ministerul educaŢiei, cercetĂrii, tineretului · pdf file4.3.2 elementele climatice ......
TRANSCRIPT
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI
ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI
AMENAJAREA TERITORIULUI
TEZĂ DE DOCTORAT -rezumat-
Conducător ştiinţific:
Prof. univ.dr.Gheorghe MĂHĂRA
Doctorand:
BORZA(PĂTROC) Minodora
ORADEA
2012
2
FACTORII PEDOCLIMATICI AI CÂMPIEI CRIȘURILOR CU
PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA SOLURILOR
Conducător ştiinţific:
Prof. univ.dr.Gheorghe MĂHĂRA
Doctorand:
BORZA( PĂTROC) Minodora
ORADEA
2012
3
CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE..................................................................................................
1. ELEMENTE SPAŢIALE.................................................................................
Aşezarea geografică şi limitele Câmpiei Crişurilor.........................................
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR......................................................................
2.1. Cercetări geologice şi hidrogeologice.......................................................
2.2. Cercetări climatologice.............................................................................
2.3. Cercetări pedogeografice..........................................................................
3. METODOLOGIE DE CERCETARE ŞI BAZA DE DATE............................
4.FACTORII PEDOGENETICI ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA
ÎNVELIŞULUI DE SOL DIN CÂMPIA CRIŞURILOR....................................
4.1 Roca ca factor pedogenetic în Câmpia Crişurilor......................................
4.1.1 Depozitele de suprafaţă.......................................................................
4.2. Relieful ca factor pedogenetic...................................................................
4.2.1 Caracterele morfometrice ale câmpiei................................................
4.2.2 Caracterele morfografice.....................................................................
4.2.2.1 Câmpia Înaltă...............................................................................
4.2.2.2 Câmpia Joasă...............................................................................
4.2.2.3 Complexul de terase şi lunci........................................................
4.3 Clima Câmpiei Crişurilor şi influenţa sa în geneza şi răspândirea
solurilor..................................................................................................................
4.3.1 Factorii genetici ai climei.......................................................................
4.3.1.1 Factorii radiativi..........................................................................
4.3.1.2 Factorii dinamici...........................................................................
4.3.1.3 Suprafaţa activă.............................................................................
4.3.2 Elementele climatice..............................................................................
4.3.2.1 Temperatura aerului......................................................................
Temperatura medie lunară a aerului......................................................
Temperaturile medii anotimpuale şi semestriale...................................
Temperatura medie anuală a aerului.....................................................
Temperatura minimă absolută a aerului................................................
Temperatura maximă absolută a aerului...............................................
Frecvenţa zilelor cu diferite valori de temperatură...............................
Numărul zilelor de vară.........................................................................
Numărul zilelor de iarnă........................................................................
Numărul zilelor de îngheţ......................................................................
4.3.2.2 Temperatura solului.......................................................................
4
6
6
10
10
11
12
16
18
18
18
23
23
26
26
28
30
33
33
33
41
51
57
57
57
58
59
61
62
65
65
66
67
68
4
Temperatura medie anuală a solului......................................................
Temperatura medie lunară la suprafața solului....................................
Temperatura maximă lunară la suprafaţa solului..................................
Temperatura minimă lunară la suprafaţa solului...................................
4.3.2.3 Precipitaţiile..................................................................................
Mediile anuale ale precipitaţiilor atmosferice.......................................
Cantităţi medii lunare de precipitaţii.....................................................
Cantitatea anuală maximă de precipitaţii căzută în 24 ore....................
Cantitatea maximă lunară de precipitaţii căzută în 24 ore....................
Media cantităţilor de precipitaţii căzută în 24 de ore, în intervalul
aprilie–septembrie.................................................................................
Media anuală a numărului de zile cu ploaie..........................................
Media anuală a numărului de zile cu averse.........................................
Media anuală a numărului de zile cu ninsoare......................................
Frecvenţa zilelor cu sol acoperit............................................................
4.3.2.4 Vântul............................................................................................
Direcţia vântului....................................................................................
Frecvenţa vântului pe direcţii................................................................
Frecvenţa calmului atmosferic..............................................................
Viteza medie a vântului pe direcții cardinale........................................
Viteza medie lunară şi anuală a vântului...............................................
Viteza maximă a vântului......................................................................
4.3.2.5 Diferenţieri topoclimatice.............................................................
4.4 Apele ca factor pedogenetic în Câmpia Crişurilor......................................
4.4.1 Apele de suprafaţă (râuri şi canale)........................................................
4.4.2 Apele de adâncime.................................................................................
4.4.3 Apa freatică............................................................................................
4.4.4 Apele stagnante......................................................................................
4.5 Vegetaţia ca factor pedogenetic..................................................................
4.5.1 Vegetaţia lemnoasă.................................................................................
4.5.2 Vegetaţia ierboasă..................................................................................
4.5.3 Ariile Protejate (SCI şi SPA) din Câmpia Crişurilor şi vulnerabilitatea
lor....................................................................................................................
4.6 Fauna Câmpiei Crişurilor ca factor pedogenetic.........................................
4.7 Activitatea antropică....................................................................................
4.8 Timpul ca factor pedogenetic......................................................................
5. SOLURILE CÂMPIEI CRIŞURILOR.............................................................
5.1 Unităţi taxonomice în sistematica solurilor câmpiei (taxonomie veche,
taxonomie nouă)............................................................................................
5.2 Formarea profilului de sol...........................................................................
69
72
73
74
75
76
79
80
82
83
83
85
86
87
89
89
89
90
91
92
93
94
97
97
99
99
100
105
106
107
108
114
115
118
120
120
121
5
5.2.1 Procesul de bioacumulare.......................................................................
5.2.2 Procese de eluviere–iluviere...................................................................
5.2.3 Procese de gleizare şi pseudogleizare....................................................
5.2.4 Procesele de salinizare şi alcalinizare....................................................
5.3 Caracterele morfologice ale solurilor..........................................................
5.3.1 Culoarea şi valoarea solului...................................................................
5.3.2 Structura solului.....................................................................................
5.3.3 Neoformaţiile.........................................................................................
5.3.4. Textura solului.......................................................................................
5.3.4.1 Clase de textură.............................................................................
5.3.4.2 Orizonturile principale de sol din Câmpia Crişurilor....................
5.3.4.3 Descrierea orizonturilor de sol şi a stratelor principale.................
5.3.4.4 Orizonturi de tranziţie...................................................................
5.4 Tipurile de soluri. Caracteristici şi răspândire după STRS 2003................
5.4.1 Cernoziomul...........................................................................................
5.4.1.1 Profile reprezentative pentru cernoziom.......................................
5.4.2 Faeoziomul.............................................................................................
5.4.3 Aluviosolul.............................................................................................
5.4.3.1 Descrierea unor profile reprezentative pentru aluviosol...............
5.4.4 Psamosol.................................................................................................
5.4.5 Eutricambosol.........................................................................................
5.4.5.1 Profil reprezentativ pentru eutricambosol.....................................
5.4.6 Preluvosolurile........................................................................................
5.4.7 Luvosolul................................................................................................
5.4.7.1 Profil reprezentativ pentru luvosol................................................
5.4.8 Gleiosolul...............................................................................................
5.4.8.1 Profil reprezentativ pentru gleiosol...............................................
5.4.9 Stagnosoluri............................................................................................
5.4.9.1 Profil reprezentativ pentru stagnosol.............................................
5.4.10 Soloneţ..................................................................................................
5.4.10.1 Profil reprezentativ pentru soloneţ..............................................
5.5 Repartiţia principalelor tipuri de sol din cadrul subunităţilor Câmpiei
Crişurilor................................................................................................................
5.5.1 Principalele tipuri de soluri din Câmpia Înaltă a Crişurilor...................
5.5.2 Principalele tipuri de soluri din Câmpia Joasă a Crişurilor....................
6. DEGRADAREA SOLULUI ÎN CÂMPIA CRIŞURILOR...............................
7. POLUAREA SOLULUI ÎN CÂMPIA CRIŞURILOR.....................................
7.1 Circumstanţele poluării solului şi a subsolului............................................
7.2 Reglementări privind poluarea solului şi a subsolului................................
7.3 Surse de poluare a solului şi a subsolului în Câmpia Crişurilor..................
121
122
123
124
124
124
125
126
127
128
129
131
134
135
138
140
143
143
145
147
147
148
149
151
151
153
156
157
158
159
159
162
162
172
182
207
207
210
212
6
7.4 Reprezentarea celor mai importante zone vulnerabile cu nitraţi.................
7.5 Poluanţii solurilor din Câmpia Crişurilor....................................................
8. MĂSURI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A POLUĂRII SOLULUI......
9. MONITORIZAREA CALITĂŢII SOLULUI...................................................
CONCLUZII..........................................................................................................
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................
227
232
236
239
242
247
7
INTRODUCERE
Cunoaşterea condiţiilor pedoclimatice are o deosebită importanţă
datorită faptului că, prin cunoaşterea condiţiilor, a modului de desfăşurare a
fenomenelor şi a proceselor din mediul înconjurător, se pot explica procesele
de formare şi evoluţie a solurilor până în prezent. Pe de altă parte, se poate
evalua direcţia de evoluţie a solurilor, evoluţie asupra căreia factorul
antropic ar putea interveni în crearea unor condiţii optime de producţie.
Scopul lucrării este de a analiza factorii climatici cu impact asupra
genezei şi a răspândirii solului, precum şi a analizei tipurilor de sol sub
aspectul genezei, al caracterelor morfologice, al proprietăţilor fizico-chimice
şi al repartiţiei în spaţiu, al arealelor poluate şi degradate, în scopul
organizării producţiei din agricultură în Câmpia Crişurilor. Evaluarea actuală
a învelişului de sol din Câmpia Crişurilor se va realiza ca un proces în plină
desfăşurare, a cărui dezvoltare nu a ajuns la final, el prezentându-se ca un
organism viu, aflat în continuă schimbare, sub influenţa factorilor
pedogenetici care afectează procesul de formare şi evoluţie a solurilor.
Această lucrare prezintă o stare a momentului ca rezultat al factorilor
de solificare şi al proceselor pedogenetice desfăşurate momentan, dar şi
rezultatul unor factori şi procese anterioare, care au avut loc în perimetrul
studiat, în sol, de-a lungul unei perioade considerabile, sub influenţa unui
complex de factori naturali: rocă, relief, climă, ape, vegetaţie, faună, timpul
şi activitatea antropică.
Solurile, privite din punct de vedere climatic, contribuie, prin
varietatea lor, alături de celelalte elemente ale mediului geografic, la
diversificarea topoclimatelor din bazinul hidrografic al Crişurilor.
Câmpia Crişurilor se caracterizează prin prezenţa solurilor zonale care
sunt reprezentate prin clasa cernisolurilor, în general soluri de culoare
închisă cu un albedou redus, răspândite mai ales în partea joasă a câmpiei,
iar în câmpia înaltă, precum şi în regiunea colinară apar argiluvisolurile, care
au o culoare mai deschisă, aşadar un albedou mai mare, producându-se o
încălzire diferită în plan orizontal al solului, ceea ce duce la declanşarea
convecţiei termice.
Studierea factorului climatic în procesul de formare şi evoluţie a
solurilor are un rol esenţial, având în vedere că ea condiţionează caracterele
şi răspândirea unui alt factor pedogenetic tot atât de esenţial, şi anume
factorul biologic.
8
1. ELEMENTE SPAŢIALE
Aşezarea geografică şi limitele câmpiei
Câmpia Crişurilor este situată în partea mijlocie a Câmpiei
Banato-Crişene, între Barcău şi marginea nordică a conului aluvionar al
Mureşului. Are o suprafaţă egală cu Câmpia Someşului, de circa 3600 km2,
altitudinile sale oscilând între 90–180 m. Prezintă cele mai multe ramificaţii
spre est, pătrunzând adânc în dealuri, cu deosebire pe Barcău, Crişul Negru,
Crişul Alb şi Cigher.
A fost aluvionată, având ca nivel de bază cea mai joasă zonă din
stânga Tisei, în acelaşi timp, sub dealuri s-a dezvoltat cea mai tipică
structură de câmpii de glacis, prelungite pe văile din deal cu terase, iar la
contactul cu câmpia joasă se extinde larg o fâşie intermediară cu caracter de
poală joasă piemontană. Aluvionarea a fost făcută de către cele patru râuri
principale׃ Crişurile şi Barcăul, care au rătăcit permanent unul către altul,
având legături prin braţe.
Câmpia Crişurilor este încadrată, pe de-o parte, de graniţa de vest a
ţării, iar în partea de est de Dealurile Crişene. În partea de nord, câmpia se
continuă cu Câmpia Barcăului, iar în partea se sud cu cea a Mureşului.
Această câmpie are continuitate şi în Ungaria.
Fig. nr. 1 Aşezarea geografică a Câmpiei Crişurilor (Sursa: Model digital de teren Shuttle Topoghrapy Mission – SRTM)
9
2. ISTORICUL CERCETĂRILOR
Acţiunea complexă a factorilor pedogenetici: rocă, climă, relief, ape,
vegetaţie, faună, timpul şi activitatea antropică, în formarea solului, au
determinat o serie de cercetări anterioare din domeniul geologiei, al
hidrologiei, al climatologiei, al pedogeografiei.
Studiile geografice regionale sau la nivelul întregii ţări au cuprins şi
arealul analizat în lucrarea de faţă.
2.1. Cercetări geologice şi hidrogeologice
Cercetări mai ample în domeniul geologiei încep să se efectueze după anii
1960. C.V. Oprea (1963) prezintă o lucrare în care arată situaţia
hidrogeologică, mineralizarea apelor freatice, precum şi influenţa pe care o
au apele freatice în formarea şi evoluţia solurilor din clasa hidrisolurilor şi a
salsodisolurilor, din câmpia Tisei.
2.2. Cercetări climatologice Informaţii referitoare la vreme şi particularităţile sale, la clima
teritoriului României şi, implicit, a Câmpiei Crişurilor, au fost consemnate
încă din timpuri îndepărtate în diferite documente oficiale, în scrierile
cronicarilor sau lucrări literare.
2.3. Cercetări pedogeografice
Primul cercetător român în domeniul ştiinţelor naturii, care se opreşte
şi asupra solurilor ţării noastre, este agronomul Ion Ionescu de la Brad, care
prezintă descrieri ale solurilor pe regiuni naturale şi arată mijloacele de
îmbunătăţire şi menţinere a rodniciei lor prin îngrăşăminte şi lucrări pozitive.
(Florea şi colab., 1968)
3. METODOLOGIA DE CERCETARE ŞI BAZA DE DATE Metodele de cercetare utilizate la elaborarea prezentului studiu includ:
metoda analizei, metoda de suprapunere a hărţilor tematice, metoda
comparativă.
4. FACTORII PEDOGENETICI ŞI INFLUENŢA LOR ASUPRA
ÎNVELIŞULUI DE SOL DIN CÂMPIA CRIŞURILOR
4.1. Roca ca factor pedogenetic în Câmpia Crişurilor
Condiţiile de formare a depozitului de roci sedimentare din partea de
vest a ţării sunt legate de existenţa mediului lacustru Panonic şi a regiunilor
exondate înconjurătoare. Umplerea cu sedimente a cuvetei panonice s-a
făcut de la nord către sud şi de la est către vest. (Florea şi colab, 1968).
10
4.1.1 Depozitele de suprafaţă
Rocile de suprafaţă pe baza cărora s-a format învelişul pedologic sunt
alcătuite, în câmpia înaltă, din depozitele conurilor de dejecţie ale râurilor,
peste care s-au depus, la sfârşitul pleistocenului, argile roşcate şi depozite
loessoide. Depozite aluviale argilo-nisipoase predomină în câmpia joasă
holocenă dezvoltată în partea vestică a câmpiei (Măhăra, 1977).
4.2. Relieful ca factor pedogenetic
Altitudinea câmpiei este cuprinsă în general între 80 m şi 120 m,
urcând spre est la 180 m. Se pot distinge sectoare de câmpie joasă (de
divagare), cu o adâncime a fragmentării redusă la numai 5–15 m şi sectoare
de câmpie înaltă, cu caracter piemontan şi cu o adâncime a fragmentării ce
poate ajunge la valori de 75–100 m.
4.2.1 Caracterele morfometrice ale câmpiei
Formele principale de relief din Câmpia Crişurilor au o dispunere
longitudinală, coborând în trepte de la est la vest. Altitudinile cele mai mari
nu depăşesc 175–180 m, iar cele mai mici scad foarte puţin sub 90 m. În
partea de est se desfăşoară Câmpia glacisurilor, care prezintă câteva trepte
hipsometrice secundare. Tot în partea de est, ca o particularitate, limita urcă
uneori aproape de 200 m pe glacisurile unor bazinete, cum sunt cele din
sudul Barcăului sau în bazinul Cigherului, iar sub deal altitudinea maximă a
limitei rămâne la numai 125–130 m în jurul măgurei Pâncota la 230 m sau la
140 m la est de Oradea. În partea vestică, cea mai mică altitudine este de 88–
90 m pe Crişul Alb la ieşirea din ţară.
Fig. nr. 2 Altitudinea reliefului Câmpiei Crişurilor
11
(Sursa: modelul Shuttle Radar Topography Mission (SRTM), http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/,
modificat la un pas de grilă de 30 m)
4.2.2 Caractere morfografice Regionarea morfologică evidenţiază în Câmpia Crişurilor două
subunităţi: Câmpia glacisurilor, care la rândul ei cuprinde câmpia înaltă a
glacisurilor, situată la altitudinea de 120–185 m şi câmpia mijlocie a
glacisurilor, situată la o altitudine de 100–120 m, câmpia joasă sau aluvială,
care are o altitudine sub 100 m, prelungindu-se tentacular în câmpia
glacisurilor, de-a lungul luncilor râurilor. Aceste compartimente sunt
fragmentate de văile secundare care le traversează, împărţindu-le în
numeroase câmpuri interfluviatile.
4.2.2.1 Câmpia Înaltă este subdivizată de către culoarele Crişurilor,
exprimate în relief prin lunci largi şi care pătrund sub formă de pâlnii peste
fâşia de glacisuri, din câmpia joasă până în deal. Apar în tot lungul
contactului cu Dealurile Vestice, având când caracter de glacisuri, când
caracter de platouri piemontane joase.
4.2.2.2 Câmpia joasă începe de la lunca Barcăului în partea de nord,
continuându-se spre vestul Câmpiei Bihariei cu Câmpia Borşului. Este o
câmpie spre care converg Crişurile şi Barcăul şi este atât de joasă, încât
râurile principale, la ape mari, curg mai sus decât nivelul ei. Nivelul apei
freatice este foarte aproape de suprafaţă şi sunt prezente multe lacuri şi
mlaştini. Ocupă 2/3 din întreaga Câmpie a Crişurilor şi se caracterizează
printr-o suprafaţă plană cu numeroase albii şi meandre părăsite, cursuri
divagate prin lacuri, mlaştini şi lăcovişti, prin fragmente de râu, fără izvor şi
fără vărsare, toate dovedind tinereţea geomorfologică a câmpiei (Posea,
1997).
4.2.2.3 Complexul de terase şi lunci La începutul cuaternarului, odată cu retragerea lacului Panonic,
reţeaua hidrografică se adună în organisme mari, formând actuala reţea care
îşi sapă complexul de terase.
4.3. Clima Câmpiei Crişurilor şi influenţa sa în geneza şi
răspândirea solurilor
4.3.1 Factorii genetici ai climei
Factorii care generează clima sunt: radiaţia solară, care este
întotdeauna hotărâtoare, iar în absenţa sa ceilalţi doi factori componenţi,
suprafaţa adiacentă şi circulaţia generală a atmosferei, nu ar putea acţiona.
4.3.1.1 Factorii radiativi
12
0
100
200
300
400
500
600
700
800
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
46° 47°
Fig. nr. 3 Medii lunare ale radiaţiei solare pentru latitudinile de 46
0–47
0
4.3.1.2. Factorii dinamici
Factorii dinamici ce contribuie la geneza climei sunt circulaţia
generală a atmosferei şi centrii barici de acţiune. Aceşti centri barici apar ca
urmare a distribuţiei inegale a bilanţului radiactiv pe suprafaţa terestră şi
exercită o acţiune inversă, deosebit de importantă asupra factorilor
radiactivi, fiind răspunzători de variaţiile neperiodice ale timpului şi climei
(Ciulache, 2002).
4.3.1.3 Suprafaţa activă
Suprafaţa activă subiacentă, prin intermediul căreia se face
transformarea radiaţiei solare, predominant situată în domeniul spectrului
vizibil, în energie calorică şi transferul ei straturilor inferioare ale atmosferei,
se caracterizează printr-o varietate deosebită.
56%
20%
5%
5%
5%4% 2% 1% 1%1%0%0%0%0%0%
0%0%
0%
0%
0% 0%
Terenuri arabile neirigate Pasuni secundareSpatiu urban discontinuu si spatiu rural Paduri de foioaseMlastini Terenuri predominant agricole in amestec cu vegetatie naturaZone de culturi complexe Unitati industriale sau comercialeVii Acumulari de apaCursuri de apa Pajisti naturaleZone de tranzitie cu arbusti (in general defrisate) Terenuri cultivate cu orezLivezi Spatiu urban continuuAeroporturi Gropi de gunoiZone de agrement Paduri de conifereZone urbane verzi
Fig. nr. 4 Suprafeţele şi ponderea utilizării terenurilor în Câmpia Crişurilor
(suprafaţa în hectare (Sursa: www.geo-spatial.org, setul Corine Land Cover 2000 (CLC200) este oferit sub licenţa originală
European Environment Agency (EEA): Copyright EEA, Copenhagen, 2007, http://www.eea.europa.eu.
Instituţiile româneşti care au contribuit la realizarea setului CLC2000 sunt: Ministerul Mediului şi
Dezvoltării Durabile: http://www.mmediu.ro şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Delta
Dunării”: http://www.indd.tim.ro)
4.3.2 Elementele climatice
13
4.3.2.1 Temperatura aerului
Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanți factori climatici, care
se supune în cea mai mare măsură unui ciclu anual, ce prezintă modificări
spaţio-temporale ca rezultat al interacţiunii dintre radiația solară, circulaţia
atmosferică şi suprafaţa terestră.
Fig. nr. 5 Reprezentarea grafică a temperaturii medii lunare în Câmpia Crișurilor (
0C)
1971–2008
8
9
10
11
12
13
14
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
Oradea Săcueni Holod Chişineu Criş
Fig. nr.6 Evoluţia multianuală a temperaturii medii anuale a aerului în Câmpia Crişurilor
(0C) pentru perioada 1971–2008
4.3.2.2. Temperatura solului
Temperatura solului depinde de numeroşi factori, dintre care cei mai
importanţi sunt: cantitatea de energie solară primită (în funcţie de data
calendaristică, ora, ziua, latitudinea şi modul de expunere a suprafeţei
active), proprietăţile termofizice ale solului, macro şi microrelieful, covorul
vegetal, stratul de zăpadă, caracteristicile morfologice ale solului (tipul,
culoarea, structura şi textura).
-5
0
5
10
15
20
25
I II
III
IV
V VI
VII
VIII
IX
X XI
XII
Oradea Chişineu Criş Holod Săcueni
14
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
Oradea Holod
Chișineu Criş Săcueni
Fig. 7 Evoluţia multianuală a temperaturii medii la suprafaţa solului (
0C) pentru intervalul
1971–2008
4.3.2.3. Precipitaţiile Regimul precipitaţiilor atmosferice depinde în mare măsură de aceste
particularităţi ale circulaţiei generale a atmosferei deasupra României şi,
implicit, şi în Câmpia Crişurilor.
300
400
500
600
700
800
900
1000
1100
19
71
19
72
19
73
19
74
19
75
19
76
19
77
19
78
19
79
19
80
19
81
19
82
19
83
19
84
19
85
19
86
19
87
19
88
19
89
19
90
19
91
19
92
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
01
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
20
07
20
08
Oradea Săcueni Holod Chișineu Criş
Fig. nr. 8 Evoluţia precipitaţiilor medii anuale în Câmpia Crişurilor (mm) pentru intervalul
1971–2008
4.3.2.4. Vântul
Variaţiile lunare şi anotimpuale ale circulaţiei generale ale atmosferei
se reflectă în schimbări ale frecvenţei şi vitezei vântului în cursul anului.
Suprafaţa terestră, prin neomogenităţile sale, poate accentua sau diminua
turbulenţa dinamică locală, ducând la reducerea sau la intensificarea vitezei
vântului.
0,0
5,0
10,0
15,0
20,0
N
NE
E
SE
S
SV
V
NV
Oradea
Chisinau Cris
Holod
Săcueni
Fig. nr. 9 Frecvenţa vântului pe direcţii cardinale 1970–2005 (m/s)
15
4.3.2.5. Diferenţieri topoclimatice
Primele împărţiri topoclimatice ale câmpiei figurează în schiţa hărţii
topoclimatice a R.S.R. (1957), reluată în 1960 la nivelul întregii ţări şi în
care Câmpia Crişurilor apare cu un grad mare de generalizare, iar mai târziu
în Harta topoclimatică a României (1970), în care sunt prezentate, pentru
Câmpia Crişurilor, topoclimate complexe (ale Câmpiei Crişurilor de vest şi
de est) şi topoclimate elementare (de văi şi de pădure) (Măhăra şi colab,
1977).
4.4. Apele ca factor pedogenetic în Câmpia Crişurilor Apa joacă un rol important, participând în procesele de alterare, dezagregare,
bioacumulare a mineralelor şi rocilor, ca şi în formarea profilului de sol,
transportul diferitelor combinaţii chimice, minerale sau organice.
4.5. Vegetaţia ca factor pedogenetic
Rolul pedogenetic al factorului vegetaţie este considerat ca deosebit
de important, datorită faptului că de acesta depinde cantitatea materiei
organice depuse anual în partea superioară a profilului de sol, precum şi
distribuţia spaţială a resturilor organice. Tot de acţiunea factorului biotic sunt
legate procesele elementare, esenţiale ale pedogenezei, cum sunt circuitul
biologic al substanţelor dintre sol şi plante minerale şi acumularea biologică
a substanţelor (bioacumularea).
4.6. Fauna Câmpiei Crişurilor ca factor pedogenetic
Fauna exercită o influenţă asupra pedogenezei prin reprezentanţii faunei din
sol – nevertebrate şi vertebrate, care populează diferitele orizonturi ale
solului şi trăiesc pe suprafaţa sa.
4.7. Activitatea antropică Factorul antropic exercită o influenţă puternică asupra evoluţiei
solului prin înlăturarea vegetaţiei naturale iniţiale şi înlocuirea ei prin pajişti
şi plante de cultură, prin diverse măsuri agrochimice, prin diverse lucrări de
desecare, drenaj, irigare sau îndiguire. Prin lucrările de desecare şi drenaj,
solurile hidromorfe şi hidroautomorfe au căpătat caracterele solurilor
automorfe .
4.8. Timpul ca factor pedogenetic Aşa cum toate fenomenele şi procesele care se petrec în mediul
înconjurător au loc în timp, tot în timp are loc şi geneza, formarea şi evoluţia
solului. Toate procesele pedogenetice care au ca finalitate realizarea unui
anumit tip de sol se petrec în timp. Timpul şi spaţiul constituie un tot organic
al oricărui proces sau fenomen natural şi, în consecinţă, şi al procesului de
solificare.
16
5. SOLURILE CÂMPIEI CRIŞURILOR
Echivalarea denumirilor solurilor din S.R.C.S., 1980 cu cele din
S.R.T.S., 2012 la nivelul clasei de sol Tabel nr. 1
S.R.C.S.-1980 S.R.T.S.-2012
Molisoluri Cernisoluri
Argiluvisoluri Luvisoluri
Cambisoluri Cambisoluri
Spodosoluri Spodisoluri
Umbrisoluri Umbrisoluri; Andisoluri
Soluri hidromorfe Hidrisoluri
Soluri halomorfe Salsodisoluri
Vertisoluri Vertisoluri
Soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate Protisoluri; Antrisoluri
Soluri organice (Histosoluri) Histisoluri
Sursa: Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, 2012
Clasele de textură
Fig. nr. 10 Textura solurilor în Câmpia Crişurilor
(Sursa: modelul Shuttle Radar Topography Mission (SRTM), http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/,
modificat la un pas de grilă de 30 m şi date furnizate de OSPA Bihor
17
Tipuri de soluri. Caracteristici şi răspândire, după SRTS – 2012
Fig. nr. 11 Principlele clase de sol în Câmpia Crişurilor
6. DEGRADAREA SOLULUI ÎN CÂMPIA CRIŞURILOR
Degradarea solurilor înseamnă reducerea sau pierderea capacităţii
temporare sau permanente a productivităţii. Ea este determinată de utilizarea
necorespunzătoare a solurilor, de un proces natural ori de o combinaţie de
procese naturale, care dăunează grav terenurilor şi împrejurimilor lor.
Primele dezechilibre în procesul pedogenetic au apărut odată cu extinderea
agriculturii, prin scoaterea din circuitul agricol sau silvic a unor mari
suprafeţe de teren agricol şi utilizarea lui în alte scopuri. Apoi, în anii
ulteriori, degradarea a apărut datorită dezvoltării industriei, extinderii
urbanizării, perfecţionării treptate a tehnicilor agricole, construirii canalelor
de irigaţii, îndiguirilor. Toate aceste activităţi au dus treptat la afectarea
profundă a solurilor.
18
7. POLUAREA SOLULUI ŞI A SUBSOLULUI ÎN CÂMPIA
CRIŞURILOR
Degradarea şi poluarea solului sunt fenomene şi procese care s-au
manifestat încă din primii ani de existenţă a solului, odată cu creşterea
populaţiei şi cu dorinţa de extindere a terenurilor cultivabile. Degradarea şi
poluarea şi-au făcut prezenţa prin diverse forme naturale de eroziune,
aluvionare, acoperirea cu sedimente, exces de umiditate, salinizare,
înmlăştinire, compactarea, poluarea chimică, aprovizionarea slabă cu
elemente nutritive şi microelemente, datorate luării în cultură a tuturor
suprafeţelor disponibile, scoaterea din circuitul agricol a suprafeţelor arabile
sau împădurite, creşterea numărului populaţiei, creşterea gradului de
industrializare etc. Aceste fenomene erau greu sesizabile, mai puţin evidente
şi necercetate datorită capacităţii de regenerare naturală a solului.
Fig. nr. 12 Reprezentarea surselor de poluare în Câmpia Crişurilor
19
CONCLUZII
Scopul lucrării este de a analiza factorii climatici cu impact asupra
genezei şi a răspândirii solului, precum şi a analizei tipurilor de sol sub
aspectul genezei, al caracterelor morfologice, al proprietăţilor fizico-chimice
şi al repartiţiei în spaţiu, în scopul organizării producţiei din agricultură în
Câmpia Crişurilor. Factorii pedogenetici caracteristici Câmpiei de Vest sunt
prezentați sumar în cadrul tezei, iar factorul climatic, reclamat și din titlul
lucrării, i se acordă o importanță mai mare și o analiză amănunțită.
Rolul rocii în procesul de solificare este foarte important datorită
faptului că, prin alterarea şi dezagregarea ei, solul capătă proprietăţile fizice,
chimice şi grosimi diferite, în funcţie de natura rocii din care provine și de
influenţa celorlalţi factori pedogenetici care acţionează asupra rocii. În
funcţie de compoziţia chimică a rocii, se pot dezvolta în Câmpia Crișurilor,
soluri salinizate datorită compoziţiei de săruri; pe solurile provenite din roci
acide se formează soluri mai levigate şi mai sărace în substanţe nutritive şi
materie organică; în cazul depozitelor argiloase se formează soluri mai puţin
levigate, cu un conţinut mai mare de materie organică şi substanţe nutritive.
În partea de estică, sud-estică și nord-estică a Câmpiei Crișurilor
predomină rocile deluviale provenite din alterarea și dezagregarea rocilor,
sub influența apelor, iar în partea de vestică și sud-vestică a câmpiei
predomină rocile deluvial-proluviale.
Relieful ca factor pedogenetic în Câmpia Crişurilor prezintă două
trepte majore de relief. Acestea corespund câmpiei înalte cu altitudinea între
100–180 m, câmpia joasă situată la altitudine redusă, sub 100 m. Datorită
prezenţei unor forme negative şi pozitive prezente pe suprafaţa Câmpiei
Crișurilor, acestea exercită influenţe asupra formării şi evoluţiei solurilor,
asupra cantităţii de apă prezente sub diferite forme pe suprafaţa câmpiei, apă
care stagnează sau spală profilul de sol în funcție de forma de relief.
În Câmpia Înaltă a Crișurilor apare pluviodenudarea şi eroziunea pe
verticală, iar în Câmpia Joasă a Crișurilor sunt frecvente procesele de
acumulare şi înmlăştinire.
Apa are un rol important, ea condiţionând oarecum apariţia tipurilor
de sol prin adâncimea la care este situată şi compoziţia chimică a acestuia.
Are importanţă în fertilitatea solurilor, deoarece determină solubilizarea,
transportul şi asimilarea substanţelor minerale către plante şi asigură
schimbul permanent de substanţe nutritive între sol şi plantă.
În câmpia joasă, adîncimea apei freatice este situată la 0,5–2 m, ceea
20
ce determină o supraumezire a solului, la băltiri şi înmlăştiniri. Aceste
fenomene produc, în cazul stagnărilor de apă pluvială, procese de
pseudogleizare, în cazul unei pânze freatice se produce gleizarea, iar în
situaţia unei pânze freatice mineralizate are loc fenomenul de salinizare. În
acest context, se formează soluri din clasa hidrisolurilor şi a salsodisolurilor
răspândite în partea de vest a câmpiei.
În câmpia înaltă, nivelul apei freatice este mai mare de 5 m, ea nu
poate influenţa procesele pedogenetice. În acest caz, s-au format soluri din
clasa cernisolurilor şi luvosoluri de diferite tipuri, în general tipice şi
stagnice.
Clima reprezintă factorul pedogenetic cel mai important în procesul de
formare şi repartiţie a solurilor, fiind condiţionat de aceasta încă de la
primele faze de solificare prin intensitatea proceselor de alterare a părţii
minerale, prin natura şi intensitatea de descompunere a materiei organice.
Prin regimul precipitaţiilor au loc procese de eluviere şi iluviere, care au o
importanţă deosebită în formarea profilelor de sol.
În urma studierii mediilor anuale ale temperaturii la cele 4 staţii
analizate, în intervalul 1971–2008 se constată că variaţia anuală a
temperaturilor este cuprinsă între valoarea de 12,20C şi 9
0C. Cea mai mare
valoare a mediei anuale a temperaturii aerului este de 12,20C la Săcueni în
anul 2007, 120C la staţiile meteo Holod şi Oradea în anul 2000, iar la staţia
Chişineu Criş 11,8°C în anul 1994. Valorile cele mai scăzute au fost
înregistrate la staţia meteorologică Holod de 90C în anul 1980 şi Chişineu
Criş în anul 1985, 9,10C la Oradea în anul 1980 şi Săcueni în anul 1978.
Influenţa temperaturii solului ca factor pedogenetic este importantă,
deoarece condiţionează procesele şi fenomenele care au loc în profilul de sol
sau la suprafaţa acestuia. De temperatura atât în aer, cât şi în sol depind:
alterarea, formarea şi descompunerea materiei organice, bioacumularea
(formarea stratului de humus de la suprafaţa profilului), circuitul biologic al
substanţelor nutritive, în evoluţia prceselor de eluviere şi iluviere.
În arealul studiat temperatura medie anuală a solului este cuprinsă
între 15,50C și 9,3
0C, având o tendință lineară ascendentă.
În urma analizării regimului precipitaţiilor din Câmpia Crișurilor, pe o
perioadă de 38 de ani, s-a constatat că: cele mai mici cantităţi de precipitaţii
cad în intevalul ianuarie–martie, după care cresc progresiv până în luna
iunie, când se înregistrează maximul pluviometric anual (valori cuprinse
între 90,9–82,2 mm). Din luna iunie precipitaţiile scad până în luna
octombrie, când se înregistrează minimul pluviometric anual, 48,8–43,2 mm.
Cantitatea medie de precipitaţii pentru luna decembrie este cuprină între 55,4
mm la staţia meteorologică Holod, 49,2 mm la staţia Chişineu Criş, 48,1 mm
21
la Oradea şi 42,2 mm la Săcueni.
În cazul Câmpiei Crișurilor, regimul vântului nu are un rol direct
asupra solului, ci unul indirect, prin faptul că prin viteza sa contribuie la
accelerarea evaporaţiei apei din sol şi la intensificarea procesului de uscare
al acestuia, influenţând astfel apariţia secetei pedogenetice.
Analizând vitezele medii anuale ale vântului rezultă că, în perioada
studiată 1971–2005, la staţia Oradea au fost înregistrate cele mai mari viteze
anuale ale vîntului pe toate lunile anului. În ceea ce priveşte viteza maximă a
vântului, cele mai mari valori maxime anuale înregistrate au fost 25m/s din
direcţia V–SV, înregistrate în luna a VII-a în anul 1977 la staţia Oradea; la
staţia Săcueni 28m/s din direcţia SE, înregistrate în luna a VII-a în anul
1972; la Chişineu Criş s-a înregistrat o maximă de 28m/s în luna aprilie
1972; la staţia Holod s-a înregistrat o viteză maximă de 34m/s în luna martie
a anului 1997, direcţia V.
Dezagregarea şi alterarea duc la transformarea rocilor şi la formarea
principalilor constituienţi minerali ai solului, în funcţie de condiţiile
climatice. Un rol important în dezagregarea rocilor îl are şi vântul prin
acţiunea sa de deflaţie şi de transport, în special în silvostepă. Tot clima, prin
intermediul precipitaţiilor, determină procesele de eluviere-iluviere, care au
un rol deosebit în formarea profilului de sol.
Apa din precipitaţii, ajunsă la suprafaţa solului, se infiltrează şi
deplasează spre adâncime anumiţi componenţi, contribuind la diferenţierea
profilului. În partea cea mai uscată, de stepă, eluvierea este slabă, însă în
zona de silvostepă ţi de pădure, odată cu creşterea cantităţii de precipitaţii,
eluvierea se accentuează, carbonatul de calciu este spălat la adâncimi din ce
în ce mai mari, în paralel începe şi se intensifică migrarea coloizilor,
formându-se orizonturi eluviale şi iluviale tot mai bine reprezentate.
Factorul climatic provoacă diferenţieri importante şi în ceea ce
priveşte bioacumularea, determinată de vegetaţie. Procese ca descompunerea
materiei organice, bioacumularea, circuitul biologic al substanţelor nutritive
sunt puternic afectate de condiţiile climatice (Puiu, 1980).
Vegetaţia influenţează procesele pedogenetice prin cantitatea şi felul
materiei organice depuse anual la suprafaţa sau în interiorul solului şi prin
modul de transformare a acestuia. Vegetaţia ierboasă, prin resturile organice
sub formă de rădăcini încorporate în sol, contribuie, în cea mai mare parte, la
formarea humusului, la formarea unui orizont superior (0–50 cm), bogat în
humus şi azot, fiind un orizont caracteristic solurilor din clasa cernisolurilor.
În prezenţa vegetaţiei lemnoase, în Câmpia Înală, se formează solurile
forestiere, de calitate inferioară. Aprovizionarea solului cu substanţe
nutritive este scăzută, ca de altfel şi fertilitatea sa. Aceste soluri sunt
22
răspândite în câmpia înaltă, care iniţial era acoperită cu păduri de foioase.
Activitatea faunei care habitează solul permanent sau periodic
influenţează construcţia morfologică, proprietăţile şi componenţa solului,
altele deranjează orizontul superior (mistreţii), distrug, pe anumite teritorii,
construcţia solului (vulpile), străbat şi amestecă orizonturile genetice
(cârtiţele, orbeţii, şoarecii etc.), care transporă o mare cantitate de sol de la
suprafaţă la adâncime şi invers, iar altele (râmele) prin canalele săpate
contribuie la crearea unor condiţii mai bune de aerare şi drenaj.
Factorul antropic exercită o influenţă puternică asupra evoluţiei
solului prin înlăturarea vegetaţiei naturale iniţiale şi înlocuirea ei prin pajişti
şi plante de cultură, prin diverse măsuri agrochimice, prin diverse lucrări de
desecare, drenaj, irigare sau îndiguire, prin utilizarea neraţională a
îngrăşămintelor organice şi chimice, industrializare, urbanizare.
Solurile din arealul studiat s-au format pe un fond pedogenetic relativ
uniform în ceea ce priveşte roca parentală, reprezentată pe interfluvii prin
depozite de loess, iar în luncile râurilor prin depozite aluvionare peste care s-
a suprapus un relief monoton, cu predominare a două trepte (100–180m şi
80–100 m), o climă cu variaţii reduse ale elementelor climatice, dar cu o
oscilaţie sporită a adâncimii apelor freatice, cu un drenaj slab şi o intervenţie
puternică a factorului antropic.
Factorii pedogenetici analizaţi imprimă solurilor din Câmpia
Crişurilor un aspect mozaicat.
Pentru redarea tipurilor de sol am întocmit hărţi cu ponderea acestora,
atât la nivelul câmpiei, cât şi al subunităţilor acesteia.
În câmpia înaltă, cea mai mare suprafaţă este ocupată de solurile din
clasa luvisoluri, suprafaţa totală 32.872,4 ha, cu soluri de tip preluvosoluri
9.961 ha, luvosoluri 20.009,1 ha în toate subunităţile câmpiei înalte şi
planosoluri în Câmpia Cermeiului şi Crasnei 2.902,3 ha. Hidrisolurile
ocupă şi ele suprafeţe întise în subunităţile câmpiei înalte 22.8591 ha, cu
soluri de tip stagnic, prezent în aproape toate subunităţile câmpiei înalte,
excepţie făcând câmpia şi câmpul Bihariei, unde acest tip de sol nu este
prezent, şi de gleisoluri, prezente în toate subunităţile câmpiei înalte.
Solurile din clasa cernisoluri ocupă o suprafaţă de 9.539,6 ha
reprezentată de faeoziom, prezent în aproape toate zonele câmpiei înalte,
excepţie făcând câmpia Craivei, unde acest tip de sol nu este prezent.
Protisolurile se întind pe o suprafaţă de 6.615 ha, fiind reprezentat de tipul
de sol aluviosol 6.615 ha. Solurile din clasa cambisoluri ocupă o suprafaţă
totală de 8.439.3 ha, tipul de sol eutricambosol, prezent în toate subunităţile
câmpiei înalte. Pelisolurile ocupă o suprafaţă de 2.520,8 ha, fiind prezente în
Câmpia Cermeiului şi Câmpia Craivei, cu sol de tip vertosol. Cea mai mică
23
suprafaţă din câmpia înaltă este ocupată de solurile din clasa solsodisoluri
850,3 ha, reprezentată prin tipul de sol soloneţ, prezent în Câmpia şi Câmpul
Bihariei, Câmpia Cermeiului.
În câmpia joasă, cea mai mare suprafaţă este ocupată de solurile din
clasa protisoluri 7.0916.0 ha reprezentate de solul de tip aluviosol, prezent
în toate zonele câmpiei joase. Luvisolurile ocupă o suprafaţă de 5.259,5 ha,
reprezentate de luvosoluri în Câmpia Crişului Alb, Câmpia Crişului Negru,
Câmpia Ineului în proporţie mai mică şi Câmpia Borşului, şi de planosol,
prezent în diferite suprafeţe în Câmpia Crişului Alb şi Câmpia Borşului.
Cernisolurile ocupă o suprafaţă de 46.258,7 ha, fiind reprezentate de
cernoziom în Câmpia Crişului Alb şi Câmpia Ineului, faeoziomuri prezente
în toate zonele câmpiei joase şi renzinele prezente cu suprafeţe foarte mici
în Câmpia Crişului Alb. Solurile din clasa hidrisolurilor sunt prezente pe o
suprafaţă de 22.714,1 ha, reprezentată de tipurile de sol stagnosol, prezent în
Câmpia Crişului Negru şi de gleiosol, prezent în toate zonele din câmpia
joasă.
Din clasa solsodisolurilor, soloneţul ocupă o suprafaţă de 26.804 ha,
prezent în toate zonele câmpiei joase. Clasa cambisoliurilor ocupă suprafeţe
de 15.264,2 ha, euticambosolul fiind prezent în toate zonele. Solurile din
clasa pelisoluri ocupă suprafeţe mai mari în câmpia joasă comparativ cu
câmpia înaltă, suprafaţa totală ocupată de vertosoluri fiind de 12.996,9 ha,
prezente în Câmpia Salontei, Câmpia Crişului Alb, Câmpia Crişului Negru,
Câmpia Ineului şi Câmpia Chişineu Criş.
În arealul de studiu au fost identificate numeroase surse de poluare a
solului, fiind prezente atât situri contaminate, cât şi situri potenţial
contaminate, care prin activitatea pe care o desfăşoară, prin materiile prime
utilizate sau prin produsele finite rezultate din procesul de producţie pot
deveni, la un moment dat, un real pericol pentru sănătatea umană şi a
mediului.
Sursele de poluare din arealul de studiu provin din diverse domenii de
activitate: industrie, agricultură, colectarea deşeurilor etc., care prin
respectarea măsurilor de prevenire, prin gestionarea eficientă a deşeurilor,
prin reciclarea lor, prin elaborarea de planuri de gestionare a oricărui tip de
deşeu sau a oricărui tip de activitate, ar putea duce la combaterea poluării
solului şi a subsolului şi la diminuarea efectelor poluării.
În vederea îmbunătățirii calității solurilor sunt prezentate sistemele de
monitorizare ale acestora, precum și măsurile de combatere și prevenire ale
acestora.
24
BIBLIOGRAFIE
1. Arany A. (1961), Geneza solurilor alcalice din Ungaria (rezumat).
Cercetări de pedologie. Lucrările conferinţei de pedologie, 1958, Bucureşti.
2. Berindei I.O., Măhăra Gh., Pop Gr.P, Posea A. (1977), Câmpia Crişurilor,
Crişul Repede, Ţara Beiuşului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1977.
3. Berindei O., Măhăra Gh. (1971), Rolul factorului antropic în definirea
regiunii geografice de câmpie dintre Crişul Repede şi Crişul Negru, revista
Crisia, pag. 33–39, Oradea.
4. Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S.,Vasile D. (1996), Pedologie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
5. Bogdan Octavia, Mihai Elena, Teodoreanu Elena, Neamu Gh. (1977),
Harta topoclimatică a R.S. România, planşa IV-6, în Atlas RS.România
(1972–1979), Editura Academiei, Bucureşti.
6. Bogdan Octavia, Dragotă Carmen (1997), Calmul atmosferic în România,
Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Tom VII, Oradea.
7. Bogdan Octavia, Niculescu Elena (1999), Riscurile climatice din
România, Editura Sega-Internaţional, Bucureşti.
8. Bogdan Octavia, Marinică Ion (2007), Hazarde meteo-climatice din zona
temperată. Factori genetici şi vulnerabilitate – cu aplicaţii în România,
Editura Lucian Blaga, Sibiu.
9. Bordei Ion, Ecaterina, Limbăşanu, Tamara, Poiana, I. Enache, Luminiţa
(1976), Ciclonii mediteraneeni care evoluează peste Câmpia Tisei şi
Carpaţii de Nord-Vest şi aspecte de vreme pe care le determină în România,
Studii şi Cercetări Meteorogice, I. INMH, Bucureşti.
10. Borza Al. (1958), Arondarea fitogeografică a României, Editura
Academiei RSR, Bucureşti
11. Borza (Pătroc) Minodora (2012), Aspect Regarding Soil and Subsoil
Pollution in the Plain of the Criş Rivers, Analele Universităţii Oradea,
Fascicula: Protecţia Mediului, vol. XVIII, Anul 17, Editura Universităţii
Oradea, Oradea.
12. Borza (Pătroc) Minodora (2012), Case Study Regarding Soil
Temperature in the Plain of the Criş Rivers, Analele Universităţii Oradea,
Fascicula: Protecţia Mediului, vol. XVIII, Anul 17, Editura Universităţii
Oradea, Oradea.
13. Borza (Pătroc) Minodora (2012), Aspect Regarding Soil Degradation in
the Plain of the Criş Rivers, Analele Universităţii din Oradea, Seria
Geografie, TOM XXII, nr. 1/ 2012, Editura Universităţii Oradea, Oradea.
14. Borza (Pătroc) Minodora (2012), The Reservation of Natural Areas in
25
the Plain of the Criş Rivers and the Vulnerabilty of SCI and SPA areas,
Analele Universităţii Oradea, Fascicula: Protecţia Mediului, vol. XVIII,
Anul 17, Editura Universităţii Oradea, Oradea.
14. Canarache A., Merculiev O., Dumitru Rozalia, Trandafirescu T.,
Chiochiu V., Miciov I. (1971), Caracterizarea hidrofizică a principalelor
soluri din Câmpia şi Piemonturile Vestice. Analele ICPA, vol. XXXVIII,
1970, Bucureşti.
15. Chiriţă C.D. (1978), Caracterizarea şi clasificarea solurilor în scopuri
ecologice, Editura Academiei Române, Bucureşti.
16. Chiţu C. (1975), Relieful şi solurile României, Editura Scrisul
Românesc, Craiova.
17. Ciulache S. (2002), Meteorologie şi climatologie, Editura Universităţii
Bucureşti.
18. Ciobanu Gh., Domuţa C. (2003), Eroziunea solului din Bihor în
contextul sistemului de agricultură durabilă, Editura Universităţii Oradea,
Oradea.
19. Cristea Maria (2001), Radiaţia solară totală în bazinul Crişurilor, Analele
Universităţii din Oradea, Oradea.
20. Cristea Maria (2004), Riscurile climatice din bazinul hidrografic al Crişurilor,
Editura Abaddaba, Oradea.
21. Cojocaru I. (1995), Surse, procese şi produse de poluare, Editura
Junimea, Iaşi.
22.Colibaş I., Colibaş Maria, Tripe Gh. (2000), Solurile brune luvice,
caracterizare şi ameliorare, Editura Mirton, Timişoara.
23. Coteţ P., Stăncescu Grumăzescu Cornelia (1967), Harta geomorfologică
a Câmpiei Tisei. Studii şi cercetări geografice TXIV, nr. 2, Bucureşti.
24. Donciu D., Gogorici Ecaterina (1973), Regimul termic al solurilor din
zonele agricole ale României, IMH Bucureşti.
25. Duma S. (2009), Valorificarea solurilor lumii, Editura Universităţii de
Vest Timişoara, Timişoara.
26. Dumiter Aurelia (2007), Clima și topoclimatele orașului Oradea, Editura
Universității din Oradea, Oradea
27. Dumitru M., Ciobanu C., Motelică D.M.,Mashali A.M., Dumitru
Elisabeta, Cojocaru G., Enache Roxana, Gamenț Eugenia, Plaxienco Doina,
Radnea Cristina, Cârstea St., Manea Alexandrina, Vrînceanu Nicoleta,
Calciu I., (2000), Monitoringul stării de calitate a solurilor Romîniei,
Editura GNP, București
28. Ficheux R. (1937), Terrasses et niveoux d’erosion dans les vallées des
Munţii Apuseni, Dări de Seamă, Institutul Geologic, Bucureşti.
29. Florea N, Fridland V.M. (1960), Solurile. Monografia Geografică, Editura
26
Academiei Române, Bucureşti.
30. Florea N., Asvadurov H., Chişu C., Conea Ana, Munteanu I., Opriş M.,
Tutunea C., Volovici C., Oancea C,. Ionescu N. Neacşu Marcela, Peaha M.,
Sorocinschi C., Tutunea F. (1964), Harta solurilor Câmpiei Tisei şi a
piemonturilor din vestul R.S. România, în Dări de seamă, vol ½, Institutul
Geologic, Bucureşti
31. Florea N., I. Munteanu, C. Rapaport, C. Chiţu şi M. Opriş (1968), Geografia
solurilor României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
32. Florea N. (1985), Conceptul de evoluţie a solurilor şi a învelişului de sol,
Ştiinţa solului, nr. 1, Bucureşti.
33. Florea N., Rizea Mirela (2008), Însuşirile chimice ale solului, Editura
Ştiinţifică Bucureşti.
34. Florea N., Munteanu I. (2003), Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor,
Editura Estfalia, Bucureşti.
35. Florea N., Munteanu I. (2012), Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor,
Editura Sitech, Craiova.
36. Gaceu O. (2005), Clima şi riscurile climatice din Munţii Bihorului şi
Vlădeasa, Editura Universităţii din Oradea, Oradea.
37. Grigoraş C. (1999), Solurile Câmpiei de vest dintre Mureş şi Crişul Alb,
Editura Universităţii din Craiova, Craiova.
38. Grădinaru I. (2000), Protecţia Mediului, Editura Economică, Bucureşti.
39. Goian M., Ianoş Gh. (1993), Cercetări asupra evoluţiei solurilor
Câmpiei de Vest, Lucrări ştiinţifice USAB Timişoara, vol XXVII (partea I).
40. Ianoş Gh. (1995), Geografia solurilor, Editura Mirton, Timişoara.
41. Ianoş Gh. (1995), Solurile Banatului, Editura Mirton, Timişoara.
42. Ianoş Gh. (1999), Pedogeografie, Editura Mirton, Timişoara.
43. Ianoş Gh. (2004), Geografia solurilor, cu noţiuni speciale de pedologie,
Editura Mirton, Timişoara.
44. Ispas Şt., Murătoreanu G., Raluca Leotescu, Ciulei S. (2006), Pedologie,
cercetarea solului pe teren, Editura Valahia University Press Târgovişte.
45. Ituu D, Radovici Ioana, Şerban Rodica (1971–1973), Prospecţiuni
hidrogeologice pentru ape potabile şi industriale în Câmpia Aradului,
Arhiva IGP, Bucureşti.
46. Josan N., Petrea D., Petrea Rodica (1996), Geomorfologie generală,
Editura Universităţii din Oradea.
47. Lăcătuşu R. (2000), Mineralogia şi chimia solului, Editura Universităţii
Al.I. Cuza, Iaşi.
48. Man C. (1997), Cercetări privind potenţialul poluant pentru mediul
ambiant al unor ferme şi complexe zootehnice, Analele Universităţii din
Oradea, Fascicula Protecţia Mediului, Tom III, Oradea.
27
49. Manciulea Şt.(1938), Câmpia Tisei, Buletin S.R. Române de Geografie,
Tom LVII, Bucureşti.
50. Măhăra Gh. (1972), Condiţii fizico-geografice ale Câmpiei Crişurilor şi
influenţa lor asupra genezei şi distribuţia solurilor, Buletinul Societăţii de
Ştiinţe Geografice din R.S. România, nr. 2, Bucureşti.
51. Măhăra Gh. (1972), Evoluţia Câmpiei de Vest a României, Realizări în
geografia României, Editura Ştinţifică Bucureşti.
52. Măhăra Gh. (1974), Biogeografie şi geografia solurilor, Institutul
Pedagogic 3, Oradea.
53. Măhăra Gh. (1977), Câmpia Crişurilor, în volumul Câmpia Crişurilor,
Crişul Repede, Ţara Beiuşului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti.
54. Măhăra Gh. (1979), Circulaţia aerului pe glob, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
55. Măhăra Gh. (1996), Microrelieful dezvoltat pe solurile sărăturoase din
Câmpia Chişineu Criş – Salonta, Lucrările Conferinţei regionale de
geografie „Cercetări geografice în spaţiul carpato-danubian”, ed. a II a,
Timişoara.
56. Măhăra Gh. (2001), Meteorologie, Editura Universităţii din Oradea.
57. Măianu Al. (1964), Salinizarea secundară a solului, Editura Academiei
Române, Bucureşti.
58. Mănucă O. (1957), Solurile alcalice de pe malul stâng al Crişului Alb
(Studiu agropedologic), IANB Bucureşti.
59. Mîndru R., Petrescu N., Botzan M. (1964), Măsuri pentru evitarea
sărăturării şi înmlăştinării terenurilor agricole, Editura Agro-Silvică,
Bucureşti.
60. Moldovan Fl. (1986), Tipuri de vreme caracteristice pentru partea de
nord-vest a României, Studii şi Cercetări Meteorogice, INMH, Bucureşti.
61. Moldovan Florin (1999), Meteorologie – Climatologie, Universitatea
Ecologica, Facultatea de Geografie-Istorie, Editura D. Cantemir, Târgu
Mureş, ISBN 973-8042-00-3.
62. Moldovan Florin, Croitoru Adina-Eliza, Hauser Elena Eva (2007),
Consideraţii asupra temperaturilor extreme din România, în vol. Geography
within the Context of Contemporary Development, GD 2005, Babeş Bolyai
University of Cluj-Napoca, Faculty of Geography, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
63. Morariu T. (1964), Condiţiile fizico-geografice şi resursele naturale ale
R.S.R., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
64. Moţoc M. (1963), Eroziunea solului pe terenurile agricole şi combaterea
ei, Editura Agro-Silvică, Bucureşti.
28
65. Moza A. Cornelia (2009), Clima şi poluarea aerului în bazinul
hidrografic Crişul Repede, Editura Universităţii din Oradea, Oradea.
66. Munteanu I., Constantinescu Maria, Grigoraş C. (1974), Cercetări
privind originea sărurilor din apele freatice şi solurile halomorfe din
bazinul Crişul Alb, Lucrările Conferinţei Naţionale de Ştiinţa Solului, Satu
Mare, S.N.R.S.S., nr. 14 B, Bucureşti.
67. Negulescu M., Vaicum L., Pătru C., Ianculescu S., Bonciu G., Pătru O.
(1995), Protecţia mediului înconjurător, Editura Tehnică, Bucureşti.
68. Obrejeanu Gh., Sandu Gh., Măianu Al., Colibaş I., Vlas I., Trandafirescu
T., Ruzic Natalia, Colibaş Maria, Aksenova Irina (1967), Contribuţii la
caracterizarea pedoameliorativă a solurilor saline şi alcalice din interfluviul
Mureş – Crişul Alb, Analele Secţiei de Pedologie, vol. XXXIX, 1966,
I.C.C.A. Bucureşti.
69. Oprea C.V., Mureşan P.L., Drăgan I., Crişan I. (1961), Solurile din
partea de vest a României şi valoarea lor agricolă, Cercetări de pedologie,
Lucrările Conferinţei de Pedologie, 1958, Bucureşti.
70. Oprea C.V. (1963), Apele freatice din Câmpia Tisei, Editura Ştiinţa
solului, nr. 2, Bucureşti.
71. Oprea C.V., Stepănescu E., Vlas I. (1971), Solurile saline şi alcaline şi
ameliorarea lor, Editura Ceres, Bucureşti
72. Oprea R. (2007), Geografia solurilor, Editura Credis, Bucureşti.
73. Olderman L.R., Hakkeling R.T.A., Sombroek W.G. (1990), World Map of
the Status of Human-induced Soil Degradation, GLASOD, IRSIC-UNEP,
Wageningen.
74. Pascu M.R. (1983), Apele subterane din România, Editura Tehnică,
Bucureşti.
75. Petrea Rodica (2000), Diversitatea învelişului de sol al României,
Analele Universităţii din Oradea, seria Geografie, Tom X, Oradea.
76. Petrea Rodica (2001), Pedogeografie, Editura Universităţii din Oradea,
Oradea.
77. Pècsi M. (1970), Geomorphological Regions of Hungary, Akademiai
kiado, Budapest.
78. Pop I (1968), Flora şi vegetaţia Câmpiei Crişurilor, Editura Academiei
RSR, Bucureşti.
79. Pop Gr. (2005), Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea.
80. Posea Gr. (1997), Câmpia de Vest a României, Editura Fundaţiei
"România de Mâine", Bucureşti
81. Posea Aurora (1969), Terasele Crişului Repede, Lucrări Ştiinţifice,
Institutul Pedagogic Oradea, seria A, Oradea.
29
82. Povară Rodica, 2006, Meteorologie Generală, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti.
83. Puiu. Şt. Teşu C., Şorop Gr., Drăgan I., Miclîuş V., (1980), Pedologie,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
84. Răuţă C., Cârstea St. (1983), Prevenirea şi combaterea poluării solului,
Editura Ceres, Bucureşti.
85. Rojanschi Vl., Bran F., Diaconu G. (1997), Protecţia şi ingineria
mediului, Editura Economică, Bucureşti.
86. Rogobete Gh. (1993), Ştiinţa Solului, Vol. I, Bazele ştiinţei Solului,
Editura Mirton, Timişoara.
87. Rusu C. (1998), Fizica, chimia şi biologia solului, Editura Universităţii
Al.I. Cuza, Iaşi.
88. Sabău N.C., Domuţa C., Berchez O. (1999), Geneza, degradarea şi
poluarea solului, Oradea, vol. I, Editura Universităţii Oradea, Oradea.
89. Sabău N.C., Domuţa C., Berchez O. (2002), Geneza, degradarea şi
poluarea solului, Oradea, vol. II, Editura Universităţii Oradea, Oradea.
90. Sabău N.C., Jurcuţ-Todoran T., Domuţa C., Berechez O., Breja R.
(2000), Poluarea solului cu zinc la SC. UAMT SA Oradea, Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula Protecţia Mediului, Tom V, partea I-a,
Oradea.
91. Sandu Gh. (1984), Solurile salice şi alcalice din România. Ameliorarea
lor. Editura Ceres, Bucureşti.
92. Sawieki L, (1912), Beitrage zur Morphologie Sibenbürgens, în Bulletin
Internationale de l’Academie polonaise des Sciences et Lettres.
93. Săvulescu T. (1940), Der biogeographische Vegetationsckunde, Analele
Facultăţii de Agronomie, Bucureşti
94. Şerban Eugenia (2010), Hazarde climatice generate de preciptaţii în Câmpia
de
Vest situată la nord de Mureş, Editura Universităţii Oradea, Oradea.
95. Şümeghi I. (1944), A Tiszantul. Maghiar fojók földtani Teirasa,
Budapest.
96. Teaci D., Vlas I., Popescu I. (1981), Evoluţia solurilor saline şi alcaline
din Câmpia de Vest sub influenţa mişcărilor crustale verticale recente şi a
lucrărilor de îndiguire şi desecare, Lucrările Conferinţei Naţionale de
Ştiinţa Solului, 1979, Braşov, publicat de S.N.R.S.S., vol. V, Bucureşti.
97. Topor N., Stoica C. (1965), Tipuri de circulaţie şi centri barici de acţiune
atmosferică deasupra Europei, I.M. Bucureşti.
98. Ungureanu Irina (2005), Geografia Mediului, Editura Universităţii Al.I.
Cuza, 2005, Iaşi.
99. Ursu A. (2006), Pedogeneza şi pedobionţii, Mediu Ambiant, nr. 6, MM
30
al Republicii Moldova.
100. Venig A. (2008), Capacitatea de producţie a solurilor acide din judeţul
Bihor. Teză de doctorat USAMVB, Timişoara.
101. Zamfir Gh. (1979), Efectele unor poluanţi şi prevenirea lor, Editura
Academiei, Bucureşti.
102. *** (1983), Geografia României, vol. I , Editura Academiei RSR,
Bucureşti.
103. *** (1992), Geografia României, vol. IV, Editura Academiei RSR,
Bucureşti.
104. *** (2008), Clima României, Editura Academiei Române.
105. *** Arhiva Administraţia Naţională de Meteorologie Bucureşti.
106. *** Arhiva Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor.
107. *** Arhiva Agenţia pentru Protecţia Mediului Arad.
108. *** Arhiva Centrul Meteorologic Banat–Crişana, Timişoara.
109. *** Harta Solurilor României, scara 1: 200.000, I.G.F.C.O.T.,
Bucureşti.
110. *** Harta Geologică a României, scara 1: 200.000, Institutul Geologic,
Bucureşti.
111. *** Monografia geografică a Republicii Populare Române, I,
Geografie fizică (1960), Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
112. *** (1962, 1966), Clima Republicii Socialiste România, vol. I, II, I.M.,
C.S.A. Bucureşti.
113. *** (1966), Atlasul climatologic al R.S. România I.M., C.S.A.
Bucureşti.
114. *** Directivele 676/91/CE privind nitraţii şi 278/86/CEE privind
utilizarea nămolului de la staţiile de epurare în agricultură.
115. *** (1977), Norme tehnice de protecţia calităţii solului.
116. *** (2005), Ordinul 1182 al MAPM, Codul de bune practici agricole.
117. *** (2005), Ordinul 242/197 al MMGA pentru aprobarea organizării
Sistemului naţional de monitoring integrat al solului, de supraveghere,
control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi proveniţi din surse
agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie
în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru
aprobarea Programului de organizare a Sistemului naţional de monitoring
integrat al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea
aportului de poluanţi proveniţi din surse agricole şi de management al
reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial
vulnerabile la poluarea cu nitraţi.
118. *** (2005), Hotarârea nr. 349 privind depozitarea deșeurilor.
119. *** (2007), Hotărârea nr. 1408 privind modalităţile de investigare şi
31
evaluare a poluării solului şi subsolului.
120. *** (1995), Legea Protecţiei Mediului nr. 137 cu completările şi
modificările ulterioare.
121. *** (2011), Legea nr. 49 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
122. *** (2010), http://www.dsclex.ro/legislatie/2011/aprilie2011/mo2011_262.htm -
l49Ordin nr. 1948http://www.dsclex.ro/legislatie/2011/aprilie2011/mo2011_262.htm -
l49 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor
naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare şi a
Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu
necesită constituirea de structuri de administrare.
123. *** (2010),
http://www.dsclex.ro/legislatie/2010/decembrie2010/mo2010_816.htm - o1948Ordin nr.
19 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a
efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale
protejate de interes comunitar.
124. *** (2009), http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/protectia_naturii/biodiversitate/OM
135_2010.docOrdin nr. 203 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la
măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice.
125.*** (2007), Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr.
1.964 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de
importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene
Natura 2000 în România.
126.*** (2007), http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/0098bisVol-
II.pdfHG nr. 1.284 privind declararea ariilor de protecţie specială
avifaunistică drept parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000
în România.
127.*** (2007), Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei
sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.
128. *** (2007), http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/protectia_naturii/biodiversitate/57-
49.pdfOrdin nr. 1964 privind instituirea regimului de arie naturala protejată a
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice
europene Natura 2000 in România.
129. *** (2003), Legea nr. 59 pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena
privind biosecuritatea la Convenţia privind diversitatea biologică, semnată la
5 iunie 1992 la Rio de Janeiro, adoptat la Montreal la 29.01.2000, M.Of.
32
192/26.03.2003.
130. *** (2005), MMGA, Cod de bune practici agricole, Bucureşti.
131. *** http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/apps4/pvest.php.
132. *** www.rowater.ro.
133. *** http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/.
134. *** http://earth.unibuc.ro/download/seturi-date-geospatiale-locale.
135. *** http://www.icpa.ro/Coduri/Sunt_raspandite_procesele_degradarii_solului
pdf.
136.*** http://www.icpa.ro/Coduri/.
137.*** www.google.ro.
138.*** www.scrib.ro.
139.*** http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/fluxuri_deseuri.htm.
140.*** http://natura2000.mmediu.ro/site/122/rosci0185.html.
141. *** http://www.mmediu.ro.
142.*** http:natura2000mmediu.ro/site/113/rosci0049.html.
143. *** http://natura2000.mmediu.ro/site/125/rosci0231.html.
144. *** http://natura2000.mmediu.ro/site/98/rospa0015.html