ircea Nedelciu s-a nascut la 12 noiembrie 1950, in comuna Fundulea, din judeluillfov, ca fiu al Mariei ~i allui ~tefan Nedelciu, agricultor ~i funclionar la CEC. Dupa absolvirea ~colii generale de opt c1ase din Fundulea, a urmat cursurile liceului din Brane~ti, iar in perioada 19691973 - pe cele ale Facultalii de Filologie a Universitalii din Bucure~ti, seclia romanafranceza. In timpul facultalii ~i caliva ani dupa terminarea ei a frecventat, impreuna cu colegi de generalie care vor deveni ~i ei scriitori (Constantin Stan, Gheorghe lova, Gheorghe Craciun, loan Lacusta, Sorin Preda, loan Flora, Gheorghe Ene, Emil Paraschivoiu) cenaclul Junimea al Facultalii de Filologie, condus de Ov. S. Crohmalniceanu ~i a participat (intre 1970-1973) la realizarea unei reviste studenle~ti artizanale, NoH. Aflat in situ alia de a-~i ca~tiga singur existenla, accepta, cu umor, locuri de munca modeste: ghid la aNT, profesor de ~coala generala, Iibrar la libraria Editurii Cartea Romaneasca, funqionar la Uniunea Scriitorilor.lnteligent ~i ironic, sociabil, la curent cu teoriile Iiterare de ultima ora din Occident (asupra carora se informeaza citind reviste franluze~ti), intreline oriunde se afla 0 atmosfera de emulalie intelectuala. Datorita prezenlei lui, libraria Editurii Cartea Romimeasca se transforma la un moment dat intr-un club literar sui-generis, frecventat de "optzeci~ti" ~i de simpatizanli din alte generalii. in 1977 debuteaza cu proza scurta (Un purtator de cuvant)in revista Luceafarul. Printr-o coincidenla, la scurta vreme dupa debut, in imprejurari legate de munca la ONT, este arestat pentru "delinere i1egala de valuta" (in conformitate cu 0 lege absurda din timpullui Ceau~escu, care pedepsea cu inchisoarea chiar ~i delinerea unui singur dolar SUA). Dupa doua saptamani este eliberat. Publica, tot in Luceafarul, proza Curtea de aer, in care poveste~te cum a fost la inchisoare. in 1979 Ii apare ~i prima carte, Aventuri intr-o curte interioara, cuprinzand proza scurta. Volumul, remarcabil prin folosirea la rece, fara nici 0 tresarire

de emolie, a numeroase tehnici narative, este primit favorabil de critica literara ~i ii aduce un premiu al Uniunii Scriitorilor. Carlile urmatoare au si ele, toate, ecou. , in mod straniu, in 1982, Mircea Nedelciu publica in SLASTun pamflet vehement ~i insultator la adresa postului de radio "Europa Libera", iar in 1986, intr-o prefala la romanul Tratament fabulatoriu, susline ca sistemul capitalist este ostil crealiei artistice, in timp ce sistemul socialist preluie~te arta, de care are nevoie in procesul de formare a omului nou (proces aprobat implicit de autorul prefelei). Dupa 1989 este, succesiv, secretar al Uniunii Scriitorilor, redactor la revista "optzeci~tilor", Contrapunct, lector de Iimba ~i literatura romana la Universitatea "Paul Valery" din Montpellier, pre~edinte al asocialiei culturale romano-franceze Euromedia (care face, printre altele, comerl cu reviste franluze~ti). i~i descopera ~i i~i afirma, fara complexe, 0 vocalie de om de afaceri. Solidar cu generalia lui, se disociaza de Uniunea Scriitorilor, pe care 0 califica, fara justificare, drept 0 organizalie stalinista ~i infiinleaza, impreuna cu a1li nemullumili, Asocialia Scriitorilor Profesioni~ti, in replica la Uniunea Scriitorilor. o boala a sangelui, de care sufera inca dinainte de 1989, se agraveaza vertiginos, pana cand devine obligatorie efectuarea unui transplant de maduva a coloanei vertebra Ie la un spital din Franla. Pentru strangerea banilor necesari transplantului ~i tratamentului post-operatoriu (extrem de costisitoare) se mobilizeaza aproape intreaga lume literara ~i artistica romaneasca, inclusiv Uniunea Scriitorilor. Intervine in cele din urma insu~i Guvernul Romaniei, oferind la randullui un ajutor banesc. Dupa operalie, Mircea Nedelciu revine optimist in Romania, dar in scurta vreme starea sanatalii lui se inrautale~te din nou. Refuzand sa abandoneze lupta, este foarte activ, organizand monitorizarea intregii produqii de carte din Romania (programul Topul national de carte), colaborand la ziare ~i reviste, pregatind pentru tipar 0 integrata a prozei sale scurte, de aproximativ 750 de pagini, administrandu-~i afacerile, ingrijindu-~i vila de vie de la Fundulea. Ultimii doi ani ~i-i petrece intr-un scaun cu rotile. Marcat de suferinle cumplite, lucreaza la un nou roman al sau, Zodia scafandrului, care va ramane neterminat. Moare inainte de a atinge varsta de 50 de ani, la 12 iulie 1999. Prejudeca~iin legatura cu proza lui Mircea Nedelciu a si alti autori din generatia lui, Mircea Nedelciu a avut grija sa-si califice el insuSi modul de a scrie, inaintea criticilor literari, iar criticii literari (nu toti, dar aproape toti) i-au preluat ideile, din comoditate sau din snobism

(nou-venitul intimida cu aerul lui de agent al ultimei mode literare). El pretindea, inainte de toate, ca vrea sa ii elibereze pe cititori de mistificarea la care ii supun de sute de ani scriitorii, cr~andu-le, cu ajutorul unor trucuri, iluzia de realitate. Intarindu-i spusele, diversi comentatori au sustinut Siei ca Mircea Nedelciu "refuza sa se lase dus de suvoiul fictiunii sale si 0 denunta ca atare cititorului" (Paul Dugneanu), ca el "demasca iluzia realista" (Constantin Sorescu) etc. Chiar Si cel mai recent exeget al prozei lui Mircea Nedelciu, AI. Th. Ionescu (de altfel, un fm analist) lauda "demistificarea" intreprinsa programatic de prozator: ,,0 data dezvaluita, mistificarea isi pierde nocivitatea." Ideea este nu numai falsa, ci Si de un irezistibil umor involuntar. Cine "demasca", "demistifica", "denunta" caracterul iluzoriu al "realitatii" inventate de un scriitor se afla in situatia cuiva care, intrand intempestiv intr-o sala de cinematograf, in timpul proiectiei unui film, ar incepe sa strige: "Fratilor, nu va lasati inselati! Ceea ce vedeti nu e realitate. Sunt doar niste imagini, proiectate pe 0 panza." Fiecare cititor, cand deschide 0 carte, stie bine ca intra intr-un spatiu fictiv, ca este yorba de 0 conventie. Poate numai cate un adolescent, de educatia caruia nu s-a ocupat nimeni, mai confunda realitatea creata de scriitor cu realitatea. Cititorii propriu-zisi, cu 0 ~- u::JJ Uc .2: V 0... 0 u.. LL-J 0 LL-J C ~ ~ ~ r....... ~ t.)i.o-t>/L(.! ~ I'~~ lit/ ~o..-J'--. E?..Uite-I, umbla cu co~u ala mare ...a ie~it chiar pa u~a acu ...DaL.. ...un copil, un baiat p-'acolo ...Dar... ...0 cafea aici, da? .. ...Hai ca vine-napoi imediat... ...Ce daca-ti face? Tu di ce faci? .. Adica dumneata n-ai vrea?.. eeeeu? .. Da....Pai di ce sa vreau? ... 10 I-am Intrebat daca i-ai dat tu. daca i-ai dat... I-am dat doua persoane ... Da-i matale, breL.. I-am dat, nea Mi~u!... Domne, hai afara! ...sa n-o faci cu apa caldaL ..0 face cu apa fiarta ~i iese tot gustul din eaL.. Nu, nu, nu, are la chiuveta apa cata vrea ... Nu are timp el...ea cat e da calda, sa se...Stai sa-ti explie. .. Explicatia e foarte clara!... Nu ~tii, nu tine personal sa faca

cafeaua ...Eeee! ~tii ce-i spune el bucatarului? ..~apte cafele, zice, ~apte cafele vreau, ~apte cu zaharu separat ~i doua norma Ie... Fugi, domne, d-aici!... Ei, naL..~apte cafele cu zaharu separat ~i doo ...~aaapte cafele ..." (T~rgut de animate mici, pe~ti de acvariu,pasari c~ntatoare...) Pe un lingvist interesat de lirnba romana vorbita un asemenea text poate sa-l captiveze. Dar pe un cititor aflat in cautarea frumusetii literare - nu. Dupa lectura primelor fraze, care dau 0 anumita senzatie de prospetirne, curiozitatea incepe sa se stinga. Luna de c miere a relatiei cititor-autor se termina repede ~i se instaleaza plictiseala vietii conjugale. Un om suferind la masa de scris oartea prematura a lui Mircea Nedelciu, dupa 0 lupta indarjita ~ide lunga durata cu 0 boala necrutatoare, a fost cu atat mai impresionanta cu cat a lovit intr-un om cu 0 minte clara ~i 0 viata organizata. Apropiatii scriitorului ~i admiratorii sai de la distanta au asistat, cu sentimentul dezastrului, la prabu~irea unei construetii armonioase. Din cauza mortii, a ramas neterminat ~i romanul Zodia scafandrului, la care Mircea Nedelciu a lucrat in perioada 1988-1992 ~iasupra camia a revenit ulterior in repetate riinduri, nu atat pentru a-I completa, cat pentru a revizui ceea ce scrisese. Intr-un interviu acordat lui Sorin Preda ~i publicat in revista Formula AS, Mircea Nedelciu TRATAN\E~r b4BUl4TORlu roman , / " , '~ vaduva scriitorului i~i aminte~te cum munca la roman se asocia cu suferinta fizica: "Mircea incepuse acest nou roman, cand au aparut primele semne ale bolii. Asta se intampla in 1988. Ei bine, de cate ori se a~ezala masa de scris, apareau crizele lui febrile. Chiar ~i la Marsilia, in Franta, unde urma chimioterapie, era urmarit de aceasta ciudata coincidenta. [...] De fiecare data cand lucra la roman, se intampla ceva: i se facea rau, apareau complicatii, avea stari de voma, le~inuri." Editura Compania a tiparit in volum, in anul 2000, romanul neterminat Zodia scafandrului, ~i anume ultima lui versiune, datata 1996 (aproximativ 150 de pagini). Cartea prezinta interes pentru speciali~ti ~i,prin cateva zeci de pagini inspirate, ~ipentru nespeciali~ ti. Mircea Nedelciu, lider de opinie al prozatorilor generatiei '80, lucid ~i rational, capabil sa ia distanta critica - ~i chiar cinica - fata de orice forma de sentimentalism, nu mai este aici atat de consecvent cu sine, lasandu-se absorbit adeseori de retrairea unor momente autobiografice, ca un batran care rasfoie~te un album cu fotografii de farnilie. Din cand in cand, insa, el redevine ce-a fost, propunand experimente literare ingenioase.

nemCllerclc~lau Jurnal intim ~iroman realist aracterul autobiografic al romanului este uneori declarat ~i alteori disimulat. Protagonistul citrtii se nume~te, altemativ, Mircea Nedelciu ~iDiogene Sava (acesta fiind prezentat ca un absolvent al Facultatii de Istorie, originar dintr-un sat din Baragan, Boroana, ~i angajat al Marelui Institut de Istorie, gigantica institutie ~tiintifico-propagandistica, specifica unei dictaturi comuniste). Referirile la Mircea Nedelciu se fac la persoana intai ~i persoana a doua, iar cele la Diogene Sava, la persoana a treia. Secventele despre Mircea Nedelciu iau frecvent aspectul unor insemnari de jumal intim: .februarie '88 Zi destul de anosta. Scurta convorbire cu Magdalena Bedrosian despre ~ansele Inca vagi ale romanului nostru despre