rbu,

189

.

.

op.cit., 2, 481). %n aceea}i zi, la Poart@ solii lui Andrei Báthory cereausultanului s@-i ierte tributul pe anii trecu]i, oblig$ndu-se a-l pl@ti peviitor, lu$nd chez@}ie pe regele Poloniei, prea du}man, ca }i el, alCasei de Austria. Mihai s@ fie iertat }i ^nt@rit ca principe al [@riirom$ne}ti, l@s$nd pe viitor numirea de domn ^n seama ardelenilor,care se vor ^ngriji s@ pun@ unul credincios, care s@ pl@teasc@ tribut,cum face moldoveanul Ieremia. La st@ruin]a solilor, vizirul IbraimPa}a a trimis steag }i insignele de domnie lui Mihai (Hurm., XII,452-453; IV/2, 237-238; S$rbu, op.cit., 2, 487-488).

Mihai, ce este drept, constr$ns de situa]ia ce i s-a creat, trimisesela Poart@ soli, ca s@ arate dorin]a de supunere fa]@ de sultan }i s@permit@ negustoria cu Turcia, pentru a putea aduna tributul datoratpe care s@-l trimit@, dar, dup@ ce vor trece trei ani, „c@ci fiind ]arastricat@ }i pr@p@dit@, n-are chip de a stoarce bani de la popor”, el „estegata at$t de pace, c$t }i de r@zboi. Pacea o dore}te ca bun supus }irob al Maiest@]ii Sale, dar numai cu astfel de condi]ii ca grani]a celordou@ state s@ fie Dun@rea, dincolo de ea turcii s@ nu treac@ f@r@slobozenia lui”. Mahmud Pa}a de Vidin, cu care coresponda Mihai,informeaz@ c@ domnul rom$n „nu va face pace sincer@ cu sultanul,pentru c@ Papa i-a trimis scrisoare }i bani, ̂ ndrum$ndu-l sub pedeapsaafurisenie s@ nu fac@ pace cu turcii. Acela}i lucru l-a f@cut }i MaiestateaSa ^mp@ratul, trimi]$ndu-i bani }i oameni, iar ^n caz de lips@ s@-i deaajutor }i mai mare, pe cale foarte sigur. Turcii ^ns@ sper@ c@ lucrurilevor fi ̂ mpiedicate de transilvan (A. Báthory, n.n.), pentru promisiunilecare i s-au f@cut” (Hurm., XII, 453; IV/2, 237; S$rbu, op.cit., 2,488-489).

Turcii se vor gr@bi s@ accepte pacea propus@ de Mihai, ca s@ scapede atacurile lui }i s@ poat@ importa gr$nele necesare pentru pia]aConstantinopolei. %n 27 august i-a sosit steagul de domnie de la turci,pe care Mihai l-a primit, dar „acum leag@ n-are de unde da o}tii }inice aspri nice dintr-o parte nu-i vine, ci acum a slobozuitu o}tilepren ]ar@, deci pre unde afl@ sau dobitoc sau p$ine sau ce vor aflatot iau cu sila”, citim ^n scrisoarea din 5 septembrie 1599 trimis@ deboierii munteni, nemul]umi]i cu politica lui Mihai Viteazul ^n fruntecu mitropolitul, „chiar Eftimie ot T$rgovi}te }i to]i egumenii de latoate m@n@stirile”, boierilor fugari din Moldova, ^n frunte cu Dan

190

.

.

Vistiernicul, Vintil@ Clucerul }i al]ii. Ei vor s@ aduc@ }i [araRom$neasc@ la situa]ia Moldovei „}i ^ntr-acel chipu s@ fim }i noipleca]i s@ fim supt aripile luminatului m@riii craiului le}esc, cum e }idomnul Ieremie Voievod cu ]eara Moldovei, c@ce c@ suntem to]i }ide o lege }i de o limb@ }i s$ntu domni de o rud@ bun@, c@ de greci}i de fr$nci }i de al]i ho]i, ce ne-au venit de ne-au fost domni, ne-amus@turat, cum suntem s@tui }i de aceasta, de Mihaiu Vod@, c@ nem@n$nc@ }i ne-au m$ncat cu totul”.

„{i cum ve]i face, nevoi]i s@ face]i cur$ndu ^n ce chip ve]i face cas@ poat@ ie}i acest tiranu den mijloc, c@, de ar@ ie}i elu, noi amh@l@dui}i am avea pace }i toat@ lumea ar@ fi ^n pace. Numai acumpentru Mihai Vod@ se face toate vrajbele”. Cer ca to]ii domn pe fratelelui Ieremia Vod@ (Documente }i ^nsemn@ri rom$ne}ti din secolul alXVI-lea, Bucure}ti, 1979, 111-113).

Lipsesc semn@turile episcopilor Teofil de la R$mnic }i Luca dinCipru de la Buz@u, care nu s-au aliat cu mitropolitul }i cu boieriipotrivnici lui Mihai. Lupta de eliberare era foarte grea, pe c$ndpolitica turcofil@ transilvano-moldovo-polon@ era mult mai comod@.Episcopii {tefan Szuhai de Vács }i Nicolae Istvánfi }i-l vor sus]ine ^nac]iunea lui, ^n timp de mitropolitul s@u ^l dezaprob@.

La aceea}i dat@ de 5 septembrie Gheorghe Basta scria dinCasovia consilierului imperial Dr. Barolomeu Penzzen c@ un curieral valahului, adic@ al lui Mihai, a adus }tirea, de fapt, fictiv@, ca s@vad@ reac]ia, c@ acesta a intrat ^n Transilvania, f@r@ s@ mai a}tepteal doilea aviz, dup@ cum fusese hot@r$t, deoarece descoperise unsecret „care l-a determinat s@ previn@ mai degrab@ dec$t s@ a}teptepropria ruin@. %n acest caz, zice Basta, eu n-am putut face altcevadec$t s@ ^mping cavaleria din Silezia ^ntr-acolo pentru a-i da pu]in@c@ldur@”. A}teapt@ dispozi]ia ^mp@ratului ca s@ se uneasc@ cu Mihai(Vs, Na, I, 253, 255; Hurm., XII, 451, 456; S$rbu, op.cit., 2, 479,481). Pezzen ̂ n 11 septembrie scria ̂ mp@ratului: „S@ dea Dumnezeuca ^nc@ ast@zi sau m$ine s@ pot scrie Maiest@]ii Voastre cu toat@supunerea despre norocoasa isprav@” (ACH, MS. 595, 9 la S$rbu,op.cit., 2, 479).

Malaspina c@zuse bolnav cu febr@ }i a stat 12 zile la pat, a}a c@abia la 7 septembrie 1599 trimite un nou raport la Roma }i la Praga.

191

.

.

Cardinalul Andrei Báthory }i Dieta Transilvaniei a oferit Transilvaniapolonilor, regat prieten cu turcii }i au scos-o de sub austrieci, anul$ndactele f@cute de Sigismund, care n-au fost primite de nobili }i depopor. Pe Mihai ^l b@nuie}te }i l-a silit s@-i presteze jur@m$nt defidelitate, ^ntinz$ndu-i diferite curse ^n ^n]elegere cu Ieremia }i cupolonii. Aceste informa]ii le de]ine de la cardinalul ^nsu}i, de lasenatorii catolici }i de la p@rin]ii iezui]i. El a}teapt@ sosirea steaguluide la turci, alungarea lui Mihai, ^n]elegere cu turcii, cu moldovenii }icu polonii, iar acas@ ca s@-}i asigure domnia este dispus s@ dearecompens@ ereticilor. Malaspina, pentru a fi ajutat ^n tratativele cucardinalul l-a chemat pe viceprovincialul iezui]ilor din Cluj, cu numelePetru Maior, pun$nd condi]ia ca uniunea cu ̂ mp@ratul s@ nu depind@de Diet@, s@ nu primeasc@ steagul de la tuci }i s@ nu ^ncheie pace cuturcii ̂ nainte de ce s-ar ̂ ncheia uniunea ̂ n Lig@, ̂ n caz contrar, „de}ibolnav, eram hot@r$t s@ plec ^mpreun@ cu cele 14 persoane dinserviciul meu”. Dac@ se primesc aceste condi]ii, el d@ asigur@ri „c@pe timpul tratativelor din partea ^mp@ratului nu se va face nici o^nnoire nici direct, nici indirect, nici prin el }i nici prin alt@ persoan@,at$t cu privire la persoana cardinalului, c$t }i cu privire la st@p$nirealui, ^n caz contrat dec$t s@ v@d un cardinal cu steag turcesc sunthot@r$t s@ plec”. Asigur@rile date de ^mp@rat erau echivoce }inesincere, c@ci Mihai primea alte ^ndrum@ri secrete.

Mai precizeaz@ ^n continuare: „Am ^ncercat s@ asigur ]ara }ipersoana lui Mihai }i acest lucru s@ fie recunoscut de Maiestatea Sa^mp@ratul, f@c$ndu-l pe Prealumin@]ia Sa s@-mi promit@ c@ nu vamerge ̂ n nici o form@ ̂ mpotriva lui. Am rupt ]es@turile polonilor. Amf@cut s@ se dea porunc@ la grani]@ ca steagul s@ fie oprit }i s@ sere^nnoiasc@ ordinul dat deja lui Mihai ca nici el s@ nu-l primeasc@ peal s@u”. Ordinul ^ns@ era deja tardiv, c@ci Mihai ^l primise. %n caz deatac din partea turcilor sau t@tarilor, Basta s@ fie trimis ^n ajutor cutoate for]ele. %n acest sens, nun]iul ^i scrie lui Gh. Basta (Vs, R,339-344; Hurm., XII, 453-454; S$rbu, op.cit., 2, 485, 487).

%n 13 septembrie Malaspina informeaz@ ^n continuare pe nun]iuldin Praga, Filip Spinelli, despre discu]iile din Diet@. Alian]a cu^mp@ratul f@cut@ sub Sigismund s-a datorat tiraniei lui, care le-ar filuat via]a }i averile, dac@ n-ar fi consim]it, acum „liberi de for]@,

192

.

.

violen]@ }i tiranie au hot@r$t s@ se uneasc@ cu ^mp@ratul din toat@inima..., de}i turcii le-au oferit condi]ii mai avantajoase dec$t^mp@ratul”. Mihai a primit steagul }i l-au asigurat c@ vor trece prin]ar@ f@r@ s@ fac@ vreo pagub@ }i cu toate acestea armata turceasc@ adevastat o bun@ parte din ]ar@. Polonii afirm@ c@ turcii consimt la^ncorporarea Transilvaniei la Polonia, dup@ care ^n mod necesar arurma }i [ara Rom$neasc@, gr$narul turcilor. Pentru a ̂ mpiedica acestlucru, ar trebui s@ primeasc@ altfel de asigur@ri din partea ̂ mp@ratului.„Dac@ nu se face unirea cu ^mp@ratul, atunci nici episcopul }i niciepiscopatul, nici p@rin]ii iezui]i nu vor putea r@m$nea mult@ vreme}i atunci se va termina cu religia catolic@”. %mp@ratul ar fi ^ncercats@-l c@s@toreasc@ pe cardinalul Andrei Báthory care avea numai ohirotonire de subdiacon cu principesa Maria Cristierna, a c@reic@s@torie cu Sigismund a fost declarat@ de nul@ de c@tre pap@. Laaceasta nun]iul opineaz@ c@ „ar fi bine s@ fie c@s@torit, ca s@ se str$ng@tot mai mult leg@turile cu ^mp@ratul, c@ci altfel polonii ^l vor duce ^nleg@tura lor” (Vs, R, 345-350). Nobilul clujean dr. {tefan Kakas, ̂ ntorsde la studii din Italia ^n 1586, ap@r@tor al iezui]ilor, fu trimis cucondi]iile la Praga, d$ndu-i-se }i ̂ ns@rcinarea de a cere de la ̂ mp@ratm$na principesei (Vs, D, IV, 265-267; Hurm., XII, 479; S$rbu, op.cit.,2, 498; FRT, II, 180; CS, III, 135-136).

La Curtea din Praga nu se urm@rea o politic@ hot@r$t@,consecvent@ }i clar@, ci una echivoc@, inconsecvent@ }i cu totul lipsit@de demnitate, t@r@g@n$ndu-se lucrurile peste orice m@sur@, cu urm@ridezastruoase pentru cauza cre}tin@ urm@rit@ cu at$ta consecven]@de Pap@ }i de Mihai Viteazul.

Gheorghe Basta, pe de o parte, primea ^ndrum@ri cu caractergeneral, l@s$ndu-se decizia ultim@ arhiducelui Mathias }i consiliuluide r@zboi (Hurm., XII, 451, 457; S$rbu, 2, 479), iar ^n ce prive}te]elurile lui Mihai, pe de alt@ parte, era cu totul nedumerit: „Eu nupot p@trunde bine ^n sufletul valahului, fiindc@ umbl@ cu at$tanestatornicie. C@ci se }tie sigur c@ el a jurat ori s-a ̂ ncheiat cardinalului}i c@ de cur$nd a trimis vorb@ aici c@ a atacat Transilvania, iar acumtrimite oameni cu astfel de dorin]e }i rug@min]i. %n prip@ n-am }tiutce alt r@spuns s@-i dau. Eu cred c@ ei vor avea cu cardinalul o

193

.

.

^n]elegere ascuns@, }i misiunea aceasta de acum nici nu este alta,dec$t pentru a spiona g$ndurile }i ac]iunile noastre.

15 septembrie, c@tre arhiducele Mathias” (S$rbu, op.cit., 2, 507).La aceea}i dat@, Malaspina ^i scrie lui Basta despre condi]iile de

unire a cardinalului cu ^mp@ratul, ar@t$nd c@ apropierea armatelorimperiale de frontierele Transilvaniei a impresionat pe to]i }i se^narmeaz@ a}a c@ „bun e Dumnezeu, dac@ nu vor recurge la tuci }it@tari”. Cere informa]ii asupra ac]iunilor, ca s@ }tie dac@ poatecontinua tratativele, pentru c@ „nu este nici drept }i nici onest ca, ^ntimp ce eu duc aici tratative ^n numele Maiest@]ii Sale }i a Sanctit@]iiSale despre uniune, s@ se ^ncerce invadarea provinciei, spredef@imarea Scaunului Apostolic }i a Maiest@]ii Sale (Vs, R, 350-351;Hurm., XII, 456; S$rbu, op.cit., 2, 498) (s.n.). Scrisoarea este trimis@prin secretarul s@u Silvio Picciotti, care ^n 22 septembrie informeaz@din Casovia pe cardinalul Cinzio Aldobrandini c@ armata imperial@este la 3 sau 4 leghe de frontier@ cu scopul de a ocupa Transilvania,dup@ ce ̂ n 10 sept. {tefan Kaka}, catolic binecunoscut de cardinalulVisconti, fostul nun]iu ^n Transilvania, venise ca s@ trateze unirea cu^mp@ratul. Dar Basta l-a trimis la S@tmar, unde se afla ^n 18 sept. }ia constatat c@ armata s-a ^ntors ^napoi, fapt care l-a comunicat luiMalaspina, „de care avea tram@ s@ nu i se ia p$n@ }i via]a spredef@imarea Scaunului Apostolic”. Basta n-a negat c@ ar fi primit ordins@ atace Transilvania, dar solda]ii trimi}i de ^mp@rat din Silezia aur@spuns c@ ei au venit s@ lupte cu turcii }i cu t@tarii }i aceasta le estemisiunea lor (Vs, R, 442-443).

Dup@ aceasta, Malaspina comunic@ la Roma ̂ n 24 sept. c@ afl$ndvestea de la S@tmar {tefan Kakas a primit ordin s@ plece la curte }i-lroag@ pe Pap@ }i pe cardinalul secretar de stat s@-l determine pe^mp@rat s@ lucreze ̂ n folosul cre}tin@t@]ii, ̂ n timp ce el, fiind la pat cufebr@, continu@ negocierile (Vs, R, 352). %n acela}i timp, din Roma ^iscrie lui Malaspina al doilea nepot al Papei cardinalul PetruAldobrandini s@ duc@ tratativele cu grija obi}nuit@, c@ci sinceritatea}i credin]a lui nestr@mutat@ ^n slujba Sanctit@]ii Sale ^l va face s@ nugre}easc@ niciodat@ (Vs, R, 355).

Secretarul de stat Cinzio ^n 18 septembrie ^i scrie lui Malaspinac@ Sanctitatea Sa este mul]umit de serviciile sale, ar dori s@ fie alt@

194

.

.

dispozi]ie cardinalul A. Báthory fa]@ de ^mp@rat, ^ntruc$t „{ireteniadovedit@ de du}m@nie nu este suficient@, ci trebuie mers mai departeca s@-}i uneasc@ for]ele }i sfatul ̂ n slujba comun@ a cre}tin@t@]ii” (Vs,R, 351-352).

%mp@ratul ̂ nsu}i nu era capabil s@ duc@ lup@ ̂ nd$rjit@ cu du}manul,a}a cum o concepuse Mihai }i cum o promova Papa Clemente alVIII-lea. %n 16 sept. 1599 ^i scrie lui Basta din Pilsen, l@s$ndu-ilibertatea de a hot@r^ s@ mearg@ ^n Ungaria de jos sau s@ r@m$n@ ^nUngaria de Sus, ^n acest sens trebuia s@ se ^n]eleag@ cu arhiduceleMathias (Hurm., XII, 451, 457; S$rbu, op.cit., 2, 479). Imperialii erauobosi]i de r@zboiul cu turcii }i ar fi de dorit pacea, iar turcii o solicit@prin trimisul lor Alexandru Paleolog. Rudolf deleg@ pe Nicolae Pálffy,comandantul cet@]ii Gran, pe arhiepiscopul Gran Petru Pálffy, peDavid Ungnad }i pe Dr. Bartolomeu Pezzen, s@ duc@ negocierile depace (Hurm., XII, 460, nota; S$rbu, op.cit., 2, 510-511).

%n dosul tratativelor purtate cu mult echivoc }i inten]ii ascunse,ne^ncrederea era un lucru firesc. Curia papal@ nu mai }tia cum s@descurce lucrurile, Mihai Viteazul aprins de dorin]a de a porni odat@spre un deznod@m$nt, a}tepta ajutoare de la ^mp@rat }i de la pap@,^n timp ce ne^ncrederea }i ne^n]elegerile dintre el }i Basta, agravatede o politic@ echivoc@, vor spori tot mai mult, care apoi s@ sedeclan}eze, culmin$nd ̂ n tragedia de pe C$mpia Turzii ̂ n 9/19 august1601, nu f@r@ complicitatea cur]ii ^mp@r@te}ti, care se ^n}ela pe sine,^n}ela pe domn }i ̂ n}ela a}tept@rile curiei papale, spre paguba enorm@}i imposibil de evaluat a „Republicii Cre}tine”, adic@ a Europeim@cinate de conflicte interne }i amenin]ate de primejdia otoman@.

S@ relu@m expunerea evenimentelor

Scrisoarea lui Malaspina din 7 septembrie 1599 ^l afl@ pe PapaClemente al VIII-lea la odihn@ la Frascatti }i se bucur@ ^n speran]ac@ se va aplana conflictul. Secretarul, ^n 2 octombrie, ^i comunic@:„Un lucru nu l-a aprobat ^n ^ntregime Sanctitatea Sa, anume c@D-voastr@ L-a]i asigurat pe cardinalul c@ nu se va face nici un fel de^nnoire din partea ^mp@ratului pentru un anumit termen, ^n timp cese petrec at$tea evenimente. Ceea ce ne-ar displ@cea }i mai mult

195

.

.

este faptul c@ s-a l@sat convins – dac@ ar fi adev@rat avizul venit dinCasovia, bine^n]eles de la un autor nesigur – c@ valahul ar fi atacatpe de o parte, iar Gheorghe Basta inten]iona s@ o fac@, pe de alt@parte, deoarece ^n acest caz cardinalul ar putea pretinde c@ a fost^n}elat ^n ce prive}te credin]a public@ }i prin aceasta s@-}i justifice ^nfa]a lumii orice fel de hot@r$re pe care o va lua ^mpotriva bineluicre}tin@t@]ii, f@c$ndu-ne pe noi responsabili”. Papa va r@m$nestatornic ^n a-i dovedi dragostea sa fa]@ de ostenelile depuse denun]iu (Vs, R, 353-354).

%n 2 octombrie 1599 ambasadorul Vene]iei la Viena raportadogelui c@ ̂ mp@ratul a dat ordin lui Basta s@ nu intre ̂ n Transilvania,cum i se poruncise, ci s@-}i trimit@ armata ^n Ungaria de Jos. %nschimb, a trecut pe aici un delegat al lui Mihai spre curtea din Praga,s@ cear@ }i s@ afle dac@ trebuie s@ intre ^n Transilvania (Hurm., XII/2, 326). Acest sol fu primit ̂ n audien]@ de ̂ mp@rat, l@s$nd }i o rela]iescris@ – care nu se cunoa}te –, dar care fu dezb@tut@ ^n consiliulimperial de Wolfgang Rumpf, Johann Trautson, Horstein }i Megger^n 4 oct., din al c@rui raport afl@m con]inutul:

„Domnului s@u ^i cade greu }i ^i d@ de g$ndit c@ afacerea }tiut@^mpotriva Ardealului, pentru care el st@ de o vreme la hotar, se am$n@at$t de mult. A luat un nou jur@m$nt osta}ilor }i le-a ^mp@r]it tot cea avut. Cu 15 mii de taleri a atras la sine pe cei trei mii de cazacicare erau ^n slujba cardinalului. %l acuz@ pe Basta c@ a primit 7 miide galbeni de la A. Báthory. S@ nu fie crezute rapoartele }i scrisoriletrimise de ace}tia. Oastea nu mai poate fin ]inut@, ^mp@ratul s@hot@rasc@ ce are de f@cut domnul s@u. Dac@ nu-i place de serviciulf@cut }i nu-i trimite banii f@g@dui]i, s@ fie delegat de jur@m$nt ca s@poat@ trata cu turcii, care ^i fac oferte ^nsemnate.

Mathias a raportat c@ Malaspina s-a dus prea departe cupromisiunile f@cute cardinalului, c@ruia s@ i s@ pun@ termen ca p$n@la sf$r}itul lui noiembrie s@ fac@ ̂ nvoial@. Pentru acest timp, i se poatef@g@dui ^ncetarea armelor ^mpotriva lui. P$n@ ]in negocierile, Mihais@ nu fie dezlegat de jur@m$nt. Odat@ cu delegatul lui Mihai, s@ plece}i o persoan@ care s@-i spun@ cu grai viu c@ „trebuie s@ a}tepte”. Bastas@ fie verificat ^n leg@tur@ cui acuzele ce i se aduc.

196

.

.

La acest raport, ̂ mp@ratul Rudolf observ@ c@ tratativele nu trebuiel@sate numai pe nun]iul Malaspina, ci s@ i se trimit@ o persoan@ ^najutor. „S@ se caute ̂ n toate ca valahul s@ fie p@strat; poate s-ar puteaajuta din banii papei, }i s@ i se dea ^nainte ceva. S@ vorbeasc@ ^nprivin]a aceasta cu camera”. Consiliul ^ns@ afl@ c@ nu este necesars@ i se mai adauge o persoan@ lui Malaspina, care }i a}a nu mai poaterevoca ce a promis. %n ce prie}te Mihai, ^ntruc$t i s-au promis 100mii de taleri, s@ i se ordonan]eze 25 de mii de taleri prin care s@-}ipotoleasc@ setea. Banii s@-i duc@ Marini Poli de la Casovia (H., III/1, 334-338; Vs, R, 443-444; S$rbu, op.cit., 2, 514-515).

Sfetnicii lui Mathias ^nclinau spre pacea cu turcii, care purtautratative de pace, ^n timp ce trecur@ la atac, trec$nd pe la Novigradspre Gran. Delegatul lui Mihai }i raguzzanul Marini Poli erau la Viena^n 22 octombrie, iar la 5 noiembrie plecau cu banii din Casovia(Hurm., III/2, 328; III/1, 473; S$rbu, op.cit., 2, 518-519).

Evenimentul epocal, cucerirea Transilvaniei de Mihai, era preg@titcu abilitate }i ^n mare tain@, f@r@ a mai a}tepta ^ncuviin]area de la^mp@ratul Rudolf care ]inea sfat cu consilierii sau, mai bine zis, ^i l@sape ace}tia s@-}i bat@ capul cu dezlegarea ̂ ncurc@turilor politico-econo-mico-religioase. A fost poate cea mai mare surpriz@ a epocii, fiind ceamai mare fapt@ de arme. Ea va fi judecat@ foarte divers dup@ simpatiilesau antipatiile pe care le aveau fa]@ de cardinalul Andrei Báthory,dornic de st@p$nire lumeasc@ sau fa]@ de domnul rom$n Mihai, dornics@-i elibereze ]ara, na]iunea }i toat@ Europa }i de amenin]@rile otomanede cotropire.

Andrei Báthory pe la ^nceputul lui octombrie trimite lui Mihai osolie ^n frunte cu Toma Csomortány, cer$ndu-i s@ p@r@seasc@ ]ara,c@ci trucul nu-l rabd@, iar ^mp@ratul Rudolf nu poate ob]ine nici o^ng@duin]@ de la turci pentru el. Ieremia vod@, la r$ndul s@u, ^lamenin]@ (Hurm., XXX/1, 429; CS, IV, 124-125; M. Neagoe, MihaiViteazul, Craiova, 1976, p. 164-165).

Asigurat din partea turcilor cu tratativele pe care le purtase cuMahmud pa}a, el se vede obligat s@-}i am@geasc@ adversarul, pecardinalul Andrei Báthory, asigur$ndu-l de fidelitate }i chiar scrie^mp@ratului Rudolf s@-l primeasc@ pe cardinal ̂ n mila }i ocrotirea sa,pun$ndu-l pe Gheorghe Palaticz, fost ban de Lugoj }i Caransebe},

197

.

.

trimis ^n solie de cardinal s@ o contrasemneze, pe care o expediaz@printr-un curier la Basta la Casovia (Hurm., III/1, 428; CS, IV,121-122). %ntre timp, preg@te}te atacul ̂ mpotriva cardinalului ̂ n maretain@ }i cu deosebit@ abilitate, ^nc$t alt emisar al cardinalului laPloie}ti, unde era concentrat@ armata ̂ nc@ din 4/14 octombrie 1599,adus noaptea }i trimis tot noaptea nu reu}e}te s@ descopere mi}c@rilede oaste. E vorba de Pancra]iu Sennyey, care ^n 18 octombrie ladeschiderea Dietei declar@ c@ Mihai „este gata s@-}i trimit@ so]ia }ipe copilul s@u P@tra}cu de chez@}ie ^n Transilvania, numai s@ li sedea o gard@ care s@-i p@zeasc@ }i principele s@ se grijeasc@ ca s@ ̂ nve]efiul s@u latine}te”. Pentru primirea lor s@ fie trimis {tefan, fratelecardinalului, la Turnul Ro}u, unde va fi cu familia lui }i vor puteavorbi despre toate secretele (Sz., II, 282-283; IV, 112; S$rbu, op.cit.,2, 525). %n ziua urm@toare, sosea vestea c@ Mihai trecuse mun]ii. %n10/20 octombrie era la Prejmer, de unde pe la Codlea, C$r]a, Agnita}i Ve}tem, ̂ n 17/27 ajunge la {elimb@r l$ng@ Sibiu. Aici ̂ n 18/28 areloc marea confruntare care se va termina cu moartea cardinalului }iocuparea Transilvaniei.

Intrarea ^n Transilvania nu alarmase prea tare pe domnii de laconducere, dup@ cum relateaz@ rapoartele diplomatice. Cardinalulera cufundat ^n distrac]ii }i la invita]ia scris@ trimis@ lui Mihai, ca oreplic@ de la gestul de mai ^nainte al acesteia, c$nd ^i ceruse s@p@r@seasc@ ]ara, acum ^i cere el s@ p@r@seasc@ Transilvania, care secuvine ^mp@ratului, acesta ^i r@spunde plin de ^ng$mfate c@ nu o vaface la porunca „unui cioban care nu se }tie bate. Mihai a r@spunsc@ bucuros ^i va ar@ta cum se pasc oile”. Informa]ia pe care MariniPoli o de]inea de la preotul Stan, trimis de Mihai la Casovia, o trimitea^n 5 noiembrie ^mp@ratului cu men]iunea c@ Mihai va ocupa }iMoldova, ca apoi s@ treac@ Dun@rea. Mai insinu$nd, mai scrie }iaceea c@ Mihai l-ar fi dojenit pe nun]iul Malaspina, spun$ndu-i: „Tu,care ai scris lui Basta }i la curtea ^mp@r@teasc@ c@ sunt un tr@d@tor }ic@ am f@cut pace cu turcii }i cu cardinalul, acum va cunoa}teMaiestatea Sa cine este sluga lui credincioas@ }i a ̂ ntregii cre}tin@t@]i”(Hurm., III/1, 244-245; S$rbu, op.cit., 2, 548).

S@-l auzim pe Malaspina ^nsu}i ce raporteaz@ relativ la Mihai, ^nscrisoarea din 21 octombrie trimis@ cardinalului Cinzio Aldobrandini.

198

.

.

%n timp ce Mihai vestea c@ vrea s@ treac@ Dun@rea, acum se afl@ ladou@ leghe de Bra}ov cu 30 mii de solda]i. Cardinalul pleac@ m$ine^n ̂ nt$mpinare. „Se pare c@ nu se prea tem de for]ele voievodului”...I-am scris scrisoarea, a c@rei copie o trimit domniei voastre preailustre}i i-am trimis un familiar al meu ^n cea mai mare grab@”. A. Báthoryeste decis s@ apere provincia cu orice mijloace, apel$nd dup@ ajutorla turci, la t@tari }i la Ieremia, ca s@ invadeze [ara Rom$neasc@„ne}tiind dac@ trucul ̂ l ̂ ndeamn@ pe Mihai ori dac@ nu cumva cezarul,cum afirm@ Mihai, este autorul acestei nout@]i”. Dac@ se va confirma}tirea c@ cezarul a avut ̂ n]elegere cu Mihai, atunci se va ̂ ncheia paceacu turcii. A}teapt@ r@spuns la scrisoarea din 7 sept. de la ^mp@rat.Sigismund a renun]at la principat ̂ n favoarea cardinalului ca s@ fac@pace cu turcii, ca s@ p@streze provincia, c@ci, el fiind legat cu jur@m$ntfoarte strict, nu putea face pace, dar, dac@ e vorba de r@zboi, atuncimai bine s@ fie principe un soldat, dec$t un cardinal. Scrisoarea^ncheie: „%mi place s@ cred c@ acest incendiu ^nceput de Mihai s@ fiestins ^ndat@, nefiind probabil ca nici turcul, nici ^mp@ratul s@ aib@vreun amestec ^n aceasta”; Nun]iul se ^n}ela, c@ci din motive }iinterese opuse }i unul }i altul doreau ca Transilvania s@ fie ocupat@pentru ei. Malaspina, ̂ ntr-un document, ̂ }i exprim@ teama oprobiuluipublic, ca dac@ s-ar afla c@ el a avut vreun amestec ^n acest exces allui Mihai. Nun]iul era sl@bit }i nu se putea ridica din pat, dar trecuseprimejdia de a fi dat ^n ftizie (Vs, R, 354-356; DE, 1, 251-254).

Miercuri 17/27 octombrie Malaspina – ref@cut dup@ boal@ –, ^ndorin]a de a ^ncerca „s@ ^mpiedice at$ta v@rsare de s$nge cre}tin”merge din Alba Iulia ^n tab@r@ la Andrei Báthory, sf@tuindu-l s@ deamai mult@ crezare raportului despre for]ele inamicului, la care acestar@spunde: „Acest om de nimic se g$nde}te s@ fug@, dar eu nu-l voil@sa }i n-am nici o ̂ ndoial@ c@ voi nimici pe acest c$ine”, continu$nds@-l provoace pe Mihai, „dac@ nu e fiu de muiere stricat@ s@ ias@ lab@taie cu d$nsul”. Nu admitea tratative de ^mp@care, dec$t dup@ ceavusese c$teva ^nc@ier@ri, care au fost ^n defavoarea lui.

„Atunci trec$nd ^n tab@ra lui Mihai, am fost ^nt$mpinat ^nt$i de100 de suli]a}i }i apoi de Mihai cu vreo 1400 de c@l@re]i. Mihai sesui ^n tr@sura mea }i eu ^i vorbii de tot ceea ce credeam c@ trebuiepentru a-l ̂ ndupleca s@ se ̂ ntoarc@ ̂ nd@r@t, asigur$ndu-l c@ nu putea

199

.

.

face un mai mare bine cre}tin@t@]ii... El r@spunse c@ n-a venit dinpoft@ de st@p$nire, nici din setea de a v@rsa s$ngele credincio}ilor,fiind el numai cu g$ndul de a-l v@rsa pe al turcilor... c@ ^mp@ratulcre}tinilor cu 13 scrisori l-a ^ndemnat }i ^mpins s@ r@zbune jignirilepe care Maiestatea Sa le primise de la cardinal }i de la aceast@ na]ie”.

Ar@t$ndu-i promisiunea f@cut@ cardinalului ̂ n numele ̂ mp@ratuluic@ pe durata tratativelor nu va fi atacat „nici prin sine, nici prin al]ipu}i de el, nici pe cardinal }i nici aceast@ ]ar@... a r@mas foarte peg$nduri”. Polonii vor s@ uneasc@ cele trei [@ri Rom$ne sub ascultarealor, a}tept$nd sf$r}itul r@zboiului „^n care timp ei ar aduna c$t maimul]i bani pentru ca – fie c@ vor ie}i biruitori turcii, fie c@ vor ie}i biruitoricre}tinii – ei s@ aib@ la ^ndem$n@ at$tea for]e, ^nc$t s@ se poat@ ap@rafie de unul, fie de altul }i c@, pentru a duce la sf$r}itul dorit aceast@alian]@, el nu mai avea de ^nvins alt@ piedic@ dec$t s@-l ^nl@ture pe eldin domnia [@rii Rom$ne}ti”. Mihai le-a luat-o ^nainte, }i sper@ s@ocupe Moldova „”}i dac@ ^mp@ratul }i Sanctitatea Sa i-ar fi dat ajutor^n aceast@ iarn@, c$nd anotimpul e bun }i potrivit pentru a-i lovi petuci, pentru c@ sunt f@r@ putere, el }i-ar fi pus capul ^n vara aceasta c@cre}tinii nu ar fi v@zut fa]@ de turc... Dar eu... f@c$ndu-l s@ ^n]eleag@paguba ce ar ie}i din cauza lui pentru cre}tin@tate, el s-a mul]umit caeu s@ mijlocesc pentru o ̂ mp@care”. %n ziua urm@toare, Mihai, provocatde cardinal, porni la lupt@ }i medierea nu mai avu loc. Seara, Mihaidorea s@ ^nceteze v@rsarea de s$nge }i urma ca a doua zi s@ treac@ lacartierul cardinalului pentru mediere, dar ^n zorii zilei Mihai ^i duceveste c@ nu mai era nevoie, deoarece cardinalul fugise.

Dup@ ce a c$}tigat at$t de u}or o biruin]@ at$t de mare }i a pusst@p$nire pe o provincie a c@rei cucerire a fost totdeauna socotit@ deturci }i de al]ii nu numai grea, ci aproape cu neputin]@, el s-a intitulatde ^ndat@ guvernator }i c@pitan general al Maiest@]ii sale Imperiale ^naceast@ provincie.

„... B@nuind c@ palatinul s-ar folosi de numele ̂ mp@ratului numaica o sperietoare }i c@, de fapt, el voia s@ o p@streze pentru sineprovincia, m-am str@duit din toate puterile s@ ^ntocmesc lucrurileastfel, ^nc$t provincia s@ r@m$n@ a ^mp@ratului...” Ulterior, ^nsu}iMalaspina noteaz@ ^ntr-un raport din 3 decembrie 1599: „palatinul,d$ndu-}i seama c@ valora numai at$t c$t dorise ̂ mp@ratul s@ valoreze,

200

.

.

s-a ^nfuriat la culme ^mpotriva mea” (DE, 1, 345). „Apoi am str$nspe nobilii ce se aflau ^n Sibiu ^mpreun@ cu judele regesc }i consilieriiora}ului }i le-am ar@tat c$t ar fi fost de ru}inos, dac@ o provincie a}ade m$ndr@ ca aceasta ar fi st@p$nit@ de un valah, sf@tuindu-i s@ fiecu mare b@gare de seam@ la depunerea jur@m$ntului”. Ar fi dat }iformula acceptat@ de to]i: „c@ vor jura credin]@ ^mp@ratului, iar luidoar ca unui c@pitan }i loc]iitor al ^mp@ratului”.

Nobilii au cerut asigur@ri ^n scris de la Mihai ca s@ se prezinte la el,dar Mihai a refuzat „spun$ndu-le s@ vin@ pe cuv$ntul meu, ceea cemi-a adus vaz@ ca slujitor apostolic” (raportul lui Cinzio Aldobrandinidatat ^n Alba Iulia, 14 nov. 1599, Vs, R, 358-363; Hurm., III/1,511-513; CS, IV, 157-159; DE, 1, 277-281).

La 21 oct. /1 nov. 1599 Mihai intr@ triumfal ^n Alba Iulia, ^nso]itde nun]iu, fiind primit de autorit@]ile locale, ^n frunte cu episcopulDumitru Náprágy, pe care l-a confirmat ^n func]ia de cancelar.

%n 4 nov. Mihai convoac@ Dieta pentru ziua de 20 nov. }i prin PetruArmeanul anun]@ Viena }i Praga despre evenimentele petrecute.

Din scrisoarea c@tre ^mp@rat citim: „{i s-a r@zbunat, ^n sf$r}it,odat@ M@ria Ta, jignirile de at$tea ori aduse, nu }tiu de transilv@nenisau de craii lor, M@riei Tale }i ^ntregii case de Austria, prin mine, la28 ale lunii trecute, cu fierul. C@ci cardinalul Báthory mi-a ie}it ̂ naintela p@durile Sibiului ̂ n c$mp, cu toate r$ndurile ]@rii, mai ales cu oastede str$nsur@ }i ]@r@neasc@, neav$nd oaste cu plat@. {i, pentru c@,dup@ ce prealuminatul domn nun]iul Papei a st@ruit ̂ ndeajuns, }i deprisos, pentru pace ^ntre cele dou@ tabere gata acum de lupt@, eln-a vrut cu nici un chip s@ plece din ]ar@, de}i era prin] intrat f@r@drept, }i s@ se dea ̂ n l@turi ̂ naintea dreptului M@riei Tale, ci se l@udac@ va ^ncerca norocul cu armele. Ci eu, cu credin]a ^n Dumnezeu,cel mai mare r@zbun@tor al c@lc@rii de jur@m$nt, }i rezemat pedreptatea M@riei Tale, m-am luat la lupt@ cu el.

{i acela, despoiat de toat@ tab@ra lui, a fost pus pe fug@ de mine,cu toat@ oastea lui, nu f@r@ mare durere a sufletului meu pentru risipas$ngelui v@rsat de la c$teva mii de cre}tini, c@zu]i de am$ndou@p@r]ile. Astfel, la 1 noiembrie, ^n ziua tuturor sfin]ilor, am luat ^nst@p$nire ca biruitor Alba Iulia, Scaunul Transilvaniei” (Hurm., III/1, 339; Iorga, N., Scrisori de domni, ed. a III-ea, 227; DE, 1, 257).

201

.

.

Malaspina }tie de aceast@ scrisoare }i c@, dup@ ea, va urma o soliedemn@ de ̂ mp@rat. A trimis solie }i la sultan }i a chemat la Alba Iuliape ceau}ul oprit ^n [ara Rom$neasc@, c@ruia Mihai i-a zis: „Iat@ c@ceea ce a dorit sultanul at$ta timp, ca eu, sub protec]ia lui, s@ punst@p$nire pe Transilvania, am dus eu la ^ndeplinire. Era ^n siguran]@at$t din partea turcilor, c$t }i din partea ^mp@ratului. Nun]iul lucraca Transilvania s@ r@m$n@ ̂ mp@ratului }i ̂ ncerca s@ p@trund@ planuriledomnului, spun$ndu-i: „Domnia Voastr@ ilustrissime vre]i s@r@m$ne]i ^n aceast@ provincie, cu armat@ sau f@r@ armat@? Vre]i s@o c$rmui]i dup@ obiceiul turcesc sau rom$nesc, ori ^n forma ^n carefusese c$rmuit@ p$n@ acum? Dac@ r@m$ne]i cu armata, atunci, pe l$ng@faptul c@ provincia nu va suporta cheltuielile de ^ntre]inere a oastei }idomnia Voastr@ ilustrissim@ va trebui s@ r@m$ne]i aici, s@ o c$rmui]idup@ obiceiul rom$nesc sau turcesc, ceea ce va fi un lucru c$t se poatede nesuferit; sau poate voi]i s@ r@m$ne]i aici f@r@ armat@ }i, ^n cazulacesta, nu }tiu dac@ ve]i fi ^n siguran]@. Deci, pentru a asigura }iprovincia }i acea parte pe care vre]i s@ vi o p@stra]i pe seama DomnieiVoastre, lucrul cel mai nimerit ar fi s@-mi ̂ mp@rt@}i]i mie ce g$ndi]i, cas@ pot raporta Maiest@]ii Sale ̂ mp@ratului }i Sanctit@]ii Sale ceea ce secuvine ̂ mp@ratului }i ceea ce vi se cuvine Domniei Voastre ilustrissime.

M@ str@duiesc apoi s@ se fac@ confirmarea alegerii episcopului, ceaa colegiilor p@rin]ilor iezui]i }i a altor posturi catolice, }i m-am ^ngrijits@ fie confirma]i senatorii catolici ^n dreg@toriile lor”. St@ruie ca Papas@ trimit@ confirmarea episcopului „fiind binevenit de palatin, }i demult folos pentru to]i catolicii”, ca nu cumva, ̂ n caz contrar, catedralas@ fie luat@ de schismatici }i postul de cancelar s@ fie dat unui mirean.

„Palatinul a ar@tat mult@ bun@voin]@ fa]@ de religia catolic@ }isc$rb@ de eretici }i ̂ n timpul din urm@ a propus m@surile ce le-ar putealua pentru a purcede contra ereticilor }i a cur@]a ]ara de aceast@s@m$n]@ blestemat@. Dar consult$ndu-se cu mine, episcopul numit}i cu p@rin]ii iezui]i, am socotit c@ palatinul ne-a cerut p@rerea ^nchestiunea de mai sus nu din zel religios, ci pentru a st$rpi nobilimea.Noi i-am r@spuns s@ cear@ ^n aceast@ privin]@, p@rerea ^mp@ratului”.

Urmeaz@ o caracterizare a persoanei domnului, f@cut@, f@r@^ndoial@, nu numai din rela]iile bilaterale, ci mai mult din informa]iileaflate de la p@tura conduc@toare }i ^n special de la cronicarul oficial

202

.

.

al cur]ii, {tefan Szamosközy, care se afla la Sibiu }i unde se pare c@a stat ^n tot decursul st@p$nirii lui Mihai, manifest$nd o ur@ f@r@ demargini at$t fa]@ de domnul rom$n, c$t }i fa]@ de poporul rom$n.

„Palatinul este om f@r@ ̂ nv@]@tur@, ̂ nc$t abia ̂ }i poate isc@li numele}i nu cunoa}te alte limbi afar@ de cea rom$neasc@ }i turceasc@; dareste foarte priceput la viclenii }i }iretenii, nest@vilit de legi, nestatornic}i din fire crud }i aplecat spre desfr$u, dispre]uitor de sfaturi, repezit}i, dup@ spusele mitropolitului de T$rnovo, netem@tor de Dumnezeu”.

Urma ca P@tra}cu, ̂ n v$rst@ de 13 ani, s@ plece ̂ n [ara Rom$neasc@cu doi sfetnici catolici, de aceea nun]iul propune comisarului imperialsosit la Alba Iulia, f@r@ ^ns@rcinare oficial@, baronul David Ungnad,„c@ ar fi bine s@ caute a-l l@muri pe palatin c@ nu e nici ^n folosul lui,nici al ^mp@ratului, nici al binelui ob}tesc, s@ ^ncredin]eze o ]ar@amenin]at@ de at$]ia du}mani conducerii unui copil, ci e nevoie s@fie ap@rat@ }i condus@ de palatinul ^nsu}i }i, pentru a-l ^ndupleca, s@i se promit@ c@ oric$nd va l@sa Transilvania liber@ Maiest@]ii Saleimperiale, va primi ca r@splat@ domenii ^n Germania”.

Privitor la cardinalul ucis, al c@rui „cap ̂ mpreun@ cu trupul”a fostadus la Alba Iulia, ia m@suri s@ fie ^nmorm$ntat cu cea mai marecinste, }i l-am ^nduplecat }i pe palatin, care mi-a promis c@ va ^nso]imortul la groap@”. Adep]ii Báthore}tilor nu sunt mul]umi]i de nun]iu,care a dat asigur@ri c@ pe durata tratativelor nu se vor face schimb@ri;„Palatinul a pus straje la casa mea }i spune c@ vrea s@-mi dea o bun@escort@ p$n@ la grani]a ]@rii. Acum m@ trudesc s@ ̂ nduplec pe palatins@-i d@ruiasc@ via]a lui {tefan”, fratele cardinalului de]inut la Siml@u(vezi raportul citat, loc.cit., p. urm.).

Cele cuprinse ̂ n raportul cu destina]ie public@ sunt completate ̂ ntr-oscrisoare secret@, destinat@ aceluia}i cardinal Cinzio Aldobrandini, cuaceea}i dat@ de 14 noiembrie. Dar trebuie observat c@ nici ea, la r$ndulei, nu cuprinde tot ce Mihai a pl@nuit cu nun]iul Malaspina, pe care ^ltrimite la pap@, f@r@ ̂ ndoial@ pentru a-l pune la curent }i a cere sprijinulcuvenit pentru a fi recunoscut de ̂mp@rat ca guvernator al Transilvaniei.

„Eu sunt sigur c@ Sanctitatea Sa }i domnia Voastr@ ilustrissim@a]i r@mas mira]i c@ eu am ^nt$rziat s@ v@ fac o expunere asupra^nt$mpl@rilor de o at$t de mare importan]@ }i cu consecin]ele careau urmat ̂ n aceast@ provincie, dar s@ }tie Domnia Voastr@ Ilustrissim@

203

.

.

c@, dac@ nu voiam s@-mi primejduiesc via]a, nu puteam face dec$ts@ m@ ab]in de-a scrie. Nici acum nu a} putea-o face, de n-ar fi ocaziacu domnul Ungnad, care a fost trimis aici de c@tre palatin mai iutedec$t ar fi dorit. B@nuielile la care a intrat palatinul ^n urma veniriiacelui domn s-au ̂ ntors }i asupra mea. Astfel trebuie s@ plec p$n@ ̂ ndou@ zile. {i cum am ar@tat c@ a} dori s@ asist la ^nmorm$ntareacardinalului, mi-a r@spuns din nou c@ este nevoie eu s@ plec, }i a}am@ voi porni la drum peste dou@ zile”.

F@r@ ̂ ndoial@ o mul]ime de zvonuri circulau ̂ n leg@tur@ cu ac]iuneadomnului rom$n }i cu inten]iile sale, iar membrii Dietei erau destulde ^ngrijora]i de noua situa]ie cu totul neprev@zut@. Privitor la G.Basta, dac@ ^mp@ratul s@-i dea ordin s@ vin@ ^n ajutorul s@u Mihai,acesta ^i r@spunde lui David Ungnad: „A} fi preferat ca ajutorulMaiest@]ii Sale cezaree s@-mi fi venit la timp, c@ci, dac@ pierdeamlupta, nu pierdeam numai via]a }i st@p$nirea, dar ̂ mpreun@ cu minepierdeau to]i cei ce ]ineau la mine. Acum, cum stau ̂ n pace cu turcul,cu Maiestatea Sa cezaree }i cu al]i vecini }i m@ aflu ̂ nl@untrul acestei]@ri, ar fi bine ca armata ^mp@ratului s@ stea de-o parte”.

%n privin]a autorit@]ii ^mp@ratului ^n ]ar@ fa]@ de Ungnad „nu avrut s@ se pronun]e ^n nici un chip: nu }tiu deloc ce va face cu minem$ine la audien]a pe care o voi avea”. Informa]iile acestea citite dePapa Clemente al VIII-lea au fost dezb@tute ^n consistoriul din 20dec. 1599, o not@ men]ioneaz@: „Spune Monseniorul Malaspina c@se afl@ pe l$ng@ Valah, bine tratat }i onorat, cu o gard@ pentruap@rarea sa, fiind ^n nesiguran]@ din partea nobililor transilv@neni,care ^i atribuie lui vina venirii nea}teptate a valahului spre marea lorpagub@, din cauza promisiunilor sale c$t trata cu cardinalul c@ nuvor fi tulbura]i...” (Vs, R, 366-376; CS, IV, 167-168).

Circulau }i ve}ti contrare, c@ Malaspina ar fi fost arestat de Mihai(Hurm., XII, 525).

Guvernatorul Oradiei, {tefan Bocskay ^n 6 nov. 1599 primeadispozi]ii de la ̂ mp@ratul Rudolf s@ se uneasc@ cu Mihai, care porniselupta cu cardinalul, deoarece tratativele nu mai pot avea loc. Acela}idispozi]ii de a-l sprijini pe Mihai erau date }i arhiducelui Mathias(Hurm., III/1, 341-343, 347-349; DE, 1, 258-262). Ca aproape to]inobilii transilv@neni, Bocskay nu-l simpatiza pe Mihai }i, dup@

204

.

.

evenimente }i discu]iile purtate cu el }i cu nun]iul Malaspina la 16noiembrie, trimite ^mp@ratului un raport, la cererea acestuia ^n careprecizeaz@ c@ nun]iul „a stat de vorb@ cu Mihai, dar nu cu cuvintepotrivite }i pl@cute”. Mihai motiveaz@ invadarea Transilvaniei cuurm@toarele: Porunca Maiest@]ii Sale (^n care scop are 14 scrisori,n.n.), }i porunca sultanului: alian]a dintre Polonia }i Moldova, carevor s@ duc@ de partea lor }i [ara Rom$neasc@, a}tept$nd sf$r}itulr@zboiului ca ei apoi s@ profite, cardinalul i-a scris@ p@r@seasc@ ]ara,c@ci sultanul nu-l va r@bda mult@ vreme. Domnul r@m$ne fideljur@m$ntului f@cut fa]@ de ̂ mp@rat. Chioarul, Hustul }i celelalte cet@]ivrea s@ le aduc@ la supunere fa]@ de el. %ntr-o scrisoare trimis@consilierului imperial Johannes Barvitius men]ioneaz@ c@ nu-i mul]umitde cele spuse de nun]iu (Hurm., III/1, 353-355).

Plecarea lui Malaspina din Alba Iulia spre Cluj are loc ^n 18noiembrie 1599 ^nso]it de un om al voievodului Mihai, de DavidUngnad }i Sigismund Forgacz, agentul lui Basta, trimis s@ spionezeplanurile domnului. Acesta, ̂ n 20 noiembrie, trimite la Cluj un raportc@tre comandantul suprem al armatei imperiale Nicolae Pálffy, ^ncare se pl$nge c@ Mihai i-a ̂ ndep@rtat pe to]i trei ̂ n clipa c$nd trebuias@ ]in@ dieta, ca s@ nu }tie ce se petrece acolo, dar „lucru ciudat, el(domnul, n.n.) ^nsu}i nu }tie ce s@ fac@”. El ]ine s@ se aud@ c@ ar filuat ]ara ^n numele Maiest@]ii Sale, dar faptele ^l contrazic”. Nobilii„ar prefera s@ slujeasc@ celui mai umil dintre slujitorii Majest@]ii Saledec$t actualului tiran... ce pagube importante a adus aici oastea lui,nici nu se poate spune. De asemenea, ]@ranii se r@scoal@ ^mpotrivast@p$nilor lor”... voievodul a avut inten]ia s@ trimit@ soli la MaiestateaSa ^ntre timp, ^ns@ s-a g$ndit c@ Maiestatea Sa ar trebui s@-i vin@ lui^n ̂ nt$mpinare }i s@-i ofere guvernarea Transilvaniei, pe care ar doris@ o primeasc@, dar, fiindc@ nu se poate a}tepta la asemenea lucru,el va fi acela care va oferi-o, ca }i cum ar voi s@ scape de ea; ^n felulacesta, el sper@ s@ determine pe Maiestatea Sa s@ i-o lase lui, cumafirm@, de altfel, ^n mod public proprii s@i consilieri”. %n P.S.men]ioneaz@ c@ Sigismund Báthory }i cancelarul polon Jan Zamoiskyvor s@ se ^ndrepte cu armata spre el, „de aceea roag@ ca Basta cuoastea de sub comanda lui s@ se apropie s@-i dea ajutor” la nevoie(Hurm., III/1, 357-365; DE, 1, 286-289).

205

.

.

Ambasadorii dogelui din Vene]ia, trimi}i la Praga }i Viena ^n 15noiembrie, ^}i informeaz@ st@p$nul c@ Malaspina }i cardinalul A.Báthory se pl$ng lui Basta de invadarea Transilvaniei de Valah, ^ntimp ce solul transilvan duce tratative la Praga. Polonii din interesparticular }i pentru ̂ ncuscrirea pe care cancelarul o are cu cardinalul}i alian]a cu voievodul Moldovei nu vor suporta succesul }i vor faceo deviere ^n [ara Rom$neasc@. „Se vorbe}te c@ aceste ordine datecu m$n@ lung@ au fost %ndeplinite ^ntr-o vreme nefavorabil@. Basta,din ordinul arhiducelui Mathias, trebuia s@ intre numaidec$t cu osta}ii^n Transilvania contra cardinalului, fapt care nu s-a petrecut d$ndna}tere la b@nuieli” (Hurm., III/2, 329-330). Aceea}i, ̂ n 23 noiembrie,descriind evenimentele de la {elimb@r, precizeaz@: „Monseniorulnun]iu Malaspina, care se afla pe l$ng@ cardinal, a fost re]inut devoievod, care se ^n]elege c@ ^l trateaz@ cu toate onorurile, dar am$n@eliberarea sa, p$n@ c$nd va avea vreun ordin de la Maiestatea Saimperial@, care ^n ultimul timp a sim]it oarecare nemul]umire fa]@ depersoana Domniei Sale Preacucernic@”. Solul lui Mihai trebuie s@ fiajuns la curte. Acesta vrea s@ trimit@ la Roma pe Carlo Magno, ca s@-linformeze pe Pap@ despre evenimente, d$ndu-se vina pe cardinal,care s-a unit cu turcul (Hurm., III/2, 331-332; DE, 1, 290-292).

Dup@ primul sol, Petru Armeanul, trimis la ^mp@rat s@ anun]evictoria, ^n 20 noiembrie 1599, Mihai trimite pe banul Mihalcea }ipe vistierul Stoica, care aveau misiunea s@ prezinte cererile lui }i s@ob]in@ concursul pentru realizarea planului de cruciad@ la care trebuias@ contribuie toate puterile cre}tine (Hurm., III/1, 256-257; XII, 520).

Contele Della Torre ^n 20 noiembrie scria din Roma st@p$nuluis@u din Praga c@ ̂ nfr$ngerea cardinalului „a fost f@cut@ de Dumnezeupentru a ar@ta dreptatea, astfel am ^n]eles de la Sanctitatea Sa, (^naudien]@, n.n.) ca }i prin mijlocirea altora c@ nu i-a c@zut r@u, cred^ns@ c@ ar fi voit ca nun]iul s@ nu fi fost trimis }i s@ nu se fi aflat acolocu acea ocazie”. %n convorbirea cu anturajul papal, asigur@ c@ Papanu are de ce s@ fie preocupat, deoarece l-a trimis cu g$nd bun, „}icu toate c@ Maiestatea Sa nu i-a descoperit g$ndurile, nu are motivde p@rere de r@u pentru c@ importan]a }i rostul nun]iului nu opermitea” (Hurm., XII, 508).

206

.

.

%ntr-o alt@ scrisoare, din 27 noiembrie, informeaz@ c@ ̂ n audien]aavut@ la Pap@ privitor la cele petrecute ^n Transilvania, acesta adeclarat c@ el crede c@ faptul nu poate fi dec$t de mare folos ̂ n cazulc$nd Maiestatea Voastr@ va }ti s@ }i-o p@streze acea provincie”. Estepreocupat de situa]ia nun]iului care, fiind bolnav de c$tevas@pt@m$ni, n-a mai primit scrisori de la el (Hurm., XII, 525).

Cavalerul Giovani Mocenigo informeaz@ pe dogele Vene]iei la21 nov. c@ Papa referitor la ^nt$mpl@rile din Transilvania „^mi spusec@ voievodul [@rii Rom$ne}ti a luat o mare hot@r$re de a se bate cucardinalul, care ̂ nc@ s-a ̂ necat ̂ n r$u fugind (dup@ o versiune, n.n.),dup@ cum ni s-a scris, ^mp@ratul a ob]inut un mare c$}tig }i ^n anulviitor va putea s@ atace careva din fort@re]e, fie Buda, fie Alba Regal@,ori Belgradul, care sunt pe Dun@re, a c@rei naviga]ie era ^mpiedicat@c$t@ vreme Transilvania era sub turci, ori s@ se repede spreConstantinopol de care nu se afl@ mai departe de opt zile”. Ambasadoruleste de p@rere c@ este un semn aparent de progres care ar trebui s@continue }i s@ nu fie ^mpiedicat de alte cauze” (VsD, V, 2986).

Discu]iile purtate la {imleul Silvaniei de Malaspina ̂ nso]it de DavidUngnad }i Sigismund Forgács cu George Basta guvernatorul Oradiei,Paul Niáry }i mai mul]i colonei }i alte persoane din anturajuladversarului lui Mihai, sunt revelatoare ^n leg@tur@ cu desf@}urareaevenimentelor care vor urma.

Un om din anturajul lui Basta ^ntr-o scrisoare din 31 dec. 1599c@tre cavalerul Petru Dodo, ambasadorul Vene]iei la Praga precizac@ Basta, afl$nd de intrarea lui Mihai ̂ n Transilvania, „dou@ -trei zilen-a putut ie}ti din Casovia”. David Ungnad la Satu-Mare „afl$ndde vestea biruin]ei lui Mihai, contra ordinului dat de generalul Basta,las@ afacerea balt@ }i pleac@ la Alba Iulia, de unde revine la Basta.El }i-a v$r$t ^n cap ideea s@-l duc@ dup@ sine pe domnul GheorgheBasta }i s@-l constr$ng@ s@ consimt@ cu el ca ^mp@ratul s@-l laseguvernator al Transilvaniei pe valah. Domnul general Gheorghe n-avrut s@ fie de aceast@ p@rere pentru o mul]ime de motive aduse”.Au avut loc discu]ii ^nfocate, la care ^n parte a fost de fa]@ }iMalaspina. Reluate discu]iile, Basta spune categoric: „P@rerea meaeste c@ mai degrab@ a} fi consim]it ca Maiestatea Sa s@ lase pecardinalul mort ^n provincie, dec$t pe un tiran ca acesta”.

207

.

.

Ungnad replic@: „S@ nu spune]i aceasta, pentru c@ deveni]isuspect!

Domnul Gheorghe r@spunde: „Faptele mele sunt destul de clarepentru st@p$nul meu }i pentru lume”.

Peste c$teva zile, Ungnad ^ncepe s@ adere la p@rerile lui Basta,„scuz$ndu-se c@ nu a putut ^n]elege bine r@utatea valahului” (Vs, D,V, 359-361, 368; CS, IV, 172). De la {imleu discu]iile s-au continuatla Ca}ovia de unde ^n 3 decembrie Malaspina trimite un lung raportc@tre ^mp@ratul Rudolf }i o copie la Roma, ^n care red@ pe largrezultatul discu]iilor ^n care punctul de vedere al generalului Basta,f@r@ ̂ ndoial@, a determinat schimbarea opticii nu numai la consilierulDavid Ungnad, ci }i la autorul raportului, care a fost scris ̂ n atmosferaimpus@ de Basta contra lui Mihai, de la care nu s-a putut sustrage }idin care n-a putut ie}i. Nu ^ncape nici o ^ndoial@, a}a cummen]ioneaz@ editorul raportului, Andrei Veress, c@ a fost f@cut „^ngrab@, la cererea generalului Basta” (Vs, D, V, 313, nota), con}tientc@ ar putea fi interceptat, fapt pe care ̂ l men]ioneaz@ mai t$rziu Vasta^ntr-o scrisoare din 31 dec. c@tre Ungnad, l@ud$ndu-se c@ „nu se vag@si nimic ̂ mpotriva Domnului meu” }i cere ca s@ fie aduse ̂ n vileagscrisorile pe care se spune c@ le-ar de]ine Mihai, ^n urma c@rora eleste socotit tr@d@tor. %n scrisoarea trimis@ la aceea}i dac@ c@tre CarloMagna, Basta ̂ l roag@ s@ cear@ de la Mihai copie dup@ acele scrisori,pentru ca el s@ fie pedepsit dup@ fapte. „Eu nu m@ ^ndoiesc c@ amfost tr@dat de ^nsu}i Ungnad, pentru c@ la ^nceput, c$nd a venit dinAlba Iulia la castelul din {imleu, discut$nd cu mine ^n prezen]aMonseniorului Malaspina, mi-a spus c@ acolo ^n ora} se spune c@am purtat coresponden]@ cu cardinalul... astfel c@ din toate cele spusemai sus }i din ceea ce ^mi scriu prietenii, nu poate fi altul dec$t elcare m-a asasinat. Dac@ nu va face s@ apar@ acele scrisori }i nu vadovedi ceea ce a scris despre mine, eu voi avea resentimentul caretrebuie }i ^i scriu chiar }i lui...

Cu aceasta pleac@ o scrisoare c@tre domnul voievod, ̂ n care ̂ ntrealtele am@nunte am scris }i despre scrisori, rug$ndu-l ca av$ndu-les@ le trimit@ la Maiestatea Sa }i v@ rog din nou pe D-voastr@ s@binevoi]i a le cere” (Hurm., III/1, 406, XII, 560-561).

208

.

.

Raportul ^ncepe cu semnalarea gravit@]ii conflictului creat:„Problema care preocup@ acum }i care este pus@ ^n discu]ie cred

c@ este cea mai dificil@ }i mai periculoas@ dintre toate cele ce privesccre}tin@tatea (unversam Christianorum rempublicam, n.n.), fie c@lu@m ^n considera]ie circumstan]ele actuale, fie c@ ne g$ndim laconsecin]e. De fapt, dac@, pe de o parte, vedem cine ocup@Transilvania }i dac@ ne g$ndim la nemai^nt$lnita u}ur@tate }inestatornicie a transilv@nenilor, iar, pe de alt@ parte, consider@m lace mare pericol este expus@ demnitatea }i stima Maiest@]ii imperiale;}i c$te dezavantaje }i pagube ^n domeniul public, precum }i modul}i scopul pentru care voievodul Mihai dore}te s@ st@p$neasc@Transilvania; dac@ analiz@m acestea punct cu punct, vom vedea cusiguran]@, a}a cum am spus mai ^nainte, c@, pe c$t este de greu, peat$t este de periculos s@ faci o judecat@ sigur@ }i s@ te pronun]i asuprachestiunii respective” (Vs, D, IV, 304; DE, 1, 337, 343-344).

„De fapt, este de na]iune schismatic, u}uratic, nestatornic }i sperjur”.Pentru a face dovada, aduce declara]iile f@cute de Pancra]iu Sennyei,pe care Mihai l-a asigurat, ̂ nainte de invazia Transilvaniei, cu jur@minte}i blesteme, c@ toate planurile }i eforturile sale se ^ndreapt@ spreDun@re, pentru ca dup@ 15 zile s@ fac@ ce }tie toat@ lumea.

„{i dincolo de inconstan]a }i superficialitatea sufletului, a ajuns laun asemenea grad de m$ndrie }i de ^ndr@zneal@, c@ are obiceiul s@spun@ adesea c@ ar vrea ca ^mp@ratul s@ aib@ ^n aceast@ provincie –care zice c@ este a sa – acela}i drept pe care ^l are sultanul.” A cuceritprovincia, ca s@ distrug@ neamul Báthore}tilor cu consim]@m$ntul^mp@ratului }i sultanului }i se simte asigurat }i protejat de ambele p@r]i.

%n continuare, raportul se face ecoul p@rerii lui Basta }i a cercurilorantiortodoxe }i ultra-catolice }i ultra-reformate dup@ care Mihai esteun fiu de grec, „adic@ un ^nd$rjit adversar }i du}man de moarte alcatolicilor..., du}man ereditar, ca s@ spun a}a, al numelui latin” (DE,1, 345 }i 346). Faptele vor dovedi contrariul. Era o calomnie lansat@^mpotriva domnului rom$n, ca s@-l compromit@ ^n fa]a ^mp@ratului,a Papei }i a tuturor conduc@torilor Ligii cre}tine }i a Europei catolice}i protestante.

209

.

.

Note bibliografie }i explicarea siglelor

AAR = Analele Academiei Rom$ne, Memoriile Sec]iunii IstoriceArdeleanu, I. = Ardelanu Iónu – Istoria Diecesei Romane

Greco-Catolice a Oradei Mari, Gherla, Impr. Aurora, A. Todoranu,1883

CS = C@l@tori str@ini despre [@rile Rom$ne, sub red. MarieiHolban, vol. I/1969, II. /1970, III/1971 ^n Ed. {tiin]ific@, Bucure}ti

Cr@ciun Ionescu = Cronicarul Szamosközy }i ^nsemn@rileprivitoare la rom$ni (1566-1608), Cluj, 1928; men]ionat sub siglaSzamosközy

Documente privind Istoria Rom$niei, veacul XVI, ser. B, [araRom$neasc@, Acad. R. P. R., 1953

Giurescu, C.C. – I. R. = Istoria rom$nilor, Ed. Funda]iilor Regale,Bucure}ti, 1940

FRT = Fontes rerum Transsylvaniae, 4 vol., Budapest, 1911, subredac]ia lui Andrei Veress

Hurmuzaki, E. de = Documente privitore la Istoria Rom$nilor,Bucure}ti; apare }i sub sigla Hurm.

Nilles, Symb (olae) = Nilles, Nicolaus, SI – Symbolae adillustrandam Historiam Ecclesiae Orientalis in Terris Coronae SanctiStephani, Oeniponte (Innsbruck); Tip. Felician Rauch, 1885

PL = Migne, Jean Paul – Patrologia Latina, ParisPascu, Cercel = Pascu {tefan, Petru Cercel }i [ara Rom$neasc@

la sf$r}itul sec. XVI, Bibl. Instit. de Istorie, XII, Univ. din Cluj, Ed.Cartea Rom$neasc@ – Cluj, Sibiu, 1944

Petru Bod = Historia Hungarorum Ecclesiastica, Lugduni –Batavorum, publ. ^n 4 vol, la Viena, ^ntre 1888-1900 de W.E.Rauwenhoff }i C. Szalay

RC = Revista Catolic@, ap@rut@ la Bucure}ti, anul I ^n 1913S$rbu, Istoria MV = S$rbu Ion – Istoria lui Mihai Viteazul, domnul

[@rii Rom$ne}ti, vol. I, Bucure}ti, 1904; vol. II, Bucure}ti, 1907VD = Veress Andrei – Documente privitoare la istoria Ardealului,

Moldovei }i [@rii Rom$ne}ti. Acte }i scrisori, Bucure}ti, vol. VI, 1933

210

.

.

VN sau VNA – Veress Andrei – Nun]ii Apostolici ^n Ardeal(1592-1600), ^n AAR, Mem. Sec]. Ist., seria III, tom. VIII, Bucure}ti,1928

VR = Veress Andrei (András) – Relationes Nuntiorum Apostoli-corum in Transilvania missorum a Clemente VIII. 1592-1600,Budapest, 1909

211

.

.

Coresponden]@

P.S. Ioan Ploscariu(† 1998)

– Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OSBM

212

.

.

213

.

.

%nalt Prea Sfin]ite p@rinte Arhiepiscop,

M@ adresez cu acest titlu }tiind c@, ̂ n virtutea canoanelor ̂ n vigoare^n Biserica noastr@, v@ revine dreptul de proedrie, ca seniorul CoruluiEpiscopal }i de]ine]i drepturile de mitropolit al Bisericii Rom$neUnite, dup@ moartea %.P.S. Dr. Iuliu Hossu.

Scrisoarea din 13 iulie a.c. m-a g@sit cu casa r@v@}it@ din cauzarepara]iilor, dar cu sufletul lini}tit, ^n ciuda greut@]ilor prin care trec.

Scriindu-mi: „Totdeauna te-ai interesat }i ai militat pentru unireacelor dou@ Biserici rom$ne}ti”, a]i atins cea mai sensibil@ coard@ asufletului meu.

Da, %nalt Prea Sfin]ite P@rinte, unirea m-a interesat de copil. Amplecat la liceu ^n Dej din C@}ei, satul meu natal, cu un castru roman^n hotarele lui }i cu o popula]ie pe atunci deplin omogen@ %n credin]acre}tin@ „unit@ cu Roma”. Am r@mas foarte nedumerit c$nd, la primaor@ de religie, s-a f@cut separarea elevilor pe confesiuni. Trebuia s@ne declar@m religiile. Pentru prima dat@ am auzit: greco-catolic,greco-oriental, roman-catolic, reformat, mozaic. La aceste religiiapar]ineau colegii. Eu nu }tiam din care fac parte. M-a scos din^ncurc@tur@ cons@teanul meu, fiu de ^nv@]@tor }i deci fa]@ de mine,fiu de ]@ran, cu orizont mai larg de cuno}tin]e, al c@rui nume ̂ ncepeacu litera B. El s-a declarat greco-catolic. Mi-am zis: }i eu trebuie s@fiu greco-catolic. De atunci am ^nceput s@ studiez cauza ^mp@r]iriicre}tinilor ^n diferite confesiuni }i mai ales a rom$nilor.

Cercet$nd istoria ^n documentele originale }i ^n interpret@rilefalse }i tenden]ioase ale istoriografilor confesionali}ti }i privind via]apoporului rom$n ^n trecutul, prezentul }i ^n perspectiva viitorului,am ajuns la concluzia c@ ̂ mp@r]irea lui ̂ n dou@ Biserici antagonisteeste d@un@toare }i c@ interesele perene ale na]iunii rom$ne au fost}i vor fi totdeauna mai bine slujite de o biseric@ ^n comuniune cuapusul catolic.

%mi suna paradoxal }i m@ jena acuza c@ Biserica Greco-Catolic@este o crea]ie a ungurilor, ca s@ ne dezna]ionalizeze }i a fost ocrotit@de guvernul austro-ungar ca s@ ^mpart@ pe rom$ni, s@-i domine maiu}or }i c@ guvernul rom$n are tot interesul s@ protejeze bisericadominant@, majorit@]ii poporului rom$n. Noi am fost ortodoc}i p$n@la 1700, c$nd s-a produs „schisma rom$neasc@”, sau unirea cu

214

.

.

Roma. Numai ̂ n]elepciunea poporului rom$n, legat de tradi]ie, ne-asalvat de catolicizare, impus@ de interese str@ine de ]ar@ }i na]iune.%n aceast@ situa]ie, am ^nceput s@ studiez problema originiicre}tinismului nostru, a vicisitudinilor prin care am trecut de la^ncre}tinare }i p$n@ la marea schism@ din 1054, ca }i ^mprejur@rile^n care am tr@it dup@ }i ^n care s-a f@cut unirea de la 1700, cu toateconsecin]ele ei ̂ n via]a poporului rom$n. Am ̂ n]eles atunci c@ rostulBisericii rom$ne Unite este acela de a fi inelul de leg@tur@ al ̂ ntreguluipopor cu Roma, leag@nul nostru de s$nge }i de credin]@ }i c@ esteabsolut fals@ teza: minoritatea s@ treac@ la majoritate, c@ci bobul deaur este mai valoros dec$t bulg@rul de fier. Am v@zut clar c@ intereselerom$ne}ti at$t ̂ n interior, c$t }i ̂ n interior vor fi ̂ ntotdeauna mai bineslujite de o singur@ Biseric@ ̂ n comuniune cu Biserica Apusului, }i c@cei ce men]in }i alimenteaz@ ura }i polemica contra catolicismului }ia conduc@torului s@u, Papa de la Roma, fac o mare gre}eal@^mpotriva ]@rii }i a poporului }i servesc interesele str@inilor }i peadversarii no}tri.

Iat@ de ce pe iconi]a de la hirotonire am scris ca un vot }i un scopal existen]ei mele: „Pe cei risipi]i ^i adun@, pe cei r@t@ci]i ^i ^ntoarce}i-i une}te cu Sf$nt@ Catolic@ }i Apostolic@ Biserica Ta” (LiturghiaSf. Vasile).

%n decursul studiilor la Roma, am v@zut bine ce a ̂ nsemnat pentruvecinii }i compatrio]ii no}tri apartenen]a la catolicism, c$t au fost defolositoare pentru poporul rom$n reluarea leg@turilor cu Apusulcatolic, p@str$ndu-ne ^n acela}i timp specificul nostru r@s@ritean. Ladorin]a superiorilor din Roma, m-am ̂ ntors acas@ ̂ n ]inut@ r@s@ritean@cu ras@ }i cu barb@, ^nc$t, v@z$ndu-m@, un doctor a exclamat:„Bat@-te norocul! Te-ai dus la Roma s@ te faci ortodox!”.

%ntr-adev@r, acolo am ^nv@]at s@ fiu ortodox }i catolic ^n acela}itimp. Eu am reu}it s@ unesc ^n sufletul meu ortodoxia }i catolicismul}i s@ apar]in acelei unice Biserici a lui Hristos, Maica }i %nv@]@toareatuturor popoarelor, iar ^n cele dou@ Biserici rom$ne}ti s@ v@d dou@surori gemene, sau cum spunea N. Iorga: doua strane ale aceleia}icatedrale a na]iunii rom$ne, menite s@ coboare ̂ mpreun@ ̂ n mijloculpoporului la anumite momente ale slujirii ob}te}ti.

%n trecutul nostru, poporul rom$n a p@strat leg@tura cu ImperiulRoman, care ne-a dat fiin]a, legea }i credin]a, unul }i acela}i ̂ n toat@

215

.

.

str@lucirea lui, chiar }i atunci c$nd, din punct de vedere administrativ,s-a ̂ mp@r]it ̂ n cel de apus }i din R@s@rit, care a devenit bizantin. Prinepiscopii de Tomis, ^n frunte cu Teotim }i prin cei de pe malurileDun@rii, ^n frunte cu Niceta de Remesiana, am unit ^ntr-un singurtrup Roma }i Bizan]ul, a}a cum mai t$rziu {tefan cel Mare, atletullui Hristos, ^n minunatele biserici moldovene armonizeaz@ ^n chipminunat goticul italian cu liniile bizantine, gener$nd capodopereproprii }i unice.

A}a cum ̂ n trecut to]i marii no}tri voievozi au }tiut s@ dep@}easc@ura greco-slavilor fa]@ de Apus }i s@ aib@ cu papalitatea leg@turi foartefolositoare pentru ]ar@ }i popor, a}a s-ar cuveni ca }i la ora actual@,c$nd „cel mai iubit fiu al poporului rom$n” ^ntre]ine rela]ii cupopoarele de pe toate meridianele globului, s@-l ajut@m s@ vindecerana deschis@ ̂ n toamna anului 1948, }i de atunci mereu s$nger$nd@.Ar fi bine s@ putem vedea pe to]i ierarhii celor dou@ Biserici ^ncomuniune de credin]@, n@dejde }i dragoste cu urma}ul Sf. Petru,^n care toat@ lumea recunoa}te pe c@petenia fireasc@ a cre}tin@t@]ii,cum spune N. Iorga, s@ slujeasc@ jertf@ ob}teasc@ la acela}i altar alna]iunii rom$ne.

M@ bucur@ mult asigurarea pe care a]i primit-o din partea dl.colonel Vasilescu, trimis al M.A.I.-ului, c@ „^n prezent se recunoscmeritele Bisericii Greco-Catolice p$n@ la data desfiin]@rii, 1948, }ic@ nici ̂ n intervalul de timp de atunci p$n@ ̂ n prezent nu s-a doveditnepatriotic@”. Aceasta denot@ c@ exist@m }i nu ne-am autodesfiin]at.Convingerea exprimat@ de c@tre unii membri de partid c@ BisericaGreco-catolic@ n-a gre}it niciodat@ cu nimic ^mpotriva poporuluirom$n a ajuns p$n@ sus }i nu mai este dec$t un pas p$n@ la abolireadecretului din 1 decembrie 1948, care reglementeaz@ averileunit@]ilor biserice}ti, ^nglobate pe calea }tiut@, ^n ortodoxiaanticatolic@ }i antiroman@, dar f@r@ doar }i poate }i antirom$neasc@,chiar dac@ duce campania ^n numele rom$nismului }i a dragosteide patrie, dar nu s-au putut reglementa }i problemele de con}tiin]@cu toate urm@rile lor.

O Biseric@ nu se poate ̂ nfiin]a printr-un decret, dac@ ea nu exist@^n fapt, la fel nu se poate desfiin]a printr-un decret, deci dac@ ea^nceteaz@ de a exista ^n fapt. Dup@ cum poporul rom$n ^n decursulistoriei sale bimilenare n-a ^ncetat s@ existe chiar }i atunci c$nd cei

216

.

.

ce-l st@p$neau }i alia]ii lor nu vorbeau de el }i nu-i recuno}teauexisten]a, la fel }i Biserica noastr@ dup@ publicarea acelui decret n-a^ncetat s@ existe }i continu@ s@ tr@iasc@ }i azi. Profetic spunea %.P.S.S.Iuliu Hossu: „Biserica lui Inochentie Micu nu poate pieri dec$t odat@cu neamul pe care l-a slujit ^n tot decursul existen]ei sale sub toateputerile sale, ea continu@ s@-l slujeasc@ }i azi ^n cea mai neagr@clandestinitate, a}tept$nd cu r@bdare ziua rea}ez@rii sale din nou pearena vie]ii publice”.

%mi place s@ cred c@ ceea ce a]i desprins din conversa]ia cuinterlocutorul, dac@ nu este ^nc@, va deveni ^n cur$nd un fapt real:„Persecu]ia s-a terminat }i acum urmeaz@ faza dialogului”.

Noi aici am experimentat pe pielea proprie b@nuiala }ine^ncrederea c@ am lucra ^mpotriva intereselor statului }i aleguvernului. Eu personal, pe l$ng@ stigmatul de a fi r@mas fidel Bisericii^n care m-am botezat, mai am un altul }i mai ad$nc imprimat, }i ^nconsecin]@ }i mai de reprobat, acela c@ fac parte din ordinulc@lug@resc Sf. Vasile cel Mare, c@ ]in leg@tura cu c@lug@rii din ordin,c@ ne adun@m, cotiz@m }i ne organiz@m (s.n.). S-a f@cut afirma]ia }is-a pus ̂ ntrebarea: ce-i cu el? {i cu catolicii }i cu comuni}tii? S-a maispus c@ sub masca piet@]ii lucrez ^mpotriva ordinii de stat. C$nd amauzit aceste acuze, am z$mbit }i mi-a venit ^n minte principiul delogic@: „Gratis asseritur, gratis negatur” (s.n.). Nu eu trebuie s@-midovedesc nevinov@]ia, ci acuzatorii vina. Eu nu am alt@ vin@ dec$taceea de a fi r@mas fidel ordinului c@lug@resc ctitorit la noi ^n ]ar@de Inochentie Micu. Pe vatra acestui ordin, s-a pl@m@dit {coalaArdelean@ ̂ ntr-un moment crucial }i decisiv pentru direc]ia }i destinelepoporului rom$n. Iat@ aprecierea, una din multiplele, ce s-a scris:„Un astfel de moment r@spunz@tor ^n fa]a istoriei pentru destinulpoporului nostru ̂ l marcheaz@ {coala Ardelean@, mi}care exemplar@prin unitatea de aspira]ii }i preocup@ri prin for]a unic@ a sentimentelor}i pasiunilor, remarcabil@ sintez@ catalizatoare a unui programna]ional cu obiective politice }i culturale. Sub stindardul lupteina]ionale cunoa}te cele mai luminate }i ^nfl@c@rate spirite: Micu,{incai, Maior, Budai-Deleanu. Opera lor cl@de}te momentul prin careepoca ^}i define}te caracterul prin excelen]@ patriotic, iar chipurilelor privite ̂ n perspectiva timpului se dimensioneaz@ p$n@ la propor]iilelegendei” (M. Protase, Petru Maior, Bucure}ti, 1973, p. 5).

217

.

.

Port cu m$ndriei stigmatul c@ am r@mas fidel ordinului }i }coliicare„prin ^n@l]imea mesajului vehiculat” a }tiut s@ aleag@ }i s@identifice „cu mult@ consecven]@, ^n g$ndirea acestei uria}e mi}c@ri,elemente a c@ror finalitate istorico-lingvistic@ }i patriotic@ vor r@m$nepentru toate genera]iile ce au urmat-o de net@g@duit” („Familia”,nr. 2, febr. 1974, p. 2). %n ciuda oric@ror presiuni }i amenin]@ri, voir@m$ne, cu ajutorul lui Dumnezeu, p$n@ la moarte fidel acestui ordin,care prin }coala sa a ^ndeplinit cu mult rod lucrarea de instruc]iecatehetic@ a ^ntregului popor, pe care l-a preg@tit pentru botezulna]iunii, prin adunarea de la Alba Iulia din 1918. Actul de unificaredin 1948, indiferent de ^mprejur@rile }i instrumentele prin care s-af@cut, dup@ mine, este liturghia de miruire a ^ntregului popor, careprin exemplul episcopilor, preo]ilor }i credincio}ilor martiri }im@rturisitori a primit t@ria unic@ ^n istoria Bisericii }i a poporuluirom$n de a se afirma ^n fa]a lumii ^ntregi ca popor cre}tin, vrednicde str@bunii s@i daco-romani. Acum trebuie s@ preg@tim liturghia de^mp@rt@}ire din acela}i potir cu fra]ii }i surorile din Apusul catolic,f@r@ s@ stric@m comuniunea cu R@s@ritul ortodox. Prin aceasta vomdeveni ^n lumea de azi inel de leg@tur@ ^ntre Biserici }i Na]iuni.

Iat@ de ce }i pentru mine, ca }i pentru orice rom$n, afirma]iahot@r$t@ c@ „Statul rom$n dore}te o Biseric@ Rom$neasc@ puternic,indiferent cum s-ar numi” este, a}a cum bine a]i subliniat, P@rinteArhiepiscop, punctul central }i revelator, nu pentru noi, care de mult^l ^ntrez@ream }i cu dor ^l a}teptam, ci pentru cei ce ^nainte de 1948}i, mai ales, dup@, timp de 27 de ani prin pres@, conferin]e, de laamvoane }i catedre, pe toate c@ile }i cu toate mijloacele au continuats@ arunce oprobiul asupra noastr@, crez$nd c@ prin aceasta servesc]ara, na]iunea }i poporul, dar, ̂ n realitate, poate f@r@ s@-}i dea seama,m$n@ apa pe moara du}manilor poporului rom$n.

Concluzia fireasc@ c@ unificarea din 1948 a e}uat, chiar }i ̂ n ochiiguvernului }i partidului, o putem trage din faptul c@ la ^ndrumareaacestora, din 1973 Biserica Ortodox@ a renun]at la serb@rileproiectate pentru aniversarea unui sfert de veac de la suprimareaBisericii Rom$ne Unite, de fapt, eu a} spune de la deschiderea celeimai glorioase pagini din istoria Bisericii Rom$ne. A fost un gest decumin]enie }i ^n]elepciune rom$neasc@ }i dorim s@ urmeze c$t maicur$nd altele }i mai gr@itoare. Eu socot c@ „persecu]ia s-a terminat”

218

.

.

de mult, cu toate c@, ici sau colo, preo]i, c@lug@ri }i c@lug@ri]e, mairar credincio}i, au mai avut parte de anchete }i perchezi]ii domiciliare}i a} spune c@ „faza dialogului” este deja ^nceput@, ea trebuiecontinuat@ cu %ncredere }i curaj, chiar dac@ „pa}ii sunt mici }ipruden]i”, ea va duce sigur la bun sf$r}it.

Pornind de la faptul c@ ierarhia ortodox@ declar@ solemn }icategoric c@ este al@turi de popor }i merge cu poporul, iar ceagreco-catolic@ tr@ie}te ^n convingerea c@ serve}te interesele majore}i perene ale poporului, eu am propus ̂ nt$lniri reciproce }i convorbirifr@]e}ti. Un ^nceput timid s-a f@cut cu c$]iva ani ^n urm@, dar, dinp@cate, nu s-a continuat. Perspectiva unor „eventuale conferin]e ̂ ntrereprezentan]ii celor dou@ Biserici” de care aminti]i ^n scrisoare esteun fapt ^mbucur@tor }i ele vor fi ^n folosul Bisericii }i Patriei. Face]itot posibilul ca ele s@ se realizeze c$t mai cur$nd, dar, p$n@ atunci,v-a} ruga s@ sta]i de vorb@ doi c$te doi }i preg@ti]i terenul.

Speran]a pe care o nutri]i: „s@ se ajung@ la o anulare juridic@ asentin]elor date ̂ mpotriva Bisericii noastre” socot c@ trebuie s@ devin@fapt. %ntr-o conversa]ie avut@ cu %.P.S.S. Iuliu Hossu, privitor lacoresponden]a mea personal@ cu P.F. Patriarh Justinian, privitor laa}ezarea„unific@rii” din 1948 pe temelie solid@ }i des@v$r}irea }i prinreconcilierea Bisericii Ortodoxe Rom$ne cu Biserica Catolic@, ^ntrealtele mi-a spus: „%nainte de toate anularea decretului din 1948 }irea}ezarea Bisericii noastre ^n drepturile sale fire}ti, apoi ^mpreun@cu Patriarhul vom merge la Roma s@ rezolv@m problemele”. Era opozi]ie demn@, just@, cre}tineasc@ }i rom$neasc@. Dac@ p$n@ ^nprezent nu s-a realizat, ̂ n cer, al@turi de ceilal]i martiri }i m@rturisitoriai no}tri, }i m@ ^ncumet s@ mai adaug, al@turi de Ilie Iorest, SavaBrancovici, Oprea Micl@u}, Visarion Sarai }i Sofronie de la Cioara,c$ndva adversari ^nfoca]i ai unirii, iar acum dac@ sunt ^n fa]a PreaSfintei Treimi, sunt f@r@ ^ndoial@ sus]in@torii ei, el mijloce}te pentrurealizarea acestui mare deziderat.

%n 18 august 1967, c$nd am fost ^n audien]@ la P.F.P. Patriarh,^ntre altele mi-a declarat: „{tii c@ Papa mi-a f@cut cadou Columnamie }i eu am f@cut-o cadou Guvernului? Dar nu se poate publicanici scrisoarea Papei c@tre mine }i nici r@spunsul pe care eu l-am datpapei”. Pe l$ng@ ^ncrederea acordat@, declara]ia mi-a r@spuns la^ntrebarea ce mi-o pusesem: Cum ne vine Columna ^n ]ar@? {tiam

219

.

.

de la Roma ^mprejur@rile ^n care a fost f@cut@, finan]area }i scopulpentru care s-a f@cut. Diploma]ia vatican@, p@str$nd t@cerea, a }tiuts@ fac@ un act de importan]@ istoric@ pentru poporul rom$n }i pentruBiserica noastr@, ̂ n special. Din surs@ sigur@ }tiu c@ ini]iativa aducerii^n ]ar@ a Columnei a pornit de la Partid. {i aceasta este un mare actpatriotic, vrednic de toat@ considera]ia }i lauda. Vizita Dl. Gh. Maurerla Papa }i apoi a conduc@torului statului nostru, cu schimbul dedaruri, nu s-a f@cut f@r@ consultarea }i contribu]ia P.F.P. PatriarhJustinian. Bustul ̂ mp@ratului Traian trimis de Pap@ poporului rom$nprin conduc@torul s@u este o completare la Columna care pe socluloriginal nu-l mai are pe ̂ mp@rat, ci pe Verhovnicul Apostolilor, Petru,}i prin aceasta cu nimic nu se diminueaz@ leg@tura cu „CathedraPetri”, ci, din contr@, o ^nt@re}te }i o a}eaz@ pe f@ga}uri trainice.

Ca bazilitan, regret enorm de mult c@ cealalt@ ini]iativ@, aducerea^n ]ar@ a osemintelor lui Inochentie Micu, pentru a fi a}ezate ^nPanteonul b@rba]ilor ilu}tri de pe C$mpia Libert@]ii de la Blaj sau ^nCatedrala de la Blaj, cum a fost dorin]a episcopului martir, a fost^mpiedicat@ de unele calcule ale coloniei rom$ne din Roma, care,^mpotriva vederilor papei, s-a f@cut p@str@toarea }i p@zitoareamoa}telor. De c$te ori trec prin fa]a Universit@]ii din Cluj-Napoca,m@ simt ̂ n@l]at suflete}te }i un g$nd ales de recuno}tin]@ }i admira]iese ^nalt@ c@tre cei ce au a}ezat acolo, ^n ace}ti ani, pe cei trei corifeiai {colii Ardelene, care gr@iesc genera]iilor de studen]i despre crezullor, care este }i crezul meu }i al ^ntregului popor.

%mi place s@ cred c@ se deschid perspective bune ca dorin]aformulat@ de P.F.S. Justinian ̂ n audien]a men]ionat@ s@ devin@ fapt@.Ar@t$ndu-i c@ at$ta vreme c$t mai sunt episcopi, preo]i }i credincio}icare n-au aderat la unificare, ci a}teapt@ libertatea Bisericii suprimate,nu se poate spune c@ re^ntregirea Bisericii str@mo}e}ti este f@cut@, iarP.F. Sa nu este de drept }i de fapt Patriarhul tuturor rom$nilor. Dreptr@spuns P.F. Sa }i-a ̂ ntins m$na schi]$nd un gest larg }i de perspectiv@,spun$nd: „Ave]i r@bdare! Eu nu spun c@ unirea e aproape, dar nicideparte nu e. Acum vine Atenagora aici, pe urm@ va merge la Roma.Vom merge }i noi }i vom face unirea, l@s$nd pe seama teologilor }i acanoni}tilor s@ rezolve problemele. Cum }i-au b@tut capul s@ fac@schisma ^n Biseric@, acum s@-}i bat@ capul s-o rezolve”.

220

.

.

Acest lucru se }tie }i la Roma, }i nu l-a uitat nici P.F. Sa, c@ci, dinc$nd ^n c$nd, i l-am adus aminte. E adev@rat c@ peste doi ani maisceptic }i mai ne^ncrez@tor, mi-a spus: „Coresponden]a pe care mi-otrimi]i o p@strez ^n dosarul meu personal. Nu o aduc ^n dezbateresinodal@, deoarece ar putea da na}tere la interpret@ri }i ar putea creagreut@]i }i situa]ii delicate. Unirea este un deziderat al tuturor Bisericilorcre}tine. Noi continu@m s@ lucr@m pentru ea. Eu ̂ ns@ sunt deja b@tr$n}i nu voi ajunge s@ o v@d”. Eu am intervenit: „Preafericite! Trebuie s@se realizeze dorin]a P.F. Patriarh Atenagora, cu a c@rui ac]iune v@solidariza]i, }i totodat@ profe]ia pe care a formulat-o, cum se spune,^n Sinod, cu ocazia vizitei din 1967. Dup@ ce a ascultat spusele grele,ridicate de fanatismul unor teologi }i sinodali, ^n calea dialogului cucatolicii, a declarat: „%n ciuda greut@]ilor care stau ^n calea unirii, ease va face, fiindc@ este lucrarea Duhului Sf$nt, prin oamenii luiDumnezeu. Eu sunt prea b@tr$n }i nu voi ajunge s@ o v@d”. C@ut$ndapoi spre P.F. Voastr@ a continuat: „P.F. Ta e}ti mai t$n@r, o vei vedea}i o vei face!”. V@ spun }i eu: „%ndr@zni]i, Preafericite! Nu l@sa]i lucruriledin m$n@. E nevoie de pu]in@ ini]iativ@ }i curaj. Noi nu trebuie s@ fimcoada mi}c@rii ecumenice, ci ^n fruntea ei, mai ales ^n raporturile curomano-catolicii. Interese de stat }i biserice}ti ne oblig@ la aceasta, iarlatinitatea noastr@ }i ortodoxia ne ajut@. P.F. Voastr@ de at$tea ori }i^n at$tea ^mprejur@ri a]i dat dovad@ de mult@ ini]iativ@ }i curaj. O^nt$lnire cu Papa Paul al VI-lea ar deschide o cale sigur@ }i expeditiv@pentru rezolvarea problemelor ̂ nc$lcite. Iar, dac@ situa]ia interna]ional@pare nefavorabil@, s@ avem ^ncredere ^n harul domnului. C$nd vreaDumnezeu se ̂ nvinge r$nduiala firii, spune c$ntarea noastr@ liturgic@”.

– „S@ ne rug@m }i s@ medit@m!”, a completat P.F. Sa.Dac@ p$n@ ^n prezent ideea n-a putut fi realizat@, ea n-a fost

abandonat@ }i respins@ nici de patriarh, nici de sinodali }i nici deconduc@torii ]@rii. Dovada o face scrisoarea anexat@, adresat@ P.F.Patriarh ^n 21 februarie 1971 pe care am expediat-o ^n copie }i P@r.M. Cline] din Milano. De la el a primit r@spunsul pe care-l anexez. Lucrulnu s-a oprit aici. F@r@ consim]@m$ntul meu, c@ci n-am fost ^ntrebat,scrisoarea a fost publicat@ ̂ n Revista „Oriente Cristiano” din Palermo.%n vizita f@cut@ ^n ]ar@ ^n luna iulie 1971 ca ^nso]itor al cardinaluluiCarpino, P@r. Cline] a adus revista }i a predat-o la Mitropolie ^nTimi}oara, la Patriarhie }i la Mitropolia din Sibiu. %nainte de ce ar fi

221

.

.

sosit la Cluj-Napoca, am fost tras la r@spundere de organele politicelocale pentru scrisoare }i trimis din localitate, ca s@ nu-i ^nt$lnesc pevizitatori. Alte urm@ri n-a avut dec$t observa]ia: nu trebuia trimis@.R@u a f@cut c@ a publicat-o.

Trebuie s@ recunoa}tem c@ vizita patriarhului la Cluj }i la Oradea,^nso]it de mitropolitul Mladin, cu ocazia sfin]irii bisericii din Rozalvea,jude]ul Maramure}, ̂ n luna august 1971, a dat ocazie la unele afirma]iilipsite de dragoste }i cu totul eronate din punct de vedere istoric }i, pedeasupra, ^n flagrant@ contradic]ie cu spiritul ecumenic }i cu politicastatului nostru. %ntre altele s-a spus: „Pece]ile leg@turilor cu Roma s-aurupt pentru vecie }i cine se uit@ ̂ napoi se va preface ̂ n st$lp de sare”.

Au st$rnit nedumerire }i uimire. N-au speriat pe nimeni }i n-auconvertit pe nimeni. Au ̂ nveninat, ̂ n schimb, sufletele care ̂ ncepuser@s@ se apropie }i au tulburat atmosfera senin@ necesar@ pentru undialog eficace.

%mi place s@ cred c@ viziunea clar@ a oamenilor no}tri politici vapune cap@t pentru totdeauna afirma]iilor de genul acesta ^n situa]iisimilare }i se va ^ns@n@to}i climatul ecumenic ^n ]ar@, elimin$ndu-sedin presa Patriarhiei Rom$ne articolele pline de venin la adresacatolicismului }i a Vaticanului, pentru care nu g@sesc alt@ justificaredec$t cuv$ntul Domnului Isus: „M-au ur$t ^n zadar”.

Un efort colectiv trebuie depus sub c@l@uza ierarhilor celor dou@Biserici }i a guvernului ca prejudec@]ile s@ se ^nl@ture, sufletele s@ seapropie, inimile s@ se ̂ nc@lzeasc@ ̂ ntr-un dialog constructiv, care s@ sedesf@}oare }i cu diploma]ia Vaticanului, ^n vederea preciz@riicondi]iilor intercomuniunii menite s@ duc@ la deplina ̂ nfr@]ire a fiilorcelor dou@ Biserici rom$ne}ti.

Orice pas }i orice efort spre rezolvarea acestui deziderat cre}tinesc}i rom$nesc se ^nscrie ^n }irul actelor de dreptate, de dragoste }i decumin]enie. Dac@ ^n Polonia Biserica Greco-Catolic@ s-a salvat prinaderarea la Biserica Romano-Catolic@, ^n Ungaria, Bulgaria }iJugoslavia a r@mas neatins@ ̂ n drepturile ei, iar ̂ n Cehoslovacia, de}isuprimat@, a fost reabilitat@, la noi reabilitarea ei trebuie s@ generezereconcilierea Ortodoxiei cu Catolicismul. Suferin]ele noastre ^n felulacesta ar fi bogat r@spl@tite.

A} fi recunosc@tor %nalt Prea Sfin]ite P@rinte, dac@ mi-a]i facecunoscute punctele vitale „indiscutabile, precum }i cele negociabile”,

222

.

.

pe care le ve]i prezenta ^n memoriul preconizat. P@rerea meamodest@ este c@ acest memoriu ar trebui s@ fie oglindirea complet@a p@rerilor ^ntregului nostru episcopat, }i cas@ avem garan]ia c@ nueste numai un sondaj de circumstan]@, pentru lini}tirea celor ce arvedea ^n el un fel de privi care pentru a ne dezveli, ca s@ fim maibine lovi]i, ar trebui s@ fie prezentat direct Conduc@torului Statului,singur ^n drept s@ cunoasc@ }i s@ rezolve, cu ajutorul organelorcompetente, aceast@ problem@ major@.

%n a}teptarea momentului crucial ^n via]a poporului rom$n cuurm@ri perene pentru Patrie }i cu un ecou mondial, continuu s@ implorde la P@rintele luminilor mult har }i mult@ lumin@ pentru to]i ceichema]i la ̂ nf@ptuirea lui. Ar fi bine s@ fie mobilizate pentru rug@ciunetoate sufletele credincioase.

Dup@ care, plecat la s@rutarea dreptei }i cer$nd binecuv$ntarearhiereasc@, r@m$n devotat }i supus ^n Hristos,

Augustin Prundu}Cluj-Napoca, 23 iulie 1975

Prea Fericirii SalePrea Fericitului P@rinte JustinianPatriarhul Rom$nieiBucure}ti

Prea Fericite P@rinte Patriarh,

%n aceast@ duminic@, premerg@toare zilei de 22 februarie a anului1971, c$nd Prea Fericirea Voastr@ ^mpline}te venerabila v$rst@ de}aptezeci de ani, ^n toate bisericile s-a ^n@l]at rug@ c@tre P@rinteleceresc, implor$nd pentru P@rintele }i %nt$ist@t@torul Bisericii OrtodoxeRom$ne}ti s@n@tate, lumin@, t@rie }i putere ̂ ntru lungimea zilei pentrufericit@ c$rmuire.

Cunosc@tori buni }i cercet@tori asidui vor scoate la lumin@ marile^nf@ptuiri din decursul celor peste dou@ decenii de p@storire – ^ntrecare ^n chip deosebit se men]ioneaz@ „Re^ntregirea Bisericiistr@mo}e}ti din Transilvania”.

223

.

.

%n aceast@ aniversare }i eu smeritul ieromonah, ca unul ce amfericirea }i povara s@ fac parte din aceea}i Biseric@ str@mo}easc@,dar nu ^n vr@jm@}ie, ci ^n comuniune cu Biserica Romei, m@ asociezcu toat@ inima la marea rug@ general@ }i poate cu pu]ini mai adaugla aceasta }i ruga personal@, implor$nd din nou, }i cu mai mult@os$rdie, bel}ug de har }i lumin@ spre a putea deschide por]ile acum^nchise }i de o parte }i de alta, pentru ^nceperea unui dialog sprereconcilierea Ortodoxiei cu catolicismul, ^mplinind prin aceasta undestin h@r@zit de providen]@ poporului rom$n.

Prin ̂ n]elepciune }i dib@cia Conduc@torilor de Stat, pe plan politic}i cultural, ]ara noastr@ joac@ cu tot mai multe convingere }i cu maimare r@sunet mondial rolul de mediere }i ^mp@ciuire. Constat$ndaceasta cu mare bucurie, nu po]i s@ nu dore}ti ca acela}i rol deunificare spiritual@ }i religioas@ s@-l aib@ Biserica Rom$n@ ^n actualaconjunctur@ a ecumenismului care angajeaz@ pe orice cre}tincon}tient de chemarea sa.

Noi, rom$nii, ca popor, ^nc@ de la leag@n cre}tini, am p@stratleg@tura cu Imperiul glorios care ne-a dat na}tere unul }i acela}i,desp@r]it din punct de vedere administrativ ^n lumea r@s@ritean@ }ilumea apusean@, dar unul }i nedesp@r]it ^n toat@ grandoarea }istr@lucirea sa. Noi, prin ob$r}ia }i prin credin]a noastr@, am unit^ntr-un singur trup }i suflet Roma }i Bizan]ul, ^ntre care pe atunci nuera du}m@nie, ci dragoste, pace }i armonie. Legea noastr@str@mo}easc@, la care fiecare rom$n adev@rat ]inea ca la luminaochilor, cu toat@ convingerea sufletului, cu toat@ c@ldura inimii }i cutoat@ dragostea fierbinte fa]@ de Hristos }i fa]@ de Na]iune, este olege a noastr@, lege de sintez@ a elementelor esen]iale din legear@s@ritean@ }i din legea apusean@ }i tocmai de aceea de o valoareecumenic@ unic@. „F@r@ ^ndoial@ – spunea ^ntr-un moment decump@n@ Nicolae Iorga – legea rom$neasc@ este o lege r@s@ritean@,dar lege r@s@ritean@ f@r@ du}m@nie dogmatic@ fa]@ de legea apusean@^n care noi nu intram, pentru c@ legea apusean@ n-am f@cut-o noi,pe c$nd legea r@s@ritean@, a}a cum este la noi, noi am f@cut-o. Legede mister, lege de entuziasm, lege de jertf@ }i ^n acela}i timp lege demare con}tiin]@. sinteza rom$neasc@ este f@cut@ din aceasta”.(Concep]ia rom$neasc@ a ortodoxiei, conferin]@ ]int@ la SocietateaFemeilor Ortodoxe, Editura Rom$nia, p. 9, 11.) Aceasta este legea

224

.

.

transmis@ nou@ de Sava Gotul, Nechita Romanul, Vretanion,Teotim }i Valentinian de Tomis, al@turi de Amilian din Durostorum,Victorin de Poetavio, Dionisie cel Mic, Casian Romanul, Niceta dinRemesiana, Ursus din Abritus }i ceilal]i martiri }i ierarhi. Ura,du}m@nia, prejudec@]ile }i antipatia fa]@ de apusul catolic este unvirus inoculat ^n sufletul unora de str@ini }i altereaz@ s@n@tatea }ifrumuse]ea sufletului rom$nesc }i chiar ortodoxia ^ns@}i.

R@sfoind filele trecutului de glorie }i lumin@ al na]iunii rom$ne,de la As@ne}ti, Basarabi, Mu}atini, la personalit@]i mondiale ca {tefancel Mare, Mihai Viteazul, la Matei Basarab }i Constantin Br$ncoveanu}i p$n@ la b@rba]ii de seam@ ai na]iunii, constat@m c@ to]i au avutstr$nse leg@turi }i rodnice cu urma}ii ^n Scaunul Sf. Apostol Petru,de}i eram sub obl@duirea Constantinopolului.

Merg$nd cu g$ndul la prima ^nt$lnire cu Prea fericirea Voastr@,prilejuit@ de festivit@]ile de la Curtea de Arge}, poposesc cu cercet@riila lucidul moralizator }i profund g$nditor Neagoe Basarab, care, prinmarele s@u „monument de literatur@, politic@, filozofie }i elocven]@”a ̂ nv@]@turilor c@tre fiul s@u Theodosie, de cur$nd puse ̂ n circula]ie,ne gr@ie}te nou@ tuturor }i na]iunii ̂ ntregi at$t de luminat. El, care ̂ n1517, prin t$rnosirea m@n@stirii, a pus ̂ n uimire ̂ ntreg R@s@ritul }i ̂ nmi}care ^ntreg Atosul, ne gr@ie}te }i mai conving@tor prin gestul s@ude mare diplomat pe care ^l face peste doi ani, c$nd, ^mpreun@ cuviitorul s@u ginere, {tef@ni]@ al Moldovei, cere Papei Leo al X-lea,protectorul lui Michelangelo, s@-i considere pe ei, pe urma}ii lor }ipe to]i supu}ii lor „lega]i prin alian]@ perpetu@ cu el, cu scaunul s@u}i cu Biserica Roman@”. %n 2 iunie Papa le ^ndepline}te dorin]ele }ipromisiunile }i le accept@ ofertele, pentru c@, ̂ n schimb, le scrie papa:„Noi v@ promitem }i ne oblig@m ca ^n orice pact sau conven]iunecare s-ar ^ncheia ^ntre Noi }i acest Scaun cu st@p$nitorul turcilor, pevoi s@ v@ includem ca pe adev@ra]i confedera]ia }i p@rta}i. Pentru ac@ror observare ne oblig@m cu adev@rat at$t Noi, c$t }i urma}ii no}triPontifi Romani, Scaunul Apostolic }i Biserica Roman@, precum }itoate averile aceluia}i Scaun }i aceleia}i Biserici” (Hurmuzachi,Documente, vol. II/2, pp. 307-309).

%n leg@tur@ cu proiectata vizit@ a Conduc@torului nostru de Stat^n Italia, din protocolul c@reia nu poate lipsi, f@r@ p@gubirea na]iunii,vizita la Papa Paul al VI-lea, un episcop dintre cei nerecunoscu]i,

225

.

.

dar totu}i bine cunoscu]i, ^mi scrie: „C$t de folositoare ar fi pentru]ara noastr@ o astfel de vizit@ }i ce dovad@ de independen]@ politic@pentru opinia public@ interna]ional@! Dar c$t este aceasta de greude realizat, f@r@ libertatea Bisericii Greco-Catolice! Ori de c$te orise vor ^ncerca contacte, fie din partea Statului rom$n, fie din parteaBisericii Ortodoxe Rom$ne, cu Biserica catolic@ }i cu Vaticanul,totdeauna va fi prezent@ ̂ n mintea fiec@reia din p@r]i aceast@ Biseric@,ca un obstacol, chiar dac@ din motive de oportunitate nu s-ar vorbidespre ea. Men]inerea suprim@rii ei este un act anticatolic }i nimeninu mai crede afirmarea ieftin@ }i gratuit@ c@ Biserica Greco-Catolic@s-a autodesfiin]at, sau cealalt@ afirma]ie, c@ prin revenirea uni]ilorla Biserica Ortodox@ – respectiv, ̂ nglobarea lor for]at@ – ̂ n Rom$niaecumenismul s-a anticipat.

Din parte-mi, c$nd v@d aceast@ situa]ie, nu pot face ceva mai bundec$t s@ rog pe Maica Domnului }i Maica Bisericii s@ ^nduplece peFiul S@u s@ fac@ ca Prea Fericirea Voastr@ cu Ierarhii Bisericii Rom$nedin ambele strane – de}i una oficial suprimat@ }i redus@ la t@cere –s@ coboare ̂ n mijlocul poporului rom$n }i ̂ mpreun@ cu Conducereade Stat s@ g@seasc@ calea cea mai bun@ }i mai rapid@ pentru oreconciliere cu Scaunul Apostolic al Romei, pentru ca s@ fie scos spinuldin trupul Na]iunii Rom$ne }i rana s@ se vindece deplin, iar fra]ii s@fie nu numai ^n vorb@, ci }i ^n fapt@ adev@ra]i fra]i buni.

Aceasta ne este chemarea ca noi prin tr@s@tura noastr@ de latini}i ortodoc}i s@ ̂ mp@c@m ̂ n fiin]a noastr@ cre}tinismul de pretutindeni,devenind, ^n acela}i timp, ortodoc}i }i catolici, a}a cum %n esen]a einealterat@ este legea noastr@ str@mo}easc@. Popor de echilibru,poporul rom$n are misiunea ca ^n virtutea „pecetei darul Sf$ntuluiDuh”, grefat@ pe „sigiliul Romei str@bune”, s@ devin@ puntea deleg@tur@ ̂ ntre Occident, cu cre}tinismul s@u umanist, activ }i variat }iOrientul, cu cre}tinismul s@u ad$nc, mistic }i ^nfocat }i, prin aceasta,un puternic focar de pace }i progres ^n lumea amenin]at@ decatastrofa r@zboiului atomic.

Acest lucru mare, urgent }i at$t de necesar Patriei, Cre}tin@t@]ii }iOmenirii ̂ l cere, Prea Fericite P@rinte, Dumnezeu, ̂ l dore}te Biserica,^l impune Na]iunea }i ^l va prosl@vi cre}tin@tatea }i lumea ^ntreag@.

226

.

.

%n acest g$nd, a} dori ca s@ fiu ^n}tiin]at c$nd pot s@ vorbesc maipe larg Prea Fericirii Voastre }i s@ primesc binecuv$ntarea

}i personal s@ m@ plec la s@rutarea Sfin]itei Drepte.Devotat ^n Hristos,

ierom. S.A. Prundu}Cluj, 22 februarie 1971

Universitatea catolic@ Del Sacro cuoreMilano – Lorgo A. Camelli, 1

Milano, 3 mai 1971

Prea iubite }i stimate confrate ^n Hristos,

Scriu aceast@ scrisoare cu mare emo]ie dup@ at$ta vreme desilen]iu, totu}i nu am uitat, ^n special ^n rug@ciunile mele pe dragulnostru frate ^n Hristos, P. Augustin. Multe au trecut }i s-au ^nt$mplatde c$nd ne-am ̂ nt$lnit la Cluj. Multe, bune }i rele, cum spune poporul^n ^n]elepciunea sa, totu}i cred c@ trebuie s@ sper@m }i cu ajutorulDomnului tot ^nainte pentru binele sufletelor }i al Bisericii, ne estedatoria sf$nt@ preo]easc@.

Pro memoriul ce l-am primit de la Dumneata, transmis cu ocazia^mplinirii a 70 de ani, Prea Fericitului P. Patriarh, l-am tradus ̂ n limbaitalian@ }i trimis cu oarecare urgen]@ Secretariei de stat a Vaticanului.Cred c@ am f@cut bine }i ^n momentul de fa]@ este absolut necesars@ se }tie c@ Sfin]ia Ta lucreaz@ numai pentru bine Bisericii }i aNeamului rom$nesc. Avem aici, ^n special la Roma, cum mul]i carenu ne ^n]eleg, ori mai bine ne ^n]eleg a}a vor ei!, c$te dificult@]i, fiedin partea Prea Sfin]itului V. Cristea, fie din partea anumitor fra]ide Curie. „Pazienza”, cum spun italienii! E a}a de complicat@ }i cuc$t timpul }i schimbat@, ba chiar aproape mereu ^n schimbare! C$tedificult@]i, iubite P@rinte Augustin! %ns@ cred, totu}i, c@ nu trebuie s@ne pierdem curajul }i tot ^nainte cui ajutorul Domnului }i a PreaCuratei Fecioare. Opera ce Dumneata o dezvol]i cu at$ta r$vn@ epe o cale bun@ }i absolut necesar s@ fie dus@ p$n@ la sf$r}it. Din partea

227

.

.

mea, drag@ P@rinte Augustin, ai tot sprijinul fr@]esc }i, dac@ cumvae nevoie s@ transmi]i c$teodat@ vreun promemoriu aici la Roma, eu^]i sunt la dispozi]ie cu tot ajutorul de care ai nevoie.

Cezar e pe calea sf$r}irii studiilor }i ca discuta teza c$t de cur$nd.Alt lucru foarte bun, Cezar e un t$n@r tare sincer }i bun, ne iube}temult, e plin de dragoste cre}tineasc@ }i a}a de preg@tit spiritualice}te.Va fi pentru noi ^ntotdeauna un mare prieten }i frate.

Din partea familiei Alzati, at$tea ur@ri de bine }i s@n@tate!mul]umesc prea iubite P@rinte, pentru c@r]ile trimise }i at$t deimportante. Din partea mea prime}te, iubite confrate, ^mbr@]i}areamea fr@]easc@ }i ur@ri e bine ^n Domnul.

Cu toat@ dragostea ^n Isus,

ss. P. Mircea Cline]

P.S. %n colet, separat, am trimis o bro}ur@ a Episcopatului italian}i cartea de rug@ciuni tip@rit@ la Roma.

P@r. Augustin Prundu}str. Gheorghe Laz@r 203400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 23 iulie a.c., cu o oarecare nedumerire,la ^nceput: c$nd am deschis-o am v@zut dou@ titluri: primul: „%naltPrea Sfin]ite”, iar al doilea „Preafericite”, f@r@ semn@tur@. Mi-am zis:P@r. Prundu} ̂ mi trimite dou@ copii de pe scrisori ce le-a trimis, primaEpiscopului de la Cluj (care, din c$te am auzit, e Arhiepiscop), iar adoua Patriarhului, regret c@ nu mi-a scris }i mie! Documentele acesteale voi citi mai t$rziu. Seara, c$nd le-am reluat, spre uluirea mea, eueram deja Arhiepiscop; eu, care am refuzat orice demnitate ^nBiseric@, afar@ de munc@ }i suferin]@. M-a mirat faptul c@ te-ai dedatla aceste titluri pe care eu le detest profund. %n vechime, episcopulse semna „peccator”. Acuma este sf$nt, ^nalt }i pre ^nalt, uzurp$nd}i titlurile lui Dumnezeu. %n tot cazul, rom$nul spune: Ce-i „prea”nu-i s@n@tos! %n prezent (}i aceasta provizoriu, p$n@ la libertatea

228

.

.

Bisericii) eu sunt cel mai mic }i cel din urm@ ̂ n ierarhie. Titlurile ̂ nalteduc, pe de o parte, la servilism, iar, pe alta, la trufie. C$nd vei doris@-mi faci bucurie, s@ cau]i pe cele mai simple }i apropiate.

Deci cu mirare am constatat c@ hiperbolica titulatur@ m@ prive}tepe mine. Trec$nd peste acest spin, am citit cu bucurie r$ndurile cemi le-ai scris }i pentru o clip@ m-au chiar entuziasmat. Dar omultrebuie s@ pung@ ra]iunea ̂ naintea sentimentelor. F@r@ fapte precise,toate sunt simple vorbe, care trebuie primite cu generozitate, dar }icu rezerve. Timp de 27 de ani ̂ n care nu mi s-a dat s@ auzim o vorb@prieteneasc@ }i de pre]uire, ne-a r@nit ^n subcon}tient, ^nc$t, atuncic$nd auzim de „unificare”, pentru noi este identic cu: securitate,temni]@, Biserica Ortodox@! %n memoriile mele am cerut s@ creezeun climat de destindere, pentru a ne „depresuriza”! Este normal c@atunci c$nd Dl colonel Vasilescu mi-a spus ceea ce ]i-am comunicat,m-a bucurat ca primul semn de destindere. Am regretat ̂ ns@ c@ acestatrebuie s@ vin@ de la puterea civil@, }i nu de la Biserica Ortodox@.

%mi scrii c@ faza acesta nou@ (dac@ ^ntr-adev@r exist@) „trebuiecontinuar@ cu ^ncredere }i curaj”. De curaj nu ducem lips@, ^ns@trebuie s@ m@rturisesc sincer c@ de ^ncredere avem mare nevoie.Suntem tocmai ^ntr-o criz@ de ^ncredere. Desigur c@ pentru a revenila ^ncredere, nu e nevoie de al]i 27 de ani de dovezi contare. Dartotu}i este necesar s@ existe probe concludente c@ s-a schimbat cevasubstan]ial, pentru ca permanenta noastr@ dezam@gire s@ setransforme ^n ^ncredere. M@ rog lui Dumnezeu s@ vindece r@nile }is@ ^ns@n@to}easc@ atmosfera at$ta timp otr@vit@. Renun]area laserb@rile de aniversarea a 25 de ani de la „unificare” poate fi unsemn din partea Conducerii de Stat, dar nici un indiciu din parteaBisericii Ortodoxe. Faptul c@ ierarhia ortodox@ declar@ c@ esteal@turea de popor, nu ̂ nseamn@ c@ trebuie luat@ de real@. {i {aguna,}i Miron Rom$nul }i Mangra spuneau c@ sunt al@turea de popor, c$ndlucrau pentru monarhia austro-ungar@! Chiar dac@ ar lucra }i ^nprezent, pentru o unire religioas@ trebuie ceva deosebit. Noi vedemclar c@ trebuie s@ ne schimb@m atitudinea fa]@ de Biserica Ortodox@,pentru a ajunge la o ̂ n]elegere. Dar pentru aceast@ schimbare trebuies@ avem motive. Eu personal sunt convins c@ acesta este drumul,dar nu sunt convins c@ momentul este aproape }i persoanele sunt

229

.

.

cele voite de Dumnezeu, f@r@ care, un astfel de act n-ar fi dec$t olucrare inutil@.

Am citit ^ntr-o revist@, Biserica Ortodox@, c@ M. Cline] esteArhimandrit, presupun al Bisericii Ortodoxe, la Milano. Faptul c@ este^n dezacord cu ierarhia este un semn v@dit de schism@. A}a se }idefine}te schisma, ruperea cu ierarhia. Aceasta poate fi o foarteinteligen]@ politic@, dar nu o lucrare binecuv$ntat@ }i de har. La celce m-a ^ntrebat dac@ a trecut la BOR, i-am r@spuns c@ nu }tiu, darc@ m@ voi informa. Biserica noastr@ exist@, }i are ierarhie, ^n ]ar@necunoscut@, dar cunoscut@ ̂ n str@in@tate }i cunoscut@ }i recunoscut@.M-a} bucura dac@ mi-ai da o informa]ie precis@ despre acest caz.

%n n@dejdea c@ ceasul istoriei, hot@r$t de Dumnezeu, este aproape}i va bate }i pentru noi precis, hot@r$t }i clar, te ^mbr@]i}ez cu toat@prietenia ^n Domnul,

I. PloscaruLugoj, la 3 august 1975

Cluj-Napoca, 12 august 1975

Iubite P@rinte Episcop,

Ca bucuria s@ nu fie umbrit@ }i pentru a se evita, cum dore}ti,orice ur@ de „servilism” }i de„trufie”, m@ adresez ^n acest fel, f@r@ caprin aceasta s@ se schimbe situa]ia de drept.

Scrisoarea din 3 august mi-a adus bucurie mai mare ca oricarealta prin con]inutul ei plin de n@dejde.

E adev@rat c@ „primul semn de destindere” cuvine „de la putereacivil@, }i nu de la Biserica Ortodox@”, dar faptul c@ el vine ̂ n cele dinurm@ trebuie s@ ne bucure. Nu este str@in@ }i ̂ n afara lui nici bisericaOrtodox@, ci, din contr@, prin sufletele de bun@ credin]@, este ^ninteriorul lui. Afirm@ cu mult@ t@rie }i m$ndrie c@ a stat }i st@ mereu^n slujba statului }i a Poporului Rom$n }i atunci cred c@ va face totce-i cere Statul }i Poporul Rom$n. Dac@ aceasta vrea s@ fie puntede leg@tur@ }i unire ^ntre Bisericile dezbinate ^l va duce pe aceast@cale cu toat@ inima }i cu mare entuziasm, devotament }i bucurie,convins@ c@ ^}i ^mpline}te menirea. Nu trebuie s@ fim prea exigen]i

230

.

.

cu ierarhia, nici cu preo]ii }i credincio}ii, }i s@ le cerem mai multdec$t pot da, c$nd }i cum nu pot da. Ura, du}m@nia, prejudec@]ile}i ne^ncrederea ̂ nr@d@cinat@ de veacuri nu pot fi dezr@d@cinate u}or}i dintr-odat@. Numai dovezile „extraordinare de dragoste” o vorface. {i acestea sunt }i trebuie ^nmul]ite, ridic$ndu-ne la eroismulP@rin]ilor no}tri. s@ tragem cu buretele peste durerile }i ne^n]elegeriletrecutului, dragostea s@ ^nsenineze atmosfera }i virtu]ile s@ oparfumeze }i cu binele s@ biruim r@ul ce ne ̂ mpresoar@. E foarte greu,dar necesar s@ ne schimb@m mentalitatea }i s@ ^nl@tur@m limbajulde critic@ }i repro}, care a devenit a doua natur@ }i s@ urm@mexemplul Domnului, care pentru a repara ̂ ndoita lep@dare a lui Petru,nu-i aminte}te gre}eala, ci ^i cere ^ntreit@ m@rturisire de dragoste }iat$ta a fost de ajuns ca s@ se ^ntristeze, amintindu-}i de gre}eal@ }is@ ^nt@reasc@ apoi vorba cu jertfa vie]ii.

M-au bucurat mult cuvintele: „Noi vedem clar c@ trebuie s@ neschimb@m atitudinea fa]@ de Biserica Ortodox@, pentru a ajunge lao ^n]elegere”. M-au ^ntristat cele ce urmeaz@: „Dar pentru aceast@schimbare trebuie s@ avem motive. Eu personal sunt convins c@ acestaeste drumul, dar nu sunt convins c@ momentul este aproape }ipersoanele sunt cele voite de Dumnezeu, f@r@ care, un astfel de actn-ar fi dec$t o lucrare inutil@”. Eu cred c@ nu trebuie s@ leg@mschimbarea noastr@ de schimbarea lor }i s@ le cerem s@ ias@ ^n^nt$mpinarea noastr@. S@ nu st@m lini}ti]i pe soclul nostru a}tept$ndu-is@ vin@ la noi, „asta nu se va ̂ nt$mpla niciodat@”, ne avertizeaz@ l@muritMaica Bisericii }i Maica Durerii, ci noi trebuie s@ cobor$m ^n mijlocullor, urm$ndu-L pe domnul Isus, care S-a „nimicnicit” pe Sine cobor$ndla noi, ca pe noi s@ ne duc@ cu El la Tat@l, }i ̂ mpreun@ cu ei s@ c$nt@m^n mijlocul Bisericii, adic@ a mul]imilor, vatavasiile dragostei }i ̂ nfr@]irii.

Nu }tim c$t este de aproape sau de departe ceasul unirii. Euspuneam ̂ nc@ ̂ n 1944 c@ el bate. N-am precizat ora. Noi ̂ ns@ o putemgr@bi prin ̂ ncredere ̂ n har }i rug@ st@ruitoare c@tre Maica Domnului,care la nunta din Cana a gr@bit ceasul Fiului Ei. Sunt convins c@ prinvoin]a lui Dumnezeu se schimb@ r$nduiala firii. Persoanele trebuieluate a}a cum sunt. Dac@ a}tept@m s@ vin@ altele, atunci nu vom maifi nici noi. Dac@ unirea trebuie s@ o facem noi, nu o putem face cu^ngerii, ci cu oamenii de azi. Pentru aceasta s@ lucr@m cu credin]@

231

.

.

mare }i ̂ ncredere deplin@ ̂ n har, c@ci ce este cu neputin]@ la oamenieste cu putin]@ la Dumnezeu.

Privitor la Mircea Cline], pot s@ spun c@ nu este arhimandrit alBisericii Ortodoxe, ci al Bisericii Catolice de rit oriental din Sicilia. Afost f@cut de episcopul Iosif Perniciaro al eparhiei „Piana degliAlbanesi”, coleg la Sf. Atanasie din Roma cu P@r. I Bal, C. Avrametc. Ac]iunea lui acolo }i a mea aici a dat na}tere la nedumeriri, uniiconsider$ndu-l „slav”, deci potrivnic intereselor Bisericii }i PoporuluiRom$n, iar pe mine un fel de ^ncurc@ lume, naiv sau chiar tr@d@torori aservit intereselor str@ine. Eu l-am ap@rat fa]@ de Prea Sf. Sa VasileCristea, iar el, f@r@ s@ cunoasc@ ap@rarea mea, a ̂ ncercat s@ m@ aperefa]@ de Curia Roman@, unde ajunseser@ }tiri rele, trimi]$nd scrisoareaamintit@ ^n r$ndul trecut.

Ca ceasul istoriei, hot@r$t de Dumnezeu, s@ bat@ }i pentru noiprecis, hot@r$t, clar }i %n cur$nd s@ ^ncepem a face ce a}teapt@ de lanoi Domnul }i atunci rug@ciunile noastre le va asculta }i dorin]elenoastre le va ^mplini.

Cu toat@ dragostea }i devotamentul,

Pr. Augustin Prundu}

12 august 1975

Mult Stimate Domnule Vicepre}edinte, [Gh. Nenciu]

A} fi dorit s@ V@ solicit audien]@ pentru a V@ expune verbal celecuprinse }i petrecute ^n leg@tur@ cu coresponden]a ini]iat@ la Lugojde I. Ploscariu, dar nu pot face un drum la Bucure}ti, ^ntruc$t^nlocuiesc pe casiera plecat@ ^n concediu. Profit de ocazie }i trimitcoresponden]a ̂ n copie, prin bun@voin]a Dlui inspector F. Baba}ca.

Dup@ c$t ^mi amintesc, ave]i mai dinainte scrisoarea c@tre PreaF. Sa }i a P@r. M. Cline], pe care nu le am ^n copie disponibil@. amf@cut ulterior copia!

R@spunsul meu cuprinde punctul de vedere bine cunoscutDomniei Voastre.

M@ bucur c@ ideile ^}i fac drum ^n min]ile }i inimile oamenilor.

232

.

.

Doresc din tot sufletul ca aceste r$nduri s@ V@ afle ^n deplin@s@n@tate }i ^n situa]ia fericit@ de a lua m@suri eficiente pentrurealizarea marelui deziderat, care V@ ^nscrie cele mai luminoaser$nduri cu binecuv$ntate urm@ri pe pagina at$t de glorioas@ aactivit@]ii rom$ne}ti, pagin@ ce poart@ cu at$ta vrednicie icoanaConduc@torului nostru.

Cu aleas@ stim@ }i considera]ie,

Pr. A. Prundu}

P.S. N-am putut preda plicul }i l-am expediat pe po}t@.

Pr. Augustin Prundu}Str. Gheorghe Laz@r, 203400, Cluj-Napoca

Scumpe P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 12 august. Mi-a p@rut bine c@ ai cedat,de}i f@r@ convingere, la titlurile inutile. Mul]umesc. %n ce prive}te„semnele vremii” }i plinirea timpului, va veni c$nd va vrea Domnul.S-ar putea ca noi s@ nu o vedem, pentru c@ unul este care seam@n@ }ialtul care secer@. Noi nu vom fi cei care s@ ne crampon@m pe pozi]iisclerozate atunci c$nd vor exista semne c@ momentul mult a}teptat asosit. Chiar dac@ aceasta este o simpl@ declara]ie. %n ultimii ani, amprimit mai multe invita]ii din partea Mitropolitului ortodox de laTimi}oara pentru o ^ntrevedere. Eu am refuzat-o, pentru c@ nu existaun semn de pace. Dup@ p@rerea mea, trebuia s@ spun@ ceea ce mi-aspus col. Vasilescu: Meritele Bisericii Greco-Catolice sunt recunoscute.A fost o gre}eal@ c@ Biserica Greco-Catolic@ a fost tratat@ a}a cum afost. Dar c$nd un arhiereu face apologia crimei, eu nu pot vedea unsemn de ^n]elegere. Noi, chiar dac@ am fost plini de am@r@ciune laceea ce ni s-a f@cut – de}i, din punct de vedere spiritual, ne-a aduscele mai mari merite – nu ne-am pronun]at public }i nu am tip@rit nimic^mpotriva Bisericii Ortodoxe. Ei, ^n schimb, ne-au ^nc@rcat de insulte^n toate formele. Oare nu ar fi just s@ declare c@ aceast@ situa]ie a

233

.

.

^ncetat? Atunci vom trage cu buretele! Sf. {tii din experien]@ propriec$t ai insistat ca P.S. Hir]ea s@ se ̂ nt$lneasc@ cu %.P.S. Mladin. A f@cut-o.Iar el l-a ^ntrebat: „Ai venit s@ mi te-nchini?”.

Dac@ nu leg@m schimbarea noastr@ de schimbarea lor, atunci ar ficazul s@-i ^nt@rim ^n convingerea c@ ceea ce au f@cut este aprobat denoi ^n mod tacit, prin atitudinea ce le-o dovedim. Nou@ ni s-a f@cut omare nedreptate, ^n]eleg Bisericii. Oare nu este elementar cre}tinescca aceasta, chiar dac@ nu este reparat@, s@ fie cel pu]in dezaprobat@?Ar fi un semn! Dreptatea premerge carit@]ii. Iar moderatoare tuturorvirtu]ilor este pruden]a. Eu ^i dau unui lipsit un ban ca s@-l ajut, dar,dac@ eu }tiu c@-l va folosi pentru a comite un omor, nu-i permis s@-lajut. Eu nu v@d nicidecum c@ o „nimicire a noastr@” din iubire araduce la ei o schimbare }i nu o confirmare ^n r@u!

Ai cazul Sf. Tale! P$n@ vei m@guli pe unul sau pe altul din ei, tevor accepta. Dar nici un rezultat nu a urmat.

C$t m@ prive}te pe mine, eu recunosc c@ am pus obstacoleharului, a}a c@ nu am avut nici o inspira]ie ^n aceast@ materie, darau fost ceilal]i episcopi! Din 12 sau chiar 13 (ca }i apostolii) oareto]i au f@cut obstruc]ie harului }i nu au putut vedea ce trebuie s@fac@? Ce s-ar fi ̂ nt$mplat dac@ ̂ ntreg episcopatul ar fi f@cut ca Sfin]iaTa? (Nu ]i-o spun sub form@ de repro}, }tii c@ eu admit pluralitateaatitudinilor), ci ca ^ntrebare? Compara]ia cu prevenirea Sf. Petru dec@tre M$ntuitorul este foarte bun@, cu condi]ia ca s@ existe un semnSf. Petru a pl$ns lep@darea. ^nc$t, dup@ cum spun unii p@rin]i, dec$te ori auzea c$nt$nd coco}ul, ̂ n toat@ via]a, a pl$ns! Noi nu ceremlacrimi, nici atitudine de arhiereu, nici chiar cre}tin@, ci numai uman@!P.S. Hir]ea i-a spus lui Mladin: Dac@ se va pune problema re^nfiin]@riiBisericii Greco-Catolice, Dv s@ nu fi]i contra. {tii ce i-a r@spuns?aceasta este o chestie definitiv@, credeam c@ pentru altceva ai venit!Despre ce s-a f@cut nu se mai discut@!” Cine }tie p$n@ unde poateduce ^mpietrirea inimii! Pliat a constatat c@ Isus este nevinovat, de}iera p@g$n, arhiereii ^ns@ nu au putu vedea acest lucru! Poate c@uneori istoria se repet@! Eu m@ rog de zeci de ori pe zi: Fie voia Ta!}i ^]i declar solemne c@, dac@ a} }ti, adic@ a} fi convins c@ voia Luieste s@ nu vedem niciodat@ libertatea Bisericii, a} binecuv$nta }iadora voin]a Lui Preasf$nt@! %n aceast@ materie eu caut s@ m@deprind ^n ceea ce Sf. Igna]iu de Loyola numea sf$nta indiferen]@,

234

.

.

adic@ dezlipirea total@ de propria voin]@, ^ns@ numai pentru a facevoia Lui, nu alta str@in@.

M@ rog ne^ntrerupt ca Dumnezeu s@ ne dea g$ndurile cele maiconforme cu Voin]a Lui. Eu de voia mea m@ tem, precum m@ tem}i de a altora. Omul este praf }i pulbere!

M@ bucur de ce mi-ai scris despre Cline]. Opozi]ia la ierarhie estetotdeauna riscant@.

Te ^mbr@]i}ez cu tot dragul ^n Isus Domnul!

I. PloscaruLugoj, la 15 august 1975

P@r. Augustin Prundu}Str. Gheorghe Laz@r, 203400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

Nu ne-am v@zut de mult }i am observat c@ ]i-ai schimbat locuin]adin B.N. Antal 65. Sper c@ aici te sim]i mai bine. La prezenta scrisoare^mi d@ ocazie un fapt ie}it din comun. Ieri, s$mb@t@, 12 iulie, a fostla mine dl. colonel Vasilescu de la Ministerul Interne din Bucure}ti,un om deosebit de fin, diplomat }i binevoitor. Chiar de la ^nceputmi-a dat s@ ^n]eleg c@ nu a venit pentru anchete, ba, mai mult, chiard$nsul mi-a declarat c@ vechile metode au fost abolite }i c@ felul ^ncare a fost tratat@ Biserica Greco-Catolic@ se recunoa}te c@ a fost ogre}eal@. Eu am ascultat cu un optimism prudent. Nu pot s@ nurecunosc c@ ̂ n mine, datorit@ multelor persecu]ii de tot felul, a r@masun fel de reflex condi]ionat c$nd e vorba de securitate. %ns@ Dl colonelVasilescu a reu}it s@-l ^mpr@}tie de la primul contact. Eu a} dori caatitudinea ce a avut-o d$nsul s@ nu fie o calitate a sa personal@, cis@ ^ntruchipeze noua atitudine a Regimului }i a Organelor de stat.

{tiind c@ totdeauna te-a interesat }i ai militat pentru unirea celordou@ Biserici rom$ne}ti, prin prezenta sper c@ -]i fac o bucurie, de}inu te ^ndemn la un optimism prea trandafiriu, date fiind multeledificult@]i.

235

.

.

Dup@ ce am vorbit despre pensia mea mic@, m-a asigurat c@ }i amea, }i situa]ia celorlal]i episcopi se va aranja. Eu am ^ntrebat dac@nu ar fi consult s@ cer de la Sf. Scaun s@ verse o sum@ de bani la fondulde pensii al Statului rom$n, pentru ca }i noi s@ primim o pensie a}acum am fi primit dac@ nu am fi fost la ^nchisoare. Mi-a r@spuns c@ nueste potrivit@ aceast@ rezolvare, ci c@ totul se va aranja la interior.

O parte important@ din conversa]ie a fost asigurarea ce mi-a dat-oc@ ^n prezent se recunosc meritele Bisericii Greco-Catolice p$n@ ladata desfiin]@rii 1948. {i c@ nici ^n intervalul de timp de atunci p$n@^n prezent nu s-a dovedit nepatriotic@. Din discre]ie, nu am ^ntrebatcine recunoa}te aceste merite: guvernul, securitatea, BisericaOrtodox@? nici nu am obiectat c@ eu n-am remarcat nici un indiciu^n aceast@ privin]@. M-am mul]umit cu afirma]ia sa binevoitoare,socotind c@, dac@ ar fi numai p@rerea personal@ a d$nsului, }i tot arfi de apreciat.

Punctul central }i revelator, pentru mine, a fost afirma]ia hot@r$t@c@ Statul Rom$n dore}te o Biseric@ puternic@ rom$neasc@, indiferentcum s-ar numi, }i m-a ^ntrebat care ar fi modalitatea de a ob]ineaceast@ Biseric@? Cum ^ntrebarea implica de la sine concluzia c@a}a-zisa „unificare” in 1948 a e}uat, nu am mai cerut alte preciz@ri,ci am ^n]eles c@ dore}te p@rerea noastr@ pentru o adev@rat@ unire aBisericii Greco-Catolice cu cea ortodox@: visul }i idealul de totdeaunaal celor dou@ Biserici. Nu a exclus anumite leg@turi cu Roma, anumitaschimbare %n Biserica Ortodox@, precum }i eventuala conferin]@ ̂ ntrereprezentan]ii celor dou@ Biserici.

Din cele ce mi-a spus, un lucru important am desprins: persecu]ias-a terminat }i acum urmeaz@ faza dialogului. Dumnezeu lucreaz@prin oameni }i prin evenimente, s@ n@d@jduim c@ }i de data aceastava fi voin]a Lui.

Desigur c@ oprobiul cea fost aruncat timp de 27 de ani }i chiarmai mult, asupra Bisericii Greco-Catolice prin pres@ }i prin toatem@surile de represiune, reclam@ un anumit timp de depresurizarepentru a ajunge la conversa]ii f@r@ complexe }i suspiciuni. sper s@ajung@ la o anulare juridic@ a sentin]elor date ^mpotriva Bisericiinoastre. Noi to]i suntem cu sentin]@ de tr@d@tori de patrie. Cu aceststigmat juridic pe frunte (de}i ̂ l purt@m cu onoare) nu se poate dialogade pe pozi]ii de egalitate.

236

.

.

Din tact diplomatic, nu am cerut mai multe preciz@ri, pentru anu restr$nge cadrul dialogului. Am ^n]eles c@ nu a fost nici opromisiune c@ numai un sondaj }i analizarea unor eventualeperspective de viitor, dac@ evenimentele istorice vor fi favorabile.

Nu din proprie ini]iativ@ i-am promis c@ pe viitor, c$nd ne vom^nt$lni, poate ^n august, ^i voi prezenta un memoriu complet cupunctele vitale indiscutabile, precum }i cu cele negociabile.

I-a} fi scris }i lui Pura, care acum ^n var@, c$nd a fost la mine, aridicat problema unei eventuale treceri la ritul latin; el credea c@aceast@ idee vine de la departamentul Cultelor. Acum s-a schimbat.Voi discuta]i posibilitatea }i eventualitatea, dar s@ nu lega]i unoptimism exagerat. Dac@ Dumnezeu voie}te }i noi voim.

%n vara aceasta, dup@ ^ncetarea efectelor inunda]iilor }ireglementarea c@ilor de comunica]ie, voi merge la Cluj. P$n@ atunciv@ salut pe to]i. Acest lucru l-am scris }i la episcopi.

Calde ^mbr@]i}@ri ^n Domnul!

I. PloscariuLugoj, la 13 iulie 1975

14 august 1975

Prea Iubite P@rinte Episcop,

Azi a fost pe la mine cel ̂ ns@rcinat cu problema noastr@ din cadrulSecurit@]ii Statului pe plan local.

I-am ar@tat scrisoarea din 13 iulie crt. }i i-am spus c@ ai fost pe laCluj. Cuno}tea deja problema din alte informa]ii.

A citit scrisoarea cu mult@ aten]ie }i mi-a spus c@ respectivul n-arfi colonel, ci numai maior, dup@ c$t }tie dsa. Afirma]iile i se parneoficiale }i chiar nepotrivite. Mai probabil c@ au fost r@u ^n]elese }iinterpretate, deoarece pe linia oficial@ nu }tie s@ se fi produs vreoschimbare. Va fi informat }i interlocutorul meu de la Bucure}ti }i ^miva comunica rezultatul.

{tia de vizita la P.S. Alexandru, care a fost vizitat de o persoan@oficial@ de la Bucure}ti, care i-a comunicat linia oficial@ }i Prea Sfin]ieiSale. A subliniat observa]ia c@ nu trebuie s@ leg@m speran]e trandafirii

237

.

.

de aceast@, respectiv de vizitat ^n chestiune }i e cele scrise atunci.S-a f@cut oarecare vorb@ }i poveste ^n leg@tur@ cu aceasta }i vesteaa mers p$n@ ^n Moldova, unde colegii dsale de la Piatra Neam] sunt^n cuno}tin]@ de cauz@ }i au procedat la fel ca dsa. Cei de la Timi}fac cum cred.

%n concluzie a fost mul]umit c@ eu am r@mas circumspect }i ^nrezerv@ }i m-a rugat s@ fiu }i pe viitor, a}a c@ nu complic lucrurile }is@ creez dificult@]i pentru nimeni.

Nu i-am mai amintit nimic de coresponden]a ulterioar@, ca s@p@strez discre]ia }i s@ nu produc ̂ ngrijorare, ̂ n speran]a c@ timpul vamatura problema }i va aduce mai mult@ lumin@.

Dac@ va cere Bucure}tiul, atunci voi prezenta ^ntreag@coresponden]a, respectiv cele dou@ scrisori primite }i trimise de mine.

Cauza este foarte important@, delicat@ }i cu mari implica]ii interne}i externe, de aceea se cere mult@ chibzuin]@ }i mai presus de toateconlucrare cu harul, ca s@ se ^mplineasc@ voia lui Dumnezeu sprebinele }i m$nuirea sufletelor.

Maica Sf$nt@ cu trupul la cer str@mutat@ }i ̂ ncoronat@ %mp@r@teas@a lumii s@ ne fie C@l@uz@ }i Mijlocitoare a tuturor harurilor de careavem nevoie ^n clipa de fa]@.

Cu dragoste }i devotament,

Pr. A. Prundu}

P@r. Augustin Prundu}Str. Gheorghe Laz@r, 203400, Cluj-Napoca (Cj)

Iubite P@rinte Augustin,

[i-am primit scrisoarea din 14 august. Am primit-o abia ast@zi,19.VIII, ora 13. Am crezut c@ mi-a fost pus@ din Lugoj la cutie, pentruc@ timbrul de la Cluj nu era }tampilat. Dar mai sosesc scrisori cu^nt$rziere.

Nu m-am nici bucurat de ea, dar nu m-am nici descurajat. %ntr-oform@ este bine c@ ai ajuns la o surs@ de informa]ie mai real@.Cuvintele nu au fost r@u ^n]elese de mine. Eu din fire nu sunt prea

238

.

.

optimist. Dimpotriv@, ^n aceast@ materie m@ las greu convins.Expresia c@ „nu trebuie s@ leg@m speran]e trandafirii” este c$t sepoate de potrivit@. S-ar putea s@ fi fost o ^ncercare, s@ vad@ cumvom proceda noi. De la Timi}oara nu am avut nici un indiciu ^nprivin]a schimb@rii. De obicei, c$nd se produce o astfel de schimbare,se simte mai ^nt$i din pres@, apoi din alte mijloace de difuzare, caradio, televiziune, cu un cuv$nt, mas-media. Nimic din acestea nuau ap@rut. Deci r@m$nem pe l$ng@ ce a fost ^n trecut. Totu}i, a} fidorit ca Sf. Ta s@ afli de la Bucure}ti. Acum, c$nd ai aflat de acolo,din Cluj, este tot ca }i cum ai fi aflat de mai sus. De acolo ^]i vorconfirma probabil ce ]i s-a spus de la Cluj.

{tiu c@ problema nu-i u}oar@ }i c@ este cu multe implica]ii, darnoi s@ fim cu r@bdare }i cu ajutorul lui Dumnezeu toate se vor aranja.%]i mul]umesc pentru informa]ia ce mi-ai dat-o. Eu }tiu c@ rezolvareanu va veni sub forma aceasta, de}i ar fi cea mai de dorit. Eu suntmul]umit, chiar c$nd un singur om este de p@rere c@ meritele Bisericiinoastre sunt recunoscute, }i c@ am fost gre}it trata]i p$n@ acum. Poatec@ ^n viitor se vor afla mai mul]i.

Te ^mbr@]i}ez cu dar ^n Domnul,

I. PloscariuLugoj, la 19.08.1975

239

.

.

Episcopul Ioan Ploscaru(1911-1998)

Om de profund@ tr@ire cre}tineasc@ }i sacerdotal@, cu vast@ cultur@c$}tigat@ ^n ]ar@ }i str@in@tate, a dus o via]@ simpl@ de anahoret at$t^n compania Episcopului Ioan B@lan al Lugojului, c$t }i a preo]ilorDumitru S@l@jan }i Vasile Tiut, cu care a ^mp@rt@}it un fel comunitarde via]@ demn@ de urmat chiar ^n orice fel de comunitatec@lug@reasc@.

N@scut ^n 11 noiembrie 1911 ^n comuna Frata, jud. Cluj, fiul luiVasile }i Anica, n@scut@ Cri}an, ]@rani ardeleni cu bun sim] }i judecat@s@n@toas@. %ncepe studiile elementare ^n satul natal, liceul la Blaj,unde ̂ n iunie 1929 promoveaz@ bacalaureatul (sau maturitatea, cumse numea pe atunci), apoi ̂ n toamna aceluia}i an este primit ̂ n clerult$n@r al Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, unde urmeaz@ cursurilede teologie pe care le termin@ ̂ n 1935 }i la cerere este hirotonit preotcelib ^n 17 sept. 1933, odat@ cu colegul s@u Vasile Lupu, }i el celib.Numit preot }i profesor de religie la Bra}ov, de unde ^n 1935 estetransferat preot, odat@ cu pastora]ia, studiaz@ }i ^}i ia licen]a ^nteologie }i examenul de pedagogie la Seminarul PedagogicUniversitar din Cluj cu specialitatea Religie. %n 1936, MitropolitulAlexandru Nicolescu ^l trimite la Strasbourg ^n Fran]a, unde ^}i ia onou@ licen]@ ^n teologie, preg@tindu-}i teza de doctorat „Pedagogiadivin@ ^n educarea neamului omenesc”, pe care nu o mai poatesus]ine, din cauza izbucnirii celui de al doilea r@zboi mondial. %ntorsacas@ la Lugoj, unde fusese ^ncadrat la dorin]a episcopului, ^nschimbul P@r. Dumitru Neda, trecut de la Lugoj ̂ n Arhidiecez@, undeera canonic. Este numit secretar ^n 1940, apoi vicar general,demnitate pe care o va p@stra }i dup@ arestarea episcopului IoanB@lan, odat@ cu to]i episcopii greco-catolici.

Este numit }i apoi consacrat episcop titular de Trapezunt, prinpunerea m$inilor de c@tre nun]iul Apostolic Gerald Patrick O’Hara,asistat de Mitropolitul romano-catolic Alexandru Cisar.

240

.

.

Cu aceasta, cu el ^ncepe activitatea episcopilor din nouagenera]ie, Ploscaru fiind ^n ordinea hirotonirii Seniorul lor }i decidup@ canoane Conduc@torul Mitropoliei, p$n@ la instalareaMitropolitului ales }i hirotonit. %n noile condi]ii create de st@p$nireacomunist@, am ^nceput coresponden]a cu el, din care public@mc$teva scrisori.

Men]ionez c@ subsemnatul am fost arestat ^n 3 ianuarie 1949 }itrimis la ^nchisoarea militar@ din Cluj, iar la data de 29 martie 1949am fost judecat }i condamnat la 6 luni pentru ultraj, motivul fiindscrisoarea trimis@ Mitropolitului N. B@lan de la Sibiu, ^n leg@tur@ cupreluarea de acesta a catedralei din Blaj, 5 luni, difuzare demanifeste }i 4 luni instiga]ie. Pedepsele erau relativ u}oare, pentrufaptul c@ pre}edintele tribunalului, Alexandru Barbu, ̂ mi era prieten,iar pedeapsa de 6 luni ultraj era de drept comun, de aceea am fosttransferat la ̂ nchisoarea din Lugoj la dreptul comun, unde un mili]ianmi-a f@cut leg@tura cu episcopul Ioan Ploscaru }i i-a trimis pe P@r.Vasile Tiut }i Dumitru S@l@jan s@-i aduc@ alimente at$t mie, c$t }ifratelui meu, ̂ nchis cu mine }i condamnat pentru „fals ̂ n acte publice”}i aceasta infrac]iune de drept comun, }i nu politic@1. De la Lugojam fost transfera]i la Aiud, trecu]i prin ^nchisorile }i lag@releGhencea, V@c@re}ti }i Jilava. Am fost elibera]i de la Aiud ^n 3octombrie 1949, dar ^n 3 martie 1950 am fost din nou arestat cugrupul de c@lug@ri ^nchi}i la }coala de recalificare din Cluj }i trimisla canalul Dun@re-Marea Neagr@. Dup@ eliberare au urmat alte dou@arest@ri }i abia ̂ n vara anului 1964, cu amnistia general@ a de]inu]ilorpolitici, am fost ^n libertate }i am putut relua coresponden]a }i^ntrevederile cu P.S.S. Ioan Ploscaru, care }i el a trecut printr-unprocedeu similar.

1. %n timpul ^ntemni]@rii Pr. Silvestru Augustin Prundu}, ^ntre 3.I. }i3.X.1949, fratele s@u vitreg, Nicolae Boldor, s-a interesat de actele salede studii }i de alte materiale religioase (manifeste, memorii), pe carePr. Silvestru le avea ascunse la Dna Telia, cea care ^}i luase risculad@postirii sale clandestine. Nicolae Boldor a fost urm@rit }i arestat laC@}ei; s-a aflat c@ acesta ^i oferise Pr. Silvestru un act de identitatecontraf@cut, s@ scape de mandatul de arestare preventiv@ care planaasupra lui. De aici acuza de „fals ^n acte publice”.

241

.

.

%n august 1949 a fost arestat ^n prima etap@ }i trecut prin^nchisorile din Timi}oara, apoi eliberat ^n septembrie 1955 p$n@ ^n1957, c$nd este din nou arestat }i trecut prin ^nchisorile dinTimi}oara, Cluj, Bucure}ti, la Ministerul de Interne, Malmaison }iUranus, apoi la Gherla, perindat c$te de dou@-trei ori prin aceea}i^nchisoare, eliberat prin amnistia general@ ̂ n 1964 de la Gherla, dup@care am putut relua iar@}i activitatea pentru ob]inerea libert@]iiBisericii noastre.

Pentru cel care dore}te s@ se familiarizeze cu biografia P.S. IoanPloscariu exist@ at$t c$teva volume autobiografice sau studii deresort.2

P. S. Ioan Ploscariu fusese consacrat ^ntru episcopat ^n30.XI.1948. Era primul dintr-o serie de episcopi m@rturisitori carevor pl@ti cu ani grei de pu}c@rie }i ostracizare social@ fidelitatea lorfa]@ de Biserica Rom$n@ Unit@. Odat@ ce P.S. Ioan a fost consacratepiscop, Nun]iatura Apostolic@ a dispus ca el s@ monitorizeze toatediecezele, fiind ̂ ns@rcinat }i cu rela]iile dintre diecezele greco-catolice}i Nun]iatura Apostolic@ – lucru greu }i dificil de realizat.

Bun@oar@, c$nd Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, erapreocupat de prescurtarea Liturghiei Sf. Ioan Gur@ de Aur, pentrua fi celebrat@ mai u}or ^n condi]ii de prigoan@, a ^ntocmit o adres@c@tre Congrega]ia Oriental@ (ce urma s@-}i dea avizul) prinNun]iatur@. Se cerea eliminarea ecteniilor dintre ultimele antifoane}i al@turarea acestora etc. R@spunsul a venit pozitiv: P@r. Prundu}fiind pe atunci ^ntemni]at, acesta a fost transmit prin P.S. IoanPloscariu, care, ^n m@sura posibilit@]ilor, l-a retransmis la dieceze.Dac@ ^n dieceza Oradiei indultul respectiv nu s-a aplicat, la Cluj ela fost aplicat sub ^ndrumarea Pr. Can. Nicolae Pura }i Emil Riti;*

acesta din urm@ va prelua c$teva sarcini din activitatea P.S. Ioandup@ ce el va fi arestat. Indultul a fost p@strat de P.S. Ioan Ploscariu,}i ar mai trebui s@ se reg@seasc@ ^n arhiva sa personal@, conservat@acum ^n dieceza Lugojului.

2. Ploscariu, Ioan – Lan]uri }i teroare, Ed. Signata, Timi}oara, 1993. Idem, Bucurii }i speran]e, Ed. Helicon, Timi}oara, 1998; Prundu} Silvestru

Augustin, Pl@ianu Clemente – Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Rom$neUnite, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 1998, p. 183-208.

* Care l-a primit pe 2.V.1949.

242

.

.

Odat@ cu eliberarea Episcopilor: Mitropolit Alexandru Rus, IuliuHossu }i Ioan B@lan de la Sighet, }i repartizarea lor for]at@, cudomiciliu obligatoriu, la Curtea de Arge}, cei care se sim]eauresponsabili }i puteau ac]iona ^n sprijinul Bisericii Unite au ^nceputs@ lucreze ^n acest sens. A}a }i P.S. Ioan Ploscariu, eliberat ^n 1955s-a gr@bit s@ ia contact cu episcopii de la Curtea de Arge}.3

Problemele ivite erau multe }i se prevedea o nou@ prigoan@, at$t ^nurma protestelor }i revendic@rilor pentru eliberarea Bisericii, c$t }i^n urma Revolu]iei Maghiare din 1956. De altfel, P.S. Ioan a fostrearestat }i ^ntemni]at din nou ^n 1957.

%ntr-unda din aceste vizite, P.S. Ioan a relatat despre situa]iaBisericii }i a celorlal]i episcopi clandestini. De}i era tratat caProtosul celor clandestini, fiind primul hirotonit dintre ei, dup@1964, la o vizit@ la la C@ld@ru}ani (la P.S.I. Hossu) el a refuzat aceas-t@ responsabilitate, invoc$nd un complex de timiditate }i lipsa abili-t@]ii pentru acest rol; probabil c@ ^n realitate au fost }i unele diver-gen]e cu episcopii de la Curtea de Arge}4. Pozi]ia de „Protos” afost ocupat@ astfel de P.S. Ioan Dragomir, consacrat ^n 6.III.1949,la Bucure}ti, de arhiepiscopul Gerald O’Hara }i Ioan Ploscariu5.

Pr. Silvestru A. Prundu} ^}i aminte}te c@ ^n momentul ^n careP. S. Ioan Ploscariu i-a spus: „Am trecut din frunte ^n coad@”,referindu-se la renun]area la pozi]ia de „protos”, Pr. Silvestru i-aspus: „Dumnezeu s@ te ierte pentru gre}eala f@cut@; eu nu te pot iertapentru gre}elile care vor urma”. Expresia poate p@rea dur@ pentrucei de acum. S@ nu uit@m c@ acest dialog avea loc ^ntre dou@personalit@]i puternice, care fiecare }i-a dat tributul eroic ^n^nchisoare }i luptau pentru drepturile Bisericii.6

3. Ploscariu, I. – Lan]uri }i teroare, op.cit., p. 293-312.4. Ibidem, p. 306-307.5. Prundu} Aug. Silvestru, Pl@ianu Clemente – Cei 12 Episcopi..., p. 132.6. Mitropolitul Al. Rusu era de p@rere c@ ini]iativele eclesiastice trebuie s@

apar]in@ episcopilor diecezei. %n 1964 P.S. Iuliu Hossu a reiterat pozi]iac@ doar episcopii diecezani se pot implica ̂ n problemele B.R.U., nu }i ceiclandestini. Se pare c@ P.S. Ioan Ploscariu a regretat renun]area la proiedrie}i a insistat ^n repetate ori la P.S. Ioan Dragomir s-o recapete (prin anii1979-1980). Acesta ̂ ns@ a refuzat s@ i-o restituie.

243

.

.

At$t P.S. Ioan Ploscariu, c$t }i P.S. Ioan Dragomir, at$t P.S.Alexandru Todea (viitor cardinal), c$t }i Pr. Silvestru Prundu} sauP.S. Emil Riti, sau ceilal]i episcopi }i conduc@tori diecezaniordinari au militat, au suferit }i s-au luptat pentru dreptul }irestaurarea Bisericii rom$ne Unite. Acest lucru conteaz@ de fapt,pled$nd pentru aceea}i complementaritate a solu]iilor g@site, fieele }i ^n diversitate; limitele umane se estompeaz@ ^nainteaSacrificiului pentru Altar.

Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBMDr. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS

244

.

.

C$teva ̂ ntreb@ri referitoarela Sinodul unionist

patronat de Mitropolitul Teofil (Alba-Iulia, 1697)

Problema sinoadelor unioniste din Transilvania a declan}at oconfruntare istoric@ care ar fi putu fi benefic@, dac@ s-ar fi evitatconfesionalizarea ei }i tentele isterice ale acesteia.

Reputatul }i documentatul istoric Silviu Dragomir a fost cel caredin partea Bisericii Ortodoxe a c@utat s@ explice problematicaunionist@. De referin]@ va r@m$ne lucrarea sa „Istoria desrobireireligioase a Rom$nilor din Ardeal” (vol. I, Tip. Arhid. Sibiu, 1920;vol. II, Tip. Arhid. Sibiu, 1930), cu un excelent aparat documentar.Sub numele D-sale a ap@rut ̂ n revista „Biserica Ortodox@ Rom$n@”(anul LXXX/1962, nr. 9-10) studiul „Rom$nii din Transilvania }iUnirea cu Biserica Romei”, editat@ apoi ca bro}ur@ separat@ deInstitutului Biblic }i de Misiune Ortodox@ (Bucure}ti, 1962) }i reeditat@la Cluj (Ed. Arhiepiscopiei Ortodoxe Rom$ne, 1990).

Ultimul studiu are c$teva concluzii radicale, care au f@cut ulteriorcarier@ ̂ n istoriografia ortodox@ rom$n@ contemporan@. La o analiz@mai atent@ ^ns@, studiul respectiv prezint@ c$teva neconcordan]e }icontradic]ii care nu se ^nt$lnesc ^n opera marelui istoric. Le vomeviden]ia ulterior.

Mai mult, anumite argumente circumstan]iale pledeaz@ pentrufaptul c@ acest studiu nu a fost redactat de Silviu Dragomir, ci eventualde ni}te discipoli ai s@i, probabil pe baza unor note r@mase de ladistinsul istoric, }i ^mbog@]ite cu anumite investiga]ii mai recente (d.e. expertizele grafologice). Pe ce ne baz@m c$nd facem o asemeneaafirma]ie?

1) Data public@rii studiului: 1962, ^n num@rul din septem-brie-octombrie al revistei BOR; or, Silviu Dragomir trece la celeve}nice ^n 23 februarie 1962, la Bucure}ti, fiind ulterior ^nhumat laCluj.1 Lucrarea a ap@rut deci postum, c$nd reputatul istoric nu o

1. Pr.Prof. P@curariu, Mircea – Dic]ionarul Teologilor Rom$ni, Ed. UniversEnciclopedic, Bucure}ti, 1996, pp. 150-152, p. 150.

245

.

.

mai putea controla pe plan editorial. Un studiu cu concluziicategorice }i revolu]ionare pentru istoriografia noastr@ suntemconvin}i c@ ar fi fost publicat de regretatul istoric ^n timpul vie]ii,tocmai pentru a provoca o s@n@toas@ }i binevenit@ dezbatere}tiin]ific@.

2) Anul 1962 era un an ^n care floarea intelectualit@]ii rom$ne}ti^nc@ mai z@cea prin ^nchisori. Biserica Rom$n@ Unit@, ca }i ceaCatolic@, de altfel, erau greu oprimate, f@r@ drept de replic@, saum@car la o existen]@ legal@. O dezbatere }tiin]ific@ obiectiv@ asupraacestei probleme nu se putea concepe.

3) Nicolae Densusianu, cel care a f@cut primele studii asupradocumentelor unioniste originale }i-a publicat lucrarea ̂ n Bucure}ti,^n Analele Academie Rom$n@ (1881): „Independen]a bisericeasc@a Mitropoliei Rom$ne de Alba-Iulia”, dup@ cum Ioan Cri}anu a scriso tez@ de doctorat ^n care era critic asupra fenomenului unionist, laSibiu ^n 1882 – „Beitrag zur Geschichte der kirchlichen Union derRumänen in Siebenbürgen under Leopold I” (tradus@ ^n rom$ne}tela Sibiu ^n 1886/87). Ace}ti istorici }i-au precizat opiniile ^n timpulvie]ii, unul din ei chiar ̂ n Austro-Ungaria, f@r@ a se teme de eventualeconsecin]e. Oare Silviu Dragomir nu ar fi putut face la fel ̂ n Rom$niaMare a anilor ’20-’40, sau p$n@ ^n 1947?

4) Reputatul istoric a f@cut ani grei de deten]ie ̂ n regimul comunist,ca al]i intelectuali de elit@. La Sighet a fost de]inut ^ntre 1950-1955,adus de la Caransebe}, unde fusese ^ntemni]at din 1948; mai mult,de la Sighet a fost dus ^n alte locuri de deten]ie.2 Dr. Vasile F@rca},judec@tor, a fost coleg de celul@ cu el dup@ 1955.

C$nd a fost eliberat, Silviu Dragomir din deten]ie? %n orice caz,dup@ 1955, mai probabil ̂ n 1962, chiar la ̂ nceput (?). Mai avea timp}i energie s@ mai poat@ concepe o asemenea lucrare? Dificil am crede.

5) %ntr-una din notele explicative ale studiului ap@rut ^n 1962 seface referin]@ la „materialul istoric de cur$nd recoltat ^n arhivele dinBudapesta, Strigoniu }i Cluj”.3 De cur$nd recoltat@ ^n anii ’50 sau

2. Prof. Ro}ca Nu]u – %nchisoarea elitei rom$ne}ti – Compendiu, Ed.Gutinul, Baia-Mare, 1998, pp. 72-73.

3. Dragomir, Silviu – Rom$nii din Transilvania }i Unirea..., ed. 1990, p.5-6, nota 1 (p. 6).

246

.

.

’60? De c@tre cine? Un fost academician, cu cazierul politic al luiSilviu Dragomir a putut avea acces a}a u}or la arhive (Budapesta}i Estergom-Strigoniu!), s@ fie adic@ l@sat ̂ n arhive sau ̂ n str@in@tate,chiar }i ^ntr-o ]ar@ ca Ungaria, recent ie}it@ din experien]a anului1956?! Nu ne vine s@ credem acest lucru!

6) Profesorul Dr. {tefan Lup}a, ^ntr-un important studiu dedicatunirii cu Biserica Romei, de}i este critic pe alocuri fa]@ de metoda eide realizare,4 se refer@ doar la lucrarea lui Silviu Dragomir ap@rut@^n perioada interbelic@, „Istoria desrobirei religioase...”, dar numen]ioneaz@ nici lucrarea tip@rit@ ^n 1962, nici m@car ideiledirectoare ale acesteia. Pr. {tefan Lup}a a predat istoria BOR laSibiu p$n@ ^n 1952, apoi limba greac@, fiind scos din ^nv@]@m$nt^n 1958; a decedat ^n 1964.5 Nu credem c@ poate fi autorul, stilulProf. Lup}a fiind total diferit de cel folosit ^n studiul care neintereseaz@.

Toate aceste argumente circumstan]iale ne fac sceptici ^n ceeace prive}te paternitatea „Unirii rom$nilor...” atribuit@ academicia-nului Silviu Dragomir.

Studiul respectiv mai con]ine anumite elemente intrinseci care secontrazic reciproc, situa]ii str@ine de g$ndirea marelui istoric.

%n ceea ce prie}te Manifestul Unirii redactat ^n octombrie 1698,este evident@ deosebirea ideatic@ ^ntre textul rom$nesc }i cel latin.%ns@ dac@ protopopii rom$ni nu }tiau latine}te (ceea ce estediscutabil), de ce s@ fi semnat un text ^n limba latin@, pe care nu l-arfi ^n]eles, }i nu textul rom$nesc, limpede redactat?6

4. Prof.Dr. Lup}a, {tefan – Biserica Ardelean@ }i Unirea, ed. IMBBOR,Bucure}ti, 1949. Se reproduce textul din revista BOR, nr. 9-10, 11-12/1948. Pr. {tefan Lup}a face o afirma]ie important@ ^n studiul D-sale:„Nici biserica ortodox@, nici cea catolic@ nu acorda preo]ilor, fie ei }iprotopopi, dreptul de a le reprezenta ^n mod legal, ambele biserici fiindepiscopale ̂ n constitu]ia lor. Nici sinodul protopopilor nu ar fi avut acestdrept, dec$t ^ntr-o biseric@ presbiterian@ a calvinilor” (Lup}a, op.cit.,p. 44), care denun]@ f@r@ drept de apel mascarada din 1948. Oare de ceistoricii B.R.U. au ignorat-o?

5. P@curariu, M. – Dic]ionarul..., p. 234-235.6. Dragomir, S. – Rom$nii }i Unirea, p. 34, 35, 36.

247

.

.

Dac@ m@rturia protopopului Mihai din C@lata, la ancheta din1699, care afirma c@ a v@zut scrisoarea protopopilor adresat@ luiAthanasie,7 este pus@ sub semnul ^ndoielii,8 de ce nu am pune subsemnul ^ntreb@rii toate rezultatele conscrip]iei din 1699?

Exemplul protopopului V@s$i (Vasile) din {chei, care fiindanti-unionist ̂ n 1699, nu putea participa la sinodul unionist din 1700,}i deci men]iunea c@ to]i protopopii ar fi fost sinodali este fals@, poatefi contestat@.9 Dac@ nu ar fi fost unionist ^n final, de ce Athanasie l-a^nt@rit protopop ^n {cheii Bra}ovului, ^n 10 decembrie 1701 (!),10

dup@ moartea protopopului anti-unionist Siicu? Este de notorietatec@ un act protocolar, fie el }i de nivel inferior, ca }i scrisorile, p$n@pe la ^nceputurile secolului XX, se redactau ^ncep$nd cu pagina 1,continu$ndu-se cu pag. 3. Adnot@rile se f@ceau pe pag. 2. Ajunger@sfoirea unei simple arhive notariale de epoc@. Discu]iile asuprapagina]iei Manifestului de Unire din 1698 nu sunt cumva exagerate,11

cu at$t mai mult, cu c$t facsimilele (microfilmele) sau originalele suntpractic inabordabile cercet@torilor?

Este evident@ deosebirea dintre expresia rom$neasc@ a curentuluiunionist }i expresia latin@, a iezui]ilor. Manifestul Unirii din 1698dore}te o bicomuniune ̂ ntre Roma }i Constantinopol, ca }i ̂ nlocuireaprotectoratului calvini cu cel catolic. C@ este a}a o dovede}te }ipunctul 11 din a II-a Diplom@ Leopoldin@, din 1701, unde seprecizeaz@ clar c@ una este a te uni cu o religie, }i alta a-i acceptaprotectoratul.12 Iezui]ii urmau pur }i simplu incluziunea BisericiiRom$ne din Ardeal ^n cea latin@, dup@ formula trindentin@, nuflorentin@.

Nu neg@m tenta]ia unor iezui]i de a falsifica actele rom$ne}ti, cuat$t mai mult, cu c$t }i la Roma cardinalul Kolonich m@sluia adev@rul^naintea Papei, ^n coresponden]a sa referitoare la Athanasie.13 Mai

7. Ibidem, p. 37, 38, 39, 40, dar }i p. 70. 8. Ibidem, p. 40. 9. Ibidem, p. 56.10. Lup}a, {t., op.cit., p. 48-49, p. 68-69.11. Dragomir, S. – Rom$nii }i Unirea, ed.cit., p. 52-54.12. Lup}a {t, op.cit., p. 83-84.13. Birtz, OBSS Mircea – Caietele OBSS I, p. 32 (Ed. Napoca Star,

Cluj-Napoca, 2001).

248

.

.

mult, Nicolaus Nilles, un cercet@tor a c@rui obiectivitate o dep@}e}tepe cea a istoricilor no}tri, prezint@ a}a-zisa list@ a erorilor pe careacelea}i Kollonich o atribuia ortodoc}ilor, }i pe care o ^nzestra misio-narilor iezui]i ^n Ardeal.14 Rar s-a v@zut o necunoa}tere mai cras@ ateologiei orientale, a practicii ei sacramentale, sau atribuirea unor zvo-nuri }i opinii pur fanteziste ̂ n leg@tur@ cu doctrina ortodox@ (ex. curviasimpl@ nu ar fi p@cat mortal; nu exist@ p@cat de moarte (!); nu autreptele clerului inferior etc.). %n e}ecurile recep]ion@rii primelor tentativede unire }i a sinoadelor aferente trebuie c@utat@ vina la Kollonich, carea dezinformat at$t Curia Papal@, c$t }i Curtea Imperial@ vienez@. %nceea ce prive}te sinodul din 1697, lucrurile ar merita aprofundate.Cercet@torul Prof. Dr. Nicolae Gudea indic@ ^ntr-o lucrare a D-salevreo 32 de m@rturii ^n favoarea ]inerii sinodului din 1697.15

Merit@ s@ prezent@m punctele de vedere asupra Sinodului unionistdin 1697 a}a cum sunt ele relevate ^n cele dou@ studii importanteale lui Silviu Dragomir; cel din 1920 („Istoria desrobirii religioase...)}i (cel atribuit lui) „Rom$nii din Transilvania...” (1962, edi]ia din1990):

Dragomir, 1920:16

1. la ^ndemnarea iezui]ilor,mitropolitul Teofil la ^nceputullui 1697 convoac@ un sinodunionist.

2. Actele sinodului nu suntautentice.

Rom$nii din Transilvania...(1962):17

1. Nu exist@ nici un actoriginal rom$nesc, ci doar copiilatine}ti.

2. Terminologia actelor lati-ne}ti este specific@ BisericiiLatine.

14. Nilles, Nicolaus – Symbolaee ad illustrandam Historiam EcclesiaeOrientalis..., Oeniponte (Innsbruck), 1885, vol. I, pp. 116-119. Urmeaz@}i o list@ prescurtat@ a erorilor la pp. 119-121, ca }i lista celor 4 PuncteFlorentine (interpretate ^ns@ ^n maniera Tridentin@), pe care iezui]ii auvrut neap@rat s@ le impun@ ^n actele sinodale (p. 121).

15. Gudea, Nicolae – Biserica Rom$n@ Unit@ – 300 de ani, Ed. Via]aCre}tin@, 1994, Cluj.

16. Dragomir, S. – Istoria desrobirei religioase..., vol. I, p. 7-8.17. Idem – Rom$nii din Transilvania }i Unirea..., ed. 1990, pp. 12-20.

249

.

.

Este evident@ schimbarea concep]iei istoriografice la cele dou@lucr@ri.

%n opuscului din 1962 ^ns@ se face o afirma]ie care, din punct devedere istoriografic }i istoric, este lipsit@ de consisten]@; ideea c@ to]iautorii, inclusiv Petru Bod, sunt tributari lucr@rii lui Andrei Illia. Acestlucru este categoric fals, }i ne ^ndoim c@ el ar fi putut proveni de laun istoric reputat ca Silviu Dragomir. Petru Bod (1712-1769), notargeneral al Sinodului Bisericii Reformate Ardelene, reputat istoric,poet, teolog etc. este autorul unei lucr@ri de referin]@: „Brevis

3. {tim }i din alte izvoare c@sub Teofil a ^nceput mi}careaunionist@.

4. Cancelarul Nicolae Be-thlen }tie de Memoriul ̂ naintatede Statusul Catolic ^n sprijinulUnirii; sub pre}eden]ia conteluiKinski, atitudinea lui Bethlen }ia Guvernatorului Gy. Banffyeste una categoric@, de refuz.

3. Semn@turile lui Teofilsunt false.

4. Actul celor 12 protopopidin mai, 1697, este fals.

5. M@rturiile conjuncturalecare ar pleda pentru tentativeleunioniste ale lui Teofil suntirelevante.

6. Toate m@rturiile vis á visde unirea din 1697 sunt tribu-tare iezuitului Andreas Illia(1730), din lucrarea „Ortus etprogressus variarum in Daciagentium et religionum” (Cluj).

7. Petru Bod e tributar luiIllia A. (!)

8. Teofil nu a fost amestecat^n vreun fel ̂ n tratativele unirii.

250

.

.

Valachorum Transylvaniam incolentium historia” (1764), o reluarea studiului polemic contra iezuitului Fraciscus Fasching, probabil din1745 – „Az Erdély Oláhok Uniáltatásokrol valo rövid Historia”(Fasching, la r$ndul s@u, publicase la Cluj „Nova Dacia ex probatisscriptoribus depromta...”).18

%n lucrarea „Brevis Valachroum...”, Petru Bod d@ referin]e inediteasupra activit@]ii unioniste din 1697; ceea ce este important ^ns@ nueste tributar lucr@rii lui Andreas Illia, ci Memoriilor CancelaruluiNicolae Bethlen }i istoricului G. Haner.19

Sunt date detalii picante, care ^n optica reforma]ilor calviniexplic@ apropierea lui Teofil de Pr. Paul L. Bárány. Teofil era be]iv,^nc@lca posturile religiei ortodoxe, viola canoanele, era curvar etc. ,acuza]ii pe care Teofil, de}i le t@g@duia cu ^nver}unare, erau luate^n considerare de auditorii }i nobilii s@i (rom$ni) }i urmau s@ fiereferite prin Ladislau Dindar, agentul lui Constantin Br$ncoveanu,acestuia. Tocmai pentru a evita o depunere din treapt@, Teofil a intrat^n leg@turi cu iezui]ii. Bárány i-a f@cut referiri la cele 4 PuncteFlorentine, iar acesta (Teofil) cu doi protopopi, cel din Daia }i celdin Sebe} au acceptat, fiindu-le promise multe imunit@]i, privilegiietc. Peter Bárány e contactat }i de episcopul Andreas Illés, aflat laViena (episcop al Transilvaniei), despre desf@}urarea unirii.20

Contele Bethlen a fost un martor ocular }i un protagonist alevenimentelor, deci m@rturia lui nu poate fi contestat@. C$t desprecomportamentul lui Teofil, era ^n tradi]ia calvinilor s@ atribuiemitropoli]ilor ortodoc}i necooperan]i cu ei (Dosoftei, Sf. Ilie Iorest,Sf. Sava Brancovici sau Iosif Budai de Pi}chin]) abateri morale. Certeste c@ Teofil era deja un om ^n v$rst@ c$nd a ocupat scaunulvl@dicesc, murind suspect ^n vara lui 1697.21 Suntem de acord ^ns@

18. A se vedea excelenta lucrare: Dumitran Ana, Gudor Botond, D@nil@Nicolae – Rela]ii interconfesionale rom$no-maghiare ^n Transilvania,Alba-Iulia, 2000, pp. 287-292; ^n addenda Bod Petru – BrevisValachorum Transylvaniam incolentium Historia, p. 315-443.

19. Bod Péter, op.cit., pp. 354-356.20. Ibidem, pp. 355-356, sau Brevis Valchorum..., lib. II, cap. III, par. III-IV.

Sunt citate Memoriile lui Nicolae Bethlen Lib. II, cap. 23.21. Lup}a, {t., op.cit. , p. 38-39.

251

.

.

cu autorul lucr@rii din 1962 c@ }i-a iubit sincer biserica, lucru reliefat}i de testamentul s@u.22

Exist@ }i o alt@ m@rturie care a sc@pat analizei istoricilor no}tri:scrisoarea lui Athanasie Anghel c@tre Pap@, din Alba Iulia, datat@ ^n8 noiembrie 1701, prev@zut@ cu sigiliul Mitropoliei B@lgradului,22 ac@rui copie Nilles a g@sit-o ^n Arhiva Prima]ial@ din Strigonium.23

Athanasie scria lui Clement al XI-lea c@ ̂ n 1701 se ̂ mplineau aproape8 ani de c$nd P@rin]ii iezui]i ̂ }i ̂ ncepeau apostolatul unionist; ̂ n 1697a avut loc un sinod cu tot clerul la Alba-Iulia, care a cerut cu lacrimi^n ochi s@ fie primit ̂ n s$nul Bisericii Romane.24 Ni se pare deplasat@afirma]ia autorului studiului din 1962 cum c@ Athanasie ar fi aflatde politica unionist@ de la Pr. Bárány,25 }i nu din atmosfera careb$ntuia la curtea mitropolitan@, unde Athanasie era deja bineimplantat. Cu at$t mai mult, cu c$t se accept@ ca hirotonireasacerdotal@ a lui Athanasie ^ntru preo]ie ar fi fost f@cut@ demitropolitul Varlaam al Ardealului,26 deci ^nainte de 1693.

O alt@ afirma]ie f@r@ acoperire ^n studiul din 1962 este c@: „nicila Bucure}ti nu se pomene}te nimic de ^nstr@inarea de Ortodoxie aBisericii din Transilvania, cu toate c@ tendin]ele de catolicizare alehabsburgilor (sic!) erau bine cunoscute la Curtea lui Br$ncoveanu”.27

Studiul Condicii Mitropoliei Ungro-Vlahiei l-a incitat pe reputatulistoric al Bisericii Ortodoxe }i viitor ierarh, Ghenadie En@ceanu; eldemonstreaz@ c@ lui Athanasie Anghel, dup@ hirotonirea arhiereasc@din 22/23.I.1698 i s-a dat simplul titlu de vl@dic@ episcop, }i nu celuzual de vl@dic@ }i mitropolit, tocmai ca, ^n caz de defec]iune,structura mitropolitan@ s@ nu fie atins@!28 Trebuie s@ recunoa}temc@, paradoxal, degradarea lui Athanasie a ^nceput la Bucure}ti! Este

22. Dragomir, S. – Rom$nii din Transilvania..., p. 20.22 bis. Nilles, N., op.cit. , vol. I, p. 125-126.23. Ibidem, vol. I, p. 328.24. Ibidem, op.cit., vol. I, p. 125.25. Dragomir, S. – Rom$nii din Transilvania..., p. 18.26. Ibidem, p. 26.27. Ibidem, p. 26.28. En@ceanu, G. – Mitropolia Ungrovlahiei – Mitropolitul Theodosie

Vestemeanul, ^n BOR, nr. 2/1880, pp. 78-100, mai ales p. 91, 92-100.

252

.

.

ciudat c@ acest studiu al lui En@ceanu nu a fost luat ^n considerarede cei care s-au aplecat asupra evenimentelor anului 1698.

Deci la Bucure}ti se prevedea pasul unionist (oare rolul lui Dindars@ fi fost terminat? Nu credem) }i prin diferite metode se ^ncercaluarea unor m@suri de siguran]@.

Toate dovezile indicate ne arat@ c@ Unirea ^ncepuse sub Teofil.Este adev@rat c@ iezui]ii au tradus inexact documentele rom$ne}ti,iar rolul cardinalului Kollonich a fost mai mult dec$t ambiguu. Nucumva }i scrisoarea lui Athanasie c@tre Papa Clement al XI-lea s@ fifost blocat@ de cardinal (}tim sigur c@ Papa nu i-a r@spuns)? Studiulasupra unirilor publicat ^n 1962 reia multe idei ale Pr.Prof. {tefanLup}a, dar cu unele afirma]ii pe care nici acesta (atent lector aloperelor lui Nilles), nici Silviu Dragomir nu l-ar fi putut face.

%n mod paradoxal, }i anumi]i istorici contemporani de prestigiupot c@dea ^ntr-o extrem@ opus@: este cazul Dr. Ioan Chindri}, care^ntr-un studiu dedicat iezuitului Andreas Freyberger,29 afirm@ c@acesta ar fi c@l@torit ^n Transilvania ^n 1700. Nicolaus Nilles afirmar@spicat ^ns@ c@ Freyberger nu a vizitat Transilvania, iar opera sa„Historicam relationem Unionis Valachi cae cum Romana Ecclesiafactae” a fost redactat@ pe baza scrisorilor provinciale anuale, iar pealocuri dup@ zvonuri, luate cu buna credin]@ drept adev@rate.30 Ne^ntrebam }i noi: oare c$nd Istoria Bisericeasc@ a Rom$nilor va fistudiat@ f@r@ p@rtinire }i exces de zel, renun]$ndu-se la metoda „pieifraus” pentru o cauz@ sau alta?

dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS

29. Chindri}, Ioan – Cultura }i societatea ^n contextul {colii Ardelene.30. Nilles, N., op.cit., vol. I, p. 183.

253

.

.

Dreptate celor ce nu mai sunt printre noi

dr. theol. Mircea cav. Birtz, OBSS

Cei care hoin@rind se apleac@ }i asupra tarabelor cu literatur@religioas@ pot ^nt$lni pe alocuri o bro}ur@ format A5: MisionarulDomnului – Simfonia Mariei, edi]ie ̂ ngrijit@, prefa]at@ }i tehnoredac-tat@ de Alexandru R@zvan Oghin@, ap@rut@ la Bucure}ti, ^n 1999, latipografia Ararat. Dup@ cum vrea s@ ne asigure prefa]atorul, Pr. IoanComan, paroh greco-catolic din Gherla (jud. Cluj), odat@ ce a refuzattrecerea la ortodoxie, ^n 1948, a fost ^ntemni]at. La ie}irea din^nchisoare, ^n 1964, Pr. Coman s-a re^ntors ^n Gherla, la sora lui.Datorit@ s@r@ciei, a preferat s@ stea la un vecin; aici ^ntr-o noapte aauzit un glas poruncindu-i s@-}i ia creion }i h$rtie. astfel preotul IoanComan a scris dup@ dictare Simfonia Mariei (pp. 2-3 din ed.cit.).

P$n@ aici toate bune }i frumoase. At$ta doar c@ la Gherla ^n1947-1948 nu a existat nici un paroh greco-catolic cu numele IoanComan, nici m@car un preot cu acest nume.1 Mai mult, un preot unitcu acest nume, ̂ ntemni]at, nu este pomenit nici ̂ n catalogul Martirilor}i M@rturisitorilor ai Bisericii din Rom$nia dintre anii 1945-1989, ^nvolumul dedicat bisericilor Unit@ }i Catolic@.2

Deci prefa]a reprezint@ tot o „pia fraus”, cu care suntem ̂ nghesui]ide o bun@ bucat@ de timp.

%n Ardeal este de notorietate faptul c@ autorul „Simfoniei Mariei”a fost P@r. canonic Nicolae Pura (1913-1981), fost profesor }i rectorla Academia Teologic@ Rom$n@ Unit@ din Cluj, de]inut ^ntre1952-1955, ajuns }i Conduc@tor Diecezan al Eparhiei de Cluj-Gherla,^ntre 1976-1981.3

1. {ematismul Eparhiei greco-catolice rom$ne de Cluj-Gherla pe anul m$ntuirii1947, 2 vol. ie}ite ̂ n 1948; reproducere anastatic@ la Cluj-Napoca ̂ n 1996;vol. II, p. 177-194 (Districtul vicarial foraneu Gherla), pp. 177, 181-185.

2. Ioni]oiu Cicerone, dr. Bota Ioan – Martiri }i M@rturisitori ai Bisericii dinRom$nia (1945-1989), ed. III, Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001.

3. Prundu}, Aug. Silvestru, Pl@ianu, Clemente – Canonicul Nicolae Pura,Via]a Cre}tin@, Cluj, 1996.

254

.

.

P@rintele Pura scria versuri religioase. C$nd a fost arestat }i umilit,profit$ndu-se de faptul c@ avea claustrofobie, de c@tre maiorul Gruia(Grünberg), P@rintele Pura a f@cut un vot Preacuratei c@, dac@ vasc@pa demn din ^nchisoare, ^}i va pune talentul literar doar ^n slujbaEi. Datorit@ inteligen]ei }i agerimii preo]ilor Otto K. Pfarenkopf, SI,Rafael Haag, SI, }i Emil Riti s-a reu}it ca la confruntarea ^n instan]@P@r. Pura s@ nu fie ^ncadrat la delictul „%nalt@ tr@dare”, ci la cel de„agita]ie religioas@ }i activitate subversiv@”. Eliberat ̂ n 1955, a trecutla ^mplinirea votului. P$n@ la sf$r}itul vie]ii P@rintele a lucrat la }ase(6) variante ale „Simfoniei Mariei”; a treia era deja finit@ ^nainte de1968. Penultima variant@, „Nova”, a mai fost rev@zut@ }i corectat@}i cu ajutorul Dnei Elisabeta Zugravu, fidel@ discipol@ a P@rintelui,ap@r$nd versiunea „Novissima”, ^n 1980.

Cei care ̂ i erau devota]i i-au dactilografiat }i r@sp$ndit „SimfoniaMariei”, semnat@ pe alocuri cu Nicolae „Ben Myriam” sau „BenMyriam”, dactilosrisul fiind legat }i bro}at, devenind un autenticsamizdat ^n epoc@. Poate fi ^nt$lnit@ chiar }i ^n biblioteci ortodoxe.Varianta pe care o avem la dispozi]ie a apar]inut regretatului preotIoan Costan, fiind semnat@ de D-sa }i datat@ 20.III.1979. Am pututcompara cele dou@ variante.

Varianta Oghin@: este structurat@ ^n 3 mari p@r]i: „Zorile”, cu 74strofe; „R@s@ritul”, cu 165 strofe; „Ziua”cu 155 strofe.

Varianta dactilografiat@ (Costan): este la fel structurat@, doar c@„Zorile” au o strof@ ^n plus, in episodul „Smerenia }i Cur@]enia”, iar„Ziua” are 4 strofe ^n plus, form$nd un episod „%nt$mpinarea^ngerilor”. Deci varianta autentic@ are cu 6 (}ase) strofe mai mult.

Varianta Oghin@ are deci 394 strofe; cea autentic@ are 400 strofe.Deci ^nc@ un caz de ^nsu}ire nemeritat@ a unei opere religioase. Neexprim@m gratitudinea P.S. Emil Riti, P.On.Pr.Dr. Silvestru Aug.Prundu} }i D-sale Dnei Elisabeta Zugravu4 pentru informa]iile inedite

4. Dna Elisabeta Zugravu, n. 1925 ^n Moldova, convertit@ ^n BisericaCatolic@ ^n 1948-1949, a depus ^n 1954 voturi (clandestin) ^nCongrega]ia Maicii Domnului. Pe c$nd era func]ionar@ la CFR a fostarestat@ }i ̂ ntemni]at@ ̂ ntre 8.03.1962 }i eliberat@ la 3.09.1962, pentruactivitate religioas@, conform „Biletului de liberare” (sic!) nr. 25/1962,emis de UM 0203 Cluj. D-sa cultiva ^n continuare spiritul fidelit@]iimariane ^nsu}ite de la Pr. Nicolae Pura.

255

.

.

date asupra activit@]ii Pr. Pura.{i totu}i a existat un preot greco-catolic Ioan Coman? Din

amintirile. A. Prundu} – da. Dar nu la Gherla, ci la Alba-Iulia.P@rintele Coman a murit spre sf$r}itul deceniului ’70 }i printre altelel-a g@zduit }i pe %.P.S. Andrei Andreicu], pe c$nd acesta era inginer}i ^ncepea s@ persevereze pe drumul teologiei. Anterior, viitorularhiepiscop a fost g@zduit la Bucure}ti de preotul unit militant VasileChindri}, iar sentimentele sale fa]@ de B.R.U. erau cu totul altele dec$tcele afi}ate acum.

Dar dac@ „habent sua fata libelli”, ce s@ mai spunem despreoameni?

256

.

.

Aforisme spirituale

can. Nicolae Pura (1913-1981)

1. Tot cea ce este nobil este timid, deoarece se simte ca un str@in.2. Valoarea ta nu cre}te ^n raport cu inteligen]a sau demnitatea

ta, ci ^n raport cu capacitatea de a-]i d@rui inima.3. Trei sunt caracteristicile doctrinei lui Iisus:

a) a ^mbl$nzit fiara din om;b) i-a dat un sprijin puternic ^n ^ncerc@rile grele ale vie]ii;c) i-a dat o speran]@ ^n fa]a necru]@toarei mor]i.

4. Atunci c$nd sunt singur, sunt mai pu]in singur dec$t ^nsocietatea altora. %n societate sunt cu dou@-trei persoane.Reculeg$ndu-m@ ̂ n interiorul meu, ̂ n Dumnezeu, sunt ̂ mpreun@ cuCerul ^ntreg, cu to]i fiii lui Dumnezeu }i cu to]i cei dragi ai mei.

5. Exist@ o pudoare a sufletului, dup@ cum exist@ o pudoare atrupului. Numai lui Dumnezeu ne putem ar@ta sufletul ^n toat@nuditatea lui.

6. Marile bucurii trebuie s@ le ]ii ̂ n secret, sub lac@t; dac@ le divulgi,le pierzi.

7. C$nd ai un lucru la care ]ii mult, tu nu e}ti st@p$n pe acel lucru;el te st@p$ne}te.

8. %ntr-o conversa]ie mistic@, Iisus ̂ i spune Sf. Theresa: „Caut@-m@pe Mine ̂ n tine ̂ ns@]i”. Ba chiar ̂ i spune mai mult: „Caut@-te pe tine^ns@]i ^n Mine”. Cum, se ^ntreab@ ea. R@spunsul: „Ca un pahar cuap@ care se cufund@ ^n apele oceanului. Paharul con]ine ap@ }i ^nacela}i timp este con]inut ^n ap@”.

9. Iubirea egoist@ te face orb; cea dezinteresat@ te face liber.10. Iubirea multora e ca iubirea pisicii fa]@ de }oarece; pentru

ace}tia a iubi ^nseamn@ a-}i satisface pl@cerea lor egoist@.11. Pentru unii so]i iubirea nu e altceva dec$t un egoism ^n doi;

^n afar@ de pl@cerea lor egoist@, nu-i mai intereseaz@ nimic.12. La f$nt$na lui Iacob, Iisus ^i spune samarinencii: „D@-mi s@

beau”. Dup@ ce va fi l@murit@, femeia va zice lui Iisus: „D@-mi s@beau din apa aceasta” (Io. 4, 7-15). Din aceast@ sete reciproc@ –

257

.

.

setea lui Iisus de a poseda sufletul }i setea sufletului de a fi al lui Iisus– din ace}ti doi „d@-mi s@ beau” se na}te sfin]enia. fericit sufletulcare }tie dori.

13. Fericirea unui suflet ̂ n har, con}tient de comoara sa, se bazeaz@pe trei motive:

a) ^l are ^n sine pe Dumnezeu;b) nimeni nu i-L poate r@pi ^mpotriva voin]ei sale;c) din partea Sa, Dumnezeu nu are dec$t o dorin]@; aceea de

a fi tot mai str$ns cu acel suflet.14. Nu respinge sfatul bun; el va deveni un cap de acuz@ contra

ta. [i s-a oferit ocazia de a fi mai bun }i tu nu ai voit.15. Umilin]a este bre}a prin care Adev@rul Etern intr@ ̂ n existen]a

noastr@.16. Cea mai mare onoare pe care o poate face Dumnezeu unui

suflet nu este cea de a-i d@rui mai mult, ci de a-i cere mai mult.17. Ce este sfin]enia: invadarea lui Dumnezeu ^n via]a omului.18. O, preotul Meu, cum vei cuteza s@ M@ jertfe}ti ^ntr-adev@r }i

total, dac@ tu nu ai f@cut acela}i lucru ^nainte?19. Doamne, f@ ca oamenii privindu-m@ pe mine s@ te recunoasc@

pe Tine!20. Via]a cre}tin@ este ^nt$lnirea a dou@ iubiri: iubirea lui

Dumnezeu care se coboar@ p$n@ la om }i iubirea omului care sed@ruie}te lui Dumnezeu, cu totul.

21. Privim cu u}urin]@ ^n ad$ncul sufletului semenilor no}tri, darne vine at$t de greu s@ privim ^n sufletul nostru propriu.

22. Bucur@-te c$nd razele soarelui divin ^]i inund@ sufletul, iaratunci c$nd razele lui se retrag, r@m$i lini}tit, g$ndindu-te c@ soarelese afl@ dincolo de nori }i va apare din nou.

23. Unde este o bucurie adev@rat@, acolo este }i Dumnezeu; iaracolo unde este Dumnezeu, fii sigur@ c@ ̂ mpreun@ cu El nu va ̂ nt$rzias@ se arate bucuria cea adev@rat@ (dup@ Pr. Raoul Plus).

24. Bucuria este rev@rsarea sufletului nostru asupra lucrurilor saupersoanelor iubite. Cu c$t acestea sunt mai aproape de Dumnezeu}i mai str$ns unite cu El, cu at$t bucuria noastr@ este mai mare }imai curat@.

258

.

.

25. Pentru ca bucuria ta s@ fie totdeauna curat@, bucur@-te numaide ceea ce %l poate bucura pe Iisus ^n tine }i ^n aproapele. Bucur@-tede frumuse]ea crea]iei divine.

26. %n ad$ncul tuturor lucrurilor g@sim un Plan }i nu un destin.De la Iisus am ^nv@]at c@ nu exist@ alt destin dec$t Iubirea.

27. Sunt sigur de Tine }i nesigur de mine. Pentru a fi sigur demine, e destul s@ fiu sigur de Tine.

28. Iubirea, cu c$t este mai cuprinz@toare }i mai dezinteresat@,cu at$t e mai aduc@toare de bucurie.

29. Iubirea sau capacitatea de a te d@rui constituie adev@rata tavaloare ca om.

30. Dilema Sf. Augustin: sau vei exalta iubirea de sine p$n@ ladispre]ul lui Dumnezeu, sau vei exalta iubirea lui Dumnezeu p$n@la dispre]ul de sine.

Aducem cuvintele }i respectuoasele mul]umiri Pr.Dr. SilvestruAugustin Prundu}, OSBM, care ne-a facilitat accesul la arhiva Pr.can. Nicolae Pura. Aforismele de mai sus sunt scrise olograf, pebuc@]i de h$rtie dreptunghiulare sau p@trate. Pr. Nicolae Puraobi}nuia s@ le distribuie la intervale de timp ucenicilor s@i spirituali,pentru a medita asupra lor. Aceste aforisme apar]in lui; el ^ns@ sefolosea }i de maximele Monseniorului Vladimir Ghika, a p@rinteluiRaoul Plus, SI, sau de scurte citate din Sfin]ii P@rin]i sau clasici ailiteraturii (R. Emerson, A. de Saint-Éxupery).

Genul aforismelor religioase a fost ^ndelung cultivat. La noiexcelenta colec]ie cuprins@ ^n „Patericul Rom$nesc” editat dePr.Arhim.Dr. Ioanichie B@lan, sau colec]iile aforismelor Msgr. Ghikasunt cele mai cunoscute. %n Apus cele mai faimoase sunt ^n ultimavreme cele ale Fer. Pio din Pietrelcina († 1968) }i ale Fer. JosemariaEscrivá de Balaguer († 1975), fondator al Prelaturii „Opus Dei”.Credem c@ publicarea unor fragmente din aforismele Pr. Pura ^i vabucura pe cei ce l-au cunoscut sau pe cei interesa]i de fenomenulduhovnicesc.

259

.

.

Cu b@gare de seam@

„%n adev@r, ^nsu}irile nev@zute ale Lui,puterea Lui ve}nic@ }i dumnezeirea Lui sev@d l@murit, de la facerea lumii, c$nd te ui]icu b@gare de seam@ la ele ^n lucrurilef@cute de El. A}a c@ nu se pot desvinov@]i.”

(Sf. Ap. Pavel – Rom. I, 20trad. D. Cornilescu)

Cei vechi ne asigurau c@ trebuie s@ fim cu b@gare de seam@, chiar}i ^n treburile ne^nsemnate, noi, cei noi, mai superficiali desigur, artrebui s@ fim cu b@gare de seam@ m@car ^n treburile ^nsemnate, cuat$t mai mult cu c$t, pe lumea aceasta, nimic nu este ^nt$mpl@tor,dup@ cum ne asigur@ Shakespeare c$nd afirm@ c@ „este o providen]@special@ ^n c@derea unei vr@bii”, sau Cervantes care spune c@„lucrurile, bune sau rele, ce se succed ̂ n lume, nu vin din ̂ nt$mplare,ci dintr-o providen]@ special@ a cerului”.

C@ cei doi }i al]ii asemenea lor nu bat c$mpii, se adevere}te }i sev@de}te atunci c$nd noi ne „cuib@rim” ̂ n lume cu b@gare de seam@.%n treac@t fie spus, toate suferin]ele, ̂ nfr$ngerile, c@derile ori r@t@cirilenoastre ^}i au ob$r}ia ^n caren]a sau lipsa acelui special mod dea}ezare ^n lume – cu b@gare de seam@.

Nu vom sonda neb@nuitele t$lcuri ale acestui ̂ ndemn, vom precizatotu}i cu luare aminte – b@garea de seam@ nu propov@duie}tenicidecum culcu}ul c@ldu], ci dimpotriv@: ascultarea, mirarea,cutremurarea, ̂ ntrebarea, voin]a }i-ndr@zneala. Cel ce ascult@ prive}te}i tr@ie}te cu b@gare de seam@ se scutur@ de „zgura existen]ial@” estesurd la zgomote }i imun la jocul am@gitor al imaginilor. Urechile luiaud altfel, ochii lui v@d altceva, iar inima lui simte altcumva.

Este de la sine ^n]eles c@ o astfel de a}ezare ^n lume are ca sistemde referin]@ adev@rul, nu adev@rul abstract, ci dimpotriv@ Adev@rulViu, Adev@rul %ntrupat.

Este tot de la sine ̂ n]eles c@ cine se a}eaz@ astfel ̂ n lume se a}eaz@^ntr-o rela]ie ^n care exist@ un debitor }i exist@ de asemenea unprimitor. Debitorul distribuie darul, iar primitorul prime}te

260

.

.

investitura, investitur@ care se valideaz@ numai ^ntru at$t, ^ntru c$teste recunoscut@ de primitor ^n dubla ei ipostaz@ – de dar }i sarcin@.Dar este puntea leg@m$ntului dintre Dumnezeu }i om, este poartamiraculoas@ care elibereaz@ subtila aptitudine de a fi primi]i ^nDumnezeu, atunci c$nd la r$ndul nostru ̂ l primi, ̂ l lu@m ̂ n noi. Daruleste un vehicul pentru cel d@ruit, numai ^n m@sura ^n care acesta nuse las@ doar purtat de dar, ci-l ^mpline}te recunosc$ndu-i rostul.

Ceea ce este ^ns@ cu adev@rat miraculos este c@ Dumnezeu nu-}iia niciodat@ ^napoi darurile, chiar dac@ cel d@ruit nu le ^mpline}temenirea, chiar dac@ uit@ sacra lor provenien]@, chiar dac@ ^ncearc@s@ le capitalizeze }i s@ trag@ de pe urma lor niscaiva foloase, pentruc@ darul divin ^}i probeaz@ calit@]ile }i-}i elibereaz@ puterea doaratunci }i numai atunci c$nd este livrat mai departe ca dat.

To]i suntem ale}i, dac@ alegem s@ fim ale}i. Este loc pentru to]isub soare }i Dumnezeu are de unde ^mp@r]i daruri pentru tot omul,dup@ nevoia, dup@ s$rguin]a }i pe potriva puterii fiec@ruia, dar }idup@ responsabilitatea pe care fiecare }i-o asum@, pentru c@evanghelistul Luca ne avertizeaz@: „cui i s-a dat mult mult se }i vacere de la el }i cui i s-a ^ncredin]at mult ^nc@ }i mai mult i se vapretinde”.

A}adar este ^n]elept s@ te ^ntrebi „Ce este asta?” }i ^nc@ „La cesluje}te asta?”, pentru c@ la vremea lor toate ^}i g@sesc rostul.

Rostul acestei ^nt$mpin@ri nu este polemica, de aceea suntem^ncredin]a]i c@ nu este aici }i acum locul }i timpul s@ polemiz@m cucei care cred ^n ^nt$mplare, cu teoreticienii absurdului, sau cu ceicare au convingerea c@ ei sunt singurii }i adev@ra]ii regizori a ceeace se cheam@ destinul umanit@]ii. Noi credem altminteri, noi credemc@ accidentele, sincopele, r@t@cirile sunt abateri de la drum, noicredem c@ destinul umanit@]ii este ̂ n m$inile lui Dumnezeu }i c@ toatec$te se petrec ^n lume stau sub voia }i gra]ia Sa.

Iat@ de ce suntem ^ncredin]a]i c@ aceea}i providen]@ special@ acerului, care face ca fiecare om de sub soare s@ aib@ o menire, maidegrab@ dec$t vitregia timpului, cum ^nclin@ s@ cread@ mareamajoritate a interpre]ilor }i c@rturarilor, a f@cut ca pe teritoriul actualal Rom$niei s@-}i duc@ veacul mai multe biserici tradi]ionale cre}tine.Dup@ cum se }tie, rom$nii sunt ^n marea lor majoritate ortodoc}i,

261

.

.

dar sunt }i rom$ni greco-catolici. A}ezarea defectuoas@ fa]@ demisterul acestui dat a fost la fel de p@guboas@ at$t pentru clerici, ca}i pentru mireni.

S@ ^ncerc@m s@ descifr@m mesajul profund al acestui dar. Laoriginea ei, biserica cre}tin@ a fost una, a}a cum au cl@dit-o sfin]iiapostoli }i sfin]ii p@rin]i. La originea ei, biserica a fost ^n stare s@ seocupe f@r@ rest de dubla ei voca]ie: apostolic@ }i duhovniceasc@.Echilibrul dintre cele dou@ voca]ii s-a fr$nt odat@ cu marea schism@,dar este un fapt de necontestat c@ biserica catolic@ s-a achitat maibine de voca]ia apostolic@, dup@ cum biserica ortodox@ a r@spunsmai bine nevoilor duhovnice}ti. Ar fi nedrept s@ v$n@m caren]elecelor dou@ biserici, c$nd sub ochii no}tri depun m@rturie virtu]ile.Cele dou@ biserici nu se anuleaz@ reciproc, ci se completeaz@ reciproc– sunt complementare. A}adar voca]ia ini]ial@ a biserici cre}tinenicidecum nu s-a pierdut, ea fiind (poate mai bine) valorificat@ ^ns$nul celor dou@ biserici surori. Apostolatul }i duhovnicia sunt darurilecele mai de pre] pe care Dumnezeu le-a f@cut oamenilorsucced$ndu-se ^n doi timpi: cuv$ntul }i lucrarea cuv$ntului. Celedou@ daruri se sus]in }i se instituie reciproc.

Acestea fiind zise, ^ndr@znim s@ afirm@m c@ coexisten]a ^n spa]iulrom$nesc a Bisericii Ortodoxe }i a Bisericii Unite cu Roma, departede a fi o catastrof@, o „schizofrenie” na]ional@ este mai degrab@ undar, fiind ^n acela}i timp }i o sarcin@. Cu b@gare de seam@, cu luareaminte }i aducere aminte am realiza c@ oamenii }i chiar bisericilenu sunt de]in@toare de adev@r, ci purt@toare, m@rturisitoare de ade-v@r. Recunoa}terea acestui dat ne scoate din temni]a prejudec@]ilor,a tabuurilor, a locurilor comune, a reflexelor mentale, a partizanatuluiobtuz, a ^nghe]ului. R@m$ne ^n sarcina celor dou@ biserici surori }i^n sarcina acestui popor s@ p@trund@ misterul darului cu care s-a^nvrednicit Dumnezeu fa]@ de noi, }i s@ dep@}easc@ ^ncerc@rile.

Acum dup@ ce fiecare biseric@ }i-a f@cut „postata” acum c$nddup@ 50 de ani s-au ^ntors acas@, brave }i demne de laud@ ar fi^mbr@]i}@rile, lacrimile, aducerile aminte. Brav@ ar fi iertarea }i^mp@carea, dar mai brav@ }i mai de laud@ ar fi fr@]ietatea. Numai ^nfr@]ietate misiunea bisericii poate fi dus@ la ^ndeplinire, numai ^nfr@]ietate se poate face Apologetica lui Isus Hristos. Numai ^n

262

.

.

comuniune ne putem feri de „isme”, numai ̂ n comuniune ne putemcunoa}te, respecta }i sprijini reciproc. Comuniunea te fere}te deprovincialism, autosuficien]@ }i del@sare. Dac@ admitem c@pasiunea, partizanatul, orgiile dimpreun@ cu setea de identitate }inevoia de autodefinire, sunt vizitii ^ndoielnici, chiar }i ^n conjuncturiparticulare, cu at$t mai riscant este s@ te la}i purtat de ele ^nconjuncturi generale, ample, subtile.

Vremurile sunt tulburi }i priorit@]iile sunt dictate de politicieniino}tri ori de mai marii lumii. Ei ne anun]@ c@ NATO este o prioritate}i c@ Uniunea European@ este o prioritate, c@ economia de pia]@ esteo prioritate }i comunismul alt@ prioritate. Retorica priorit@]ilor esteidentic@ cu ea ^ns@}i, ast@zi poate ni]el mai zgomotoas@, eficace ^nvremuri tulburi, dar ele vremurile a}a au fost ^ntotdeauna, a}a cumpentru om ^ntotdeauna prioritar@ este }i va fi m$ntuirea.

Macarie cav. Hede}iu, OBSSPrior

al Prioratului Rom$nal

OBSS

263

.

.

Cuprins

LECTORIS SALUTEM IN DOMINO!(Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ------------------------------------5

PRECIZ~RI NECESARE(Prioratul Rom$n al Ordinului Bizantin al Sf. Morm$nt) -----------------------6

Lista Marilor Mae}tri (Patroni Ereditari) ai Ordinului Bizantinal Sf$ntului Morm$nt ---------------------------------------------------------------- 17

Imnul Casei de Austria -------------------------------------------------------------- 18

Imnul Regatului Rom$n ------------------------------------------------------------- 20

Imnul Imperial Rus ------------------------------------------------------------------- 21

PROZ~ SCURT~(A.S.I. DIMITRIJ AL RUSIEI) ----------------------------------------------------- 23

Debellatio si, debellatio no ----------------------------------------------------- 25

Istoria str@inului din templu ---------------------------------------------------- 29

Falsul Maestru spiritual }i biblioteca sa -------------------------------------- 30

O istorioar@ despre Regele Fran]ei -------------------------------------------- 31

Din ciclul Fabule din p@m$ntul rus

Broa}tele }i leul --------------------------------------------------------------- 32M@garul care ̂ }i l@uda str@mo}ii ̂ naintea leului ----------------------- 32

CAZUL UNOR DOCUMENTE(Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ---------------------------------- 35

Berat-nishan din 1669 ---------------------------------------------------------- 46Decretul din Modena, 1788 ---------------------------------------------------- 48

DIN RELA[IILE UNOR PRINCIPI ROM#NICU SF. SCAUN (SEC. XVI)(Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) ---------------------------------- 51

Observa]ie preliminar@ ---------------------------------------------------------- 53

Pragmatism sau credin]@? ------------------------------------------------------ 57

264

.

.

Un precursor nostalgic: Principele renascentist Petru Cercel ------------- 61

Despre logica lui „}i-}i”}i logica lui „sau-sau” ----------------------------------------------------------- 69

Raporturile lui Mihai Viteazul cu Sf$ntul Scaun --------------------------- 79

C$]iva interlocutori ---------------------------------------------------------- 79%n ce credea Mihai Vod@ Viteazul? --------------------------------------- 99

C$nd o decizie d@ lumea peste cap ---------------------------------------- 106

Concluzii ------------------------------------------------------------------------- 110

S~ PRIVIM MAI ATENT SUB VALUL CUCERNICIEI– R@spuns la un articol care nu trebuia scris –(Pr. Dr. SILVESTRU AUGUSTIN PRUNDU{, OSBM) -------------------- 113

Prima misiune iezuit@ ̂ n Moldova ------------------------------------------ 135

Ce se petrece ̂ n Roma Veche? ---------------------------------------------- 143

Evenimentele din Moldova }i [ara Rom$neasc@ ------------------------ 152

S@ relu@m expunerea evenimentelor --------------------------------------- 194

Note bibliografie }i explicarea siglelor -------------------------------------- 209

CORESPONDEN[~P.S. Ioan Ploscariu († 1998) – Pr.Dr. Silvestru A. Prundu}, OSBM ---- 211

Episcopul Ioan Ploscariu (1911-1998) ------------------------------------- 239

C#TEVA %NTREB~RI REFERITOARE LA SINODUL UNIONISTPATRONAT DE MITROPOLITUL TEOFIL (ALBA-IULIA, 1697)(Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) -------------------------------- 244

DREPTATEA CELOR CE NU MAI SUNT PRINTRE NOI(Dr. Theol. MIRCEA REMUS BIRTZ, OBSS) -------------------------------- 253

AFORISME SPIRITUALE(Can. NICOLAE PURA – 1913-1981) ----------------------------------------- 256

CU B~GARE DE SEAM~(MACARIE CAV. HEDE{IU, OBSS,Prior al Prioratului Rom$n al OBSS) -------------------------------------------259