mijloacele de garantie a executarii obligatiilor

7/21/2019 Mijloacele de Garantie a Executarii Obligatiilor

http://slidepdf.com/reader/full/mijloacele-de-garantie-a-executarii-obligatiilor 1/48

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVAUNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURSMIJLOACE DE GARANTARE A EXECUTĂRII

OBLIGAŢIILOR (Ciclul I)

AUTORI:Euf!i" Vi#iu

$#% i& $#' c*&f% u&i+%C#i,i"& -"'f#".i

!/% i& $#' lc*# u&i+%

A'#*0" l" 1$i&." C"$#i D#' '#i+"$i&: 22%34%2356 '#*c,7+#0"l N#: 8

E9"!i&" $ C*&,iliul f"cul.ii $ D#' USEMl" 2;%34%2356 '#*c,7+#0"l N#% 4

A'#*0" l" $i& " S&"ului USEMș ț

$i&: 35%3<%2356 '#*c,7+#0"l N#% 8

C=I-INĂU > 2356



N*iu&i i&#*$uci+ '#i+i&$ #/i!ul ?u#i$ic "l /"#"&.iil*#Regimul juridic reprezintă ansamblul unitar de reglementări avind ca obiect activitatea,

drepturile şi obligaţiile unor categorii de persoane, situaţia unor bunuri, cunoaşterea cărora, in

materie de garanţii, este primordială, deoarece oferă soluţionarea cazurile legate de executarea

obligaţiilor, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lor prin mijloacele de garantare

prevăzute de legislaţie.

In legislaţia şi doctrina romană mijloace de garantare a obligaţiilor sunt practice identice cu

cele prevăzute in legislaţia autohtonă. In legislaţia şi doctrina rusă in calitate de mijloace de

asigurare a executării obligaţiilor sunt: clauza penală, gajul, retenţia, fidejusiunea, garanţia

bancară, arvuna, precum şi alte mijloace prevăzute de lege sau contract.

In ceea ce priveşte legislaţia autohtonă, garanţiile executării obligaţiilor sunt prevăzute in

odul ivil al Republicii !oldova, in apitolul "I al #itlului I al ărţii a treia intitulat

$!ijloace de garantare a executării obligaţiilor%,in care sunt cuprinse prevederile referitoare la

clauza penală, arvună, garanţia debitorului şi retenţie.

&stfel, articolele '()*'+ od civil reglemetează clauza penală, care este o prevedere

contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulind că debitorul, in cazul

neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. lauza

penală garantează doar o creanţă valabilă.

-easemenea, clauza penala este stipulată in /otarirea 0lenului urţii 1upreme de 2ustiţie

a Republicii !oldova privind aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce

reglementează modalităţile de reparare a prejudiciului cauzat prin intirziere sau executare

necorespunzătoare a obligaţiilor pecuniare, cu excepţia celor izvorite din contractul de credit

bancar sau imprumut% din() decembrie (3. &ceastă hotărire prevede că instanţele trebuie să

reţină că acest mijloc de garantare a executării obligaţiilor 4nu numai pecuniare5 prezintă

pentru creditor avantajul că nu mai trebuie să dovedească existenţa şi cuantumul prejudiciului, incazul in care debitorul nu-şi execută obligaţiile conform prevederilor contractuale. lauza penală

trebuie să imbrace intotdeauna forma scrisă, chiar dacă obligaţia principală, in vederea căreia a

fost stipulată, nu ar imbrăca această formă.

-acă actul juridic a fost incheiat printr -un schimb de scrisori, telegrame, altele asemenea,

semnate de partea care le*a expediat, adică nu a fost intocmit un singur inscris semnat de părţi,

clauza penală poate fi inserată intr*un inscris separat.

&stfel, reclamantul, socilitind incasarea datoriei şi a penalităţii pentru neonorarea obligaţiilor

de plată a mărfii livrate, poate prezenta in instanţă facturi sau alte documente in temeiul cărora a

fost livrată marfa. #otodată, in calitate de probă pentru incasarea penalităţilor, poate fi prezentată

o scrisoare de garanţie semnată de debitor, in care el işi asumă obligaţia de a achita penalitatea in

mărime procentuală in cazul intirzierii executării obligaţiilor.

odul civil, in articolele '+3-'++ reglementează arvuna ca fiind suma de bani sau un alt

bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma incheierea contractului şi

a*i garanta executarea.

-easemenea, in articolele '+)-'+', odul civil reglementează garanţia debitorului, care

reprezintă o obligaţie la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie depăşind obiectul propriu*zis

al contractului.

el de*al patrulea mijloc de garanţie prevăzut de odul civil este retenţia, reglementat la

articolele '+6*')3, este acel drept real care conferă creditorului, in acelaşi timp debitor alobligaţiei de restituire sau de predare al bunului altuia, posibilitatea de a reţine acel bun in

(



stăpinirea sa şi de a refuza restituirea lui pină cind debitorul său, creditor al lucrului, va plăti

datoria ce s*a născut in sarcina lui in legătură cu lucrul respectiv.

7iteratura juridică şi jurisprundenţa au stabilit că pentru invocarea dreptului de retenţie

este necesar ca pretenţiile celui care deţine bunul să fie in legătură cu lucrul, să fie cauzate de

acestea: necesitatea conservării şi intreţinerii.

Intr -o altă ordine de idei, din considerentul că literatura de specialitate prevede o altă

clasificare a mijloacelor de garantare a obligaţiilor, reglementări cu privire la acestea sunt

conţinute atit de odul civil, cit şi de legi şi hotăriri in vigoare.

&stfel, fidejusiunea, a cărei sediu juridic este apitolul 88, articolele 33)' -336 od

civil, este prevăzută ca o garanţie şi o obligaţie viitoare sau afectată de modalităţi.

Instrucţiunea 9ăncii aţionale a !oldovei nr.(' din '.'.((menţionează o definiţie a

fidejusiunii prin intermediul noţiunii de garanţie, fiind tratată ca o obligaţiune condiţiontă in

formă de document 4scrisoare de garanţie, fidejusiune, acreditiv5 emis de către o persoană,

numită garant, la solicitarea altei persoane, numite ordonator de garanţie, prin care garantul se

angajează faţă de a treia persoană, numită beneficiar de garanţie, de a achita datoria

ordonatorului de garanţie in cazul neonorării de către ultimul a obligaţiunilor asumate conform

contractului de bază incheiat cu beneficiarul de garanţie.

-easemenea, fidejusiunea este reglementată şi in alte acte legislative printre care se

enumeră: 7egea cu privire la gaj nr.));<(3 care prevede că, la cererea proprietarului bunurilor

gajate legal, instanţa judecătorească poate să permită reclamantului să substituie gajul legal cu o

altă garanţie 4eventual cu o fidejusiune5 suficientă pentru plata creanţei 4art.+=5> 7egea

insolvabilităţii nr. 3);<(3(, prin art.)', alin.4(5, care stipulează că debitorii solidari şi

fidejusorul pot inainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă din executarea creanţelor

creditorului pe viitor faţă de debitorul aflat in proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu

a inaintat creanţele sale in procesul de insolvabilitate.?ajul, fiind un drept real in al cărui temei creditorul 4creditorul gajist5 poate pretinde

satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea

bunurilor depuse in gaj in cazul in care debitorul 4debitorul gajist5 nu execută obligaţia garantată

prin gaj este prevăzut in apitolul ", la articolele )=)-);=,od civil.

a garanţie reală, gajul este reglementat in art.3, alin.435 al 7egii cu privire la gaj nr. ));*

8" din +.6.(3, !onitorul @ficial al Republicii !oldova, nr. 3( din (.3.(3. In temeiul

acestei garanţii creditorul gajist poate urmări bunul gajat, avind prioritate faţă de alţi c r editori,

inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate.

?ajul mai este reglementat de 7egea nr. 3)'<3;;) cu privire la intreprinderea de stat,

!onitorul @ficial al Republicii !oldova, nr. ( din (=.A.3;;), in art. +, care prevede calitateade

debitor gajist atribuită intreprinderii de stat.

Ipoteca, o altă modalitate de garantare a executării obligaţiilor, este reglementată de 7egea

cu privire la ipotecă nr. 3)( din ('.'.(A, publicată din (.;.(A in !onitorul @ficial nr.

3'=*3'', art. nr. '+, modificată prin 7egea nr. 3') din 33.6.(3(, publicată in !onitorul

@ficial nr. 3;*3;( din 3).;.(3(, art. '+A, in vigoare din 3).+.(3+, alte acte normative,

precum şi de tratatele internaţionale la care Republica !oldova este parte. Ba se instituie in

vederea garantării executării obligaţiei şi reprezintă un raport de drept accesoriu faţă de obligaţia

garantată, fiind condiţionată in timp de durata acesteia, dacă legea sau contractul de ipotecă nu

prevede altfel.-easemenea, prevederi cu privire la ipotecă conţine 7egea cu privire la notariat nr. 3)=+-

8" din A.33.((, !onitor @ficial nr. 3=)*3=6<3(; din (3.33.((, referitoare la

+



autentificarea acesteia şi 7egea cadastrului bunurilor imobile nr. 3=)+ din 3;;A, !onitor @ficial

nr. ))*)' din (3.=.3;;A.

Su0icul 5% N*.iu&" 1i i!'*#"&." !i?l*"cl*# $ /"#"&"# " 9cu#ii *0li/".iil*#%

3. oţiunea şi importanţa mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor

(. Bvoluţia istorică a mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor.

+. #răsăturile caracteristice ale mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor.

). lasificarea mijloacelor de garantare a executării obligaţiilor.

0rin garantarea obligaţiilor inţelegem totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor şi

acţiunilor recunoscute direct de lege sau născute din acordul de voinţă al părţilor raportului

obligaţional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanţă.

-eterminarea conceptului de garanţie pleacă de la scopul final al unei obligaţii pe care il

constituie executarea ei, motiv pentru care creditorul işi ia toate măsurile corespunzătoare pentru

a preintimpina orice insolvabilitate a debitorului<

Insolvabilitatea debitorului se traduce prin depăşirea activului de către pasiv, ceea ce

impietează asupra capacităţii debitorului de a-şi executa la timp şi in mod corespunzător datoriile

ce*i incumbă. In această ordine de idei, dreptul de gaj general al creditorilor chirografari

reprezintă cea mai generală garanţie pentru executarea obligaţiilor şi in acelaşi timp şi cea mai

puţin eficace, intrucat nu inlătură riscul insolvabilităţii debitorului, nu conferă posibilitatea

indestulării creditorului cu preferinţă faţă de alţi creditori ai aceluiaşi debitor şi nici nu conferă

posibilitatea urmăririi bunurilor din activul debitorului oriunde s-ar afla ele.

In orice sistem de drept, o persoană care contractează o obligaţie 4de a plăti o sumă de bani,de a livra un bun sau de a presta un serviciu5 răspunde de indeplinirea obligaţiei asumate cu

propriul ei patrimoniu. 0entru a se proteja contra eventualelor riscuri, inclusiv riscului

insolvabilităţii debitorului, creditorul solicită prezentarea unor garanţii.-eseori, in vederea

obţinerii unor astfel de garanţii pentru creditor, debitorul se adresează unor terţi.@ferind

garanţiile, terţii, alături de debitorul principal, generează de cele mai multe ori o solidaritate in

faţa creditorului, sporind astfel gradul de securitate al acestuia.

In sens larg, noţiunea de garanţie cuprinde toate mijloacele juridice care sprijină intr -o

formă sau alta executarea obligaţiilor. ea mai generală asemenea garanţie este dreptul de gaj al

creditorilor chirografari.

reditori chirografari sunt aceia care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor

prezente şi viitoare ale debitorului lor. &stfel, ei nu deţin o garanţie reală care să le asigure

realizarea creanţei pe care o au contra debitorului lor 4gaj, ipotecă, privilegiu5. 1-ar putea crede

că aceşti creditori au o situaţie mai bună decat cei cu garanţie reală 4gaj, ipotecă, privilegii5

pentru că ei au asigurată creanţa cu toate bunurile debitorului. In realitate, creditorii chirografari

au o situaţie inferioară creditorilor cu garanţie reală 4creditori gajişti şi ipotecari5 deoarece:

• ei pot urmări doar bunurile debitorului existente in momentul cand, creanţa fiind ajunsă la

scadenţă, se trece la executare, moment in care s-ar putea ca in patrimoniul debitorului să nu

existe nici un element de activ 4drepturi5, adică debitorul să fie insolvabil>

• creditorul chirografar suferă concurenţa celorlalţi creditori chirografari, neavand un drept de preferinţă, astfel incat poate ajunge in situaţia de a nu-şi putea satisface creanţa, in intregime, şi

)



• unele din bunurile debitorului, chiar dacă există in patr imoniul debitorului la momentul

executării, sunt neurmăribile 4insesizabile5, legea exceptandu-le de la urmărire.

-esigur in sensul cel mai cuprinzător al cuvantului, prin garanţie a obligaţiilor se inţelege

orice mijloc sau procedeu juridic prin intermediul căruia creditorul işi vede realizată creanţa. -in

acest punct de vedere, atat solidaritatea, cat şi indivizibilitatea, sunt garanţii ale creditorului,

intrucat ele se pot indrepta impotriva acelui debitor solidar care este solvabil. -ar atat clauza

penală, arvuna şi solidaritatea cat şi indivizibilitatea nu crează creditorului garantat o poziţie

specială faţă de ceilalţi creditori.

-eci trebuie să inţelegem prin garanţii ale obligaţiilor numai acele mijloace juridice care

conferă creditorului in favoarea căruia s*au constituit o situaţie specială in concursul cu ceilalţi

creditori.

In sens restrins, prin garanţii ale executării obligaţiilor inţelegem acele mijloace juridice

care conferă creditorului garantat prerogative dreptului de preferinţă faţă de ceilalţi creditori ori

prerogative de a urmări o altă persoană in caz de neexecutare din partea debitorului, cu scopul

realizării drepturilor ce au fost garantate.

In literatura de specialitate, sistemul garanţiilor a rămas, in linii mari, acelaşi.#otuşi, in

decursul anilor, frecvenţa lor a fost intr -o continuă schimbare.

Ipoteca a fost printre primele garanţii cunoscute in Bgiptul antic şi avea o intrebuinţare

frecventă. Ba reprezintă dreptul real in al cărui temei creditorul este in drept să ceară satisfacerea

creanţelor sale, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor

imobile depuse in ipotecă, in cazul in care debitorul omite să execute obligaţiile garantate cu

ipotecă.

7a romani, cea mai frecventă garanţie era fidejusiunea, garanţie personală, care se

constituia atit in cadrul, cit şi in afara unui proces. Cidejusiunea este o garanţie personală şi

constă in angajamentul pe care şi*l ia o persoană 4fidejusor5 faţă de creditor de a executaobligaţia debitorului principal in cazul că acela nu o va executa. reditorul are astfel certitudinea

că, in caz de nevoie, creanţa sa va fi realizată prin două gajuri generale: patrimoniul debitorului

şi patrimoniul fidejusorului.

1ub perioada dominaţiei impăratului 2ustinian, fidejusorul a căpătat beneficiul de

discuţiune,

ce ii conferea o situaţie deosebită de cea a debitorului solidar şi preferabilă acestuia.

0rima garanţie reală cunoscută in Roma a fost fiducia%, ce presupunea transmiterea

dreptului de proprietate asupra unui obiect, creditorul obligindu-se să-l retransmită proprietarului

după ce acesta şi-a achitat integral datoria.

Dlterior, ca o perfecţiune a fiduciei, a apărut pignus% sau gajul care privea atit mobilele,

cit şi imobilele. 9unul nu mai trecea in proprietatea creditorului> acesta era acum un simplu

detentor al bunului, pină la restituirea datoriei.

0rocesul de transformare a garanţiilor reale a continuat in timpul revoluţiei franceze cind s-

a instaurat publicitatea ipotecilor, printr*o lege din ; !essidor an III şi transcripţiunea

imobiliară.

In economia capitalistă dezvoltată, mobilele au devenit bunuri de preţ, averile fiind

preponderent mobiliare, ceea ce a dus la apariţia titlurilor de credit.

In societatea capitalistă preferinţele s-au indreptat spre garanţiile mobiliare perfecţionate.

Ble se aplică deoarece creditul imobiliar, oneros şi formalist a devenit o piedică in caleacelerităţii pe care o cereau raporturile comerciale.

=



onstituirea şi realizarea garanţiilor imobiliare era dificilă şi dura mult, intrucit verificarea

titlurilor de proprietate cerea timp şi o procedură indelungată şi costisitoare de executare silită.

-ezvoltarea continuă a vieţii economice a necesitat răspindirea% acestor instituţii pe

tărimul raporturilor juridice comerciale, ceea ce a insemnat o transformare a lor la specificul

acestor activităţi economice, caracterizate prin dinamism, fluenţă şi complexitate.

&cest fapt a generat o aplicare mai redusă a garanţiilor specifice dreptului civil, obligind,

in acelaşi timp, să se găsească noi forme de garanţii, care s-au adăugat celor existente sau le-au

modificat conţinutul, astfel:

* mijloace specifice de garantare a obligaţiilor in contracte de comerţ internaţional>

* garanţii specifice unor anumite ramuri de drept 4dreptul transporturilor5>

* forme specifice de garantare a creditelor, in special cauţiuni bancare>

* aplicaţii noi ale garanţiilor cunoscute, cu unele modificări de regim faţă de odul civil.

In acest inţeles, garanţiile prezintă următoarele caractere:

* sunt mijloace juridice constituite de lege sau pe cale convenţională cu scopul de a evita sau

reduce riscul insolvabilităţii debitorului. Reducerea riscului insolvabilităţii se realizează fie prin

inlăturarea egalităţii dintre creditor şi conferirea unei poziţii privilegiate creditorului garantat, fie

prin adăugarea la gajul general reprezentat de patrimoniul debitorului a unui alt gaj general

alcătuit din patrimoniul altei persoane care se obligă să indeplinească obligaţiile debitorului in

ipoteza că acesta nu le va executa>

* creează creditorului garantat o poziţie privilegiată faţă de poziţia comună şi egală a

creditorilor chirografari, conferindu*i prerogativa dreptului de preferinţă şi < sau a dreptului de

urmărire a persoanei care s-a angajat alături sau pentru debitor>

* sunt accesorii ale unui drept principal a cărui situaţie juridică, in principiu, o urmează>

* sunt in principiu indivizibile. 0ină la plata intregii datorii, garanţia rămine şi ea intreagă, cu

excepţia cazurilor expres prevăzute de lege>* au, ca şi dreptul principal pe care il garantează, conţinut patrimonial, fiind susceptibile de

evaluare in bani. In principiu, garanţia nu poate intrece datoria>

* pentru a se asigura proba dreptului de preferinţă sau opozabilitatea faţă de terţi a garanţiei

se cere indeplinirea unor măsuri de publicitate şi formă a actului prin care se constituie sau

constată garanţia.

In doctrină au fost reţinute două funcţii importante ale garanţiilor:

3. @ primă funcţie este aceea de asigurare a creditului, ce se realizează prin faptul mobilizării

tuturor bunurilor debitorului sau numai a unora dintre acestea pentru garantarea creditorului.

?aranţiile reale fixează limita maximă a creditului pe care il poate obţine o persoană, egal cu

valoarea bunurilor mobile de care dispune şi care pot fi gajate sau a celor imobile care pot fi

ipotecate.

(. E-epozitul asiguratorE reprezintă a doua funcţie pe care o indeplineşte numai gajul, dintre

garanţii. &stfel, gajul cu deposedare evită pericolul instrăinării de către debitor a bunului gajat,

făcind posibilă exercitarea privilegiului creditorului, contribuind astfel la realizarea funcţiei de

asigurare a creditorului şi implicit a creditului.

-espre acest depozit asiguratoriu Rosetti*9ălănescu, &."elescu şi 1.Filbestein au arătat că

$pentru a evita posibilitatea ca autorul pagubei să-şiinstrăineze, să ascundă sau să distrugă bunuri

aşa incat cel păgubit să nu maigăsească, atunci cand va fi obţinută hotărarea definitivă, bunuri pe

care să leurmărească, precum şi pentru a asigura conservarea in bune condiţiuni aacestor bunuri pană la executarea silită asupra lor, legea a reglementatinstituţia măsurilor de asigurare.&cestea

constau in indisponibilizarea unor bunuri din patrimoniul celuice urmează a fi obligat la

'



despăgubire 4invinuit, inculpat, responsabilcivilmente sau parat5 pană la obţinerea hotărarii

definitive, cand măsurile deasigurare se pot transforma in măsuri de executare silită.&stfel de

măsuri sunt, in cadrul procesului penal, $sechestrulasigurător asupra averii mobiliare a

invinuitului, inculpatului şi persoanelor civilmente responsabile, oprirea creanţelor acestora in

mana debitorilor lor sau inscripţia ipotecară asigurătoare asupra imobilelor celor chemaţi

sădespăgubească pe vătămat%.

Raţiunea $garanţiilor creditorului% este tocmai de a preveni instrăinările nefrauduloase şi

contractările de noi datorii deoarece, dacădebitorul devine insolvabil, creditorii sunt dezarmaţi.

In concluzie se poate spune că, garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui

raport juridic obligaţional, prin care creditorul işi asigură posibilitatea realizării in natură a

creanţei sale, apărandu-se impotriva eventualei insolvabilităţi a debitorului.

@rice obligaţie are ca finalitate executarea ei, care se asigură cuajutorul garantării acestor

obligaţii.

reditorul este cel care ia măsuri garantării obligaţiei in contra insolvabilităţii debitorului.

Insolvabilitatea debitorului este evidentă atuncicand pasivul depăşeşte activul.

lasificarea garanţiilor. &specte comparative

In literatura juridică clasificarea garanţiilor este diferită după cum autorii admit noţiunea

de garanţie in sens larg sau restrins. &stfel, autorii care admit inţelesul larg al noţiunii de garanţie

disting după criteriul domeniului de aplicaţie două categorii de garanţii:

* garanţii generale ale executării obligaţiilor intemeiate pe dreptul de gaj general al

creditorilor chirografari recunoscute tuturor creditorilor, care se subdivid in:

a5 mijloace preventive şi de conservare precum dreptul de a cere, la moartea debitorului,

reparaţia de patrimoniu, dreptul de a interveni intr -un proces, de a ieşi din indiviziune sau din

starea de coproprietate asupra bunurilor debitorului, acţiunea oblică etc.>

b5 mijloace reparatorii: acţiunea pauliană, acţiunea in simulaţie>* garanţii speciale ale executării obligaţiilor, recunoscute creditorului garant, care conferă

acestuia prerogativa dreptului de preferinţă sau de urmărire, care se subdivid in:

a5 garanţiile personale care constau in angajamentul pe care o altă persoană decit debitorul

principal şi-l asumă faţă de creditor, de a executa obligaţia in cazul in care debitorul principal nu

o face. Bste cazul fidejusiunii, denumite şi cauţiunea, şi garanţiei bancare. @bligaţia de a garanta

datoria altuia poate să ia naştere, in anumite situaţii, direct din lege, fără a fi nevoie de

consimţămintul garantului, cum este cazul răspunderii comitentului pentru prejudiciile cauzate

prin fapte prepuşilor săi>

b5 garanţiile reale care constau in afectarea specială a unui bun pentru garantarea obligaţiei, in

instituirea unui drept real accesoriu cu privire la acest bun. Bste cazul gajului, ipotecii şi

privilegiilor reale. a o formă de garanţie reală imperfectă este privit dreptul de retenţie.

In literatura de specialitate, marea majoritate a autorilor au procedat la o analiză separată

acelor două categorii de mijloace juridice prin care se garantează executarea obligaţiilor, ca fiind

materie cu totul diferită. &stfel, mijloacele generale sint tratate ca fiind drepturi ale creditorilor

asupra patrimoniului debitorului, considerindu-se că nu fac parte din categoria garanţiilor

obligaţiilor, iar la problematica garantării obligaţiilor sunt abordate exclusiv mijloace juridice

speciale prin care se asigură realizarea drepturilor de creanţă, cu alte cuvinte garanţiilor propriu-

zise.

reditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilorlor de creanţă sunt numiţi creditori obişnuiţi sau chirografari.

6



reditorii cărora le sunt recunoscute ori constituite mijloace juridice speciale, in acest

scop, peste limitele dreptului de gaj general, spre a le crea o situaţie mai favorabilă faţă de

creditorii obişnuiţi, se numesc creditori cu garanţii sau garanţi.

Intr -o altă ordine de idei, garanţiile pot fi clasificate in funcţie de anumite criterii.

In funcţie de izvorul lor, garanţiile se clasifică in:

* garanţii convenţionale 4contractuale5 care se stabilesc prin voinţa părţilor exprimată intr -un

contract accesoriu grevat pe obligaţia principală garantată 4clauza penală, arvuna, gajul,

fidejusiunea5>

* garanţiile legale 4extracontractuale5 care izvorăsc direct din lege, independent de voinţa

părţilor 4dreptul de retenţie, unele ipoteci5.

onform obiectului lor există:

* garanţiile personale care rezidă intr -un angajament asumat de o altă persoană decit

debitorul principal faţă de creditor. &ngajamentul are ca obiect obligaţia acestei persoane de a

executa obligaţia dacă debitorul nu o face. Cidejusiunea se constituie ca o garanţie personală, ce

se infăţişează ca un accesoriu al obligaţiei principale asumate de debitorul principal.

1unt garanţii personale: fidejusiunea 4art. 33)'-336 odul civil al Republicii !oldova5,

garanţiile personale reglementate de legi speciale care se intemeiază pe ideea de fidejusiune

4garanţia bancară5>

* garanţiile reale care sunt mijloace juridice de garantare a obligaţiilor prin afectarea unuia

sau mai multor bunuri din patrimoniu debitorului pentru despăgubirea preferenţială a unui

anumit creditor in vederea asigurării executării obligaţiei asumate.

?aranţiile reale considerate a fi un drept real cu privire la un bun sunt insoţite de dreptul de

urmărire şi de dreptul de preferinţă aparţinind creditorului.

-reptul de urmărire reprezintă facultatea recunoscută titularului unui drept real de a

pretinde lucrul in miinile oricui s*ar afla pentru a*şi restabili, astfel, dreptul ce*i aparţine, in plenitudinea atributelor recunoscute de lege.

&stfel, in cazul pierderii sau furtului unui bun, proprietarul are dreptul să pretindă

restituirea lui de la orice persoană, nu numai de la găsitor sau de la autorul furtului.

-reptul de preferinţă este facultatea pe care o conferă dreptul real de a avea prioritate faţă

de orice alt drept, prioritate care oferă posibilitatea satisfacerii titularului dreptului real inaintea

titularilor altor drepturi. &stfel, in cazul in care un drept de creanţă este insoţit de un drept de gaj

care*l garantează, titularul dreptului real de garanţie are posibilitatea de a -şi satisface creanţa

inaintea altor creditori care nu au garantată creanţa lor printr -un asemenea drept real accesoriu.

-eci, dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă decurg, pentru creditor, din chiar dreptul

real

accesoriu de garanţie.

-reptul real accesoriu de garanţie este constituit de următoarele instituţii: gajul, ipoteca,

privilegiile şi dreptul de retenţie, ca o garanţie reală imperfectă 4debitum cum rejunctum5.

?aranţiile reale se clasifică, la rindul lor, in:

* garanţii reale cu deposedarea debitorului de bunul afectat ca garanţie 4gajul5>

* garanţii reale fără deposedarea debitorului 4ipotecile şi privilegiile5.

odul civil al Republicii !oldova clasifică mijloacele de garantare a executării obligaţiilor in

artea a III*a, apitolul "I. &stfel, potrivit odului civil există patru mijloace de garantare a

executării obligaţiilor:3. clauza penală, art.'() od civil, care constituie unul din cele mai frecvent intilnite

mijloace de garantare a executării obligaţiilor.

A



(. arvuna, art. '+3 od civil. 0rin arvună pot fi garantate doar obligaţiile născute din

contracte, nu insă şi obligaţiile născute din delicte sau din alte temeiuri prevăzute in art.A.

+. garanţia debitorului, art. '+) od civil, care constituie una din noile instituţii reglementate

de legislaţia civilă a Republicii !oldova. Ba nu se confundă cu garanţia prevăzută de art.3AA din

odul civil din 3;'), care reprezenta de fapt o varietate a fidejusiunii

). retenţia, art. '+6 od civil, care constituie şi ea unul din noile mijloace de garantare a

executării obligaţiilor, care a fost introdus in legislaţia Republicii !oldova, graţie intrării in

vigoare a noului od civil.

In dreptul comparat şi in literatura de specialitate, noţiunea de garanţii este tratată in mod

diferit. &stfel, intr*o accepţiune, consacrată in doctrina romană, garanţiile sunt definite ca

ansamblul mijloacelor juridice care conferă creditorului garantat anumite prerogative

suplimentare, prerogative care constau fie intr -o prioritate faţă de ceilalţi creditori, fie in

posibilitatea ca, in caz de neexecutare din partea debitorului, să urmărească pe o altă persoană

care s*a angajat să execute ea obligaţia ce revenea debitorului.

oţiunea de garanţie este tratată intr*un sens mai larg, atribuind la ea, pe lingă garanţiile

propriu*zise, şi alte mijloace juridice, care au menirea de a spori şansele creditorului de

executare a obligaţiilor. &stfel, ". -. Flătescu consideră că garanţii sunt toate acele mijloace

tehnice, extrinseci raportului de obligaţie, dar care vin să se alăture acestuia, spre a contribui la

conservarea anumitor bunuri in vederea executării silite, la asigurarea executării reale a obligaţiei

sau la despăgubirea creditorului, in cazul in care executarea reală nu mai are loc%.

0otrivit acestei concepţii, garanţiile se clasifică in:

a5 garanţii preventive 4dreptul de retenţie5>

b5 garanţii ale executării reale 4clauza penală, arvuna5>

c5 garanţii propriu-zise sau reparatorii 4fidejusiunea, garanţii reale, privilegii5.

In legislaţia şi doctrina rusă, in calitate de mijloace de asigurare a executării obligaţiilor sunt:clauza penală, gajul, retenţia, fidejusiunea, garanţia bancară, arvuna, precum şi alte mijloace

prevăzute de lege sau contract.

odul civil al Republicii !oldova utilizează doar sintagma $fidejusiune%, pe cind in alte acte

legislative intilnim şi sintagma $cauţiune% ca sinonim al fidejusiunii. -e altfel, şi in alte state,

precum Cranţa, 9elgia, Blveţia, Romania, ş. a. se operează cu sintagma $cauţiune%.

7egislaţia civilă a Republicii !oldova nu consacră noţiunea de $privilegii reale% 4in dreptul

roman acestea sunt nişte ipoteci privilegiate special5, iar $ipoteca% este tratată ca o specie a

gajului.

Reieşind din necesitatea tratării aspectelor reglementării generale a ?ajului in plan comparat,

considerăm important a atrage atenţia asupra specificului acestui drept real in legislaţia statelor

din sistemul de drept romano*germanic.

&stfel, vom menţiona iniţial că la momentul actual, este cert faptul că apartenenţa dreptului

diferitor ţări europene la familia juridică romano-germanică nu exclude anumite deosebiri intre

sistemele juridice naţionale. &stfel, dreptul francez pe de o parte şi dreptul german pe de altă

parte au servit drept model in baza caruia in interiorul acestei familiei juridice se deosebesc două

grupuri juridice: romanic, din care fac parte 9elgia, 7uxemburg, @landa, Italia, 0ortugalia,

1pania şi cel germanic care include &ustria, Blveţia şi alte ţări.

-octrina juridică romano-germanică deosebesc trei tipuri de legi ordinare: codurile, legile

speciale 4legislaţia curentă5,culegere de norme. In majoritatea ţărilor continentale acţioneazăcoduri civile, penale, procesual civile, procesual penale şi altele. 1istemul legislaţiei curente este

;



de asemenea destul de ramificat. 7egile reglementează sfere distincte ale vieţii sociale, numărul

lor in fiecare ţară este semnificativ.

@dată cu dezvoltarea legăturilor internaţionale capătă o mare importanţă pentru sistemele

juridice naţionale dreptul internaţional. In unele ţări convenţiile internaţionale au o putere

juridică mai mare decit legile naţionale.In toate ţările familiei romano*germanice este cunoscută

divizarea dreptului in public şi privat. &ceastă divizare poartă un caracter general, este

preponderent doctrinară şi in ultimul timp şi-a pierdut insemnătatea de cindva. In linii generale

se poate spune că la dreptul public se atribuie acele ramuri care determină statul, activitatea

organelor de stat, şi relaţiile individului cu organele statului> iar la dreptul privat G ramurile ce

reglementează relaţiile reciproce ale indivizilor. In fiecare dintre aceste sfere in fiecare dintre

ţările familiei juridice respective nimeresc aproximativ aceleaşi ramuri.

F$#".i" Ru,. -efinirea ?ajului este dată in odul civil al Cederaţiei Ruse la art. ++).

onform acestor prevederi legale, prin gaj se are in vedere grevarea bunurilor mobile, precum şi

a bunurilor imobile.

-iametral opus este reglementat gajul in legislaţia altor state, care, definind gajul, Ecentul de

greutateE este amplasat pe natura juridică a bunului care este grevat de această sarcină. 0rin

urmare, gajul este reglementat ca o garanţie reale distinctă de ipotecă şi constă in grevarea

bunurilor mobile pentru garantarea executării obligaţiei.

&stfel, conform H 3() din C*$ul ci+il G#!"&, dreptul de gaj este definit in felul următor:

E9unul mobil poate fi grevat pentru garantarea creanţei in aşa mod incit creditorul să fie in drept

să ceară satisfacerea din valoarea bunului 4dreptul de gaj5E.

-e asemenea, la art.(=) din C*$ul ci+il "l G*#/ii gajul este definit astfel: E9unurile mobile

şi valorile patrimoniale nemateriale, transmiterea cărora altor persoane se permite, pot fi utilizate

4folosite5 in calitate de mijloace de garantare a creanţelor astfel ca creditorul 4creditorul gajist5 să

dobindească dreptul preferenţial faţă de alţi creditori la satisfacerea creanţei sale din valoarea bunurilor gajateE. #otodată, la art.(A' din odul civil georgian este definită ipoteca, care constă

in grevarea bunului imobil astfel incit creditorul să aibă dreptul preferenţial la satisfacere

creanţei sale faţă de ceilalţi creditori din valoarea bunului grevat 4ipotecat5.

Su0icul 2% D#'ul $ /"? /&#"l 1i /"#"&.iil /&#"l "l 9cu#ii *0li/".iil*#3. oţiunea dreptului de gaj general al creditorului.

(. aracterizarea dreptului de gaj general al creditorului.

+. oţiunea şi caracteristica generală a metodelor de conservare a patrimoniului debitorului.

3. Ratiunea finala a existentei oricarii obligatii este executarea ei. ?atanatarea obligatiilor

constituie o masura de asigurare a acestei executari. ea mai generala garantie pentru executarea

obligatiilor este gajul general al creditorilor chirografari, care reprezinta patrimoniul debitorului

privit ca o universalitate de bunuri.

Bsenta juridica a gajului general este: oricine care este obligat personal este tinut de a

indeplini indatoririle sale cu toate bunurile care le detine $mobile sau imobile, prezente si

viitoare%. aracteristic pentru gajul general creditorilor cherografari este faptul ca este un gaj

comun pentru toti creditorii cherografari care se afla pe pozitie de egalitate fata de bunurile

supuse executarii silite. -in aceasta egalitate decurge urmatorul principiu:In cazul insuficientii

pecuniare in cadrul executarii silite sumele obtinute in rezultatul instrainarii bunurilor debitorului, se impart intre creditori proportional valorii creantei acestora.

-reptul de gaj general ofera creditorilor anumite prerogative:

3



35 -e a intreprinde masuri in vederea conservarii patrimoniului debitorului

(5 -reptul de actiona spre a inlatura neglijenta debitorului in vederea exercitarii drepturilor

sale

+5 -reptul de a anula actele frauderoase incheiate de debitor contra intereselor creditorului

)5 -reptul de a proceda la executarea silita sau la urmarirea silita a bunurilor aflate in

proprietatea debitorului.

Su0icul 6% Ac.iu&" *0lic (i&$i#c ,"u ,u0#*/"*#i)3. oţiunea şi natura juridică a acţiunii oblice.

(. -omeniul de aplicare al acţiunii oblice.

+. ondiţiile de exercitare ale acţiunii oblice.

). Bfectele acţiunii oblice.

=. -elimitarea acţiunii oblice de alte acţiuni juridice.

&ctiunea oblica este acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile

debitorului sau atunci cind acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite.

&ctiunea oblica mai este numita subrogatorie deoarece creditorul subroga debitorul sau

4inlocueste5 in exercitarea drepturilor si actiunelor acestui> este indirecte deoarece este orientata

nu direct contra debitorului, dar in mod indirect contra unei terte persoana obligata fata de

debitorul sau.

&ctiunea oblica este o prerogativa a gajului general al creditorilor chirografari, o prerogativa

generala a creditorilor chirografari care actioneaza in numele si pe cheltuieala debitorului

constituind o metoda de conservare a patrimoniului si un mijloc preventiv de aparare contra

insolvabilitatii debitorului.3. reditorul poate exercita prin intermediul actiunei oblice toate drepturile si actiunile care

fac parte din patrimoniul debitorului 4ex. actiunea de plata a creantelor> actiunea de rezeliere sau

rezolutiune a unui contract> actiunea in plata nedatorata5.

Bxceptii:reditorul nu poate inlocui debitorul in exercitarea urmatoarelor drepturi si actiuni:

3. 0rentru incheierea actelor de administrare si dispozitie a patrimoniului debitorului

(. &ctiunile si drepturile patrimoniale cu caracter exclusiv si strict personal 4renuntarea la

succesiune> invocarea donatiei pentru ingratitudine> actiunea in daune morale5, aici se pune

accentul pe interesul moral al debitorului care apartine in exclusivitate debitorului.

+. -repturile patrimoniale incesibile, neurmaribile 4dreptul la pensie, dreptul de abitatie,

dreptul de uz5

onditiile exercitarii actiunii oblice

onditii cu privire la debitor:

* eglijenta sau refuzul debitorului in vedera exercitarii drepturilor si actiuelor sale.

onditii cu privire la creditor:

* In primul rind creditorul trebuie sa aiba o creanta certa 4determinata5, lichida 4baneasca5 si

exigibila 4exocutorie5.

Dnii autori considera ca actiunea oblica este mai mult decit un mijloc de conservare, ea este

un act ce pregateste, cu alte cuvinte un act preliminar executarii silite

* -reptul de creanta nu trebuie sa fie anterior dreptului sau actiunei care urmeaza a fiexercitata prin actiunea oblica, adica dreptul de creanta nu trebuie sa fie mai vechi decit acel

drept sau actiune.

33



* -ovada unui interes serios si legitim pentru exercitarea drepturilor si actiunelor debitorului

4insolvabilitatea, sau amenintarea de insolvabilitate a debitorului, sau agrava starii existente de

insolvabilitate5.

Bfectele actiunei oblice,

&ctiunea oblica se exercita de catre creditor in numele si pe contul debitorului, fapt care

produce urmatoarele efecte:

* Reclamantul 4piritul5 poate opune creditorului toate apararile si exceptiile care le*ar putea

opune debitorului 4tranzactia incheiata intre parti sau, compensarea5.

* &ctiunea oblica duce la evitarea micsorarii patrimoniului debitorului, fapt de care profita

toti creditorii chirografari ai debitorilor.

* /otarirea pronunta ca rezultat al actiunei oblice este opozabila debitorului daca el a fost,

introdus in proces pe de o parte si pe de alta parte este opozabila tuturor creditorilor indiferent

daca este sau nu favorabil.

Su0icul ;% Ac.iu&" '"uli"& (#+*c"*#i)3.oţiunea şi natura juridică a acţiunii pauliene.

(.Reglementarea juridică şi domeniul de aplicare al acţiunii pauliene.

+. ondiţiile de exercitare ale acţiunii pauliene.

). Bfectele acţiunii pauliene.

=. 0rescripţia acţiunii pauliene.

&ctiunea pauleana numita si revocatorie este acea actiune civila ce confera creditorului

posibilitatea de a impiedica debitorul pentru al prejudicia prin acte frauduroase acele acte

incheiate cu tertii contrar intereselor creditorului.-in punct de vedere juridic se considera ca temeiul actiunei paulene il constituie principiul

executarii conventiilor cu buna credinta si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari

asupra patrimoniului debitorului.

&ctiunea pauleana este orientata contra tertului cu care debitorul a incheiat actul frauduros.

-aca tertul este de rea credinta va raspunde civil. -aca a fost de buna credinta tertul va fi tratat

conform normelor imbogatirei fara just temei. 0rin urmare actiunea pauleana este acea actiune

abordata de legea creditorului in scopul de a ataca si a obtine revocarea actelor facute de catre

debitor in frauda drepturilor lor si in beneficiul unor terti care fie au fost complici la frauda fie s*

au imbogatit de aceasta.

&ctiunea pauleana este o actiune personala a creditorului orientata spre readucerea

patrimoniului debitorului a bunurilor pentru a permite creditorului executarea silita si asupra

acestora.

&ctiune apauleana este considerata o actiune in daune deoarece urmareste interesel

creditorului pentru frauda debitorului cu efect revocator al actului frauduros pina la concurenta

creantelor.

&ctul juridic incheiat de debitor pentru a putea fi atacat prin actiune pauliana, trebuie sa

intruneasca urmatoarele conditii:

* 0rejudicierea creditorului G de regula este avut in vedere rezultatul actului juridic care este

insolvabilitat sau sporit insolvabilitatii debitorului.0robarea prejudiciului cade in sarcina creditorului>

* &ctul juridic nu trebuie sa constituie exercitarea unui drept personal al debitorului>

3(



* &ctul juridic atacat care trebuie sa duca la micsorarea patrimoniului debitorului

* Crauda debitorului care consta in buna stiinta debitorului cu privire la prejudicierea

creditorului prin act juridic indirect, indiferent daca actul este cu titlu oneros si titlu gratuit.

reanta creditorului trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

* erta lichida, exigibila, trebuie sa fie anterioara actului juridic G fraudulos. &stfel, actele

juridice frauduloase ale debitorului pot fi atacate de oricare creditor a carui creanta s*a nascut

ulterior actului fraudulos sau actului atacat.

In cazul dat ratiunea juridica este urmatoarea G la incheierea unui act juridic creditorul are in

vedere patrimoniul debitorului existent la momentul incheierii actului. -in acest moment orice

actiune a debitorului cu privire la micsorarea patrimoniului sau cu caracter fraudulos poate fi

revocata de catre debitor.

0roba anterioritatii revine creditorului. &vem si o exceptie atunci cind actul fraudulos a fost

incheiat pentru a prejudicia un creditor viitor si cert.

onditii cu privire la tertul dobinditor.

&ctiunea pauliana este indreptata impotriva tertului dobinditor care are calitate procesuala de

pirit 4reclamat5.

In cazul actelor frauduloase cu titlu oneros este necesar de a fi stabilita rea credinta

dobinditorului ca participant acestuea la frauda.

&ctul fraudulos cu titlu gratuit este atacabil si la ipoteza in care tertul este de buna*credinta

fiind suficient sa existe frauda debitorului.

it priveste soarta sub*dibinditorilor, dobinditorul bunului de la un tert care nu poate fi atacat

prin actiunea pauliana, nici acesta nu va putea fi actionat.

In caz contrar sub*dobinditorul va putea fi actionat prin actiunea pauliana.

Bfecte:

* Revocarea actului fraudulos. In consecinta actul nu va mai fi oposabil creditorului si acestanu va urmari bunul care a constituit obiect al actului revocat.

* Cata de debitor efectele produse de actiunea pauliana sint relative, deoarece recarea actului

fraudulos priveste raporturile dintre debitor si tertul dobinditor care dobindeste dreptul de regres

contra debitorului in limitele a ce a fost lipsit ca urmare a actiunii pauliene in cazul in care actul

a fost cu titlu oneros.

* &ctiunea pauliana ar produce efecte doar asupra creditorilor care au participat la actiune,

ceilalti creditori nu benificiaza de efectele actiunei pauliene.

Su0icul 4% Fi$?u,iu&"3. oţiunea şi reglementarea fidejusiunii.

(.Celurile fidejusiunii. #emeiul apariţiei fidejusiunii.

+.aracterele juridice ale fidejusiunii.

). 0ărţile contractului de fidejusiune. ondiţiile privind persoana fidejusorului. Cidejusiunea

multiplă.

=. @bligaţiile care pot fi garantate. Intinderea obligaţiilor fidejusorului.

'. Corma contractului de fidejusiune.

6.Bfectele fidejusiunii: dintre creditor şi fidejusor> dintre fidejusor şi debitorul principal>

dintre mai mulţi fidejusori.A. Incetarea fidejusiunii.

;. &plicabilitatea practică a fidejusiunii.

3+



odul civil al Republicii !oldova reglementează fidejusiunea la articolul33)' ca fiind un

contract prin care o parte 4fidejusor5 se obligă faţă de cealaltă parte 4creditor5 să execute integral

sau parţial, gratuit sau oneros obligaţia debitorului.

In literatura juridică fidejusiunea este definită ca fiind acordul de voinţă 4contractul

unilateral accesoriu5 intervenit intre o persoană, numită fidejusor, şi creditorul unei alte persoane,

in baza căruia primul se obligă să execute in favoarea celui de al doilea obligaţia pe care trebuie

să o execute fie debitorul acestuia din urmă, fie un alt fidejusor, dar numai in cazul in care cel

pentru care garantează nu o poate executa. (.3+, p.A=J

7egislaţia bancara de asemenea menţionează o definiţie a fidejusiunii prin intermediul

noţiunii de garanţie, inscrisă in Instrucţiunea 9ăncii aţionale a !oldovei nr.(' din '.'.((

cu privire la inregistrarea şi autorizarea de către 9anca aţională a !oldovei a angajamentelor

private externe. In termenii acestui act normativ, garanţia este tratată ca o obligaţiune

condiţionată in formă de document 4scrisoare de garanţie, fidejusiune, acreditiv5 emis de către o

persoană, numită garant, la solicitarea altei persoane, numite ordonator de garanţie, prin care

garantul se angajează faţă de a treia persoană, numită beneficiar de garanţie, de a achita datoria

ordonatorului de garanţie in cazul neonorării de către ultimul a obligaţiunilor asumate conform

contractului de bază incheiat cu beneficiarul de garanţie. (.36, p. )6J

@ modalitate specială a garanţiei, similară fidejusiunii, este avalul cecului şi al cambiei,

reglementate de art. 3(6 al odului ivil şi art.(' G (A ale 7egii ambiei nr. 3=(6<3;;+, care

stipulează că plata cecului sau a cambiei poate fi garantată prin aval, dată de un terţ sau chiar de

un semnatar al cecului sau al cambiei.

Cidejusiunea este reglementată şi in alte acte legislative printre care se enumeră: 7egea

insolvabilităţii nr. 3);<(3(, care la art.)', alin.4(5 stipulează că debitorii solidari şi fidejusorul

pot inainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă din executarea creanţelor creditorului peviitor faţă de debitorul aflat in proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a inaintat

creanţele sale in procesul de insolvabilitate> 7egea cu privire la gaj nr.));<(3 care prevede că,

la cererea proprietarului bunurilor gajate legal, instanţa judecătorească poate să permită

reclamantului să substituie gajul legal cu o altă garanţie 4eventual cu o fidejusiune5 suficientă

pentru plata creanţei 4art.+=5.

ea mai completă definiţie doctrinară considerată este aceea potrivit căreia fidejusiunea

este contractul prin care una sau mai multe persoane garantează, in total sau in parte, executarea

unei obligaţii luate sau ce trebuia să se ia de către una sau mai multe persoane, şi care consimt să

execute ele obligaţia faţă de creditor, in cazul in care debitorul principal nu ar indeplini-o.

&şadar, fidejusiunea constă intr -o legătură juridică accesorie, subsidiară şi personală născută

intre creditor şi debitor, care conferă creditorului dreptul de a pretinde plata datoriei de la

fidejusor, atunci cind debitorul nu o face sau este insolvabil. reditorul are, astfel, garantată

realizarea creanţei prin două gajuri generale: patrimoniul debitorului şi patrimoniul fidejusorului.

Cidejusorul este un terţ faţă de raportul care ii leagă pe creditor şi pe debitor. @bligaţiunea

sa se suprapune insă obligaţiei principale a debitorului. odul civil roman foloseşte alternativ atit

termenul fidejusiune% cit şi pe cel de cauţiune% , termen de origine romană căci, in dreptul

roman, cuvintul cautio% avea un sens larg şi insemna prudenţă 4cavere5 sau cauţiune 4contum5.

In dreptul romanesc, incă de la inceputurile sale, fidejusiunea a fost cunoscută sub denumirea de

chezăşie.@ persoană poate deveni fidejusor fără acordul debitorului şi chiar fără ştirea acestuia, potrivit

articolului 33)A od civil al Republicii !oldova. 0rin natura sa, fidejusiunea este o garanţie care

3)



apare in baza unui contract.0ărţile contractului sint creditorul obligaţiei de bază şi fidejusorul.-e

regulă, fidejusorul se angajează să garanteze la cererea 4indicaţia5 debitorului in raportul

obligaţional chiar şi atunci cind potrivit art.33=,alin.4(5 creditorul a cerut in calitate de fidejusor

o anumită persoană.

"alabilitatea contractului de fidejusiune nu depinde de faptul existenţei sau lipsei

acordului debitorului la incheierea acestuia intre creditor şi fidejusor, deoarece fidejusorul se

obligă nu către debitor, ci in faţa creditorului.ererea debitorului serveşte doar motiv pentru

incheierea acestui contract, dar nu este elementul juridic al fidejusiunii.Iată de ce legea admite

incheierea contractului de fidejusiune fără acordul debitorului şi chiar fără ştirea acestuia.

Important este că, chiar şi in aceste condiţii fiind prestată,fidejusiunea nu poate exceda datoria

debitorului şi nu poate fi făcută in condiţii mai oneroase 4art.33=( od civil al Republicii

!oldova5.

Cără ştirea debitorului fidejusiunea poate să apară ca urmare a gestiunii de afaceri.&stfel

fidejusorul, fără a avea mandat sau fără să se fi obligat, fără ştirea debitorului 4din lipsa

posibilităţii pentru moment de a-i comunica aceste imprejurări5, incheie act juridic prin care

garantează executarea obligaţiei acestuia către creditor, acţionind astfel in interesul debitorului

4art.3+6A od civil al Republicii !oldova5.Cidejusorul va fi obligat, insă, să-l inştiinţeze pe

debitor de indată ce este posibil 4art.3+6; od ivil al Republicii !oldova5.-acă debitorul

acceptă această gestiune de afaceri, asupra relaţiilor intre ei se aplică in modul corespunzător

dispoziţiile cu privire la mandat.In această ipoteză fidejusorul, după ce l-a inştiinţat pe debitor

despre prestarea fidejusiunii, poate cere să fie eliberat de fidejusiune, in condiţiile art. 33')od

civil al Republicii !oldova.

In alte cazuri de prestare a fidejusiunii fără ştirea debitorului, ultimul va cunoaşte, totuşi,

despre acest fapt cel tirziu la momentul cind fidejusorul va inainta către el cererea de regres4dacă nu a dorit să-l gratifice prin garanţia oferită5.

0lecind de la dispoziţiile legale, in doctrină sunt enumerate trei tipuri de fidejusiune.

Fidejusiunea convenţionalăse caracterizează prin aceea că debitorul şi creditorul cad de acord

aupra aducerii unui garant.

Fidejusiunea este legală atunci cind obligaţia debitorului de a aduce un garant 4fidejusor5

pentru garantarea obligaţiilor ce*i revin este instituită printr*o dispoziţie imperativă a legii.

Fidejusiunea judecătorească este impusă de către instanţa de judecată.

In toate cazurile, chiar şi atunci cind fidejusiunea este legală şi judecătorească, această

garanţie işi păstrează caracterul de contract intrucit legea sau instanţa impun doar aducerea unui

fidejusor, dar fidejusiunea ia naştere prin convenţia dintre fidejusor şi creditorul prin care primul

işi asumă obligaţia de garanţie.

-in prezentarea conceptului şi felurilor fidejusiunii se pot distinge următoarele caractere

juridice: accesoriu, consensual, solemn, unilateral şi cu titlu gratuit.

Incheierea convenţiei de fidejusiune se face luind in considerare garantarea executării

obligaţiei ce rezultă din raportul juridic principal născut intre creditor şi debitorul principal.

0luralitatea de legături are la bază două raporturi juridice: raportul juridic principal, ale

cărui părţi sunt creditorul şi debitorul principal, raport ce are ca rezultat naşterea obligaţiei

garantate şi raportul juridic de fidejusiune ale cărui părţi sunt creditorul din raportul juridic

principal şi debitorul subsidiar, adică fiedjusorul.ontractul de fidejusiune este un contract accesoriu in raport cu obligaţia principală in

vederea garantării pentru care se incheie convenţia.

3=



-in caracterul accesoriu al fidejusiunii decurg următoarele consecinţe:

a5 Cidejusiunea va urma soarta juridică a obligaţiei principale potrivit regulii accesorium

seKuitur principale%, cu privire la clauzele de validitate şi la cele de stingere.

In legătură cu această consecinţă, se impun următoarele precizări:

* fidejusiunea va urma soarta juridică a obligaţiei principale in privinţa celor două categorii

de cauze 4cauzele de validitate şi de stingere5>

* deşi, in general, fidejusiunea se instituie pentru garantarea unei obligaţii principale, ea se

poate institui şi pentru garantarea unei obligaţii anulabile datorită unei excepţii personale

debitorului 4exemplu cauza de vinovăţie5, situaţie in care obligaţia de garanţie rămine in

picioare chiar după anularea obligaţiei principale>

b5 Intinderea obligaţiei de garanţie nu poate fi mai mare decit intinderea obligaţiei principale

şi nu poate fi mai oneroasă decit aceasta din urmă.

#otuşi fidejusorul se poate obliga să garanteze numai o parte a datoriei principale sau

obligaţia de garanţie şi-o poate asuma in condiţii mai puţin oneroase in raport cu obligaţia

principală>

c5 @bligaţia fidejusorului se poate intinde şi asupra accesoriilor obligaţiei principale, precum

şi asupra cheltuielilor ocazionale de urmărire silită.

In dreptul nostru, in privinţa actelor juridice civile privite ca gen, funcţionează principiul

consensualismului, principiu potrivit căruia, pentru ca un act juridic civil să fie valabil format,

este suficient acordul de voinţă al părţilor.

@bligatoriu este ca fidejusiunea să fie expresă, să rezulte cu claritate din contract şi să nu

depăşească limitele stabilite prin convenţie.

-in contractul de fidejusiune ia naştere o singură obligaţie a fidejusorului asumată faţă de

creditor * de a garanta obligaţia fidejusorului principal. reditorul nu-şi asumă nici o obligaţie.

ontractul de fidejusine este solemn deoarece pentru incheierea lui se cere respectareaformei scrise. 7egea prevede insă posibilitatea inlăturării viciului de formă prin executarea

efectivă a obligaţiei ce constituie obiectul contractului 4art.33)6 od civil al Republicii

!oldova5

aracterul unilateral al contractului de fidejusiune nu inlătură relaţia de corelativitate dintre

dreptul creditorului de a pretinde ca obligaţia debitorului principal să fie garantată, inclusiv in

executarea ei şi a obligaţia fidejusorului de a garanta obligaţia principală.

&ceastă relaţie de corelativitate, in cazul caracterelor unilaterale există intr -un singur sens:

de la drepturile creditorului, la obligaţiile debitorului.

&ceastă relaţie se deosebeşte de cea din cadrul contractelor sinalagmatice in care relaţia

funcţionează in ambele sensuri, ambele părţi avind atit calitatea de creditor cit şi pe cea de

debitor.

Cidejusiunea este un contract cu titlu gratuit . &cest caracter rezidă din faptul că fidejusorul

nu cere de la creditor o contraprestaţie pentru ceea ce se obligă.

?ratuitatea este de natura, nu de esenţa fidejusiunii. hiar gratuită, fidejusiunea nu este o

donaţie pentru că fidejusorul are recurs conta debitorului principal.

In dreptul comparat, calificarea contractului de fidejusiune ca fiind cu titlu gratuit sau cu

titlu oneros este controversată. 7egea noastră stipulează expres că contractul de fidejusiune poate

fi atit gratuit, cit şi oneros 4art.33)',alin. 435 od civil al Republicii !oldova5, fără a stabili o

prezumţie in acest sens.Ciind recunoscut ca un contract cu titlu gratuit in doctrina clasică, fidejusiunea rămine

deseori şi astăzi, ca atare, mai cu seama in raporturile dintre particulari, raporturi intemeiate

3'



deseori pe relaţii de familie ori de prietenie, care se caracterizează prin gratuitate. 7egislaţia şi

doctrina modernă insă au evoluat spre atribuirea caracterului oneros raporturilor de fidejusiune,

acesta fiind mai pronunţat in raporturile de afaceri, intre profesionişti, unde angajamentul de a

plăti datoria altuia este, in mod normal, remuner at.

Cidejusiunea se supune regulilor generale de valabilitate ale oricărui contract, precum şi

unor reguli speciale prin care se dispune condiţiile pe care trebuie să le indeplinească cel ce vrea

să fie fidejusor.

Capacitatea de a contracta. 1unt capabile de a lua parte la raporturi juridice, in calitate de

fidejusor, persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu deplină şi persoanele juridice legal

constituite. u pot garanta persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu, cu capacitatea limitată

sau restrinsă. In privinţa contractării fidejusiunii de către persoanele juridice, trebuie de ţinut

cont de principiul specialităţii capacităţii lor de exerciţiu.

In afară de regulile generale privind capacitatea, legea stabileşte cerinţe speciale referitor

la persoana fidejusorului. &stfel, debitorul obligat să furnizeze o fidejusiune trebuie să propună o

persoană fizică cu domiciliu sau reşedinţă in Republica !oldova sau o persoană juridică

inregistrată in Republica !oldova, care să dispună de suficiente bunuri pentru a garanta

obligaţia. In cazul in care persoana propusă nu este acceptată, debitorul trebuie să propună o altă

persoană. &ceastă regulă nu se aplică atunci cind creditorul a cerut in calitate de fidejusor o

anumită persoană 4art.33=,alin.4(5 od civil al Republicii !oldova5.

Consimţămintul. a şi orice alt contract, fidejusiunea ia naştere prin manifestarea de voinţă a

părţilor G fidejusorului şi creditorului G care trebuie să fie persoane cu discernămint. "oinţa

trebuie să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu trebuie să fie viciată. -in

caracterul solemn al contractului reiese că consimţămintul trebuie să fie manifestat expres.

hiar dacă fidejusiunea este legală sau judecătorească, acest lucru nu afectează caracterul

ei contractual. Intr*adevăr legea sau instanţa poate impune doar furnizarea unei fidejusiuni.Raportul de fidejusiune, insă, ia naştere prin consimţămintul părţilor manifestată in contract.

Obiectul contractului de fidejusiune este prestaţia promisă de fidejusor creditorului, in cazul

in care debitorul principal nu-şi execută obligaţia, prestaţie care, potrivit principiului

accesorialitaţii, urmează soarta obligaţiei principale.

@bligaţia fidejusorului de a garanta executarea obligaţiei de către debitor nu inseamnă că

fidejusorul se angajează să efectueze anume acea prestaţie la care s*a obligat debitorul. 1e poate

intimpla ca fidejusorul să nu fie in stare să efectueze o asemenea prestaţie. -e aceea, de

regulă, fidejusorul este obligat să achite o sumă de bani echivalentă datoriei principale şi

accesoriile ei. #rebuie de menţionat că, in practică, fidejusiunea se utilizează mai des pentru

garantarea obligaţiilor pecuniare.

onform regulilor generale, obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil, să fie in

circuitul civil, sa fie licit şi moral.

0ot fi garantate obligaţii prezente, obligaţii viitoare, precum şi obligaţii afectate de

modalităţi.

In principiu, orice obligaţie valabilă poate fi garantată prin fidejusiune, chiar şi obligaţiile

strict personale. In această ultimă ipoteză, fidejusorul se obligă nu să execute obligaţia

debitorului principal, ci să plătească despăgubirile datorate de debitor in caz de neexecutare.

Cauza fidejusiunii este obiectivul urmărit la incheierea actului juridic civil, acel interes pe

care părţile caută să-l satisfacă. auza trebuie să existe, să fie reală, licită şi morală.

Cidejusiunea este un contract care se formează prin simpla invoială a părţilor G solo

consensu> el nu trebuie supus nici unei formalităţi speciale. #otuşi, in vederea inportanţei şi

36



gravităţii obligaţiei pe care o ia fidejusorul asupra sa, legea cere ca fidejusiunea să rezulte dintr*o

stipulaţie expresă, fidejusorul trebuie să-şi manifeste voinţa in formă scrisă, conform articolului

33)6, care stipulează că contractul de fidejusiune, pentru a fi valabil, trebuie incheiat in scris.

ontractul de fidejusiune trebuie să fie incheiat in mod obligatoriu in formă scrisă. Corma

scrisă simplă este de ajuns pentru ca contractul să fie valabil, chiar dacă obligaţia garantată prin

fidejusiune necesită o formă mai strictă, cum este forma autentică. Corma este o condiţie de

valabilitate a actului juridic numai in cazurile expres prevăzute de lege 4art. (A alin. 4(5 od

civil al Republicii !oldova5. Corma scrisă ad validitatem exprimă faptul că condiţia de formă, in

cazul dat, este cerută de lege pentru valabilitatea contractului, dar nu pentru dovada acestui

contract. In baza art. (33od civil al Republicii !oldova, nici fidejusorul, nici creditorul

obligaţiei de bază nu vor putea aduce proba cu martori pentru a dovedi faptul incheierii

contractului de fidejusiune. -oar prin excepţie, nerespectarea formei simple scrise poate lăsa

contractul valabil: atunci cind fidejusorul execută obligaţia asumată.

-eoarece in contractul de fidejusiune se obligă doar fidejusorul, părţile pot semna şi un singur

inscris. ontractul poate fi incheiat şi printr*un schimb de scrisori, telegrame, telefonograme,

altele asemenea, semnate de partea care le*a expediat 4art. (; alin. 4(5 od civil al Republicii

!oldova5. Important este ca părţile să poată stabili cu certitudine că inscrisul e semnat de

persoana respectivă. In aceste situaţii dovada faptului incheierii contractului va fi inştiinţarea

scrisă, trimisă de către creditor fidejusorului privind acceptarea fidejusiunii 4garanţiei5. -acă

creditorul nu a făcut un astfel de inscris, apariţia raportului de fidejusiune poate fi probată prin

inserarea in contractul de bază a clauzei cu privire la obligaţia fidejusorului. -acă o astfel de

referinţă lipseşte, se consideră că contractul de fidejusiune n-a fost incheiat. 0rin inţelegerea

părţilor, contractul de fidejusiune poate fi autentificat notarial 4art. (3( od civil al Republicii

!oldova5 sau poate conţine rechizite adăugătoare.

it priveşte proba intinderii fidejusiunii, se admite că mijloacele de probă sunt cele dindreptul comun. 0rin urmare, proba testimonială este admisă in condiţiile in care această probă

este admisă de lege. In materie comercială insă, fidejusiunea poate fi stabilită prin orice probe,

proba testimonială fiind admisă in cazurile prevăzute de lege.

Bfectele fidejusiunii

Bfectele fidejusiunii sunt privite prin prisma categoriilor de legături juridice la care

raporturile juridice 4principale sau accesorii5 dau naştere, şi anume: raporturile dintre creditor şi

fidejusor, raporturile dintre fidejusor şi debitorul principal, raporturile dintre cofidejusori şi

raporturile in cadrul fidejusiunii multiple 4indirecte5.

Raporturile dintre creditor şi fidejusor işi au izvorul in contractul de fidejusiune incheiat intre

cele doua părţi.

0rincipiul care domină această categorie de raporturi este acela că in caz de neexecutare

din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe fidejusor, pentru executarea

creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului

principal 4art. 33=' od civil al Republicii !oldova5.

u mai puţin, obligaţia fidejusorului este o obligaţie accesorie, subsidiară. -e aici decurge

posibilitatea pentru acesta de a invoca unele excepţii privind urmărirea iniţiată de creditor, dintre

care două sunt caracteristice pentru fidejusiune: beneficiul de discuţiune şi beneficiul de

diviziune. In afară de aceste excepţii specifice, fidejusorul poate să invoce şi unele excepţii de

ordin general,ce ţin de raportul juridic de fidejusiune sau de obligaţia principală. Beneficiul de discuţiune. 7a scadenţa obligaţiei principale, creditorul neplătit are alegerea

de a urmări fie pe debitor, fie pe fidejusor, fără să fie obligat a respecta vreo ordine.

3A



it priveşte obligaţia creditorului de a-l pune mai intii in intirziere pe de bitorul principal

pentru a se putea indrepta impotriva fidejusorului, soluţia este controversată. -upă o părere, in

toate cazurile, creditorul va trebui să-l pună pe debitorul principal in intirziere pentru a-l putea

urmări pe fidejusor. 7a polul opus se află concepţia potrivit căreia creditorul nu trebuie să-l pună

in intirziere pe debitorul principal pentru a se putea indrepta cu acţiune impotriva

fidejusorului. &lţi autori nuanţează şi propun ca in cazul in care, după natura obligaţiei, debitorul

nu poate fi obligat să plătească decit după ce va fi fost pus in intirziere, creditorul nu poate

urmări pe fidejusor numai la simpla scadenţă a termenului şi neplata datoriei din partea

debitorului> in afară de acest caz, dacă debitorul nu-şi execută obligaţia la termen, creditorul

poate acţiona pe fidejusor.

1e poate afirma că, ori de cite ori debitorul este de drept in intirziere, creditorul poate să se

adreseze direct fidejusorului, anume:

* cazurile determinate de lege 4punerea in intirziere legală G art. 33' odul civil al

Republicii !oldova5 G de cite ori legea face să curgă de drept dobinda, care ţine loc de daune-

interese in obligaţiile ce au ca obiect sume de bani>

* cind părţile au convenit expres că debitorul este in intirziere la implinirea termenului la

care trebuia să execute, fără indeplinirea vreunei formalităţi> convenţia trebuie să fie expresă,

fără a fi nevoie de termeni sacramentali>

* cind obligaţia, prin natura sa, nu putea fi indeplinită decit intr -un termen determinat, pe

care debitorul l*a lăsat să expire fără a*şi executa obligaţia>

* in cazul obligaţiilor continue, cum sunt obligaţiile de furnizare a energiei electrice, a apei

sau aceea de a intreţine un bun>

* in cazul incălcirii obligaţiilor de a nu face.

In toate celelalte cazuri in care debitorul trebuie pus in intirziere, aceasta este necesară

pentru că astfel creditorul să*l poată urmări pe fidejusor. 0e de altă parte, creditorul nu*l poateurmări pe fidejusor decit in cazul cind poate fi urmărit şi debitorul principal. 0otrivit acestui

principiu, fidejusorul are dreptul să se folosească de termenele şi suspendările acordate de lege

sau de creditor debitorului principal. -acă deci obligaţia principală este pe termen, fidejusorul nu

poate fi urmărit de creditor inainte de implinir ea termenului.

Beneficiul de diviziune. a şi beneficiul de discuţiune, beneficiul de diviziune este o facultate

conferită de lege fidejusorului care, in cazul in care sunt mai mulţi fidejusori care garantează

acelaşi creditor pentru aceeaşi datorie, să poată cere ca urmărirea să se poată divide pe toţi

fidejusorii.

ind o obligaţie a fost cauţionată de mai mulţi fidejusori, diviziunea obligaţiei intre

aceştia, in fond, nu poate fi un beneficiu pentru că este numai aplicarea dreptului comun. #otuşi,

ea este un beneficiu pentru că tradiţia şi dezvoltarea fidejusiunii indică această diviziune ca un

beneficiu. In dreptul roman, fidejusiune a debutat prin a fi ceva perfect asemănător cu

solidaritatea pasivă.

?radual pretorul a căutat să indulcească situaţia fidejusorului, scutindu-l de cite unul din

efectele solidarităţii, pină cind s-a ajuns a se pierde caracterul solidarităţii angajamentului şi a

recunoaşte că, in ce priveşte angajamentul mai multor fidejusori aparţinind uneia şi aceleiaşi

datorii, acesta se bucură de regula de drept comun a divizibilităţii obligaţiilor.

&stăzi, fidejusiunea poate să fie simplă, dar poate să fie şi solidară şi interesul practic

reclamă că fidejusorul să se angajeze solidar.0entru situaţia cind datoria e garantată de mai mulţi fidejusori, relaţiile dintre fidejusor şi

creditor trebuie studiate după cum fidejusorul s*a angajat in mod solidar sau nesolidar.

3;



ind e vorba de angajament solidar, ei sunt in situaţia de a nu fi interesaţi de datorie. 0lata

datoriei efectuate de unul din fidejusorii solidari se poate opune beneficiului de diviziune. &cest

beneficiu numai este o excepţie dilatorie, ci este o excepţie de fond.

Bfectele beneficiului diviziunii constau in aceea că datoria se fracţionează in tot atitea părţi

ciţi fidejusori au garantat datoria debitorului principal.

1e poate intimpla ca un fidejusor să devină insolvabil şi atunci e necesar să vedem cine

suferă de insolvabilitate.

0entru a aprecia solvabilitatea fidejusorilor, se pleacă de la momentul in care justiţia

hotărăşte diviziunea. 0rin hotărirea de diviziune, se specifică intre care fidejusori se divide

datoria.

-in punct de vedere practic, fidejusiunea a ajuns o intituţie mai puţin folosită, fiindcă nu

constituie o garanţie puternică pentru cel ce acordă credit. &zi se intilneşte fidejusiunea clauză

solidară% care, din punct de vedere practic este o instituţie foarte utilă pentru că, cu asemenea

clauză, fidejusorii nu sunt decit nişte codebitori solidari.

9eneficiul de diviziune numai poate fi invocat dacă fidejusorul a renunţat la el sau dacă in

convenţie s-a stipulat clauza solidarităţii intre fidejusori.

0ărţile pot conveni că cofidejusorii sunt indreptăţiţi să ceară creditorului ca acesta să-şi

divizeze acţiunea şi să o reducă la partea pe care o datorează fiecare dintre ei. Invocarea

excepţiei beneficiului de diviziune este o facultate a fidejusorului faţă de care a inceput

urmărirea.

reditorul, la rindul său, are următoarele obligaţii:

* să furnizeze, la cererea fidejusorului, toate informaţiile utile privind conţinutul şi

modalităţile obligaţiei principale şi privind stadiul de executare al acesteia 4art.33== od civil al

Republicii !oldova5>

* să*l informeze pe fidejusor dacă debitorul principal este in intirziere cu executareaobligaţiilor sale 4art.33' od civil al Republicii !oldova5>

* dacă fidejusorul execută obligaţia, să-i remită documentele care atestă creanţa impotriva

debitorului, precum şi drepturile care garantează această creanţă.

In rindul excepţiilor de ordin general pe care le poate invoca fidejusorul menţionăm

excepţiile personale ce decurg din insuşi contractul de fidejusiune G cele privind validitatea

contractului, clauzele menţionate in contract cu privire la intinderea garanţiei, termene, condiţii

etc.

!enţionăm, in acelaşi timp, şi excepţiile inerente obligaţii debitorului principal, care se

reflectă şi asupra obligaţiei accesorii de garanţie a fidejusorului G cum ar fi, de exemplu,

valabilitatea obligaţiei principale, intinderea ei, clauzele contractuale privind condiţiile executării

etc. u intră aici excepţiile pur personale ale debitorului principal.

Raporturile dintre fidejusor şi debitor nu izvorăsc nemijlocit din contractul de fidejusiune,

ci au la bază alte temeiuri juridice.

In cazul im care fidejusorul a plătit datoria debitorului, el are drept de regres impotriva

acestuia pentru a obţine restituirea prestaţiei executate in mărimea sumelor pe care le-a plătit,

inclusiv datoria principală, dobinda aferentă, precum şi toate cheltuielele pe care le*a suportat in

legătură cu fidejusiunea 4art.33'+, alin.435 od civil al Republicii !oldova5. Regresul

fidejusorului contra debitorului se intemeiază pe faptul că fidejusorul a plătit datoria altuia. In

acest scop, fidejusorul are la dispoziţie două acţiuni:* acţiunea personală. In cazul in care fidejusiunea s-a constituit la indicaţia debitorului

principal, această acţiune este intemeiată pe un mandat intervenit intre debitor şi fidejusor

(



4art.3+*3=( od civil al Republicii !oldova5, deoarece, in această ipoteză, fidejusorul

acţionează in calitate de mandatar ce execută ordinul mandantului 4care este debitor principal5.

&tunci cind fidejusiunea sa constituit fără consimţămintul debitorului 4art.33)A od civ ilal

Republicii !oldova5, acţiunea personală se bazează pe gestiunea de afaceri 4art.3+6A-3+AA od

civil al Republicii !oldova5>

* acţiunea subrogatorie. #emeiul acţiunii subrogatorii este dispoziţia art.33'3, alin. 435 od

civil al Republicii !oldova: fidejusorul care a executat obligaţia principală se subrogă in

drepturile pe care creditorul le avea contra debitorului.

In acest context, ţinem să precizăm că solidaritatea debitorilor se menţine şi faţă de

fidejusor. &stfel, legea dispune că, in cazul in care există mai mulţi debitori solidari, fidejusorul

care a prestat fidejusiunea pentru aceşti debitori are drept de regres contra fiecăruia dintre ei

pentru a recupera integral ceea ce a plătit 4art.33'+, alin.4)5 od civil al Republicii !oldova5.

-e regulă, fidejusorul işi exercită dreptul de regres după ce a plătit. 1unt insă cazuri cind

fidejusorul se poate indrepta contra debitorului lui chiar inainte de a fi plătit:

* dacă fidejusorul este urmărit in justiţie pentru plată>

* dacă debitorul s-a obligat să-l elibereze de fidejusiune intr -un termen determinat, şi acesta

a expirat 4art.33'+, alin.4+5 od civil al Republicii !oldova5.

Cidejusorul pierde dreptul de regres impotriva debitorului, dacă acesta a plătit şi el datoria

din cauza faptului că fidejusorul nu l-a anunţat despre plata efectuată 4art.33'+, alin. 4(5 od

civil al Republicii !oldova5. In acest caz, fidejusorul poate pretinde creditorului sa*i restituie

plata făcută pe temeiul imbogăţirii fără justă cauză 4art.3+A;-3+;6 od civil al Republicii

!oldova5.

-ebitorul este obligat:

* să inştiinţeze de indată fidejusorul, dacă a executat obligaţia garantată prin fidejusiune. In

caz contrar, fidejusorul care a executat obligaţia işi menţine dreptul de a intenta o acţiune deregres impotriva debitorului 4art.33'= od civil al Republicii !oldova5>

* să-l elibereze pe fidejusor de fidejusiune in cazul in care acesta s-a obligat la indicaţia

debitorului principal sau dacă, in urma prestării fidejusiunii, are faţă de debitorul principal

drepturi de mandatar, in baza dispoziţiilor referitoare la gestiunea de afaceri, dacă:

a5 situaţia patrimonială a debitorului principal s*a inrăutăţit considerabil>

b5 urmărirea in justiţie a debitorului principal este ingreuiată considerabil după preluarea

fidejusiunii din cauza schimbării domiciliului, reşedinţei, sediului acestuia>

c5 debitorul principal este in intirziere cu indeplinirea obligaţiei sale>

d5 creditorul a obţinut o hotărire judecătorească investită cu formulă executorie impotriva

fidejusorului.

-acă insă obligaţia principală nu este incă scadentă, debitorul principal poate să dea

fidejusorului garanţii in loc sa-l elibereze 4art.33') od civil al Republicii !oldova5. 0ărţile

contractului de fidejusiune sint creditorul şi fidejusorul. -eseori fidejusorul acceptă să ofere

garanţia respectivă la indicaţia debitorului 4este specific relaţiilor comerciale , unde intre debitor

şi fidejusor există careva relaţii interne, ce işi au originea intr -un raport obligaţional distinct,

unde fidejusorul este debitor, iar creditor este persoana, care in raportul juridic de bază de

obligaţie, examinat de noi, este debitorul5 sau fidejusiunea este oferită fără ştirea debitorului ca

urmare a gestiunii de afaceri4art.3+6A, 3+Aod civil al Republicii !oldova5.

Intr -un contract de fidejusiune numai creditorul este indrituit să-l elibereze de drept pefidejusor de obligaţia sa. &cceptarea cererii in cauză are drept consecinţă faptul, că creditorul se

(3



lipseşte efectiv de această garanţie, iar fidejusorul se eliberează definitiv şi carezultat, contractul

se desfiinţează.

Cidejusorul este obligat la rindul lui să-l introducă in cauză pe debitor, dacă se intentează o

acţiune impotriva sa. In caz contrar, debitorul are dreptul să ridice in acţiunea de regres a

fidejusorului toate excepţiile pe care le*ar fi putut opune creditorului 4art.33'( od civil al

Republicii !oldova5.

Raporturile dintre cofidejusori işi are izvorul in situaţia in care mai mulţi cofidejusori

garantează pentru acelaşi debitor principal. -acă numai un confidejusor a plătit in

intregime,acesta are in contra celorlalţi fidejusori o acţiune in regres divizibilă, dar numai in

cazurile prevăzute de lege, şi anume:

* cind este urmărit in judecată pentru a plăti>

* cind debitorul a devenit falit sau se află in stare de insolvabilitate>

* cind debitorul s-a obligat a*l libera de garanţie intr -un termen determinat care a expirat>

* cind datoria a ajuns la scadenţă, devenind astfel exigibilă.

In raporturile dintre cofidejusori, dacă unul a plătit mai mult decit partea sa, pentru tot ce a

intrecut partea sa are dreptul să se intoarcă in contra celorlalţi fidejusori cu un recurs a cărui

natură juridică dă loc la o mulţime de discuţiuni.

Dnii spun că ar fi vorba de o gestiune de afaceri. &lţii spun că, intrucit fidejusorii s-au

obligat impreună la garantarea datoriei, in raporturile dintre ei sunt obligaţi unii alături de alţii şi,

dacă unul a plătit totalitatea datoriei, acesta este de la lege subrogat in drepturile creditorului

dezinteresat.

1e preferă această a doua explicaţie fiindcă fidejusorul, care se intoarce in contra celorlalţi

fidejusori cu recursul său, poate beneficia de siguranţele reale ale creditorului.

Recursul fidejusorului contra celorlalţi cofidejusori trebuie să fie executat in mod divizat,

pentru partea fiecărui cofidejusor.0entru a executa acest recurs, fidejusorul trebuie să fi efectuat plata, după urmărirea făcută

de creditor contra sa sau după ce debitorul principal a căzut in faliment.

1e mai cere ca plata să fi fost utilă, adică fidejusorul să fi plătit o datorie existentă.

7ucrurile se complică, prin două situaţii speciale. -e pildă, creditorul a obţinut de la

debitor ca acesta să*i constituie garanţiile reale.

-acă fidejusorul plăteşte datoria debitorului principal, prin aceasta se găseşte subrogat in

drepturile creditorului şi, in această calitate, beneficiază de acţiunea creditorului, putind să-şi

satisfacă pretenţiile sale prin ipoteca constituită asupra imobilului.

@ a doua situaţie e şi mai complicată. onflictele survin intre cauţiunile reale şi cele

personale.

auţiunea este reală cind persoana consimte să constituie ipotecă asupra propriului său

imobil pentru garantarea datoriei debitorului principal. Ba nu se obligă personal, ci constituie

numai ipoteca pusă la dispoziţia creditorului, făcind doar un oficiu de amic.

1ituaţia se complică deoarece, nici fidejusorului, nici cauţiunii reale nu li se poate imputa

vreo culpă. -acă debitorul e insolvabil, prejudiciul rezultat din această insolvabilitate se imparte

intre cele două cauţiuni.

-acă datoriile garantate nu sunt egale, prejudiciul se imparte in proporţie cu intensitatea

garanţiei furnizate de fiecare cauţiune in parte.

Raporturile in cadrul fidejusiunii multiple indirecte!. 7egea dispune că fidejusiunea poate fi prestată atit pentru debitorul principal, cit şi pentru fidejusor. Cidejusorul ulterior, care s-a

obligat in privinţa indeplinirii obligaţiei fidejusorului anterior, răspunde alături de acesta in

((



acelaşi fel ca primul fidejusor alături de debitorul principal 4art.33); od civil al Republicii

!oldova5.

1tingerea fidejusiunii

Cidejusiunea poate inceta, conform oduluicivil al Republicii !oldova,pe calea rezilierii

contractului> pe cale indirectă ca efect al stingerii, modificării sau preluării datoriei principale

sau pe cale indirectă, independent de obligaţia principală.

0e lingă temeiurile pentru rezilierea contractului, prevăzute de regulile de drept comun,

stipulate la art.6++*6)A od civil al Republicii !oldova, legea prevede unele cazuri speciale de

reziliere a acestui contract:

a5 dacă fidejusiunea s*a constituit pentru garantarea obligaţiei viitoare sau nedeterminate sau

dacă nu s-a stabilit un termen pentru fidejusiune, fidejusorul are dreptul, după expirarea a + ani

de la constituirea fidejusiunii, să rezilieze contractul, cu un preaviz de + luni faţă de creditor, de

debitorul principal şi de ceilalţi fidejusori, stipulat la alin. 435, art.33'' od civil al Republicii

!oldova.

-e regulă, instituţia rezilierii contractelor la iniţiativa unei părţi operează atunci cind temei

serveşte comportamentul culpabil al celeilalte părţi 4art. 6+=od civil al Republicii !oldova5.

&rticolul reglementează o excepţie de la această regulă. In baza alin. 435, art. 33'' od civil al

Republicii !oldova, fidejusorul poate cere rezilierea contractului dacă:

* obiect al garanţiei este o obligaţie viitoare sau nedeterminată>

* contractul de fidejusiune a fost incheiat pentru o perioadă nedeterminată.

-reptul de reziliere poate fi valorificat doar dacă se respectă următoarele condiţii:

* să fi expirat termenul de + ani de zile de la momentul incheierii contractului de fidejusiune>

* inainte de a depune cererea de reziliere, fidejusorul trebuie să notifice 4printr -un aviz5

creditorul, debitorul de bază şi pe ceilalţi fidejusori, dacă au garantat mai mulţi fidejusori.

&stfel, o obligaţie poate fi garantată de mai mulţi fidejusori atit printr*un singur contract defidejusiune, cit şi in mod separat, in bază de contracte distincte. 1e impune opinia că regula care

se cuprinde la articolul dat nu*l obligă pe fidejusor să anunţe decit pe cofidejusorii care au

garantat impreună cu el. Intr -o ipoteză contrară fidejusorul ar putea pur şi simplu să nu cunoască

faptul că pentru executarea acelei obligaţii au mai fost constituite şi alte garanţii similare de către

alţi fidejusori.

#ermenul de preaviz este de trei luni. 7a reglementarea acestei situaţii, legiuitorul a ţinut cont

şi de interesele creditorului, fiindcă de exemplu, dacă obligaţia garantată este fără termen de

executare, primind preavizul respectiv, creditorul, in baza art. =6=od civil al Republicii

!oldova poate pretinde executarea imediată a obligaţiei 4sau cel mult in termen de 6 zile5.

eexecutarea acesteia oferă şansa creditorului de a face uz imediat de dreptul său, in baza

contractului de fidejusiune, iar fidejusorul nu va putea invoca in acest caz prevederile articolului

dat.

b5 o fidejusiune stabilită pe termen poate fi reziliată după = ani cu respectarea unui termen de

preaviz de + luni, fapt stipulat la art. 33'' alin. 4(5 od civil al Republicii !oldova.

&cest alineat se referă la dreptul de reziliere a contractului din iniţiativa fidejusorului,

atunci cind contractul a fost incheiat pentru o perioadă indelungată de timp 4mai mult de = ani5.

Cidejusorul va putea invoca temeiul de reziliere numai după expirarea a = ani de zile din

momentul incheierii contractului şi cu respectarea procedurii de preaviz, prevăzută la alin.435 al

art.33'' od civil al Republicii !oldova.Linind cont de caracterul accesoriu al fidejusiunii, ea poate inceta ca urmare a stingerii

obligaţiei principale G fie prin plata făcută de debitor, fie prin alte modalităţi prevăzute de lege:

(+



* prin compensarea creanţelor reciproce ale debitorului şi creditorului 4art. '=3-'=; od civil

al Republicii !oldova5. In acest domeniu, legea dispune că fidejusor ul poate opune creditorului

compensarea aceea ce acesta din urmă datorează debitorului.

&cest lucru este prevăzut la art. '=A od civil al Republicii !oldova ce dispune că dacă

debitorul nu poate opune creditorului compensarea datoriei, fidejusorul poate opune

compensarea a ceea ce creditorul datorează debitorului. Cidejusorul, care a executat obligaţia

prin compensarea a ceea ce creditorul datoreză debitorului, are drept de regres contra debitorului

in mărimea sumelor pe care le-a plătit. In cazul citorva debitori solidari, fidejusorul poate

prezenta spre compensarea a ceea ce creditorul datorează unuia din debitori 4art. 33'+od civil

al Republicii !oldova5>

* prin confuziune, adică prin intrunirea de către aceeaşi persoană a calităţilor de debitor şi

creditor> legea stipulează expres că de asemenea confuziune profită fidejusorul 4art.''-''3 od

civil al Republicii !oldova5.

onfuziunea stinge obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile sale, deoarece nu mai există

datorie la care să se alipească.

onfuziunea liberează de asemenea şi pe fidejusor, căci dacă creditorul ar putea să ceară plata

de la fidejusor, acesta ar fi in drept să se intoarcă impotriva lui cu acţiunea in regres.onfuziunea

operată prin concursul calităţilor de creditor sau debitor şi de fidejusor nu stinge, decit obligaţia

accesorie a fidejusorului nu şi obligaţia principală a debitorului, care continuă să existe. &stfel,

in cazul cind debitorul moşteneşte pe fidejusor sau invers, fidejusiunea se stinge prin confuziune

numai in raporturile dintre debitor şi fidejusor insă nu şi faţă de creditor care poate invoca

fidejusiunea, dacă are interes.

&cest mod de stingere a obligaţiilor este propriu obligaţiilor care au ca obiect prestaţia de

predare a unui bun individual determinat, precum şi obligaţiilor de a face, care implică un fapt

personal al debitorului. -acă obligaţia are ca obiect un bun determinat generic, ea nu se stinge prin distrugerea acelui bun, deoarece bunurile generice nu pier genera non pereunt!, astfel că

debitorul va trebui să procure bunul pe care s-a indatorat al preda. -e asemenea, nu se sting, din

această cauză, nici obligaţiile de a face, altele decit acelea care au ca obiect un fapt personal al

debitorului, fiindcă ele pot fi executate oricind prin altul.

0entru a duce la stingerea obligaţiei, imposibilitatea de executare trebuie să fie o consecinţă a

unor imprejurări excepţionale de natură să inlăture orice ideie de culpă a debitorului, cum ar fi

cazurile fortuite şi cele de forţă majoră. -easemeni, pentru ca debitorul să fie liberat prin

intervenţia cazului fortuit sau a celui de forţă majoră se cere ca pieirea obiectului obligaţiei să fi

avut loc inainte de punerea sa in intirziere. -acă imposibilitatea de executare se datorează culpei

debitorului sau dacă a survenit ulterior punerii sale in intirziere, atunci debitorul va fi ţinut să-şi

execute obligaţia prin echivalent.

a5 in cazul modificării, fără acordul fidejusorului, a obligaţiei garantate, cind această

modificare atrage mărirea răspunderii sau alte consecinţe nefavorabile pentru fidejusor 4art.33'6,

alin.4(5 od civil al Republicii !oldova5.

Cidejusiunea va produce efecte potrivit contractului incheiat atit timp cit nu intervine o

modificare in conţinutul obligaţiei de bază, precum şi atunci cind fidejusorul a fost de acord cu

aceste modificări.

-acă obligaţia de bază a fost modificată fără acordul fidejusorului, se disting două situaţii:

* fidejusiunea va inceta, dacă modificarea atrage mărirea răspunderii sau alte consecinţenefavorabile pentru fidejusor>

* fidejusiunea nu incetează, dacă nu se intrunesc condiţiile enunţate mai sus.

()



!odificarea obligaţiei de bază atrage consecinţe negative pentru fidejusor, de exemplu,

atunci cind creşte valoarea acesteia> cind termenul de executare a obligaţiei de bază s-a majorat

sau redus, după caz etc. u are importanţă dacă obligaţia de bază este modificată prin acordul de

voinţă al ambelor părţi 4debitorul şi creditorul5 sau doar prin voinţa unei părţi 4al creditorului in

contractul de credit bancar 4art. 3(+6 od civil al Republicii !oldova55. 0oate fi temei de

incetare a fidejusiunii şi situaţia cind intr -un contract de credit bancar va fi majorat termenul de

rambursare a creditului, deşi in limitele termenului contractului de fidejusiune, iar schimbările

intervenite pe piaţa valutar -financiară au dus la majorarea sumei dobinzii, şi implicit, la mărirea

responsabilităţii fidejusorului.

b5 in cazul preluării datoriei garantate de către o persoană, dacă fidejusorul nu a acceptat să

garanteze executarea obligaţiei de către noul debitor 4art.33'6, alin.4+5, art.=63 od civil al


-acă are loc preluarea datoriei de către o terţă persoană, aceasta se subrogă debitorului iniţial.

Cidejusorului nu*i este indiferentă persoana debitorului, fiindcă acordul său privind insituirea

unei astfel de garanţii depinde in mare parte de increderea investită in acel debitor. &stfel, dacă

fidejusorul n*a dat acordul să garanteze executarea obligaţiei de către noul debitor, fidejusiunea

incetează in temeiul art.=63 od civil al Republicii !oldova, ce prevede că, in momentul in care

creditorul incheie contractul de preluare a datoriei cu noul debitor, drepturile de garanţie stabilite

asupra creanţei 4nu poate fi vorba decat despre creanţa iniţială5 se sting.

0e cale indirectă fidejusiunea poate inceta in următoarele moduri:

a5 o dată cu expirarea termenului pentru care a fost prestată 4art.336, alin.435 od civil al

Republicii !oldova5

ontractul de fidejusiune poate fi incheiat pe un termen determinat sau fără indicarea unui

termen. -acă fidejusiunea a fost instituită pentru o anumită perioadă de timp, aceasta trebuie să

fie mai mare decit durata de timp stabilită pentru executarea obligaţiei garantate. Intr*oipoteză contrară, fidejusiunea nu ar avea nici o valoare juridică, deoarece de regulă, creditorul nu

poate pretinde executarea obligaţiei inainte de scadenţă 4art. =6= alin. 4(5od civil al Republicii

!oldova5 decit in cazurile prevăzute de lege 4art. =6'od civil al Republicii !oldova5. Bsenţial

este că creditorul işi va putea indrepta spre executare creanţa sa inăuntrul termenului contractului

de fidejusiune, ţinindu*se cont totodată de termenul de prescripţie stabilit de lege pentru obligaţia

garantată. -acă termenul contractului de fidejusiune expiră inainte de expirarea termenului de

prescripţie, fidejusorul pierde dreptul de a mai inainta creanţa spre executare fidejusorului.

7egiuitorul a instituit posibilitatea constituirii fidejusiunii pe termen, deoarece fidejusorul

astfel işi va limita de sine stătător riscul legat de garanţia oferită. &ceasta va duce la ponderea

respectivei garanţii atit in raporturile dintre persoanele fizice, cit şi cu participarea persoanelor

juridice.

b5 in cazul in care termenul este determinat, fidejusiunea incetează dacă creditorul, in

decursul unui an de la scadenţa obligaţiei garantate, nu a intentat nici o acţiune contra

fidejusorului 4art.336, alin.4(5 od civil al Republicii !oldova5.

-acă nu a fost constituită pentru un termen anumit, fidejusiunea incetează dacă creditorul

timp de un an de zile de la scadenţa obligaţiei principale nu a făcut uz de dreptul său, in baza

contractului de fidejusiune. &tunci cind creditorul nu stabilise debitorului termenul de executare

a obligaţiei sale sau termenul nu reiese din natura obligaţiei, creditorul este in drept să primească

executarea in termen de 6 zile din momentul inaintării cererii 4art. =6=od civil al Republicii!oldova5. -eci ziua ajungerii obligaţiei garantate la scadenţă este ziua in care expiră termenul

de 6 zile stabilit de art. =6= od civil al Republicii !oldova.

(=



#ermenul stabilit in contractul de fidejusiune, precum şi termenul de un an de zile, indicat la

alineatul dat, după natura sa nu este un termen de prescripţie deoarece:

* acest termen nu este instituit pentru apărarea unui drept incălcat. &cesta este un termen de

existenţă a obligaţiei accesorii G fidejusiunea, inăuntrul căruia fidejusorul rămine obligat faţă de

creditor>

* termenul fidejusiunii poate fi stabilit sau modificat prin contract, ceea ce este inadmisibil

pentru termenul de prescripţie>

* termenul de prescripţie se aplică numai la cererea persoanei in a cărei favoare a curs

prescripţia 4art. (63 od civil al Republicii !oldova5, in timp ce termenul după care fidejusiunea

se consideră incetată, se aplică de instanţa de judecată din oficiu. In concluzie, termenul

fidejusiunii este un termen de perimare.

@bligaţia fidejusorului nu trece prin succesiune nici in temeiul legii, nici a testamentului, ca

urmare a decesului fidejusorului. @bligaţia respectivă, deşi are conţinut economic, nu face parte

din pasivul succesoral şi, fiind valabilă numai in timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea,

incetează prin efectul decesului fidejusorului 4art. 3))'od civil al Republicii !oldova5.

-acă fidejusorul a executat parţial obligaţia, aceasta, in partea neexecutată nu se va transmite

prin succesiune, considerindu-se stinsă 4art.'') alin. 435 od civil al Republicii !oldova5

!oştenitorii păstrează insă dreptul de a inainta acţiune in regres către debitor, in partea executată

din obligaţie. Bxecutarea integrală a obligaţiei de către fidejusor presupune dreptul corespunzător

al succesorilor acestuia.

c5 atunci cind, din cauza creditorului, nu mai poate avea loc subrogarea debitorului in

drepturile creditorului faţă de debitor. Cidejusorul, in acest caz, este eliberat in măsura

prejudiciului suferit 4art.33';od civil al Republicii !oldova5.

@ creanţă poate fi garantată prin mai multe categorii de garanţii concomitent, inclusiv prin

fidejusiune. reditorul care deţine mai multe garanţii este liber să le păstreze sau din contra, sărenunţe la unele din ele 4sau la toate5.

@dată ce fidejusorul a executat obligaţia garantată prin contractul de fidejusiune, el se

subrogă in drepturile creditorului 4art. 33'3od civil al Republicii !oldova5. 0rin urmare,

fidejusorul este de*a dreptul interesat să preia creanţa cu toate garanţiile ce o insoţesc, pentru a fi

sigur că va putea realiza ulterior dreptul său de regres contra debitorului.

&stfelse instituie un drept de bază al fidejusorului, care se reduce la faptul că acesta se

poate opune urmăririi pornite de către creditor impotriva sa, dacă din vina creditorului 4indiferent

de forma vinovăţiei5 s-au pierdut drepturile şi garanţiile ce au insoţit creanţa 4gajul, ipoteca, altă

fidejusiune5.

d5 prin compensaţie intervenită intre fidejusor şi creditor>

e5 prin confuziunea dintre fidejusor şi creditor>

f5 prin remiterea de fidejusiune, creditorul renunţind la garanţie.

Su0icul @% G"#"&.i" $0i*#ului3. oţiunea şi natura juridică a garanţiei debitorului.

(. ondiţiile de valabilitate ale garanţiei debitorului.

+. &plicabilitatea practică a garanţiei debitorului.

?aranţia debitorului constituie una din noile instituţii reglementate de legislaţia civilă aRepublicii !oldova. Ba nu se confundă cu garanţia prevăzută de art.3AA din odul civil din

3;'), care reprezenta de fapt o varietate a fidejusiunii. 0rin natura sa, garanţia debitorului

('



constituie un mijloc juridic general de garantare a executării obligaţiilor, intemeiat pe gajul

general al creditorilor chirografari. -upă cum rezultă din definiţie, garanţia debitorului este

totdeauna de natură contractuală, intrucit constituie un angajament asumat de debitor şi consimţit

de creditor privitor la executarea corespunzătoare a obligaţiei. &cest angajament poate să constea

fie in obligaţia debitorului la o prestaţie necondiţionată, fie in obligaţia lui la o prestaţie depăşind

obiectul propriu*zis al contractului. In cazul in care garanţia debitorului este exprimată printr -o

prestaţie necondiţionată, debitorul renunţă de a invoca eventualele excepţii prin care s-ar urmări

evitarea executării obligaţiei, executarea parţială sau aminarea executării. u alte cuvinte,

debitorul renunţă la ceia ce ar fi putut opune in cazul in care nu ar fi garantat printr -o asemenea

garanţie. &stfel, dacă debitorul a garantat executarea unei obligaţii cu termenul de prescripţie

expirat, atunci in caz de neexecutare el nu se poate libera de plată prin invocarea prescripţiei

extinctive. 7a fel, debitorul care a garantat plata necondiţionată a unei prestaţii neconforme

condiţiilor contractului 4cantitativ sau calitativ5 nu poate invoca excepţii privitor la

neconformitatea prestaţiei şi respectiv nu poate refuza plata unei asemenea prestaţii. ?aranţia

debitorului poate să constea şi in angajamentul acestuia la o prestaţie depăşind obiectul propriu*

zis al contractului, adică la o prestaţie peste valoarea obligaţiei stabilite iniţial. -in acest punct de

vedere, garanţia debitorului constituie un mijloc eficient de garantare a executării obligaţiei care

stimulează debitorul să execute obligaţia in mod corespunzător.

?aranţia debitorului fiind de natură convenţională trebuie să indeplinească aceleaşi condiţii de

valabilitate ca şi orice act juridic civil. In caz contrar, garanţia debitorului este lovită de nulitate

şi respectiv nu produce efectele stipulate in articolul precedent. &stfel este cazul, garanţiei date

de către o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrinsă, garanţiei

privitoare la o prestaţie contrară legii, ordinii publice sau bunelor moravuri 4art.(( od civil5,

etc. In cazul in care, debitorul se obligă la o prestaţie ce depăşeşte obiectul contractului, atunci

garanţia va fi valabilă numai dacă debitorul nu se obligă in mod exagerat. aracterul exagerat al prestaţiei se determină de la caz la caz, ţinindu-se cont de o serie de imprejurări, precum ar fi de

pildă imprejurările concrete ale cauzeidepăşirea substanţială a valorii prestaţiei, termenul

suplimentar acordat de creditor pentru executarea obligaţiei, mărimea prejudiciilor suportate de

către creditor, etc. &precierea caracterului exagerat al prestaţiei suplimentare la care s*a obligat

debitorul, se efectuiază de către instanţa de judecată, reieşinduse din imprejurările concrete ale

cauzei. -upă cum se observă, legiuitorul nu acordă instanţei de judecată dreptul de a reduce

mărimea prestaţiei exagerate pină la limita in care aceasta ar deveni neexagerată, precum se

intimplă spre exemplu in cazul clauzei penale, ci lipseşte garanţia integral de efecte. &stfel

garanţia debitorului trebuie să imbrace intotdeauna forma scrisă, chiar dacă obligaţia principală

in vederea căreia a fost stipulată nu ar imbrăca această formă. ?aranţia debitorului se consideră

incheiată in formă scrisă, dacă actul juridic care o generează este intocmit cu respectarea

cerinţelor expuse in art. (3 od civil. In cazul in care obligaţia principală trebuie incheiată in

formă autentică, această cerinţă nu se răsfringe asupra formei garanţiei. -in felul in care este

redactat acest text de lege, se observă că nerespectarea formei scrise lipseşte garanţia de efecte,

adică atrage nulitatea acesteia.

Su0icul <% G"?ul 1i i'*c"

3.oţiunea şi natura juridică a gajului.

(.#ipurile gajului. ?ajul fără deposedare> amanetul> ipoteca.+. 0ărţile raportului de gaj.

=. Corma contractului de gaj.

(6



'. @biectul gajului.

6. Bfectele gajului.

A. Bxercitarea drepturilor de gaj şi ipotecă.

;. Incetarea drepturilor de gaj şi de ipotecă.

5% 0otrivit odului civil al Republicii !oldova, gajul este un drept real in al cărui temei

creditorul 4creditorul gajist5 poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de

ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse in gaj in cazul in care debitorul

4debitorul gajist5 nu execută obligaţia garantată prin gaj 4art. )=), alin. 435 od civil al Republicii

!oldova5.

0otrivit unei alte definiţii legale, gajul este o garanţie reală in al cărei temei creditorul

gajist poate urmări bunul gajat, avind prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la

satisfacerea creanţei garantate 4art.3, alin.435 al 7egii cu privire la gaj nr. ));*8" din

+.6.(3< !onitorul @ficial al Republicii !oldova, nr. 3( din (.3.(35.

In practica curentă gajul joacă un rol important. Bl se constituie ca singura garanţie reală

mobiliară din rindul garanţiilor aşa-zise %reparatorii% 4căci dreptul de retenţie şi

indisponibilizarea anumitor bunuri mobile, deşi sunt la rindul lor G potrivit unor autori garanţii

mobiliare, intră in categoria garanţii preventive%5.

7a inceput gajul reprezenta sechestrul asiguratoriu al săracilor% 4depunerea obiectelor la

!untele de 0ietate5 iar odul civil francez, ţinind cont de increderea faţă de cămătari l*a supus

unui regim foarte riguros, deoarece efectul său era, in cele din urmă, deposedarea debitorului.

In principiu, fiecare obligaţie se poate garanta prin constituirea unui gaj. -iversificarea

averii şi necesităţile comerţului au dus la dezvoltarea unor noi forme de gaj.

oţiunea de gaj este folosită in mod curent pentru a desemna atit contractul de gaj, cit şi

dreptul real ce ia naştere ca urmare a incheierii contractului de gaj, şi in acelaşi timp bunul ceface obiectul gajului.

ontractul de gaj se particularizează prin următoarele caractere juridice:

* gajul este un contract accesoriu, fiind afectat garantării executării obligaţiei asumate in

raportul juridic principal. Bxistenţa, valabilitatea şi stingerea gajului depind de soarta obligaţiei

principale. ?ajul poate garanta obligaţii pure şi simple sau afectate de modalitatea condiţiei sau a

termenului, dar şi obligaţii eventuale, care s*ar putea naşte in viitor>

* gajul este o convenţie unilaterală, intrucit singurele obligaţii incumbă creditorului:

păstrarea bunului, conservarea şi restituirea acestuia la stingerea gajului. &cest caracter este

comun atit gajului cu deposedare, cit şi gajului fără deposedare. In situaţia din urmă,

obligaţia de conservare a bunului revine debitorului sau terţului care a constituit gajul>

* contractul de gaj este un contract real, care se formează valabil, de regulă, prin predarea

bunului. ?ajul cu deposedare implică predarea bunului, fie creditorului, fie unui terţ care este

insărcinat cu păstrarea lucrului, pină la plata datoriei.

2% ?ajul fără deposedare este o excepţie de strictă interpretare. In cazul in care gajul se

constituie prin simplul efect al convenţiei şi are ca obiect produsele solului culese ori neculese,

materiile prime industriale, in stare de fabricaţie şi aflate in fabrici sau depozitate, fără a fi luate

din posesia debitorului sau terţului căruia ii aparţin, contractul de gaj nu va fi real, ci consensual.

* gajul este un contract constitutiv de drepturi, dind naştere dreptului real de gaj şi unorobligaţii inexistente anterior incheierii sale>

(A



* convenţia de gaj este un act juridic indivizibil . 0ină la plata datoriei, bunul care face

obiectul gajului este in intregime afectat garantării acesteia.

7egea prevede două tipuri de gaj: gajul inregistrat 4gajul fără deposedare5 şi amanetul

4gajul cu deposedare5.

In cazul gajului inregistrat, obiectul gajului rămine in posesiunea debitorului gajist sau a

unui terţ care acţionează in numele debitorului gajist.

In cazul amanetării, obiectul gajului se transmite in posesiune creditorului gajist sau unui

terţ care acţionează in numele creditorului gajist. onform contractului dintre creditorul gajist şi

debitorul gajist, obiectul gajului, sigilat de către creditorul gajist, poate fi lăsat la debitorul gajist

4art. )== od civil al Republicii !oldova5.

Bxistă mai multe criterii de clasificare a gajului.

In funcţie de temeiul constituirii, gajul poate fi legal sau convenţional. 7egea dispune că

gajul se constituie in virtutea legii sau a contractului 4art. )'' od civil al Republicii !oldova5.

?ajul convenţional este atunci cind părţile inseşi convin asupra necesităţii constituirii

gajului.

?ajul este legal atunci cind legea obligă anumite persoane să constituie un gaj, in vederea

garantării executării unei obligaţii.

In funcţie de natura raporturilor juridice ce constituie obiectul gajului, legea dispune

următoarele categorii:

a5 ipoteca G gajarea pămintului, construcţiilor, altor imobile legate nemijlocit de pămint,

impreună cu terenul aferent necesar asigurării funcţionale a obiectului gajat sau cu dreptul de

folosinţă a acestui teren. onstituie ipotecă şi grevarea chiriilor, prezente şi viitoare, pe care le

produce un imobil>

b5 ipoteca de intreprinzător G gajul intreprinderii care se extinde asupra intregului ei

patrimoniu, inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante, asupra altor bunuri şi drepturic5 patrimoniale reflectate in bilanţul intreprinderii, dacă legea sau contractul nu prevede

altfel>

d5 gajul mărfurilor care se află in circulaţie sau in proces de prelucrare>

e5 gajul bunurilor pe care debitorul gajist le va dobindi in viitor 4art. )==, alin.4+5 od civil al


0entru constituirea gajului este necesară intrunirea unor condiţii prevăzute de lege cu

privire la persoana celui care il constituie, referitor la bunul care face obiectul gajului şi la

formalităţile ce trebuie indeplinite.

ontractul de gaj se incheie intre părţile contractante, care se numesc creditor gajist% şi

debitor gajist%. &tit debitor gajist, cit şi creditor gajist poate fi orice persoană fizică sau juridică

care indeplineşte condiţiile generale in ceea ce priveşte capacitatea de a incheia un act juridic.

reditorul gajist este persoana obligaţiile faţă de care sunt garantate prin gaj 4art. )=', alin.

435 od civil al Republicii !oldova5. reditor gajist este persoana care deţine o creanţă garantată

prin gaj.

?ajul poate fi constituit in favoarea unuia sau mai multor creditori. 0luralitatea creditorilor

se poate naşte atunci cind mai mulţi creditori deţin gaj asupra aceluiaşi bun in baza unui contract

incheiat de către toţi creditorii sau de un reprezentant ce acţionează in numele lor, precum şi in

cazul gajului ulterior, atunci cind se constituie mai multe gajuri succesive, creditorii avind diferitrang de prioritate.

(;



-ebitor gajist este proprietarul sau un alt posesor şi uzufructuar legal al bunurilor depuse

in gaj, care are dreptul de a instrăina aceste bunuri ar t. )=', alin. 4(5 od civil al Republicii

!oldova5. -e exemplu, debitor gajist poate fi intreprinderea de stat, căreia bunurile ii sunt

conferite in gestiune operativă. u condiţia obţinerii autorizaţiei ?uvernului sau a autorităţii

administrative competente 4art.+, alin. 4)5 al 7egii nr. 3)'<3;;) cu privire la intreprinderea de

stat < !onitorul @ficial al Republicii !oldova, nr. ( din (=.A.3;;)5.

Ciind un act juridic de dispoziţie, contractul de gaj poate fi incheiat numai de o persoană cu

capacitate de exerciţiu deplină. Linind cont de prevederile art. )( od civil al Republicii

!oldova, asemenea contracte nu pot fi incheiate de către debitorul minor sau in numele lui, fără

permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.

@biect al gajului poate fi orice bun, corporal sau incorporal, mobil sau imobil,

consumptibil sau inconsumptibil, determinat individual sau generic. u pot constitui obiect al

gajului bunurile retrase din circuitul civil, bunurile inalienabile sau insesizabile 4art. )=6, alin. 4(5

od civil al Republicii !oldova5.

@biect al gajului poate fi o universalitate de bunuri G mai multe bunuri omogene

4universalitatea de fapt5 sau chiar şi neomogene, dar considerate ca un tot intreg 4universalitatea

de drept5. Dniversalitatea de bunuri trebuie descrisă prin caracteristici de gen, astfel incit să

permită, in orice moment, determinarea apartenenţei unui bun particular la categoria dată. u

este necesară individualizarea părţilor ei constitutive. 1e consideră gajate in mărimea stabilită de

contract toate bunurile care, conform particularităţilor de gen indicate in contract pot fi atribuite

la această universalitate. -e exemplu, produsele fabricate de o rafinărie de petrol G benzină,

motorină, păcură G vor fi grevate ca produse petroliere.

0ot fi gajate titluri de valoare şi drepturi confirmate prin certificate de acţiuni. #itlurile de

valoare pot fi gajate in temeiul contractului de gaj, iar in cazurile prevăzute de lege G şi prin

andosament 4gir5. ?ajul titlurilor de valoare reprezentative grevează bunurile indicate in titlu4art. )' od civil al Republicii !oldova5.

0ot fi depuse in gaj bunuri care vor fi dobindite in viitor 4art. )=6, alin. 4+5 od civil al

Republicii !oldova5. &ceastă prevedre este in armonie cu regula generală, conform căreia pot

constitui obiect al actului juridic şi bunurile viitoare 4art. (', alin. 4+5 od civil al Republicii

!oldova5, şi este valabilă indiferent de modul de dobindire a bunului. -e exemplu, poate

constitui obiect al gajului un lucru care urmează a fi fabricat sau cumpărat, roada anului viitor.

In ceea ce priveşte creanţa garantată prin gaj, legea dispune că gajul poate garanta una sau

mai multe creanţe legale, existente sau viitoare, pure şi simple sau afectate de modalităţi.

7egea stabileşte anumite reguli in ceea ce priveşte creanţa garantată prin gaj:

a5 ea trebuie să fie determinată sau determinabilă>

b5 ea trebuie să fie exprimată intr*o sumă bănească>

c5 gajul garantează creanţa in volumul existent la momentul satisfacerii, inclusiv capitalul,

dobinzile, cheltuielile de intreţinere şi urmărire dacă contractul nu prevede altfel>

d5 o creanţă poate fi garantată cu mai multe bunuri şi de mai multe persoane>

e5 cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, in locul creanţei pentru care este

constituit gajul poate fi pusă o altă creanţă, cu condiţia că inlocuirea creanţei garantate să nu

afecteze drepturile creditorilor gajişti cu grad de prioritate inf erior 4art. )'3 od civil al


7egea dispune in mod imperativ constatarea printr -un inscris fie autentic, fie subsemnătură privată, insă avind data certă a convenţiei de amanet. Rostul actului inscris nu este atit

de a procura părţilor un instrument probatoriu a existenţei şi conţinutului contractului de gaj, ci

+



mai cu seamă de a face opozabil terţilor dreptul creditorului asupra lucrului dat in gaj.

ecesitatea inscrisului este o moştenire de la vechiul drept francez, care deţinea dispoziţii

similare, destinate să preintimpine fraudele ce se pot comite de către cei care ar constitui gajuri

fictive, pentru a pune bunurile lor la adăpostul urmăririi creditorilor. Bxistenţa inscrisului face ca

drepturile creditorului gajist să fie opozabile celorlalţi creditori ai debitorului> el are dreptul să

fie plătit cu preferinţă inaintea celorlalţi creditori din suma de bani obţinută in urma realizării

gajului.

&ctul de gaj trebuie să enunţe: suma datorată şi, in general, obiectul obligaţiei principale>

specia şi natura lucrurilor amanetate sau descrierea calităţii, cantităţii lor, numele sau denumirea

părţilor, domiciliul sau sediul lor, tipul gajului, termenele, alte cheltuieli.

-acă obiectul gajului constă intr -un bun mobil incorporal, cum ar fi o creanţă mobiliară,

consemnarea contractului in scris este obligatorie, indiferent de valoarea datoriei, contract care

trebuie inregistrat şi notificat debitorului creanţei date in gaj 4art. )6 od civil al Republicii

!oldova, art.6 al 7egii ));<(35.

?ajul se inregistrează in modul următor:

a5 ipoteca se inregistrează conform legislaţiei privind cadastrul bunurilor imobile la organul

cadastral teritorial in a cărui rază este amplasat bunul imobil ipotecat. ontractul de gaj se

prezintă pentru inregistrarea ipotecii in termen de trei luni de la incheierea lui>

b5 ipoteca de intreprinzător se inregistrează in conformitate cu odul civil, la biroul notarial

in a cărui rază teritorială se află intreprindera>

c5 gajul titlurilor de valoare nominative se inscrie in registrul deţinătorilor titlurilor de valoare

nominative>

d5 gajul titlurilor de valoare ale statului se inscrie in registrul deţinătorilor titlurilor de valoare

ale statului>

e5 gajul celorlalte bunuri mobile se inscrie in registrul bunurilor mobile>f5 gajul drepturilor de proprietate intelectuală se inscrie in registrul proprităţii intelectuale.

onstituirea gajului lasă la dispoziţia creditorului un mijloc eficient de a se despăgubi din

preţul bunului amanetat. -reptul real de gaj ii conferă stăpinirea materială a lucrului in cazul

neexecutării obligaţiei putindu-se indestula, in mod preferenţial, prin valorificarea acestuia. ele

trei atribute de care dispune creditorul gajist sunt: dreptul de urmărire, dreptul de preferinţă,

dreptul de retenţie.

-reptul de retenţie constă in posibilitatea creditorului, cind gajul este cu deposedare, de a

refuza restituirea bunului gajat, pinăcind debitorul va plăti datoria in intregime. -ebitorul nu

poate pretinde restituirea amanetului decit după ce a plătit integrul capital.

-reptul de urmărire este cel in virtutea căruia creditorul poate revendica bunul gajat de la

orice persoană la care s*ar afla.

-reptul de preferinţă conferă creditorului posibilitatea de a fi plătit cu prioritate din preţul

bunului gajat, in mărimea creanţei garantate cu gaj. ?radul de prioritate al gajului este

determinat de respectarea cerinţelor de publicitate, făcută prin exercitarea continuă a posesiunii

bunului 4art. (, alin. 4+5 al 7egii ));<(35.

-atorită caracterului accesoriu al contractului de gaj, debitorul are următoarele drepturi:

* să fie considerat titular al dreptului de proprietate asupra lucrului gajat pină la plata datoriei

din raportul juridic principal>

* poate cere să i se restituie lucrul gajat, dacă a executat in intregime obligaţia din raportul principal>

* poate cere punerea gajului sub sechestru dacă creditorul se foloseşte de bunul gajat.

+3



@bligaţiile creditorului gajist sunt:

* obligaţia de a conserva bunul pină in momentul restituirii, ceea ce presupune ca gajistul să

se ingrijească de lucru ca un bun proprietar. -istrugerea sau pie irea bunului din culpa sa

antrenează obligaţia de despăgubire a debitorului 4art. )66, alin. 4=5 od civil al Republicii

!oldova5. In caz de neplată a creanţei principale, creditorul este ţinut să ofere debitorului

valoarea care depăşeşte valoarea creanţei>

* obligaţia de a nu folosi bunul gajat şi de a nu-şi insuşi fructele sau veniturile acestuia, ceea

ce semnifică faptul că gajistul nu poate utiliza bunul pentru nevoile sale personale. -acă totuşi

creditorul acţionează in dispreţul dispoziţiilor, legale, debitorul este in drept să solicite punerea

sub sechestru a lucrului>

* de indată ce datoria este integral achitată, creditorului ii revine obligaţia de a restitui bunul

ce a făcut obiectul amanetului.

@bligaţiile debitorului sunt :

* suportarea cheltuielilor destinate conservării gajului, care este in sarcina celui obligat in

raportul juridic principal. Imbogăţirea fără justă cauză fundamentează acţiunea creditorului

pentru restituirea cheltuielilor utile şi a celor necesare păstrării bunului>

* debitorul poate fi obligat la despăgubiri pentru pierderile suferite de creditor prin păstrarea

bunului care i*a adus prejudicii>

* el are indatorirea să se abţină, cu precădere atunci cind gajul este fără deposedare, să

intreprindă orice acţiune de natură să conducă la pieirea bunului sau deturnarea amanetului de la

scopul pentru care a fost constituit. -acă se dovedeşte că a urmărit

fraudarea intereselor creditorului, dindu-i in gaj un bun cu o valoare mai mică decit creanţa

garantată, debitorul poate fi obligat la daune interese.

Ciind un contract accesoriu, gajul se poate stinge ca urmare a stingerii obligaţiei principale

prin plată, compensaţie, remiterea de datorie, etc. nulitatea ori anularea obligaţiei principale atragdesfiinţarea gajului.

-e asemenea, gajul incetează in rezultatul exercitării de către creditorul gajist al dreptului

de gaj in cazul in care debitorul gajist nu a executat conform contractului sau a executat

necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a acesteia, precum şi in alte cazuri prevăzute de

lege şi de contract.

?ajul poate inceta şi independent de obligaţia principală, prin modurile obişnuite de

stingere a obligaţiilor. 7egea prevede expres că gajul incetează in cazul:

* expirării termenului pentru care a fost constituit gajul>

* pieirii bunurilor gajate>

* punerii bunurilor in afara circuitului civil>

* exproprierii bunurilor 4art. );= od civil al Republicii !oldova, art.A al 7egii ));<(35.

-e asemenea, legea prevede că amanetul se stinge o dată cu incetarea posesiunii, iar

ipoteca se stinge in termen de + de ani de la data inregistrării sau de la data unei noi inregistrări

4art.A al 7egii ));<(35.

Incetarea gajului este insoţită de anumite formalităţi. &stfel, legea dispune că, in urma

stingerii gajului, informaţia cu privire la gaj urmează a fi radiată de registru gajului.

I'*c"

Ipoteca este un drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului sau alaltei persoane, fără de posedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări imobilul in

+(



stăpinirea oricui s-ar afla şi de a fi plătit cu prioritate faţă de ceilalţi creditori din preţul acelui

bun.

0rin lege ipoteca este definită astfel: este un drept real in al cărui temei creditorul are

dreptul să ceară satisfacerea creanţelor sale, cu preferință față de ceilalți creditori, inclusiv statul,

din valoarea bunurilor imobile depuse in ipotecă, in cazul in care debitorul omite să execute

obligaţiile garantate cu ipotecă.

Ipoteca, mijloc de garantare a obligaţiilor, prezintă o serie de avantaje. &stfel, bunul

ipotecat rămine in posesia debitorului sau a terţului care a constituit*o, exercitindu*se toate

atributele dreptului de propritate in plenitudinea lor. -e asemena, asupra aceluiaşi imobil se pot

constitui mai multe ipoteci succesive.

-in examinarea normelor legale, ipoteca poate fi de două feluri, in funcţie de izvorul sau

sursa lor:

a5 ipoteca convenţională, care ia naştere din convenţia părţilor, cu respectarea formelor

prevăzute de lege>

b5 ipoteca legală. #emeiurile pentru instituirea ipotecii legale sint: creanţele statului pentru

sumele datorate conform legislaţiei fiscal şi creanţele rezultate dintr*o hotărire judecătorească,

precum este stabilit de legislaţie.

In ceea ce priveşte instituirea ipotecii convenţionale, persoana care o constituie trebuie să

intrunească următoarele condiţii:

* să aibă capacitate de exerciţiu deplină cerută pentru cazul instrăinării bunului>

* să aibă calitatea de proprietar actual al bunului. 9unurile viitoare nu pot fi grevate de o

ipotecă.

-acă dreptul garantat ca ipotecă este un drept condiţional, ipoteca este un contract solemn,

ceea ce inseamnă că trebuie să se incheie sub formă autentică. Ipoteca trebuie să fie inregistrată

in Registrul bunurilor imobile.Ipoteca este reglementată de onstituţia Republucii !oldova, odul civil, 7egea cu privire

la ipotecă nr. 3)( din ('.'.(A, publicată din (.;.(A in !onitorul @ficial nr. 3'=-3'',

art.nr. '+, modificată prin 7egea nr. 3') din 33.6.(3(, publicată in !onitorul @ficial nr. 3;*

3;( din 3).;.(3(, art. '+A, in vigoare din 3).+.(3+, alte acte normative, precum şi de

tratatele internaţionale la care Republica !oldova este parte.

Ipoteca este reglementată de prevederile generale cu privire la gaj, dacă prezenta legea cu

privire la ipotecă nu prevede altfel.

-acă unul din tratatele internaţionale la care Republica !oldova este parte stabileşte alte

prevederi decit cele stabilite de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.

&ceste reglementări au fost imprumutate, in bună parte, de către legiuitori, dintr -o lege

belgiană din 3A=3, prin care s-a realizat o importantă reformă a sistemului ipotecar.odul francez

nu cunoştea publicitatea decit pentru ipotecile convenţionale> legea belgiană insă introducea

publicitatea şi specialitatea pentru toate ipotecile.

Ipoteca este un drept real, accesoriu, imobiliar, indivizibil şi specializat.

Ipoteca este un drept real asupra unui imobil care conferă titularului său două atribute:

atributul de urmărire şi atributul de preferinţă. Bl nu face parte din categoria dezmembrămintelor

proprietăţii, deoarece nu presupune desprinderea unor atribute din conţinutul dreptului de

proprietate cum ar fi posesia şi folosinţa: creditorul nu are atributele de posesie şi folosinţă.

Ipoteca este un drept accesoriu, pentru motivul că insoţeşte şi garantează un drept principal, care este dreptul de creanţă al creditorului ipotecar. &şadar, existenţa dreptului de

ipotecă depinde de existent dreptului de creanţă. -reptul de ipotecă urmează soarta dreptului

++



principal conform principiului $accesorium seKuitur principale%. reanţa garantată poate fi

supusă unei condiţii suspensive sau poate fi o creanţă eventuală. hiar dacă insoţeşte o creanţă

sub condiţie sau eventuală, ipoteca poate fi inscrisă in registrul sau cartea funciară pentru a avea

un rang prioritar atunci cind se va realiza condiţia sau creanţa va deveni actuală.

Ipoteca este o garanţie imobiliară. &stfel, potrivit legii obiectul ipotecii poate fi unul sau

mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale

separate. @biectul ipotecii este determinat prin denumirea bunului, numărul său cadastral, locul

aflării, precum şi printr -o descriere suficientă pentru identificarea acestuia. 0ot fi obiect al

ipotecii doar bunurile imobile aflate in circuit civil, deţinute in proprietate şi inregistrate in

Registrul bunurilor imobile.

Ipoteca se extinde asupra imbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil

ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat,

precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel

nu este prevăzut de contract.

Ipoteca nu se extinde asupra fructelor bunului ipotecat, dacă contractul de ipotecă nu prevede

altfel.

Ipoteca este indivizibilă. 0rin indivizibilitatea ipotecii se inţelege că imobilul este afectat in

intregime pentru garantarea creanţei in totalitatea sa. -acă mai multe imobile sunt ipotecate

pentru garantarea unei singure datorii, fiecare imobil garantează intreaga datorie. @pţiunea

urmăririi unuia sau altuia dintre imobile revine creditorului.

Indivizibilitatea prezintă o mare importanţă pentru creditor. &stfel, in cazul morţii

debitorului, deşi datoria se divide intre moştenitori, ipoteca rămine indivizibilă. reditorul va

putea urmări pe acela dintre moştenitori căruia i-a revenit imobilul prin impărţeală. -impotrivă,

dacă imobilul rămine in indiviziune, creditorul poate urmări pe fiecare copărtaş pentru intreaga

datorie. -e asemenea, atunci cind creanţa este parţial plătită, creditorul păstrează dreptul deipotecă asupra intregului imobil pină i se plăteşte şi diferenţa neachitată de debitor.

Indivizibilitatea este de esenţa ipotecii, dar nu este de natura ei. Inseamnă că creditorul

poate renunţa la acest beneficiu oferit de lege.

Ipoteca este supusă principiului specializării, ceea ce inseamnă că ipoteca poate fi

constituită numai asupra unui imobil sau asupra unor imobile determinate, pentru garantarea unei

datorii a cărei valoare este determinată. #ot acest principiu se menţine şi asupra unei datorii

eventuale.

0entru a fi valabilă, ipoteca trebuie să indeplinească două categorii de condiţii: de fond şi

de formă.

7egea prevede obligativitatea respectării a două condiţii de fond, anume, cel care

constituie ipoteca trebuie: să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să fie proprietar actual al

bunului ipotecat.

ondiţia capacităţii de exerciţiu este prevăzută la art.3 al 7egii cu privire la ipotecă

nr.3)(. constituirea ipotecii este un act de instrăinare sub un dublu aspect: un drept real este

instrăinat imediat, diminuind proprietatea> mai tirziu, dacă debitorul nu işi achită obligaţia,

ipoteca este susceptibilă de a conduce la vinzarea bunului ipotecat.

Imobilul aflat in proprietatea unor persoane fizice cu capacitatea de exerciţiu restrinsă sau in

proprietatea minorilor poate fi ipotecat cu respectarea condiţiilor necesare pentru instrăinare.

In cazul in care, in momentul instituirii ipotecii, există drepturi ale unor terţi asupra bunului imobil respectiv, debitorul ipotecar este obligat să notifice in scris acest fapt creditorului

ipotecar. In caz contrar, creditorul ipotecar are dreptul să ceară debitorului executarea anticipată

+)



a obligaţiei garantate cu ipotecă sau modificarea condiţiilor contractului de ipotecă şi repararea

prejudiciului cauzat.

el care constituie ipoteca trebuie să fie proprietarul actual al imobilului.Bste deci debitor

ipotecar orice persoană fizică sau juridică cu drept de proprietate asupra bunului imobil asupra

căruia este instituită ipoteca, precum şi posesorul care are dreptul de a instrăina acest bun.

0oate fi debitor ipotecar atit debitorul, cit şi garantul ipotecar. In cazul in care executarea

obligaţiei de către debitor este garantată prin ipotecă de către garantul ipotecar, acesta are

calitatea de debitor ipotecar. In cazul in care aceste calităţi nu se intrunesc, ipoteca este lovită de

nulitate.

ontractul de ipotecă trebuie intocmit in formă scrisă şi autentificat notarial, potrivit art.33

alin.435 al 7egii cu privire la ipotecă nr.3)(.

Ipoteca trebuie să fie inregistrată in Registrul bunurilor imobile conform legislaţiei privind

cadastrul bunurilor imobile. &şadar, ipoteca este un act solemn. Corma autentică este cerută de

ad validitatem. &utentificarea cade in sarcina notarului in circumscripţia căruia se află imobilul

ipotecat şi se realizează in condiţiile 7egii nr.3)( <(A,7egii cu privire la notariat nr.3)=+*

8"<((. @bligaţia garantată nu trebuie, să fie constatată, de regulă, prin inscris autentic. #ot

astfel, simpla promisiune de ipotecă nu este necesar să fie făcută printr -un act autentic.

onsecinţele nerespectării formei autentice in cazul promisiunii de ipotecă nu sunt desigur atit de

grave decit cele ale realizării unei ipoteci, promitentul ne fiind expus la altceva decitla plata unor

daune interese.

atura ipotecii face ca bunurile ipotecate să fie imobile. @biectul ipotecii poate fi unul sau

mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale

separate. 0ot fi obiect al ipotecii doar bunurile imobile aflate in circuit civil, deţinute in

proprietate şi inregistrate in Registrul bunurilor imobile. -e asemenea, ipoteca se extinde asupra

imbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bunimobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce

rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract. Insă,

ipoteca nu se extinde asupra fructelor bunului ipotecat, dacă contractul de ipotecă nu prevede

altfel.

0rin contract poate fi prevăzută extinderea ipotecii asupra bunurilor imobile ce vor fi

dobindite sau construite in viitor, in conformitate cu legislaţia in vigoare.

u pot fi obiecte separate ale ipotecii bunurile imobile care, conform legislaţiei, nu pot fi

instrăinate separat. u poate fi obiect al ipotecii o parte a bunului indivizibil.

@rice sarcină reală imobiliară trebuie supusă publicităţii, spre a devein opozabilă faţă de

terţi.

0ublicitatea constă in inscrierea ipotecii in registrul special sau, după caz, in cartea

funciară de la judecătoria in raza căreia se află situate imobilul. #ot prin publicitate se stabileşte

rangul de preferinţă.

7egea nr.3)( <(A prevede in apitolul "III, denumit $0rotecţia drepturilor debitorilor in

tranzacţiile cu consumatorii%, la art. +A că publicitatea privind condiţiile ipotecii care garantează

restituirea unei sume de bani va fi realizată in conformitate cu prevederile in vigoare ce

reglementează publicitatea, in special:

a5 informaţia publicitară trebuie sa fie veridică şi să nu inducă in eroare debitorul>

b5 dacă publicitatea conţine informaţia privind rata dobinzii aplicabilă obligaţiei garantate cuipotecă, aceasta trebuie să includă şi costul total aferent obligaţiei.

+=



-acă mai multe ipoteci au fost inregistrate in aceeaşi zi, toate au acelaşi rang. Importanţa

indeplinirii formalităţilor de publicitate rezidă, in special, in ceea ce priveşte rangul ipotecii care

constă in faptul că intre doi creditori ipotecari de rang diferit, cel cu rang superior va avea

dreptul să se despăgubească integral din preţul imobilului, urmind ca abia după aceea să fie

despăgubit şi creditorul cu rang subsecvent, deci ordinea in care creditorii vor exercita dreptul de

preferinţă asupra preţului este determinată de data fiecărei inscripţii ipotecare.

Indiferent de izvorul ei, convenţională sau legală, ipoteca produce eceleaşi efecte. Bfectele

ipotecii trebuie analizate sub trei aspecte: in raport cu debitorul sau cel care a constituit ipoteca,

in raport cu creditorul ipotecar şi in raport cu terţii dobinditori ai imobilului ipotecat.

"fectele faţă de debitor . Ipoteca este o garanţie fără deposedare, debitorul păstrind mai

departe detenţia imobilului ipotecat.

In consecinţă, debitorul păstrează asupra imobilului ipotecat toate atributele dreptului de

proprietate, şi anume posesia, folosinţa şi dispoziţia juridică.

Bl continuă să-şi administreze bunul, este in drept să-i culeagă fructele, să le consume ori

să le instrăineze, ca oricare proprietar.

1ub rezerva unor dispoziţii special privind ipotecile legale, debitorul poate să instrăineze

imobilul ipotecat, care se va strămuta la dobinditorul grevat de sarcinile care-l apasă, cu condiţia

ca acestea să fi fost conservate prin inscripţia prevăzută de lege.

In acest caz, momentul executării silite are o insemnătate deosebită pentru raporturile ce se

nasc intre ele, deoarece executarea silită modifică complet aceste raporturi.

"fectele faţă de creditor .reditorul are un drept real accesoriu asupra imobilului, fără

deposedarea proprietarului. &cest drept real accesoriu ii conferă creditorului două atribute şi

anume: de a urmări bunul şi dreptul de preferinţă. 0e de o parte creditorul poate urmări bunul in

miinile oricui s-ar afla, atunci cind debitorul a fost deposedat prin violenţă sau l-a vindut ori l-a

donat.#ot astfel are dreptul de a*şi incasa creanţa cu prioritate din preţul vindut la licitaţie publică.

-reptul de preferinţă se exercită şi asupra fructelor imobilului. -acă bunul a fost expropriat

pentru cauza de utilitate publică, potrivit 7egii nr.3)(<(A, indemnizaţia primită drept

despăgubire de către proprietarul imobilului ipotecat şi expropriat va fi afectată creditorului ca

urmare a principiului subrogaţiei reale cu titlu particular.

"fectele faţă de terţii dobinditori ai imobilului ipotecat . u excepţia unor ipoteci legale,

ipoteca nu instituie o disponibilizare a bunului, care poate fi, deci, instrăinat de proprietarul care

a constituit ipoteca către o altă persoană.

Intr -o astfel de situaţie, creditorul ipotecar care urmăreşte bunul in mina terţului

dobinditor, i se pot opune anumite excepţii sau dobinditorul are posibilitatea să recurgă la

anumite soluţii, toate aceste fiind menite să*i asigure păstrarea imobilului dobindit. &ceste

excepţii sunt examinate separat deoarece au consecinţe diferite faţă de creditorul urmăritor. (.(,

p. +;J

reditorul poate să urmărească imobilul aflat in mina debitorului.

-obinditorul poate invoca : nulitatea actului de ipotecă, dacă ipoteca nu s-a făcut

respectarea legii> nulitatea inscripţiei şi excepţia de garanţie contra evicţiunii dacă creditorul

urmăritor este moştenitorul vinzătorului de la care terţul a dobindit imobilul.

-obinditorul poate invoca excepţia beneficiului de discuţie al fidejusorului, dacă au mai

rămas imobile ipotecate pentru aceeaşi datorie, cu condiţia ca aceste imobile să fie in posesiadebitorului.

+'



-obinditorul imobilului poate recur gela procedura purgei pentru degrevarea imobilului de

ipotecă. 0urga reprezintă actul juridic unilateral, constind in notificarea intenţiei de a achita

ipoteca asupra unui imobil adresată creditorului de către persoana care l-a cumparat, in limita

preţului de achiziţie sau a evaluării imobilului in caz de donaţie. Ba presupune că valoarea

creanţelor inscrise asupra imobilului sunt superioare valorii imobilului.

reditorul poate accepta oferta de purgă sau să ceară vinzarea imobilului la licitaţie publică.

-obinditorul poate să plătească pe creditorul următor, caz in care se subrogă in drepturile

acestuia putind urmări, la rindul său, pe debitorul primcipal.

-obinditorul poate lăsa imobilul in mina creditorului după o anumită procedură, iar urmărirea

se va face fără participarea sa.

In toate ipotezele in care dobinditorul a plătit datoria, a delăsat imobilul ipotecat ori a

suferit executarea silită, el are recurs in garanţie, de drept, impotriva debitorului principal. &cest

recurs are ca obiect repararea prejudiciului pe care l*a suferit datorită evicţiunii ce a dus la

pierderea lucrului.

Ipoteca, fiind un act juridic de garanţie a unei obligaţii, se stinge odată cu aceasta datorită

caracterului său accesoriu. Ba se poate stinge şi pe cale principal, obligaţia continuind să existe.

1e ştie că obligaţia principală se poate stinge prin plată, prin compensaţie, prin confuziune,

prin remiterea datoriei etc.

7egea vizează următoarele cazuri de incetare a ipotecii:

a5 satisfacerii obligaţiei garantate cu ipotecă>

b5 pieirii totale a bunului ipotecat>

c5 exproprierii bunului ipotecat>

d5 scoaterii bunului ipotecat din circuitul civil>

e5 acordului scris al creditorului ipotecar de a radia ipoteca>

f5 expirării termenului contractului de ipotecă>g5 rezilierii contractului de către părţi>

h5 vinzării in cadrul executării silite a dreptului de ipotecă>

i5 altor situaţii prevăzute de lege.

Su0icul % R&.i"

3. oţiunea şi natura juridică a dreptului de retenţie.

(. #emeiurile apariţiei dreptului de retenţie.

+. aracteristica generală a obiectului retenţiei.

). ondiţiile dreptului de retenţie.

=. Bfectele dreptului de retenţie.

'. 1tingerea dreptului de retenţie.

6. -elimitarea retenţiei de noţiuni conexe.

-reptul de retenţie este acel drept real care conferă creditorului, in acelaşi timp debitor al

obligaţiei de restituire sau de predare al bunului altuia, posibilitatea de a reţine acel bun in

stăpinirea sa şi de a refuza restituirea lui pină cind debitorul său, creditor al lucrului, va plăti

datoria ce s*a născut in sarcina lui in legătură cu lucrul respectiv. -e obicei creanţa retentorului

constă in sumele cheltuite cu păstrarea, intreţinerea ori cu imbunătăţirile aduse lucrului.

0otrivit art. '+6, alin. 435 od civil al Republicii !oldova, cel care este dator să remită sau

să restituie un bun poate să-l reţină, in cazul prevăzut de lege, atita timp cit creditorul nu-ldespăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun şi pentru

prejudiciile pe care bunul le*a cauzat.

+6



Intr -o altă ordine de idei dreptul de retenţieeste definit ca un drept de garanţie imperfect in

virtutea căruia, persoana care deţine un bun mobil sau imobil pe care trebuie să-l restituie

creditorului titular al bunului, are dreptul să-l reţină pină cind creditorul respectiv ii va plăti

sumele pe care le*a cheltuit cu intreţinerea, conservarea ori imbunătăţirea acelui bun.

-reptul de retenţie poate fi invocat dacă există o stare de drept, precum o conexiune, o

legătură intre lucrul reţinut şi datoria pe care deţinătorul lucrului o pretinde de la creditorul

restituirii, legătură care să apare ca un debitum cum re iunctum%. @ asemenea legătură izvorăşte

de regulă dintr -un contract 4de depozit5 dar lagătura contractuală preexistentă nu este obligator ie.

-reptul de retenţie al deţinătorului se poate intemeia şi pe o stare de fapt 4stricto sensu5, de

exemplu, posesorul chiar de rea credinţă, al unui bun imobil revendicat care poate reţine imobilul

pină la restituirea cheltuielilor făcute cu bunul, potrivit legii.

In dreptul roman, dreptul de retenţie apare ca o excepţie doli mali% acordată de pretor

celui acţionat in revendicare, in cazul efectuării unor cheltuieli cu lucrul revendicat.

Dnii autori au susţinut că retenţia poate fi admisă numai in situaţiile in care obligaţia de

restituire izvorăşte dintr*un raport contractual sau cvasicontractual. @ astfel de ingăduire nu se

justifică, deoarece dreptul de retenţie apare atit ca un drept real de garanţie, cit şi ca o expresie a

excepţiei de neindeplinire a contractului, dar şi ca mijloc de operare

-reptul de retenţie este posibilitatea deţinătorului unui bun al altcuiva, de a refuza

restituirea acelui bun către proprietar pină nu i se plăteşte creanţa născută in legătură cu bunul

respectiv. u alte cuvinte, dreptul de retenţie este un mijloc de garantare a executării obligaţiei

debitorului.

?aranţia presupune intotdeauna un contract intre creditorul obligaţiei şi garant,indiferent

că acesta are loc la cererea creditorului sau la dispoziţia legii. ?aranţia fiind un accesoriu al

obligaţiei principale, de regulă, urmează soarta acesteia.

7iteratura juridică şi jurisprundenţa au stabilit că pentru invocarea dreptului de retenţieeste necesar ca pretenţiile celui care deţine bunul să fie in legătură cu lucrul, să fie cauzate de

acestea: necesitatea conservării, intreţinerii etc.

-reptul de retenţie, ca fiind un drept real imperfect, nu conferă prerogativa urmării

bunului in miinile altei persoane. Bl funcţionează numai cit timp se află in detenţia creditorului.

-acă acesta este deposedat de bun fără acordul său, el va avea la indemină mijlocul juridic de

apărare prin acţiunea posesorie in reintegrare 4pentru imobile5, fiindcă simpla detenţie precară

este suficientă pentru exercitarea acestei acţiuni. -reptul de preferinţă nu poate rezulta decit

dintr*un drept real de garanţie, cum ar fi un gaj, o ipotecă sau un privilegiu stabilit de lege. In

cazul dreptului de retenţie, retentorul nu are decit dreptul de a refuza restituirea pină la plata de

către debitor a datoriei sale. eea ce dovedeşte că retentorul nu are un adevărat privilegiu este

faptul că, in caz de vinzare a bunului asupra căruia işi exercită retenţia, retentorul nu are

precădere asupra preţului acelui bun, aşa cum are un creditor privilegiat, ci are asupra acestui

preţ drepturile pe care le are orice creditor chirografar. u toate acestea, creditorii proprietarului

bunului reţinut nu pot obţine restituirea bunului deţinut decit după ce-i plătesc retentorului ceea

ce i se datorează. Bste adevărat că creditorii proprietarului bunului reţinut sunt in aceeaşi situaţie

cu retentorul, dar intrarea in posesie este condiţionată de plata către retentor. &ceastă

particularitate a făcut pe autori să denumească dreptul de retenţie un cvasiprivilegiu.(.', p. );)J

In toate cazurile cind dreptul de retenţie este prevăzut expres de lege in favoarea unui

creditor care este in acelaşi timp debitorul obligaţiei de restituire a bunului altuia, el opereză exlege. -e aceea, instanţa de judecată sesizează sau in faţa căreia se invocă excepţia dreptului de

retenţie este obligată să*l recunoască.

+A



0entru acordarea dreptului de retenţie se cer intrunite următoarele condiţii:

a5 creanţa retentorului să fie certă, lichidă şi exigibilă>

b5 dreptul de retenţie să fie invocat faţă de proprietarul exclusiv şi actual al bunului respectiv>

c5 intre lucrul şi creanţă să existe o conexiune. &dică datoria să aibă legătură cu lucrul, deci

să fie un debitum cum re iunctum. onexitatea poate fi contractuală 4depozit5 sau

extracontractuală 4accesiune5.

oţiunea de conexiune a datoriei cu lucrul este interpretată foarte larg. &stfel, legătura

poate fi materială ori judiciară. -e aceea drept de retenţie, nu numai cind creanţa s-a născut in

legătură cu lucrul, ci şi atunci cind deţinerea lucrului de către retentor şi creanţa izvorăsc din

acelaşi raport juridic, cum ar fi reţinerea de către mandatar a lucrurilor primite pentru mandat,

pină i se

restituie cheltuielile făcute cu executarea mandatului.

d5 lucrul respectiv trebuie să fie un bun corporal mobil sau imobil aflat in stăpinirea

retentorului.

-reptul de retenţie constituie uneori o expresie a excepţiei de neindeplinire a contractului.

-ar intre cele două instituţii G dreptul de retenţie şi excepţia de neexecutare a contractului G

există deosebiri, deşi au originea comună 4provin din e #ceptio doli!.

&stfel, execuţia de neexecutare are un efect relativ, deoarece are ca izvor o structură

contractuală, pe cind dreptul de retenţie este opozabil tuturor.

&tit din definiţie, cit şi din elementele prezentate se pot face următoarele aprecieri:

* dreptul de retenţie este un drept real de garanţie>

* el poate contitui o excepţie de neindeplinire a contractului şi un mijloc de apărare a celui ce

a făcut cheltuielile pentru intreţinerea, conservarea ţi imbunătăţirile unui bun>

* principiul retenţiei nu este formulat expres de lege, el rezultă indirect din unele texte care-i

consacră o serie de aplicaţii şi este intărit de practica judecătorească>* bunul reţinut trebuie să fie proprietatea exclusivă a celui ce este debitorul deţinătorului

pentru cheltuielile făcute de acesta in legătură cu bunul respectiv.

-reptul de retenţie prezintă următoarele caractere:

* Bste un drept real de garanţie. a drept real, dreptul de retenţie este opozabil, in principiu,

ergo omnes, atit creditorilor chirografi cit şi celor privilegiaţi şi ipotecari care au dobindit

drepturi accesorii după intrarea bunului in detenţia retentorului. &cest drept poate fi opus

titularului iniţial al lucrului cit şi subdobidintorilor ulteriori ai acelui lucru.

-reptul de retenţie nu poate fi insă opus creditorilor privilegiaţi şi creditorilor ipotecari

anteriori intrării lucrului in detenţia retentorului deoarece drepturile acestora ii sunt opozabile

retentorului 4art. '+6, alin. + od civil al Republicii !oldova5>

* Bste o garanţie imperfectă. a drept real imperfect, deţinătorul lucrului nu beneficiază de

posibilitatea recunoscută de lege titularului unui drept real de a urmări bunul in mina oricui s-ar

afla. -in momentul pierderii detenţiei bunului, prin restituirea de bună voie a lucrului, dreptul de

detenţie incetează 4art. ')3 od civil al Republicii !oldova5.

-eţinătorul bunului reţine lucrul ca un detentor precar şi nu ca un posesor, aşa incit nu

poate reţine fructele lucrului şi nici nu poate invoca dobindirea dreptului de proprietate asupra

acelui bun, prin uzucapiune.

-reptul de retenţie este indivizibil in sensul că afectează intregul bun pină in momentul

achitării integrale a datoriei de către debitorul detentorului.

-reptul de retenţie poate fi invocat pe cale de excepţie in acţiunea privind restituirea

bunului sau pe calea unei contestaţii la executare a unei hotăriri de restituire, sau dacă problema

+;



restituirii nu a fost discutată de sine stătător, ci rezultă ca o consecinţă a rezolvării celorlalte

capete de cerere.

* Bste o garanţie pur pasivă intrucit din momentul pierderii detenţiei bunului, retentorul nu

mai poate invoca dreptul de retenţie.

* onferă deţinătorului bunului o simplă detenţie precară şi nu o posesie. In consecinţă

retentorul nu poate dobindi fructele lucrului şi nici nu poate invoca dobindirea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra lucrului, prin uzucapiune oricit ar dura detenţia.

* -reptul de retenţie este indivizibil , afectind situaţia bunului pină in momentul achitării

integrale a datoriei de către debitorul deţinătorului titular al lucrului.

* -reptul de retenţie poate fi invocat pe cale de excepţie in litigii privind restituirea bunului

sau pe calea unei contestări la executarea unei hotăriri judecătoreşti prin care detentorul a fost

obligat la restituirea lucrului, dacă dreptul de retenţie s*a realizat ulterior pronunţării hotăririi de

restituire sau dacă nu este de sine stătător, ci rezultă ca o consecinţă a rezolvării celorlalte cereri,

precum hotărirea care pune capăt unui proces de partaj. In această ultimă ipoteză, dobinditorul

poate, pe calea contestaţiei la executare, să opună dreptul său de retenţie spre a-l obliga pe

reclamat să plătească cheltuielile făcute cu lucrul dacă acestea au caracterul unui debitum cum

re iunctum%.

0rincipalul efect al dreptului de retenţie este posibilitatea pe care o capătă creditorul aflat

in posesia bunului de a refuza restituirea pină la plata integrală a sumei datorate.

-reptul de retenţie apare ca un mijloc pasiv de respingere a pretenţiilor altor persoane,

printre care se includ atit proprietarul, cit şi creditorii privilegiaţi şi chirografarii.

1e poate spune astfel că, sub un aspect, dreptul de retenţie este mai puternic decit orice

garanţie.

#otuşi, sub un alt aspect el reprezintă o garanţie mult mai puţin energică, deoarece nu

conferă creditorului un drept de preferinţă ca alte garanţii reale, nu-i conferă nici posibilitatea dea folosi

un lucru, după cum nu presupune nici acel jus distrahendi%, care permite creditorului gajist

să scoată lucrul la vinzare.

Bficacitatea dreptului de retenţie este relevantă mai ales pe plan practic. 7ipsit de folosinţa

lucrului, debitorul se va grăbi să-şi achite datoria pentru a intra in posesia acestuia.

-reptul de retenţie, fiind un drept real de garanţie imperfect, are următoarele consecinţe:

* este opozabil tuturor persoanelor străine de raportul juridic in legătură cu care acest raport

real s*a născut, şi anume: creditorilor chirografari ai titularului dreptului real asupra lucrului>

creditorilor privilegiaţi şi ipotecari in legătură cu lucrul respectiv, dacă privilegiile sau ipotecile

s*au născut ulterior intrării lucrului, cit şi subdobinditorului ulterior al acestuia 4art. '+;, od

civil al Republicii !oldova5>

* dreptul de retenţie nu poate fi opus creditorilor privilegiaţi şi ipotecari anterior intrării

lucrului in detenţia retentorului.

-reptul de retenţie fiind o garanţie pur pasivă datorită caracterului său de drept real de

garanţie imperfect, are următoarele consecinţe:

* funcţionează numai pe perioada cit lucrul se află la detentor>

* nu conferă dreptul de urmărire a bunului, in miinile oricui s-ar afla el>

* dreptul de retenţie inceteză o dată cu pierderea detenţiei prin predarea lucrului de

bunăvoie>

* dreptul retenţie este un important mijloc de constringere a celui ce trebuie să facă plata>

)



* dreptul de retenţie fiind un drept indivizibil, rezultă că se extinde asupra intregului bun

pină la achitarea integrală a datoriei>

* prin exercitarea dreptului de retenţie se asigură doar o simplă detenţie precară, nu posesia

lucrului.

Su0icul 8% A#+u#"3. oţiunea şi funcţiile arvunei.

(. @bligaţiile care nu pot fi garantate prin arvună.

+. -elimitarea arvunei de avans, antecontract, dare in plată.

). &plicabilitatea practică a arvunei.

&rvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractanta o da ceilalte parti

pentru a confirma incheierea contractului si a*i garanta executarea.

Inţelegerea cu privire la arvună trebuie să fie intocmită in f*#! ,c#i,, indiferent de faptul

dacă o asemenea formă este obligatorie pentru contractul garantat prin arvună. In lipsa unor

prevederi exprese care să sancţioneze nerespectarea formei cu nulitatea actului juridic, se va

aplica regula generală prevăzută de art.(33 alin.3. od ivil, astfel, inţelegerea cu privire la

arvună incheiată cu nerespectarea formei scrise nu este lovită de nulitate, dar in caz de litigiu,

partea care o invocă va fi decăzută din dreptul de a cere proba cu martori, in dovedirea existenţei

şi conţinutului acesteia.

Cunctiile arvunei: 0rin finalităţile sale, arvuna indeplineşte două funcţii principale: pe de o

parte, c*&fi#! i&ci#" contractului, iar pe de altă parte, /"#"&" 9cu"#"contractului. a dovadă de c*&fi#!"# " i&ci#ii c*&#"cului arvuna este de natură să

probeze incheierea contractului, atunci cind nu există inscrisuri sau alte dovezi in acest sens.&ceasta inseamnă că dacă părţile contractante nu contestă faptul transmiterii arvunei sau dacă

chiar şi-l contestă, insă acest fapt este probat prin dovezile corespunzătoare, contractul se

consideră incheiat. 0e de altă parte, dacă contractul prevede plata arvunei, ca o condiţie esenţială,

atunci contractul nu se va considera incheiat, pină cind partea obligată nu*şi va onora

obligaţiunea in cauză, chiar dacă celelalte condiţii sunt respectate. a !i?l*c $ /"#"&"# "9cu#ii c*&#"cului arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părţi contractante de

a face tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci in caz de

neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecinţele negative, manifestate fie prin

pierderea arvunei de către partea care a dat*o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care

a primit*o. -atorită acestei funcţii, arvuna se deosebeşte de plata in avans, care la fel ca şi arvuna

constituie o plată preventivă, insă nu este in stare să confirme incheierea contractului şi să

garanteze executarea obligaţiei, căci partea care a efectuat o plată in avans este in drept să

pretindă restituirea, practic in toate cazurile de neexecutare a contractului, iar partea care a primit

avansul, nu poate fi obligată nici intr*un caz să restituie dublul plăţii primite. -in acest

considerent, pentru a evita eventualele litigii, părţile trebuie să stipuleze in termeni expreşi, că

plata preventivă a fost efectuată anume cu titlu de arvună. In caz de dubii, se va aplica prezumţia

potrivit căreia, suma plătită este considerată avans.

&rvuna, pe lingă faptul că confirmă incheierea contractului şi garantează executarea,

indeplineşte şi o funcţie de plată, intrucit suma de bani sau bunul transmis ca arvună se ia incalcul la executarea prestaţiei. &stfel, partea care a plătit arvuna, va fi ţinută să execute prestaţia

faţă de cealaltă parte, doar in măsura in care prin suma de bani sau bunul transmis nu s-a acoperit

)3



valoarea totală a creanţei supuse executării. -in acest punct de vedere, arvuna produce aceleaşi

efecte ca şi plata in avans. In cazul in care, prestaţia datorată nu s -a executat din motive

independente de voinţa părţilor 4caz fortuit sau forţă majoră5, părţile sunt exonerate de

răspundere. -rept consecinţă, suma de bani sau bunul transmis cu titlu de arvună urmează a fi

restituite in mărimea in care au fost plătite. -e exemplu, in cazul in care obiectul antreprizei a

pierit fortuit pină la recepţionarea lui de către client sau terminarea lucrării devine imposibilă din

motive independente de voinţa părţilor, arvuna se va restitui in limita sumei care a fost plătită.

Raspunderea partilor. 0rin natura lor, prevederile acestui articol au un caracter de sancţine şi

sunt menite să asigure executarea de către părţile contractante a obligaţiilor garantate prin

arvună. In dependenţă de partea care se face vinovată de neexecutarea contractului, aceste

prevederi au ca efect, fie pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie restituirea arvunei in

mărime dublă. Bste de remarcat faptul că prin arvună se garantează, de obicei, executarea

intregului contract. &stfel, in ipoteza in care contractul va fi executat doar parţial, arvuna nu se

va divide, ci va fi reţinută sau restituită după regulile generale conţinute in acest aliniat. Regulile

expuse in acest articol se aplică nu numai pentru cazurile de neexecutare totală sau parţială a

obligaţiilor, ci şi pentru orice altă incălcare a obligaţiilor, inclusiv pentru executarea

necorespunzătoare sau tardivă, căci conform art.'( alin.( od civil, acestea din urmă sunt

considerate de către legiuitor tot ca neexecutare a obligaţiilor. 1urvenirea consecinţelor

prevăzute nu exonerează partea care răspunde de neexecutarea obligaţiei garantate prin arvună de

repararea prejudiciului cauzat celeilalte părţi. Insă, prejudiciul se repară in acest caz, in măsura in

care este neacoperit prin plata arvunei. u alte cuvinte, dacă pentru neexecutarea obligaţiei

răspunde partea care a dat arvuna, ea va fi ţinută să repare prejudiciul, in partea ce depăşeşte

valoarea arvunei. 1pre exemplu, in cazul in care o persoană care a inchiriat o locuinţă pe un

anumit termen va renunţa la contract anticipat, atunci proprietarul locuinţei are dreptul să reţină

arvuna primită şi să ceară achitarea chiriei pentru perioada nefolosită, luind in consideraţie, bineinţeles, valoarea arvunei primite. -acă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care

a primit arvuna, atunci ea va fi obligată să plătească dublul arvunei şi suplimentar la aceasta să

repare prejudiciul in partea ce depăşeşte valoarea ordinară a arvunei. Răspunderea părţii

culpabile peste valoarea obiectului constituit ca arvună se justifică prin faptul că partea vinovată

de neexecutarea obligaţiei este ţinută să repare prejudiciul nu numai in cazul in care obligaţia

este garantată cu arvună, dar chiar şi in cazul in care aceasta n*ar fi fost garantată.

Su0icul 53% Cl"u" '&"l3. oţiunea şi funcţiile clauzei penale.

(.lauza penală ca mijloc de garantare a executării obligaţiilor şi incasarea clauzei penale ca

măsură de răspundere.

+.Celurile clauzei penale 4legală şi contractuală5.

).#emeiurile apariţiei clauzei penale.

=.lauza penală şi dobanda pentru folosirea mijloacelor băneşti străine, reducerea clauzei

penale.

'.0enalitatea, amenda şi clauza penală propriu-zisă.

6.&plicabilitatea practică a clauzei penale.

lauza penală constituie unul din cele mai frecvent intilnite mijloace de garantare a

executării obligaţiilor, clauza penală constituie o evaluare convenţională şi prealabilă a

)(



eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le plătească in cazul neexecutării

prestaţiei la care s-a indatorat. Ba poate fi stipulată fie in contractul ce dă naştere raportului

obligaţional, fie intr -o convenţie ulterioară incheiată inainte de momentul in care intervine

neexecutarea prestaţiilor datorate de debitor. ondiţiile de fond ale clauzei penale sint aceleaşi ca

şi ale contractului principal la care se referă, ţinindu*se insă seama şi de caracterul ei accesoriu,

de vreme ce validitatea obligaţiei principale constituie o condiţie esenţială pentru existenţa

clauzei penale. -acă obligaţia principală este nulă ori se stinge, atunci şi clauza penală va fi nulă

ori se va stinge. ulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaţiei principale.

lauza penală poate fi prevăzută atit pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei, cit şi

pentru orice altă incălcare a obligaţiilor, inclusiv pentru executarea necorespunzătoare sau

tardivă, căci conform art.'( alin.( od civil, acestea din urmă sunt considerate de către

legiuitor tot ca neexecutare a obligaţiilor. 0ărţile pot, insă, să limiteze aplicarea clauzei penale fie

numai pentru neexecutarea stricto sensu a obligaţiilor, fie pentru executarea necorespunzătoare

sau cu intirziere a obligaţiilor. 7a fel, părţile pot stipula pentru situaţiile menţionate diferite

clauze penale. 1tipularea clauzei penale se poate face nu numai in cazul unor obligaţii

contractuale, ci şi in privinţa obligaţiilor care au un alt izvor.

1uma prevăzută prin clauza penală are menirea de a compensa prejudiciul suferit de creditor

prin neexecutarea obligaţiilor contractuale de către debitor. 0entru aplicarea clauzei penale se cer

intrunite aceleaşi condiţii ca şi in cazul răspunderii civile contractuale, cu deosebirea numai că

reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligaţii principale şi că atit existenţa, cit

şi intinderea prejudiciului nu necesită a fi dovedite. reditorul trebuie să dovedească numai

existenţa obligaţiei contractuale şi faptul că aceasta nu a fost executată. umai in cazul in care

creditorul ar pretinde despăgubiri in completare, pină la acoperirea integrală a prejudiciului, el va

trebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale, şi in primul rind, existenţa şi

intinderea prejdiciului a cărui reparare o pretinde.0rin finalităţile sale, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării obligaţiilor şi

din acest considerent este reglementată in cadrul acestui capitol. &ceastă funcţie se manifestă

prin faptul că indeamnă pe debitor, sub sancţiunea sumelor stipulate ca clauză penală, la

executarea reală a contractului. 1pre deosebire de alte mijloace de garantare a obligaţiilor, ea nu

conferă creditorului nici un drept special asupra patrimoniului debitorului, acesta fiind un simplu

creditor chirografar care va veni in concurs cu toţi ceilalţi creditori ai debitorului.

lauza penală este o convenţie accesorie, care işi grevează existenţa pe convenţia principală.

1oarta ei ca atare, depinde de soarta convenţiei principale accesorium se$uitur principalem!.

-in acest punct de vedere este important ca obligaţia garantată prin clauză penală să fie valabilă,

căci dacă obligaţia principală este nulă ori se stinge, atunci şi clauza penală va fi nulă ori se va

stinge. #otodată este de remarcat faptul că nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaţiei

principale. Intre ele există dependenţă 4a clauzei penale de convenţia principală5, insă nu şi

interdependenţă.

@biectul clauzei penale il formează o sumă de bani determinată fie global, fie procentual, in

raport cu valoarea obiectului contractului la care se referă. 1e consideră că clauza penală este

stabilită in mărime fixă, cind contractul prevede o anumită sumă de bani 4de exemplu, 3 lei5

pe care debitorul este obligat s*o plătească creditorului in cazul in care nu-şi execută obligaţia

asumată. ea de-a doua modalitate de stabilire a clauzei penale, se face prin stipularea unei cote

procentuale din valoarea totală a obligaţiei sau doar a părţii neexecutate. 1pre exemplu, in cazulin care antreprenorul execută lucrarea de o calitate inferioară celei convenite, va fi ţinut să achite

o clauză penală in mărime de ( M din valoarea contractului. 0entru cazurile in care obligaţia se

)+



execută cu intirziere, plata clauzei penale se stabileşte in dependenţă de perioada de intirziere.

1pre exemplu, in cazul in care vinzătorul nu transmite cumpărătorului bunul in termenul stabilit

de contract, va achita o penalitate de ,3 M din valoarea bunului, pentru fiecare zi de intirziere.

-at fiind faptul că semnificaţia clauzei penale este evaluarea convenţională a despăgubirilor

datorate creditorului pentru neexecutarea obligaţiei, părţile sunt libere de a stabili prin acordul

lor de voinţă clauza penală intr -o mărime mai mare decit prejudiciul cauzat. In caz de

neexecutare a obligaţiei, debitorul va fi ţinut să achite clauza penală in mărimea stabilită, chiar

dacă mărimea prejudiciilor cauzate este mai mică decit mărimea clauzei penale. -ebitorul nu are

posibilitatea de a se libera prin achitarea clauzei penale intr -o mărime mai mică decit cea

convenită, căci clauza penală fiind o prevedere contractuală, se impune debitorului la fel ca şi

alte prevederi contractuale.

In principiu, debitorul este ţinut să plătească clauza penală atunci cind sunt intrunite toate

condiţiile acordării de despăgubiri. 1e cere deci, ca neexecutarea să provină din vina debitorului,

să-i fie imputabilă, iar dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata clauzei penale. u

alte cuvinte, cauzele care exonerează de plata clauzei penale sunt, in principiu, aceleaşi ca şi in

cadrul răspunderii juridice contractuale, cum ar fi de exemplu, forţa majoră 4art.''5, vinovăţia

indreptăţitului la despăgubire 4art.'3(5, intirzierea creditorului 4art.=;+5, etc.

0otrivit prevederilor art. '(= al.3 od civil, clauza penală trebuie să imbrace intotdeauna

forma scrisă, chiar dacă obligaţia principală in vederea căreia a fost stipulată nu ar imbrăca

această formă. -easemeni, forma clauzei penale nu depinde de suma obligaţiei principale sau de

suma clauzei penale ori de careva alte condiţii. lauza penală se consideră incheiată in formă

scrisă, dacă actul juridic care o generează este intocmit cu respectarea cerinţelor expuse in

art.(3. In cazul in care obligaţia principală trebuie incheiată in formă autentică, această cerinţă

nu se răsfringe asupra formei clauzei penale. -upă cum se observă din sensul acestui articol,

regula in cauză se referă doar la clauza penală contractuală, nu insă şi la cea legală.1pre deosebire de consecinţele obişnuite ale nerespectării formei scrise 4art.(33 alin.3 od

civil5, nerespectarea formei scrise a inţelegerii cu privire la penalitate, atrage nulitatea clauzei

penale şi respectiv imposibilitatea incasării acesteia. -acă clauza penală a fost deja plătită, atunci

nerespectarea formei clauzei penale, acordă debitorului dreptul de a cere restituirea clauzei

penale.

-in caracterul accesoriu al clauzei penale rezultă imposibilitatea cumulării unei penalităţi cu

executarea obligaţiei in natură. &stfel, dacă creditorul a cerut şi a obţinut penalităţi pentru

neexecutarea obligaţiei, el nu mai poate cere şi executarea contractului, deoarece penalităţile

constituie tocmai echivalentul executării reale a contractului. #otuşi, posibilitatea cumulării

clauzei penale cu executarea in natură este posibilă in cazurile in care clauza penală a fost

prevăzută pentru eventualitatea executării necorespunzătoare sau cu intirziere a obligaţiei

principale. u alte cuvinte, plata penalităţilor şi a despăgubirilor in acoperirea pagubei pricinuite

prin executarea cu intirziere ori prin executarea necorespunzătoare nu exonerează pe debitor de

executarea contractului.

@ primă regulă cu caracter general, acordă creditorului dreptul de a pretinde repararea

prejudiciului in partea neacoperită prin clauza penală 4clauza penală inclusivă5. &ceastă regulă se

justifică prin faptul că partea vinovată de neexecutarea obligaţiei este ţinută să repare prejudiciul

nu numai in cazul in care obligaţia este garantată prin clauză penală, dar chiar şi in cazul in care

aceasta n*ar fi fost garantată. 0entru a obţine repararea prejudiciului in partea neacoperită princlauza penală, creditorul va trebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale şi, in

primul rind, existenţa şi intinderea prejudiciului a cărui reparare o pretinde. umai in aşa fel se

))



va putea de stabilit dacă prejudiciul intrece valoarea clauzei penale şi respectiv suma cu care se

depăşeşte clauza penală.

0rin derogare de la regula generală susmenţionată, in cazurile prevăzute de lege sau contract,

creditorul poate cere sau despăgubiri, sau penalitate 4clauză penală alternativă5, poate cere

repararea prejudiciului peste penalitate 4clauză penală punitivă5 sau poate cere doar penalitate

4clauză penală exclusivă5. Bste de remarcat faptul că, in toate cazurile in care creditorul va cere

plata despăgubirilor, el va fi ţinut să probeze, după regula generală, existenţa şi intinderea

prejudiciului, iar in cazul in care va cere plata clauzei penale, va fi ţinut să dovedească numai

existenţa obligaţiei contractuale şi faptul că aceasta nu a fost executată, fiind astfel scutit de

sarcina de a proba mărimea prejudiciului, deoarece prejudiciul a fost evaluat cu anticipaţie incă

la momentul incheierii contractului.

7a aplicarea practică a prevederilor acestui alineat, trebuie să se ţină cont de faptul că

penalităţile se prescriu in termen de ' luni 4art.('A lit.a5 od civil, iar despăgubirile, potrivit

dreptului comun, in termen de + ani 4art.('6 alin.35 od civil. &stfel, dacă o parte are drept şi la

penalităţi şi la despăgubiri in completare, dar a lăsat să treacă termenul de prescripţie in privinţa

penalităţilor, atunci ea nu mai poate cere penalităţi, dar prin aceasta nu pierde dreptul de a cere

despăgubiri, dacă in privinţa acestora din urmă nu a intervenit prescripţia. Ciecare din aceste

sancţiuni are o viaţă independentă şi in orice caz nu s-ar putea ca soarta despăgubirilor să

depindă de cea a penalităţilor, ca şi cum ar fi un accesoriu al acestora, şi nici invers, să se

permită reclamarea penalităţilor dacă, in privinţa lor a operat prescripţia.

In mod normal, creditorul care a primit executarea obligaţiei nu mai poate cere plata

penalităţilor stabilite pentru cazurile de neexecutare stricto sensu a obligaţiei, deoarece acestea

intemeinduse pe una şi aceiaşi cauză, reprezintă de fapt echivalentul executării reale a

contractului. a excepţie, prevederile alin.+ ale acestui articol, acordă creditorului, care a primit

executarea obligaţiei, dreptul de a pretinde plata penalităţilor doar dacă şi*a rezervat acest dreptla primirea executării. In asemenea caz, clauza penală poartă un caracter sancţionator şi nu unul

compensatoriu. -easemeni, creditorul va putea cere pe lingă executarea obligaţiei şi plata

penalităţilor, in cazul in care clauza penală a fost stipulată pentru situaţiile de executare

necorespunzătoare sau cu intirziere a obligaţiei.

Bi0li*/#"fi%

Ac &*#!"i+ &".i*&"l

3. onstituţia Republicii !oldova, adoptată la (; iulie 3;;).

(. odul civil al Republicii !oldova din ' iunie ((.

+. odul de procedură civilă al Republicii !oldova din + mai (+.

). odul fiscal din () aprilie 3;;6.

=. odul de executare al Republicii !oldova din () decembrie ().

'. odul cu privire la locuinţe, adoptat prin 7egea R11! din + iunie 3;A+.

6. odul familiei din (' octombrie (.

A. 7egea privind finanţele publice locale nr. +;6*8" din 3' octombrie (+, !onitor

@ficial nr. ()A*(=+ din 3 decembrie (+.

;. 7egea cadastrului bunurilor imobile nr. 3=)+<3;;A, !onitor @ficial nr. ))*)' din (3 mai

3;;A.

)=



3. 7egea cambiei nr. 3=(6 din (( iunie 3;;+, !onitor @ficial nr. 3 din 3 octombrie 3;;+.

33. 7egea cu privire la gaj nr. )); din + iulie (3, !onitor @ficial nr. 3( din ( octombrie

(3.

3(. 7egea cu privire la notariat nr. 3)=+*8" din A noiembrie ((, !onitor @ficial nr. 3=)*

3=6<3(; din (3 noiembrie ((.

3+. 7egea insolvabilităţii nr. 3); din (; iunie (3(, !onitor @ficial nr. 3;+*3;6 din 3)septembrie (3(, in vigoare din 3+ martie (3+.

3). 7egea instituţiilor financiare nr. == din (3 iulie 3;;=, !onitor @ficial nr.3 din 3 ianuarie

3;;'.

3=. 7egea privind organizarea judecătorească, nr. =3)-8III din ' iulie 3;;=.

3'. 7egea cu privire la statutul judecătorului, nr.=)) -8III din ( iulie 3;;=.

36. 7egea cu privire la avocatură, nr. 3('-8" din 3; iulie ((.

3A. 7ege privind administraţia publică locală, nr.)+'*8"I din (A decembrie ('.7egea cu

privire la ipotecă nr. 3)( din (' iunie (A, !onitor @ficial nr. 3'=*3'' din ( septembrie

(A, modificată prin 7egea nr. 3') din 33 iulie (3(, !onitor @ficial nr. 3;*3;( din 3)

septembrie (3(, in vigoare din 3) martie (3+.

3;. /otărirea ?uvernului Republicii !oldova cu privire la Registrul gajului bunurilor

imobile nr. A);<((, !onitor @ficial nr. ;) din 3.6.((.

Li#"u# *#ic

3. R. 0etrescu, $-rept civil. #eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. @1&R 0RI#,

3;;'.

(. ". ?ionea, urs de drept civil. 0roprietatea şi alte drepturi reale. #eoria generală a

obligaţiilor. ontracte speciale. 1uccesiuni%, 9ucureşti, ed. 1caiul, 3;;'.

+. 0. !. osmovici, $-reptul civil. -repturile reale. @bligaţii%, 9ucureşti, ed. &77 9BN,

3;;A.

). . 9irsan, $-rept civil. #eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. &77 9BN, (.

=. 7. 0op, #eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. 7umina 7ex, (.

'. !. #oma, $#eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. &rgument, (.

6. R. Drs, 1. &ngheni, -rept civil. -repturi reale. #eoria generală a obligaţiilor%,

9ucureşti, ed. @scar 0rint, (.A. . &nghel, B. 7. &nghel, ?arantarea obligaţiilor civile şi comerciale%, 9ucureşti

ed. 7umina 7ex, (3.

;. 1. 9aieş, . Roşca, $-rept civil. 0artea generală. -repturile reale. #eoria generală a

obligaţiilor 4scheme5%, hişinău, ed. artier juridic, (3.

3. @. Dngureanu, &. 9acaci, . #urianu, . 2ugastru, %0rincipii şi instituţii de drept civil%,

9ucureşti, ed. Rosetti, ((.

33. C. iutacu, . 2ora, $-rept civil. #eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. #hemis

art, (+.

3(. B. 0oenaru, ?aranţiile reale mobiliare%, 9ucureşti, ().

3+. ?. &dam, $-rept civil. #eoria generală a obligaţiilor%, 9ucureşti, ed. &77 9BN, ().

)'



3). 1. 9aieş, &. 9ăieşu, ". ebotari, I. reţu, ". "olcinschi, -rept civil. -repturile reale.

#eoria generală a obligaţiilor%, hişinău, ed. artier juridic, (=.

3=. !. 9uruiană, @. Bfrim, . B anu, $omentariul odului civil al Republicii !oldova.ș

"ol. II%, hi inș ău, #ipografia centrală, ('.

3'. #. #abuncic, ?ajul ca mijloc de garantare a executării obligaţiilor%, &rad, ('.

36. ?. 9oroi, -. 9oroi, ?aranţia reală mobiliară reglementată de titlul "I al 7egii nr.

;;<3;;;, 2uridica%, (, O ).

3A. 1. -avid, $Dnele consideraţii introductive privind regimul juridic al garanţiilor reale

mobiliare%, Revista de -rept commercial, (3. O 3, O (.

3;. B. !ocanu, $0rocedura de realizare a creanţelor ipotecare% ERevista aţională de -reptE,

(3, O6.

(. R. Rizoiu, -. Răzvan, ?aranţiile reale mobiliare asupra drepturilor de

creanţă% 0andectele Romane%, ((.

(3. C. iutac, $Cidejusiunea sau cauţiunea legală in dreptul romanesc% ERevista de drept

privatE, ((, O ).

((. C. iutac, $Cidejusiunea sau cauţiunea legală in dreptul romanesc% ERevista de drept

privatE, (+, O +.

(+. #. #abuncic, Regimul juridic specific al banilor ca obiect al gajului% $Revista aţională

de -rept%, (), O 3.

(). #. #abuncic, &spect generale privind reglementarea gajului legal% $Revista aţională de

-rept%, (), O 3.

(=. R. ?ladei, $?a jul, ?hidul judecătorului in materie civilă şi comercială%, hişinău, (=.

('. &. 9ăieşu, $lauza penală in contractul de comerţ internaţional%, E&nalele ştiinţifice.Ptiinţe juridiceE, (=, O A.

(6. ". "olcinschi, &. #arlapan, $ondiţiile exercitării dreptului subiectiv de ipotecă%,

$Revista aţională de -rept%, (33, O A.

(A. B. "eress, $-iscuţii referitoare la garanţia comună a creditorilor asupra patrimoniului

debitorului%, $-reptul% 4Romania5, (3(, O A.

(;. &. #arlapan, !ărimea creanţei a cărei satisfacere este garantată cu un drept subiectiv de

ipotecă%, Revista aţională de -rept, (3(, O '.

+. QiSTUVWXY Z [WV\]VT^Zi_ Zi]SZ^_ ì^^XY^ZiY S]SWVXX . VÛX SWaiY < IUa.

WS]. Wi. I.. V]XZia, WXTiWSTUW, i^ZaV, 3;;=.

+3. $[WV\]VT^ZiS WVai%, kSTXZ. i (, TXV 3, oUa. WS]. B. &. 1uhanov, , i^ZaV,

3;;A.

+(. WVXT^ZXY .q., &XUWT^ZXY &.&., iiaiWTiS WVai. QTXV SWaV: IXS

ii\STX, UVU_Uw, i^ZaV, (3.

++. [WV\]VT^ZiS WVai: kSTXZ. i 3, oUa. WS]. .y. SWSSa X .Q. iÛiY.

i^ZaV, (+.

+). $[WV\]VT^ZiS WVai%, kSTXZ.i (, TXV (, oUa. WS]. B. &. 1uhanov, , i^ZaV,

().

+=. . QXWXZ, I. XT, yWVaiaV WXWi]V {ViV E|VZiT X \X{T}E, ((, O 3.

)6



+'. `. Sa{STZi, I WVaV~ ZiXUSTUV X ZiX^^XiTSWV TV TS_ÛiYZ_, _VkSTT_•

TSX^WVaT€ ]i\TXZi%, E&SÛTXZ &€^Si WXUWV\Tii _]V ì^^XY^ZiY

S]SWVXXE, (=, O 3.

+6. . _]VZia, yWVaiaiS WS_XWiaVTXS {ViV WS]WXUX a WV\]VT^Zi iiWiUS%

Eì^^XY^ZXY ^_]}E, (=, O ;.

+A. . QWXÛSaV ]SW\VTXS TS]aX\XiÛX a îaWSSTTi WV\]VT^Zi{VZiTi]VUS}ÛaS% E|VZiT X \X{T}E, (;, O '.

+;. . i^TV, Q. XkXT^ZXY yiTUXS yV_XVTiaV X ZiâSTTii X^Zia: ^WVaTXUS}T€Y

V^SZU% E|VZiT X \X{T}E, (;, O ;.

). &. XXia^ZXY, yWS]aVWXUS}T€Y ]iiaiW X {V]VUiZ: îaSÛXU}

TSîaSÛXiS‚% $&SÛTXZ &€^Si ƒi{YÛaSTTii _]V `S^_XZX SVW_^}%,

(33, O A.

)3. I. VT]_, yWVaia€S V^SZU€ SW^SZUXa€ iWVSTX XiUSkTiY STTiY _VX

G {VZV]TiY% |VZiT X \X{T}%, (3(, O 3.

mijloacele de garantie a executarii obligatiilor

Documents