ministerul sĂnĂtĂŢii centrul naŢional de pregĂtire În … · 2010-09-06 · ministerul...

MINISTERUL SĂNĂTĂŢIICENTRUL NAŢIONAL DE PREGĂTIRE ÎN MANAGEMENTUL MEDICAL AL

DEZASTRELOR

Dr. STEINER NICOLAE

EXERCIŢIUL SIMULAT ELECTRONIC DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE CUTREMUR DIN JUDEŢUL VRANCEA

EDITURA MPM EDIT CONSULTBUCUREŞTI 2004

MINISTERUL SĂNĂTĂŢIICENTRUL NAŢIONAL DE PREGĂTIRE ÎN MANAGEMENTUL

MEDICAL AL DEZASTRELOR

Col. (r) Dr. STEINER NICOLAEDoctor în ştiinţe medicale

Membru al Academiei Europene de Management al CrizelorMembru al Societăţii Internaţionale de Medicină de Dezastru

Membru de onoare al NDMS-USA

EXERCIŢIUL SIMULAT ELECTRONIC DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE CUTREMUR DIN JUDEŢUL VRANCEA

EDITURA MPM EDIT CONSULT BUCUREŞTI 2004

3

CUPRINS:

1. PLANUL DE OPERAŢII AL EXERCIŢIULUI “VRANCEA 2004-1” ............................................... 10

1. SITUAŢIA..................................................................................................................................................10 2. MISIUNI ŞI INTENŢII.............................................................................................................................111. A) MISIUNEA.....................................................................................................................................................112. B) SCOPURI.......................................................................................................................................................11 A) CONCEPŢIA OPERAŢIILOR................................................................................................................................11

ANEXA A SCENARIUL SIMULAT PE CALCULATOR AL EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE CUTREMUR ÎN JUDEŢUL VRANCEA ........................................................ 15

ANEXA B - ORGANIZAREA FORŢELOR MEDICALE (DE INTERVENŢIE ) - ............................. 34

ANEXA C - PLANUL DE DESFĂŞURARE A EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE MEDICALĂ 36

SCOPUL EXERCIŢIULUI............................................................................................................................37OBIECTIVE....................................................................................................................................................37 METODE DE DESFĂŞURARE...................................................................................................................37 LOCUL DE DESFĂŞURARE ŞI UNITĂŢILE PARTICIPANTE...........................................................37

SITUAŢIA PREZUMATĂ PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR PRACTICE .................. 38

GRAFICUL DE DESFĂŞURARE AL EXERCIŢIULUI..........................................................................39ETAPA I-A.......................................................................................................................................................39OBIECTIVE DE ANTRENAMENT:...............................................................................................................................40

ETAPA A II-A ............................................................................................................................................. 40

OBIECTIVE DE ANTRENAMENT:...............................................................................................................................40

ETAPA III-A ................................................................................................................................................. 41

OBIECTIVE DE ANTRENAMENT:...............................................................................................................................41

ETAPA IV-A ................................................................................................................................................. 41

LECTURI SUPLIMENTARE DE PREGĂTIRE ...................................................................................... 43

5

1. PREGĂTIREA POPULAŢIEI GENERALE PENTRU SALVARE ÎN CAZ DE CUTREMUR 43

1.1 INTRODUCERE.................................................................................................................................................43 1.1.1. FAZA PREDEZASTRU....................................................................................................................................44 1.1.2. FAZA INTRAEVENIMENT (DE RĂSPUNS)............................................................................................................46 1.1.3 FAZA POSTDEZASTRU (DE RECONSTRUCŢIE).......................................................................................................47 1.1.3.1 Salvarea extrem de uşoară ................................................................................................................47 1.1.3.2. Salvarea uşoară................................................................................................................................47 1.1.3.3 Salvarea grea.....................................................................................................................................471.2.BIBLIOGRAFIE:...............................................................................................................................................49

2. DHA ŞI PROIECTUL MCDA ............................................................................................................... 51

2.1. DHA - COORDONAREA AJUTORULUI ÎN DEZASTRE...........................................................................................512.2. PROIECTUL MCDA: UN INSTRUMENT INOVATOR ÎN SISTEMUL DE RĂSPUNS DE URGENŢĂ AL DHA.........................53 2.2.1.FUNDAMENTARE ........................................................................................................................................53 2.2.2.SEMINARUL DE LA BRUXELLES ......................................................................................................................54 2.2.3.GRUPUL PERMANENT DE COORDONARE ............................................................................................................54 2.2.5.CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ DE LA OSLO .....................................................................................................54 2.2.6.CAPACITĂŢILE MCDA ...............................................................................................................................55

3. PRINCIPII ŞI CONDIŢII ...................................................................................................................... 56

3.1. PRINCIPII GENERALE .....................................................................................................................................56 3.1.1.COMPLEMENTARITATEA ................................................................................................................................56 3.1.2.OBIECTIVE .................................................................................................................................................56 3.1.3.NATURA NEOBLIGATORIE A GHIDULUI DE LA OSLO ...........................................................................................57 3.1.4.RESPONSABILITATE ŞI MANAGEMENT ...............................................................................................................57 3.1.5.COSTURI ŞI FONDURI ....................................................................................................................................57 3.1.6.IDENTIFICARE ŞI SECURITATE .........................................................................................................................58 3.1.7.STATUT LEGAL ............................................................................................................................................58 3.1.8.MĂSURI DE FACILITARE ................................................................................................................................58 3.1.9.MCDA - UN PROCES DINAMIC .....................................................................................................................583.2. SARCINILE STATELOR.....................................................................................................................................583.3. SARCINILE STATELOR CARE ACORDĂ ASISTENŢA, DE TRANZIT ŞI AFECTATE DE DEZASTRU........................................59 3.3.1.FAZA DE PREGĂTIRE (NAŢIONALĂ) ..................................................................................................................59 3.3.1.1. Declararea disponibilităţii MCDA...................................................................................................59 3.3.1.2. Declararea unei capacităţi de răspuns la dezastre.............................................................................59 3.3.2.PLANURILE DE URGENŢĂ ...............................................................................................................................59 3.3.3.DECLARAREA UNEI AUTORITĂŢI COMPETENTE....................................................................................................60 3.3.3.1. Pregătirea personalului.....................................................................................................................60 3.3.3.2. Faza de pregătire (internaţională) Standardizarea ..........................................................................60 3.3.3.3. Dezvoltarea capacităţilor naţionale de răspuns la dezastre...............................................................60 3.3.3.4. Standarde internaţionale...................................................................................................................60 3.3.3.5. Simplificarea şi notificarea regulilor relevante pentru tranzit ..........................................................613.4. FAZA DE URGENŢĂ ........................................................................................................................................61 3.4.1.SCHIMBUL DE INFORMAŢII .............................................................................................................................61 3.4.2.CONFIRMAREA DISPONIBILITĂŢII MCDA ........................................................................................................61 3.4.3.SOLICITAREA ASISTENŢEI INTERNAŢIONALE........................................................................................................61 3.4.4.DECLARAREA AUTORITĂŢII COMPETENTE...........................................................................................................61

6

3.5. MANAGEMENTUL IDRA...............................................................................................................................62 4.5.1.COOPERAREA ŞI COORDONAREA /LEMA ........................................................................................................62 3.5.2.INFORMAREA DE BAZĂ...................................................................................................................................62 3.5.3.COOPERAREA NAŢIONALĂ..............................................................................................................................62 3.5.4.CALITATEA MATERIALELOR DE AJUTOR.............................................................................................................633.6.DESFĂŞURAREA...............................................................................................................................................63 3.6.1.SPRIJINUL STATULUI PRIMITOR........................................................................................................................633.7.FAZA POST-DEZASTRU ....................................................................................................................................64 3.7.1.TERMINAREA IDRA ...................................................................................................................................64 3.7.2. RECLAMAŢII ŞI LOCUL ARBITRĂRII DISPUTELOR..................................................................................................64

4. CADRUL ŞI PROCEDURILE ............................................................................................................... 64

4.1. CADRUL LEGAL ............................................................................................................................................644.2. ASISTENŢA BILATERALĂ - UN MODEL LEGAL SUGERAT .....................................................................................654.3.ASISTENŢA MULTILATERALĂ - EXPERŢII NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA STATUTULUI MISIUNII PENTRU MILITARI ŞI PERSONALUL DE APĂRARE CIVILĂ ÎN IDRA ............................................................................................................65 4.3.1.CADRUL LEGAL AL OPERAŢIUNILOR MCDA ÎN MECANISMUL DE COORDONARE ÎN TEREN AL DHA ...........................66 4.3.2.MĂSURILE PRACTICE LEGALE DE FACILITARE A DEPLASĂRII ECHIPELOR MCDA ÎN IDRA .......................................664.4. PROCEDURI ŞI MECANISME PRINCIPALE.............................................................................................................674.5.NEVOILE ŞI NIVELUL DE COORDONARE ..............................................................................................................67 4.5.1.MANAGEMENTUL ........................................................................................................................................69 4.5.2.BAZA DE DATE A DHA ...............................................................................................................................69 4.5.3.FINANŢAREA...............................................................................................................................................704.6. ABREVIERI.............................................................................................................................................71

5. RESUSCITOLOGIA DE DEZASTRU ................................................................................................... 75

5.1. POTENŢIALUL DE RESUSCITARE ÎN DEZASTRE.....................................................................................................775.2.SISTEMELE MEDICALE NAŢIONALE DE DEZASTRU ..............................................................................................785.3. SISTEMELE DE INTERVENŢIE MEDICALĂ DE DEZASTRU LOCALE.............................................................................815.4.DEZASTRELE NUCLEARE .................................................................................................................................825.5.RĂZBOIUL NUCLEAR ......................................................................................................................................835.6. BIBLIOGRAFIE:..............................................................................................................................................83

6. PREGĂTIREA MEDICALĂ PENTRU DEZASTRE ÎN EUROPA ..................................................... 84

6.1.SUEDIA..........................................................................................................................................................84 6.1.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................84 6.1.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................85 6.1.3.LA NIVEL LOCAL..........................................................................................................................................86 6.1.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................86 6.1.3.2. Spitalele............................................................................................................................................876.2. NORVEGIA....................................................................................................................................................88 6.2.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................88 6.2.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................89 6.2.3.LA NIVEL LOCAL..........................................................................................................................................89 6.2.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................896.3. DANEMARCA ................................................................................................................................................89 6.3.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................89

7

6.3.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................90 6.3.3. LA NIVEL LOCAL.........................................................................................................................................91 6.3.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................91 6.3.3.2. La spitale..........................................................................................................................................916.4. FINLANDA.....................................................................................................................................................91 6.4.1.LA NIVEL NAŢIONAL......................................................................................................................................91 6.4.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................92 6.4.3. LA NIVEL LOCAL.........................................................................................................................................93 6.4.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................93 6.4.3.2. Spitalele ...........................................................................................................................................946.5. ISLANDA.......................................................................................................................................................94 6.5.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................946.6. ANGLIA........................................................................................................................................................95 6.6.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................95 6.6.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................96 6.6.3. LA NIVEL LOCAL.........................................................................................................................................96 6.6.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................96 6.6.3.2. Spitalele ...........................................................................................................................................976.7. IRLANDA.......................................................................................................................................................97 6.7.1. LA NIVEL NAŢIONAL....................................................................................................................................97 6.7.2. LA NIVEL REGIONAL.....................................................................................................................................98 6.7.3. LA NIVEL LOCAL.........................................................................................................................................99 6.7.3.1. La locul accidentului........................................................................................................................99 6.7.3.2. Spitalele .........................................................................................................................................1006.8. FRANŢA .....................................................................................................................................................100 6.8.1. LA NIVEL NAŢIONAL..................................................................................................................................100 6.8.2. LA NIVEL REGIONAL...................................................................................................................................101 6.8.3. LA NIVEL LOCAL.......................................................................................................................................101 6.8.3.1. La locul accidentului......................................................................................................................101 6.8.3.2. Spitalele..........................................................................................................................................1026.9. OLANDA.....................................................................................................................................................102 6.9.1. LA NIVEL NAŢIONAL..................................................................................................................................102 6.9.2. LA NIVEL REGIONAL...................................................................................................................................103 6.9.3. LA NIVEL LOCAL.......................................................................................................................................103 6.9.3.1. La locul accidentului......................................................................................................................103 6.9.3.2. Spitalele .........................................................................................................................................1046.10. GERMANIA................................................................................................................................................104 6.10.1. LA NIVEL NAŢIONAL................................................................................................................................104 6.10.2. LA NIVEL REGIONAL.................................................................................................................................106 6.10.3. LA NIVEL LOCAL.....................................................................................................................................106 6.10.3.1. La locul accidentului ....................................................................................................................106 6.10.3.2. Spitalele........................................................................................................................................1076.11. AUSTRIA...................................................................................................................................................107 6.11.1. LA NIVEL NAŢIONAL................................................................................................................................1076.12. ŢĂRILE BALTICE ......................................................................................................................................108 6.12.1. ESTONIA................................................................................................................................................108 6.12.2. LITUANIA...............................................................................................................................................1096.13. RUSIA.......................................................................................................................................................1096.14. MALTA.....................................................................................................................................................109 6.14.1. LA NIVEL NAŢIONAL................................................................................................................................109 6.14.1.1. Inventarul riscurilor......................................................................................................................1099.14.1.1.1.Dezastrele Naturale .....................................................................................................................110

8

9.14.1.1.2.Dezastrele produse de om............................................................................................................110 6.14.1.3. Managementul Dezastrelor ..........................................................................................................111 6.14.1.4. Operaţiunile şi planurile de acţiune..............................................................................................111 6.14.2. LA NIVEL LOCAL.....................................................................................................................................112 6.14.2.1. La locul accidentului....................................................................................................................112 6.16. BIBLIOGRAFIE:...........................................................................................................................................113

7.EXPERIENŢA CÂŞTIGATĂ ................................................................................................................. 113

7.1. PLANIFICAREA PENTRU DEZASTRE .................................................................................................................1137.2. LOCUL ACCIDENTULUI..................................................................................................................................1147.3. SPITALELE..................................................................................................................................................1147.4. LEGĂTURI ŞI COMUNICAŢII............................................................................................................................1147.5. SISTEMELE DE MANAGEMENT .......................................................................................................................1157.6. CONTRIBUŢIA VOLUNTARILOR ......................................................................................................................1167.7. FLEXIBILITATEA..........................................................................................................................................1167.8. TENDINŢE...................................................................................................................................................117 7.8.1. SCHIMBĂRILE DIN STRUCTURA SOCIETĂŢII......................................................................................................117 7.8.2. SCHIMBĂRILE DIN CONDIŢIILE SERVICIILOR MEDICALE.......................................................................................117 7.8.3.COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ ....................................................................................................................1187.9. BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................................119

8. PROCEDURILE OPERAŢIONALE INIŢIALE PENTRU UNITATEA EUROATLANTICĂ DE RĂSPUNS ÎN DEZASTRE(EADRU) ........................................................................................................ 120

8.1. INTRODUCERE..............................................................................................................................................1208.2. PRINCIPIILE UNITĂŢII DE RĂSPUNS EURO-ATLANTIC LA DEZASTRE (EADRU).................................................1208.3. FAZA DE PREGĂTIRE.....................................................................................................................................1228.4.FAZA DE URGENŢĂ........................................................................................................................................124 8.4.1.TRECEREA FRONTIEREI................................................................................................................................1268.5. DEPLASAREA...............................................................................................................................................127 8.5.1.EXECUŢIA MIŞCĂRII ELEMENTELOR NAŢIONALE.................................................................................................128 8.5.2.ÎN TIMPUL EXECUTĂRII UNEI MISIUNI .............................................................................................................1288.6.RETRAGEREA...............................................................................................................................................1308.7. DUPĂ RETRAGERE........................................................................................................................................131

9

1. PLANUL DE OPERAŢII AL EXERCIŢIULUI “VRANCEA 2004-1”

OPLAN 2004-1 (VRANCEA 2004-1)Revizia VI-a

1. SITUAŢIA

a) Generală

Comisia Judeţeană de Apărare împotriva Dezastrelor Vrancea şi Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică a judeţului Vrancea au convenit să execute un exerciţiu medical de

intervenţie în caz de cutremur în municipiul Focşani. Exerciţiul va asigura o pregătire combinată şi un schimb de experienţă în răspunsul medical la un aflux masiv de victime, managementul medical al dezastrelor, evacuarea medicală şi triajul victimelor.

Acest exerciţiu este desfăşurat în baza principiilor medicinei de urgenţă şi dezastru ca şi al managementului medical al dezastrelor şi se intenţionează să construiască încrederea reciprocă şi capacitatea comună de a planifica şi conduce exerciţiile de intervenţie medicală.

Evaluarea riscului medical produs de cutremurul simulat (anexa A);

Organizarea Forţelor Medicale (de intervenţie ) - Anexa B:

- Echipa Medicală Mobilă de Triaj şi Evacuare nr.-1 a Serviciului Judeţean de Ambulanţă;

- Coloana de evacuare a victimelor din dezastru nr.1 a Serviciului Judeţean de Ambulanţă;

- Spitalul Judeţean Focşani ;- Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Judeţean Focşani;- Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea;- Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor a Judeţului

Vrancea;- Colectivele de Management medical al dezastrelor din Unităţile

Sanitare participante;

10

2. MISIUNI ŞI INTENŢII

1. a) MisiuneaO forţă medicală, se va organiza şi va executa un exerciţiu sub

conducerea Comisiei Judeţene de Apărare Împotriva Dezastrelor Vrancea (Vrancea 2004-1). Forţa medicală va executa un exerciţiu medical de management medical al dezastrelor, prim ajutor de bază în traumatisme (BLS), triaj şi evacuare medicală a victimelor din cutremurul simulat (vezi anexa C Planul de desfăşurare a exerciţiului).

În urma pregătirii, se va desfăşura un exerciţiu medical combinat de intervenţie în caz de dezastre.

Pentru fiecare element planificat al pregătirii se va desfăşura un bilanţ al activităţilor atât de etapă cât şi la sfârşitul exerciţiului.

2. b) Scopuri

Scopul general al exerciţiului este de a pregăti elementele componente, pentru acordarea ajutorului medical şi desfăşurarea cooperării în intervenţiile medicale în caz de dezastre.

Se doreşte ca elementele de conducere şi cele ataşate să lucreze ca o forţă unificată pe tot timpul pregătirii şi desfăşurării exerciţiului.

Unul din beneficiile aşteptate ale acestui exerciţiu este de a învăţa cum să conducem operaţiile într-un mediu creat de dezastru şi cum să încorporăm elementele componente ale lanţului medical de ajutor în planificarea şi executarea unui exerciţiu medical.

Vom executa amplasarea în zona exerciţiului, în siguranţă, vom instala o tabără de sinistraţi şi două puncte medicale de prim ajutor triaj şi evacuare, vom executa o pregătire medicală pe mai multe nivele, şi vom executa un exerciţiu de intervenţie în caz de aflux masiv de victime (MASCAL).

Operaţiile combinate, vor implica întreg personalul medical necesar.Succesul în Vrancea 2004-1, va fi determinat de o instalare, intervenţie

şi defluire în siguranţă, de îndeplinirea unei pregătiri medicale profesionale, de executarea sarcinilor individuale şi colective în cadrul operaţiilor de altă natură decât cele de război şi de desfăşurarea operaţiilor combinate şi unificate.

Succesul va fi evaluat şi măsurat atât de conducerea exerciţiului cât şi de Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor Vrancea.

A) Concepţia operaţiilor

11

Operaţiile de intervenţie medicală la faţa locului şi la spital vor fi conduse de Colectivele de management medical al dezastrelor de la aceste unităţi.

Colectivul de management medical al dezastrelor din Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Vrancea :

Va servi ca element de conducere şi control a exerciţiului practic cât şi a celui simulat pe calculator.

B) Compunerea forţelor participante (vezi Anexa B)C) Graficul de desfăşurare al exerciţiului (vezi Anexa C)Colectivul de management Medical al Dezastrelor din Serviciul

Judeţean de Ambulanţă Vrancea :Va asigura amplasarea şi activitatea Echipei Medicale Mobile de Triaj

şi evacuare, ca şi a Coloanei de evacuare participante la exerciţiu şi va ţine legătura operativă cu Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor cu Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Vrancea ca şi cu spitalele din judeţ.

Colectivul de management Medical al Dezastrelor din Spitalul Judeţean Vrancea :

Va asigura funcţionarea unităţii de primire a urgenţelor, triajul şi admiterea bolnavilor în spital ca şi funcţionarea potrivit planului a celorlalte unităţi de dezastre proprii.

D) Atribuţii 1.Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor

a) Serveşte drept conducere generală a exerciţiului;b) Întocmeşte şi distribuie un Plan de Operaţii (OPLAN);c) Coordonează procurarea şi deplasarea materialelor medicale, şi a

echipamentului în sprijinul acestui exerciţiu.

2. Colectivul de management medical al dezastrelor din Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Vrancea.

a) Aprobă şi contra-semnează Planul de Operaţii;b) Planifică şi execută exerciţiul medical de intervenţie în caz de

cutremur;c) Participă la Bilanţurile zilnice şi la cel final;

12

3.Colectivul de management medical al Dezastrelor din Serviciul Judeţean de Ambulanţă

a) Asigură o echipă medicală mobilă de triaj şi evacuare formată personalul Serviciului de Ambulanţă al Judeţului Vrancea, care va executa triajul, tratamentul şi evacuarea victimelor la locul dezastrului;

b) Asigură o coloană de evacuare medicală formate din 6 ambulanţe cu echipaj complet care va evacua victimele rezultate din simularea cutremurului;

c) Va asigura radiotelefoane portabile, pentru legătura cu ambulanţele;

4.Colectivul de management medical al Dezastrelor din Spitalul Judeţean Focşani

a) Asigură funcţionarea unităţii de primire a urgenţelor din Spitalul Judeţean Focşani şi a celorlalte componente prevăzute în planul de intervenţie la dezastre a Spitalului Judeţean;

b) Asigură sprijinul logistic al Spitalului Judeţean în cursul exerciţiului;c) Coordonează activitatea de acordare a tratamentului victimelor.

E.) INSTRUCŢIUNI DE COORDONARE

1. Acest plan este efectiv pentru planificare la primire şi se aplică la ordin;

2. Coordonarea directă a activităţilor ca şi între unităţile participante este cerută şi autorizată;

3. Raportarea situaţiilor zilnice va fi înaintată prin Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor Vrancea;

3. SPRIJINUL LOGISTIC

Comisia Judeţeană de Apărare împotriva dezastrelor şi colectivele de management medical al dezastrelor participante vor asigura tot ceea ce este nevoie pentru desfăşurarea exerciţiului;

4. COMANDĂ ŞI LEGĂTURI

a) Comanda: Comandantul exerciţiului este Directorul Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică Vrancea, care desfăşoară activităţile sub conducerea generală a Comisiei Judeţene de Apărare împotriva Dezastrelor Vrancea;

13

b) Legături: Fiecare formaţiune participantă va folosi mijloacele proprii de comunicaţii care vor fi puse în legătură unele cu altele şi cu Punctul de Comandă al Judeţului.

Radiotelefoanele portabile vor fi folosite pentru comunicaţiile cu ambulanţele şi cu dispeceratul serviciului de ambulanţă.

ANEXE:A. Scenariul exerciţiului simulat pe calculator;B. Organizarea forţelor participante la exerciţiu, (echipe

medicale de intervenţie, colective de management medical al dezastrelor);

C. Planul de desfăşurare a exerciţiului.

DIRECTORUL EXECUTIV AL DIREC IEI ŢJUDE ENE DEŢ S N TATE PUBLIC VRANCEAĂ Ă Ă

Dr. CONSTANTIN DUMITRU

14

ANEXA A SCENARIUL SIMULAT PE CALCULATOR AL EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE CUTREMUR ÎN JUDEŢUL VRANCEA

La 14.08.2004.02.51 în zona Municipiului Focşani-Vrancea a avut loc un cutremur cu epicentrul la 450 40` latitudine N şi 26o 30` E de magnitudine 8o pe scara Richter, la o adâncime de 41 de km şi o durată de 15 secunde.

02.54.00. Centrul de înştiinţare şi alarmare al Judeţului Vrancea este înştiinţat de către Institutul Naţional de Seismologie şi Fizica Pământului despre caracteristicile mişcării seismice produse şi că magnitudinea resimţită pe teritoriul Judeţului Vrancea a fost de 80 pe scara Richter.

02.57. Ofiţerul de serviciu al Centrului de înştiinţare şi alarmare al Judeţului Vrancea , pune în aplicare măsurile de apărare împotriva efectelor seismului cuprinse în Planul de apărare împotriva dezastrelor al Judeţului Vrancea astfel:

- verifică situaţia membrilor Secretariatului tehnic permanent al Comisiei de Apărare împotriva dezastrelor a Judeţului Vrancea;

- informează pe membrii Secretariatului tehnic permanent al Comisiei de Apărare împotriva dezastrelor a Judeţului Vrancea despre situaţia existentă, pe măsura sosirii acestora la sediu;

- centralizează informaţiile privind efectele seismului primite prin sistemul Protecţiei Civile;

- verifică situaţia membrilor Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor.

03.00 Intră în acţiune echipele de cercetare ale Protecţiei Civile, care până la ora 03.15, raportează Secretariatului tehnic următoarele date preliminare:

- raionul de distrugeri nr.1 al locuinţelor din Judeţul Vrancea;- avarierea parţială a spitalului Judeţean, dar fără limitarea capacităţii

de spitalizare şi primire a victimelor.

15

03.25. Secretariatul tehnic permanent prezintă Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor, estimarea preliminară a efectelor cutremurului, conform tabelelor următoare:

A: Durata şi magnitudinea seismului:

Nr. crt.

Spitalul şi zona arondată

Magnitudinea Durata

FOCSANI 8 o Richter 15 secundeADJUD 8 o Richter 15 secundeDUMBRAVENI 8 o Richter 15 secundePANCIU 8 o Richter 15 secundeODOBESTI 8 o Richter 15 secundeVIDRA 8 o Richter 15 secundeMARASESTI 8 o Richter 15 secunde

Tabelul nr. 1:Caracteristicile cutremurului simulat

B. Date demograficeNr. Crt.


Populaţieurbană

PopulaţieRurală

Morbiditateurbană rurală

Mortalitateurbană rurală

1. FOCSANI 101296 73164

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

2. ADJUD 20299 31434

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

3. DUMBRAVENI 1 41302

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

4. PANCIU 10005 26945

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

5. ODOBESTI 8569 23463

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

6. VIDRA 1 38658

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

7. MARASESTI 21377 5119

0.36160 0.05722 0.00714 0.00714

8.

TOTAL

161548 240085Tabelul nr. 2: Datele demografice, de morbiditate şi mortalitate pe medii

de locuire şi pe sectoarele Judeţului Vrancea .

16

C. Date de morbiditate

Nr.crt. Spitalul şi zona arondată

Total victime probabile Urban Rural total

1. FOCSANI 366 38 4042. ADJUD 73 16 893. DUMBRAVENI 0 21 214. PANCIU 36 14 505. ODOBESTI 30 12 426. VIDRA 0 20 207. MARASESTI 77 2 798. TOTAL 582 123 705

Tabelul nr. 3: Distribuţia totalului victimelor probabile pe spitalele şi zona arondată din Judeţul Vrancea .

Nr.crt.


Urgenţe absolute Urban Rural total


Tabelul nr. 4: Distribuţia victimelor din categoria urgenţelor absolute pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea .

17


Victime foarte uşoareUrban Rural total


Tabelul nr. 5: Distribuţia victimelor din categoria Victimelor foarte uşoare pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea.


Victime depăşiteUrban Rural total


Tabelul nr. 6: Distribuţia victimelor din categoria Victimelor depăşite pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea.

18


DecedaţiUrban Rural total


Tabelul nr. 7: Distribuţia victimelor din categoria Decedaţi pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea.


ÎncarceraţiUrban Rural total


Tabelul nr. 8: Distribuţia victimelor din categoria încarceraţi pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea.

19


SupravieţuitoriDupă o zi După două zile După trei zile

1. FOCSANI 59 2 1

2. ADJUD 12 0 0

3. DUMBRAVENI 0 0 0

4. PANCIU 5 0 0

5. ODOBESTI 4 0 0

6. VIDRA 0 0 0

7. MARASESTI 12 0 0

8. TOTAL 92 2 1

Tabelul nr. 9: Supravieţuirea victimelor încarcerate pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea. Din analizarea datelor prezentate în aceste două tabele putem remarca că din totalul de 119 victime încarcerate, după 48 de ore nu mai supravieţuieşte decât una, ceea ce face obligatorie intervenţia de căutare salvare pentru că astfel victimele prinse în dărâmăturile provocate de prăbuşirea locuinţelor afectate de cutremur, vor pieri în primele 48 de ore crescând mult numărul deceselor provocate de cutremur.


SinistraţiUrban Rural total


Tabelul nr. 10: Distribuţia victimelor din categoria Sinistraţi pe ariile de responsabilitate ale spitalelor şi zona arondată din Judeţul Vrancea.

Analizarea numărului de sinistraţi care se produc ca urmare a distrugerii clădirilor afectate de cutremur face necesară stabilirea a mai multor tabere de sinistraţi în principal în Municipiul Vrancea şi Adjud, în care vor fi cazate victimele sinistrate din aceste localităţi, celelalte victime sinistrate vor fi cazate în facilităţile neorganizate existente.

Pe baza acestor date Secretariatul tehnic permanent propune Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor următoarele măsuri, preliminare:

20

- intervenţia imediată a tuturor echipelor de căutare-salvare uşoară din subordinea Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor în zonele mai sus menţionate, conform Planului de Apărare împotriva dezastrelor;

- solicitarea intervenţiei imediate a echipelor de căutare-salvare a Comandamentului Protecţiei Civile;

- continuarea operaţiunilor de cercetare a zonelor afectate de seism, pentru evaluarea cât mai completă a pierderilor umane şi a distrugerilor materiale, în vederea limitării efectelor şi a reabilitării post-dezastru;

- instalarea taberelor de sinistraţi în raioanele stabilite Municipiul Focşani şi Adjud.

03.35. Comisia Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor aprobă măsurile propuse şi numeşte echipa de coordonare a intervenţiei din raionul de distrugeri nr.1 în Judeţul Vrancea conduse de: .......................

04.00.Directorul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea , prezintă Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor evaluarea preliminară a efectelor seismului asupra populaţiei şi impactul acestuia asupra facilităţilor medicale ale Judeţului Vrancea :

D. Distribuţia victimelor cutremurului simulat din Judeţul Vrancea pe categorii probabile de afecţiuni

Nr.crt.


Boli chirurgicaleUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. Depăşite Total

1. FOCSANI 21 32 43 10 1092. ADJUD 4 7 9 2 243. DUMBRAVENI 1 1 2 0 54. PANCIU 2 3 4 1 135. ODOBESTI 2 3 4 1 116. VIDRA 1 1 2 0 57. MARASESTI 4 6 8 2 218. TOTAL 35 53 72 16 188

Tabelul nr. 11: Distribuţia victimelor cu boli chirurgicale ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

21

Nr.crt.


Boli ortopediceUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. Depăşite Total


Tabelul nr. 12: Distribuţia victimelor cu boli ortopedice ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

Nr.crt.

Spitalul şi zona arondata

Boli interneUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. Depăşite Total


Tabelul nr. 13: Distribuţia victimelor cu boli interne ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

22

Nr.crt.


Boli neuro-chirurgicaleUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. Depăşite Total


Tabelul nr. 14: Distribuţia victimelor cu boli neuro-chirurgicale ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

Nr.crt.


ŞocuriUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. Depăşite Total


Tabelul nr. 15: Distribuţia victimelor cu şocuri ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

23

Nr.crt.


ArsuriUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. depăşite Total


Tabelul nr. 16: Distribuţia victimelor cu arsuri ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

Nr.crt.


IntoxicaţiiUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. depăşite Total


Tabelul nr. 17: Distribuţia victimelor cu Intoxicaţii ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

24

Nr.crt.


Afecţiuni psihiatriceUrg.abs Trat amb Vic.f.uşoare Vic. depăşite Total


Tabelul nr. 18: Distribuţia victimelor cu Afecţiuni psihiatrice ce apar în urma cutremurului simulat în Judeţul Vrancea, pe ariile de responsabilitate a spitalelor şi pe categorii de urgenţă.

E. Totalul victimelor transportabile cu autosanitara

Nr.crt.


Urgenţe absolute

Victime depăşite

Total victime transportabile


Tabelul nr. 19: Totalul victimelor transportabile cu autosanitara pe ariile de responsabilitate ale spitalelor din Judeţul Vrancea .

25

F. Modul de ajungere al spital a victimelorNr.crt.


Dacă nu sunt luate măsurile de intervenţie medicală

Dacă sunt luate măsurile de intervenţie medicală

Fără anunţarea spitalelor

Cu ambulanţa

Cu veh. poliţie

Cu vehicule proprii

Pe picioare

Cu mijloace

de transp. în comun

1. FOCSANI 133 106 31 31 7 192. ADJUD 29 22 6 6 1 43. DUMBRAVENI 6 4 1 1 0 04. PANCIU 16 13 4 4 4 25. ODOBESTI 13 10 3 3 0 16. VIDRA 6 4 1 1 0 07. MARASESTI 26 21 6 6 1 38. TOTAL 229 180 52 52 13 29

Tabelul nr. 20: Modul de ajungere a victimelor la spitalele de primire din Judeţul Vrancea .

Nr.crt.


Total victime transportabile cu targa 100m/h

Total victime transportabile cu brancarda 200m/h

Total Echipe medicale mobile de triaj şi evacuare


Tabelul nr. 21: Total victime transportabile cu targa, brancarda şi echipe medicale mobile de triaj şi evacuare pe ariile de responsabilitate a spitalelor din Judeţul Vrancea .

26

Nr.crt.


Medici de urgenţăSpecialişti Cu

Competenţă

Asistenţi medicali

Brancardieri

1. FOCSANI 8 3 5 162. ADJUD 0 0 0 03. DUMBRAVENI 0 0 0 04. PANCIU 0 0 0 05. ODOBESTI 0 0 0 06. VIDRA 0 0 0 07. MARASESTI 0 0 0 08. TOTAL 8 3 5 16

Tabelul nr. 22: Personalul necesar pentru echipele medicale mobile de triaj şi evacuare pe ariile de responsabilitate ale spitalelor

H. Mijloace de evacuare şi durata transportului

Nr.crt.


Numărul de autosanitare

Cursa medie în km

Durata totală a transportuluiore Minute

1. FOCSANI 32 40,00 3 552. ADJUD 6 40,00 4 333. DUMBRAVENI 5 40,00 1 44. PANCIU 6 40,00 2 475. ODOBESTI 4 40,00 3 106. VIDRA 9 40,00 0 367. MARASESTI 3 40,00 8 138. TOTAL 65 40,00 3 28

Tabelul nr. 23: Numărul de autosanitare şi durata totală de transport a victimelor pe spitale şi pe ariile de responsabilitate

Din analiza datelor prezentate reie ind c mijloacele de evacuare din dotareaş ă Serviciului Jude ean de Ambulan Vrancea, sunt suficiente se propuneţ ţă trecerea la ac iunile de evacuare propriu zise ale victimelor întrucât durataţ medie de evacuare a victimelor pe jude este de cca. 3ţ ,28 ore.

27

Comisia Judeţului Vrancea de Apărare împotriva Dezastrelor, aprobă propunerile prezentate şi transmite solicitările către autorităţile în drept şi transmite prin mass media locală un comunicat către populaţie privind stadiul măsurilor preliminare întreprinse.

04.26. Continuând analiza informaţiilor primite pe linie medicală de către Comisia Judeţului Vrancea de Apărare împotriva Dezastrelor, Directorul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea, prezintă situaţia capacităţii reale de spitalizare în spitalele judeţului a victimelor rezultate în urma cutremurului simulat şi analiza evacuării secundare a victimelor ce depăşesc capacitatea de spitalizare, care se prezintă în tabelele următoare:

I . Capacitate de spitalizare total ă

Nr.crt.


Paturi chirurgie

Paturi ortopedie

Paturi interne

Paturi neurochirurgie


Tabelul nr. 24: Capacitatea totală de spitalizare a spitalelor de urgenţă din Judeţul Vrancea pe ariile lor de responsabilitate

28

Nr.crt.


Paturi ATI

Paturi arşi

Paturi toxicologie

Paturi psihiatrie

Total


Tabelul nr. 25: Capacitatea totală de spitalizare a spitalelor de urgenţă din Judeţul Vrancea pe ariile lor de responsabilitate

J. Capacitatea reală de spitalizare a Spitalelor din Judeţul Vrancea

Nr.crt.


Paturi chirurgie

Paturi ortopedie

Paturi interne

Paturi neurochirurgie


Tabelul nr. 26: Capacitatea reală de spitalizare a spitalelor din Judeţul Vrancea pe ariile lor de responsabilitate

29

Nr.crt.


Paturi ATI

Paturi arşi

Paturi toxicologie

Paturi psihiatrie

Total


Tabelul nr. 27: Capacitatea reală de spitalizare a spitalelor din Judeţul Vrancea ariile lor de responsabilitate

K. Numărul şi categoriile de afecţiuni ale victimelor care trebuiesc operate în primele 24 de ore

Nr.crt.

Spitalul şi zona arondată Total

1. FOCSANI 102. ADJUD 23. DUMBRAVENI 04. PANCIU 05. ODOBESTI 06. VIDRA 07. MARASESTI 28. TOTAL 14

Tabelul nr. 28: Numărul victimelor care trebuie operate în primele 24 de ore

Din analizarea datelor prezentate în acest tabel rezultă că necesarul de operaţii pentru primele 24 de ore ridică probleme doar pentru cele care trebuiesc operate la Spitalul Judeţean Focşani, situaţia impunând mobilizarea echipelor operatorii care să poată executa numărul de 14 intervenţii în primele 24 de ore.

30

L. Necesităţile de transport secundar al victimelor Nr.crt.


Victime transportabile secundarChirurgie ortopedie interne şocuri neurochir.


Tabelul nr. 29: Victimele transportabile secundar pe spitalele din judeţ şi pe ariile de responsabilitate

Analiza numărului de victime transportabile secundar reieşite din simularea unui cutremur cu caracteristicile date arată că sunt necesare 68 de autosanitare care vor executa evacuarea secundară a victimelor care nu pot fi internate în facilităţile medicale ale judeţului în cca. 14 ore


Victime transportabile secundar arşi toxicologie psihiatrie total


Tabelul nr. 30: Victimele transportabile secundar pe spitalele din judeţ şi pe ariile de responsabilitate.

Din analiza datelor prezentate reiese cu pregnanţă necesitatea următoarelor măsuri propuse de Directorul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea :

Forţele şi mijloacele existente pe teritoriul Judeţului Vrancea pot face faţă intervenţiei medicale în caz de cutremur cu următoarele precizări: se vor suplimenta echipele operatorii chirurgicale şi ortopedice de la Spitalele de Urgenţă pentru a putea face faţă numărului de operaţii din primele 24 de ore, se vor suplimenta paturile în secţiile de ATI şi ortopedie pentru a se reduce

31

nevoia de evacuare secundară a victimelor care nu pot fi internate din lipsă de locuri.

Comisia Judeţului Vrancea de Apărare împotriva Dezastrelor de Apărare împotriva Dezastrelor aprobă măsurile propuse şi trece la materializarea acestora.

06.00. Comisia Judeţului Vrancea de Apărare împotriva Dezastrelor este informată de grupa operativă, că a început amplasarea şi dotarea taberelor de sinistraţi.

07.30. Directorul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea prezintă Comisiei Judeţului Vrancea de Apărare împotriva Dezastrelor analiza privind costul estimativ al spitalizării victimelor seismului, al transportului victimelor cu autosanitarele şi necesarul preliminar de materiale sanitare, produse biologice, materiale de pansament şi imobilizare necesare pe timpul intervenţiei prespitaliceşti:


Capacitate de

spitalizare pe oră

Capacitate de

transport pe oră

Număr de autosanitare

transport secundar

Durata transportsecundar

/ore1. FOCSANI 32 42 9 11

2. ADJUD 5 9 3 6

3. DUMBRAVENI 3 7 2 6

4. PANCIU 4 9 3 11

5. ODOBESTI 3 6 5 4

6. VIDRA 2 13 1 8

7. MARASESTI 2 4 5 9

8. TOTAL 7.285714 12.85714 28 7,85

Tabelul nr. 31: Capacitatea de spitalizare, de transport şi numărul de autosanitare necesare pentru evacuarea secundară

32


Durata totală de

spitalizare/zile

Costul total al spitalizării/lei

Costul total al transportului/lei

1. FOCSANI 1152.4 338240924 5910002. ADJUD 174.9 51334899 1260003. DUMBRAVENI 0 0 270004. PANCIU 71.1 20868561 750005. ODOBESTI 70 20545700 570006. VIDRA 30 8805300 270007. MARASESTI 81.6 23950416 1170008. TOTAL 1580 463745800 1020000

Tabelul nr. 32: Durata totală de spitalizare şi costurile spitalizării şi a transportului pe spitalele şi zonele arondate


Unele materiale necesare pe timpul transportului

oxigen/litri Sânge Sol.perf. Atele Pans.1. FOCSANI 4 3 226 59 532. ADJUD 0 0 19 13 83. DUMBRAVENI 0 0 3 4 24. PANCIU 0 0 8 8 15. ODOBESTI 0 0 7 6 06. VIDRA 0 0 3 4 17. MARASESTI 0 0 15 11 08. TOTAL 4 3 281 105 4

Tabelul nr. 33: Unele materiale necesare pe timpul transportului cu autosanitara.

Comisia hotărăşte solicitarea fondurilor necesare de la Comisia Guvernamentală (din fondurile special alocate pentru dezastre), în vederea acoperirii cheltuielilor medicale).

La terminarea intervenţiei medicale Directorul Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea va prezenta analiza detaliată a impactului seismului produs asupra sănătăţii publice şi asupra facilităţilor medicale judeţene.

33

ANEXA B - ORGANIZAREA FORŢELOR MEDICALE (DE INTERVENŢIE ) -

Structura Echipei mobile de triaj ( E.M.Tr.) ce se va organiza de către DSPJPersonal:

- 4 medici specialişti sau cu competenţă de medicină de urgenţă;- 4 asistenţi medicali cu instruire de urgenţă;- 4 brancardieri (pot fi şi din formaţiunile de intervenţie la dezastre ale

Crucii Roşii);- 2 şoferi-ambulanţieri.

Mijloace de transport:

- 2 autosanitare, dintre care una medicalizată, care vor fi folosite pentru transportul personalului, a materialelor şi pentru primele evacuări, după dispunerea în teren a formaţiunii;

- două remorci cu materiale de intervenţie la dezastre.

Materiale:- 1 cort complet;- 20 de tărgi;- 1 cutie cu fişe de rănit;- 1 ladă cu materiale injectabile şi seringi de unică folosinţă;- 2 lăzi cu materiale perfuzabile şi truse de perfuzie;- 1 ladă cu materiale de intubaţie şi laringoscoape;- 2 lăzi cu pansamente, antiseptice şi materiale pentru arşi;- 1 lada cu atele;- 1 defibrilator;- 1 EKG portabil;

- 1 pulsoximetru;- 1 aparat de administrare a oxigenului;Materialele şi medicamentele vor asigura asistenţă medicală a 100 de

victime de gravitate variabilă.

Algoritmul de intervenţie al E.M.Tr.

- alarmarea personalului;- activarea centrului local de conducere a intervenţiei medicale;

34

- deplasarea la locul intervenţie (durata de deplasare va fi variabilă în funcţie de condiţiile concrete, dar se va încadra într-un interval de la 30 de minute la maximum 1 oră);

- instalarea E.M.Tr., cca. 20-30 de minute;- rapoartele de activitate cu detalii asupra numărului de victime, locul

evacuării lor, nevoile de întăriri cu medicamente, materiale şi personal, vor fi transmise la dispeceratul serviciului de ambulanţă.

ambulatori Medic şef Morga(verde) medic de triaj (negru)

Medic aria de Medic aria detratament imediat tratament amânat(zonă roşie) (zona galbenă)+ asistenţi medicali + asistenţi medicali

Medic evacuare+ asistenţi medicali

Figura nr.1: Structura E.M.Tr.Locul dezastrului Triaj Tratament

medicalEvacuare

Căutare Salvare

Echipa deTriaj

Aria de Tratament Amânat

Aria de TratamentImediat

Morga

Evacuare aeriană

Managerulevacuării

Evacuare terestră

Figura nr.2: Fluxul victimelor la triaj

35

ANEXA C - PLANUL DE DESFĂŞURARE A EXERCIŢIULUI DE INTERVENŢIE MEDICALĂ

APROBPREFECTUL JUDEŢULUI VRANCEA

PREŞEDINTELE COMISIEI JUDEŢENEVrancea DE APĂRARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR

PLANUL DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIULUI

MEDICAL DE INTERVENŢIE MEDICALĂ ÎN CAZ DE CUTREMUR Vrancea 2004-1

FOCŞANI 2004

36

SCOPUL EXERCIŢIULUI

Organizarea şi desfăşurarea unor activităţi comune de salvare, medicale şi de evacuare medicală într-un focar de victime în masă ca urmare a unui cutremur.

OBIECTIVE

1. Dezvoltarea interoperabilităţii între forţele medicale ale Direcţiei de Sănătate Publică Vrancea, ale Serviciului Judeţean de Ambulanţă şi ale Spitalului Judeţean Focşani.

2. Antrenarea Comisiei de apărare împotriva dezastrelor a Judeţului Vrancea în planificarea, conducerea şi desfăşurarea intervenţiei medicale de limitare şi lichidare a urmărilor unui cutremur şi prin folosirea unor instrumente electronice de decizie.

4. Antrenarea forţelor din dispozitivul medical de intervenţie în managementul unui aflux masiv de victime rezultate în urma unui cutremur şi cooperarea cu celelalte forţe participante la exerciţiu.

5. Organizarea şi conducerea unui exerciţiu medical intervenţie în cazul unui aflux masiv de răniţi în urma unui cutremur.

6. Antrenarea în comun a forţelor medicale participante în planificarea, conducerea şi desfăşurarea operaţiunii de salvare şi evacuare medicală a victimelor rezultate în urma unui cutremur.

7. Antrenarea membrilor formaţiunilor medicale participante la exerciţiu în punerea în aplicare a Planurilor de Intervenţie medicală în caz de cutremur;

8. Antrenarea membrilor echipelor medicale participante în folosirea fişei de triaj a victimelor rezultate din dezastrul simulat

METODE DE DESFĂŞURARE

1. Prezentarea concepţiilor şi discuţii2. Exerciţii desfăşurate în teren, cu forţe medicale, transmisiuni şi

mijloace electronice de calcul, cât şi cu mijloace de evacuare terestră a victimelor simulate la diferite niveluri.

LOCUL DE DESFĂŞURARE ŞI UNITĂŢILE PARTICIPANTE

37

Municipiul Focşani, Comisia Judeţeană Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Vrancea, Serviciul Judeţean de Ambulanţă, Unitatea de Primire a Urgenţelor din Spitalul Judeţean, Colectivele de Management medical al Dezastrelor din Unităţile sanitare participante.

SITUAŢIA PREZUMATĂ PENTRU DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR PRACTICE

Sâmbătă 14.08.2004

1. În data de 14.08.2004 orele 02.51 se produce un cutremur cu magnitudinea de 80 pe scara Richter în zona Vrancea, cu epicentrul la 45040’ latitudine N şi 25030’ longitudine E la o adâncime de 41 km ce se resimte în judeţul Vrancea cu magnitudinea de 80 pe scara Richter şi care are o durată de 15 secunde.

Din datele preliminare transmise de Institutul de Naţional de Seismologie şi Fizica Pământului, acest cutremur a fost resimţit în Bulgaria, Croaţia, Republica Moldova, Slovenia şi Ucraina, ca şi în partea Europeană a Rusiei.

2. Secretariatul tehnic permanent al Comisiei judeţului Vrancea de apărare împotriva dezastrelor a luat măsuri de cercetare preliminară a zonelor afectate şi de intervenţie imediată conform planului de apărare împotriva dezastrelor şi a alarmat comisia judeţeană de apărare împotriva dezastrelor, iar la ora 03.15 a prezentat acestuia următoarele date preliminare:

- zona cea mai afectată este cea a Municipiului Focşani, unde s-au constatat:

Se estimează că s-au produs un număr de cca. 705 de victime de gravitate diferită din care 404 în Municipiul Focşani şi 102 de decese, că au fost distruse şi avariate un număr de 300 de locuinţe, în urma cărora în judeţ au rămas peste 400 de oameni fără adăpost, din care peste 245 numai în Municipiul Focşani .

Spitalul judeţean Focşani este avariat şi funcţionează cu capacitate redusă.

Punctul de conducere al Comisiei Judeţene de apărare împotriva dezastrelor este activat şi conduce activităţile de limitare a urmărilor cutremurului din 14.08.2004.

În acelaşi timp se desfăşoară evacuarea medicală a victimelor de la Spitalul Judeţean Focşani, care are capacitatea de spitalizare depăşită, la Spitalul Judeţean Bacău, care are capacitate de spitalizare liberă.

38

În Municipiul Focşani şi celelalte oraşe din Judeţ, echipele locale de căutare-salvare uşoare ale Judeţului execută intervenţia de salvare a victimelor încarcerate şi le evacuează la facilităţile medicale prevăzute în plan, medicii din unităţile de primire a urgenţelor asigurând triajul şi internarea victimelor.

Forţele aflate la dispoziţia Comisiei judeţene Vrancea de Apărare împotriva dezastrelor pot face faţă cu un ajutor minim reprezentat de asigurarea unei capacităţi suplimentare de cca. 119 de paturi ale căror detalii vor fi comunicate Comisiei Judeţene de Apărare împotriva dezastrelor Bacău care va asigura aceste capacităţi.

3. Faţă de această situaţie secretariatul tehnic permanent al comisiei de apărare împotriva dezastrelor a judeţului Vrancea propune:

- instalarea unei tabere de primire a sinistraţilor pe stadionul din Municipiul Focşani şi instalarea unei tabere de sinistraţi la Şcoala Generală din Oraşul Adjud;

- solicitarea sprijinului Comisiei Guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor în asigurarea a 119 de paturi în judeţul Bacău care are aceste capacităţi disponibile pentru victimele ce depăşesc capacităţile din judeţul Vrancea şi care vor fi evacuate cu mijloacele de evacuare proprii ale judeţului Vrancea .

4. Faţă de propunerile secretariatului tehnic permanent, Comisia judeţeanăVrancea de apărare împotriva dezastrelor îşi manifestă acordul şi întreprinde acţiunile solicitate.

GRAFICUL DE DESFĂŞURARE AL EXERCIŢIULUI

ETAPA I-a

Scop: Familiarizarea cu capacităţile, resursele umane şi materiale ale formaţiunilor medicale participante şi repetiţii ale exerciţiului.

07.08.2004

- prezentarea echipelor care vor lua parte la exerciţiu;- trecerea în revistă a materialelor şi documentelor necesare

pentru exerciţiu;- trecerea în revistă a scenariului exerciţiului medical de

intervenţie medicală la un cutremur simulat asistat pe calculator.

39

- Prezentarea fişei de triaj a victimelor din dezastre şi a criteriilor de triaj;

Perioada : 07.08. - 14.08.2004

Locul de desfăşurare : Municipiul Focşani Metode: discuţii şi antrenamente

Obiective de antrenament:

1. Familiarizarea tuturor participanţilor cu sarcinile, personalul şi capacităţile medicale:

- Comisia Judeţeană de apărare împotriva dezastrelor Vrancea ;- Colectivele de management medical al dezastrelor din unităţile

participante- Echipa medicală mobilă de triaj şi evacuare a Serviciului Judeţean de

Ambulanţă Vrancea ;- Echipele locale de căutare-salvare ale Judeţului Vrancea ;- Spitalul Judeţean Focşani ;- Unitatea de primire a urgenţelor din Spitalul Judeţean Vrancea .

2. Familiarizarea cu concepţia exerciţiului

ETAPA a II-a

Scopul: Desfăşurarea repetiţiei acţiunii formaţiunilor medicale implicate în salvarea, triajul, tratamentul şi evacuarea terestră medicală în situaţia unui cutremur.

Perioada: 08.08.2004

Locul: Municipiul Focşani .

Metoda: activitate practică


40

1. Desfăşurarea exerciţiului asistat pe calculator al Comisiei Judeţene Vrancea de Apărare Împotriva Dezastrelor

2. Activitatea de salvare şi activitatea medicală într-un focar masiv de victime.

3. Triajul medical al victimelor, acordarea ajutorului medical în concordanţă cu principiile medicinei de urgenţă şi dezastre.

4.Evacuarea medicală a victimelor, pe cale terestră .5. Acordarea ajutorului medical calificat şi specializat în formaţiunile

medicale corespunzătoare convenţionale şi mobile.

ETAPA III-aPerioada : 14. 08.2004

Scopul: Desfăşurarea acţiunii formaţiunilor medicale implicate în salvarea triajul, tratamentul şi evacuarea terestră şi aeromedicală în situaţia unui cutremur.

Locul: Municipiul Focşani

Metoda: activitate practică


1. Desfăşurarea exerciţiului asistat pe calculator al Comisiei Judeţene Vrancea de Apărare Împotriva Dezastrelor

2. Activitatea de salvare şi activitatea medicală într-un focar masiv de victime.

3. Triajul medical al victimelor, acordarea ajutorului medical în concordanţă cu principiile medicinei de urgenţă şi dezastre.

4.Evacuarea medicală a victimelor, pe cale terestră.5. Acordarea ajutorului medical calificat şi specializat în formaţiunile

medicale corespunzătoare convenţionale şi mobile.

ETAPA IV-aPerioada : 14.08.2004

Locul desfăşurării: Municipiul Focşani

Bilanţul şi învăţămintele trase din exerciţiul desfăşurat şi obiectivele pentru activităţile viitoare

41

LECTURI SUPLIMENTARE DE PREGĂTIRE

Notă : pentru constituirea lecturilor suplimentare de pregătire am folosit unele materiale provenind din surse ale ONU – DHA.

1. PREGĂTIREA POPULAŢIEI GENERALE PENTRU SALVARE ÎN CAZ DE CUTREMUR

1.1 IntroducereAcest secol (1900-1988, a fost martorul unor cutremure devastatoare

având ca rezultat un mare num r de pierderi de vie i i distrugeri materiale.ă ţ ş În întreaga decad a anilor 1980, cutremurele au produs aproximativ 57.500ă de decese. În anul 1990, Supravegherea geologic a Statelor Unite aă raportat c mai mult de 52.000 de decese s-au produs în întreaga lumeă datorit cutremurelor. Majoritatea din aceste decese (50.000) s-au produs înă cutremurul din anul 1990 din Vestul Iranului de la 21 iunie 40 din 68 dintre cele mai semnificative cutremure au avut loc în a a numita “centur de foc”ş ă ce înconjoar Oceanul Pacific. ă

Anul Magnitudinea Ţara şi localitatea Decese mii1988 8,8 Armenia 24,9441978 7,7 Iran-Tabas 18,2201976 7,5 Guatemala 231976 7,8 China- Tangshan 242.4691974 8,8 China- 201970 7,3 Peru - Ankash 56.7941968 7,5 Iran- Dashi-I Biyraz 121962 7,3 Iran-Buiyn Zhara 12,2251960 5,9 Maroc-Agadir 121948 7,3 URSS-Ashabad 19,81939 8,3 Chile- Chiltan 281939 8,0 Turcia-Erzincan 82,7001935 7,5 Pakistan- Ouast 251927 8,0 China- Tsinghai 40,9121925 7,5 Italia- Avezzaro 32,611923 8,3 Japonia - Kanto 142,8071920 8,5 China- Kansu 2001917 7,0 Indonezia 151908 7,5 Italia- Messina 581905 8,6 India- Kangra 19

Tabelul nr.1: Cele mai distrug toare cutremure din secolul nostruăÎn contrast cu aceasta în Statele Unite s-au produs mult mai pu ineţ

decese datorit cutremurelor. Cutremurul recent de la Loma Prieta din anulă 1989 a fost responsabil doar pentru 65 de fatalit i, fapt care subliniazăţ ă importan a specificit ii locului în ceea ce prive te mortalitatea iţ ăţ ş ş morbiditatea.

43

Nr.crt Decese Localitatea Data

1 452 San Francisco, California 1906

2 173 Alaska 1946

3 120 Long Beach, California 1933

4 117 Alaska 1964

5 65 Loma Prieta, California 1989

Tabelul nr.2: Primele 5 cutremure dup num rul de decese din USAă ă

Cutremurele se produc oriunde în lume, dar cu toate acestea majoritatea deceselor produse de cutremure se distribuie doar în relativ pu ine regiuni ale lumii.ţ

Din nefericire marea majoritate a deceselor produse de cutremure (65%) se concentreaz în rile în curs de dezvoltare, care au resurseă ţă economice limitate. Totodat se constat o coinciden a unor factori negativiă ă ţă cum sunt: un risc seismic ridicat, un risc de producere a deceselor mare datorit slabei calit i a construc iilor i un risc ridicat de r spuns ineficient.ă ăţ ţ ş ă

În general se recunoa te c timpul este un factor deosebit deş ă important, crucial, pentru salvarea victimelor grav r nite ale unui cutremur.ă

Regula “orei de aur” a urgen elor cotidiene, este citat i acceptat largţ ă ş ă (3, 4). A fost sugerat c în dezastre ac ioneaz “Legea celor 24 de ore deă ţ ă aur” pentru salvarea victimelor grav r nite (11,12,14), Activit ile incluse înă ăţ planificarea i r spunsul la dezastre sunt descrise în cele trei faze majore :ş ă

1. predezastru (planificare i preg tire);ş ă2. intra-dezastru ( r spuns);ă3. postdezastru ( reabilitare.

1.1.1. Faza Predezastru

Preg tirea pentru salvare i primul ajutor salvator de via din fazaă ş ţă predezastru i organizarea popula iei generale, ca i a responden ilor deş ţ ş ţ urgen (pompieri, poli ie, personalul medical de urgen , etc.), i în Sprijinulţă ţ ţă ş vital avansat al personalului din echipele medicale prespitalice ti, constituieş faza ini ial a preg tirilor pentru un dezastru i are un efect benefic asupraţ ă ă ş eforturilor de salvare a vie ii din perioada de dup dezastru.ţ ă

44

Modelul sugerat pentru planificarea i r spunsul la dezastru ş ăPlanificare-preg tireă Salvarea vie iiţ ReabilitarePredezastru Intradezastru PostdezastruEduca ieţ Recunoa tereş Asisten pt. supravie uitoriţă ţPopula ie generalţ ă Alarmare EvaluarePersonal de salvare Evaluarea nevoilor Analiza datelor Pompieri, poli ie, salvareţ R spunsul martorilor ConcluziiăPersonal medical BLS Recomand ri ă

pentru îmbun t ireaă ăţulterioar a planific rii i preg tiriiă ă ş ăEchipelor prespitalice tişR spunsul sta iiloră ţtraumatologice, de resuscitarede salvare locale

Logistică BLS(c tre i la locul dezastrului)ă şATLS

Descarcerare Echipe traumatologice( bazal i avansat )de salvareă ş ă

Transport cu sus inerea vie iiţ ţ Spitale traumatologiceEvacuare R spunsul la dezastru alăSpitale traumatologice sta iilor locale de salvareţdesemnate r spunsul organelor jude eneă ţEchipe traumatologice de ap rare împotriva dezastrelorădesemnate R spunsul sistemului na ional de ă ţ

ap rare împotriva dezastrelorăPlanul de r spuns laă Alocarea flexibil a resurseloră

dezastre

Figura nr.1: Modelul de preg tire i r spuns la dezastreă ş ăActivit ile nonmedicale de mitigare a dezastrelor cum ar fi proiectareaăţ

antiseismic a construc iilor noi sau reproiectarea i consolidarea celoră ţ ş existente, (în special a spitalelor) i tehnicile nonstructurale cum ar fi politicaş de zonare a regiunilor cu risc seismic cunoscut, pot fi ad ugate la activit ileă ăţ ce se vor desf ura în etapa predezastru . ăş

Aceste activit i pot constitui cele mai importante activit i de prevenireăţ ăţ a r nirilor în zonele supuse riscului seismic. Avertizarea avansat folosindă ă mijloace tiin ifice de predic ie nu este în momentul de fa disponibilş ţ ţ ţă ă pentru cutremure.

Nedesf urarea activit ilor susmen ionate ca i inexisten a unui sistemăş ăţ ţ ş ţ coordonat de r spuns la cutremur a a cum s-a petrecut în Armenia înă ş cutremurul din anul 1988 a condus la efecte deosebit de negative pe care le prezent m mai jos.ă

Consensul general al cercet torilor i planificatorilor interven iilor în cază ş ţ de dezastru este c în general programele de preg tire sunt inadecvate înă ă comunit ile supuse acestor riscuri.ăţ

Aceast inadecvare rezult din lipsa unei evalu ri corecte a riscuriloră ă ă asupra s n t ii publice produse de cutremur (2, 7).ă ă ăţ

Evalu rile corecte ale tuturor factorilor asocia i cu decese i r niri înă ţ ş ă astfel de circumstan e sunt esen iale pentru determinarea nevoilor de ajutorţ ţ i pentru un r spuns corect al sistemului medical (1).ş ă

Analiza efectuat de Noji i colaboratorii (8) a activit ilor de r spuns laă ş ăţ ă cutremurul din Armenia din 1988 a relevat c primii care au r spuns după ă ă cutremur au fost supravie uitorii relativ ner ni i, voluntarii, prietenii, vecinii iţ ă ţ ş

45

rudele victimelor (5) i unde peste 90% din supravie uitori au fost degaja i dinş ţ ţ ruine de c tre popula ie (6).ă ţ

Lipsa unei planific ri a interven iei medicale în caz de cutremur înă ţ Armenia a fost relevat i de constat rile cercet rii epidemiologice efectuateă ş ă ă de Noji i colaboratorii în acest caz.(8) din care putem constat c :ş ă ă

- 81,5% din cei care au fost salva i nu au putut s mearg singuriţ ă ă nesprijini i, 66,2% din victime au fost încarcerate mai mult de 1 or , iar 49,2%ţ ă mai mult de 6 ore, numai 28,2% din victime au primit primul ajutor la mai mult de 1 or după ă dezîncarcerare;

- mijloacele folosite pentru salvare au fost reprezentate pentru 68% din victime de mâinile goale i doar 10,5% au fost salvate cu unelte iş ş dispozitive;

- personalul care a asigurat salvarea a fost reprezentat de popula iaţ neinstruit pentru 55,1% din victime i doar pentru 10,5% din victime a fostă ş asigurat de c tre forma iuni specializate;ă ă ţ

- personalul care a acordat primul ajutor a fost reprezentat pentru 32,2% din victime de medici, iar 32,2% din victime nu au fost asistate medical;

- primul ajutor a fost acordat pentru 56,5% din victime la locul accidentului i pe timpul transportului;ş

- 58% din victime au fost transportate cu mijloace proprii sau improvizate i doar 10,5% au fost transportate cu autosanitarele;ş

- din totalul victimelor ce au necesitat îngrijiri în spital 61,6% au necesitat îngrijiri ortopedice i 33,4% alte îngrijiri.ş

Pentru organizarea perfect a interven iei medicale prespitalice ti cu oă ţ ş eficien ridicat în salvarea de vie i umane sunt necesare o serie de condi iiţă ă ţ ţ care dup aprecierile lui Pretto (13), pot conduce la prevenirea a cel pu in 22ă ţ - 25% din decesele ce s-ar produce în caz de cutremur.

1.1.2. Faza intraeveniment (de r spuns)ă

Activit ile de r spuns din faza intraeveniment includ notificareaăţ ă imediat a autorit ilor responsabile despre evenimentul ce s-a produs urmată ăţ de diferite niveluri de r spuns bazat pe o evaluare rapid a magnitudiniiă ă evenimentului i a nevoilor generate de c tre dezastru.ş ă

R spunsul medical la evenimentele seismice trebuie s înceap laă ă ă câteva minute dup cutremur i poate dura pân la 12 zile.ă ş ă

Aceast faz de r spuns poate s fie divizat în urm toarele subfaze:ă ă ă ă ă ă perioada ini ial de detec ie i degajare de 24 de ore (c utare-salvare)ţ ă ţ ş ă

i resuscitare ( reanimatologie de dezastru);ş perioada intermediar de 1-8 zile constând în salvarea i tratamentulă ş

victimelor încarcerate care mai sunt supravie uitoare;ţ perioada tardiv de recuperare corporal .ă ă

46

Faza ini ial de r spuns este caracterizat printr-o activitate intens iţ ă ă ă ă ş include evacuarea i transportul victimelor cu sprijin vital c tre facilit ileş ă ăţ spitalice ti intacte pentru tratamentul definitiv. Dac victimele grav r nite auş ă ă anse de supravie uire ele trebuie s fie salvate în faza ini ial . ş ţ ă ţ ă

1.1.3 Faza postdezastru (de reconstruc ie)ţ

Faza postdezastru care începe dup mai mult de 12 zile, este de lungă ă durat fiind o faz de reconstruc ie care include aspectele reabilit riiă ă ţ ă medicale i ale s n t ii publice, fizice, economice, sociale i psihologice aleş ă ă ăţ ş infrastructurilor umane i fizice distruse .ş

Activit ile de salvare pot fi clasificate astfel:ăţ

extrem de u oar , care folose te mân de lucru uman cu doar uneleş ă ş ă ă unelte improvizate;

salvare u oar , cu unelte de mân i/sau dispozitive u orş ă ă ş ş transportabile;

salvarea grea care se desf oar cu echipamente mari i mecanizateăş ă ş de construc ii. ţ

1.1.3.1 Salvarea extrem de uşoară

Poate fi desf urat de c tre victimele ner nite neîncarcerate sauăş ă ă ă autodescarcerate i dureaz de la câteva minute la câteva ore dupş ă ă evenimentul dezastruos, fiind eficient doar pentru salvarea din construc iileă ţ u or avariate.ş

1.1.3.2. Salvarea uşoară

În mod obi nuit este executat de persoane mai antrenate cum ar fiş ă pompierii, echipele de c utare-salvare, etc. Nu începe în mod uzual decâtă dup câteva ore de la eveniment, când efortul de salvare a fost mobilizat,ă coordonat i este capabil s ajung la fa a locului. Ambele forme de salvareş ă ă ţ extrem de u oar i u oar pot fi mobilizate în decurs de 24 de ore.ş ă ş ş ă

1.1.3.3 Salvarea grea

Este folosit în situa iile în care apar victime încarcerate în structurileă ţ grele de beton distruse de eveniment. Este destinat s ac ioneze în fazaă ă ţ postdezastru dup perioada de r spuns, când echipamentul greu de salvareă ă a fost transportat la fa a locului. ţ

47

Capacitatea de a reduce r nirile în situa ia unui cutremur depinde de oă ţ serie de factori cum ar fi:

1. inventarul de cl diri proiectate i construite antiseismic;ă ş2. folosirea foarte prudent a terenurilor;ă3. reducerea densit ii de ocupare a cl dirilor;ăţ ă4. planificarea de urgen predezastru;ţă5. alarmarea i evacuarea precoce;ş6. salvarea rapid i eficient .ă ş ă

O dat ce s-a produs un eveniment seismic, primii 5 din ace ti factoriă ş sunt inoperan i. Mai mult ei nu sunt în general aplicabili în regiunile seismiceţ majore ale lumii în special în zonele cu economie subdezvoltat . De aceeaă doar salvarea rapid i eficient r mâne disponibil pentru reducereaă ş ă ă ă r nirilor.ă

Din toate aceste considera ii care conduc la o salvare rapid iţ ă ş eficient (timp, datele de avariere a cl dirilor, num rul de persoaneă ă ă încarcerate, severitatea leziunilor implicate), doar timpul este singurul factor care poate fi influen at în moment ce dezastrul s-a produs. ţ

În func ie de gradul de planificare predezastru, disponibilitateaţ resurselor i extinderea distrugerilor, echipele de salvare pot s nu fieş ă capabile s ajung la locul dezastrului într-o perioad mai scurt de la câtevaă ă ă ă minute la câteva ore (mai pu in de 6 ore) dup eveniment.ţ ă

De altfel supravie uitorii ner ni i sunt întotdeauna la fa a locului. Timpulţ ă ţ ţ necesar pentru deplasarea lor este neglijabil. În multe cazuri aceste persoane pot fi încuno tin ate despre num rul i localizarea victimelorş ţ ă ş încarcerate. În Armenia o mare parte din descarcerarea u oar a victimelorş ă încarcerate a fost îndeplinit de c tre membrii de familie ner ni i dar iă ă ă ţ ş neinstrui i (7, 11) ţ

Pentru aceasta unele mecanisme trebuie subdezvoltate pentru a asigura în avantajul popula iei preg tirea pentru acordarea primului ajutorţ ă salvator de via în ariile de risc seismic major.ţă

Popula ia ner nit , nu posed în mod curent cuno tin ele elementare iţ ă ă ă ş ţ ş deprinderile pentru a se angaja în acordarea util i în siguran a primuluiă ş ţă ajutor.

Prin asigurarea preg tirii i antrenamentului bazal de salvare aă ş popula iei din zonele cu risc seismic major devine disponibil o întreagţ ă ă aventur a acord rii primului ajutor.ă ă

Aceast resurs poate fi mobilizat rapid i poate fi capabil să ă ă ş ă ă determine o îmbun t ire semnificativ a capacit ii de salvare a vie ii înă ăţ ă ăţ ţ zonele cu risc crescut, vulnerabile seismic ale acestei planete.

Sistemul de preg tire a popula iei generale în domeniul de baz ală ţ ă salv rii extrem de u oare a fost dezvoltat de c tre Departamentul deă ş ă Pompieri al Ora ului Los Angeles (Community Emergency Response Team-şCERT). Asemenea cursuri au fost subdezvoltate i în alte ora e dinş ş California.

Instituirea unui program de preg tire a popula iei generale în domeniulă ţ salv rii este necesar în toate rile supuse unui risc seismic semnificativ.ă ă ţă

48

Scopul acestei preg tiri este de a cre te gradul de preg tire pentruă ş ă dezastre în regiunile supuse unui risc seismic major.

Ra iunea unei astfel de preg tiri este c popula ia general este imediatţ ă ă ţ ă la fa a locului i dac posed cuno tin ele i deprinderile necesare pentruţ ş ă ă ş ţ ş localizarea i descarcerarea victimelor încarcerate poate asigura interven iaş ţ rapid necesar pentru salvarea vie ilor r ni ilor încarcera i i s reducă ă ţ ă ţ ţ ş ă ă complica iile acestor situa ii post cutremur.ţ ţ

De asemeni o astfel de preg tire reduce consecin ele pentru cei ceă ţ desf oar opera iile de salvare.ăş ă ţ

1.2.Bibliografie:

1.Armenian H.K., Guha-Sapir D.,Lechat M.F. Metodologic issues in the epidemiologic studies of disasters Information system and need assesment in natural disasters: an aproach for better disaster relief management . Disasters 1986, 10, p. 232- 2372.Autier P.,Ferrir M.,Hairapetian A. Drug supply in the aftermath of the 1988 Armenian earthquake. Lancet 1990, 335, p 1388 - 1390. 3.Cowley RA: The resuscitation and stabilisation of major multiple trauma patients in a trauma center environment. Clinical Medicine 1976; 83: 14-22. 4.Cowley RA: The resuscitation and stabilisation: Disaster resuscitology including the management of severe trauma. In Baskett P., Weller R (eds) Medicine for disasters. London : Wright-Butterworth, 1988, pp 36-86.5.de Bruyker M,Greco D,Lechat M.F. The 1980 earthquake in Southern Italy: morbidity and mortality International Journal of epidemiology 1985, 14, p. 113 - 1176.de Bruyker M.,Greco D.,Anino I.. The 1980 earthquake in southern Italy; rescue of trapped victims and mortality. Bulletin of WHO 1983, 61, p. 1021 - 10257.Klain M., Ricci E., Safar P. et al: Disaster reanimatology potentials: A structured interview study in Armenia I. Methodology and preliminary results. Prehospital and Disaster Medicine. 1989; 4; 135-154. 8.Conf. Dr. Dan-Ioan Mănăstireanu, Col. (r) medic Dr. Steiner Nicolae Pregătirea populaţiei pentru salvare în caz de cutremur Rev. Viaţa Medicală p 1- 4 nr. 524 anul XII 14 ianuarie 2000.9.Noji E.K. Evaluation of the efficacy of disaster response UNDRO news 1987 july/august p. 11 -13.10.Noji E.K.,Armenian H.K., Oganesian A. Issue of rescue and medical care following the 1988 Armenian earthquake .International Journal of epidemiology 1993, 6, p. 1070 - 102511.Noji E.K.,Armenian H.K., Oganesian A. Issue of rescue and medical care following the 1988 Armenian earthquake .International Journal of epidemiology 1993, 6, p. 1070 - 102512.Pretto E., Ricci E., Klain M. et al. : A structured interview study in Armenia. III. Results, conclusions and recomendations. Prehospital and Disaster Medicine 1992:7:327-338

49

13.Pretto E., Safar P: National medical response to mass disasters in the United States: Are we prepared? JAMA 1991; 266;1259-1262. 14.Pretto E.A.Jr. Building disaster medical services (DMS) systems at the state and local levels. Comunications at the NDMS Conferrence Nashville-Tennessee march 199515.Safar P., Pretto E., Bircher N: Disaster resuscitology including the management of severe trauma. In Baskett P., Weller R (eds) Medicine for disasters. London : Wright-Butterworth, 1988, pp 36-86

50

2. DHA şi proiectul MCDA PARTEA I

1. Rezoluţia Adunării Generale nr.46/182 adoptată în 1991, asupra întăririi coordonării asistenţei umanitare a Naţiunilor Unite, a stabilit principiile de bază pentru asistenţa umanitară ce va fi asigurată de către Organizaţie şi ţările sale membre şi a recomandat măsurile specifice pentru a asigura un răspuns prompt şi coordonat la crizele majore şi urgenţele complexe, la fel ca şi la dezastrele naturale şi tehnologice.

2. În concordanţă cu rezoluţia adunării Generale 46/182 Secretarul General a constituit un nou Departament al Afacerilor Umanitare (DHA) în aprilie 1992, care are inter alia responsabilitatea pentru asigurarea conducerii şi coordonării pentru un răspuns rapid şi bine coordonat la urgenţele majore, pentru a salva vieţi şi a contribui la reabilitarea şi dezvoltarea populaţiei afectate.

DHA, succesorul legal al UNDRO, încorporează Decada Internaţională de Reducere a Dezastrelor (IDNDR), la fel ca şi fostele unităţi de urgenţă pentru Africa, Irak, Asia de Sud-est, Afganistan şi Cernobâl.

3. DHA operează în zona gri în care securitatea, politică şi afectarea umanitară converg. Coordonarea politică şi planificarea ca şi alarmarea precoce sunt executate în New York, unde DHA lucrează strâns cu organele deliberative ale Secretariatului Naţiunilor Unite. DHA-Geneva, pe de altă parte, acţionează ca punct focal pentru sprijinul operaţional de urgenţă şi coordonare a ajutorului, la fel ca şi pentru prevenirea dezastrelor şi reducerea efectelor lor. Divizia de coordonare a Ajutorului (RCB) a DHA-Geneva continuă să manevreze răspunsul toate dezastrele cu debut brusc din cadrul sistemului Naţiunilor Unite.

2.1. DHA - Coordonarea Ajutorului în dezastre

4. Sarcina principală a Diviziei de coordonare a Ajutorului (RCB) este mobilizarea asistenţei internaţionale în urma unor dezastre naturale şi alte urgenţe.

Monitorizarea acestor dezastre de a lungul lumii întregi, diseminarea informaţiilor şi rapoartele de situaţie, pregătirea misiunilor de teren pentru evaluare şi ajutor şi coordonarea sunt părţi integrale a activităţilor RCB. Un sistem de alarmă asupra dezastrelor cu debut brusc este în funcţiune la Geneva, la fel ca şi sistemul de serviciu cu acoperire de 24 de ore şi aranjamente de pentru misiunile de teren.

51

În caz de nevoie, un Centru modern de Cooordonare a operaţiunilor este activat pentru a sprijini misiunile RCB de la Comandament.

Câteva terminale ale sistemelor mobile de comunicaţii prin satelit şi sisteme de radio VHF/HF sunt la dispoziţia personalului RCB pentru a asigura comunicaţiile de teren în timpul misiunilor.

5. În scopul sprijinirii acţiunilor internaţionale de urgenţă şi pentru a asigura un răspuns eficient şi prompt RCB îndeplineşte o întreagă serie de funcţii de urgenţă cheie cum ar fi manipularea materialelor DHA de urgenţă din depozitul situat pe aeroportul din Pisa -Italia.

6. În plus faţă de sarcinile sale zilnice de a sprijini ţările care au fost afectate de dezastre şi de a menţine şi extinde o capacitate efectivă de răspuns, RCB este angajat într-un număr de acţiuni pe termen mediu şi lung ale unor proiecte care sunt urmărite în conformitate cu prevederile rezoluţiei Adunării Generale nr. 46/182.

Aceasta introduce abordări inovatoare pentru managementul internaţional al dezastrelor şi este gândită esenţial pentru îmbunătăţirea capacităţii comunităţii internaţionale pentru o evaluare rapidă şi o mobilizare efectivă şi concertată, dezvoltare şi utilizare a resurselor pentru răspunsul de urgenţă prin:

• Programul de coordonare operaţională;• Echipa Naţiunilor Unite de Evaluare în Dezastre şi Coordonare

(UNDAC);• Centrul de Coordonare a Operaţiilor de la faţa locului (OSOCC);• Folosirea mijloacelor militare şi de apărare civilă (MCDA) în ajutorul

de dezastru;• Registrul central de Capacităţi de Management al Dezastrelor.7. În cooperare cu 8 guverne şi INSARAG DHA a constituit UNDAC,

care în dezastrele majore cu debut brusc, pot fi trimise imediat la locul dezastrului.

Sarcina echipei este să înregistreze evenimentul şi consecinţele sale şi atunci când este necesar să sprijine autorităţile locale în stabilirea nevoilor de asistenţă internaţională şi monitorizare la faţa locului, ca şi în coordonarea acestei asistenţe în imediata perioadă de după un dezastru major. Toţi membrii UNDAC care include militari şi ofiţeri de apărare civilă, sunt pregătiţi în constituirea, organizarea şi procedurile unui OSOCC, destinat să asiste, atunci când este necesar, autorităţile unei ţări afectate de dezastru în îndeplinirea cerinţelor crescute de management determinate de sosirea asistenţei internaţionale.

8. Registrul central al capacităţilor de management al dezastrelor este completat ca un instrument operaţional pentru sprijinirea Sistemului Naţiunilor Unite şi al comunităţii internaţionale în eforturile lor de a îmbunătăţi eficacitatea ajutorului umanitar de urgenţă. Există trei părţi ale acestui

52

registru şi anume – evidenţa Echipelor internaţionale de căutare salvare, evidenţa Oficiilor naţionale de răspuns de urgenţă şi a Serviciilor Naţionale de Ajutor ale Guvernelor care asigură majoritatea donaţiilor. Până la sfârşitul anului 1994 vor mai fi finalizate încă trei părţi ale acestui registru şi anume: stocurile de materiale pentru ajutorul din dezastre, experţii în managementul dezastrelor şi elementele MCDA.

2.2. Proiectul MCDA: un instrument inovator în sistemul de răspuns de urgenţă al DHA

9. Creşterea dimensiunilor, frecvenţei şi a complexităţii dezastrelor necesită o continuă cercetare pentru noi şi variate resurse cu care să se răspundă. În urgenţele pe scară largă, unde magnitudinea dezastrelor este enormă şi distrugerile sunt extrem de grave, limitele capacităţii naţionale şi a celei internaţionale tradiţionale de a răspunde sunt rapid ajunse şi depăşite. Prin răspunsul din partea comunităţii internaţionale, care a fost rapid şi eficient în multe cazuri, provocările prezentate mai sus sunt mari, pe cât de mare este şi scopul îmbunătăţirii acestui ajutor.

10. În urmărirea aplicării rezoluţiei Adunării Generale ale Naţiunilor Unite nr. 46/182, DHA este în curs de întocmire a unor Înţelegeri cu Guvernele interesate şi cu organizaţiile inter-guvernamentale şi non-guvernamentale în scopul asigurării unui acces rapid, atunci când este necesar, la capacităţile lor de ajutor de urgenţă, inclusiv rezerve de hrană, stocuri de urgenţă, personal şi sprijin de logistică.

DHA realizează acestea în parte prin proiectul ei DPR 213/3 asupra folosirii MCDA în ajutorul de dezastru, care caută să oficializeze folosirea acestor materiale prin măsuri standardizate de facilitare, ghiduri şi proceduri.

11. Deşi organizaţiile umanitare existente sunt bine constituite pentru a asista în managementul situaţiilor create de efectele dezastrelor, datorită creşterii cererilor pentru asistenţă internaţională, folosirea MCDA a contribuit fără îndoială la succesul în managementul acestor dezastre.

12. De aceea, DHA a dezvoltat proiectul MCDA ca un răspuns complementar la cunoscutele “lipsuri umanitare” între nevoile ridicate de dezastru şi ceea ce poate comunitatea internaţională să satisfacă.

2.2.1.Fundamentare

13. Conceptul folosirii mai sistematice a MCDA a început în 1990, în urma unei evaluări a activităţilor de ajutor desfăşurate de militari în misiunile umanitare. În 1991, la cea de a IV-a Întâlnire a Oficialităţilor însărcinate cu Serviciile Naţionale de Ajutor (NERS IV), UNDRO a fost solicitat să evalueze

53

posibilitatea oficializării practicii de folosire a MCDA din străinătate în operaţiunile de urgenţă. Acesta a fost obiectivul pentru care la începutul anului 1992 DHA-Geneva a lansat proiectul DPR 213/3 pentru folosirea MCDA în operaţiunile in operaţiunile IDRA.

2.2.2.Seminarul de la Bruxelles

14. În 14 şi 15 decembrie 1992, DHA şi IFRC au organizat un seminar internaţional major găzduit de NATO. La acest seminar, oficialităţile diplomatice, militare şi de apărare civilă, Naţiunile Unite şi IFRC ca şi organizaţiile internaţionale guvernamentale şi non-guvernamentale au discutat criteriile, condiţiile şi perspectivele pentru folosirea MCDA în operaţiunile IDRA. DHA o fost solicitat să coordoneze dezvoltarea ghidurilor pentru folosirea MCDA în astfel de operaţiuni, constituirea unei baze de date legate de MCDA, stabilirea standardelor operaţionale şi identificarea cerinţelor de pregătire cu Statele Membre şi instituţiile relevante.

2.2.3.Grupul permanent de coordonare

Pentru a pune în aplicare recomandările de la Bruxelles, a fost creat un Comitet de coordonare iniţială (SCG), prezidat de Gen. G. Greindl din Austria, pentru a asista DHA în managementul programului şi în elaborarea ghidurilor.

Următoarele State şi organizaţii au participat şi au sprijinit activităţile SGG: Argentina, Austria, Belgia, Germania, Indonezia, Italia, Japonia, Kenya, Olanda, Norvegia, Federaţia Rusă, Elveţia, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Statele Unite ale Americii, AFCENT, AFDRU, Institutul Universităţii Brown Watson, Uniunea Europeană/ECHO, ICDO, ICRC, IFRC, INSARAG, NATO, SHAPE, Comieteul Director pentru Răspunsul Umanitar, UNHCR, Biroul de legătură pentru legalitate al ONU, Universitatea din Neapole, Universitatea din Ruhr, OMS şi Uniunea Europei de Vest.

2.2.5.Conferinţa Internaţională de la Oslo

Între 20 şi 21 ianuarie 1994 Guvernul Norvegiei a găzduit, la solicitarea DHA şi a IFRC, o conferinţă internaţională la nivel înalt asupra folosirii MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastru în timp de pace. Peste 180 de delegaţi din 45 de state şi 25 de organizaţii au participat la conferinţă. Scopul acestei conferinţe, prezidate de Mr. Jorgen Kosmo, Ministrul

54

Norvegian al Apărării, a fost să revizuiască şi să dezvolte un set de ghiduri elaborate de SCG. Proiectul documentului a primit întregul sprijin la Oslo şi a menţinut viziunea principală şi conţinutul. S-au făcut o serie de comentarii constructive de către delegaţiile participante, care au subliniat în prealabil claritatea şi acceptabilitatea ghidului.

De altfel. Documentul prezent. Reprezintă o versiune actualizată a proiectului bazat pe acele comentarii.

2.2.6.Capacităţile MCDA Ca un rezultat al pregătirii şi a rapidei disponibilităţi de a-şi îndeplini

sarcinile lor tradiţionale de apărare, MCDA din orice ţară sunt bine organizate şi conduse să asigure, atunci când sunt solicitate, sprijin la întreaga lor capacitate serviciilor de ajutor în domeniul intre altele al lucrărilor publice, comunicaţiilor, transportului, serviciilor medicale de sănătate publică şi de urgenţă, căutare salvare şi activităţi de sprijin. Structura lor este destinată să reacţioneze şi să răspundă rapid într-o manieră complet coordonată, autosuficientă şi extrem de mobilă.

De altfel, consideraţia referitoare la costurile fixe ale MCDA (cum ar fi salariile personalului şi echipamentul) sunt de asemenea acoperite de bugetele lor naţionale, face din aceasta o opţiune viabilă în comparaţie cu orice altă alternativă disponibilă. În această privinţă, este clar că personalul militar, de apărare civilă şi de protecţie civilă şi experienţa lor are un potenţial enorm de a sprijini DHA în îndeplinirea său umanitar şi să servească drept un instrument adiţional pentru asigurarea efectivă a IDRA.

În cele ce urmează sunt exemple tipice ale capacităţilor MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastre:

(a) Cercetarea aeriană, terestră şi maritimă şi evaluarea numărului de victime şi a distrugerilor;

(b) Recunoaşterea în zona de dezastru şi a căilor din şi care duc spre aceasta;

(c) Mână de lucru organizată şi mobilă (angajată direct şi/sau secundată de către Divizia de Ajutor a DHA) pentru a sprijini în căutare, salvare, evacuare, coordonare şi asigurarea serviciilor de ajutor (cum ar fi ajutorul medical, asigurarea apei, logisticii, alimentelor şi adăpostirii);

(d) Geniu; (e) Facilităţi de comunicaţii/experienţă; (f) Sprijin logistic terestru (land); (g) Sprijin medical către serviciile civile; (h) Elicoptere şi avioane pentru misiuni de transport

aerian/paraşutare;

55

(i) Asigurarea prin resurse navale, pentru coordonare, sprijin de transport, asistenţă medicală, energie, geniu, purificarea apei şi facilităţi de hrănire;

(j) Contaminări Nucleare, biologice şi chimice şi urgenţe ale mediului înconjurător;

(k) Asanarea muniţiilor, eliminarea şi dezamorsarea lor.

3. PRINCIPII ŞI CONDIŢII PARTEA II

3.1. Principii generale

20.1.1. Scop

19. Scopul acestui Ghid de folosire a Mijloacelor Militare şi de Apărare Civilă în Ajutorul de dezastru (mai jos denumit "Ghidul de la Oslo") este de a stabili cadrul de bază pentru formalizarea şi îmbunătăţirea eficacităţii folosirii echipelor militare şi de apărare civilă străine şi experienţa în operaţiunile de ajutor internaţional de dezastru. Din întreaga gamă de întrebări posibile referitoare la folosirea MCDA, Ghidul prezent se axează pe principiile care vor permite dizlocarea rapidă şi efectivă a MCDA în operaţiunile de ajutor în dezastre Ghidul de la Oslo caută să asigur cele mai înalte standarde de pregătire, eficacitate şi eficienţă a unei IDRA îndreptate spre nevoile victimelor.

3.1.1.Complementaritatea

20. Mijloacele militare şi de apărare civilă trebuie să fie văzute ca un instrument de suplimentare a mecanismelor existente în scopul de a asigura un sprijin specific pentru cerinţe specifice, ca răspuns la o cunoscută "lipsă umanitară" între nevoile de dezastru care au fost solicitate să fie satisfăcute de comunitate şi resursele disponibile pentru aceasta.

3.1.2.Obiective

21. Ghidul de la Oslo prezintă folosirea în urma unor urgenţe tehnologice şi ale mediului înconjurător în timp de pace. Principiile, mecanismele şi procedurile referitoare la forţele militare participante la

56

operaţiunile de menţinere a păcii sau de asigurare a asistenţei umanitare în situaţii de conflicte armate nu sunt cuprinse în acest document.

3.1.3.Natura neobligatorie a Ghidului de la Oslo

Ghidul de la Oslo are o natură neobligatorie . Cadrul folosirii MCDA în operaţiunile coordonate internaţional de ajutor

de dezastre se bazează pe prezumţia că aceste operaţiuni respectă principiile fundamentale ale rezoluţiilor relevante ale Adunării Generale ale ONU şi în particular a rezoluţiei nr. 46/182 din 19 decembrie 1991, care este reprodus în anexa nr.III. Astfel sprijinul MCDA trebuie să fie folosit cu întreaga, tansparenţă, neutralitate şi imparţialitate în contextul eforturilor de ajutor.

3.1.4.Responsabilitate şi management

MCDA pot fi mobilizate şi deplasate bilateral ca o parte a efortului coordonat internaţional al DHA. În acest context, IDRA trebuie să fie asigurată la solicitarea şi cu consimţământul statului primitor şi pe baza unei solicitări de asistenţă internaţională adresată către DHA.

Toate acţiunile de ajutor rămân în responsabilitatea generală a statului primitor şi sunt completate de către MCDA străine care operează în cadrul efortului de ajutor internaţional.

Natura şi extinderea asistenţei MCDA va depinde de voinţa politică, fondurile şi alte resurse disponibile.

3.1.5.Costuri şi fonduri

Asistenţa MCDA trebuie să fie asigurată gratis către statul primitor, dacă nu s-a prevăzut altfel în înţelegerile bilaterale sau reglementate de către înţelegerile internaţionale 1/.

Un stat care a decis să angajeze propriile sale MCDA în IDRA trebuie să ţină seama de raportul cost/beneficiu al acestor operaţii în comparaţie cu alte alternative, dacă sunt disponibile. În principiu, costurile implicate în folosirea MCDA naţionale în misiunile de ajutor de dezastru în afara ţării trebuie să fie acoperite de alte fonduri decât cele disponibile pentru activităţile de dezvoltare internaţională.

57

3.1.6.Identificare şi securitate

În principiu, personalul militar şi de apărare civilă care se deplasează în misiuni de ajutor în dezastre va fi neînarmat şi va purta uniforma naţională.

Responsabilitatea generală pentru asigurarea unei securităţi adecvate pentru sprijinul MCDA rămâne în sarcina statului primitor 2/.

3.1.7.Statut legal

Pe baza articolului 105 din Carta Naţiunilor Unite, personalul MCDA, alarmat, mobilizat şi deplasat la solicitarea DHA şi care îşi coordonează activităţile cu UNDAC şi OSOCC, I se poate acorda statutul de experţi în misiune pentru Naţiunile Unite în conformitate cu prevederile articolului VI din Convenţia asupra privilegiilor şi imunităţilor Naţiunilor Unite adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946 3/.

3.1.8.Măsuri de facilitare

Coordonarea MCDA va fi întărită prin adoptarea pe cât posibil a procedurilor standardizate existente. O atenţie deosebită trebuie acordată cererii de asigurare a asistenţei, fonduri, procurare, identificare, culegerii de informaţii, aspectelor legale şi raportării. În această privinţă, DHA a elaborat un sistem coerent de management al urgenţelor. Acest sistem cuprinde o serie de acţiuni care trebuiesc întreprinse atunci când un stat solicită concursul sau oferă asistenţă internaţională. Sistemul de management al urgenţelor al DHA şi formele propuse aplicabile pentru proiectul MCDA, în cadrul acestui Ghid apar în anexa nr.I.

3.1.9.MCDA - un proces dinamic

Procesul MCDA şi Ghidul de la Oslo au un caracter dinamic şi vor reflecta evoluţia continuă în acest domeniu urmând să fie actualizate în funcţie de aceasta.

3.2. Sarcinile statelor

Pentru a furniza o vedere completă a sarcinilor statelor în folosirea MCDA în IDRA, s-a întocmit un tabel în care sunt prezentate principalele

58

reguli care trebuie să fie respectate de către statele şi organizaţiile internaţionale, fiind aplicabile în cursul variatelor faze ale pregătirii pentru dezastre şi a răspunsului, necesare pentru asigurarea unei IDRA efective. Trebuie să se reafirme că Ghidul prezent are o natură neobligatorie şi este destinat să faciliteze MCDA în operaţiunile de IDRA în încercarea de a evita întârzierea fatală şi dublarea eforturilor şi de a maximiza folosirea resurselor existente.

3.3. Sarcinile statelor care acordă asistenţa, de tranzit şi afectate de dezastru

3.3.1.Faza de pregătire (naţională)

3.3.1.1. Declararea disponibilităţii MCDA

a) Toate statele trebuie să declare în chestionarele DHA, MCDA proprii care pot fi disponibilizate pentru IDRA şi în mod particular:

b) Punctele naţionale de contact; c) Tipul şi cantitatea de resurse şi servicii care pot fi disponibilizate; d) Criteriile, precondiţiile şi limitările (costuri, deplasare, durata,

nivelul geografic al acţiunii, etc.) pentru folosirea acestor MCDA; e) Pregătirea pentru folosirea MCDA proprii de a opera în teren în

cooperare cu instrumentele de coordonare de urgenţă ale DHA .

3.3.1.2. Declararea unei capacităţi de răspuns la dezastre

Statele afectate de dezastru trebuie să-şi declare capacităţile lor de răspuns la dezastre. Pe de altă parte, ele vor notifica DHA asupra ariilor în care asistenţa de ajutor în dezastre poate fi necesară.

3.3.2.Planurile de urgenţă

În scopul de a deplasa propriile lor MCDA în IDRA, instituţiile responsabile ale statelor care acordă asistenţa trebuie să pregătească planuri de urgenţă complete care să cuprindă toate disciplinele funcţionale ale managementului management, inclusiv aranjamentele interministeriale financiare, dacă este necesar.

59

Autorităţile competente ale statelor afectate de dezastru trebuie să întocmească planuri de urgenţă complete pentru a facilita, inter alia, furnizarea asistenţei de ajutor din partea echipelor străine de MCDA.

Aceste planuri vor trebui să rezolve toate aspectele funcţionale legate de constituirea unei agenţii locale de management şi de folosirea resurselor străine de MCDA.

3.3.3.Declararea unei autorităţi competente

Toate statele trebuie să identifice un singur punct naţional de contact care să fie responsabil pentru toate aspectele misiunilor de ajutor în dezastre.

3.3.3.1. Pregătirea personalului

Toate statele trebuie să asigure o pregătire adecvată personalului lor militar şi de apărare civilă care va fi folosit în IDRA.

3.3.3.2. Faza de pregătire (internaţională) Standardizarea

Trebuie să fie adoptat un certificat standardizat de mişcare, recunoscut şi acceptat de către toate statele care oferă, asigură tranzitul şi primesc asistenţă, pentru a facilita deplasarea rapidă a personalului, echipamentului şi bunurilor.

3.3.3.3. Dezvoltarea capacităţilor naţionale de răspuns la dezastre

Ţările care acordă asistenţa şi cele afectate de dezastru trebuie să coopereze în efortul de a dezvolta capacitatea naţională de răspuns la dezastre a celor din urmă.

3.3.3.4. Standarde internaţionale

Statele trebuie să aplice standardele internaţionale existente, adecvate operaţiunilor de ajutor în dezastre (cum ar fi distribuirea rapidă a materialelor de ajutor sau marcarea bunurilor de ajutor).

60

3.3.3.5. Simplificarea şi notificarea regulilor relevante pentru tranzit

Statele trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita tranzitul MCDA în IDRA dacă este necesar prin simplificarea reglementărilor naţionale pentru survol, vamă, etc. şi trebuie să notifice aceasta statelor interesate şi corespunzător DHA.

3.4. Faza de urgenţă

3.4.1.Schimbul de informaţii

Statele trebuie să contacteze imediat DHA pentru schimbul de informaţii referitoare la natura, magnitudinea şi efectele dezastrului.

Statul primitor trebuie să asigure comunităţii internaţionale informaţii prompte şi corecte asupra naturii şi magnitudinii dezastrului, în scopul îmbunătăţirii eficacităţii asistenţei externe.

[ Dacă este necesar, DHA poate asista statul primitor în această sarcină prin intermediul programului UNDAC].

3.4.2.Confirmarea disponibilităţii MCDA

Statele trebuie, să anunţe imediat către DHA după primirea unei solicitări, capacitatea lor de a asigura asistenţă. Precondiţiile şi cerinţele operaţionale pentru IDRA trebuie de asemenea să fie raportate.

3.4.3.Solicitarea asistenţei internaţionale

Dacă asistenţa internaţională, este necesară, ea va trebui să fie solicitată sau consimţită către statele primitoare pe cât de rapid posibil după dezastru pentru a maximiza eficacitatea ei. De asemenea trebuie să se asigure Statelor care asigură asistenţa informaţiile necesare asupra modului cum să dimensioneze asistenţa internaţională în ceea ce priveşte obiceiurile şi tradiţiile particulare [DHA poate sprijini statele primitoare prin diseminarea Rapoartelor de situaţie şi a apelurilor de urgenţă].

3.4.4.Declararea autorităţii competente

61

Statul primitor trebuie să confirme către DHA şi statele care oferă asistenţa şi reprezentantul local al Naţiunilor Unite punctele lor de contact pentru IDRA cât de rapid posibil.

3.5. Managementul IDRA

Statele primitoare îşi vor reţine autoritatea şi responsabilitatea generală pentru managementul operaţiunilor de ajutor.

În executarea activităţilor specifice de ajutor, va fi responsabilitatea fiecărui Conducător al echipelor MCDA să decidă cele mai adecvate proceduri şi tehnici ce trebuiesc aplicate.

4.5.1.Cooperarea şi coordonarea /LEMA

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure că MCDA proprii participă în orice structură constituită pentru operaţiunile IDRA.

Cât de rapid posibil statul primitor va trebui să constituie o LEMA.[DHA este gata şi capabil să sprijine în acest domeniu, dacă este necesar prin conceptul său OSOCC.]

3.5.2.Informarea de bază

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure o informare precoce şi completă pentru personalul său militar şi de apărare civilă referitoare la Statul primitor al asistenţei. Trebuie acordată o atenţie particulară legislaţiei naţionale, obiceiurilor şi tradiţiilor.

3.5.3.Cooperarea naţională

Statul primitor trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a se asigura că toate autorităţile sale relevante sunt informate despre solicitarea de ajutor şi sau consimţământul pentru asistenţa internaţională şi sunt pregătite pentru a o facilita.

De asemenea trebuie să adere, atunci când operaţiunea de ajutor se desfăşoară în cooperare cu DHA, la elementele legale de bază aşa cum sunt specificate în cadrul general şi să asigure un mediu cooperativ pentru a facilita sarcinile echipelor străine de MCDA ce asigură asistenţa.

62

3.5.4.Calitatea materialelor de ajutor

Statele care acordă asistenţa trebuie să asigure că standardele internaţionale pentru calitate, ambalare şi marcare ale materialelor de ajutor sunt îndeplinite, luând în considerare, nevoile, obiceiurile şi tradiţiile statului primitor.

3.6.Desfăşurarea

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure că personalul său militar şi de apărare civilă acţionează în conformitate cu statutul agreat împreună cu statul primitor. MCDA deplasate la cerere şi în cooperare cu DHA se va conforma prevederilor articolului IV din Convenţia privind privilegiile şi imunităţile Naţiunilor Unite adoptată de Adunarea Generală la 13 februarie 1946. În plus, personalul militar şi de apărare civilă va trebui să fie sensibil la obiceiurile şi tradiţiile statului primitor.

Sprijinul statului care acordă asistenţa

Statul care acordă asistenţa trebuie să asigure, în vederea desfăşurării contribuţiei MCDA proprii, informaţii adecvate statului primitor şi DHA, dacă este nevoie, în concordanţă cu certificatul de deplasare standard propus la Convenţia de la Istambul.

3.6.1.Sprijinul statului primitor

Statul care primeşte asistenţa trebuie să întreprindă toţi paşii necesari pentru a facilita executarea IDRA de către MCDA străine, ţinând seama de facilităţile lor, privilegii şi imunităţi. Acestea includ între altele:

a) Permisul de survol şi aterizare;b) Renunţarea la documentaţia comercială;c) Excepţii pentru procedurile vamale;d) Renunţarea la cerinţele de viză;e) Accesul liber la zona de dezastru;f) Recunoaşterea certificatelor;g) Autorizarea folosirii mijloacelor de transport şi comunicaţii; 5/h) Securitatea MCDA.

Sprijinul statelor de tranzit

63

Statele de tranzit vor facilita MCDA în executarea IDRA într-o manieră încadrată în timp şi adecvată, cum ar fi aprobarea automată a survolului şi a aterizării. Imediat ce solicitarea pentru asistenţă este primită, Statele de tranzit vor confirma către DHA şi statele interesate facilităţile de tranzit şi de asistenţă care sunt disponibile la fel ca şi posibilele precondiţii.

Statele de tranzit trebuie să confirme către statele implicate organul guvernamental care are responsabilitatea pentru monitorizarea, facilitarea şi coordonarea IDRA în tranzit şi să le comunice la DHA imediat.

Statele de tranzit trebuie să fie responsabile pentru securitatea MCDA aflate în tranzit. Ele trebuie să recunoască în întregime statutul conferit de prezentul document şi să garanteze privilegiile şi imunităţile adecvate conţinute în el.

3.7.Faza post-dezastru

3.7.1.Terminarea IDRA

Statele care acordă asistenţa trebuie să notifice în timp util statelor primitoare şi DHA, ca şi altor părţi care acordă asistenţă durata pe care se acordă asistenţa şi planul de retragere al MCDA.

Statul care primeşte asistenţa trebuie să anunţe Statele care asigură asistenţa, DHA şi alte părţi care asigură asistenţa atunci când IDRA este pe cale să fie oprită şi se începe aplicarea planurilor de retragere pentru MCDA străine şi alte organizaţii de asistenţă.

3.7.2. Reclamaţii şi locul arbitrării disputelor

Reclamaţiile şi disputele trebuie să fie localizate în concordanţă cu cadrul legal dat în ghidul de la Oslo. Statele trebuie să anunţe la DHA rezultatele.

4. Cadrul şi Procedurile PARTEA III

4.1. Cadrul legal

64

Prezenţa MCDA străine în IDRA necesită reglementarea statutului lor legal, a imunităţilor şi facilităţilor garantate în timpul prezenţei lor pe teritoriul statelor primitoare şi a celor de tranzit. Legile generale internaţionale recunosc doar unele imunităţi diplomatice din jurisdicţia acestor state. De aceea sunt necesare reglementări specifice.

Unele rezoluţii ale Adunării Generale ale Naţiunilor Unite se referă la responsabilitatea statelor membre şi a organizaţiilor cu privire la IDRA.

Neîndoielnic, folosirea MCDA în operaţiunile IDRA, în condiţiile principiilor fundamentale ale rezoluţiei Adunării Generale nr. 46/182, pot conduce încă la probleme legale care necesită evaluări şi soluţii referitoare la:

(a) Statutul personalului militar şi de apărare civilă, a echipamentului şi facilităţilor, inclusiv privilegiile şi imunităţile lor;

(b) Identificarea şi marcarea personalului militar şi de apărare civilă, a echipamentului şi facilităţilor;

(c) Definiţia misiunii MCDA inclusiv durata ei, scopul, aria geografică şi parametrii de acces/tranzit;

(d) Libertatea de mişcare şi acces la şi de la zona de dezastru;(e) Consimţământul de a opera şi folosi toate echipamentele MCDA şi

resursele puse la dispoziţie de către statele/organizaţiile care asigură asistenţa pe durata misiunii IDRA.

4.2. Asistenţa bilaterală - un model legal sugerat

În afara vizitelor pentru personalul străin al MCDA în teritoriul unui stat sau staţionarea trupelor străine, IDRA în mod obişnuit necesită decizii şi acţiuni rapide.

Datorită bruscheţei majorităţii dezastrelor, în general nu există suficient timp pentru negocieri extensive referitoare la detaliile legale ale operaţiunii. Pentru a răspunde la nevoile create de o astfel de situaţie, statele trebuie să aplice înţelegeri prenegociate pentru folosirea MCDA în IDRA. Dacă astfel de înţelegeri nu au fost încheiate, este recomandabil ca statele care doresc să acţioneze bilateral, să facă uz de Modelele de înţelegeri ce acoperă statutul echipelor MCDA prezentate în anexa nr.II.

4.3.Asistenţa multilaterală - experţii naţiunilor unite asupra statutului misiunii pentru militari şi personalul de apărare civilă în IDRA

În absenţa înţelegerilor bilaterale sau regionale şi datorită naturii umanitare a MCDA în IDRA, elementele operaţiunilor de ajutor justifică

65

aplicarea principiilor fundamentale stabilite în articolul VI, " experţii naţiunilor unite asupra statutului misiunii " din Convenţia asupra privilegiilor şi imunităţilor Naţiunilor Unite.6/

Personalul militar şi de apărare civilă alertat, mobilizat şi deplasat la solicitarea DHA şi care operează în cadrul mecanismelor acesteia de coordonare în teren îi poate fi acordat statutul acesta, în concordanţă cu procedurile indicate în Sistemul de Management de Urgenţă al DHA pe baza modelului de schimb de scrisori prezentat în anexa nr. I.

4.3.1.Cadrul legal al operaţiunilor MCDA în mecanismul de coordonare în teren al DHA

Aplicaţiile statutului experţilor în misiune facilitează execuţia IDRA, prin garantarea personalului militar şi de apărare civilă că vor avea privilegiile de bază şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor în cadrul misiunii lor umanitare. Acestea include următoarele elemente, care de altfel au fost prezentate în Convenţia mai sus amintită:

(b) Imunitate în faţa procesului legal asupra tuturor actelor desfăşurate de către ei în furnizarea IDRA, cu excepţia jurisdicţiei criminale a autorităţilor competente ale ţărilor care acordă asistenţa;

(b) Exonerarea faţă de orice taxe directe sau indirecte de vamă.

4.3.2.Măsurile practice legale de facilitare a deplasării echipelor MCDA în IDRA

Toate imunităţile trebuie să fie garantate automat la intrarea în ţările primitoare, asigurate prin procedurile agreate de deplasare aşa cum sunt descrise în anexa nr. I, care sunt respectate de către Sistemul de Management de Urgenţă al DHA.

Acestea trebuie aplicate atât timp cât personalul este angajat în IDRA. Statul primitor are dreptul să ceară statului care acordă asistenţa să retragă orice individ, echipament sau resursă.

Organele statelor primitoare pot aresta orice personal militar şi de apărare civilă atunci când este dovedit că a comis o infracţiune. Astfel de persoane pot fi încredinţate comandantului unităţii din care fac parte, autorităţilor diplomatice competente ale statului care acordă asistenţa sau oficialităţii responsabile pentru managementul echipei.

Întreg personalul militar sau de apărare civilă, echipament şi resursele din IDRA, rămân în responsabilitatea legală a statului care acordă asistenţa. Urmărirea, interogarea şi arestarea oficialităţilor de către organele statului

66

primitor nu sunt permise fără consimţământul organelor statului care acordă asistenţa.

Personalul militar şi de apărare civilă va opera în mod normal în uniformele lor naţionale cu excepţia situaţiei în care IDRA necesită alte uniforme sau costume cum ar fi de exemplu într-un mediu contaminat. În orice caz, întregul personal militar şi de apărare civilă trebuie să fie identificat clar ca membrii ai operaţiunii de IDRA şi ai statului care acordă asistenţa. Acei militari şi personal de apărare civilă deplasaţi în condiţiile asigurării Sistemului de Management al Urgenţelor DHA şi cu statut de experţi în misiune pentru Naţiunile Unite trebuie să fie identificaţi prin marcaje adecvate (cum ar fi căşti/berete albastre, şi/sau brasarde cu semnul naţiunilor unite).

În mod similar, toate mijloacele de transport şi facilităţile folosite de MCDA în IDRA trebuie să fie clar identificabile.

În principiu, personalul militar şi de apărare civilă trebuie să fie neînarmat. 7/

Ei pot fi dotaţi cu explozivele necesare pentru îndeplinirea misiunii de IDRA.

Organizaţia Naţiunilor Unite nu va fi făcută responsabilă pentru rezolvarea reclamaţiilor şi disputelor care pot apare ca o consecinţă a operaţiunilor de ajutor desfăşurate de către MCDA străine în IDRA. Statele implicate vor rezolva aceste reclamaţii şi dispute în concordanţă cu legile internaţionale şi practica existentă.

4.4. Proceduri şi mecanisme principale

Există un număr de probleme fundamentale care sunt rezolvate de către DHA pentru a facilita statele primitoare şi donatoare ca şi organizaţiile în deplasarea rapidă şi angajarea MCDA în operaţiunile de IDRA. Aceste elemente au fost identificate de către DHA în următoarele categorii:

Coordonarea; Management şi proceduri; Bugetarea; Pregătirea.

4.5.Nevoile şi nivelul de coordonare Exemplele de asistenţă necoordonată abundă şi sunt compuse din

complicaţiile dificultăţilor de a face faţă efectelor unui dezastru. Deseori statele şi organizaţiile internaţionale şi non-guvernamentale au trimis asistenţă fără a beneficia de o evaluare consolidată a cerinţelor dezastrului.

67

Aceasta a condus la unele ineficienţe şi folosiri ineficace a resurselor limitate de ajutor pentru dezastru disponibile.

Într-o încercare de a întări coordonarea asistenţei umanitare, Adunarea generală a adoptat rezoluţia nr. 46/182, care în plus faţă de instituirea DHA ca organism de coordonare, stabileşte principiile de bază pentru asigurarea asistenţei umanitare. Rezoluţia recomandă măsuri specifice pentru a asigura un răspuns prompt şi coordonat la dezastre.

Nevoia pentru o coordonare a asistenţei umanitare există în principal la trei niveluri: la centrele internaţionale pentru activitatea umanitară, cum ar fi Geneva şi New York; în capitala statului afectat; şi la nivelul de la faţa locului unde activităţile de ajutor au loc între victime şi în mediul haotic al locului dezastrului.

Coordonarea la cel de al treilea nivel cere o coordonare operaţională care include sisteme pentru:

20. Evaluarea imediată a distrugerilor şi a nevoilor de ajutor la producerea unei urgenţe;

(b) Iniţierea rapidă a coordonării în teren a efortului internaţional de ajutor;

20. Dezvoltarea unor proceduri de ajutor şi a sistemelor de coordonare;20. Schimbările în cunoaştere şi tehnici, cu sublinierea întăririi

capacităţilor statului afectat de dezastru de a răspunde la urgenţe. DHA operează la nivelul internaţional prin diseminarea informaţiilor

către comunitatea internaţională asupra dezvoltării dezastrului şi de asemenea prim consultările cu reprezentanţii statelor şi organizaţiilor atunci când se face clarificarea priorităţilor şi a distribuţiei responsabilităţilor în răspunsul la urgenţe. DHA poate disemina instantaneu, prin mijloacele comunicării computerizate comunicate, informaţii şi rapoarte de situaţie către serviciile de ajutor de urgenţă şi ţările donatoare, sistemul ONU şi organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale.

La nivelul guvernamental este locul, care solicită sau consimte la ajutorul străin şi folosirea MCDA, acceptarea acestui nivel, statutul legal şi planul general de acţiune sunt confirmate aici. Priorităţile operaţionale şi obiectivele sunt stabilite de către autorităţile naţionale în concordanţă cu strategia generală de ajutor de dezastru.

DHA este reprezentată la nivelul naţional de către Coordonatorul rezident al ONU, care este sprijinit de Echipa de Management în Dezastre a ONU care este compusă din toate agenţiile specializate şi alte organizaţii ale sistemului ONU prezente în ţară. Dacă este solicitat, DHA poate numi un delegat în capitală pentru a completa reprezentanţa ONU.

La nivel local, direcţia operaţiunilor de ajutor este responsabilitatea Guvernului şi în mod normal este executată de Autorităţile Locale de Management a Urgenţelor (LEMA). Aici este nivelul în care DHA, prin

68

intermediul UNDAC şi OSOCC, completate cu MCDA, asigură un nou instrument de management pentru a sprijini LEMA în coordonarea segmentului internaţional de asistenţă.

Pentru a evita iniţiativele necoordonate sau competiţia, este important ca organizaţiile implicate să recunoască rolul coordonator al DHA şi să se concentreze asupra capacităţilor şi a experienţei lor specifice în sprijinirea operaţiunilor umanitare.

4.5.1.Managementul Managementul efectiv, inclusiv coordonarea şi conducerea, reprezintă

elementele cheie pentru a asigura cea mai bună calitate în furnizarea asistenţei.

El este gândit să reducă riscul dublării şi maximizării folosirii mijloacelor disponibile.

Diferitele moduri de management şi în mod similar pentru coordonare, au fost identificate în operaţiunile de ajutor în dezastre. Ele caracterizează gradul de autoritate şi competenţă a variatelor părţi implicate.

La nivel internaţional şi în contextul prezentului ghid, managementul constă între altele mandatul şi capacitatea de a organiza alarmarea, deplasarea, folosirea şi retragerea MCDA în concordanţă cu priorităţile şi obiectivele stabilite de Statul primitor. În acest sens, DHA a elaborat un set de Proceduri Operaţionale iniţiale pentru MCDA pentru a asigura un pasaj expeditiv prin, la fel ca şi o execuţie, a variatelor faze ale procesului ajutorului în dezastre.

La nivel naţional şi local, Statul primitor îşi reţine autoritatea şi responsabilitatea generală în cursul operaţiei. De altfel un efort managerial naţional şi internaţional este de asemenea necesar pentru a facilita coordonarea în teren între instituţiile naţionale implicate şi partenerii umanitari. În această direcţie, OSOCC al DHA acţionează ca o interfaţă între LEMA şi asistenţa internaţională ce se asigură.

Managementul intern (comanda şi controlul) fiecărei echipe internaţionale, inclusiv MCDA străine, rămâne responsabilitatea întreagă a conducătorului echipei sau a comandantului unităţii.

4.5.2.Baza de date a DHA

Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 46/182 a mandatat DHA să constituie şi să menţină un registru central cu tot personalul specializat şi echipe de specialişti tehnici, ca şi de materiale de ajutor, echipament şi servicii disponibile în cadrul sistemului Naţiunilor Unite şi din cele ale

69

Guvernelor şi ale organizaţiilor interguvernamentale şi non-guvernamentale, care pot fi rapid alarmate de către Naţiunile Unite.

Primii paşi în satisfacerea acestor sarcini în ceea ce priveşte proiectul MCDA au fost de altfel făcuţi prin elaborarea de către DHA a unor chestionare pentru Statele membre ale Naţiunilor Unite şi a organizaţiilor adecvate.

În mod obişnuit aceste chestionare caută să stabilească punctele naţionale şi internaţionale de contact, tipul şi cantitatea resurselor şi serviciilor disponibile, criteriile, precondiţiile şi limitările (costuri, durata deplasării, pregătirea pentru operaţiuni în cadrul IMCO, aria geografică de acţiune, etc.) pentru folosirea MCDA în IDRA.

Informaţiile obţinute, vor forma o parte din nucleul bazei de date. Scopul primar al acesteia va fi de a permite DHA să aprecieze resursele şi mijloacele cu care se poate face faţă nevoilor specifice de dezastru. În fine, DHA va acţiona ca un element de coordonare pentru folosirea resurselor disponibile.

În particular, cu referire la o serie de aspecte operaţionale ale proiectului MCDA, Statele şi organizaţiile ce posedă capacităţi de ajutor în dezastre legate de cele militare, vor fi contactate pe baza informaţiilor furnizate în răspunsurile lor la chestionare şi incluse în baza de date a DHA. Notificarea, mobilizarea şi deplasarea MCDA la solicitarea DHA, va fi desfăşurată în concordanţă cu procedurile prezentate în anexa nr.I, care poate fi aplicată pentru a satisface nevoile specifice ale Statelor şi organizaţiilor.

4.5.3.Finanţarea

Aspectele financiare referitoare la folosirea MCDA sunt cruciale pentru succesul oricărei operaţiuni de IDRA. Întrucât mecanismele de evaluare a costurilor pentru folosirea MCDA pot foarte bine să varieze de la stat la stat, este vital ca aceste mecanisme să fie indicate clar şi să fie bine înţelese înainte de începerea oricărei operaţiuni. În această direcţie, chestionarul DHA caută de asemenea să stabilească în termeni generali mecanismele de evaluare a costurilor folosite în fiecare stat şi organizaţie care vor sprijini operaţiunile MCDA.

Într-o încercare de a asigura deplasarea rapidă a MCDA şi de a reduce numărul de aranjamente ad hoc, DHA solicită statelor potenţial disponibile să asigure asistenţa MCDA, ce ar putea necesita rambursare pentru costurile operaţionale, să anticipeze tarifele lor pentru MCDA. Aceasta ar permite un proces rapid de luarea deciziilor pentru Guvernele statelor care asigură asistenţa şi va permite stabilirea fondurilor de urgenţă naţionale şi

70

internaţionale care ar urma să fie folosite pentru scopurile specifice ale asistenţei de dezastru.

Mai mult, DHA recomandă ca orice cost legat de MCDA pe care ministerele naţionale relevante pot încerca să-l recupereze din surse externe de finanţare, trebuie să acopere exclusiv costurile operaţionale directe (cum ar fi diurne, costurile carburanţilor, etc.), pe când orice alte cheltuieli de capital (cum ar fi întreţinerea, costurile fixe) trebuie să fie acoperite din bugetul normal.

Pregătire

Eficienţa MCDA de a furniza IDRA va fi foarte mult crescută printr-o pregătire atentă. Pregătirea nu trebuie să se limiteze doar la MCDA la nivel operaţional ci va cuprinde întregul sistem de pregătire (pregătire la nivel internaţional, naţional şi la nivelul unităţilor MCDA).

DHA poate sprijini în această direcţie, prin modulele sale de pregătire MCDA elaborate pe baza unor materiale existente şi a experienţei practice.

Mai mult, DHA organizează cursuri de pregătire deschise pentru toţi cei interesaţi State şi organizaţii. Astfel de cursuri acoperă următoarele elemente legate de:

20. Nivelul internaţional : rolul şi procedurile operaţionale ale Statelor donatoare şi ale celor primitoare şi a organizaţiilor guvernamentale, nonguvernamentale, legislaţia internaţională, participarea la exerciţii multilaterale, confirmarea şi dezvoltarea ghidurilor şi a planurilor de urgenţă; inter-operabilitatea unităţilor şi schimbul de pregătire, participarea la Programul Naţiunilor Unite de pregătire pentru Managementul Dezastrelor (cu adresă către MCDA) ;

(b) Nivelul naţional: testarea alarmării şi a procedurilor de solicitare; confirmarea planurilor de urgenţă; coordonarea interregională şi cooperarea, testarea procedurilor de primire şi deplasare; pregătirea prealabilă pentru persoanele cheie din autorităţile civile, agenţii de ajutor şi MCDA; participarea la exerciţiile naţionale de intervenţie în dezastre, ce include procedurile UNDAC/OSOCC.

102. În plus, DHA organizează în cooperare cu statele membre şi organizaţiile relevante exerciţii realiste de intervenţie în teren bazate pe experienţa existentă şi prin instituţii de pregătire.

4.6. ABREVIERI

AFCENT Forţele Aliate Europa Centrală AFDRU Unitatea de Ajutor în Dezastre a Forţelor Austriece

71

DHA Naţiunile Unite Departamentul Afacerilor Umanitare (începând cu 01 ianuarie 1998 - Oficiul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA)) ECHO Oficiul Umanitar al Comisiei Europene IAEA Agenţia Internaţională de Energie Atomică ICDO Organizaţia Internaţională de Apărare Civilă ICRC Comitetul Internaţional de Cruce Roşie IDRA Asistenţa internaţională de ajutor în dezastre IFRC Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie INSARAG Grupul Internaţional de Avizare în Căutare-Salvare LEMA Autoritatea locală de management de urgenţă MCDA Mijloace militare şi de Apărare Civilă NATO Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord NERS Servicii naţionale de ajutor de urgenţă OSOCC Centrul de coordonare a operaţiunilor de la faţa locului RCB Divizia de coordonare a ajutorului SAR Căutare Salvare SCG Grupul permanent de coordonare SHAPE Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa SOP Procedurile operaţionale iniţiale UNDAC Echipa Naţiunilor Unite de Evaluare şi Coordonare în Dezastre UNDRO Oficiul Naţiunilor Unite al Coordonatorului Ajutorului în Dezastre

(în prezent DHA) UNHCR Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi WHO Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Definiţii

Una din precondiţiile pentru o folosire eficientă a MCDA în ajutorul în dezastre este înţelegerea comună a terminologiei folosite în pregătirea şi executarea acestor operaţiuni.

Asistenţa Internaţională de ajutor în dezastre În contextul prezentului ghid, Asistenţa Internaţională de ajutor în dezastre (IDRA) înseamnă materiale, personal şi servicii asigurate de către comunitatea internaţională către o ţară primitoare pentru a satisface nevoile celor afectaţi de un dezastru. Ea include toate acţiunile necesare pentru a garanta şi facilita deplasarea peste teritoriul, inclusiv a apelor teritoriale şi a spaţiului aerian, a unui stat de tranzit. Ea este exclusiv umanitară şi imparţială în caracter. Este bazată pe respectul principiului suveranităţii

72

Statelor şi este executată fără discriminări de orice fel bazate pe rasă, culoare, sex, limbă sau convingeri religioase.

Stat sau organizaţie care acordă asistenţa

Stat sau organizaţie care acordă asistenţa înseamnă Statul sau organizaţia care acordă IDRA. Statul primitor

Statul primitor înseamnă un stat care a solicitat sau coincide cu oferta de IDRA. Stat de tranzit

Stat de tranzit înseamnă orice stat a cărui teritoriu, inclusiv spaţiul aerian şi/sau apele teritoriale, sunt traversate pentru furnizarea IDRA.

Mijloacele militare şi de apărare civilă

MCDA cuprind personalul de ajutor, echipament, materiale şi servicii asigurate de către organizaţiile străine militare şi de apărare civilă pentru IDRA.

Ulterior, pentru scopurile acestui proiect, apărarea civilă înseamnă orice organizaţie care sub controlul unui guvern, desfăşoară funcţiile enumerate în paragraful 61 din Protocolul adiţional al Convenţiilor de la Geneva din 1949. Personalul de ajutor

Personalul de ajutor cuprinde acei indivizi, grupe de indivizi, echipe şi unităţi constituite care execută IDRA.

Materiale de ajutor

Materiale de ajutor cuprind bunuri, cum ar fi elemente pentru supravieţuire, adăpostire temporară, alimente, materiale medicale, îmbrăcăminte şi orice alte materiale necesare pentru IDRA. Servicii de ajutor

73

Serviciile de ajutor sunt capacităţi, aranjamente şi sisteme necesare pentru sprijin şi facilitează IDRA. Ele cuprind, inter-alia, logistica, telecomunicaţiile şi controlul traficului aerian.

74

5. RESUSCITOLOGIA DE DEZASTRU

Scopul şi complexitatea planificării moderne pentru dezastre, a răspunsului şi a analizei acestuia sunt prea complexe pentru a putea fi acoperite complet în cele ce urmează. Ne vom limita la prezentarea celor mai adecvate organizări şi texte prezentând câteva aspecte importante pentru încercările de resuscitare în dezastre.

Un dezastru este “un eveniment brusc şi extrem de nefericit care afectează un mare număr de oameni.”.

Un dezastru medical este definit în mod uzual ca “un eveniment în care numărul victimelor şi severitatea îmbolnăvirilor sau rănirilor depăşeşte capacitatea cotidiană a serviciilor medicale de urgenţă” (a ambulanţelor).

Medicina de dezastru, după dezvoltările ei recente, se preocupă şi de aspectele de sănătate publică şi reabilitarea supravieţuitorilor nerăniţi din regiunile afectate

Din ultima decadă, sfera de preocupări a medicinei de dezastru a fost extinsă pentru a include resuscitarea (resuscitarea de urgenţă şi terapia intensivă respectiv CPCR fazele I, II şi III). La cel de al doilea Congres Mondial de Medicină de Urgenţă şi Dezastru care s-a desfăşurat la Pittsburg în anul 1981 s-a introdus termenul de “resuscitologie de dezastru” , pentru a indica faptul că procesele de producere a morţii şi de invalidare a celor care nu au decedat instantaneu în dezastre necesită o mai mare atenţie şi poate constitui un nou domeniu de analiză.

Atunci când luăm în considerare răspunsul de resuscitare la dezastre, trebuie să facem diferenţierea dintre cel puţin cele trei tipuri de dezastre şi anume:

1.Incidentele cu multiple victime (MCI), cum ar fi accidentele feroviare sau incendiile, în care ambulanţa locală pune în aplicare planul ei de intervenţie la dezastru, care poate prevede solicitarea ajutorului din partea serviciilor de ambulanţă ale judeţelor învecinate;

2.Dezastrele de masă, cum ar fi un cutremur major, inundaţii şi războiul, care depăşesc, afectează sau distrug Serviciile Judeţene de Ambulanţă necesitând punerea în alertă şi intrarea în funcţie a unor resurse suplimentare de la nivel guvernamental (cum ar fi de exemplu NDMS în Statele Unite);

3.Dezastre endemice cum ar fi interacţiunea cu foametea, infecţiile, dezhidratările şi revoluţiile, în mod obişnuit în ţările cu o dezvoltare slabă care au nevoie de soluţii pe termen lung politice şi economice.

Fiecare Serviciu Judeţean de Ambulanţă, şi fiecare spital de urgenţă (traumatologic) trebuie să aibă un plan pentru creşterea capacităţii lor

75

cotidiene de resuscitare şi chirurgie traumatologică pentru a face faţă unor dezastre cu un mare număr de victime.

Aceste planuri regionale (multijurisdicţionale), locale (unijurisdicţionale) şi ale spitalelor trebuie să includă luarea în considerare a unei varietăţi de personal, de la publicul laic la medicii specialişti, a varietăţii de echipamente şi materiale (unele stocate), şi a varietăţii de sisteme de transport. Elicopterele sanitare acolo unde există în număr mare (în Special în Forţele Armate) sunt cruciale în multe dezastre în care se produc blocări ale căilor terestre de evacuare pentru vehiculele de ambulanţă.

Aceste planuri trebuie să includă modalităţile de comunicaţii prin radio (datorită faptului că liniile telefonice pot fi blocate sau distruse), nu numai între medicii din departamentul de urgenţă şi ambulanţe dar şi între spitalele de urgenţă (trauma) şi fiecare spital sau cu Centrul Medical de Operaţii de Dezastru, care trebuie să fie legat (fizic sau prin radio) cu Centrul General de Operaţii. Centralizarea coordonării şi autoritatea eforturilor de ajutor în dezastru (începe de la nivel local, dacă este necesar se deplasează la nivel judeţean sau naţional) în multe ţări este atribuită 'Protecţiei Civile' (legată de Forţele Armate)- trebuind să aibă un input permanent referitor la nevoile din zona afectată de dezastru. Ordinele de intervenţie se vor da în conjuncţie cu medicii (coordonatori) şi personalul de operaţii (guvernamental).

Procesele cauzatoare de moarte în dezastreÎn incidentele cu victime multiple, poate fi întâlnit orice fel de

traumatisme sau urgenţe medicale. Arsurile sunt frecvente. În dezastrele de masă, numărul de decedaţi

sau muribunzi care ajung în afara oricăror posibilităţi de ajutor poate varia de la milioane în epidemiile de ciumă sau războaie mondiale de la mai mult de 100 000 de cazuri într-un cutremur major (cu ar fi din China sau Peru) sau inundaţii (cum ar fi Bangladesh), până la mai puţin de 100 de cazuri în uragane sau incendii. În dezastrele de masă cum sunt cutremurele, uraganele şi inundaţiile, moartea poate fi instantanee, datorită strivirii capului sau a toracelui, hemoragiilor exanguinatorii externe sau interne, sau înecului.

Moartea se poate produce în câteva minute sau poate fi întârziată până la câteva ore datorită asfixiei sau şocului hipovolemic, sau poate fi prelungită până la câteva zile când este secundară unui sindrom de strivire sau sepsis. Fiecare leziune a craniului potenţial neinvalidantă poate cauza câteva minute de apnee imediat după impact şi apoi să ducă la obstrucţia căilor aeriene prin ţesuturile moi datorită comei şi hipoxemiei datorite aspiraţiei unor lichide sau a edemului pulmonar.

Inhalarea de fumuri sau gaze toxice(de exemplu Bhopal, India, 1984) la fel ca şi ca urmare a inhalării de praf în urma cutremurelor poate cauza o asfixie rapidă sau lentă datorită iritării căilor aeriene sau a afectării pulmonare.

76

Relatările medicilor care au fost martori oculari la cutremurele majore au relevat că mulţi dintre acei care au fost accesibili pentru resuscitare şi care au decedat lent aceasta s-a produs datorită exsanguinării prin hemoragii externe, a şocului datorită fracturilor multiple, comelor cu obstrucţia căilor aeriene superioare, strivirii organelor interne, rănirilor capului, inhalării de praf, rănirilor grosolane ale toracelui şi infecţiilor tardive ale plăgilor.

5.1. Potenţialul de resuscitare în dezastre

În ultima vreme s-a produs o descreştere progresivă a mortalităţii victimelor rănite în urgenţele cotidiene, în incidentele cu victime multiple (cum ar fi accidentele de transport şi cei răniţi în războaie (cum ar fi Orientul Mijlociu, sau Vietnam), în parte datorită aplicării prompte a unei resuscitări moderne şi a transportului rapid al victimelor. Aplicarea acestor rezultate la dezastrele naturale de masă cum sunt cutremurele trebuie să fie cercetată. În dezastrele majore recente cum ar fi cutremurele majore din Peru şi Italia datele de valoare anecdotică obţinute prin interviuri de la medicii martori implicaţi supravieţuitori sugerează ca o posibilitate ca cel puţin 50% din victimele declarate oficial decedate să nu fie strivite mortal instantaneu, ci au decedat lent, la câteva minute sau ore, iar alte victime chiar la o săptămână după impact.

S-a estimat că mai mult de 40% din cei ce au decedat lent (aproximativ 20% din totalul deceselor) puteau fi salvaţi dacă co-victimele nerănite ar fi aplicat primul ajutor salvator de viaţă (LSFA) imediat şi dacă echipele medicale de prim ajutor traumatologic salvator de viaţă avansate ar fi putut sosi la faţa locului în timp de 6 ore şi ar fi procedat prompt la stabilizarea şi evacuarea victimelor la spitalele traumatologice a acelora în nevoie şi potenţial salvabili.

Victimele nerănite şi cele rănite uşor au rămas încarcerate în viaţă sub ruine până la mai mult de o săptămână. Tabloul exact al salvabilităţii victimelor unor cutremure nu există până în momentul de faţă datorită faptului că în general nu s-au efectuat autopsii detaliate după astfel de evenimente.

Realizarea acestor postulate ale potenţialului de salvare a vieţii au fost până în momentul de faţă imposibil de realizat pentru următoarele motive: (1) lipsa pregătirii pentru LSFA a publicului laic; (2) detecţia tardivă a victimelor încarcerate prin mijloacele existente (câini şi sensori care ajung prea târziu); nevoii de inovare tehnică pentru detecţia în viaţă a victimelor încarcerate; (3) întârzierea sau imposibilitatea descarcerării (fiind necesare tehnologii şi instrumente noi atraumatice pneumatice); (4) ajungerea tardivă a echipelor

77

medicale de resuscitare de dezastru care să poată asigura ATLS (acestea ajung în mod uzual după 48 de ore de la producerea dezastrului, dar pot fi eficiente doar în operaţiile care durează între 6-12 ore); (5) conceptul eronat că orice fel de voluntari medicali poate fi util (nevoia fiind doar de echipe de experţi); (6) evacuarea tardivă fără sprijin vital, deseori către un spital inadecvat; (7) lipsa cantităţii, calităţii şi uniformităţii echipamentelor de salvare a vieţii şi a materialelor necesare; (8) inadecvarea sistemelor de comunicaţii şi a capacităţii de înţelegere comună a nevoilor ca şi a coordonării agenţiilor şi autorităţilor.

Potenţialul de resuscitare suspectat dar neprobat până în prezent, în dezastrele de masă este pus în faţa limitărilor logistice. Acestea sunt în mod general limitate de timpul în cursul căruia resuscitarea poate fi eficientă. Pentru ca LSFA să fie eficientă, trebuie să fie aplicate într-un interval de la câteva secunde la câteva minute; aceasta este posibilă doar dacă LSFA este acordată de către co-victimele nerănite.

ATLS, incluzând chirurgia resuscitativă, trebuie să fie disponibilă la faţa locului începând de la o oră după dezastru în scopul acordării unui tratament eficient victimelor care suferă un şoc traumatice. Acest deziderat poate fi rezolvat doar dacă printr-un serviciu local de ambulanţă cu paramedici sau medici, ori de către medicina militară.

Cea de a treia linie de interes este îngrijirea rănirilor chirurgicale pentru a preveni infectarea acestora, aplicarea procedurilor speciale pentru prezervarea ţesuturilor şi terapia intensivă pentru şocul prelungit, care este cel mai eficientă dacă este acordată în jur de 6 ore. Unii susţin că echipele care acordă ATLS pot salva vieţi chiar peste 12 ore de la rănire.

WADEM şi alte grupuri internaţionale orientate către medicina de dezastre au recomandat organizarea pe o bază permanentă, cel puţin în zonele afectate de dezastre a unor, mici echipe de evaluare şi cercetare care să ajungă la faţa locului în decursul unei ore şi să raporteze prin radio nevoile pentru un răspuns local sau naţional şi să culeagă informaţiile în conformitate cu protocoalele de cercetare.

5.2.Sistemele Medicale Naţionale de dezastru

Când se produce un dezastru de masă, cum ar fi un cutremur major, resursele locale-judeţene ale Serviciilor Judeţene de Ambulanţă pot fi depăşite, afectate sau distruse. În acest caz trebuie puse în aplicare planurile de intervenţie la dezastre şi efectuată manevra de forţe şi mijloace prin intermediul unui sistem medical naţional de intervenţie în dezastru. (NDMS).

Un astfel de răspuns NDMS trebuie să fie preplanificat. De exemplu, în Statele Unite, planificarea NDMS a început din anul 1980.

78

Sistemul este planificat pentru un scenariu al uni cutremur major care se poate produce oriunde în ţară şi care va putea genera instantaneu peste 100.000 de victime serios rănite care necesită spitalizare.

Prerecrutarea unor capacităţi de spitalizare care totalizează un număr de peste 100000 paturi de îngrijiri acute pe baza de voluntariat de a lungul întregei ţări a fost îndeplinită. Acest plan va servi şi pentru a trata victimele rezultate în urma unui conflict major convenţional (fără folosirea armelor de nimicire în masă).

Planificarea NDMS este pusă sub auspiciile a 3 agenţii: (1) Ministerul Sănătăţii (Serviciul de Sănătate Publică din Departamentul de Sănătate şi Servicii Umanitare DHHS); (2) Ministerul Apărării, (DOD); şi (3) şi Federal Emergency Management Agency (FEMA-Agenţia de Protecţie Civilă).

În plus acest sistem dispune de 150 echipe medicale de răspuns la dezastre (noi preferăm să le denumim “ echipe medicale de resuscitare de dezastru”) care pot fi deplasate rapid la locul dezastrului.

Aceste echipe pot proveni din spitalele de urgenţă (traumatologice) apropiate sau dacă este nevoie de la mari distanţe.

Fiecare echipă trebuie să fie total independentă şi suficient de mare pentru a încăpea într-un singur elicopter mare.

Aceste echipe asigură acordarea primului ajutor de nivel ATLS la faţa locului, stabilizarea victimelor şi triajul lor, ca şi conducerea evacuării acestor victime.

NDMS are în vedere planificarea solicitării unor spitale mobile de campanie. Noi aplaudăm acest concept al echipelor de resuscitare dar suntem sceptici în ceea ce priveşte folosirea spitalelor de campanie care nu pot oferi decât relativ puţine oportunităţi potenţiale de resuscitare. Acestea sunt însă dificil de manevrat şi necesită cheltuieli mari având nevoie de mai mult de trei zile pentru mobilizare, transport şi instalare pe când echipele de ATLS şi chirurgie resuscitativă au nevoie de 6-12 ore. Mai mult noi sugerăm că planificarea NDMS poate fi folosită pentru dirijarea nu numai a pregătirii populaţiei pentru, dar şi pentru acreditarea pe plan naţional a unor spitale avansate de traumatologie.

Aceste spitale vor asigura echipe de resuscitare traumatologică experimentate şi care se vor deplasa la faţa locului asigurând şi completarea personalului la solicitările ulterioare de îngrijire a celor mai seros rănite victime evacuate.

ATLS şi chirurgia resuscitativă pot fi asigurate în unele situaţii în teren folosind echipe mobile de Terapie intensivă sau unităţi de operaţii chirurgicale aeropurtate cu capacităţi de terapie intensivă.

Tratamentul definitiv va fi organizat în spitalele de primire. Membrii aceleiaşi echipe mobile trebuie să provină de la acelaşi spital de urgenţă, pentru a facilita munca în echipă. Datorită faptului că în ţările industrializate

79

echipele traumatologice sunt de cele mai multe ori puternic reprezentate în sectorul civil, în ţările în curs de dezvoltare aceste pot proveni îndeosebi din sectorul militar. Medici militari în timp de pace pot participa la planificarea NDMS şi să capete experienţă în traumatologie în spitalele civile de traumatologie foarte solicitate.

NDMS de altfel necesită un transport aerian pe scară largă şi planul de evacuare a victimelor trebuie să se bazeze îndeosebi pe elicoptere şi forţele armate.

Informaţiile asupra planificării NDMS in USA sunt disponibile. Cel mai mare obstacol pentru un răspuns de resuscitare eficient în caz de dezastre a fost lipsa de coordonare autoritară a agenţiilor şi a salvatorilor. Autoritatea pentru comandă şi coordonare la locul dezastrului trebuie atribuită unor ofiţeri de operaţii de dezastru unul medical şi unul nonmedical (militar sau guvernamental) care vor lucra împreună unul lângă celălalt.

La locul dezastrului ei trebuie să fie marcaţi foarte clar şi vizibil. Pentru a studia şi dezvoltarea pe plan mondial resuscitologia de dezastru WADEM a recomandat comunicarea largă şi transmiterea experienţei acumulate în eforturile similare de planificare din diverse ţări.

Având ca scop creşterea compatibilităţii internaţionale a planificării pentru dezastre, a pregătirii personalului, a echipamentelor şi materialelor folosite ca şi a sistemelor de comunicaţii, de mare folos în acordarea ajutorului transfrontalier va avea un impact asupra salvării vieţilor care poate fi astfel facilitat.

Ajutorul internaţional transfrontalier în timpul recentelor cutremure majore a fost frustrat de obstacolele birocratice puse de guvernele locale; ajungerea tardivă a voluntarilor bine intenţionaţi (după 48 de ore), care nu au avut nimic de făcut; şi obstrucţia facilităţilor de către voluntari cu capabilităţi nenecesare, echipament şi materiale necorespunzătoare.

Conducerea militară a planificării NDMS şi a răspunsului a fost recomandată de mulţi datorită faptului că medicina militară pare a fi singurul sistem în stare permanentă de pregătire, tot timpul având fonduri şi care posedă facilităţi de comunicare cu un timp de reacţie scurt, personal medical pregătit, echipamentele necesare şi materiale, capacităţi de transport aerian, tehnologie de extricare şi salvare şi capacitatea de exercitare a comenzii autoritate ca şi de organizare cerut de victimele care au nevoie de resuscitare în dezastrele de masă cum ar fi cutremurele. Forţele militare sunt deosebit de importante prin capacitatea lor masivă de transport aerian la şi de la faţa locului.

Pe când planificarea NDMS pentru USA oferă o oportunitate pentru încorporarea planificatorilor civili şi militari şi încurajarea cooperării dintre aceştia, tentaţia de a adopta în totalitate modelul militar pentru asigurarea medicală în luptă trebuie să fie descurajată. Paradigmele militare sunt

80

bazate pe asalturi amfibii. Şi planificarea bătăliilor pe şase săptămâni cu un an înainte cu o încărcare cu victime relativ previzibilă, care evoluează câteva zile până la câteva săptămâni. Dezastrele de masă cum ar fi cutremurele majore, pe de altă parte, pot implica total o masă de mii de victime în câteva minute.

În mod clar cerinţele logisticii şi mobilizării sunt diferite şi impactul cel mai mare va fi îndreptat către Serviciile Judeţene de Ambulanţă din zona afectată sau din zona imediat învecinată care trebuie să poată răspund în câteva minute sau ore, mai mult decât către capacităţile de răspuns care pot fi mobilizate de la distanţă şi pot ajunge în 24-48 de ore. Implicarea totală a militarilor, în mod particular a medicilor militari, cu toate acestea în planificarea NDMS şi a răspunsului este dezirabilă pentru raţiuni logistice, economice şi umanitare.

5.3. Sistemele de intervenţie medicală de dezastru locale

Acestea trebuie să fie destinate în mod principal pentru incidentele cu multiple victime şi vor include toate componentele Serviciilor Judeţene de Ambulanţă menţionate mai sus. “Echipele de resuscitare în dezastre” trebuie să fie constituite din medici, asistente medicale şi paramedici experimentaţi în resuscitare traumatologie, anestezie şi triaj. Acestea vor fi necesare probabil în incidentele cu victime multiple doar dacă transportul rapid cu asigurarea sprijinului vital de către paramedici către cel mai apropiat spital nu poate fi îndeplinit. Din nou un medic conducător la centrul de Operaţiuni Medicale de dezastru din teren este esenţialmente necesar.

Indivizii responsabili pentru planificarea de dezastru din spitale şi în funcţiile guvernamentale ca şi medicii militari, necesită o pregătire extensivă şi experienţă înainte de a începe planificarea sau punerea la punct a unui răspuns coerent la un dezastru major. În USA, eforturile de a dezvolta o astfel de planificare sunt în mod curent întreprinse de către FEMA. Domeniile identificate în care planificatorii din cadrul Serviciilor de Ambulanţă sau Comandanţii Incidentelor trebuie să fie familiarizaţi sunt: incident commander trebuie să cunoască: (1) definiţiile (în special a dezastrelor de tip victime faţă de dezastrele de masă, în special la nivelul Serviciilor de Ambulanţă; (2) rolurile agenţiilor şi responsabilităţile acestora; (3) operaţiile din teren şi capabilităţile; (4) nevoile de transport şi capacităţile; (5) comunicaţii; (6) capacităţile de spitalizare şi funcţiile de recepţie/transfer; (7) nevoile logistice şi capacităţile; (8) înţelegerile interagenţii şi coordonarea, atât prospective cât şi operaţionale; (9) un catalog actualizat al resurselor disponibile; (10) procedurile de demobilizare; (11) cerinţele post-incident; (12) structura şi

81

necesitatea evaluării, pregătirii şi a exerciţiilor realiste; (13) cercetarea în dezastre.

Triajul va fi desfăşurat în timpul resuscitării de urgenţă şi în câteva cazuri etape de a lungul lanţului de ajutor, înainte şi după evacuare. Victimele rănite uşor, ca şi cele fără şansă şi decedaţii trebuie să fie ignorate în situaţiile de dezastre de masă, cu excepţia, tratamentului durerii. Victimele intermediare trebuie să fie separate în cele a căror tratamente pot fi amânate şi în cele care necesită tratament imediat de resuscitare. Victimele stabilizate sunt evacuate în conformitate cu nevoile.

5.4.Dezastrele Nucleare

Acestea pot să se producă ca un rezultat aş unei distrugeri tehnologice sau a unei erori umane (cum ar fi, Three Mile Island, USA; Chernobâl, URSS) sau pot fi cauzate de terorism. Accidentele nucleare necesită o pregătire specială de dezastru luând în considerare întreaga scară de la o explozie accidentală a unei arme nucleare şi până la eliberarea subtilă de material radioactiv în aer sau pe pământ de la un reactor nuclear.

Exploziile şi incendiile produc unde de şoc şi pot produce leziuni de suflu combinate cu iradierea acută. Tratamentul de urgenţă al acestor leziuni combinate este îngreunat de nevoia de resuscitare până se poate obţine echipamentul de protecţie pentru izolarea victimelor şi pentru izolarea salvatorilor şi de nevoia pentru o decontaminare precoce. O expunere accidentală a întregului organism la materiale radioactive poate duce la moartea majorităţii subiecţilor expuşi în apropierea locului accidentului (expunerea la mai mult de 1000 de rem) în câteva ore până la 2 săptămâni, prin iradiere cerebrală şi hemoragii, necroza peretelui intestinal şi a mucoasei intestinale şi a şocului circulator. (O examinare uzuală de radiologie produce o expunere de aproximativ 0.02 rem.)

Expunerile la distanţă (la 200-1000 rem) pot conduce la cca. 50% şanse de supravieţuire cei care decedează o fac în cca. 2-6 săptămâni datorită leucopeniei, infecţiilor acute şi a sindromului intestinal acut.

Expunerea la mai puţin de 200 de rem nu este fatală în mod acut, dar poate produce greţuri şi vomismente şi o leucopenie pe termen lung. Expunerile prelungite la nivele reduse de radiaţii din căderile radioactive poate creşte riscul de cancer şi malformaţii la cei expuşi.

Contaminarea radioactivă poate acţiona pentru generaţii, transformând regiuni întregi în zone nesigure pentru oameni, animale şi plante.

Pe când durata de înjumătăţire a radioactivităţii iodului radioactiv este scurtă cea a cesiului şi a stronţiului durează ani, iar pentru plutoniu este de

82

mii de ani. De aceea o parte deosebit de importantă a pregătirii pentru dezastrele nucleare este evacuarea în masă.

5.5.Războiul Nuclear

Medicii şi oamenii de ştiinţă din lume au admis că războiul nuclear nu poate fi limitat şi se va extinde inevitabil până la holocaust, şi nu consideră că nici un fel de planificare rezonabilă pentru un astfel de eveniment este posibilă. Recomandările făcute de WADEM sprijină recomandările făcute de OMS şi de Crucea Roşie internaţională şi alte organizaţii.

WADEM stabileşte următoarele: (1) Pregătirea medicală pentru dezastre trebuie să fie continuată şi dezvoltată pentru războaiele convenţionale, accidente nucleare explozive şi de terorism. (2) Toate guvernele şi puterile care posedă arma nucleară trebui să întreprindă iniţiative pentru a reduce şi a elimina arsenalele lor nucleare.

(3) Toate ţările care sunt în posesia armelor nucleare trebuie să declare că nu vor sprijini alte puteri care în momentul de faţă nu deţin arma nucleară să şi-o procure în viitor. (4) Orice pregătire rezonabilă de dezastru pentru un război nuclear este imposibilă.

O astfel de încercare de a planifica pregătirea pentru un război nuclear este o folosire nejustificabilă de resurse medicale şi financiare.

Cu toate acestea în situaţia unui astfel de eveniment îngrozitor al unui holocaust nuclear medicii vor căuta să asigure tot ce pot pentru tratarea durerilor şi uşurarea suferinţelor.

5.6. Bibliografie:

1. Peter Safar, Nicholas G Bircher: Organizare. în: Resuscitarea Cardio-pulmonară şi Cerebrală. Peter Safar, Nicholas G Bircher (editori). London, W.B.Saunders, 1988, Capitolul 6, pp. 360-378.

83

6. PREGĂTIREA MEDICALĂ PENTRU DEZASTRE ÎN EUROPA

6.1.Suedia

6.1.1. La nivel naţional

În Suedia serviciile de salvare se referă la operaţiunile de salvare care sunt responsabilitatea autorităţilor guvernamentale de nivel central şi la nivel local. În eventualitatea unui accident sau risc de accident serviciile de salvare trebuie să prevină şi să limiteze rănirile persoanelor şi distrugerea proprietăţilor şi a mediului înconjurător. Responsabilitatea pentru serviciile de salvare nu include şi operaţiunile cu caracter medical. Cu toate acestea serviciile municipale de salvare trebuie să fie capabile să “prevină şi să limiteze rănirile populaţiei” şi ori de câte ori este necesar să asigure primul ajutor răniţilor până ce aceştia pot fi luaţi în responsabilitatea serviciilor medicale.

Sub autoritatea Legii Serviciilor de sănătate naţionale, apar consiliile judeţene care sunt responsabile pentru planificarea medicală şi pregătirea pentru dezastre şi pentru asistenţa medicală în caz de accidente majore sau dezastre.

Consiliile judeţene sunt de asemenea responsabile pentru îngrijirile medicale asigurate de serviciile de ambulanţă.

Când serviciile de salvare ale autorităţilor centrale sunt implicate, poliţia este responsabilă pentru serviciile de salvare montană, Aviaţia civilă pentru serviciile de salvare aeriană, iar Administraţia Naţională Maritimă pentru salvarea maritimă.

Guvernul a încheiat o înţelegere cu “SOS Alarm” pentru asigurarea serviciilor relative la recepţia, analiza şi transmiterea ulterioară a alarmei recepţionate prin numărul de urgenţă naţional, 112. "SOS Alarm" este de asemenea responsabilă pentru alertarea şi direcţionarea transporturilor medicale.

Se consideră că aceasta va fi un rezultat al colaborării dintre instituţiile şi autorităţile interesate (consiliile judeţene, municipale şi serviciile de salvare de nivel central, poliţia şi centrele de alarmă) în planificare, management şi punerea în aplicare a operaţiunilor de salvare.

SOS Internaţional din Copenhaga este o organizaţie care aparţine Companiilor Nordice de Asigurări. Această organizaţie asigură sprijin pentru cetăţenii nordici răniţi şi bolnavi chiar când sunt în afara ţărilor nordice şi colaborează în cazurile de accidente majore cu agenţiile implicate din ţările nordice.

84

6.1.2. La nivel regional

Pregătirea în timp de pace pentru dezastre este coordonată cu pregătirea pentru crize serioase şi pentru a face faţă unor agresiuni armate. Pregătirea pentru dezastre este bazată pe organizarea normală a serviciilor de urgenţă ţi responsabilitatea pentru operaţii, rămâne pe cât posibil personalului obişnuit implicat în aceste servicii. Planurile trebuie privite ca o formă de sprijin pentru mobilizarea şi realocarea resurselor în şi între consiliile judeţene.

Comitetele pentru dezastre întocmesc planurile pentru dezastre centralizat în fiecare judeţ/regiune şi la nivelul spitalelor cu servicii de urgenţă şi districte de îngrijiri primare. Planurile sunt bazate pe resursele disponibile şi pe riscurile probabile de dezastru. Planurile pentru dezastru trebuie să specifice responsabilităţile, managementul şi organizarea pregătirii pentru dezastre. Există trei etape de pregătire pentru dezastre. “Nivelul de comandament” înseamnă că se stabileşte o funcţie de conducere la nivel central. Aceasta urmăreşte cursul evenimentelor şi ia măsurile necesare. “Nivelul de întărire” înseamnă că o funcţie de management a dezastrelor este stabilită şi aceste întăriri medicale sunt direcţionate către serviciile medicale. “Nivelul de dezastru” înseamnă că toate resursele disponibile sunt mobilizate şi alocate către nevoile anticipate.

Planificarea, care este executată în cooperare cu serviciile de salvare, ia în considerare condiţiile geografice şi densitatea populaţiei. Este necesar să se balanseze capacitatea medicală de salvare (a formaţiunilor medicale) cu capacitatea de transport medical (transport medical) şi capacitatea de tratament medical (resursele de urgenţă spitaliceşti) pentru a asigura că deficienţele şi punctele înguste nu se vor manifesta în timpul operaţiunilor de salvare.

Obiectivul este acela de a fi posibil să se iniţieze tratamentul medical (primul ajutor) la locul incidentului. Acest tratament trebuie să continue în timpul transportului către spital unde rănitul va primi îngrijirile definitive.

Întrucât obiectivul este de a se începe primul ajutor la etapele avansate, consiliile judeţene sunt responsabile pentru asigurarea că echipamentul medical adecvat este disponibil şi că personalul medical în chestiune este pregătit şi antrenat şi poate fi trimis la locul accidentului.

Consiliile judeţene trebuie de asemenea să asigure şi grupurile de ajutor psihosocial care vor coopera cu grupurile municipalităţilor pentru îngrijirile psihosociale ale celor afectaţi .

Când se produce un dezastru Centrele SOS regionale (centrele de 85

alarmare) au un rol cheie. Centrele de alarmare primesc alarma pe calea numărului telefonic unic de urgenţă 112 şi anunţă ambulanţele, poliţia serviciile de salvare şi unităţile medicale în concordanţă cu planurile întocmite din vreme.

În scopul menţinerii deprinderilor personalului medical la un înalt nivel, majoritatea consiliilor judeţene din Suedia organizează exerciţii de simulare a unor dezastre în fiecare an. Aceste exerciţii deseori se produc în condiţii realiste şi au ca obiectiv antrenarea personalului în activităţile care au loc în afara spitalului. Se subliniază în mod special cooperarea cu alte unităţi cum ar fi poliţia, serviciile de ambulanţă şi serviciile de salvare.

6.1.3.La nivel local

6.1.3.1. La locul accidentului

În cazurile unor accidente majore sau dezastre, operaţiunile sunt conduse de către un grup de management constituit dintr-un ofiţer comandant de salvare, un director medical şi un ofiţer comandant de poliţie. Ofiţerul din serviciile de salvare cel mai mare în grad conduce operaţiunile de salvare de la locul accidentului. Acest ofiţer este numit ofiţerul şef al salvării. Ofiţerul şef al salvării este de asemenea responsabil pentru furnizarea informaţiilor către mas media şi publicul general împreună cu directorul medical şi ofiţerul şef al poliţiei.

Poliţia este responsabilă pentru instalarea cordoanelor care înconjoară aria în care s-a produs accidentul, pentru controlul traficului şi pentru înregistrarea şi identificarea răniţilor şi decedaţilor. Poliţia este responsabilă de altfel şi de contactul cu rudele.

Dacă nu este disponibil un director medical pregătit în mod special, responsabilitatea pentru conducerea activităţilor medicale cade în sarcina ofiţerului medical de la locul accidentului care are cea mai adecvată calificare şi experienţă medicală şi este familiarizat cu lucrul în caz de accident. Când directorul medical ajunge la locul accidentului, el îşi asumă responsabilitatea.

Înaintea începerii activităţii echipelor medicale la locul accidentului, ele vor lua contact cu ofiţerul şef al salvării care le va informa despre ce s-a întâmplat, numărul probabil de victime, unde sunt ele localizate şi orice posibilă extindere posibilă a ariei de risc. Deciziile pentru operaţiunile de salvare sunt luate în consultare cu ofiţerul şef al salvării.

Locul în care s-a produs accidentul este denumit ca scena accidentului. Aici pot fi riscuri speciale (gaze periculoase, chimicale, incendii sau riscuri de explozii) în întreaga arie sau în anumite părţi ale acesteia. Ofiţerul şef al

86

salvării poate lua iniţiativa de a împrejmui această arie cu un cordon. Acesta este denumită aria de risc. Pentru a lucra în această arie, persoanele destinate trebuie să aibă o pregătire specială şi/sau echipament de protecţie.

În afara ariei de risc, punctele de adunare sunt stabilite pentru cei răniţi, nerăniţi şi decedaţi şi orice bunuri care sunt adunate. Dacă punctul de adunare se află la o distanţă mare de o cale de transport, trebuie asigurat transportul în interiorul ariei pentru a putea transporta răniţii până la locul unde ambulanţele îi pot ambarca. Ori de câte ori este necesar se vor amenaja locuri speciale pentru aterizarea elicopterelor. Acestea pot fi amplasate la cel puţin 100 de metri de locul de adunare al răniţilor.

Punctul de adunare al răniţilor va fi situat cât mai aproape posibil de aria de risc, dar în orice caz va fi amplasat într-un loc sigur pentru personalul medical şi pentru pacienţi.

Răniţilor li se acordă prioritate la locul de adunare al răniţilor. Aici se va acorda tratamentul medical necesar înaintea evacuării la spital. Trebuie evitate întârzierile în evacuarea la spital. Dacă disponibilitatea resurselor de transport este bună şi distanţa către spital este scurtă. Transportul rapid către spital este o alternativă mai bună decât organizarea unui punct de adunare. Toate persoanele rănite trebuiesc înregistrate înainte de a părăsi locul accidentului.

Prima ambulanţă care ajunge la locul accidentului, rămâne acolo şi va servi ca punct de comandă şi control pentru ambulanţe. Echipajul acestei ambulanţe are responsabilitatea medicală iniţială şi va acorda primul ajutor. Directorul medical poate folosi staţia de radio a ambulanţei pentru a informa dispeceratul continuu asupra situaţiei medicale de la locul accidentului (numărul de victime rămase la locul accidentului, caracterul şi extinderea leziunilor). Aceasta este esenţial pentru a face posibil un nivel adecvat de pregătire al spitalelor alarmate şi evaluările vor fi făcute pentru eventualele întăriri necesare a fi trimise la locul accidentului. Dificultăţile de comunicare între spitalele implicate şi locul accidentului constituie o problemă care se produce frecvent în dezastre.

6.1.3.2. Spitalele

Când se primeşte alarma, planurile de urgenţă şi măsurile de creştere a nivelului de pregătire sunt puse în aplicare. La nivelul “etapei de conducere” de pregătire, un secretariat de urgenţă este constituit din personal de conducere medical şi administrativ. Acest secretariat de urgenţă urmăreşte cursul evenimentelor şi este responsabil de coordonarea activităţilor din spital şi pentru asigurarea informaţiilor pentru mas media şi

87

publicul general.La “nivelul etapei de întărire” a pregătirii, unele resurse din spital sunt

disponibilizate în conformitate cu planurile de dezastru şi persoanele necesare sunt alarmate.

La "nivelul de dezastru ” toate resursele disponibile sunt mobilizate. Resursele sunt alocate şi întăririle făcute în conformitate cu planul de urgenţă.

Personalul este numit în conformitate cu o listă specială de urgenţă, operaţiile chirurgicale planificate sunt amânate şi paturile sunt eliberate saloanele pentru internare în scopul de a primi victimele. Un ofiţer de dezastru local este numit şi acestei persoane i se încredinţează responsabilitatea generală medicală pentru îngrijirea răniţilor la spital.

La spitalele de urgenţă, grupurile psihosociale sunt responsabile pentru asigurarea sprijinului pentru cei afectaţi şi rudele lor şi pentru rapoartele personalului implicat. Grupurile psihosociale sunt constituite din lucrători sociali, psihologi, psihiatrii şi capelanii de spital. Grupurile de sprijin ale pompierilor şi ale poliţiei vor avea grijă de personalul propriu.

Majoritatea spitalelor cu servicii de urgenţă trebuie să fie apte de a trimite echipe medicale la locul accidentului după o scurtă anunţare în scopul de a sprijini în acordarea primului ajutor medical. Echipele medicale sunt constituite dintr-un medic (un anestezist sau un chirurg) şi o asistentă (din secţia de urgenţă sau o asistentă specializată în ATI ). Echipele medicale au echipament special de protecţie şi echipamentele de urgenţă ambalate special în lăzi care sunt transportate la locul dezastrului.

6.2. Norvegia


Responsabilitatea serviciilor de salvare în Norvegia este să salveze populaţia de rănirile şi decesele apărute ca rezultat al unor situaţii de riscuri - extreme sau accidente. Apărarea mediului înconjurător sau a bunurilor materiale nu constituie o responsabilitate a serviciilor de salvare. Ministerul de Justiţie şi Poliţia sunt responsabile pentru coordonarea administrativă a serviciilor de salvare iar Ministerul Sănătăţii şi al Afacerilor Sociale este responsabil pentru serviciile de ambulanţă. Ministerul Dezvoltării Autorităţilor Centrale şi Locale are responsabilitatea generală pentru lupta împotriva incendiilor şi alte responsabilităţi pentru asigurarea asistenţei în cazurile de accident şi dezastre.

88


Două centre principale de salvare - Stavanger HRS şi Bodb HRS - au responsabilitatea generală pentru managementul operativ şi coordonare pentru toate operaţiunile de salvare terestre aeriene şi maritime în Nordul Norvegiei şi respectiv în sudul ţării. Centrele locale de salvare (LRS), care sunt legate de cele 54 de districte ale poliţiei în întreaga ţară sunt subordonate celor două centre principale.

Fiecare LRS are întocmit propriul său plan de urgenţă bazat pe analiza riscurilor şi pe inventarul resurselor din aria sa de responsabilitate şi are planuri pentru diferite scenarii de dezastru. LRS intră în funcţie în momentul producerii accidentului major sau al dezastrului.

Şeful poliţiei din districtul respectiv are responsabilitatea asigurării resurselor adecvate situaţiei specifice în chestiune.

6.2.3.La nivel local


La locul accidentului un ofiţer de poliţie cu grad înalt este numit ca director general al operaţiilor şi primeşte sarcina de a coordona şi conduce operaţiunile şefului al pompierilor, şefului poliţiei şi a medicului şef. Un punct de comandă este organizat (cel mai frecvent într-o clădire) din care se execută conducerea prin intermediul celor trei şefi şi se raportează continuu la centrul local de salvare.

La locul dezastrului se amplasează un punct de adunare pentru persoanele rănite care aşteaptă tratamentul, înregistrarea şi transportul, iar de asemenea se amenajează un punct de adunare pentru decedaţi. În plus se marchează un punct de control pentru ambulanţe ca punct de adunare pentru ambulanţe. Punctul de control pentru ambulanţe se amplasează în apropierea punctului de adunare pentru răniţi. Persoana responsabilă pentru punctul de control al ambulanţelor este în mod obişnuit un ofiţer de poliţie sau un medic.

6.3. Danemarca


89

În Danemarca nu există o agenţie centrală care să aibă responsabilitatea generală pentru serviciul de salvare. Atribuirea responsabilităţilor este determinată pe baza caracterului accidentului. Serviciul de salvare poate di divizat în două arii principale: servicii generale de salvare şi servicii speciale de salvare.

Următoarele agenţii sunt angajate în serviciile generale de salvare: poliţia, serviciile de ambulanţă, sistemul de spitale şi Forţele de Apărare Daneze.

Serviciile speciale de salvare sunt divizate în trei arii: Servicii de Căutare Salvare (SAR), serviciile de eliminare a răspândirilor de petrol şi chimicale şi serviciile pentru centralele nuclearo-electrice. Serviciul SAR, care este organizat pentru salvarea maritimă şi aeriană este condus de comandamentul apărării din subordinea Ministerului Apărării. Resursele acestuia sunt limitate şi personalul şi materialele sunt disponbilizate de către alte agenţii în eventualitatea unei urgenţe.

Marina este responsabilă pentru salvarea maritimă şi forţele aeriene pentru cea aeriană. Comitetul pentru energie din Ministerul Energiei coordonează urgenţele şi planurile de salvare ale diferitelor agenţii când sunt implicate instalaţiile de foraj maritim. Industria maritimă de altfel are propriile sale management şi resurse pentru diferitele instalaţii de pe mare.

Agenţia Daneză de Protecţie a Mediului este responsabilă pentru combaterea răspândirilor de petrol sau chimicale pe mare. Această activitate se execută în cooperare cu centrele locale de alarmare regionale (guvernamentale) şi apărarea. Agenţia Daneză de Management a Urgenţelor, care este subordonată Ministerului de Interne, este responsabilă de pregătirea pentru accidentele din centralele nucleare. Aceasta se bazează pe organizaţiile existente, în special pe centrele de alarmare regionale, poliţia şi apărarea şi pe planurile de urgenţă.

Serviciul de luptă împotriva incendiilor este responsabil pentru centrul de alarmare din aria Copenhagăi pe când forţele locale de poliţie sunt responsabile de celelalte 40 de centre de alarmare ale ţării. Serviciile de salvare şi ambulanţele sunt alarmate de către centrele de alarmare locale.


În condiţiile Legii Daneze de pregătire este responsabilitatea fiecărei municipalităţi de a avea propria sa pregătire pentru salvare şi operaţiuni de stingerea incendiilor adaptate la structura municipalităţii. Serviciile de luptă împotriva incendiilor de asemenea au responsabilitatea primară asupra răspândirilor terestre de substanţe periculoase. Ofiţerul municipal însărcinat cu operaţiile conduce activitatea tactică de la locul accidentului. În cazul unui

90

accident major, în care este necesară contribuţia a mai multor agenţii, poliţia este responsabilă pentru coordonare.

Pregătirea la nivel regional constă din şase centre de urgenţă cu întăriri de la serviciile locale de salvare în cazul unor dezastre speciale (incendii, eliberări de petrol şi chimicale accidente în timp de pace implicând materiale radioactive şi operaţiuni majore de salvare).

Este responsabilitatea celor 14 diviziuni administrative din Danemarca de a menţine servicii de ambulanţă eficiente. Ambulanţele sunt fie private ca un rezultat al procesului de achiziţionare fie prin contract cu municipalitatea care are ambulanţe în serviciul ei de salvare.

Poliţia, serviciul de salvare şi alte agenţii pot atunci când este necesar, să rechiziţioneze în caz de urgenţă avioane, mijloace grele de transport şi materiale de la apărare şi garda naţională.

6.3.3. La nivel local


Poliţia este responsabilă la locul accidentului pentru instalarea cordoanelor ariei, activităţi de supraveghere, controlul traficului şi dirijarea ambulanţelor. Poliţia poate de asemenea să coordoneze operaţiunile altor agenţii pentru a permite ca munca de salvare să fie desfăşurată în cel mai eficient mod posibil.

6.3.3.2. La spitale

La spitale există planuri de urgenţă pentru primirea unui mare număr de victime rănite în caz de dezastru. De asemenea este posibil să se trimită echipe medicale la locul, accidentului.

6.4. Finlanda

6.4.1.La nivel naţional

Organizarea salvării în Finlanda este reglementată de legislaţie. Pregătirea pentru dezastre, atât în situaţii normale cât şi în situaţii de criză de variate origini, include planurile de dezastru pentru nivelul naţional, regional şi municipal. Spitalele districtuale şi centrele de sănătate au planurile lor

91

proprii. Pregătirea include planificarea pentru stocarea materialelor necesare şi

pregătirea personalului în chestiune. Organizaţia Finlandeză de salvare include atât operaţiuni preventive- prevenirea incendiilor şi a altor accidente şi protecţia populaţiei la fel ca şi serviciile de salvare. Scopul pregătirii în Finlanda este prevenirea crizelor ce apar şi managementul situaţiilor de criză la fel ca şi a consecinţelor lor. Dacă apare un dezastru guvernul îşi asumă conducerea şi ministerele cooperează unul cu altul. Principiul este că fiecare organizaţie continuă să lucreze normal, îndeplinindu-şi propriile sale responsabilităţi.

Schimbările organizaţionale se vor evita pe cât posibil. Fiecare minister are numit un ofiţer şef pentru pregătire care este însărcinat cu operaţiunile în întreaga jurisdicţie a ministerului. Departamentul de salvare din Ministerul de Interne organizează şi conduce operaţiunile de salvare. Departamentul de Poliţie din acest Minister este responsabil pentru ordinea şi securitatea la locul accidentului şi pentru căutarea persoanelor dispărute şi supravegherea frontierelor departamentul este responsabil pentru operaţiunile de salvare maritime.

Agenţiile de îngrijiri de sănătate sunt responsabile sub autoritatea Ministerului Sănătăţii şi a Afacerilor Sociale pentru îngrijirile de sănătate şi transportul victimelor rănite, agenţiile de îngrijiri sociale pentru sprijinirea celor afectaţi de către accident. Centrul de securitate a radiaţiilor al Ministerului Afacerilor Sociale şi al Sănătăţii este responsabil pentru supravegherea activităţilor de radioprotecţie.

Ministerul Transporturilor şi al Comunicaţiilor are responsabilitatea pentru planificarea şi menţinerea legăturilor de telecomunicaţii şi a căilor de transport în eventualitatea unei urgenţe, iar autorităţile aviaţiei civile pentru comanda şi coordonarea serviciului de salvare aeriană. Apărarea contribuie cu echipament, personal şi experienţă în eventualitatea unor accidente majore.

La Aland, consiliul local este responsabil pentru serviciul de salvare care în toate situaţiile este organizat pe aceleaşi principii ca în restul Finlandei.


La nivel regional, autorităţile provinciale conduc activităţile legate de pregătire.

La nivel municipal comitetul executiv municipal şi directorul municipal sunt responsabili pentru aceste activităţi. Ofiţerul şef al salvării care conduce în mod obişnuit serviciul municipal de luptă împotriva incendiilor conduce

92

operaţiunile de salvare. De altfel în funcţie de natura dezastrului, conducătorul poate veni de la alt sector. Atunci când sunt necesare operaţiuni deosebite de salvare, şeful serviciului regional de luptă împotriva incendiilor sau altă persoană numită de către consiliul local sau Ministerul de Interne poate fi ofiţerul şef al salvării. Dacă agenţiile din câteva arii operaţionale participă la operaţiunile de salvare, ofiţerul şef al operaţiunilor de salvare este coordonatorul şi a altor agenţii decât a serviciilor de pompieri. Aceasta poate fi cazul de exemplu când se caută persoanele dispărute, operaţiuni pe vase maritime sau în avioane prăbuşite sau când consecinţele asupra mediului înconjurător trebuie să aibă prioritate. Pregătirea pentru dezastre este bazată pe organizarea normală a serviciilor de îngrijiri de urgenţă şi responsabilitatea pentru operaţiuni trebuie să rămână pe cât posibil la persoanele din aceste servicii.

Ofiţerul medical districtual sau locţiitorul său conduce activitatea medicală la nivel regional în situaţia de dezastru. Spitalul districtual cooperează cu celelalte spitale la fel ca şi cu agenţiile de îngrijiri primare centrele de sănătate) şi centrele sociale.

Planurile regionale (judeţene) de dezastru includ alertează serviciile de urgenţă la fel ca şi centrele de sănătate locale (de îngrijire primară) şi spitalele de îngrijiri pe termen lung. Spitalele districtuale şi centrele de sănătate îşi întocmesc planuri pentru dezastre. Aceste planuri include analizele riscurilor la nivel local şi realocarea resurselor. Ca şi în Suedia sunt trei niveluri de pregătire. O reţea de experţi este consultată pentru pregătirea în vederea dezastrelor NBC (nucleare, biologice şi chimice).



Un centru de comandă este stabilit la locul dezastrului din care ofiţerul şef al salvării conduce operaţiunile. Centrele de alarmare funcţionează ca şi centre de legătură pentru operaţiunile de salvare. Ele vor recepţiona cererile de resurse şi care sunt solicitate de către ofiţerii şefi ai salvării. Poliţia este responsabilă de înregistrarea răniţilor şi identificarea decedaţilor. Dacă nu există personal medical special pregătit, ca director medical, responsabilitatea pentru activitatea medicală va fi în atribuţiile ofiţerului medical de la locul accidentului care are cele mai adecvate calificări şi experienţă. Când directorul medical ajunge la locul accidentului, el îşi asumă responsabilitatea. Echipele medicale trimise de spitale şi din centrele de sănătate îşi încep activitatea în acelaşi mod ca în Suedia. Punctele de

93

adunare a victimelor situate în afara ariei de risc sunt destinate pentru adunarea victimelor rănite, nerănite şi pentru decedaţi. Informaţiile asupra răniţilor şi a numărului lor, etc. sunt transmise continuu între locul dezastrului, centrele de alarmare şi spitalele de primire şi centrele de sănătate. Un grup de experţi de medicină legală îşi începe activitatea la locul accidentului în cooperare cu poliţia şi medicii de la nivelul centrelor locale de sănătate.

6.4.3.2. Spitalele

Spitalele, centrele de sănătate (şi sociale) cu facilităţi de urgenţă au planuri de dezastre întocmite la fel ca modelul Suedez de planificare. Planurile sunt în formă rezumativă şi permit un mare grad de flexibilitate. În condiţiile acestor planuri personalul medical este alarmat şi paturile şi alte resurse de urgenţă sunt mobilizate pentru a permite ca toţi cei afectaţi să primească îngrijirea necesară.

Este posibil ca să se trimită echipe medicale constituite din medici şi asistente la faţa locului cu echipamentul necesar.

Ofiţerul medical şef al spitalului conduce activităţile în zona spitalului, folosind toate resursele disponibile. Serviciul de informaţii din spital va sprijini ofiţerul şef al spitalului prin asigurarea comunicatelor de presă şi către public şi pacienţi.

Planurile de pregătire includ de altfel şi activităţi de raportare pentru persoanele şi personalul implicat. Cooperarea cu organizaţiile nonguvernamentale de exemplu cu biserica şi crucea roşie sunt incluse în plan.

6.5. Islanda


Ministerul Justiţiei este responsabil pentru serviciile de salvare, care sunt conduse operativ de către diferite autorităţi pentru salvarea terestră, aeriană şi maritimă. Apărarea civilă naţională este responsabilă pentru pregătirea de a face faţă dezastrelor şi asigură asistenţă în eventualitatea unui dezastru. Apărarea civilă locală este condusă de către ofiţerul şef al pompierilor din fiecare district. Cei 27 de şefi ai poliţiei sunt responsabil pentru operaţiunile de salvare terestră. În practică forţele de salvare voluntare sunt responsabile pentru majoritatea activităţilor de salvare sub

94

conducerea şi managementul propriu dar sub autoritatea agenţiilor guvernamentale interesate.

Unde sunt implicate operaţiuni de salvare maritimă, responsabilitatea este împărţită între asociaţia de salvatori, Landsbjhrg, pentru operaţiunile de lângă coastă şi de garda de coastă pentru operaţiuni mai depărtate de 12 mile marine de coastă. Garda de coastă şi asociaţia de salvatori care este de bază o asociaţie de salvare voluntară care au un număr de staţiuni de salvare în Islanda.

Ministerul Sănătăţii Publice şi a Afacerilor de securitate socială are responsabilitatea generală asupra serviciilor de pompieri şi a transporturilor ambulanţelor.

În Reykjavik există un centru de alarmare naţional care alarmează grupele de salvare în baza unui plan de urgenţă prestabilit pentru eventualitatea unui dezastru sau a unui accident major.

6.6. Anglia


Departamentul guvernamental conducător pentru pregătirea pentru dezastre în Regatul Unit este Ministerul de Interne care promovează conceptul de Management Integrat al Urgenţelor (I.E.M.) în rândul celorlalte ministere.

I.E.M. este aplicat la toate nivelurile Birourilor cabinetului, Ministerului de Interne i Departamentului de S n tate. Filozofia I.E.M. este divizat înş ă ă ă trei elemente, ‘aur’, ‘argint’ i ‘bronz’, care se leag respectiv de nivelulş ă strategic, tactic i opera ional de r spuns.ş ţ ă

Sunt două aspecte de aplicare a I.E.M. În prima instanţă este aplicarea procesului de aplicare a procesului de planificare, la nivelul strategic. Şeful Poliţiei din fiecare jurisdicţie a forţelor de poliţie este responsabil pentru coordonarea reformei integrate în ceea ce priveşte pregătirea în Regatul Unit. La nivelul ţării grupul de management strategic include de asemenea şi Şeful Pompierilor, Ofiţerul Şef al Ambulanţelor, Director of Sănătăţii Publice, Ofiţerul de planificare a Urgenţelor, Consilierul regional de Planificare a Urgenţelor de sănătate, Agenţia Mediului, Poliţia Britanică a Transporturilor şi Şeful executiv al autorităţii locale. Datoria acestui grup este de a aplica strategiile pentru riscurile identificate, adaptate la ghidul guvernamental şi legislaţie.

La nivel tactic de planificare, grupul reflectă grupul superior dar la un nivel mai mic. Grupul acesta este responsabil pentru producerea planurilor

95

integrate, pentru planificare şi exerciţiile sub direcţia grupului superior, care dă aprobarea finală a planurilor şi exerciţiilor.

Din perspectiva sănătăţii, Departamentul de Sănătate are o unitate specializată denumită Unitatea de Planificare şi Coordonare a Urgenţelor, localizată în Whitehall, Londra.

Datoria acestei unităţi este de asigura un standard general al pregătirii pentru dezastre de a lungul Angliei.

Aceasta are de asemeni un rol de colaborare cu ministerele din Wales, Scoţia şi Irlanda de Nord.


Legat de EPCU sunt Consilierii de Urgenţă pentru sănătate din cele 8 regiuni ale Angliei. Rolul acestora este de a dezvolta şi pune în aplicare politica de pregătire pentru dezastre la nivel regional şi judeţean. Biroul şefului executiv al Sistemului Naţional de Sănătate de la nivel regional (în mod obişnuit prin Direcţia de Sănătate Publică) are responsabilitatea pentru asigurarea că serviciile de sănătate sunt complet pregătite pentru a aduce o contribuţie efectivă la răspunsul combinat al tuturor serviciilor de urgenţă care au de făcut faţă unor accidente majore. Când un incident major la nivel naţional sau regional sau este instruit de către guvern oficiul regional joacă un rol operaţional cum ar fi în timpul crizei din Kosovo din 1999.

6.6.3. La nivel localPe baza activităţilor zilnice Autorităţile de sănătate sunt responsabile

pentru delegarea activităţilor de planificare a activităţilor de urgenţă ca parte a procesului de pregătire pentru dezastre. Autorităţile de Sănătate asigură o analiză şi o evaluare a pericolelor principale a incidentelor majore.


Când se produce accidentul, personalul ambulanţelor este responsabil pentru asigurarea primului ajutor dare ele pot folosi şi medici de medicină generală pentru locul accidentului.

Când se produc dezastre se numeşte un ofiţer special a Incidentului de la Ambulanţă (AIO) care este responsabil pentru organizarea şi direcţionarea operaţiunilor pe când Ofiţerul Medical al Incidentului (MIO) conduce activitatea medicală.

Când este necesar AIO şi MIO pot rechiziţiona echipe medicale şi

96

chirurgicale mobile de la spitale. Serviciile de ambulanţă de asemenea oferă legăturile la faţa locului cu alte servicii de urgenţă şi comunicaţiile cu NHS.

6.6.3.2. Spitalele

Trusturile spitaliceşti desemnate garantează pregătirea în vederea răspunsului la orice accident major 24 de ore pe zi şi 7 zile pe săptămână. Aceasta prin asigurarea unui spital major minimum pentru fiecare district de sănătate.

Trusturile spitaliceşti de asemenea întocmesc şi actualizează planurile pentru primirea, tratamentul de urgenţă a victimelor implicate în orice accident major.

Planurile sunt compatibile cu ghidul naţional şi asigură o asistenţă de accident /urgenţă pentru întreaga populaţie. Planurile vor include de asemenea şi integrarea Grupurilor de îngrijiri comunitare şi primare în cursul unui incident major.

Trusturile spitaliceşti şi autorităţile de sănătate au persoane cu responsabilităţi individuale specifice pentru planificarea în vederea răspunsului la incidentele majore.

Autorităţile de sănătate trebuie să fie capabile să asigure consilierea de sănătate publică sau să aibă acces la expertiza de specialitate în managementul urgenţelor implicând pericole pentru sănătatea publică în special cele cauzate de accidentele chimice şi radiologice.

Autorităţile de sănătate şi trusturile sunt responsabile pentru asigurarea că au personalul adecvat şi echipamentul necesar şi sistemele care să le permită să răspundă la incidentele majore. Pentru spitale aceasta va include facilităţile de decontaminare şi asigurarea de echipe medicale mobile.

Toate spitalele asigură un număr de cursuri de pregătire şi exerciţii pentru toţi membrii lor pe o bază regulată şi spitalele sunt de asemenea solicitate să testeze comunicaţiile lor la fiecare 6 luni.

6.7. Irlanda


Departamentul guvernamental conducător pentru planificarea de urgenţă în Irlanda este Departamentul Mediului. Una din cele mai semnificative dezvoltări produsă în 1984, când Departamentul a editat un "Plan cadru" pentru un răspuns coordonat la urgenţele majore. Acest plan a

97

asigurat un cadru pentru autorităţile locale, comitetele medicale şi Garda (forţele de poliţie) în pregătirea Planurilor lor de urgenţă.

În 1994 un Comitet Interdepartamental pentru Planificarea pentru urgenţele din timp de pace a iniţiat o revizuire a ghidurilor din documentul din 1984. Această revizuire a condus la o serie de recomandări şi ghiduri pentru îmbunătăţirea coordonării între serviciile de urgenţă principale, atât în etapa de planificare cât şi în cursul unei urgenţe.

Acest document cadru se ocupă de o serie de elemente critice. Aria destinată pentru operaţii din fiecare plan şi activare a planului este definită , ca funcţii şi îndatoriri principale ale fiecărui serviciu. Aceasta reprezintă o abordare integrată pentru managementul la faţa locului unui incident. Îndatoririle şi responsabilităţile fiecărui şef al operaţiilor de la fiecare serviciu — ambulanţă, pompieri şi poliţie sunt reglementate. Pompierii sunt responsabili pentru controlul general al "ariei de pericol" atunci când există un pericol potenţial pentru serviciile de urgenţă.

Dintr-o perspectivă prespitalicească este planificată să se dezvolte conceptul MIMMS (Managementul medical şi sprijinul pentru Incidentele majore) între serviciile de ambulanţă şi cele medicale. MIMMS este un curs multidisciplinar, care asigură o abordare structurată pentru scena unui incident major şi pentru a se face faţă unor victime multiple.


Ghidurile produse după revizuirea din 1994 pentru abordarea planificării de urgenţă integrată au fost adaptate de către serviciile de urgenţă. În unele arii integrarea a avut loc la nivel districtual iar în altele la nivel regional. Tendinţa este pentru integrarea la nivel regional. Unele regiuni sunt la un nivel mai avansat decât altele.

Regiunile se bazează pe ariile Comitetelor administrative de sănătate, din care 8 sunt state. Planurile pentru urgenţele majore sunt întocmite pentru ghidarea personalului şi organizaţiilor care pot fi implicate într-o situaţie de urgenţă majoră cu scopul de a asigura baza pentru procedurile standard şi a eforturilor de coordonare.

Fiecare din serviciile de urgenţă implicate de altfel au propriile lor proceduri în vigoare pentru a-şi îndeplini rolurile lor în caz de urgenţă.

Aceste proceduri derivă şi completează procedurile generale prezentate în planul regional.

Când planificarea se petrece la nivel regional un “grup de coordonare” se preocupă de problemele strategice. Membrii acestui comitet include şeful Comitetului de Sănătate, managerii oraşului/districtului şi superintendentul Diviziei Garda (forţa de poliţie). Grupul de coordonare este sprijinit de către

98

un grup operaţional reprezentat de către cele trei servicii de urgenţă principale — pompieri, salvare şi poliţie — împreună cu reprezentanţii autorităţilor locale şi a spitalelor de urgenţă din regiune.

Aceste grupuri operative se întâlnesc regulat şi rezolvă probleme cum ar fi:

• Întocmirea proiectelor Planului pentru Urgenţele Majore;• Comunicaţiile la locul incidentului şi în afara lui;• Managementul medical la locul incidentului-triaj şi tratament;• Incidentele cu materiale periculoase — decontaminarea;• Exerciţii — de birou , seminare şi complete, etc.• Actualizarea echipamentelor;• Planificarea pentru aglomerările mari de oameni;• Probleme de antrenament inter-servicii, seminare, etc.;• Probleme cu mas media;• Rapoarte de stres, consilierea personalului;• Legăturile cu regiunile învecinate;• Analizarea şi investigarea celor mai bune practici.

Este o practică standard să se ţină rapoarte după fiecare incident cu reprezentanţii agenţiilor participante.



Din perspectiva Serviciului de Sănătate, Serviciile de ambulanţă au responsabilitatea primară de a face faţă la faţa locului unei urgenţe. În eventualitatea unui incident major prima ambulanţă care ajunge la faţa locului îşi asumă rolul de punct de comandă al ambulanţelor (AIO) şi echipajul raportează la dispecerat informaţiile asupra victimelor, pericolelor şi resurselor necesare. AIO este responsabil pentru organizarea şi direcţionarea întregului personal medical de la faţa locului şi se ocupă de următoarele probleme importante:

• Triajul şi tratamentul victimelor;• Comunicaţiile la faţa locului;• Stabilirea unei arii de triaj şi a unui punct de adunare a răniţilor;• Legăturile cu personalul medical pentru selectarea celor mai adecvate

spitale;• Legătura cu ceilalţi controlori de la faţa locului (Pompierii şi Poliţia)• Asigurarea că grupul de coordonare este actualizat în ceea ce

99

priveşte problemele de management medical prespitalicesc.

6.7.3.2. Spitalele

Fiecare spital destinat are planul său propriu de urgenţă. Aceste planuri sunt testate în mod regulat. Fiecare spital acoperă următoarele probleme:

• Primirea victimelor;• Tratamentul victimelor;• Chemarea personalului la serviciu;• Echipamentul de urgenţă;• Activarea echipelor medicale mobile;• Planurile pentru evacuarea secundară a victimelor;• Întăririle de comunicaţii. Echipele medicale mobile sunt transportate la locul accidentului de

către serviciul de ambulanţă. Fiecare unitate de primire a urgenţelor are echipament de protecţie, foarte vizibil pentru personal şi truse medicale care pot fi lesne transferate la locul accidentului.

6.8. Franţa


Organizarea medicinei de dezastru în Franţa se bazează pe trei piloni:

• Salvarea medicală la faţa locului dezastrului;• Instalarea “lanţului medical de salvare”• Integrarea lanţului medical în întregul plan de salvare.

Guvernul este responsabil pentru organizarea salvării. La nivel naţional este responsabilitatea Ministerului Afacerilor Interne de a organiza salvarea, iar la nivel local (regiune sau judeţ), este responsabilitatea “Préfectului”. Când este necesar, Primul ministru şi consiliul de miniştrii pot stabili şi conduce un comitet de salvare care să coordoneze acţiunile ministerelor.

La nivel operaţional Ministerul Afacerilor Interne (Departamentul de Apărare Civilă) conduce acţiunile tuturor serviciilor publice de urgenţă implicate în ajutor (în principal brigada de pompieri). Atunci când este necesar armata poate interveni în procesul de salvare.

Organizarea operaţiunilor de salvare se bazează pe “planul de salvare”. Planul este întocmit din vreme, inclusiv o analiză a riscurilor

100

potenţiale (cum ar fi nuclear, chimic sau dezastre naturale) şi ariile de risc (cum ar fi oraşele, munţii, şoselele, căile ferate, etc.)


În caz de dezastre, SAMU (Serviciul de Ajutor medical urgent) este responsabil pentru coordonarea şi managementul operaţional şi mobilizează resursele considerate necesare când se primeşte alarma.

SAMU sunt servicii încadrate în spital, în mod normal responsabile pentru răspunsul la solicitările de urgenţă şi punerea în aplicare a răspunsului operaţional.

Există în fiecare departament câte un SAMU. Dispeceratele pentru primirea şi distribuirea apelurilor ale SAMU sunt responsabile pentru direcţionarea victimelor din accidente şi dezastre către spitale.

În cazurile unor accidente majore sau dezastre se amplasează lanţul medical de salvare.

El începe la faţa locului dezastrului şi se termină la spitalul care a fost selecţionat să primească victime. El include următoarele operaţii:

• O evaluare medicală a situaţiei dezastrului: din punctul de vedere cantitativ şi calitativ (principalele răniri şi impactul psihologic).

• Organizarea asisten ei medicale la fa a locului: c utarea victimelor, ridicareaţ ţ ă victimelor, primul ajutor (medicina de front).

• Instalarea unor structuri de îngrijiri mai sofisticate: (PMA) Punctul medical avansat , Centrul medical de evaluare (CME).

Punerea în aplicare poate avea loc în teritoriul naţional sau în afara lui, ca parte a asistenţei internaţionale atunci când s-a produs o catastrofă majoră.

În cazul ajutorului internaţional, un detaşament de catastrofă este constituit din unităţi ale SAMU, apărării civile, pompieri şi din unităţile militare de intervenţie medicală rapidă (EMMIR). Detaşamentul foloseşte instrumentar standardizat şi medicamente, are o procedură prestabilită pentru triajul şi tratamentul victimelor.



Salvarea medicală este efectuată de echipe medicale (medici şi asistenţi medicali) de la diferite servicii publice de urgenţă: spitale (SAMU-SMUR: echipe medicale mobile), pompieri, unităţi de apărare civilă şi armată.

Echipele medicale de salvare operează sistematic ca o echipă nici o 101

dată individual. Ele au instrumentar şi echipamente adecvate la dispoziţie. Cantităţile, natura şi ambalarea acestui echipament sunt determinate din vreme şi variază în funcţie de condiţiile şi circumstanţele dezastrului.

Coordonarea echipelor medicale este responsabilitatea unui director medical al salvării (Directeur des secours médicaux – DSM), numit de prefect (în mod obişnuit DSM est şeful SAMU sau medicul şef al brigăzii de pompieri).

Pentru personalul profesionist cu studii cu superioare este asigurat un program universitar de pregătire. Tehnicile medicale implementate se sunt bazate pe experienţa şi practicile folosite zilnic în medicina de urgenţă la spitale. Tehnicile sunt adaptate situaţiilor de dezastru (riscuri, număr de victime, dezvoltări). Selecţia acestora şi aplicarea lor se bazează pe principiul “triajului victimelor”.

6.8.3.2. Spitalele

Fiecare spital are un plan prestabilit pentru un aflux masiv de victime, inclusiv personalul necesar, eliberarea unui număr suficient de paturi, materiale suplimentare de echipament şi medicamente. Resursele şi managementul spitalelor de urgenţă, care primesc victime rănite, sunt reglementate de lege. La spitale sunt echipe mobile constând din medici şi asistente medicale care pot însoţi ambulanţele la locul dezastrului sau a unui accident major.

Spitalele care primesc victime sunt organizate pe baza populaţiei asistate şi a tipului specific de competenţă, identificându-se astfel două tipuri de spitale:

• Centre de înalt tehnicitate i referin , care include un departament deă ş ţă internare de urgen i tratament (SATU - Service d’accueil et de traitement desţă ş urgences), cu departamente permanent gata de a primi victime de chirurgie, resuscitare, pediatrie, maternitate i radiologie.ş

• Centre locale care nu au o activitate chirurgicală continuă; cel mai frecvent o unitate locală pentru internări de urgenţă, tratament şi orientarea urgenţelor (UPATOU - Unite de proximite, d’accueil, de traitement et dorientation des urgences).

6.9. Olanda


Serviciul de salvare este organizat pe aceleaşi principii ca şi în Suedia şi în principal se bazează pe personal angajat cu normă întreagă. Serviciul de

102

pompieri are propriul său centru de alarmare şi comandă. Centrele de alarmare comandă au acces la un sistem computeriza extensiv care face posibil să se dea informaţii asupra planurilor operaţionale şi a obiectivelor forţelor operaţionale.


În Amsterdam Ministerul de Interne este responsabil pentru organizarea de dezastru. În cazul de dezastre este convocat la primărie un grup central de management al dezastrului. Acest grup este constituit din primar, ofiţerul şef al poliţiei, şeful pompierilor şi şeful serviciilor medicale şi de sănătate publică. În plus faţă de aceste persoane mai este convocat un dispecer responsabil pentru dirijarea ambulanţelor şi a maşinilor de pompieri. Se amenajează o sală specială de operaţii cu echipamente de comunicaţii. De oarece grupul central de management al dezastrelor este responsabil pentru informarea mas mediilor, în special în fazele iniţiale ale urgenţei, şeful brigăzii de pompieri sau şeful poliţiei se ocupă de contactele cu mas media la locul dezastrului.

RVHV este o organizaţie voluntară, care a fost fondată în 1985 datorită desfiinţării organizaţiei de apărare civilă din Olanda. RVHV este organizată sub autoritatea organizaţiilor regionale ale pompierilor şi sprijină brigăzile municipale de pompieri în operaţiunile lor. RVHV poate fi chemată să sprijine cu curăţarea şi salvarea.

Olanda a fost o ţară conducătoare când activitatea psihosocială este implicată în urgenţe. O organizaţie a fost constituită şi are grupuri special pregătite pentru a sprijini personalul de salvare în activitatea lui şi a personalului medical în îngrijirea acelor afectaţi şi a rudelor lor.

În cazurile de dezastru cu un mare număr de decedaţi, echipe speciale pentru identificare sunt solicitate la faţa locului dezastrului pentru a identifica cadavrele.

Lucrătorii de ajutor de la Crucea Roşie şi Armata Salvării deseori participă la activităţile de ajutor de la faţa locului unui incident şi mai mult decât atât în munca cu cei afectaţi de urgenţă în stadiile ulterioare.



Activitatea de salvare la faţa locului accidentului este organizată la fel

103

ca în Suedia. Ofiţerul şef al pompierilor de serviciu, este şeful salvării şi stabileşte un centru de operaţii în apropierea vehiculului de legătură al brigăzii de pompieri. Şeful poliţiei implicat în activităţile de salvare este responsabil de controlul traficului, instalarea cordonului la marginea locului accidentului, înregistrarea victimelor şi identificarea decedaţilor. Poliţia are propriul ei vehicul de legătură. Directorul medical este responsabil pentru activităţile medicale şi lucrează la locul accidentului cu sprijinul de comunicaţii de la ambulanţa de legătură. Directorul medical care lucrează cu urgenţele este recrutat dintre inspectorii medicali districtuali. Întotdeauna este un director medical de serviciu care poate fi rapid alarmat.

Ofiţerul şef al salvării, ofiţerul şef al poliţiei implicat şi directorul medical formează grupul de management operaţional de la locul accidentului.

6.9.3.2. Spitalele

Spitalele principale au echipe de traumatologie. Aceste echipe corespund echipelor medicale din Suedia. O echipă traumatologică poate fi trimisă la locul unui accident major. În această direcţie este deseori cazul că două spitale lucrează împreună: astfel unul trimite echipa traumatologică şi unul primeşte victimele. Sistemul folosit este identic cu cel folosit în Anglia şi anume "modelul spitalelor desemnate".

Aceasta înseamnă că un spital este folosit la maximum înainte ca celălalt spital să intre în serviciu. Avantajul acestui principiu este că puţine spitale trebuie să-şi modifice programul lor stabilit. Informaţiile şi contactele cu mas media sunt de asemenea facilitate şi coordonarea sprijinului psihosocial pentru cei afectaţi poate fi mai uşor pus în aplicare.

6.10. Germania

În Germania, Elveţia şi Austria operaţiunile de salvare în cazurile de accidente majore sau dezastre deseori se desfăşoară în cooperarea dintre serviciile de sănătate publică şi organizaţiile voluntare.


În Germania organizaţia de salvare este construită pe baza participării extinse a muncii voluntare a cetăţenilor şi organizaţiilor cum ar fi Crucea Roşie Ambulanţa Sfântul Ioan. Fiecare stat federal are legislaţia sa proprie care reglementează cum trebuie organizate serviciile medicale şi serviciile de

104

salvare.Activitatea de salvare la accidentele majore şi dezastre este

responsabilitatea a două organizaţii diferite. Serviciul de luptă împotriva incendiilor (Feuerwehr) este responsabil pentru protecţia împotriva incendiilor şi operaţiunile de salvare în cazurile de incendii pe când serviciul de salvare (Rettungsdienst) acţionează cu toţi ceilalţi la toate tipurile de accidente, de exemplu rutiere şi chimice. Cooperarea dintre cele două organizaţii variază. În unele locuri ele au aceleaşi obiective iar înalte locuri sunt uite în aceiaşi organizare.

Operaţiunile de salvare sunt în principal executate de personal voluntar. Doar în marile oraşe brigăzile de pompieri au personal angajat cu normă întreagă. Pompierii angajaţi permanent sunt deseori pregătiţi ca şi servesc ca, paramedici la ambulanţe.

În plus faţă de serviciul de pompieri şi cel de salvare “Technisches Hilfswerk” şi “Katastrophenschutz” participă de asemeni la dezastre. În oarecare măsură aceste organizaţii corespund cu fosta apărare civilă din Suedia. "Technisches Hilfswerk" asigură asistenţa tehnică sub forma generatoarelor mobile de curent electric, iluminat, combustibil, alimente şi altele, iar "Katastrophenschutz" oferă resurse de comunicaţii şi management.

Îngrijirile prespitaliceşti sunt deseori asigurate de organizaţiile voluntare cum ar fi Crucea Roşie şi St John Ambulance. Trei tipuri de ambulanţe sunt folosite: ambulanţe bine echipate, care au medici în echipaj, (Notarztwagen), ambulanţe cu personal mediu bine pregătit (Rettungswagen) şi ambulanţe normale (Krankenwagen) cu echipaj de ambulanţă care a urmat o scurtă pregătire de specialitate.

În Germania mai există de altfel o ambulanţă aeriană echipată cu cca. 50 de elicoptere. 90% din suprafaţa Germaniei poate fi accesibilă elicopterelor în 15 minute.

Ambulanţele sunt dirijate de centre de alarmare care lucrează pentru statele federale. Centrele de alarmare, care sunt deseori localizate la pompieri (centre de salvare ), sunt la fel încadrate cu personal voluntar. La staţiile de salvare sunt anunţate diferite tipuri de accidente şi urgenţe şi sunt depozitate materialele necesare pentru operaţiunile de salvare. În unele state federale, sunt diverse numere de telefon pentru centrele de alarmare pentru pompieri, poliţie şi operaţiuni medicale.

În ciuda faptului că serviciile de salvare şi îngrijiri prespitaliceşti sunt bazate în mare măsură pe munca voluntară şi pe organizaţii voluntare. Resurse considerabile sunt mobilizate foarte rapid atunci când se produc accidente sau dezastre. Raţiunile pentru aceasta sunt în parte pentru că ţara este dens populată şi există multe staţii de salvare.

105


Fiecare municipalitate are propria sa responsabilitate pentru planificarea şi pregătirea pentru dezastre. În cazurile de dezastre un centru de comandă în capitala unui land (Landkreis- oraş mare) ia responsabilitatea conducerii generale dacă este nevoia ca activităţile să fie coordonate. Managementul operaţiunilor de dezastru este organizat în acelaşi mod ca în Suedia. Personalul este convocat la comandament din serviciile medicale, de salvare, armată, etc., în funcţie de caracterul şi extinderea dezastrului.

În Germania există un mare număr de uzine chimice. Municipalităţile (Landkreis) au planuri operaţionale, care pot fi puse în aplicare în eventualitatea unei urgenţe.

Serviciile de salvare sunt de asemenea foarte bine familiarizate cu uzinele chimice şi desfăşoară exerciţii operaţionale regulate. Dacă se suspectează o emisie de substanţe toxice, este instituită o aşa numită “alarmă de sanitaţie”. Aceasta înseamnă că un mare număr de ambulanţe şi personal specializat sunt alertate .

Multe întreprinderi industriale încă nu au propriile lor planuri de dezastru şi analiza a riscurilor şi evaluări de impact pentru accidentele majore sau dezastre.

În eventualitatea unui accident major, o persoană este însărcinată cu responsabilitatea pentru activităţile de informaţii şi uneori o persoană de legătură este trimisă la locul accidentului pentru a raporta centrului de comandă. În scopul satisfacerii nevoii de informaţii atunci când se produc dezastre se va introduce funcţia de şef al relaţiilor cu presa. Acest şef este responsabil de aranjarea conferinţelor de presă şi de asigurarea informaţiilor corecte. Obiectivul în această direcţie este că media trebuie informată şi jurnaliştii ţinuţi pe cât posibil în afara locului accidentului pentru a nu stânjeni activităţile de salvare şi îngrijire a victimelor.



În majoritatea locurilor din Germania lucrul la locul accidentului este condus de către un director medical care are responsabilitatea pentru conducerea activităţilor întregului personal medical şi de salvare. Directorii medicali sunt special pregătiţi şi pot fi disponibili în cca. 30 de minute de la solicitare. Activitatea medicală este efectuată de medici care sunt transportaţi la locul accidentului de către ambulanţele de urgenţă şi de Crucea Roşie.

106

Medicii recrutaţi de către serviciile de urgenţă au specializări în chirurgie, anestezie sau pediatrie şi au fost special pregătiţi în scopul de a putea face faţă în situaţia unui accident major şi dezastre.

Un punct de adunare este amplasat pentru victime în apropierea locului dezastrului. Acest punct este încadrat cu medici şi voluntari de la Crucea Roşie sau alte organizaţii voluntare.

Pentru a fi sprijiniţi în această activitate la locul accidentului medicii au un ofiţer de salvare de la serviciul de ambulanţă (un paramedic cu experienţă de la ambulanţă) şi câţiva pompieri. Pe baza instrucţiunilor directorului medical, ofiţerul de salvare de la serviciul de ambulanţă aloca ambulanţele pentru diferite spitale în funcţie de capacitatea lor disponibilă. Răniţii sunt în mod normal repartizaţi către câteva spitale pentru a evita supraîncărcarea unui spital anume. În cazurile de incendii serioase centrul de coordonare de la Hamburg este alarmat. Acest centru are informaţii actualizate asupra capacităţilor disponibile de tratament pentru arşi.

În cazurile de incendii şeful pompierilor are responsabilitatea finală pentru operaţiunile de salvare.

Responsabilitatea poliţiei în caz de accidente majore şi dezastre este să execute controlul traficului şi instalarea cordonului la marginea ariei în chestiune, pe când înregistrarea răniţilor va fi efectuată de personalul medical.

6.10.3.2. Spitalele

Spitalele au planuri de urgenţă, care sunt activate în caz de alarmare. Un grup de management de urgenţă este convocat şi paturile sunt eliberate în ariile de urgenţă şi în cele de îngrijiri, în concordanţă cu planurile pentru primirea unui mare număr de victime rănite. În acelaşi timp medicii, asistentele şi alt personal cheie necesar sunt chemaţi la spital în acord cu planurile de urgenţă.

Nu sunt grupuri medicale organizate ca în Suedia, dar la spitalele mari cu medici de urgenţă cu o pregătire specială pot fi trimişi la locul accidentelor majore sau dezastre. Asistentele nu sunt incluse în acest sistem pentru că se consideră că ambulanţele au personal pregătit corespunzător la dispoziţie.

6.11. Austria


107

Activitatea ambulanţelor şi a serviciilor de salvare este reglementată de directivele guvernamentale. Activităţile sunt organizate de autorităţile locale dar municipalitatea Vienei este singura municipalitate care foloseşte propriile sale servicii.

Ca şi în Germania, organizaţiile voluntare (Crucea Roşie Austriacă, Confederaţia Austriacă Samariteană a muncitorilor, Ambulanţa St. John’s, Spitalele Crucii Malteze) au responsabilitatea principală pentru servicii. Serviciul Austriac de salvare montană este responsabil pentru serviciile de salvare în Alpi. În cazurile de accidente majore şi dezastre Armata Federală Austriacă poate de asemenea să asigure asistenţă în forma resurselor şi personal. Întrucât personalul din serviciile de salvare este voluntar (cu excepţia Vienei) sunt multe lipsuri atât în pregătire cât şi în antrenament în operaţiunile de salvare şi în preluarea în îngrijire a victimelor rănite.

Cu toate acestea în noua legislaţie, pregătirea şi antrenamentul personalului voluntar va fi reglementată şi făcută obligatorie.

Crucea Roşie este responsabilă pentru centrele de alarmare din majoritatea regiunilor. Sunt în total 120 de staţii de ambulanţă şi 14 elicoptere de urgenţă cu echipaj de medici.

Deşi echipamentul medical de pe elicoptere este uniform, există mari variaţii în ceea ce priveşte resursele medicale şi tehnice ale serviciilor de ambulanţă.

6.12. Ţările Baltice

În ţările baltice forţele sovietice de apărare au fost responsabile în trecut de pregătirea pentru dezastre. De aceea în momentul cuceririi independenţei Ţările Baltice au fost nevoite să-şi construiască o organizare complet nouă pentru a putea satisface urgenţele medicale. Aceasta se face în momentul de faţă cu sprijinul şi al Suediei printre alte ţări.

6.12.1. Estonia

În momentul de faţă în Estonia se construiesc planurile pentru dezastre. Aceste planuri corespund în general cu planurile Suedeze. Un grup de management al operaţiunilor este format la locul dezastrelor. Acest grup constă din ofiţerul şef al salvării, ofiţerul şef al poliţiei pentru operaţiile de salvare şi din directorul medical.

Împărţirea responsabilităţilor în grupul de management sunt bine definite.

Ofiţerul pompier cel mai mare în grad este ofiţerul şef al salvării. Poliţia

108

este responsabilă pentru instalarea cordonului la limita ariei de dezastru, înregistrarea celor afectaţi de incident şi controlul traficului. Directorul medical conduce activităţile medicale. Medicii de la faţa locului sunt acreditaţi atât de autorităţile locale şi de ofiţerul care conduce ambulanţele. Se vor organiza punctele de adunare a victimelor rănite şi nerănite.

Nevoile de comunicare între grupul de management şi centrele de alarmare şi comandă şi spitalele de urgenţă sunt subliniate ca şi informaţiile pentru mas media.

6.12.2. Lituania

În Lituania de asemenea lipsesc planurile naţionale şi regionale pentru dezastre. De aceea aceste planuri vor fi întocmite şi se aşteaptă să intre în vigoare în anul 2001. Planificarea va fi bazată pe principiile aplicate în Suedia şi Germania şi în oarecare măsură în Olanda.

6.13. Rusia

Rusia este de asemenea în stadiul de reorganizare a pregătirii sale pentru dezastre. Există diferenţe considerabile locale şi regionale. După contactele dintre St. Petersburg şi Suedia are loc în prezent un proces asemănător cu cel din ţările baltice printre care şi sistemul suedez de pregătire este luat ca model.

6.14. Malta


Un inventar complet de surse de pericole şi cu evaluări relevante a riscurilor a fost întocmit în timpul pregătirilor Planului Principal al Protecţiei Civile Malteze.

6.14.1.1. Inventarul riscurilor

Dezastrele majore nu se produc în mod obişnuit în insulele malteze. Cu toate acestea ele pot apare: inundaţiile bruşte, cutremurele, eliberări masive de substanţe chimice periculoase, incendii majore şi explozii, poluări masive şi extinse ale apelor mării, contaminări extinse ale stratului acvifer prin

109

deversări necontrolate pe pământ; cu alte cuvinte toate evenimentele ale căror probabilitate de producere sunt foarte scăzute dar mai mari decât zero.

S-au produs pierderi masive de alimentare cu energie electrică, tulburări în alimentarea cu apă, explozii de artificii (aproximativ anual), prăbuşiri de avioane, accidente pe mare. Există o foarte redusă probabilitate de atacuri teroriste şi urgenţe nucleare, ultimele datorită căderilor de materiale radioactive din alte ţări, în special din Europa de est, sau de la un vas sau submarin cu propulsie nucleară în apropierea coastelor malteze.

9.14.1.1.1.Dezastrele Naturale

Malta nu este o ţară supusă riscurilor de dezastre naturale, dar evenimente cum ar fi inundaţiile bruşte se pot produce destul de frecvent (o dată la cinci ani).

Cutremurele constituie o problemă majoră în zonele din imediata apropiere a Maltei cum ar fi Sicilia şi nu pot fi complet excluse.

Ţările mediteraniene, inclusiv Malta, sunt periodic afectate de către vânturi foarte puternice şi de ploi. Seceta şi căldurile foarte mari nu sunt aşa de devastatoare ca acelea de pe alte continente dar efectele lor nu pot fi ignorate în momentul planificării pentru scenarii extreme.

9.14.1.1.2.Dezastrele produse de om

Fabricile de prelucrare chimică complexă nu există în Malta, totuşi un număr de substanţe chimice periculoase sunt stocate şi transportate în insulele malteze, cum ar fi de exemplu clorul, gazele petroliere lichefiate, oxigenul, benzina, pesticidele şi alte substanţe inflamabile, etc. Unele din instalaţiile ce conţin substanţe chimice periculoase sunt localizate în zonele urbane şi populaţia supusă riscului poate fi destul de mare.

Fabricile de artificii şi magazinele respective sunt situate în vecinătatea zonelor locuite, iar posibilitatea existenţei unor fabrici ilegale situate în pivniţele locuinţelor private există.

O lipsă a serviciilor primare, cum ar fi electricitatea şi aprovizionarea cu apă sunt situaţii care pot apare şi în Malta. Producerea de electricitate depinde de două centrale principale şi uzinele de apă ca şi pomparea din puţuri a apei depind de energia electrică. Cantitatea de apă stocată în Malta asigură aprovizionarea doar pentru două zile de consum.

Incendiile urbane sunt foarte rare în Malta şi Gozo, de oarece materialele de construcţie folosite sunt necombustibile. De altfel structurile înalte, de exemplu hotelurile şi clădirile aglomerate cum ar fi discotecile

110

prezintă un mare risc de incendiu în comparaţie cu rezidenţele malteze tradiţionale.

6.14.1.3. Managementul Dezastrelor

Responsabilitatea finală pentru managementul dezastrelor revine Guvernului Central al Maltei. Resursele existente sunt folosite în mod optim datorită unei structuri comune de răspuns de urgenţă, proceduri şi terminologie. Pentru fiecare hazard identificat, este desemnat un minister care are responsabilitatea primară pentru conducerea operaţiunilor de răspuns.

Ministerele cheie îşi întocmesc planuri pentru fiecare hazard în cooperare cu Direcţia de Protecţie Civilă, a căror planuri identifică ministerele de sprijin necesare care vor furniza ajutor în anumite urgenţe particulare, în funcţie de tip şi scara urgenţei.

Responsabilitatea pentru coordonarea generală şi comanda operaţiunilor de salvare revine Direcţiei de Protecţie Civilă a Maltei.

După ce s-a făcut o evaluare preliminară a distrugerilor, Secretarul Protecţiei Civile poate cere dacă este necesar o Declaraţie de Urgenţă din partea primului ministru.

Când operaţiile de răspuns sunt complexe şi implică un număr de ministere şi agenţii care să lucreze în strânsă cooperare. Acţiunile acestor ministere şi agenţii trebuie coordonate pentru îndeplinirea scopurilor, priorităţilor şi realizarea economiei de efort.

O dată ce primul ministru a făcut declaraţia de urgenţă, Comitetul de Management al Urgenţelor (EMC)îşi asumă responsabilitatea operaţiunilor de răspuns.

6.14.1.4. Operaţiunile şi planurile de acţiune

Multe operaţiuni de răspuns de urgenţă sunt desfăşurate de către un singur minister cu o asistenţă limitată din partea a unul sau două ministere. Aceste tipuri de operaţii sunt bazate pe proceduri şi organizare fixă.

Alte operaţiuni de răspuns, de exemplu din timpul inundaţiilor, sunt mai complexe şi implică un număr de ministere/agenţii care trebuie să lucreze într-o strânsă cooperare. În aceste circumstanţe, acţiunea variatelor ministere şi agenţii este coordonată de către Secretarul Protecţiei Civile.

Comandamentul unificat se stabileşte la fiecare nivel de management în aşa fel ca fiecare minister sau agenţie implicată să contribuie la procesul de luare a deciziilor.

111

Ministerele /agenţiile interesate vor stabili cum să-şi îndeplinească mai bine responsabilităţile care le sunt atribuite şi dacă este necesar pot solicita ghidarea asupra problemelor tehnice sau funcţionale din ministerul lor propriu.

Rolul Departamentului Sănătăţii într-un dezastru major poate include următoarele:

• Asigurarea măsurilor de sănătate publică. Inclusiv controlul epidemiilor şi programele corespunzătoare de imunizare;

• Asigurarea şi coordonarea serviciilor de ambulanţă, triajul, tratamentul, transportul şi îngrijirea unor victime în masă;

• Coordonarea continuităţii îngrijirilor pentru persoanele evacuate din spitale şi ale instituţii de sănătate;

• Asigurarea unor Unit i Medicale standard ce constau în spitale de urgen ,ăţ ţă centre de tratament avansat, unit i de strângere a victimelor i unit i de recoltare aăţ ş ăţ sângelui;

• Inspectarea şi monitorizarea surselor de aprovizionare cu apă;• Asigurarea de servicii de medicină legală inclusiv operaţiunile

temporare de morgă, identificarea şi înregistrarea decedaţilor



Managerul de urgenţă, (persoana însărcinată cu operaţiunile de salvare) din ministerul responsabil stabileşte un post de comandă la locul accidentului.

Managerul de urgenţă, va face, între altele, evaluarea naturii şi extinderii accidentului, va identifica aria care este necesar să fie evacuată la nevoie. Ofiţerii de Urgenţă din Poliţie şi Armată (AFM) sunt ofiţeri direct responsabili de activităţile forţelor de poliţie şi armată la locul accidentului.

De asemenea vor fi numiţi un ofiţer cu transportul şi ofiţerul din Centrul de Operaţii al Protecţiei Civile. Coordonatorul medical este direct însărcinat cu activităţile de ajutor la faţa locului, comunicaţiile cu spitalele şi controlul fluxului de răniţi.

Comandantul personalului de salvare este identificat prin culoarea vestei pe care o poartă. Centrele de primire sunt stabilite pentru persoanele evacuate şi cele nerănite. Legăturile de comunicaţie sunt stabilite între variate ministere şi agenţii. Pompierii şi alte persoane cu permisiunea Comandantului pompierilor, execută salvarea victimelor.

O arie de adunare, de triaj şi de transport vor fi identificate. Victimele rănite sunt triate la locul dezastrului de către primul personal medical pregătit care va ajunge la locul accidentului, până ce va fi sprijinit de alt personal mai

112

pregătit, sau de un ofiţer de triaj desemnat. Victimele sunt categorisite în patru categorii (Prioritate I, II, III sau 0), în funcţie de nivelul de îngrijire necesar. Fluxul victimelor rănite este controlat de către coordonatorul medical. Poliţia şi forţele armate sunt responsabile pentru controlul aglomerărilor de oameni şi de controlul traficului.

6.16. Bibliografie:

1. Malta Civil Protection Master Plan. Consortium Eidos-Castella. Disaster management in the Republic of Malta. Major Accident Scheme 1998, St Luke’s Hospital, Gwardamangia, Malta.

7.EXPERIENŢA CÂŞTIGATĂ

7.1. Planificarea pentru dezastre

Planificarea şi punerea în aplicare a activităţilor medicale în cazul dezastrelor variază între ţările din Europa. Aceasta se datoreşte condiţiilor specifice politice, culturale, geografice şi a structurii serviciilor medicale în chestiune.

În Suedia planificarea pentru dezastre se bazează pe organizarea serviciilor de îngrijiri de urgenţă. Planurile pentru dezastre sunt în special văzute ca o formă de sprijin pentru deciziile politice asupra nivelurilor de pregătire resurse disponibile pentru a se face faţă vârfurilor temporare de încărcare a activităţilor). Planurile trebuie să specifice de asemenea cum se pot mobiliza resursele şi cum pot fi alocate în şi/sau între consiliile locale.

Cooperarea dintre agenţii şi organizaţii este necesară în scopul desfăşurării cu succes a operaţiunilor de dezastru. Aceasta se aplică atât în faza de planificare cât şi în faza activităţilor operative. Cooperarea este de asemenea necesară între regiuni şi cu ţările învecinate şi alte ţări din Europa în caz de dezastre extinse şi unde activităţile de ajutor la nivel internaţional sunt necesare.

Acest tip de ajutor este deseori necesar în dezastrele implicând incendii întrucât mijloacele foarte specializate de stingere din fiecare ţară pot fi deseori limitate.

În scopul de a face posibilă o bună cooperare, se cer cunoştinţe asupra organizării şi planificării serviciilor medicale de urgenţă din diferite ţări.

Buna coordonare şi conceptele uniforme ca şi terminologia îmbunătăţesc eficienţa operaţiunilor de salvare. Cu acest scop în minte au

113

fost semnate înţelegeri între ţările nordice asupra cooperării în cazul accidentelor majore. Aceste înţelegeri include, printre altele servicii medicale de dezastru unificate.

7.2. Locul accidentului

În Suedia grupurile medicale cu medici şi asistente special pregătiţi sunt trimise la locul accidentului în scopul asigurării primului tratament medical. În multe alte ţări, activităţile medicale sunt bazate pe deprinderile personalului de salvare şi a personalului de la ambulanţe, pe când medicii şi asistentele medicale rămân la spitale. Formele de cooperare şi de atribuire a responsabilităţilor între diferitele agenţii şi organizaţii, variază considerabil în diferitele ţări europene. Persoana responsabilă pentru operaţiunile de salvare în Suedia este un ofiţer din serviciul de salvare care cooperează în atribuţiile sale de comandă cu un director medical şi un ofiţer de poliţie la locul accidentului. În alte ţări operaţiunile de salvare sunt conduse de un ofiţer de poliţie sau responsabilitatea pentru direcţionarea operaţiunilor de salvare variază în funcţie de caracterul accidentului şi de calificarea şi experienţa personalului disponibil.

Ultima metodă deseori conduce la confuzie şi dezordine organizaţională.

7.3. Spitalele

În Suedia principiul prevalent, care a fost urmat de un timp lung, a fost că răniţii trebuie să fie distribuiţi la câteva spitale pentru a evita supraîncărcarea şi apariţia cozilor.

De aceea sistemul suedez are ca efect că activităţile obişnuite din câteva spitale sunt stânjenite în ciuda faptului că încărcarea adiţională cauzată de dezastru poate să fie deseori limitată.

Modelul spitalelor desemnate folosit în Anglia şi Olanda, printre altele, care are ca efect că unui spital îi este atribuită responsabilitatea principală chiar dacă nu mai are capacitatea de a primi mai multe cazuri, poate fi preferabil întrucât conduce la mai puţine tulburări în activităţile de îngrijire planificate.

7.4. Legături şi comunicaţii

Legătura şi comunicaţiile între comandă şi grupul operaţional de la locul dezastrului şi centrele de alarmare şi comandă în mod normal constituie

114

una din cele mai mari probleme în timp de dezastru. Stabilirea unui comandament local cu echipamente de comunicaţii,

unde persoanele responsabile pentru activitatea de salvare pot să se unească, este deseori o condiţie esenţială, ca managementul să funcţioneze optim. De oarece cooperarea dintre toţi responsabilii este de o mare importanţă, serviciile medicale, poliţia şi serviciile de salvare au nevoie de linii separate de comunicare între grupurile lor operaţionale şi punctele lor proprii de comandă.

Reţelele de comunicaţii telefonice mobile, care sunt de regulă folosite, pot să devină supraîncărcate atunci când diferitele agenţii ca şi mas media încep să transmită.

Reţeaua de urgenţă naţională poate constitui o soluţie de rezervă bună.Riscul ca traficul radio să fie ascultat de către media trebuie să fie luat în

considerare şi să fie folosite alte mijloace de comunicare decât cele radio pentru a evita problemele. De oarece media are tendinţa de a ajunge rapid la locul dezastrului, ei pot să interfereze activitatea de salvare atât prin contactele cu cei afectaţi cât şi cu personalul de salvare. În cazul dezastrului cauzat de prăbuşirea unui avion la Amsterdam în 1992, acţiunile politicienilor şi a mediilor de informare la locul accidentului, a tulburat managementul activităţilor de salvare.

Activitatea de degajare şi extricare a decedaţilor a fost grăbită ceea ce a avut un efect negativ asupra calităţii activităţilor medicale ulterioare. În cazul dezastrului din Estonia, publicarea intempestivă de către mediile de informare şa fotografiilor şi numelor persoanelor dispărute şi a decedaţilor au cauzat probleme considerabile de informare de oarece listele publicate s-au bazat pe listele de rezervare şi nu pe cele efective de pasageri care au fost pe vas.

7.5. Sistemele de management

Este de o mare importanţă să se execute la centrele de comandă să se execute o analiză atentă a nevoilor de resurse care să fie mobilizate şi să permită o bună balanţă a resurselor cu necesităţile de salvare, transport şi capacităţi de spitalizare la spitalele în chestiune.

Analiza nevoilor trebuie să fie bazată pe analiza riscurilor şi a scenariilor de dezastre în care nevoile specifice ce apar în diferitele tipuri de dezastre sunt luate în considerare. SWEDE este un sistem de management de tipul care este produs în mod curent de Comitetul naţional al Sănătăţii şi al Bunăstării din Suedia şi care asigură potenţialul pentru a se putea face balansarea între informaţiile obţinute asupra analizei nevoilor şi poziţia actuală referitoare la resurse.

115

Sistemul asigură un suport excelent pentru management şi controlul operaţiunilor de salvare în caz de accidente majore şi dezastre.

Când dezastrele se produc în apele internaţionale sau în ariile apropiate de graniţele naţionale nevoia de planuri coordonate şi de operaţii sunt de o deosebită importanţă. Aceasta trebuie să fie luată în considerare în planurile naţionale şi regionale pentru dezastre.

7.6. Contribuţia voluntarilor

În câteva ţări organizaţiile voluntare şi alte organizaţii participă spontan, sau în forme organizate la activităţile de salvare la accidentele majore sau dezastre. În această direcţie problemele ce se pot ridica sunt datorită lipsurilor din pregătire şi cunoştinţe asupra sistemelor de management, în organizare şi în activitatea de la locul accidentului sau dezastrului.

Buna coordonare şi direcţionare a acestei activităţi este deseori necesară. În activitatea lor la locul dezastrului toţi lucrătorii de salvare trebuie să fie clar marcaţi (cu căşti, echipamente de protecţie, banderole, etc.) astfel încât să nu fie dubii asupra responsabilităţilor şi a capacităţilor lor.

Noile pericole care sunt astăzi în faţa personalului medical şi de salvare sunt actele de teroare cu bombe cu acţiune întârziată. Aceste pericole cresc cererile privind managementul profesional şi a personalului bine pregătit. Aceasta se aplică dezastrelor chimice în care pericolul pentru personalul de salvare este considerabil.

7.7. Flexibilitatea

De oarece dezastrele au caracteristicile lor speciale, o mare flexibilitate este necesară la fel ca şi o capacitate crescută de a improviza. Rutina trebuie evitată în activitatea din dezastre.

Operaţiunile trebuiesc bazate de regulă pe organizarea obişnuită şi pe principiile normale ale serviciilor medicale de urgenţă. Planurile de dezastru trebuie să aibă caracterul de planuri rezumative care specifică responsabilităţile managementul şi organizarea activităţilor medicale şi a operaţiunilor de salvare şi cum personalul poate fi alarmat şi resursele mobilizate pentru a satisface nevoile anticipate.

Când distanţa către facilităţile de tratament definitiv este mare, punctul de adunare pentru victimele rănite are o funcţie importantă. Primul ajutor calificat trebuie acordat la punctul de adunare şi victimele rănite trebuiesc pregătite pentru transportul la spital. În alte situaţii, de exemplu distanţele scurte către spitale şi resursele de tansport suficiente fac ca utilitatea

116

punctului de adunare să fie limitată. Transportul rapid către spital este preferabil.

În accidentele care implică un mare număr de victime cu leziuni uşoare punctul de adunare al răniţilor poate să aibă o valoare mare pentru acordarea tratamentului acelor victime şi astfel să se evite încărcarea spitalului. Cu toate acestea se cere un efort deosebit din partea personalului medical şi de aceea trebuie să se cântărească cu atenţie chemării personalului pentru această activitate în scopul de a nu se diminua personalul medical de urgenţă din spitale.

7.8. Tendinţe

7.8.1. Schimbările din structura societăţii

Creşterea economică a societăţii a dus la o infrastructură cu o sofisticare în creştere. Dependenţa de tehnologie a crescut ca şi nevoia neîntreruptă de materiale tehnice. De asemenea cererea pentru reducerea costurilor a condus la diminuarea capacităţii de a se face faţă vârfurilor temporare de încărcare a activităţilor şi diminuărilor operaţionale.

Nevoia analizării riscurilor, care estimează şi probabilitatea şi impactul diferitelor scenarii de accidente a crescut ca o importantă bază pentru deciziile politice asupra planificării de dezastru.

7.8.2. Schimbările din condiţiile serviciilor medicale

Dezvoltarea rapidă şi schimbările care au avut loc în structura socială sunt foarte evidente în serviciile medicale de urgenţă. Dependenţa de tehnologia informaţiei a crescut şi dezvoltarea tehnică în aria medicală, incluzând aplicaţiile de telemedicină au avut ca efect că serviciile medicale s-au dezvoltat în special în reţea.

Echipamentul medical a fost digitizat, tehnologiile cu invazivitate minimală au crescut în folosire şi diagnosticul la distanţă a crescut în utilizare. Cu ajutorul transmiterii avansate de informaţii, diagnosticele complicate şi activităţile terapeutice au putut fi descentralizate. Serviciile foarte specializate de urgenţă sunt concentrate în puţine unităţi cu resurse extinse şi multe spitale cu servicii de urgenţă sunt în specializare şi transformate în spitale de specialitate pentru îngrijiri elective for elective sau cărora li se atribuie rolul de spitale locale non-urgente. Obiectivul este astăzi ca pacienţii să nu aibă nevoie să fie trimişi între spitalele de urgenţă de

117

diferite niveluri dar trebuie să li se dea acces la pregătirea profesională şi resursele reţelei pe cât de simplu pe atât de rapid posibil. Numărul de paturi este în reducere dramatică, durata medie de spitalizare a scăzut şi numărul pacienţilor care beneficiază de examinările specialiştilor este în creştere în elementele ambulatorii ale sistemului.

Durata medie de spitalizare în spitalele de urgenţă a ajuns la cca. 5 zile, iar 70% din pacienţi sunt persoane care se internează via serviciile de gardă. În acelaşi timp o mare parte a responsabilităţilor medicale din consiliile locale au fost transferate către municipalităţi (îngrijirea persoanelor în vârstă).

Dezvoltările serviciilor de îngrijiri de urgenţă au avut ca rezultat că vârfurile de încărcare a activităţilor în cazul accidentelor majore şi dezastrelor au devenit mult mai mici şi sunt unele momente când lipsesc. Diferenţierea şi specializarea serviciilor medicale de urgenţă au dus la reducerea posibilităţilor de mobilizare a resurselor necesare (personal, echipament şi paturi) şi alocarea pacienţilor între diferite instituţii medicale.

7.8.3.Cooperarea internaţională

Dezvoltarea rapidă petrecută în Europa în domeniul creşterii comunicaţiilor între şi în interiorul ţărilor, dezvoltarea unor noi regiuni de creştere economică şi integrarea politică necesită o mai bună coordonare a planificării medicale pentru dezastre, niveluri de pregătire şi management operaţional al urgenţelor medicale.

Riscurile dezastrelor sunt în creştere la nivel internaţional şi deseori implică mai multe ţări aşa cum a fost cazul de exemplu al Cernobâlului şi al Estoniei.

Experienţa acumulată din aceste două dezastre a arătat clar că problemele ce se pot ridica când sistemele de alarmare, funcţiile de management şi forţele de salvare nu sunt planificate unificat şi nu s-au desfăşurat exerciţii unificate în ţările implicate. În situaţiile conflictelor civile din lumea ce ne înconjoară, fluxul de refugiaţi poate conduce la o creştere importantă în pregătirea serviciilor de urgenţă în particular atunci când protecţia împotriva îmbolnăvirilor infecţioase şi pregătirea pentru epidemii sunt implicate.

Acolo unde este implicată EU, au fost luate iniţiative care cer ţărilor membre să facă inventarele de riscuri şi să analizeze nevoile de servicii şi resurse disponibile pentru diferitele scenarii de dezastru S-au dat directive de asemenea pentru măsurile de supraveghere a riscurilor dezastrelor industriale şi ghidurile întocmite acoperă măsurile preventive şi planurile pentru dezastre (Directivele Sevesso I şi II).

118

În scopul satisfacerii unor viitoare nevoi, o organizare virtuală pentru regiunea mării Baltice, a fost discutată sub denumirea de "Conceptul Baltic de Medicină de Dezastru". Obiectivul acestui concept este de a coordona planificarea, pregătirea şi managementul operativ. Cu ajutorul unei mai uniforme structuri organizaţionale, management şi responsabilităţi şi a unor concepţii bine definite, s-a creat posibilitatea unor operaţii unificate peste graniţele naţionale în cazul unor dezastre sau accidente majore.

Iniţiative similare vor fi luate sub egida EU pentru a se face inventarele de risc, analiza nevoilor şi supravegherea resurselor disponibile. În acelaşi timp vor fi executate acţiuni coordonate de planificare şi pregătire pentru centrele populate şi regiunile de creştere economică care sunt în răspândire de a lungul graniţelor naţionale, ca de exemplu în regiunea Uresund, regiunea Canalului Mânecii şi regiunea mediteraneeană.

7.9. Bibliografie1. Kaiser W, Schindler M. Precautions against industrial accidents:

experience in applying the Sevesso II Directive in central and eastern European countries. J Hazardous Materials 1999:65, 59-75

2. Lorin H. 35 years of disaster medicine studies. Socialstyrelsen, Stockholm. SoS-rapport 1999:4

3. Pineau J-P. Application of Sevesso Directives in France. J Hazardous Materials 1999:65, 49-57

4. Toole MJ, Waldman RJ. The public health aspects of complex emergencies and refugee situations. Ann. Rev. Public Health 1997:18, 283-312

5. Vassallo DJ, Taylor JC, Aldington DJ et aI. “Shattered Illusions - The Thiepval Barracks Bombing, 7 October 1996” JR Army Med Corps 1997:143, 5-11.

119

8. PROCEDURILE OPERAŢIONALE INIŢIALE PENTRU UNITATEA EUROATLANTICĂ DE RĂSPUNS ÎN DEZASTRE(EADRU)

8.1. Introducere

La 29 mai 1998, Mini trii din Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) aiş aprobat Politica EAPC asupra “Cooper rii Practice Înt rite în domeniulă ă Ajutorului Interna ional în dezastre”. Astfel mini trii au aprobat:ţ şS se constituie la Comandamentul NATO, în cadrul Directoratului Alian eiă ţ de Planificare a Urgen elor Civile (CEPD) a unui Centru Euro-Atlantic deţ Coordonare a R spunsului la Dezastre (EADRCC).ăS activeze dac este necesar în eventualitatea unei urgen e într-o ară ă ţ ţ ă membr EAPC, a unei Unit i Temporare Euro-Atlantice de R spuns laă ăţ ă Dezastre (EADRU), constituit dintr-un amestec de elemente na ionaleă ţ asigurate de rile membre EAPC.ţăÎn urma inaugur rii EADRCC la 3 iunie 1998, "Procedurile Opera ionaleă ţ (SOP) pentru EADRCC" au fost întocmite, bazate pe instruc iunile existenteţ care au fost ini ial desemnate s sprijine “Politica NATO de cooperare pentruţ ă dezastrele din timp de pace".În scopul facilit rii identific rii de c tre rile membre EAPC a elementeloră ă ă ţă na ionale disponibile pentru EADRU, aceste SOP mai con in o descriereţ ţ detaliat a capacit ilor de r spuns la dezastre, care poate fi necesar uneiă ăţ ă ă

ri donatoare ce asigur asisten interna ional în dezastre.ţă ă ţă ţ ă

8.2. Principiile Unităţii de Răspuns Euro-Atlantic la dezastre (EADRU)

În concordan cu documentul de baz EAPC:ţă ăEADRU va fi un amestec nepermanent, multina ional de elementeţ

na ionale militare i civile (personal calificat de salvare, medical i alte unit i;ţ ş ş ăţ echipament, materiale i mijloace de transport);ş

2.1.2. Care au fost puse la dispozi ie voluntar de c tre rile membreţ ă ţă EAPC;

2.1.3. Care ac ioneaz în cooperare cu Na iunile Unite i alteţ ă ţ ş organiza ii interna ionale relevante în r spunsul la dezastre.ţ ţ ă

Compozi ia i m rimea acestei echipe multina ionale EADRU va fiţ ş ă ţ stabilit de c tre cerin ele bazate pe o evaluare a unui dezastru anume.ă ă ţ

Un element na ional al EADRU este o capacitate na ional de r spunsţ ţ ă ă la dezastre care a fost indicat de c tre o ar membr EAPC din timp caă ă ţ ă ă fiind poten ial disponibil la fel ca i condi iile pentru folosirea ei.ţ ă ş ţ

120

În concordan cu documentul de baz , EADRU va fi considerat caţă ă fiind activat ori de câte ori una sau mai multe ri membre EAPC va trimiteţă capacit i ca r spuns la o ini iativ a EADRCC.ăţ ă ţ ă

Elementele na ionale ale EADRU vor r mâne sub controlul riiţ ă ţă respective atunci când sunt trimise într-o ar afectat ca un element alţ ă ă Autorit ii Locale de Management a Urgen elor (LEMA). LEMA de altfel vaăţ ţ avea controlul general al opera iunilor din ariile afectate.ţ

De i politica EAPC descrie în unele detalii procedurile pentru EADRU,ş procedurile mult mai detaliate vor fi necesare înainte ca EADRU s poat fiă ă activat.

Documentul trimis în avans rezum aceste proceduri pentru utilizareaă EADRU.

Întrucât Na iunile Unite (UN) î i re in rolul primar în coordonareaţ ş ţ ajutorului interna ional în dezastre i EADRU în concordan cu documentulţ ş ţă politic în cooperare cu ONU, procedurile propuse pentru EADRU întocmite de asemenea dup "Ghidul de la Oslo", preg tit pentru OCHA, cunoscu i caă ă ş fost Departament al Afacerilor Umanitare (DHA). Acest ghid con ineţ principiile generale pentru utilizarea elementelor Militare i de Ap rare Civilş ă ă (MCDA) în situa iile de ajutor de dezastru.ţ

În concordan cu "Ghidul de la Oslo'', elementele na ionale aleţă ţ EADRU trimise în misiuni de ajutor în dezastre, vor fi în principiu neînarmate i vor purta uniformele lor na ionale. ş ţ

Întrucât, în situa ii excep ionale, situa ia intern din ara afectat poateţ ţ ţ ă ţ ă necesita ca personalul s poarte arme pentru autoap rare. Acest aspectă ă necesit a fi discutat între ara afectat i rile care asigur elementeleă ţ ă ş ţă ă na ionale, înainte de trimiterea acestora.ţ

Elementele na ionale ale EADRU trebuie s fie identificat prinţ ă ă operarea sub un steag comun EAPC, astfel încât to i participan ii vor purta oţ ţ emblem pe bra (care urmeaz s fie definit ).ă ţ ă ă ă

În aceste proceduri pentru EADRU, vor fi tratate urm toarele faze:ă• Faza de preg tire;ă• Faza de Urgen ;ţă• Solicitarea de asisten ; ţă• Evaluarea dezastrului; • Preg tirea pentru deplasare; ă• Coordonarea cu ara afectat ; ţ ă• Trecerea grani ei; ţ• Coordonarea mi c rii ş ă• Deplasarea; • Executarea deplas rii unui element na ional; ă ţ• În timpul execut rii misiunii; ă

121

• Retragerea; • Preg tirea pentru retragereă• În timpul deplas rii unui element na ional; ă ţ• Dup retragere. ă

8.3. Faza de pregătire

Când o na iune afectat de un dezastru major natural sau tehnologicţ ă face un apel pentru asisten interna ional . Asisten a asigurat de c tre alteţă ţ ă ţ ă ă

ri trebuie s :ţă ăfie compatibil cu nevoile rilor solicitante; iă ţă şs fie livrat cât mai rapid posibil , c tre aria destinat de c tre aceaă ă ă ă ă

ar .ţ ăaceasta implic un grad avansat de preplanificare pentru a facilitaă

interven ia elementelor na ionale ale EADRU în cazul unui dezastru într-oţ ţ ar membr EAPC. Se poate câ tiga un timp valoros prin:ţ ă ă ş

indicarea din vreme a Punctelor Ini iale de contact (IPOC) în caz deţ asisten în dezastre, în fiecare ar membr EAPC, care trebuie s fieţă ţ ă ă ă actualizate regulat;

Men inerea de c tre EADRCC a bazelor de date asupra:ţ ăDisponibilitatea c tre EADRU a elementelor na ionale puse la dispozi ieă ţ ţ

voluntar de c tre rile membre EAPC;ă ţăDisponibilitatea poten ial a exper ilor na ionali i domeniile lor deţ ă ţ ţ ş

experien , care sunt destina i de c tre rile EAPC s înt reasc EADRCC,ţă ţ ă ţă ă ă ă sau s se deplaseze în rile EAPC afectate; ă ţă

Evaluarea na ional a riscurilor.ţ ăSimplificarea procedurilor de trecere a grani elor.ţCu toate c anexa nr-1 ofer o schem a acestei faze, detaliile acestuiă ă ă

punct important sunt rezumate mai jos:IPOC în caz de asisten în dezastre au fost desemnate în fiecare arţă ţ ă

membr EAPC. În concordan cu SOP-ul propriu, EADRCC va actualizaă ţă regulat lista IPOC. Acest IPOC poate fi diferit de POC opera ional destinat deţ c tre ara afectat în cererea sa; ă ţ ă

În concordan cu Politica EAPC, EADRCC va întocmi un inventar alţă elementelor na ionale civile i militare identificate de c tre rile membreţ ş ă ţă EAPC ca poten ial disponibil pentru EADRU. Acest inventar va include iţ ş condi iile de folosire a acestora. Anexa 7 prezint o list a informa iilor ce seţ ă ă ţ p streaz în baza de date a EADRU. Pentru descriere a capacit ilor deă ă ăţ r spuns la dezastre disponibile EADRCC va folosi formatul standardă prev zut în SOP pentru EADRCC; iă ş

În cazul excep ional în care nu se trimite o echip a Na iunilor Unite deţ ă ţ Evaluare i Coordonare (UNDAC) pentru a evalua atât situa ia cât iş ţ ş

122

necesit ile rii afectate EADRCC poate organiza o echip de evaluareăţ ţă ă proprie, sprijinit de exper i na ionali. În scopul de a facilita identificareaă ţ ţ exper ilor na ionali care s participe în astfel de evalu ri, EADRCC vaţ ţ ă ă întocmi i actualiza o baz de date asupra experien ei disponibile.ş ă ţ

Una dintre func iile zilnice ale EADRCC, este s faciliteze trimitereaţ ă rapid a EADRU la un dezastru actual, inând cont de aranjamenteleă ţ bilaterale i multilaterale (care pot include probleme precum acordareaş vizelor, trecerea grani elor, în elegeri de tranzit, proceduri vamale, statutulţ ţ personalului, etc.).

Chiar i în circumstan e normale, trecerea grani elor poate implica unş ţ ţ proces consumator de timp. În cazul unui dezastru, asisten a trebuie sţ ă ajung la aria afectat rapid i nestânjenit chiar i via ter e ri dac esteă ă ş ă ş ţ ţă ă nevoie. În scopul de a face a a, procedurile de trecere a grani elor trebuie sş ţ ă fie simplificate la maximum posibil pân la a fi eliminate total.ă

Pentru componentele militare ale elementelor na ionale ale EADRU,ţ trimiterea poate fi facilitat , prin folosirea fie a NATO-SOFA (1) fie a PfPă SOFA (2). Cu toate acestea pentru componentele civile ale elementelor na ionale ale EADRU, astfel de aranjamente nu exist . Aceasta implic cţ ă ă ă dou proceduri diferite pot fi aplicate pentru elementele na ionale similare aleă ţ EADRU în func ie de statutul personalului lor (ca i pentru materialele deţ ş înso ire civile sau militare). Va fi avantajos, dac un singur aranjament arţ ă putea acoperi ambele componente ale elementului na ional al EADRU.ţ

Lipsind un singur aranjament, cea mai expeditiv cale de a rezolvaă situa ia ar putea fi un prearanjament agreat de toate rile membre EAPC. Cuţ ţă toate acestea, trebuie s inem minte c datorit complexit ii (legale,ă ţ ă ă ăţ politice, diplomatice, etc.) implicate în negocierea unor astfel de aranjamente, trebuie întreprin i pa i înaintea oric rui dezastru.ş ş ă

Pân la apari ia aranjamente de trecerea grani elor, o procedură ţ ţ ă interimar în simplificarea trecerii grani ei va folosi formele standardizateă ţ incluse în acest document, care con in în detaliu, informa iile necesare careţ ţ în mod normal vor permite trecerea grani elor între rile interesate.ţ ţă

Anexa 3 rezum diferitele forme propuse ce acoper : ă ăPersonal: nume, prenume, num rul documentului de identitate na ional;ă ţ

identificarea oric rei arme personale (dac este cazul vezi paragraful 2.8),ă ă etc.;

Vehicule i ma ini: descrierea, num rul de identificare, dimensiunile iş ş ă ş greutatea, etc. ale tuturor celor implicate;

Echipamentul de comunica ii, materiale de construire a taberei: ţdescriere, num rul seriilor de identificare, etc.;ă

Bunuri periculoase: descriere, cantitate, ambalare, etc. (în scopul armoniz rii, folosi i documente acceptate interna ional. Trece i în revist listaă ţ ţ ţ ă documentelor adecvate în Anexa 3);

123

Alimente. Piese de schimb, medicamente, echipament medical, alte bunuri de înso ire: descriere; ţ

Elemente variate: descriere ( animale precum câinii de c utare, etc.).ăMomentul în care pot fi ob inute dac personalul implicat esteţ ă

familiarizat cu procedurile EADRCC i ale EADRU. Astfel de personal trebuieş s fie antrenat i constant actualizat. Cea mai sigur cale de a îndepliniă ş ă aceasta este participarea la exerci ii comune.ţ

8.4.Faza de urgenţă

Faza de urgen în ajutorul interna ional de dezastru începe atunciţă ţ când o ar EAPC afectat solicit asisten . Aceast faz poate fi divizat înţ ă ă ă ţă ă ă ă cinci subfaze:

• Cererea de asisten ;ţă• Evaluarea dezastrului;• Preg tirea pentru deplasare;ă• Deplasarea EADRU; • Retragerea.

Fiecare din aceste sub faze este descris mai jos. Anexa 2 ofer oă ă prezentare schematic a con inutului fazei de urgen .ă ţ ţă

Cererea de asistenţă

O ar EAPC afectat de un dezastru poate trimite cererea sa iţ ă ă ş detaliile asupra POC opera ional c tre EADRCC, în concordan cu SOP aleţ ă ţă EADRCC.

În urma primirii unei cereri de asisten , EADRCC se va consulta cuţă UN-OCHA în ceea ce prive te ac iunile pe care le va desf ura EADRCC,ş ţ ăş inclusiv asupra posibilit ii particip rii EADRCC la echipa UNDAC.ăţ ă

Ca un pas urm tor, în concordan cu procedurile agreat, EADRCC vaă ţă trimite solicitarea c tre toate capitalele rilor EAPC.ă ţă

Evaluarea dezastrului

În concordan cu "Politica EAPC asupra Cooper rii Practice înt rite înţă ă ă domeniul ajutorului interna ional de dezastru" o evaluare interna ional aţ ţ ă fiec rui dezastru anume va fi necesar pentru a stabili compozi ia iă ă ţ ş dimensiunea EADRU.

O echip de Evaluare a dezastrului i coordonare a ONU (UNDAC) vaă ş face în mod normal aceast evaluare. În mod excep ional, atunci când nu seă ţ trimite o echip UNDAC, EADRCC poate desf ura propria sa evaluare aă ăş

124

dezastrului f când toate aranjamentele necesare, rile membre EAPC vor fiă ţă invitate s participe cu personal calificat UNDAC, ca parte a acestei echipe.ă

Dup desf urarea evalu rii (normal între 24-48 de ore), se vaă ăş ă comunica c tre capitalele rilor membre EAPC de c tre EADRCC, înso ită ţă ă ţ ă de un raport ce identific elementele na ionale ce pot fi necesare. O solicitareă ţ de trimitere a elementelor na ionale va fi de asemenea transmis de c treţ ă ă EADRCC c tre acele ri care au transmis din vreme c tre EADRCC c suntă ţă ă ă dispuse s trimit voluntar elementele na ionale identificate.ă ă ţ

rile membre EAPC vor r spunde oric rei solicit ri cât mai rapidŢă ă ă ă posibil i vor direc iona r spunsurile lor c tre EADRCC. Din acest moment,ş ţ ă ă

rile care vor contribui pot continua cu urm toarele subfaze denumiteţă ă “Preg tirea pentru deplasare” .ă

Preg tirea pentru deplasare ăCoordonarea de c tre EADRCC ă

EADRCC va coordona diferitele oferte venite din partea rilor EAPC iţă ş va trimite aceste oferte c tre rile afectate i o copie spre informare la UN-ă ţă şOCHA.

În plus, EADRCC va trimite la punctul Opera ional de contact din araţ ţ afectat toate informa iile privind mijloacele de comunica ii (frecven e, detaliiă ţ ţ ţ tehnice, etc.) pentru a fi folosite de c tre ara trimi toare pentru permite oă ţ ţă coordonare precoce a eforturilor între p r ile implicate. Acurate ea acestoră ţ ţ informa ii este vital pentru succesul misiunii de ajutor (3).ţ ă

Folosirea informa iilor con inute în baza de a EADRCC poate clarificaţ ţ în avans dac na iunea trimi toare are mijloace suficiente i adecvate pentruă ţ ţă ş transportul elementelor na ionale ale EADRU.ţ

În unele situa ii, cu toate acestea, ara trimi toare poate solicitaţ ţ ţă mijloace de transport ad-hoc. În acest caz, ele vor trebui s informezeă EADRCC care în baza procedurilor sale proprii va solicita rilor EAPC sţă ă sprijine în disponibilizarea acestor mijloace.

Cordonarea cu ara afectat ţ ă

Dup primirea unei oferte de asisten , ara afectat va evalua acesteaă ţă ţ ă i va informa (trimi ând copii spre informare c tre EADRCC) rile EAPCş ţ ă ţă

poten ial trimi toare de asisten despre acceptarea acestor oferte i deţ ţă ţă ş locurile probabile de folosire.

Dac nu sunt în elegeri bilaterale sau multilaterale între p r ileă ţ ă ţ implicate, o în elegere acoperind statutul elementelor na ionale ale EADRUţ ţ ce opereaz pe teritoriul rii afectate trebuie s fie încheiat între araă ţă ă ă ţ trimi toare i ara care prime te asisten a.ţă ş ţ ş ţ

125

Un model de în elegere, care va fi folosit de c tre rile implicate, esteţ ă ţă prezentat în anexa 4. Acest model de în elegere acoper i folosireaţ ă ş mijloacelor de comunica ii . Acest model este bazat pe modelul propus înţ ''Ghidul de la OSLO".

Fiecare element na ional al EADRU va aranja s aibe leg tura cuţ ă ă LEMA din ara afectat .ţ ă

În cazul unor dezastre majore, capacitatea de coordonarea riiţă afectate trebuie s fie înt rit . Aceasta se poate realiza fie prin utilizareaă ă ă Centrului de Coordonare a opera iunilor de la fa a locului a Na iunilor Uniteţ ţ ţ (OSOCC), sau prin deplasarea unui element na ional suplimentar de sprijinţ de Comandament. Când este necesar o cerere formal pentru un astfel deă ă element aceasta va fi promulgat de c tre EADRCC c tre acele ri EAPCă ă ă ţă care au indicat c ele au preg tite astfel de elemente poten ial disponibile. Înă ă ţ concordan cu politica EAPC, EADRCC va sprijin LEMA în coordonareaţă activit ilor variatelor elemente na ionale. În cazul unui dezastru major,ăţ ţ Directorul, Planific rii Urgen elor Civile, ca ef al EADRCC, poate consideraă ţ ş potrivit s trimit un ofi er de leg tur EADRCC la LEMA interesate.ă ă ţ ă ă

8.4.1.Trecerea frontierei

Dac aranjamentele de trecere a frontierelor au fost încheiate înă prealabil între rile membre EAPC (inclusiv acelea care pot servi ca tranzit),ţă ele vor fi automat aplicate atunci când este necesar.

Atunci când astfel de aranjamente nu exist i timpul este deosebit deă ş presant, rile EAPC implicate pot lua în considerare o simplificare sau oţă relaxare a reglement rilor în vigoare, pentru a permite elementelor cerute deă asisten s ajung la destina ia lor planificat pe cât de rapid posibil.ţă ă ă ţ ă

În mod simultan, rile EAPC ce furnizeaz elemente c tre EADRU vorţă ă ă transmite c tre rile afectate i c tre rile de tranzit i copii spre informareă ţă ş ă ţă ş c tre EADRCC, liste cuprinzând în detaliu i în ordinea secven ial aă ş ţ ă elementelor ce vor fi trimise c tre ara afectat , folosind formeleă ţ ă standardizate prezentate în anexa 3. (vezi paragraful 5 pentru faze).

În mod similar, rile afectate EAPC vor informa rile EAPCţă ţă trimi toare de asisten ( i copii la EADRCC), cu detalii referitoare la:ţă ţă ş

• Puncte de Trecere a Frontierei (PCT);• Porturi maritime, Aeroporturi, Terminale rutiere i feroviare pentru:ş• debarcare (dac sunt utilizabile);ă• Drumurile ce pot fi folosite; etc.• Coordonarea mi c rii.ş ăDup ce s-au selectat cele mai bune moduri de transport, rile EAPCă ţă

trimi toare, dac au op iunea s fac a a , vor recomanda rilor afectate(cuţă ă ţ ă ă ş ţă 126

copii pentru rile de tranzit) itinerariile, punctele de trecere a frontierei iţă ş debarcare dac nu sunt impuse strict de rile afectate sau cele de tranzit. ă ţă

În cel din urm caz, to i cei interesa i vor adera apoi la instruc iunileă ţ ţ ţ stabilite de aceste ri.ţă

rile afectate trebuie s informeze rile ce trimit asisten ( i copie laŢă ă ţă ţă ş EADRCC) asupra celei mai apropiate date i moment în care vor fi capabileş s accepte variatele elemente ale EADRU cu diferite destina ii.ă ţ

4.25. Întrucât elementele na ionale ale EADRU vor r mâne subţ ă controlul na ional, buna execu ie a mi c rilor lor va r mâne în general subţ ţ ş ă ă controlul na ional. ţ

Cu toate acestea fiecare ar trimi toare î i va coordona orice mi careţ ă ţă ş ş cu LEMA din ara primitoare i cu rile de tranzit (dac exist vreunaţ ş ţă ă ă implicat ).ă

O dat executat coordonarea, fiecare ar trimi toare va informaă ă ţ ă ţă EADRCC asupra mi c rii planificate pentru fiecare unitate constituent (veziş ă ă paragraful 5 ) a elementului lor na ional din EADRU, dup cum urmeaz înţ ă ă termeni GMT:

• Data estimat /a plec rii (ETD) de la baza de origine;ă ă• Data /timpul estimat de sosire (ETA) la grani a agreat ; ţ ă• Punctele de trecere, dac exist ;ă ă• ETA la punctele agreate de debarcare/desc rcare;ă• Orice alt informa ie care poate fi relevant .ă ţ ă

8.5. DeplasareaDeplasarea actual a elementelor na ionale începe cu plecarea dină ţ

bazele lor proprii i se termin la punctele unde ele vor interveni. În func ieş ă ţ de importan a lor, aceste elemente pot fi deplasate în una sau mai multeţ faze secven iale cum ar fi cele ce urmeaz :ţ ă

Faza 1-a- recunoa terea, dac este necesar pentru a evalua cum pot fiş ă trimise în mod practic în teren;

Faza 2 -a- partea avansat , care va instala Postul de Comand deă ă teren care va fi capabil s finalizeze preg tirile pentru sosirea p r ii principaleă ă ă ţ a elementului na ional;ţ

Faza 3-a Unitatea de sprijin ini ial, care va preg ti cazarea i facilit ileţ ă ş ăţ de sprijin necesare înaintea sosirii p r ii principale a elementului na ional laă ţ ţ destina ie;ţ

Faza 4 -a Partea principal a elementului na ional; ă ţFaza 5 -a for ele din ariergard , cum ar fi înt ririle pentru un elementţ ă ă

care a fost de altfel deplasat.În unele cazuri de altfel, în func ie de circumstan e, unele faze pot fiţ ţ

combinate.

127

8.5.1.Execuţia mişcării elementelor naţionale

Fiecare ar trimi toare va informa LEMA de la destina ie din araţ ă ţă ţ ţ primitoare a asisten ei (cu copie de informare c tre EADRCC) asupraţ ă datei/timpului actual de plecare (ATD) al fiec rei unit i a elementului s uă ăţ ă na ional din EADRU.ţ

Dac este implicat i trecerea grani elor, fiecare ar trimi toare vaă ă ş ţ ţ ă ţă informa în m sura posibilit ilor LEMA de la destina ie (cu copie de informareă ăţ ţ la EADRCC) i în termeni GMT, de data/ora estimat de sosire (ETA) laş ă punctul de trecere a frontierei a fiec rei unit i (sau a tuturor dac suntă ăţ ă grupate) ale elementului na ional din EADRU i asupra problemelorţ ş anticipate sau întâlnite pe drum.

Dac în cursul preg tirii fazei de deplasare, rile trimi toare, de tranzită ă ţă ţă i rile afectate au agreat mutual în prealabil s simplifice ori s renun e aş ţă ă ă ţ ş

procedurile de trecerea frontierei, atunci nu trebuie pierdut timpul de ajungere la destina ie. ţ

În astfel de circumstan e. Fiecare unitate va prezenta oficialit ilor de laţ ăţ grani ordinul lor de misiune i formele variate completate agreate înţă ş prealabil de c tre toate p r ile.ă ă ţ

Este recomandat în mod deosebit ca rile afectate s asigure un ofi erţă ă ţ de leg tur care s se întâlneasc i s înso easc for ele care vin în ajutoră ă ă ă ş ă ţ ă ţ din momentul intr rii lor în ara afectat i pân ajung la destina ia lor.ă ţ ă ş ă ţ

ETA (în termeni GMT) la locul destinat pentru debarcarea fiec reiă unit i dintr-un grup de elemente na ionale ale EADRU, la fel ca i ETA lor laăţ ţ ş locul dezastrului i timpul estimat pentru începerea opera iunilor de ajutor vaş ţ fi comunicat de c tre elementul na ional al EADRU c tre LEMA( i prin ofi erulă ţ ă ş ţ lor de leg tur ) c tre EADRCC (pentru informare). Aceasta va fi f cut prină ă ă ă cele mai rapide mijloace posibile/disponibile.

Un raport de situa ie de informare zilnic general , în concordan cuţ ă ă ţă formatul prev zut în SOP va fi preg tit de c tre EADRCC i transmis c treă ă ă ş ă toate rile EAPC.ţă

8.5.2.În timpul executării unei misiuni

Întrucât LEMA din ara afectat va fi autoritatea care traseaz sarcini,ţ ă ă rela iile între LEMA i elementele na ionale ale EADRU vor fi desf urateţ ş ţ ăş printr-un ofi er de leg tur selec ionat din cei de anumit grad din elementulţ ă ă ţ na ional al EADRU.ţ

Într-un dezastru major, capacit ile de coordonare ale LEMA pot fiăţ înt rite cu un OSOCC. Sarcina major a unui astfel de OSOCC este să ă ă coordoneze, în timpul fazei ini iale a ajutorului dintr-o urgen , asisten aţ ţă ţ

128

interna ional asigurat de c tre to i furnizorii majori de ajutor. El va lucraţ ă ă ă ţ strâns cu LEMA. Un OSOCC î i va termina activitatea sa, atunci cândş structurile elementului na ional pot face fa coordon rii resurselorţ ţă ă interna ionale, sau când resursele de ajutor interna ional au fost retrase.ţ ţ

Ofi erul de leg tur asigura de c tre variatele elemente na ionale aleţ ă ă ă ţ EADRU în principiu vor fi localiza i la LEMA i/sau OSOCC. Când în timpulţ ş unui dezastru major, EADRCC î i trimite de asemenea un ofi er de leg turş ţ ă ă la LEMA; acest reprezentant al EADRCC va sprijini LEMA în coordonarea cu to i ceilal i ofi eri de leg tur ai diverselor elemente na ionale.ţ ţ ţ ă ă ţ

Principalele îndatoriri ale ofi erului de leg tur sunt:ţ ă ăS informeze LEMA i OSOCC despre toate activit ile întreprinse înă ş ăţ

timpul opera iunilor executate de c tre un element na ional (rezultatele înţ ă ţ opera iunile de ajutor, probleme întâlnite, solu iile pentru aceste probleme,ţ ţ asisten a necesar , etc.); ţ ă

S transmit c tre elementul na ional toate informa iile utile i/sauă ă ă ţ ţ ş instruc iunile disponibile de la LEMA i/sau OSCOCC.ţ ş

Fiecare element na ional al EADRU va întocmi un raport zilnic i îl vaţ ş transmite la EADRCC pe cele mai adecvate canale de comunica ii. Acesteţ rapoarte vor fi numerotate în secven cresc toare.ţă ă

Rapoartele vor acoperi evenimente care au loc în decurs de 24-de ore (0000Z pân la 2359Z) i trebuie s ajung la EADRCC nu mai târziu deă ş ă ă 0800Zdin diminea a urm toare. Con inutul lor minim va fi împ r it înţ ă ţ ă ţ urm toarele capitole:ă

Personal (la dispozi ie i schimb rile pân la urm torul raport precum iţ ş ă ă ă ş motivele acestor schimb ri);ă

5.14.2. Activit i desf urate (în timpul precedentelor 24 de ore, întreăţ ăş 0000Z i 2359Z); Probleme întâlnite ( i motivele acestora precum iş ş ş propunerile/sugestiile pentru a elimina problemele viitoare);

Variate. Orice fapte relevante.Raportul de situa ie va fi întocmit ca în anexa 5.ţUn raport similar va fi asigurat zilnic, de c tre fiecare element na ională ţ

prin ofi erul s u de leg tur c tre LEMA, cu excep ia situa iei în careţ ă ă ă ă ţ ţ autorit ile locale nu prev d altfel.ăţ ă

LEMA va trimite de asemenea un raport zilnic cu diferen a constând înţ capitolele sale care vor fi:

Evolu ia situa iei;ţ ţProbleme noi;Cerin e (inclusiv exper ii) care trebuiesc îndeplinite;ţ ţNoi cerin e (inclusiv exper ii); ţ ţ

20.5.3.Varia.Aceste rapoarte vor fi ca acelea din anexa 5.

129

În plus fa de rapoartele zilnice, fiecare eveniment excep ional sauţă ţ important va fi raportat la LEMA cât mai rapid posibil dup ce s-a produs, cuă o copie c tre EADRCC pentru informare.ă

Dac nu exist o marj de timp care a fost agreat dup acesteă ă ă ă ă evenimente, de îndeplinirea unor misiuni, fiecare element na ional al EADRUţ va anun a LEMA i pentru informare EADRCC, când astfel de misiuni suntţ ş a teptate s se termine atunci când ele se termin efectiv.ş ă ă

Dup orice deplasare a EADRU, Secretarul General i dac esteă ş ă adecvat EAPC i SCEPC în format EAPC vor fi informate de c tre EADRCCş ă printr-un Raport General de situa ie al evenimentelor a a cum s-au produs. ţ ş

8.6.Retragerea

Retragerea este reîntoarcerea la baza de origine a elementului na ionalţ dup ce s-a desf urat o misiune într-o ar afectat . În mod normal, această ăş ţ ă ă ă reîntoarcere este planificat în dou faze în urm toarea secven :ă ă ă ţă

Faza 1, Reîntoarcerea grupului principal; Faza 2, Reîntoarcerea "arierg rzii".ăRolul " arierg rzii " este în principal s lichideze toate cheltuielileă ă

efectuate în cursul misiunii i s reîntoarc tot echipamentul i cl dirile c treş ă ă ş ă ă autorit ile locale, pentru a asigura c toate mijloacele sunt recuperate, etc.ăţ ă

Preg tirea pentru retragereă

ara trimi toare va stabili modul de transport potrivit pentru repatriereaŢ ţă elementului s na ional din EADRU i va comunica planurile sale riiă ţ ş ţă afectate, pentru a vedea dac mai exist nevoi ulterioare (cu copie pentruă ă informare la EADRCC).

ara afectat va stabili apoi itinerarele care vor fi urmate inclusivŢ ă destinarea punctelor de trecere a frontierei i punctele de îmbarcare.ş

rile trimi toare cu asisten a EADRCC dac este necesar, vorŢă ţă ţ ă coordona mi carea elementelor sale na ionale din EADRU cu rile afectateş ţ ţă i de tranzit.ş

Dup finalizarea planurilor coordonate, fiecare element na ional ală ţ EADRU va întocmi un grafic în GMT pentru fiecare din unit ile sale, care vaăţ include ETD i ETA la Punctele destinate de Trecere a Frontierei, data/ora laş punctele destinate de îmbarcare, ETA la baza proprie, i îl va comunica laş LEMA i rile de tranzit i la EADRCC pentru informare.ţ ţă ş

Fiecare element na ional va completa formele prev zute în anexa 3 iţ ă ş le va transmite la LEMA, rile de tranzit i pentru informare la EADRCC.ţă ş

În timpul mi c rii elementului na ionalş ă ţ

130

Fiecare element na ional al EADRU va informa EADRCC, pe c ileţ ă adecvate, despre timpul lor actual de plecare(ATD) din ara afectat .ţ ă

Autorit ile din ara afectat vor informa cât mai complet posibil rileăţ ţ ă ţă trimi toare (cu copie la EADRCC pentru informare) despre ETD la Puncteleţă de trecere a frontierei i punctele de îmbarcare a fiec rei unit i dinş ă ăţ elementul na ional al EADRU ce p r se te teritoriul s u.ţ ă ă ş ă

De asemenea, fiecare unitate a elementului na ional al EADRU vaţ informa EADRCC, fie direct fie via comandamentul lor na ional, când sunt peţ cale s treac grani a, fie c anticipeaz problemele fie c ele se producă ă ţ ă ă ă atunci.

Misiunea se sfâr e te atunci când elementul na ional al EADRUş ş ţ raporteaz reîntoarcerea la baza sa proprie.ă

8.7. După retragere

Cât de rapid posibil dup reîntoarcerea la baza proprie a elementuluiă na ional, ara respectiv trebuie s preg teasc Raportul de Prim Impresieţ ţ ă ă ă ă ă (FIR) i s -l trimeat la EADRCC. ara afectat i cele de tranzit deş ă ă Ţ ă ş asemenea trebuie s fac rapoarte pentru EADRCC cât de repede posibil.ă ă

Consecutiv într-o perioad de timp agreat mutual cu EADRCC fiecareă ă ar trimi toare de asisten va trimite un raport final detaliat c tre EADRCC.ţ ă ţă ţă ă

Acest raport se va axa pe:• Constituirea fiec rei unit i a elementului na ional al EADRU;ă ăţ ţ• Mi c rile acestora c tre punctele de destina ie din ara afectat ;ş ă ă ţ ţ ă• Structura lor pentru ac iune;ţ• Oprirea opera iunilor; ţ• Reîntoarcerea la bazele proprii.Acest raport detaliat va trebui s includ paragrafe asupra problemeloră ă

întâlnite, înv mintelor trase i dac este posibil recomand ri/propuneri careăţă ş ă ă s faciliteze interven ia elementelor na ionale ale EADRU în viitor.ă ţ ţ

ara afectat i rile de tranzit vor întocmi de asemenea rapoarteŢ ă ş ţă detaliate finale pentru EADRCC. Aceste rapoarte se vor axa în principal asupra problemelor întâlnite, înv mintelor trase i posibileleăţă ş recomand ri/propuneri pentru a facilita interven ia elementelor na ionale aleă ţ ţ EADRU în opera iunile viitoare.ţ

Un Raport general de Prim Impresie (FIR) i un raport general finală ş detaliat va fi întocmit de c tre EADRCC i va fi circulat c tre EAPC i c treă ş ă ş ă SCEPC în format EAPC.

131

ministerul sĂnĂtĂŢii centrul naŢional de pregĂtire În … · 2010-09-06 · ministerul...

Documents