miracolul meu, ingerul meu

8/14/2019 Miracolul Meu, Ingerul Meu

1/44

Aceasta este o traducere a unui fan fiction scris de l`heure bleue si postat aici :

http://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel

Personajele Twilight nu imi apartin si nici ideea acestui fan fiction.
http://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angelhttp://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel


2/44

Capitolul 1 : Descoperirea

DPDV Edward

O mangaiam usor si incet pe spate in timp ce ea si-a lipit obrazul de pieptul meu.

Respira greu si trupul ei micut tremura. Abia puteam suporta sa o vad suferind asa darstiam ca nu o pot ajuta cu nimic.

Si eram frustrat.

-Bella, iubito, vreau sa mergi sa te consulte Carlisle astazi, i-am soptit incetdesenand in continuare mici cercuri pe spatele ei.A scuturat usor din cap.

-E doar gripa.

Am tresarit cand am auzit ce a zis dar am incercat sa nu las emotiile sa iasa la

suprafata si asa ca m-am dus sa umplu un pahar cu apa si i l-am intins. Ea l-a luat cumainile tremurande si a sorbit cateva guri asigurandu-se ca micul-dejun va ramane in

stomac. Cateva secunde mai tarziu mi-a dat paharul gol.

-M-as simti eu mai bine daca ai vedea un doctor, nu trebuie sa fie neaparat

Carlisle, oricine ar fi bun.Eram chiar disperat.

-Sunt bine.-Nu arati bine, am spus si am oftat dandu-mi ochii peste cap la peretii galbeni.

Incapatanata Bella.

-Tiam spus ca voi fi bi..a tasnit din bratele mele fugind catre baie iar. M-am dus

dupa ea si in momentul in care a terminat de data afara ouale cu sunca de dimineata s-aintins catre mine.

-Stii ca te-as putea lua cu forta la un doctor daca tu nu vrei de bunavoie, i-am zis

si ea stia ca vorbesc serios.Asa ca in loc sa protesteze a spus.

-Da-mi doua zile.

M-am incruntat la ea desi nu eram nervos. Eram ingrijorat.-O zi.

-O zi jumate.

Mi-am dat ochii peste cap.-Bine, dar daca tot te simti asa pana, mi-am verificat ceasul si am facut repede un

calcul mental, maine dupa-amiaza te duc sa te consulte Carlisle fie ca-ti place sau nu.

-Ihmmmm.

Am sarutat-o pe frunte si dupa ce am ajutat-o sa schimbe in pijamale curate amluat-o in brate si am dus-o usor in camera ei.De data asta nu a protestat cum facea de

fiecare data cand o duceam in brate si lucrul asta m-a ingrijorat si mai tare. Eram pe cale

sa ma indrept spre celalalt colt al camerei sa ma postez in leagan pentru inca o zi lungacand ea m-a tras de tricou si a soptit atat de incet ca abia am inteles.

-Stai cu mine.

Am zambit si m-am intins langa ea. Si-a lipit trupul de al meu si eu doritor amtras-o cu bratele tinand-o si mai aproape de mine.

-iubesc, Edward.

Nu stiam daca vorbeste in somn sau daca imi sopteste un ultim mesaj inainte sa

adoarma dar chiar nu-mi pasa.


3/44

I-am mai sarutat fruntea inca o data.

-Si eu te iubesc, Bella.

DPDV Bella

Linia subtire ma fixa cu privirea.O fixam si eu pe ea.

Si eram sigura ca Alice se descurca cu mine- intr-un sens rau- luand in

considerare faptul ca linia roz zdranganea cu podeaua galbena mai tare decat sensul linieiroz.

Am oftat si am aruncat oroarea de plastic in camera, mi-am pus mainile pe cap si

incercam cu disperare sa nu las lacrimile sa cada.Nu avea cum sa fie adevarat, nu se putea

sa fie adevarat. Dar nu era alta explicatie, testul trebuia sa fie gresit.Dar

daca nu exista alta explicatie de ce ma ingrijorez atat de tare? Ar trebui sa mai

cer o parere.

Am oftat si am stat in picioare inainte sa ies din baie, mai aveam cateva minute siCharlie adormea, cateva minute pana venea Edward.

Dar inainte sa ajung la usa, m-am intors si am luat obietul pe care l-am aruncat.Stii tu, pentru amintiri.

-Mirosi diferit.

Mi-am ridicat mainile in defensiva.

-Jur ca nu l-am mai vazut pe Jacob de saptamani si am facut un dus doar.Edward a ras in timp ce se urca in pat langa mine si m-a inconjurat cu bratele,

cum o facea in fiecare seara. Am zambit si am clipit inchinzand ochii si respirand mirosul

lui, cel mai intoxicant si mai frumos lucru dintotdeauna.-Nu am spus ca mirosi urat, mi-a soptit in ureche, mainile lui jucandu-se cu parul

meu de culoarea ciocolatei.Am spus diferit.

Sentimentul pe care mi-l dadea respiratia lui rece pe fata mea ma facea sa-mipierd sirul gandurilor. Am formulat repede o propozitie temandu-ma ca dupa aceea nu voi

mai putea formula nici macar propozitii scurte.

-Si e o diferenta?A zambit zambetul meu favorit.

-Desigur.

Am ras amandoi incet si eu m-am intins sa sting lumina, Edward ma saruta pe gat

coborandu-si mainile mari si reci pe talia mea.-Pari sa te simti mult mai bine in seara asta, a comentat zambind cu buzele lipite

de pielea mea deoarece eu imi curbasem corpul dupa el. Doar am dat din cap, am oftat

adanc si mi-am lasat ochii sa se inchida.Se pare ca a inteles si a inceput sa fredonezecantecul meu de leagan, rasuflarea lui gadilindu-mi urechea.

Era cam trei dimineata cand m-am trezit si el nu era acolo.

DPDV Edward

-Bella miroase ciudat.


4/44

Suna ca un lucru foarte stupid de spus chiar si de catre mine, asa ca m-am strabat

din nas si ma holbam la omul care imi era tata de 90 de ani.

-Ciudat? Cum? M-a intrebat Carlisle rasucind un pix intre degete in timp cemintea ii mergea cu un million de kilometri pe ora. Era serios, ceea ce era un lucru bun ,

cel putin imi acorda atentie. Emmett incepuse sa urle de ras cand i-am spus ca logodnica

mea miroase ciudat. Dar, hei in apararea mea singura data cand Bella mirosise altfel afost in spital cand ii facusera transfuzii de sange. Desigura ca ma ingrijora treaba asta/

Am oftat si am mormait un raspuns la intrebarea lui Carlisle.

-Nu stiu exact, doar diferit. La fel, dar parca mai intens sau schimbat foarte putininacat un om nu si-ar da seama.

Incepeam sa fiu foarte frustrat, nu puteam spune in cuvinte ce e gresit pentru ca

nici eu nu stiam exact.Eram ingrijorat ca Bella era atat de bolnava si eram si nervos, Bella

era foarte delicata si eram si prost dispus ca nu mai vanasem de un timp.-A fost bolnava nu? M-a intrebat Carlisle intr-un final scotandu-ma din gandurile

mele Cand mi-am ridicat ochii nergri catre ai lui, erau foarte ganditori ca si cum avea o

ideea pe care vroia sa mi-o impartaseasca.

-Ea spune ca are gripa.-Dar tu crezi altceva?

-Paida. Dar refuza sa vada un doctor, deci nu prea pot face multe nu? Am spuslasandu-ma pe spate in scaunul in care stateam.

Carlisle dadea din cap. Era amuzat. Eu nu.

-Edward, tu si Bella, cumvacum sa zic , ati facut sex pana acum?

Daca vampirii puteau rosi cred ca aratam ca o rosie acum.Multumesc Lui Dumnezeu ca nu puteau.

Mi-am trecut o mana prin par lasandu-mi privirea sa cada oricunde numai nu pe

omul din fata mea. Am mormait o replica scurta, destul de tare sa auda Carlisle darn udestul de tare incat sa auda cu cei care erau dupa perete ascultand fiecare cuvant pe care

noi il spuneam.

-Edward, m-a atentionat.-Mda?

-Adu-o pe Bella mai tarziu.

Am dat din cap si am zambit slab.-Chiar daca trebuie sa o aduc impotriva vointei ei.

Carlisle a zambit .

-Bine.

DPDV Bella

In cateva minute voi sti daca oribilitatea acea roz mi-a spus adevarul sau nu. Nu

vroiam sa stiu cu adevarat. Mai vroiam cateva zile de liniste inainte ca intreaga mea lumesa cada.

Dar nu aveam de ales.

Deja iesisem din casa si fugeam cand eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui

Edward, cautand racoarea lui pe pielea mea fierbinte.Capul mi se invartea iar, dar inca nu


5/44

eram de parere ca trebuia sa-i dau informatia ca aveam o stare de lesin dinainte sa ma ia

in brate.

Lumea zbura pe langa noi, iar Edward fugea mai repede decat a facut-o vreodataca sa auda vestile care schimba viata pe care eram sigura ca ni le va spune Carlisle.

Edward habar n-avea ce mult avea viata lui sa se schimbe.

-Bella, iubito, am ajuns. A soptit, iar vocea lui mi-a spart sirul gandurilor. Aminteles si am facut o miscare sa ma dau jos din bratele lui darn u mi-a dat drumul.

-Vei lesina daca iti dau drumul, mi-a zambit slab.

-Hummm.Mi-am incrucisat bratele pe piept incercand sa mai pastrez bruma de demnitate

care imi mai ramase cand Carlisle ne-a deschis zambind usa. Zambetul i-a palit brusc sin

e-a grabit inauntru. Edward m-a depozitat pe o canapea.

-E gripa, sperand sa-l fac sa nu spun ace eram sigura ca va spune.Carlisle dadea din cap incapatanat.

-Nu Bella nu e.

-E serios? A intrebat Edward ingrijorat uitandu-se la fata impasiva a tatalui sau.

-Serios? Mai mult decat iti poti imagina.Edward a intepenit langa mine si mi-am dat seama ca isi folosea tot auto-controlul

ca san u inceapa sa tipe, asa ca a intrebat calm.-Ce e?

-Lucrez la spital de mult timp si deci sunt absolute sigur. Carlisle a facut o pauza

si a continuat.

-Bella esti insacinata.Am incercat sa nu, serios chiar am incercat. La urma urmei stiam deja ca sunt

insarcinata. Aflasem asta de aseara de cand facusem testul ala stupid acasa. In fine, cand

am lesinat ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward surprinsa si o priviretradata.

Nu avusesem niciodata vise mai agitate.


6/44

Capitolul 2 : Du-ma inapoi.

DPDV Bella

-Ea nu i-ar face asa ceva lui Edward.Vocea imi era vag cunoscuta dar nu o puteam recunoaste prin ceata groasa care

era peste mine.

Asa ca in loc sa ma straduiesc prea tare, am ascultat.-Stiu ca nu ar face, dar asta nu schimba nimic. Ea inca e insarcinata si faptul este

ca vampirii nu pot avea copii.

Ceata disparea incet si am putut recunoaste vocea lui Carlisle, un Carlisle frustrat.

Nu-i placea cand nu putea rezolva o problema sau cand nu putea gasi piesa lipsa dinpuzzle.

Am incercat sa spun ceva dar tot ce iesit a fost un geamat.

-Bella?

Vocea asta nu era cea pe care vroiam sa o aud dar era comfortabila. Era Esme careera probabil cea mai calda si plina de compasiune persoana care mergea pe pamant.

-Bella, ma auzi?Nu puteam vorbi, gura imi era prea uscata, asa ca am dat incet din cap si incercam

sa deschid ochii.Apoi, am auzit vocea lui Carlisle langa Esme care ma ajuta sa ma ridic in

fund pe canapea. Vorbea repede cu altcineva. S-a oprit si a venit la mine.

-Unde e Edward? Am intrebat uitandu-ma in jur, eram sigura ca a fost aici,incercand sa-si dea seam ace se intampla o data cu toata lumea. Carlisle a afisat un

zambet mic, mic.

-E pe acoperis, e.confuz.-Pai nu e singurul, am murmurat morocanoasa luand o gura de apa din paharul pe

care mi-l intinse Esme.Nici macar nu observasem cand plecase sa-l aduca. Dar o data ce

apa a ajuns in stomac am inceput sa ma simt rau tare, oribil, oribil de rau asa ca am puspaharul pe masa si ma concentram sa nu vomit.

Esme s-a asezat langa mine si Carlisle in fata mea.

-Si, ai mai lesinat inainte sa afli vestea?Era o voce noua de data asta. M-am uitat in sus si era Emmett fratele mai mare al

lui Edward care statea in spatele canapelei.

-Dupa, am bombanit. Dar stiam deja.

Toata lumea parea surprinsa dar nimeni nu a comentat.-Bella suntem confuzi si am vrea san e ajuti, imi spuse Carlisle.

Am aprobat din cap, nefiind sigura daca pot deschide gura iar avand in vedere

furtuna din stomacul meu care era din ce in ce mai rea. Incepusem sa ma intreb daca masimt asa pentru ca nu avusem o seara plina de evenimente.

-Vampirii nu pot avea, mi-a spus dintr-o suflare, si nu stim cum s-a intamplat asa

ceva.Am inteles imediat ce a vrut sa spuna dar Rosalie mi-a luat-o inainte. Ea, totusi nu

nega, cum as fi facut eu. Ea ma acuza.

-L-a inselat pe Edward, a replicat crud. E evident. Vampirii nu pot avea copii, si

totusi ea e insarcinata. S-a culcat cu altul, uite ce simplu e.


7/44

-Rosalie.

Vocea lui Carlisle era mai ridicata, mai amenintatoare decat am auzit vreodata si

si-a intors fata livida la vampirul blond din coltul indepartat al camerei.-Ajunge, si nu si-a luat privirea de pe Rosalia pana aceasta nu si-a ridicat mainile

in defensiva sin u si-a dat ochii peste cap. Carlisle s-a intors catre mine.

-E adevarat?Nu mi-am dat seama ca plangeam pana nu am vorbit. Mi-am sters lacrimile

nervoasa.

-Nu, am tipat repede. Nu-i adevarat. Il iubesc pe Edward. Nu i-as face asa ceva.Carlisle a dat incet din cap, s-a uitat iar la Rosalie in timp ce-mi spunea.

-Te cred Bella.

Eram usurata, si n-am dat importanta senzatiei din stomac decat cand era prea

tarziu. Aveam nevoie de o baie. Dar nu stiam daca Cullen`ii au una asa ca am fugit catreusa.

Nu am ajuns.

Am auzit dezgustul lui Rosalie la mizeria pe care am facut-o si i-am simtit bratele

reci ale lui Esme in jurul meu tinandu-ma aproape de corpul ei rece si tare ca stanca intimp ce plangeam.Lacrimile mele i-au udat tricoul dar nu parea sa observe, doar ma

legana inainte si inapoi si parca nici nu observa mizeria de pe podea.-Imi pare rauimi pare rau.am soptit si ma agatam de Esme cand ma tinea in

brate si-mi soptea in ureche incet alungandu-mi grija, durerea, frica.

-Sa nu-ti para rau, draga mea Bella. Nu ai de ce sa-ti para rau.

Nu m-am simtit niciodata atat de rupta, dar nici atat de iubita ca acum cand Alices-a aplecat langa noi pe podea si imi zambea mangaindu-mi parul.I-am simtit pe Carlisle,

Emmett si Jasper aproape dar totusi au lasat-o pe Esme sa ma linisteasca.

-I-imi p-p-pare .rau, am soptit din noi.-Shhh, Bella, Shhh.

Leganatul incet si vocea calda si dulce a lui Esma m-au facut sa cad intr-un somn

adanc si fara vise.

DPDV Edward

-Daca nu-ti misti curu ala inauntru sa vorbesti cu ea de tarai eu acolo.

Eram surprins ca vocea fratelui meu era urmata de corpul lui masiv.S-a postat

intr-o pozitie de sezut langa mine si mi-am intors privirea catre nori iarasi. Erau

intunecati si gri., va ploua in curand. Iar.-Nu te-am auzit cand ai urcat, am bombanit facandu-ma ca nu l-am auzit mai

devreme.

-Asta pentru ca esti prea adancit in gandurile tale si nu te-ai gandit macar osecunda la cea a carui ganduri nu le poti citi. Sufera Edward. A plans pana a adormit. A

adormit si nu s-a oprit din plans.

Cuvintele astea parca m-au injunghiat.-Nu poate fi copilul meu oricum.

Deodata acoperisul a disparut de sub mine si norii au disparut din fata mea. Ma

uitam la o fata furioasa, livida a fratelui meu. Eram foarte putin constient ca picioarele

mele erau la mai mult de un metru deasupra pamantului si daca as fi avut nevoie de aer


8/44

aveam o problema serioasa. Emmett ma tinea atat de strans ca am renuntat la ideea de a

incerca sa scap.

-Chiar crezi ca ti-ar face asa ceva? Chiar crezi ca te-ar insela? Chiar crezi?Si-a dat seama intr-un final ca nu puteam vorbi din cauza lipsei de aer si am simtit

cum picioarele au atins acoperisul la jumatate de secunda inainte da incep sa tip.

-Tu ce crez? A? Sunt VAMPIR. Am scuipat cuvantul ca pe otrava. Tu ce ai crededaca ai sti ca nu poti avea copii si dintr-o data iubita ta e insarcinata?

Logica asta paru sa-l calmeze pe Emmett si eu m-am asezat la loc in aceeasi

pozitie, ridicandu-mi genunchii la piept inainte sa-i inconjor cu mainile.-Nu stiu ce sac red, am spus si ma uitam in zare. Emmett era langa mine inca o

data.

-Vorbeste cu ea. Intreab-o tu. A spus ca nut e-a inselat niciodata. Si noi o credem.

Acum tu trebuie sa alegi pentru tine.Si apoi a plecat. Nu trebuia sa ma uit. Stiam ca nu mai e acolo.asa cum stiam ca

are dreptate. Aveam de luat o decizie nu o puteam lua pana nu vorbeam cu ea.

Bella.

O iubeam mai mult decat putea o lume intreaga sa iubeasca, si vroiam atat de multsa cred ca in pantecele ei creste copilul meu, dar cum as putea crede? Nu puteam lasa pe

nimeni insarcinata si apoi Baaaam. Bella va avea un copil.Un copil.

Si stiam ca vroiam sa fie al meu mai mult decat mi-am dorit vreodata ceva.

Cand am intrat in camera sase perechi de ochi s-au intors catre mine. Expresiile

lor erau diferite, Emmett nervos, Rosalia plictisita si enervata.-Pot sa vorbesc cu Bella?

Am vorbit atat de incet ca un om n-ar fi inteles dare u triam intr-o casa plina de

vampiri.-E in camera ta.

Carlisle ar fi trebuit sa fie nervos, ar fi fost mai comfortabil decat linistea din

capul lui.Vocea lui era calma si fara emotie si fata lui era la fel cand m-am uitat la el,inexpresiva, cu ochii de aur topit si buzele stranse intr-o linie.

Am dat scurt din cap si intr-o secunda eram la usa radicand mana sa bat.

-Pleaca.Am oftat, Va fi greu, m-a refuzat dinainte sa apuc sa spun ceva.

-Bella

-Pleaca Edward.

Dar si eu puteam fi incapatanat.-Nu si voi sta aici cat va trebui, voi sta aici pana ma vei lasa sa vorbesc cu tine,

pana ma vei lasa sa-mi iertare ca m-am purtat ca un nenorocit.Pana ma vei asculta sa-ti

spun cat de egoist si de idiot am fost ca am plecat asa cand avea cea mai mare nevoie demine.

O scurta pauza de liniste in care am fost constient de inima mea rupandu-se intr-

un million de bucati. Daca nu ma vrea inapoi? N-as putea spune ca o condamn, m-amindoit de ea chiar daca ea m-a ales pe mine si chiar daca mi-a spus de un milliard de ori

cate de mult ma iubeste.

-Te rog, Bella, am soptit cu vocea implorand.


9/44

Apoi a urmat o miscare inceata in camera, si incuietoarea de la usa, cand mi-am

pus incuietoare? S-a deschis.Bella a apucat de maner si a deschis larg usa apoi s-a intors

cu spatele si s-a urcat in pat acoperindu-se cu patura aurie in jurul ei tragand marginea insus, incerca probabil sa-si ascunda ochii rosii de plans.

Am intrat repede in camera si m-am asezat pe pat.Stiam ca daca incercam sa o

ating, saream calul asa ca doar stateam acolo cu mainile in poala.-M-am purtat prosteste, am murmurat fara sa ma uit in ochii ei. M-am speriat.

-Nu m-am culcat cu altcineva , Edward a spus lasandu-si capul pe umarul meu.

Era un pas catre directia buna. Totusi n-am putut spune nimic. Nu ti-as face asa cevaniciodata, iti amintesti? Cand ti-am spus ca dragostea si pasiunea merg o data pentru

mine?

Am aprobat amintindu-mi noaptea. Ea a zambit, probabil si-o amintea si ea.

-Esti singurul pe care il iubesc, esti totul pentru mine.Am stins distanta dintre noi luand-o in brate si nu mai vroiam sa-i mai dau drumul

niciodata. A cedat si a inceput sa planga iar, degetele ei strangand atat de tare de tricoul

meu ca erau albe.Tot corpul ei tremura si am stiut ca daca puteam plange, lacrimile ar fi

curs acum pe obrajii mei palizi. Ii sarutam fruntea si o strangeam atat de tare in brate catindrazneam, o vroiam cat de aproape se putea.Vroiam sa-i simt caldura, respiratia

vroiam sa-i aud bataia inimii, sa-i vad zambetul.-Te iubesc Bella, Doamne cat te iubesc, i-am soptit la ureche. Te iubesc atat de

mult. Si iubesc si copilulcopilul nostru.

Cuvintele mele au adus in ochii Bellei alt val de lacrimi dar de data asta zambea si

plangea.-Si eu te iubesc, degetele ei nu-mi mai strangeau tricoul si m-a luat in brate. Ma

simteam zambind si mi-am lasat degetele sa se plimbe pe stomacul ei.

-Decichiar e un copil acolo? Am intrebat mirat, inca nu ma invatasem cu ideea.Bella s-a intins si a pus mana peste mana mea.

-Da, mi-a raspuns cu o voce joasa dar plina de dragoste. Copilul nostru, nu-mi

pasa cat de imposibil spune Carlisle ca e dar sunt insarcinata,si e copilul tau.N-am putut opri ranjetul imens de pe fata, sunt sigur ca aratam ca un tampit.

-Imi place cum suna.


10/44

Capitolul 3 : 12 Trandafiri Rosii

DPDV Bella

Cand am deschis ochii soarele tocmai apunea, puteam vedea liniile rosiatice si

portocalii care plateau printre copaci si stelele care incepeau sa straluceasca pe paturaintunecata ce punea stapanire incet pe cer.

-Edward?

Nu era langa mine, tinandu-ma in brate cum facea de ocbicei cand dormeam, illocul lui era un trandafir rosu stralucitor pe perna aurie. Am zambit, si am m-am lasat sa-

mi amintesc tot ce s-a intamplat mai devreme.

Zambetul mi se intindea pe toata fata si am sarit incet din pat imbracandu-ma cu

puloverul pe care Edward il lasase pentru mine. Dupa ce l-am tras peste pijamnalele moisi matasoase in care cred ca m-a schimbat el inainte sa adorm si m-am dus la baie pentru

un moment uman inainte sa cobor.

Si acolo langa chiuveta era al doilea trandafir.

Nu mi-am putut opri degetele din tremurat cand m-am intins sa-l iau.L-am asezatlanga celalalt si cu inima batandu-mi cu o mila pe minut m-am spalat pe dinti si mi-am

periat parul. Nu m-am deranjat sa ma schimb de pijamale pentru ca odata ce am deschisusa dulapului am gasit cel de-al treilea trandafir, stand pe mica gramajoara de haine care

incepuse sa creasca odata cu noptile mele petrecute in casa Cullen.

-Edward

Soapta mea a fost atat de inceata ca abia m-am auzit eu.Dar, aveam un vampire caprieten asa ca..

-Da, iubirea mea?

O pereche de maine reci si comfortabile mi-au inconjurat talia si am oftat inaintesa ma intorc in imbratisarea lui.Zambea, dar zambetul i-a crescut de un million de ori

odata cu cuvintele mele

-Nu ar trebui sa sperii o femeie insarcinata.Buzele lui mi-au mangaiat urechea, respiratia lui rece gadilindu-mi pielea in timp

ce-mi soptea.

-Iti plac?Stiam ca se refera la trandafiri.

-Da, am spus suspinand fericita si intinzandu-ma in bratele lui. Ii iubesc.

-Bun, a soptit mainile lui ridicandu-ma incet si invartindu-ma in aer. Am chicotit

si el a zambit. Bun atunci pentru ca mai ai de gasit.Am simtit un tremur trecandu-mi prin corp cand imi soptea in ureche.Mi-a auzit

ritmul inimii accelerand si a ras cand mi-a vazut obrajii rosii si m-a lasat sa ating

pamantul din nou. Nu mi-am putut tine echilibrul si nici macar nu am incercat. In schimbm-am lasat sa cad catre el si el si-a trecut degetele prin parul meu.

-Chiar sunt fericit, Bella. Acum haide. Toata lumea planuieste o ambuscada

asupra ta.Mi-am simtit genunchii inmuindu-se cand am auzit de ambuscada, dar Edward a

ras. M-a luat in brate si m-a dus repede jos explicandu-mi exact de ce nu am voie sa

merge pe picioarele mele in urmatoarele opt luni.

-Nu vreau sa te impiedici si sa cazi sa te ranesti.sau pe copilul nostru.


11/44

De fiecare data cand spune copilul nostru simteam un fior de excitatie trecandu-

mi prin stomac.Copilul nostru. Probabil ca nu voi putea sterge niciodata ranjetul imens si

dominant care il aveam pe fata gandindu-ma ca voi avea copilul lui Edward.-Ooooh, Bella

Vocea incantata m-a scos din gandurile mele si mi-am dat ochii peste cap cand

Edward m-a lasat in sfarsit pe podea. In aceeasi secunda Alice m-a strans in brate de-mirupea oasele. Mi-au iesit ochii din cap.

-Nu pot.sa respir

-Oh, scuze. A spus ispasita cu un zambet pana la urechi la fel ca Esme, Emmett,Jasper si Carlisle au intrat si ei in sufragerie.Se pare ca sentimental de fericire era

contagios. Si probabil era din cauza darului lui Jasper.

-Bella, a soptit Esme venind inspre mine si imbratisandu-ma incet si calduros.Am

imbratisat-o si eu fiind recunoscatoare pentru tot sprijinul pe care se pare ca toti vroiau sami-l dea . In ciuda faptului ca imi doream copilul mai mult ca orice pe lume, tot muream

de frica.Multumesc.

-Hmm, pentru ce? Am intrebat confuza si ea ma saruta dulce pe obraz. Simteam

cum ma inrosesc si ea a ras.-Pentru ca ne daruiesti un dar atat de mare. Cand tu ai aparut Edward a inceput sa

rada sis a zambeasca din nou, a spus cu un zambet cald. Copilul acesta va fi o completareperfecta a familie noastre.

Simteam cum lacrimile vin si m-am intors ascunzadu-mi fata in pieptul lui

Edward.A chicotit si ma mangaia incet pe spate, cum facea mereu.

Totusi nu mi-a scapat ca a ras. Si nu eram prea fericita.-Mai exact ce gasesti asa de amuzant la mine cand plang? L-am intrebat printre

lacrimi uitandu-ma cat de urat puteam.Parea foarte surprins cand m-am tras din bratele lui

si mi-am incrucisat mainile pe piept.Il puteam auzi pe Carlisle chicotind in timp ceEdward bolborosea, incercand sa gaseasca cuvintele potrivite.

-Bella, stii.eu n-am vrutsa

Stiam ca ma port prosteste si copilareste dar nu-mi pasa.-Pai daca tu crezi ca plasul meu e amuzant atunci ma duc sa-l fac in alta parte.

Eram deja la jumatatea camerei cand Edward a fugit cu ochii mare si frenetici

dupa mine.-Bella, stai. Chiar nu radeam de tine.

-Doar lasa-ma in pace Edward. Te urasc.

I-am trantit usa in nas si m-am dus in gradina.

DPDV Edward

-Ma uraste

Mi-am cuprins capul cu mainile si ma holbam in continuare la usa.Emmett radea

in hohote in timp ce Carlisle se straduia foarte tare sa isi ascunda amuzamentul, au venitamandoi langa mine.

-Nu a vorbit serios Edward, mi-a zis Carlisle si a pus o mana impaciuitoare pe

umarul meu zambind usor.


12/44


13/44

-Pot sa raman aici la noapte? Intrebandu-ma direct.

Am scuturat din cap.

-Cred ca ar trebui sa mergi acasa.-De ce?

Nu i-am raspuns. In schimb am format numarul lui Charlie si am inceput sa

vorbesc.-Da domnule. Imi pare rau. A adormit dupa ce ea si Alice s-au intors din Port

Angeles. Nu trebuia sa-i spun ca turul de cumparaturi fusese anulat. Da domnule, o adus

acasa imediat. Buna seara.Am inchis telefonul si m-am intors catre Bella care se uita urat.

-Crede-ma e mai bine asa, mergi acasa. Eu oricum voi fi acolo toata noaptea.

A dat din cap si m-a lasat sa o duc in brate sus pe scari unde s-a schimbat de

pijamele cu o pereche de blugi si un pulover.Dupa ce s-a incaltat cu o pereche de sandaleam luat-o in brate si am coborat la masina.

-Trasura dumneavoastra asteapta doa`nareusind o plecaciune ametita dup ace i-

am deschis usa.

Si-a dat ochii peste cap la mine, a dat sa intre in masina si a vazut pe ce era sa seaseaze. Al saselea trandafir.

-Oh, nu. I-am lasat in camera ta.Am scuturat din cap si i-am luat trandafirul din mana.

-Ti-i a duc eu mai tarziu bine?

DPDV Bella

Batea incet din picior cu bratele incrucisate la piept si se uita cu privirea daca-

privirile-ar-putea-ucide la Edward. Simteam cum prostii aia de hormone o luau iarrazna.

Mi-am dat ochii peste cap.

-Oh tata termina. Eu sunt aceea care a adormit.-El putea sa ma sune.

-Dar te-a sunat.

-Nu inainte de 9:40. A mormait Charlie si a intrat in casa luandu-si privireaprosteasca de la Edward. M-am intors cu fata la dragostea vietii mele.

-Te vad mai tarziu?am soptit fara sa ma auda Charlie.A aprobat din cap si m-a

sarutat incat sa nu iau foc cateva ore pana se intoarce.Apoi, s-a intors si a plecat fara sa

mai zica vre-un pa. Era chiar aiurea,se intorcea intr-o ora sau doua.Dupa ce am inchis usa, Charlie statea in hol batand iar din picior.

L-am ignorat si m-am dus in bucatarie. Mi-era sete.

-Bella tu urasti sucul de mere.-Pai uite ca acum imi place, am bufnit si am turnat suc in pahar sorbind incet.

Chiar era minunat. Era dulce si rece, si se aseza incet in stomac.Charlie a ridicat o

sprancean si eu am oftat fericita luand inca o sorbitura. Dadea neincrezator din capmurmurand ceva de genu adolescentele astea inainte sa se intoarca la meciul lui de la

tv.

-Ma duc sa ma culc a

M-am oprit cand am vazut un trandafir frumos stand pe masa din hol.


14/44

-Ce-ai zis Bells? Ma intreba Charlie din sufrageria uitandu-se la mine. Am zambit

stralucitor.

-Nimic. Ma duc la culcare.-Bine, bine.

Am luat trandafirul si l-am pus intr-o vaza cu apa.Dupa ce trandafirul statea

frumos pe noptiera mea de langa pat m-am dus la baie sa fac un dus rapid.Ma asteptam samai gasesc un trandafir si eram oarecum dezamagita ca nu gasisem inca unul in paharul

cu periuta de dinti.

Si eu credeam ca zambetul nu poate fi mai mare de atat.Acum, eram sigura ca vor fi doisprezece trandafiri ca il filme si in carti.Si nu am

fost dezamagita.Urmatorul l-am gasit pe tastatura cand am vrut sa-i trimit mamei un

mesaj inainte sa ma bag in pat.

Cand l-am gasit pe al zecelea pe pervazul de la geam si eram sigura ca nu eraacolo mai devreme cand trecusem pe langa geam sa-l pun ce al noualea in vaza, eram

sigura ca Edward ma privea dinafara razand cand vedea zambetul meu din ce in ce mai

mare.

Si cand l-am gasit pe cel de-al unsprezecelea pe perna mea era langa mineaparand de nicaieri lunadu-ma in brate soptindu-mi in ureche.

-Acesta este ultimul.Am incremenit acolo cat el l-a luat si l-a pus in vaza.

-Dar nu ar fi trebuit sa fie am inceput, cuvintele sunand aiurea chiar si pentru

mine. Poate ca in anii 1900 se dadeau 11 trandafiri. In ocice caz, eu nu aveam de gand sa

ma plang.Dar altcineva ca de obicei, se pare ca stia ce gandesc.

-Am spus ca e ultimul pe care il gasesti. Pe ultimul ti-l dau eu oficial. A spus si m-

a intors in bratele lui. Zambea cu ochii lui jucausi. Si-a intins mana si ultimul trandafirstatea in mana lui tinandu-l usor cu degetele lui reci.

Si in lumina lunii inelul prin de un spin a stralucit, trimitand straluciri aurii spre

fata mea palida. Am suspinat.Edward doar a zambit.

-Cred ca a venit timpul sa incepi sa porti asta, a zis luandu-mi mana si indesand

inelul pe inela acolo unde ii era locul.Nu mi-am putut controla emotiile, si am cazut in bratele lui plangand, lacrimile

ignorand incercarea mea de a le opri.

-Te iubesc atat de mult, Edward. M-a tinut asa leganandu-ma inainte si inapoi

bucurandu-ne de moment.Eram sigura ca il voi strica cand soapta mea a stricat linistea.-Daca e baiat il vom numi Edward.

Edward a gemut.


15/44

Capitolul 4 : Uh! Oh!

DPDV Edward

Era probabil unu dimineata cand Bella a gemut si s-a rasucit in pat. Am pus

repede cartea Bellei si m-am dus langa ea uitandu-ma in ochii ei ciocolatii somnorosi.-Buna frumoaso.

Mi-a replicat mormaind si s-a inghesuit in bratele mele.

-Am visat despre copil.Am simtit un zambet aparandu-mi pe fata si am sarutat-o pe frunte.

-Da? Si ce-ai visat mai exact?

-Mmmm, a bombanit cu vocea groasa de la somn, am visat ca e baiat si ca l-am

numit Edward. Mi-am dat ochii peste cap, dar am lasat-o sa continue.Avea parul tau siochii tai dar tu spuneai ca seamana cu mine.Si apoi el a ras si era cel mai frumos sunet pe

care l-am auzit.Intrecea chiar si sunetul rasului tau, si imi place la nebunie cum razi tu.

Am chicotit si am strans-o mai tare langa mine.

-Si degetele lui erau atat de mici..In momentul asta stiam ca e aproape adormita. Am sarutat-o pe frunte si am tras

patura pe corpul ei micut.-Dormi, frumoasa mea Bella. Am soptit si am inceput sa fredonez inceput cante-

cul ei de leagan.In doar cateva ore copilul nostru te va trezi pentru o cursa nebuna pana la

baie.

Si-a dat ochii peste cap la mine si apoi i-a inchis.Si eu zambeam uitandu-ma la ea cum adoarme iar si viseaza copii.

DPDV Bella

Cand am deschis ochii prima oara am vazut 12 trandafiri stand in vaza de pe

masa.Acea priveliste mi-a facut fuga pana la baie un pic mai placuta. Ce a facut-o si maibuna a fost faptul ca Edward mi-a tinut fruntea pana stomacul meu s-a calmat.

Am gemut si am cazut in imbratisarea lui. Ma mangaia incet pe spate, alinandu-

ma ca de fiecare data. In timp ce ne uitam amandoi la cutia galbena, imi facusem testuldoar cu 2 zile in urma? El imi sopti usor ca sa nu-l trezeasca pe Charlie.

-Ai visat copilul nostrum azi noapte, mangaindu-mi uosr parul ravasit. Am ridicat

o spranceana a surpriza.

-Serios?-Mmmm Ihmmm.Ai spus ca e baiat si ca nu ai vazut ceva mai frumos.

-Chiar? Am intrebat surprinsa. Nu-mi aminteam visul. Sau ca m-am trezit si l-am

povestit. Dar stiam ca Edward nu m-ar minti asa ca un ranjet imens mi-a aparut pe fata.Am incercat sa-mi amintesc visul dar era prea departe.

Cand incepusem sa-mi imaginez un nas micut cat un nasture si ochi aurii, greata

m-a luat iar.Am gemut si m-am aruncat asupra vasului de toaleta.

-Cat va dura? Am intrebat odata ce eram iar in bratele lui. A chicotit si mi-a dat un

pahar cu apa. Am sorbit.


16/44

-Nu stiu, iubito. Esti pe la sfarsitul saptamanii 14. Am oftat si am inchis ochii nici

nu ma deranjam sa ma misc. De fapt, tu esti in 8 saptamani si greturile de dimineata apar

mai tarziu.-Adica copilul meu e anormal?m-am uitat urat la logodnicul meu. El a scuturat

din cap si a spus repede.

-Nu, nu copilul nostru e bine. Dar din moment ce greturile au aparut asa de tarziue normal sa dureze mai mult.

Cred ca aveam o fata de groaza.

-Nuuuu.m-am plans eu. Edward a ras incet dar s-a oprit imediat cand m-amuitat in sus la el muscandu-mi buza si cu ochii plini de lacrimi.M-a strans repede in brate.

Am inceput sa plang, incercarile de a ma face sa ma simt mai bine paleau cand imi

aminteam de declaratiile lui de mai devreme. Nu vreau sa fie anormal.

-Copilul e bine, a spus repede uitandu-se in jur. Dar el nu va avea un tata daca nufaci putina liniste. Charlie ma va omori daca ma gaseste aici asa de devreme.

-El? Un baiat? Am intrebat nedumerita.

Edward se uita surprins si rememora cuvintele pe care le-a spus.

-Oh, am zis el a?Am dat din cap entuziasmata si stergeam urma care ramasese de la lacrimi.

-Deci e baiat? Cum am visat eu?-Nu sunt sigur, e mai simplu sa-i spun el decat acel.

Nu eram sigura daca si-a dat ochii peste cap sau nu. S-a miscat atat de repede.

-Nu-mi place sa spun despre copilul nostru acel. Eu nupur si simplu nu-mi

place.-Oh.

Am pastrat linistea cateva minute si dupa ce a trecut sic el de-al treilea val de

greata Edward m-a luat in brate si m-a dus la bucatarie. Mi-am dat ochii peste cap la el.Daca putea supravietui unor vampiri cu siguranta ma descurcam sa cobor scarile. M-a

ignorat si mi-a turnat un pahat de suc de mere.

Ma holbam la el-Nu-mi place sucul de mere, m-am plans eu incrucisandu-mi mainile la piept.

Edward a oftat zgomotos.

-Iti placea ieri.-Ei bine, acum nu imi place.

-Doar bea-l. E bun pentru copil.

Ma holbam la suc si imi aminteam ca ieri era bun tare, asa ca am cedat am luat

paharul si l-am dat pe gat in mai putin de cinci secunde.Edward avea ochii meriti.

-Bella, iubito. Nu fa asta. O sa-ti fie iar rau. Si-a pus o mana pe umarul meu si eu

m-am cutremurat. Adica ma simteam chiar bine. M-am intins catre suc si mi-am mai pusun pahar.

-Eu chiar nu te inteleg.

-De ce? Sunt prea ciudata pentru tine, am spus eu scuipand suc peste tot. Puteamspune cu usurinta ca se abtine de la un ras in hohote dar doar a luat un prosop de

bucatarie si m-a sters pe fata.

-Nu, iubito. Mi se pare ciudat ca acum trei minute nu-ti placea sucul de mere si

acum esti la al treilea pahar.


17/44

Acum plangeam, si n-aveam nici cea mai mica ide de ce.

Simteam cum lacrimile se inghesuie sa iasa din ochii mei. Au iesit incet din ochii

mei si au cazut pe masa in liniste.

DPDV Edward

-Bella iubito te rog opreste-te din plans.

O imploram si o leganam inainte si inapoi.Statea asa in bratele mele sin u se opera

indiferent ce faceam nu se oprea din plans.Mi se rupea inima sa o vad asa, vazand catelacrimi curg din ochii ei frumosi.

-Imi pare rau ca sunt asa de ciudata, mi-a spus printre sughituri de plans.Daca

puteam plange si eu mai aveam putin si plangeam.

-E bine, am spus repede fara sa gandesc.Ciudat e bine. Eu, daca tu esti ciudata,adica daca ai fi ar fi bine darn u esti ciudata asa caam spus repede incercand sa dau un

sens cuvintelor.

-Deci daca nu sunt ciudata nu sunt buna?

-Nu Bella, tu esti minunata.Te iubesc, te iubesc atat de mult. Te rog sa ma crezi, terog Bella. Opreste-te din plans,o imploram si am simtind-o cum tremura. Ii mangaiam

parul si in final s-a oprit. S-a uitat la mine.-Probabil ca ma urasti.

-Nu te urasc Bella, am soptit strangand-o mai tare.Cred ca aratam ca niste prosti.

Eu stateam pe podeaua din bucatarie, cu marea si unica mea dragoste Bella care varsa un

rau de lacrimi. Si nu e vina ta ca esti emotiva, nu ma deranjeaza e doar un mic pret pentrucadoul minunat pe care mi-l dai tu.

Acesta cred ca era singurul lucru care trebuia spus pentru ca s-a luminat la fata,

m-a strans in brate si ma sarutat fericita pe buze.-Si eu te iubesc Edward.

Si uite asa de rapid a inceput sa zambeasca si sa rada din nou.Am oftat si mi-am

scuturat capul. Chiar nu cred ca as fi rezistat la opt luni de scene din astea.Dar apoi mi-am dat seama ca nu trebuia. Voi fi mort in aproximativ trei minute.

Charlie tocmai intrase in bucatarie cand Bella ma saruta pe podeaua din bucataria

lui.-Uh! Oh!.

DPDV Bella

Uh! Oh! era o interpretare foarte usoara a situatie din toate punctele de vedere.

Desigur trebuia sa-mi dau seama ca dupa o criza de plans, Charlie va intra in

bucatarie exact in momentul in care eu ma sarut ca lumea cu Edward cum nu o maifacusem de doua zile jumate.

Avea si un mod prost de a se descurca in asemenea situatii.

-CULLEN,Ragetul lui Charlie era dur si tare, a tipat din toti plamanii si eu si Edward am

tresarit.

-Ce dracu cauti tu in casa mea la sase dimineata?

Stiam ca daca nu intervin copilul meu nu va avea un tata.


18/44

-Tata, calmeaza-te, am tipat si eu postandu-ma intre el si Charlie aruncandu-i o

privire dura pe cat am putut cu ochii uzi si reci. Eu l-am chemat, mi-era rau.

-Asta nu explica ce cautati pe podea si de ce tu arati de parca ai plans un rau, mi-aaruncat Charlie cu privirea dura. Mania mea crescuse si rivaliza cu a lui.

-De fapt explica..

-Edward te-a facut sa plangi?Mi-am strans dintii cu un pocnet.

-Nu, plangeam pentru ca sunt prea emotiva, si nu-mi place sucul de mere, si nu

vreau sa fiu ciudata si nu vreau sa am un copil anormal.

-Isabella Marie Swan esti insarcinata?

Inca o data Uh! Oh! era prea putin.


19/44

Capitolul 5 : Spunandu-i lui Charlie

DPDV Edward

Din momentul in care cuvintele i-au iesit pe gura, m-am pocnit cu palma pe

frunte. Asta se va termina prost.De fapt, probabil se va termina cu Charlie impuscandu-ma cu pusca care atarna in spatele nostru, sau ma va omori in moduri mai violente, mai

sangeroase.

Dar trebuie sa fac fata. Si chiar acum trebuia sa-l calmez pe Charlie inainte saexplodeze. Fata lui avea o nuanta bolnava de mov.

-Insarcinata? Intrebarea lui primindu-si raspuns cand nici unul din noi n-a

raspuns. Esti insarcinata?

-Tata.-Ia asculta aici domnisoara.

Gandurile lui erau ca si cuvintele care ii ieseau pe gura, un urlator si furios atac de

nervi crestea incet in el, asa ca incercam sa fac tot posibilul sa scoatem camasa pe undeva

pentru ca Bella sa nu inceapa iar sa plangasi ei, ca un bonus poate scap si eu cu viata.-Nu-mi vine sa cred ca esti asa de iresponsabila. Si tu Edward?

-Te rog, calmeaza-te Charlie.dar cuvintele mele au fost usor inghitite de tipetelelui Charlie.

-Nu, ia asculta tu aici.

-Tata nu-l implica pe Edward in asta.

-Nu Bella, si eu am aceeasi parte de vina ca si tine. Bineinteles ca trebuie sa fiuimplicat.

-Asa e, la dracu.

Inainte sa-mi dau seama ce se intampla, Charlie m-a apucat de tricou si m-a trasatat de aproape incat a trebuit sa-mi tin respiratia sa nu simt oroarea respiratiei de

dimineata a lui Charlie. Bella nu mirosea asa dimineata. Ma gandeam asa trecator oare ce

o fi mancat? Dar a fost trecator,intentia lui era sa nu ma lase sa respir.-Si tu, chiar daca nu i-ar fi trecut prin cap Bellei tu ar fi trebuit sa stii mai bine, De

fapt ar fi fost perfect daca nu, daca nu ati fi facut

-Sex? M-am oferit sa-l ajut.Charlie facea parte din tatii aia carora nu le placea nicisa pronunte cuvantul

-.de prima data.Acum presupun ca ai sa fugi si ai sa-mi lasi fetita singura cum

ai mai facut nu?

As fi putut inghiti insulta,doar eram vampir la urma urmei. Dar cand am vazutlacrimi mari umplund ochii Bellei, furia mea a crescut nemarginita.

Dar era pre tarziu sa ia cuvintele inapoi.

-M-m-ma pa-ra-s-s-sesti? A suspinat cu ochii ei ciocolatii inlacrimati. Si-aingropat fata in maini si s-a prabusit iar la podea.Mi-am simtit oroarea crescand pe fata

mea, si m-am smuls din stransoarea lui Charlie si m-am dus langa ea.

-Nu Bella, ti-am promis ca nu mai plec niciodata nu-i asa? I-am soptit luand-o inbrate, in timp ce suspinele ei nu incetau. I-am simtit trupul strabatut de un fior si bratele

ei s-au strans puternic in jurul meu de parca i-ar fi fost frica ca daca imi da drumul, voi

disparea.Furia lui Charlie disparea incet, surprins si parandu-i rau.


20/44

-Bella, shhh, te rog nu mai plange, o imploram si-i mangaiam spatele si o leganam

inainte si inapoi intr-o asteptare disperata sa se calmeze.Bella, iubito, nu plec, nu plec

nicaieri, niciodata.Am fost un dobitoc atunci cand te-am parasit, si nu stii cat regret. Terog nu mai plange.

Disperarea din vocea mea era atat de clara,o strangeam si mai tare de corpul meu

rece si-mi simteam inima moarta rupandu-se iar in timp ce ea isi continua suspinelezgomotos.

-Bella, iarta-ma nu trebuia sa spun asta.

Vocea asta nu era a mea, m-am intors si l-am vazut pe Charlie ingenunchiind pepodea si a pus o mana pe umarul Bellei.

-Bella, fetito

Si el o implora si am vazut durerea din ochii lui in timp ce-i lua mainile in

propriile lui maini.-Bella, nu va pleca, e aici. Nu pleaca scumpo, a zis ca nu va pleca niciodata.a

soptit Charlie, cu vocea groasa si cu furia topita. Nu, nu topita. Mai mult resemnata

dandu-si si el seama ca nu voi pleca niciodata. E chiar aici, nu va pleca Bella.

-N-n-nu pleci? A soptit Bella tremurand si ridicandu-si ochii plansi catre mine.-Nu, iubito, niciodata.

Lacrimile se opreau in sfarsit dar nu i-am dat drumul. Mi-am intors privirea catre .Charlie si i-am soptit.

-Multumesc.

Nu mi-a raspuns dar stiam ca e la fel de usurat ca si mine ca Bella se calmase,

indiferent de ce avea de spus.In loc sa tipe la mine sa pun o distanta intre el si fiica lui, si-a trecut o mana prin par si mi-a facut semn catre sufragerie.

-Vreau sa vorbesc cu voi, amandoi.

Am dat din cap si m-am ridicat in picioare, nu m-am deranjat sa-i dau drumulBellei.Am carat-o in brate si am asezat-o pe canapea asezandu-ma langa ea. Nu mi-a dat

drumul la tricou pana nu am intins mana si ea mi-a luat-o in mana ei strangand usor, si-l

asteptam pe Charlie.Cand a intrat in camera, am inteles de ce intarziase atat, cana decafea din mana lui.

-Explicati.

Vroia clar sa spuna mai multe de atat, dar i-am blocat gandurile incercand sa-iraspund la intrebare.

-Pai, dupa cum ai auzit, Bella e insarcinata.

-Mda macar atat am inteles si eu, a spus Charlie dandu-si ochii peste cap. Bella a

incremenit.-Tata, nu fi ticalos.

Ne-a surprins pe amandoi, Charlie a oftat si eu mi-am reprimat un ranjet.

-Cand ati aflat? Aveati de gand sa-mi spuneti si mie? A inceput Charlie dandu-siseama ca trebuia sa vorbeasca clar ca sa isi primeasca raspunsurile. Gandurile lui erau

razboinice.Daca aflu ca a fortat-o, il omor. Si de ce dracului nu s-au protejat?

Eram sigur ca a doua intrebare o va spune cu voce tare mai incolo, dar primatotusi imi facea sangele sa clocoteasca in vene, la figurat bineinteles. Am incercat sa ma

concentrez si sa-i raspund la primele intrebari.


21/44

-Am aflat ieri dimineata, Bella s-a simtit rau toata saptamana asa ca l-am rugat pe

Carlisle sa o examineze. Ea facuse un test de sarcina cu o seara inainte, si Carlisle a

confirmat. Inca nu discutasem sa iti spunem, dar am fi facut-o in curand.Puteam spune fara sa citesc ganduri ca lui Charlie nu-i placea cum vorbeam de

parca luasem deja o hotarare.

Apoi vocea lui daduse glas unei intrebari gandite mai devreme.Se concentraputernic sa-si stapaneasca furia pentru ca Bella sa nu izbucneasca iar.

-De ce nu v-ati protejat?

-Nu am crezut ca e nevoie, a murmurat Bella inainte sa apuc sa zic ceva. Charliei-a zambit timid si apoi s-a holbat la mine.

-Si de ce dracului nu?

Inca o data intrebarea era directa pentru mine, nu i-ar fi vorbit Bellei asa

niciodata.-Credeam ca nu pot sa am copii.

Credea? Asta ce dracului mai vrea sa insemne?

Am raspuns inainte sa intrebe.

-Mi s-a spus ca nu pot avea copii, deci nu am crezut ca exista riscul unei sarcini.Deasemenea nu era cazul sa ne imbolnavim..

-Atunci de unde stii ca e copilul tau?Am facut o pauza inchinzandu-mi gura cu un pocnet. Am marait prin dintii

inclestati.

-Pentru ca am incredere in Bella. Si ar fi frumos daca si tu i-ai acorda un minim

de incredere, domnule. Inteleg ca nu ma placi, urasti sau dispretuiesti erau mai potrivite,dar intreci masura gandind asa ceva despre Bella.

Charlie a fost tacut un moment, iar Bella incepea sa se agite din nou suspinand.

Asta trebuia sa se termine, si cat de curand pentru ca o supara si presimteam ca va cedadin nou.

-Imi pare foarte rau ca ti-am stricat ziua, i-am spus privindu-l in ochi fara sa

clipesc, dar noi vom pleca acum.Cand m-am ridicat in picioare, Bella a tasnit in sus. Nu a facut macar jumatate de

pas si a cazut cu un tipat de durere si cu ochii innotand in lacrimi.

-Bella?M-am miscat mai repede decat un om, dar nu-mi pasa. Bella plangea iar cu

mainile in jurul corpului ei micut leganadu-se.

-Edward, stomacul meu, copilul.

-Bella ce e? am intrebat panicat. Charlie adu-mi telefonul.-Dar eu..

-Acum.

A iesit pe usa si eu am luat-o pe Bella in brate, degetele imi tremurau atat de tarecand ii mangaiam parul moale. Cand Charlie a venit am tastat numerele cat de repede am

indraznit cu ochii fixati ai lui Charlie pe fiecare miscare a mea.

-Carlisle? Nu, Rosalie, da-mi-l pe Carlisle.In cele trei secunde cat i-au luat lui Rosalie sa-i dea telefonul lui Carlisle, Bella a

tipat iar si am simtit mirosul de sange.

-Edward, ce e?


22/44

-Bella, am spus ingrijorat si o ridicam in brate. La cea mai mica miscare a tipat iar

si cu mainile ei micute s-a agatat de mine.Bella, sangereaza sistomacul eiO, Doamne

ajut-o.-Pot veni eu acolo sau adu-o tu aici. In orice caz, grabeste-te.

Am dat din cap si am grabit un raspuns. I-am aruncat telefonul unui Charlie

ingrijorat si m-am grabit catre usa fara sa ma deranjez sa ma incalt.-Edward, stai

M-am uitat o secunda la tatal Bellei.

-Va fi bine, asta iti promit.am zis dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat.Si apoi am disparut fugind sub cerul care se lumina, fara sa-mi pese de razele de

soare care-mi atingeau pielea si nici de picioarele goale care loveau pamantul. Imi pasa

doar de Bella, si de copilul nostru.

Simteam mirosul sangelui, nu stiam multe despre sarcina dar stiam ca asta nutrebuia sa se intample. Nu stiam decat ca ceva e rau, foarte rau.

-Edward, copilul nostru.se uita cu ochii plini de lacrimi la mine. Am sarutat-o

pe frunte si am strans-o mai tare in brate.

-Nu-ti face griji. Te duc la Carlisle. El te va ajuta, va sti ce sa faca.Si apoi eram acolo.

Cand a luat-o din bratele mele, m-am lasat sa ma izbesc de perete uitandu-ma lamainile mele pline de sange.

Doamne, daca esti acolo, daca chiar existi pentru mine, salveaza-i.


23/44

Capitolul : Aproape am pierdut

DPDV Edward

-Edward trebuie sa te cureti de sange.

Vocea moale si ingrijorata a lui Esme mi-a umplut capul, dar doar mi-am scuturatcapul uitandu-ma fix la sangele de un rosu intunecat care se scurgea pe degetele mele

palide.

-Nu ma deranjeaza, eu..Vocea mea era inceata, cuvintele strangulate. Nu m-am auzit vorbind dar stiam ca

am facut-o.

-Dragule, te rog.

Vocea era moale, prea moale, in timp ce o lasam sa ma ridice in picioare. Esme m-a luat de cot si ma ducea in bucatarie de parca ghida un copil mic.

Copil

Gandul asta a adus un nou val de ingrijorare, frica si inainte ca Esme sa termine

de curatat sangele de pe mainile mele, m-am lasat sa ma prabusesc cu fata in maini tipandcu toata puterea.Ahhhhhhhhhhhhhhhh

Esme incerca sa ma calmeze dar tipetele indurate umpleau incaperea. Nu auzeam

nimic. Nici macar nu incercam. Simteam cum disperarea pune stapanire pe mine, mi-am

lasat capul intre genunchi si i-am inconjurat cu mainile.

Si in timp ce ascultam inima mica, mica batand in camera cealalta imi doream cudisperare sa pot plange.

20 de minute mai tarziu.

-Edward.Era o alta voce care ma striga, dar nu m-am uitat in sus. Era Carlisle, era ingrijorat

dar pentru mine, si usurat pentru Bella si copil.

-Bella va fi bine.Tot nu m-am miscat simtind cum genunchii ii ating podeaua si mana sa pe umarul

meu.

-Copilul?Vocea mi s-a spart odata ce-am pronuntat cuvantul.Carlisle era nesigur.

-Nu stiu exact, ea e in viata acum dar inima ii bate incet. Daca nu se va mai

intampla nimic va fi in siguranta.

-Ea?Vocea mea era curioasa, plina de speranta. Mi-am ridicat ochii la Carlisle care

zambea si m-a strans de umar, un gest recomfortant.

-Da e fata.Pot spune, nici macar n-am avut nevoie de ultrasunete.Suna cam increzut dupa ce a spus ultimele cuvinte. Eram sigur ca nu putea

mirosi genul in spital, dar am zambit incet si m-am ridicat in picioare.Intrebarea pe care

vroiam sa o pun a iesit involuntar pe buzele mele palide.Vocea imi era tacuta si inceata,dar aproape imploram.

-Pot sa o vad?

A dat din cap si m-a condus intr-o camera spre sfarsitul case, usa era inchisa. Am

intins mana la maner si Carlisle a disparut. Am zambit si am intrat in camera.


24/44

Cand am vazut-o acolo ingropata intr-o mare de alb, ma durea inima. Am vrut sa

intind mana sa o ating dar mi-era frica sa nu-i fac rau. Asa ca m-am asezat in genunchi

langa pat si i-am inspirat mirosul, lasandu-l sa-mi umple narile. Tot era putin diferit, darminunat ca intotdeauna.

Apoi, mi-am pus mana pe abdomenul ei inca plat.

-Buna, bebe.am soptit cu degetele mangaind-o pe Bella si ii vorbeam copilul incacrescand, un miracol minunat si incredibil.Miracolul nostru. Eu sunt taticul tau, si te

iubesc, atat de mult. Te rog sa traiesti.

M-am intins pe patura luptand cu sentimental de neajutorare, de neputinta. Tot ceputeam face era sa stau acolo, fara sa fac nimic, fara sa spun nimic. Fara sa fiu de ajutor

nimanui.

Nu puteam decat sa zac acolo.

Lupta pentru supravietuire era data de Bella, si de copilul mic pe care il iubeamatat de mult.

Eram atat de preocupat ca nu am observat cand a intrat Carlisle. Ochii mei aurii s-

au inchis si degetele mele se jucau absent cu o suvita de par saten. Nu i-am auzit

gandurile. Nici n-am incercat. Ale mele erau de ajuns pentru acum.Nu l-am observat pana nu a pus o mana pe umarul meu.

-Sedinta de familie.Cuvintele erau calde, si pentru o secunda ma intrebam ce gandeste dar n-am putut

intelege nimic prin ceata care ii umplea capul. Nu m-am deranjat sa mai incerc inca o

data. Am dat usor din cap si m-am ridicat uitandu-ma prin camera. Soarele isi trimitea

razele prin singura fereastra dar niciuna nu ajungea pana la mine. Dansau incet pe podeaula cativa metri de mine.

-Ma intorc imediat.

Nu mi-a raspuns fiind inca scufundata intr-un somn adanc. Am zambit incet si aminchis usa gentil.

Cand am intrat in sufragerie toata lumea era acolo. Alice si Jasper stateau

impreuna, Rosalie se uita pe geam, Emmett statea langa Esme si Carlisle s-a asezat langaei. M-am asezat pe un scaun si Carlisle s-a intors catre mine.

-L-am sunat pe Charlie si i-am dat vestile, era tot ce pot face sa-l tin departe de

aici pentru ca nu e cel mai bun moment pentru o vizita. Trebuie sa-ti explic unele lucruri.Nimeni nu a vorbit asa ca a a luat-o ca pe un semn sa continue. A oftat si si-a

trecut o mana prin par uitandu-se la fiecare in parte. Isi masura atent fiecare cuvant

inainte sa-l spuna.

-Bella facea un avort.Sarisem din scaun inainte sa mai zica ceva.

-Ai spus ca si copilul va fi bine.

Vocea imi era isterica, cu ochii larg deschisi.Nu stiam sigur ce sa fac, sa fuginapoi la Bella sau sa-i cer explicatii lui Carlisle, grija,manie, asa ca am tipat. Era cel mai

simplu mod de a elimina emotiile care cresteau in mine, explodand.

-Ai spus ca EA va fi bine, am tipat dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat.Deodata Carlisle era langa mine punandu-si mainile pe umerii mei. Se uita fix in

ochii mei cautand ceva ce probabil nu va gasi.

-Ea va fi bine, Edward, calmeaza-te.Stiu ca ai avut o zi foarte grea dar trebuie sa

te calmezi.


25/44

Am simtit un val de calm imprastiindu-se in mine si m-am uitat la Jasper. Carlisle

m-a impins usor pe canapea.

-Dupa cum spuneam, a inceput Carlisle fara sa se miste de langa mine. Bella faceaun avort. Nu stiu cum de copilul e in viata, dar e. E in viata si se misca, conform

ultimelor ultrasunete. Euam cateva teorii. Dar trebuie sa intelegi, cand o femeie face

avort, nimic nu-l poate opri.Nici macar nu am incercat, am stat langa Bella timp dedouazeci de minute, incercand sa opresc sangerarea si totodata ma gandeam la vestile pe

care va trebui sa le dau. Dar ceva a oprit sangerarea, si desi ea este slabita , e foarte in

viata.-Ea? A intrebat Esme zambind in pauza scurta pe care o facuse Carlisle.

Am dat incet din cap si am spus cu un ranjet.

-Fetita mea.

Carlisle a asteptat cateva secunde pana sa vorbeasca din nou. S-a intors cu fata lamine si mi-a spus.

-Nu-mi place sa intru in intimitati, dar, Edward cand a fost copilul conceput? Pot

estima, desigur, mai exact decat restul oamenilor dar o data exacta ar fi de mare ajutor.

A lasat cuvintele in aer, lasandu-mi alegerea de a raspunde sau nu. Am raspuns.-A fost exact a doua zi de la batalia cu nou-nascutii.

Carlisle a calculat in capul lui foarte, foarte repede si apoi a dat din cap. Vroiamsa-l intreb cu ce il ajuta dar mi-am tinut gura inchisa si l-am lasat sa vobeasca.

-Asta inseamna sapte saptamani si sase zile. Pai asta ar explica putin.

Mi-am dat ochii peste cap. Nu mai puteam suporta.

-Ce sa explice?-La aproximativ sapte saptamani de sarcina, copilul creste foarte repede intr-un

timp foarte scurt. Multe se intampla in cea de-a saptea saptamana de aceea avortul este

mai probabil. Ceva s-a intamplat cu sarcina Bellei. Simplu.Am clipit.

-Si cum de copilul e in viata?

-Asta nu stiu, dar din nou am cateva teorii. A explicat Carlisle cu buzele stranslipite. Nu a existat niciodata un copil al unui om si unui vampir. Nu stim ce puteri va avea

copilul asta. Edward, tu esti foarte talentat, ai fost si ca un vampir nou-nascut, Bella

deasemenea, ca si om , ea este imuna la puterile celor ca noi.Imi imaginez ca si copilulvostru va fi foarte talentat, si se va naste cu talente proprii, poate, chiar puterea de a se

vindeca.

Cuvintele lui imi fugeau in cap si aveau sens. O gramada de sens.

DPDV Bella

Stateam pe o mare de alb, infasurata in cearsafuri moi ca matasea. Era o lumina

surda, care se juca pe podeaua rece de lemn dar nu ajungea la mine. De parca eram

inchisa intr-o lume a intunericului. O briza usoara mi-a atins pielea, mi-am intors usorprivirea si am vazut ca nu era nicio briza, era respiratia rece si regulata a unei personae

perfecte si minutate intinsa langa mine. Incercam sa-mi aranjez gandurile si am devenit

constienta de manile reci si tari care ma inconjurau.

Si apoi totul mi-a venit in minte.


26/44

Ochii mi s-au marit si lacrimi au inceput sa cada din ei. Degetele imi tremurau si

respiram gafaind incet.Corpul rece de langa mine s-a miscat foarte repede.

-Bella te-ai trezit? Bella, Bella, shhhEra Edward. Parul lui era un deranj total si ochii lui ingrijorati, si n-am mai vazut

nimic din cauza lacrimilor. Respiratia imi devenea mai rapida cat el incerca sa ma

calmeze.-A-am pierdut copilul

Vocea imi era tremurata, sparta. Dar nu puteam opri suspinele care imi

cutremurau corpul. Edward m-a luat repede in brate si facea cercuri mari pe spatele meusoptindu-mi :

-Copilul e bine, Shhh, calmeaza-te. Ea e bine, Ea e in viata, shhhh.

Respiratia mi-a devenit regulata dar suspinele nu se opreau. Abia puteam crede ca

e in viata, ca va trai. Era atata sange..-Traieste? Am spus atat de incet ca nimeni inafara de Edward nu putea auzi. Nici

nu mi-am dat seama ca am vorbit pana nu m-a sarutat pe frunte si a dat din cap. Cand s-a

uitat in ochii mei mi-a zambit cu zambetul acela frumos, care-ti taia respiratia, care-mi

placea atat de mult.-Ea e in viata si e bine-mersi.

Apoi am realizat.-E-ea?

Nu-mi putea opri vocea din tremurat. Cum putea totul sa fie in ordine? Am reusit

intr-un final sa ma ridic din bratele lui si sa ma uit adanc in ochii lui de topaz.Si-a plimbat

degetele incet, ca o atingerea unei pene, pe obrazul meu inainte sa-si puna palma peobrazul meu si sa-mi sarute buzele atat de delicat. Avea cel mai mare si mai fericit zambet

pe care l-am vazut vreodata de buzele lui moi.

-E o fata. Avem o fetita.Vocea lui era plina de minunatie, de dragoste ca nu mi-am putut opri zambetul.

Mi-a sters lacrimile inainte sa ma traga iar in bratele lui.

-Cum?Stia ce intreb. Si inca zambea cand mi-a raspuns.

-Carlisle spune ca s-ar putea sa aiba un talent, cum avem Alice, Jasper si eu.El

crede ca are un talent de a se vindeca. Iar mie nu-mi pasa atat timp cat tu si ea suntetisanatoase, respiratia lui rece m-a ametit cand si-a lipit fruntea de a mea. Tu si copilul

nostru, a continuat inchizandu-si ochii si strangandu-ma mai tare in brate. Sunteti toata

lumea mea, daca vi se intampla ceva, a spus incet si a lasat propozitia neterminata. In

schimb mi-a soptit.Te iubesc atat de mult.Am zambit si mi-am aruncat bratele in jurul lui tinandu-l cat de strans puteam.

Era pe cale sa ma sarute cand am auzit o bataie usoara in usa, Si-a dat ochii peste

cap si a oftat.-Intra Carlisle.

Zambind, cel mai batran dintre Culleni a intrat in camera inchizand usa incet in

spatele lui si s-a asezat pe scaunul pe care statuse Edward pana si-a gasit un loc mai bun.-E bine sa te vad treaza, Bella mi-a spus cu ochii plini de caldura si de fericire.

Mi-era teama ca ai pierdut prea mult sange dar vad ca esti destul de bine.

Doar am dat incet din cap si m-am lasat pe pieptul lui Edward. M-a inconjurat cu

bratele punandu-si ambele maini pe abdomenul meu. Am zambit la gestul sau si m-am


27/44

concentrat apoi pe omul care statea in fata mea. Inca zambea, dar ochii lui straluceau de

stiinta pe care abia astepta sa ne-o impartaseasca.

-Cred ca mi-am dat seama cum ai ramas insarcinata.


28/44

Capitolul 7 : Afland adevarul

DPDV Bella

M-am holbat inexpresiva la Carlisle cam un minut nestiind exact cum sa reaction-

nez. Ar trebui sa fiu bucuroasa? Nervoasa? Dar apoice mai conta? Eu eram insarcinatasi Edward era tatal. Chiar nu-mi pasa cum se intamplase, eram doar bucuroasa ca puteam

sa-i daruiesc lui Edward un astfel de dar, sa ne daruiesc acest dar minunat. Dar

curiozitatea a fost mai puternica.-Cum?

Carlisle a zambit la entuziasmul meu aparent. El, in loc sa vorbeasca, s-a uitat la

Edward cu ochii intrebatori. L-am simtit pe Edward miscandu-se incomfortabil in locul

lui.-Da

Oh. Deci Carlisle il intrebase ceva.

Chiar dupa atat timp, era ciudat cand Edward raspundea la intrebari nespuse. Nu

ma deranjau sau infricosau dar ma intrigau.Carlisle a dat din cap si si-a intors privirea de la Edward catre amandoi.

-Chiar daca inimile noastre au incetat sa mai bata si venele noastre nu mai aveausange, inca putem gandi, lua decizii, ceea ce inseamna ca suntem inca in viata, tehnic.

Creierul ne functioneaza, putem simti emotiile, alegem pe cine sa iubim sau sa uram.

Trupurile noastre pot fi ranite, si nu am gasit alt mod de a o spune, noi inca ejaculam la

sfarsitul actului sexual.Am rosit pana la radacina firelor de par. Carlisle a zambit usor, iar Edward a

continuat pentru a evita privirea lui Carlisle.

-Eu cred ca trupurile noastre inca mai produc sperma. Motivul pentru care nuavem copii este ca trupurile noastre, adica ale femeilor nu pot suporta o noua viata. Nu

poate alimenta fatul cu sange, alimentatie, caldura in general cu nimic din ce ar face fatul

sa se dezvolte.Ar muri dinainte sa se nasca. Motivul pentru care tu ai ramas insarcinataeste ca tu poti crea viata, il poti alimenta cu ce are nevoie pana la momentul nasterii.

Asta este singura diferenta intre noi si relatia dintre Alice si Jasper sau Rosalie si Emmett,

tu traiesti, deci si copilul traieste.Suna atat de nebuneste. Dar ca restul lucrurilor pe care le-a spus azi, asta avea

sens.

-Chiar este posibil?

Vocea tacuta a lui Edward intreba, Carlisle a dat din umeri cu un zambet palid pefata.

-Dupa cum am spus, este o teorie.

-Crezi ca vom sti vreodata cu siguranta? Am intrebat mangaindu-mi absentascomacul.

-Nu stiu Bella, cum am putea sti? Nu a mai existat niciodata o relatie intre un

vampire si un om . Asta e prima oara cand un nemuritor s-a indragostit de un om , primaoara cand o astfel de viata a fost creata intre speciile noastre. Singura diferenta intre cei

care ar face orice pentru un copil si tine, este ca tu esti in viata.

Mintea mea se lupta sa inteleaga amontul de informatii. De ce ma chinuiam sa

inteleg, imi dadeam seama ca avea sens.


29/44

Cand nici eu nici Edward nu am replicat, Carlisle s-a ridicat incet si s-a indreptat

spre usa. Inainte sa iasa s-a intors cu privirea direct in ochii mei si a murmurat emotionat

un multumesc abia auzit.

DPDV Edward

-Nu vreau sa ma marit cand sunt grasa.

Mi-am dat ochii peste cap uitandu-ma la Bella, care se uita la Alice care se holba

inapoi la Bella.Am oftat.

-Bella, pur si simplu nu putem sa facem nunta acum, o contrazicea Alice. Estep e

data de 13, mai sunt doar trei zile, deja am trimis toateinvitatiile , PERSONAL, am facut

o calatorie la Florida ca sa-I duc una mamei tale, asa ca te mariti pe 13 septembrie.-De ce nu putem face nunta chiar acum?

-Spune omul care era sa piarda copilul.

A fost cel mai tampit lucru pe care l-a spus Alice si Bella a izbucnit in lacrimi.

Ochii mi-au iesit din orbite si intr-o secunda eram langa ea tinand-o in brate.A plans peumarul meu cu degetele inclestate pe tricoul meu, iar corpul ei se cutremura din cauza

suspinelor. Alice se uita de parca nu-i venea sa creada. M-am uitat urat la ea si ea a clipitdes, crezand ca glumesc cand i-am spus ce toane are Bella.

-Bella, iubito, calmeaza-te, shhhhh.ii sopteam si o leganam.

-Copilul meu e bine. A murmurat si s-a dat putin inapoi sa se uite in ochii mei.

Am zambit si am ridicat mana sa-i sterg lacrimile de pe fata. Respiratia i s-a oprit in gat sia oftat cand degetele mele i s-au oprit pe buze. A continuat sa vorbeasca, respiratia ei

fierbinte arzandu-mi degetele.

-Nu vreau sa astept sa fiu grasa ca sa ma marit.Si sa astept doua luni intregi?Copilul meu e bine.

Ei bine, macar lacrimile ei s-au oprit.

-Pai Bella, de fapt, asigurandu-se ca sunt cel putin 10 metri intre ea si zeitaemotiva aici de fata. De fapt, vroiam sa asteptam, pentru ca oricum nu te poti schimba in

vampir pana ce nu nasti. Si chiar imi trebuie mai mult timp pentru pregatiri, o luna si

jumtatate nu e chiar atat de mult.-Nu ma poti schimba decat dupa ce nasc?

A inceput iar sa planga.

Am oftat si am tras-o iar la pieptul meu.

-N-n-n-nuuuu vreai sa f-f-fiu mai batrana decat E-e-e-edward.-Dar deja esti mai batrana decat Edward, a subliniat Alice, iar Bella cu o fata

confuza a inceput sa urle si mai tare.

O mangaiam pe spate si ma rugam din tot sufletul ca aceasta conversatie sa sesfarseasca. Ia stai, eu ii puteam pune punct.

Am luat-o pe Bella in brate si am iesit rapid din camera inainte ca Alice sa

protesteze. Odata ajunsi in camera mea, linistita si frumoasa am pus-o pe iubirea vietiimele pe patul mare, auriu.

M-am intins repede langa ea si am luat-o iar in brate.

-Nu vreau sa am 19 ani, a spus, lacrimile curgand si mai repede.


30/44

-Iubito, daca te schimb acum,vom omori copilul. Pentru mine nu conteaza cati ani

ai, te iubesc mai mult decat se poate in lumea asta. Tot ce conteaza acum esti tu si fiica

noastra frumoasa. Trebuie sa o tinem in siguranta, deci iarta-ma dar nu pot sa schimbdecat dupa ce nasti.

Cat am vorbit, am vorbit incet ca mi-era frica ca nu a auzit nimic. Dar a auzit.

Respira normal din nou si-si stergea lacrimile cu mainile tremurande.A zambit incet, amluat-o ca pe un semn bun.

-Iarta-ma ca sunt asa de emotiva.

Am zambit si am strans-o si mai aproape scuturandu-mi capul.-Nu ma deranjeaza, dupa cum am mai spus e doar un pret foarte mic.

-Cred ca ma urasti, a bombanit lacrimi umplandu-i ochii din nou.Plang din orice,

si o sa fiu o mireasa grasa, sit u o sa ma urasti.

Stiam ca nu aveam sa o urasc niciodata, era imposibil.Era adevarat, lacrimile eiveneau ca raurile peste ea, dar puteam suporta asta o enternitate decat sa nu o am pe Bella

aproape sau pe fiica noastra.

-Bella, te rog asculta-ma. Te iubesc. Nu as putea niciodata sa nu te iubesc.Ma

uitam adanc in ochii ei, proprii mei ochi fiind plini de emotii.Vroiam sa ma creada cand iispuneam ca nu pot trai fara ea, ca as prefera sa mor decat sa nu o am langa mine, ca as da

orice numai sa o tin langa mine.-Chiar ma iubesti?

Am ras incet si mi-am lipit fruntea de a ei.

-Sincer, da.

Cuvintele mele mi-au amintit cand si-a dat seama pentrui prima oara ca o iubescmai mult decat orice, mai mult decat viata mea. Atunci amandoi ne vindecam de ranile

provocate de plecarea mea.

-Si eu te iubesc, mi-a soptit Bella, am zambit si o mangaiam usor pe spate.Am stat asa in liniste o perioada apoi i-am zis.

-Bella, trebuie sa te duc inapoi la Charlie.

-Nu vreau sa ma misc.-Va trebui, e foarte ingrijorat pentru tine.

-A fost rautacios. Poate sa sufere un pic.

Rasul meu a fost puternic de data asta si cand am incercat sa ma ridic Bella mi-adat drumul la tricou.Ea nu mi-a urmat miscarea, a luat o perna, a inspirit adand mirosul

meu din ea si se uita la mine.

Am incercat sa o iau altfel.Stiam ca nu va face nimic ca sa ma provoace cand

vene vorba de dieta mea.-Bella, trebuie sa vanez diseara si mai bines tai cu Charlie decat aici unde Alice te

va sufoca probabil cu planurile de nunta.

A mers, de fapt se cam grabea. Eram sigur ca vroia sa evite discutiile despreplanurile de nunta. Nu am comentat nimic, imi atinsesem scopul. Asa ca am luat-o in

brate si am inceput sa fug. Si-a pus capul pe pieptul meu si aproape a refuzat sa-mi dea

drumul cand am incercat sa o imbarc in Volvo.A adormit inainte sa ajungem acasa. Am carat-o in brate inauntru.

Dupa cum ma asteptam Charlie era nervos si agutat, ingrijorat pana la Dumnezeu

cu ochii fixate pe telefon gandindu-se daca sa-l sune iar pe Carlisle. Sunase in fiecare ora

de dimineata. Cand m-a vazut cu Bella in brate s-a relaxat vizibil si a fugit inspre noi.A


31/44

incercat sa o ia pe Bella dar chiar si in somn refuza sa-mi dea drumul.I-am zambit incet

inainte sa ma uit la Charlie.

-E bine, e doar foarte obosita.A avut o zi lunga.Am fost socat cand am vazut la ce se gandea, dar si mai socat cand a spus-o cu

voce tare.

-Si copilul?-Copilul e bine, am spus incercand sa nu las sa se vada socul pe fata mea. Se pare

ca in cele cateva ore pe care le avuse la dispozitie gandindu-se ca Bella o sa piarda

copilul pe care il iubeste atat de mult, a ajuns sa accepte unele lucruri.Am continuat savorbesc cu o urma de zambet pe buze. Carlisle a reusit sa le salveze pe amandoua, Bella

aproape facuse avort si a trebuit un miracol ca fatul sa traiasca.

Vorbeam incet si nu stiu de ce exact. Ma temeam ca daca vorbesc mai tare, voi

tulbura realitatea, voi tulbura linistea femeii pe care o iubesc si a copilul pe care noi l-amcreat.

-Chiar o iubesti nu?

Vocea lui Charlie mi-a tulburat din nou gandurile. Am zambit si m-am indreptat

spre scari. M-as fi simtit mai bine daca o stiam pe Bella intr-un pat cald si moale.-Da, mai mult decat orice pe lumea asta.

Charlie nu a mai spus nimic desi stiam ca vroia sa afle un milion de chestii.Si elvroia sa o tina in brate, sa se asigure ca e acolo, ca e sanatoasa.Vroia sa intrebe de copil,

de planuri de viitor. Auzisem fugitiv ca se intreba de ce nunta era peste doua luni, primise

invitatia cu reprogramarea dimineata.

Am lasat-o usor pe Bella pe pat si am sarutat-o pe frunte.-Te iubesc, i-am soptit .

-Si eu te iubescm,a mormait cu ochii inca inchisi. Nu puteam sa-mi dau seama

daca dormea sau nu , dar in orice caz ea ma iubea si asta era tot ce conta.Si in timp ce plecam, am zambit.

DPDV Necunoscut

-Aproape am ajuns.Crengute pocneau sub picioarele noastre in timp ce mergeam prin padure. Ne

miscam atat de repede ca era imposibil sa ne auzi, sau sa ne vezi.

Omul de langa mine a continuat sa vorbeasca.

-Fata miroase diferit, poate au schimbat-o pana la urma.Vocea mea era joasa, ganditoare.

-Nu, e diferit sar e inca om.

Linistea domnea iar intre noi,curiozitatea mea marindu-se cu fiecare secunda si afost nevoie de controlul meu maxim sa ma opresc sa trecem intai pe la casa fetei si apoi

san e duce la Culleni.Vroiam sa stiu de ce e inca om, de ce miroase diferit, de ce Culenii

n-au transformat-o. Cand planuiau s-a o faca si ce scuze aveau acum.Si in timp ce eu ma gandeam, vocea de langa mine a vorbit.

-Am ajuns, Aro.


32/44

Capitolul 8 : Confruntarea

DPDV Edward

Nu faptul ca ii auzeam gandurile ma stresa.

Nu.Faptul ca il auzeam, la cateva mile distanta de mine m-a intrigat si faptul ca el

avea gandurile panicate ma facea si mai nervos.Subiectul gandurilor lui m-au facut sa o

iau pe Bella in brate si sa sar pe geam.Bella frumoasa si calda in bratele mele a gemutincet dar nu s-a trezit.S-a apropiat si mai mult si pentru o secunda am uitat tot ce era in

capul meu.

Un alt gand ingrijorat al lui Carlisle m-a trezit la realitate si am grabit pasul.Ei vin, Edward. Alice nu i-a vazut decat cand au intrat in oras. Imi pare rau ca nu

te-am avertizat mai devreme.

Mi-am dorit mai mult decat orice ca el sa-mi poata auzi gandurile, dar nu putea.

Aveam cateva intrebari pentru el, ce aveau nevoie disperata de raspunsuri, dar una

singura se invartea in capul meu iar si iar.Nu fugi, Edward. Vino si adu-o si pe ea. O vom proteja orice ar fi.

De parca imi auzise intrebarea inceata, dar nu-mi daduse raspunsul de care aveamnevoie.

Am injurat incet in timp ce fugeam.

Vroiam cu disperare sa o duc departe de ei, unde nu ar mai fi deranjat-o niciodata.

Dar Carlisle avea dreptate, nu ar trebui sa fug.Trebuia sa fac fata si Bella la fel.Daca vorvrea lupta, voi lupta pentru ea si voi castiga.

Cu asemenea ganduri in minte am facut primul pas in interiorul casei., Alice m-a

tras repede intr-o parte si avea o expresie atat de ingrijorata ca toata frica mea a aparut dinnou.Am asezat-o pe Bella pe canapea si a murmurat ceva foarte incet, vorbea in somn,

despre mine si copil.

-Edward imi pare atat de rau, ma concentram pe Jasper si pe copil, pentru ca el areunele probleme de control si eram ingrijorata si..

Alice vorbea foarte repede iar gandurile ai erau un deranj total, plimbandu-se

panicata de colo,colo.Am oprit-o, in final acceptand ideea ca Volturi vor fi aici in curand.Am vorbit

repede si am zambit usor, cuvintele mele relanxand-o foarte putin.

-E in ordine, Alice , inteleg.

M-am intors sa-l caut pe Carlisle dar el aparuse dinainte sa apuc sa zic ceva. Aveabuzele stranse intr-o linie in timp ce o privea pe Bella dormind.

-Nu cred ca e bine sa o trezesc, am explicat. Nu vreau sa o supar iar.

Parea ca intelege si a inceput sa vorbeasca cu o mina rapida si urgenta.-Emmett si Rosalie au plecat deja, si Jasper si Esme la fel. Alice a insistat sa

ramana. Cand mi-a intalnit privirea confuza a explicat. Am crezut ca e mai usor daca vom

fi mai putini cand ei vor aparea.Avea dreptate, eu, Carlisle si Alice intr-o singura camera era de ajuns. Nu aveam

nevoie de temperamentul lui Emmett, sau de parerile lui Rosalie, dar totusi abilitatea lui

Jasper de a-i face pe Volturi sa se simta calzi si buni ar fi fost buna. Dar daca Carlisle i-a

cerut sa plece inseamna ca avea un motiv asa ca nu am pus intrebari.


33/44

S-a intors catre Alice.

-Cat?

Si-a muscat buza.-Mai putin de trei minute.Imi pare rau, ar fi trebuit sa vad asta cu zile in urma

parea ca mai avea putin si izbucnea in plans, asta daca ar fi putut plange. Am zambit usor

si mi-am pus o mana pe umarul ei.Eram si eu la fel de, nu, nu la fel, cu mult, foarte multmai ingrijorat decat ea si nu puteam sa o fac sa se simta mai bine.

-Alice, e ok, serios, asta e.

Carlisle a oftat si si-a trecut o mana prin parul blond.-Edward du-o pe Bella in camera ta, incearca sa nu o trezesti.Ai dreptate, daca se

streseaza nu-i face bine copilului.

Am dat din cap si am luat-o pe Bella in brate. A deschis ochii si eu i-am zambit

amuzat. De parca ceea ce-mi ceruse Carlisle facuse ca ea sa se trezeasca. Am dus-orepede sus, inainte sa vada privirele ingrijorate ale lui Alice si Carlisle.

-Dormi, Bella am soptit incet lasand-mi buzele pe fruntea ei in timp ce o puneam

pe pat.

-Mmmm, de ce suntem aici? A bombanit si se ghemuia in patura.-Fara motiv, trebuia sa vorbesc cu Carlisle si nu am vrut sa te las singura. Nu-mi

place sa plec de langa tine, i-am raspuns si o mangaiam pe par. Cel putin ultima parte nuera o minciuna.

-Despre ce sa vorbiti?

Am ras incet, Bella era atat de curioasa. Nu era bine pentru ea.

-Nimic important, inca ceva despre copil.-Oh, mmmmm, ok.

Ochii ei s-au inchis incet si eu am sarutat-o usor pe buze spunandu-i cat de mult o

iubesc inainte sa cobor.-Cat mai dureaza?

De data asta eu am intrebat.

-Abia au trecut de casa Bellei, cam un minut.Stateam tensionati, grija crescand in mine ca o bomba.Speram doar sa nu

explodeze. Trebuia sa pastrez o mina calma in fata lor.

Apoi, iata-i. Erau trei, Aro, Caius si Jane am ghicit eu. Marcus era anormal deplictisit cu orice avea legatura cu noi, mai ales cu Bella asa ca probabil n-a venit. Lui

Jane ii placea sa-l insoteasca pe Aro oriunde, iar Caius era doar un ghici.

S-a dovedit ca am dreptate cu doar cateva secunde mai tarziu cand Carlisle i-a

invitat in casa zambind usor fara nicio emotie in ochi.-Bine ati venit, carui onoare ii datoram aceasta vizita?

Incerca sa fie politicos si reusise, Aro a zambit si a intrat inauntru, sau plutea atat

de gratios era mersul lui, si Jane si Caius l-au urmat.-Am venit sa o verificam pe Isabella cum v-am asigurat ca o vom face.

Vocea lui era calma, dar serioasa. Am vazut-o pe Alice cum si-a schimbat pozitia

amintindu-si fara indoiala de ultima noastra intalnire cu Volturii.-Si cum stiu fara indoiala ca nu bantuie niciun vampir nou-nascut prin zona, ati

vrea sa ne explicati de ce Isabella este inca om?

-Bella, l-am corectat automat. M-am plesnit mental. Ii place sa i se spuna Bella,

am spus incrucisandu-mi bratele la piept cu o alura ferma.


34/44

-Imi pare teribil de rau, dar asta nu-mi raspunde la intrebare.

Am simtit o usoara pala de durere trecandu-mi prin corp. Caius statea in dcor si

Jane se holba. Mi-am trecut privirea peste cei trei vampiri din fata mea, cu parul inchis laculoare, cu pielea alba ca hartia ce stralucea in lumina lampilor din casa.

Nu pareau deloc atat de amenintatori pe cat stiam ca pot fi.

Carlisle a inceput sa vorbeasca iar eu le ascultam gandurile. Si Aro si Caius stiauca ceva e in neregula cu Bella, observasera amandoi ca mirosea diferit.Dar nici unul nu

ghicise ce e. Am observat ca Alice si Carlisle pastrau o distanta sigura fata de Aro, ca sa

nu-i atinga si sa descopere secretul pe care noi il ascundeam.-Bella inca nu poate fi schimbata, datorita unorcomplicatii de sanatate. Va fi

periculos pentru ea daca o vom schimba acum.

Aro parea intrigat.

-Aha, si cand poate fi schimbata?Carlisle era nervos, am vazut ca nu vroia sa spuna adevarul dar ideea se invartea

in capul lui. Daca nu vroia sa spuna, trebuia sa inventeze foarte repede o poveste, pentru

ca nu ne permiteam ca Aro sa atinga pe vreo unul dintre noi.Daca ii spunea lui Aro,

acesta nu putea lua decat doua hotarari.Va permite nasterea copilului meu si al Bellei fara lupta, nu va vrea sa-l jigneasca

pe Carlisle omorand copilul.Sau, va insista ca schimbarea sa aiba loc imediat si copilul va muri.

Mi-am strans pumnii, dorind sa stau locului si cu gura inchisa. Era mai greu decat

trebuia. Gandindu-ma la ultima vizita ma intrebam cum reusisem sa-mi stapanesc

temperamentul.Carlisle a luat o decizie, a oftat si si-a trecut mana prin parul blond.

-Bella e insarcinata. Nu o putem schimba decat dupa ce naste copilul.

Aro parea foarte curios, a facut un pas mic inspre noi si eu am tresarit dar nu amzis sau facut ceva. Alice era si ea foarte teapana. Carlisle stia ce face, iar daca vreo unul

din nou spunea ceva puteam distruge orice speranta ca aceasta conversatie sa se termine

cu viata si fericita.-Insarcinata? A spus cu ochii amuzati. S-a intors catre mine. Cum te simti Edward

stiind ca fata pentru care ai muri nu te iubeste la fel?

Mi-am strans pumnii si mai tare, raspunzandu-i calm masurandu-mi tonul.-Bella ma iubeste in acelasi fel in care eu o iubesc pe ea, pentru totdeauna.

-Deci nu te deranjeaza ca va da nastere peste putin timp unui copil facut cu alt

barbat?

Simteam cum unghiile imi strapung pielea dar nu curgea sange.Niciodata nucurgea. Nu simteam durerea doar o presiune usoara.

-Ea va avea un copil al meu, am spus cu ochii fulgerand periculos in jur.Nu am

realizat ca am inaintat si m-am oprit.-Dar stii ca asta nu se poate Edward, a spus cu un zambet aparandu-i pe buze.

Vampirii nu pot avea copii, trebuie sa te fi inselat, asta nu te face furios?Incearca sa te faca sa izbucnesti. Nu-l lasa. Noi stim adevarul.

Vocea moale a lui Carlisle mi-a patruns gandurile si m-a calmat. Mi-am lasat

corpul rigid sa se relaxeze dar privirea era la fel de turbata in timp ce ma uitam la

barbatul din fata mea.


35/44

-Chiar e pacat ca puterile mele nu-si fac efectul asupra ei. Ar fi frumos sa ma uit

in trecutul ei, asa ca sa stim si noi cine e tatal copilului.

-Nu o vei atinge, am urlat si am mai facut un pas catre el. Aro a pufnit.-Nu vad care e problema, nu pot vedea in mintea ei. Dar nu asta e problema acum.

Problema este ca Bella este om si stie mult prea multe.

-Te rog da-ne noua luni.Aro si-a strans buzele uitandu-se rapid la mine, la Alice si la Carlisle care facuse

cererea. Am vazut ca se gandea cu sinceritate, luand in considerare toate optiunile. Pe de

o parte ii era frica ca Bella va spune secretul nostru, dar pe de alta parte nu vroia sa-lsupere pe Carlisle sau pe vreo unul din membrii familiei noastre insistand ca schimbarea

sa aibe loc acum.

Cand s-a uitat din nou la Carlisle nu luase nicio decizie. A zambit usor.

-Asta nu e o decizie pe care sa o iau singur. Trebuie sa vorbesc cu Marcus siCaius. Deocamdata Bella va ramane om, dar dupa ce vom lua o decizie va vom vizita din

nou.

Simteam usurarea cum se raspandeste in camera.

Carlisle a zambit sincer.-Multumesc.

Aro a zambit inainte sa vorbeasca din nou.-Totusi mi-e teama ca am sa va rog sa o tineti pe Bella aici pana luam o hotarare,

asa ca daca va spune secretul nostru vom putea cu usurinta sa o rezolvam.

Mi-am strans iar pumnii fiind nevoie de tot auto-controlul pentru a-mi tine gura

inchisa.-Te asigur ca va fi aici, tatalui ei nu-i va placea treaba asta, am pufnit la cuvintele

lui Carlisle, nu-i va placea era spus prea simplu. Dar poate fi convins.

-Bine.Zambetul fortat al lui Aro era la locul lui cand a pasit in fata si i-a strans mana lui

Carlisle. Puteam spune ca lui Carlisle nu prea ii placea lucrul asta dar nu putea face

nimic. A strans mana palida si zambetul lui Aro crestea.-Ce teorie minunata, se pare ca se poate ca Edward sa fie tatal, a spus zambind

prinvind gandurile trecute ale lui Carlisle. Dar nu-mi pot imagina cantitatea de control de

care e nevoie pentru a fi asa cu un om.Ha, daca ar fi stiut el.

Dupa ce i-a dat drumul lui Carlisle, Aro s-a intors sa plece.

-Ne vom intoarce in curand, sa aveti o seara placuta. A spus fluturand mana si

inchinzand usa dupa el.Linistea era peste noi si intr-un final Carlisle a vorbit.

-Nu-mi pasa cat de frustrat esti Edward dar daca dai vre-un pumn in peretii mei tu

vei fi acela care va repara.Am ras relaxandu-ma si Alice a zambit si ea.

Stiam ca vom fi cu totii pe marginea prapastiei, si Bella probabil ca ma va omori

pentru cat de protectiv voi fi in urmatoarele saptamani, dar stiam de asemenea ca totul vafi bine.

Trebuia sa fie asa, pentru ca stiam ca daca eu si Bella ne vom pierde copilul, nu ne

vom vindeca niciodata.


36/44

Capitolul 10 : Edwardiana

DPDV Bella

Lumina soarelui patrundea prin geam asa ca am gemut si m-am intors pe partea

cealalta. In loc sa simt salteaua tare a patului meu am simtit o pereche de brate reci ce mainconjurau protector. Apoi mi-am adus aminte unde eram.

-Edward

Vocea imi era groasa de la somn, el m-a sarutat pe frunte si s-a dat mai pe spatesa-mi priveasca fata somnoroasa.

-De ce suntem aici? Am intrebat ridicandu-ma usor si frecandu-mi ochii. S-a

ridicat si el si m-a inconjurat din nou cu bratele.

-Ourgenta. Nu-ti fa griji de Charlie, deja l-am sunat i-am spus ca Alice te-arapit la o sedinta de cumparaturi.

I-am aruncat o privire plina de indoiala. Intensitatea privirii a fost stricata de un

geamat lung ce mi-a iesit pe buze, Edward a ras si m-a sarutat pe frunte. S-a dus si mi-a

adus un pahar cu apa si abia cand am atins apa cu limba mi-am dat seama cat de insetataeram.

Intr-un final, a inceput sa vorbeasca.-Am avut o vizita aseara.De la Volturi.

Aproape m-am inecat. Mi-a luat paharul din mana cu o viteza inumana si ma

batea usor pe spate pana tusea s-a oprit.

-Ce?-Nimic important, au venit, am stat de vorba si au plecat. Nimeni nu a fost ranit.

Era ceva ce nu-mi spunea si stiam asta. Si el stia ca stiu asta.Pur si simplu imi

intorcea privirea cu o intensitate ce-mi cerea sa-l intreb mai departe. Desigur ca nuputeam refuza o provocare, asa ca l-am intrebat.

-Ce vroiau? Nesigura ca vroiam sa stiu raspunsul cu adevarat. Aveam un

presentiment ca era despre mine sau copil, sau despre amandoua. Inima mea batea cudurere, amintindu-mi de fetita mea.

Cand Edward nu mi-a raspuns, suspiciunile mele s-au adeverit.

-Edward..Ciudat, dar vocea mea era sparta.Simteam ca lacrimile ca incepeau sa curga iar si-

mi doream din adancul sufletului sa nu mai plang.Nu vroiam sa fiu atat de slaba, nu

vroiam sa cedez presiunii mereu, de obicei reuseam sa-i fac fata.Dar de obicei numai

viata mea era in pericol, dar acum era vorba despre copilul meu.Edward ma tinea iar in brate strans inainte sa-mi dau seama ca ma miscasem.

-Bella, calmeza-te, shhh, gata. Nu-i voi lasa sa te atinga Bella, nici pe copil. Iti

promit. Iti jur.Cuvintele lui reuseau sa ma calmeze dar suspinele nu se opreau. Sincer, chiar era

enervant.

Intr-un final, suspinele incetineau si plansul s-a oprit, dar Edward nu mi-a datdrumul. Totusi cand am spus ca vreau sa fac un dus m-a carat pana la baie si s-a postat

langa usa pe dinafara si striga din trei in trei minute daca sunt bine sau daca am nevoie de

ceva.

Era amuzant, dar si putin enervant.


37/44

-Sunt bine, am spus pentru a saptesprezecea oara si speram ca pentru ultima oara,

in timp ce oprisem dusul si ieseam din cabina.A ras de tonul meu enervat si odata ce si-a

dat seama ca am iesit de sub dus si sunt invaluita de un prosop a intrat si m-a luat in bratepe la spate.

-Mirosi a capsuni.

Am zambit si m-am dus sa ma imbrac cu hainele pe care mi le adusese, o perechede blugi lejeri si un tricou moale si albastru, cadou de la Alice.

-Hai, dispari, i-am spus si-mi fluturam mana in fata lui incercand sa-mi desfac

prosopul sa ma imbrac.Nu s-a miscat, a venit mai aproape si mi-a soptit in ureche.-Te-am vazut in mult mai putin decat un prosop, mi-a reamintit cu o voce inceata,

erotica. Simteam ca mi se inmoaie genunchii in timp ce ma saruta pe gat in jos miscandu-

si mainile innebunitor pe trupul meu. Stiam ca trebuie sa reactionez acum, inca o data

pierdeam orice gand rational in timp ce limba lui lingea picaturile de apa care nu lestersesem inca.

Un fior m-a cutremurat.

-Ti-e frig? A marait fara sa se departeze.

-D-da, am mormait incoerenta.-Vrei sa te incalzesc?

Eram foarte tentata sa spun da dar familia lui cu auzul foarte fin ar fi insemnatmai multe tachinar

miracolul meu, ingerul meu

Documents