mihaescu gib - donna alba (vol1)

G I B M I H A E S C U

D O N NA A L BA1

ISBN 9975-74-141-X © LITERA, 1998

3Donna Alba. Vol. I

TABEL CRONOLOGIC

1894 23 aprilie. S-a n[scut, la Dr[g[=ani, Gheorghe Mih[escu, viitorul scriitorce va semna Gib I. Mih[escu. Tat[l s[u, Ion Mih[escu, avocat =i untimp primar al ora=ului Dr[g[=ani, era descendent al lui Mihai PredescuStegaru, pandur =i purt[tor de drapel ]n oastea lui Tudor Vladimirescu.}n amintirea bunicului s[u, scriitorul va folosi, la ]nceputul activit[\iisale publicistice, pseudonimul Gheorghe Stegaru.

1901–1905 Gib I. Mih[escu urmeaz[ =coala primar[ ]n ora=ul natal.1905 Devine elev al Liceului „Carol I“ din Craiova.1906–1907 Nu izbute=te s[ promoveze clasa a II-a, r[m`n`nd repetent.1907–1908 Este mutat la liceul din Slatina, unde repet[ clasa a II-a, la sf`r=itul

anului =colar ob\in`nd premiul al III-lea.1908–1909 }=i continu[ studiile la R`mnicu V`lcea, dar r[m`ne iar[=i repetent.1909–1911 Revine la Liceul „Carol I“ din Craiova, reu=ind s[ termine cu bine

cursul inferior.1911–1914 La acela=i liceu urmeaz[ cursul superior, la sec\ia clasic[, trec`nd

cu succes examenul de bacalaureat.1914 Se ]nscrie la Facultatea de Drept din Bucure=ti, dar, neav`nd aptitu-

dini pentru =tiin\ele juridice, am`n[ mereu prezentarea la examene,timp de nou[ ani, c`nd va izbuti, ]n sf`r=it, s[ absolveasc[ facultatea.

1916 La intrarea Rom`niei ]n primul r[zboi mondial, Gib Mih[escu se refu-giaz[ la Ia=i, intr`nd la +coala de infanterie.

1917 }n luna mai absolve=te +coala de infanterie cu gradul de plutonier =ieste trimis pe front ]n zona Muncelului. Ulterior, este avansat subloco-tenent =i particip[ efectiv la lupte, experien\a acumulat[ transpun`nd-o]n schi\e =i nuvele.

1918 La ]ncheierea r[zboiului este demobilizat, petrec`ndu-=i vara laDr[g[=ani.

4 Gib I. Mih[escu

Toamna revine ]n Bucure=ti, ]ncerc`nd s[-=i continue studiile univer-sitare. Perioada studiilor sale intermitente va fi evocat[ ]n romanulZilele =i nop\ile unui student ]nt`rziat.

1919 Se angajeaz[ la redac\ia revistei Luceaf[rul, condus[ de OctavianC. T[sl[uanu, ]n paginile c[reia debuteaz[, ]n num[rul din 15 februa-rie 1919, cu nuvela Linia ]nt`i. }n aceea=i revist[ public[ apoi schi\ele=i nuvelele }n tren, Cel din urm[ c`rd, Figurina.}n num[rul din 6 septembrie al revistei Sbur[torul ]i apare nuvela Solda-tul Nistor.}ntemeiaz[ o trainic[ prietenie cu Cezar Petrescu, care-l va evoca mait`rziu, sub numele Gib Stegaru, ]n romanul Ochii strigoiului.

1920 }mpreun[ cu Cezar Petrescu se stabilesc la Cluj. Devine redactor laziarele }nfr[\irea =i Voin\a, la acesta din urm[ colabor`nd Lucian Bla-ga, Liviu Rebreanu, Adrian Maniu, Sextil Pu=cariu. }n revista Hienapublic[ nuvelele Doi vecini (nr. 4, aprilie), Pe drumul gloriei (nr. 10,22 august) =i Eroilor lauri (nr. 14, 19 septembrie).

1921 Devine redactor la Gazeta Ardealului, semn`nd cronici literare =i drama-tice, precum =i diverse articole ]n cadrul rubricii „Inscrip\ii pe nisip.“1 mai. Apare primul num[r al revistei G`ndirea, la Cluj, ]ntemeiat[ deCezar Petrescu =i Gib Mih[escu, revist[ care va juca un rol important]n evolu\ia literaturii rom`ne din perioada interbelic[. Gib I. Mih[escupublic[ ]n G`ndirea prozele O zi de prim[var[ (nr. 3, iunie), Retragerea(nr. 4, 18 iunie), Un c[l[tor (nr. 9, 1 septembrie).

1922 Este prezent ]n G`ndirea cu nuvelele Ierni jilave (nr. 17, 1 ianuarie),Soarele (nr. 22—23, martie-aprilie), Singuratecii (nr. 1, 15 aprilie), Sem-nele lui D[nu\ (nr. 3, 16 mai), Re]ntoarcerea (nr. 5, 15 iunie) =i}nt`mplarea (nr. 7, 1 noiembrie). De asemenea, ]ntre\ine rubricile„Cronica dramatic[“ =i „Cronica m[runt[.“}n decembrie revista G`ndirea ]=i ]ncepe apari\ia la Bucure=ti.

1923 Public[ numai nuvelele }n goan[, ]n G`ndirea (nr. 14, 20 februarie) =iBaba M[ndica, ]n Lamura (nr. 7—8, aprilie–mai), f[c`nd efortul dea-=i ]ncheia studiile universitare. }n sf`r=it, ]n decembrie ob\ine licen\a]n drept.

1924 Se stabile=te, pentru o perioad[ mai ]ndelungat[, la Dr[g[=ani, practi-c`nd sporadic avocatura =i ded`ndu-se ]ndeosebi crea\iei literare.}ncepe s[ scrie romanul Bra\ul Andromedei, elaboreaz[ prima variant[

5Donna Alba. Vol. I

a piesei Pavilionul cu umbre =i ]ncheie alte dou[ piese, comediaConfra\ii =i drama Sf`r=itul, aceasta din urm[ ap[r`nd ]n G`ndirea,nr. 4, din 1 decembrie. Tot ]n G`ndirea (nr. 15—16, aprilie–iulie) pu-blic[ versiunea definitiv[ a nuvelei Vedenia.}n nr. 1 din Cugetul rom`nesc e prezent cu nuvela Troi\a, iar ]n Cuv`ntulliterar =i artistic (nr. 3, 24 noiembrie) cu schi\a Din nou. Ocup[ pentruscurt timp func\ia de consilier juridic al b[ncii „Rede=teptarea“, apoidevine profesor la =coala de ucenici din Dr[g[=ani.

1925 Semneaz[ ]n G`ndirea nuvela Co=ul cu t`rguieli (nr. 7, 15 ianuarie) =iprimele capitole din romanul Femeia de ciocolat[ (nr. 12—13—14,aprilie-mai). }n Via\a rom`neasc[ (nr. 10, octombrie) i se public[ nu-vela }ntre por\elanuri.29 noiembrie. Se c[s[tore=te cu Elena Ioana St[nescu.Pasionat de astronomie, construie=te un turn pe acoperi=ul casei saledin Dr[g[=ani, unde instaleaz[ un puternic telescop.

1926 27 ianuarie. Prim[ria ora=ului Dr[g[=ani ]l nume=te „avocat al comuneicu rug[mintea de a ap[ra interesele acesteia ]n orice proces.“19 august. Se na=te prima sa fiic[, Mira.Asocia\ia criticilor dramatici =i muzicali acord[ premiul ]nt`i piesei salePavilionul cu umbre.Desf[=oar[ o activitate publicistic[ prodigioas[: Tabloul (G`ndirea, nr.1, februarie), Asem[narea (Universul literar, nr. 48, martie), La „Grandi-flora“ (Via\a rom`neasc[, nr. 2—3, februarie–martie =i nr. 4, aprilie),Scuarul (Ramuri, nr. 7—9, iulie–septembrie ), Ur`tul (G`ndirea, nr.6—8, iulie–septembrie =i nr. 9—11, octombrie–decembrie), Examenul(Via\a rom`neasc[, nr. 12, decembrie).

1927 }n G`ndirea public[ A=teptare (nr. 3, martie) =i Frigul (nr. 5, mai), apoiToamna, ]n Via\a rom`neasc[ (nr. 6—7, iunie–iulie) =i Amurgul, ]n Scri-sul rom`nesc (nr. 1, noiembrie).

1928 La ]nceputul anului apare primul volum de nuvele al lui Gib I. Mih[escu,La „Grandiflora“, ]n Editura „Scrisul rom`nesc“ din Craiova.3 martie. La Teatrul Na\ional din Bucure=ti are loc premiera pieseiPavilionul cu umbre, din distribu\ie f[c`nd parte Marioara Ventura,Ronald Bulfinski, A. Pop Mar\ian, Eugenia Zaharia, G. Calboreanu, Gr.M[rculescu, M. Polizu =i A Gusti. Piesa s-a bucurat de un r[sun[torsucces, ]ntreprinz`ndu-se un lung turneu ]n ora=ele Constan\a, Ploie=ti,

6 Gib I. Mih[escu

Br[ila, Gala\i, B`rlad, Ia=i, Boto=ani, Roman, Foc=ani, Bra=ov, Cluj, Arad=i Timi=oara.

1929 Gib I. Mih[escu se stabile=te la Bucure=ti, ob\in`nd un post la Direc\iapresei din Ministerul Afacerilor Externe.}n Editura „Cartea rom`neasc[“ se tip[re=te cel de al doilea volum denuvele, Vedenia.

1930 Apare primul roman al lui Gib I. Mih[escu, Bra\ul Andromedei, la Edi-tura „Na\ionala“ Ciornei.Colaboreaz[ intens la ziarul Curentul.}n G`ndirea (nr. 12, decembrie) public[ un fragment din romanulRusoaica.

1931 Continu[ cu aceea=i intensitate colaborarea la Curentul, dar semneaz[=i unele proze ]n Vremea, Via\a rom`neasc[, Boabe de gr`u, G`ndirea,Adev[rul literar =i artistic.

1932 Ianuarie. Apare ziarul Calendarul, ]n a c[rui redac\ie intr[ =i Gib I.Mih[escu, semn`nd aproape ]n fiecare num[r.

1933 E prezent ]n vitrinele libr[riilor cu romanul Rusoaica, bucur`ndu-sede cele mai elogioase aprecieri din partea criticii literare.Tot ]n Editura „Na\ionala“ Ciornei vede lumina tiparului un alt romanal lui Gib I. Mih[escu, Femeia de ciocolat[.10 aprilie. Se na=te a doua fiic[ a scriitorului, Ionica.Romanul Rusoaica este ]ncununat cu Premiul Societ[\ii Scriitorilor Rom`ni.

1934 }n Editura „Cugetarea“ ]i apare romanul Zilele =i nop\ile unui student]nt`rziat.

1935 Cel din urm[ roman al lui Gib I. Mih[escu, Donna Alba, e tip[rit deEditura „Cartea rom`neasc[“.3 august. Aflat la mare, sufer[ o puternic[ criz[ de rinichi.16 septembrie. Este internat la sanatoriul „Martin Luther“ din Sibiu.16 octombrie. Venind ]n Bucure=ti, se interneaz[ la Sanatoriul Dia-coneselor, de unde este transferat la Spitalul gardienilor publici.19 octombrie. Gib I. Mih[escu se stinge din via\[, la v`rsta de numai41 de ani.22 octombrie. Scriitorul a fost ]nmorm`ntat la Dr[g[=ani.

Teodor V~RGOLICI

7Donna Alba. Vol. I

Am pornit cu st`ngul ]n lume, ca =i ]n r[zboi. La demobili-zare, acolo, ]n dosul magaziilor g[rii, pe c`mpul pres[rat cumese =i cu solda\i be\i de fericirea vie\ii rec`=tigate, pe to\i i-amauzit: „B[ga\i de seam[, c`nd v[ ve\i vedea cu libretul ]n m`n[,s[ porni\i cu dreptul!“ Dar eu =tiu c[ oric`t m-am muncit cug`ndul, acum un an, s[ mi=c ]ntì dreptul, c`nd s-o da sem-nalul de plecare, spre front, din obi=nuin\[ milit[reasc[ —de=i acum nu mai r[cneau porunci scurte ca la parad[ =i ni-meni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte —, am mi=catst`ngul. +i iat[-m[ c-am ajuns prin at`tea ploi de foc, cu pi-cioarele =i cu mìnile zdravene, cu pieptul ne]ng[urit, tocmaiaici, ]n aceast[ zi sfin\it[ a liber[rii de orice pericol. Iar ast[zie zi de mar\i =i dac[ to\i oamenii dimprejurul meu se fac auita c-au s[ porneasc[ ]napoi pe drumul vie\ii, cu tot dreptulmi=cat ]ntì, ]ntr-o zi at`t de nefast[, eu m[ simt din cale-afar[ de mul\umit. Mai lipse=te s[ fie ast[zi 13. Dar sunthot[r`t, de acum ]nainte, toate faptele mari pe care le voiface s[ le pornesc ]n zi de mar\i =i de 13, c[ci sunt hot[r`t s[fac numai fapte mari. +i am b[gat de seam[! acestea suntzilele oamenilor cu voin\[, =i am mai b[gat de seam[, oame-nii cu voin\[ nu trebuie s[ se g`ndeasc[ niciodat[ la astfel denimicuri =i trebuie s[ ]ntreprind[ tot ce au de ]ntreprinsoric`nd s-o nimeri.

8 Gib I. Mih[escu

Iar eu am multe de ]ntreprins: mai ]ntì s[-mi refac situa\iamea... civil[. A=a numesc situa\ia pe care o voi avea, pe caretrebuie s-o am de-acum ]nainte ]n lume.

E foarte drept: r[zboiul m-a v[rsat sublocotenent ]n re-zerv[. Asta e un lucru ]nfior[tor de important pentru mine =ie o adev[rat[ mustrare, \in`nd seam[ cum m-a cules acestr[zboi de pe drumuri. Nu de pe drumul lung pe care l-amf[cut m`nat din urm[ =i din l[turi de grada\ii serviciului derecrutare, cu ]ntregul meu contingent de pu=tani ne]mbr[ca\i=i zgomoto=i =i sf`r=ind s[ r`d[ numai c`nd c[deau de r[s-crunt[ oboseal[ sau de schijele zb`rnìetoare, ]mpro=cate deun aeroplan hain. Nu de pe drumul [sta vreau s[ spun c[ m-acules r[zboiul. Acest mar= s[lbatic, trebuie s-o recunosc, ]mida cel pu\in provizoriu o direc\ie ]n via\[, oric`t de bine s-arfi v[zut, la cap[tul lui, chiar marginile vie\ii ]ns[=i.

Dar ]nainte de a porni ]ntr-aci, nu eram dec`t pur =i sim-plu o haimana, un vagabond. Am fugit de-acas[, mai degrab[de la =coal[, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, secheam[, de sub scutul =i autoritatea p[rin\ilor, cu mul\i ani]n urm[. Trebuie s[ m[ fi urm[rit pretutindeni cu poli\ie =itelegrame, c[ci tat[l meu era doctor de t`rg =i om de stare:avea =i vie =i, acolo la vie, ascult`nd cum \`rìe ploaia peacoperi=ul hardughiilor cu butoaie goale, lin, teasc =i zdrobi-tori, prin care ]mi pl[cea s[ m[ v`r, am pl[nuit ]ntìa mare]ndr[zneal[ din via\[. Fluieram a drum lung =i-mi ziceam:c`nd voi pleca anul [sta la Craiova (adic[ la liceu) — fiu-fiu,dup[ dou[ s[pt[m`ni — fiu-fiu... zbughe-o... +i r`deam, g`n-dindu-m[ nu at`t la mutra tatei ]n fa\a acestei ]mprejur[ri,

9Donna Alba. Vol. I

c`t mai ales a domnului Stiegler, directorul meu de pension...Iar ploaia \`r`ia ]nainte =i eu citeam pe Mihail Sadoveanu,care m[ ]mbia la duc[... A=a \`r`ia =i-n c[r\ile lui ploaia pe=indrilele acoperi=urilor =i pe covergile c[ru\elor moc[ne=ti.Apoi mai gl[suia acolo despre z[voaie =i despre poduriumbl[toare =i alte lucruri multe =i minunate, pe care aproapeardeam s[ le v[d. Astfel de lucruri minunate se g[seau ele =ipe la noi, dar eu vream s[ le v[d departe, c[ci ]n dep[rtareele trebuiau s[ fie =i mai triste, ca ploaia asta, =i mai dragi.Mai g[sisem doi scriitori ru=i care m[ invitau la plecare: Gor-ki =i Gogol — =i cu ei ]n serviet[ =i cu Sadoveanu pe deasu-pra, am =ters-o ]ntr-o bun[ zi, cu 38 de lei ]n buzunar, pecare, parte ]i economisisem, parte ]i =terpelisem din buzunarultatei ]nainte de a lua drumul, chipurile, al =colii. 7 lei m-acostat trenul p`n[ la Br[ila, iar de-acolo toate drumurile le-amf[cut mai mult pe jos. }ns[ la Br[ila m-am f[cut hamal ]n port— eram cel mai bun gimnastic din clasa mea =i puteam s[bat pe oricine din cele dou[ clase superioare ale mele. Chiarde la Br[ila mi s-a pierdut urma.

Pe urm[, pe unde n-am umblat! Am fost =i la Odesa, numaia=a, ca s[ dorm o noapte pe chei =i alte vreo dou[-trei prinstep[; dar mai mult am dormit pe chei, ]ns[ pe vagabonziilui Maxim al meu nu i-am g[sit. }n locul lor am dat de ni=tenamile lene=e =i murdare =i care-=i blestemau soarta — cuscandal mare la fiecare clip[ — =i scuipau ]n ea; dac[ ar fiputut, ar fi omor`t-o, dar pentru c[ a=a ceva nu era cu pu-tin\[, se ]njunghiau uneori ]ntre ele ]ntr-o h[rm[laie denesuferit. C`nd am ]ncercat s[ le spun unora c[ tocmai o ast-

10 Gib I. Mih[escu

fel de soart[ e frumoas[, c[ e f[r[ ap[rare =i f[r[ hotar, eraus[ m[ ]njunghie =i pe mine. M-am ]ntors atunci tot la Sa-doveanu, la oamenii lui mai mult mu\i =i care rezolvau totulcu o ]mbiere spre oala cu vin; [=tia nu puneau m`na la cu\itpentru un g`nd bun ce le aduceai, ba, dimpotriv[, atunci v`rautesacul ]napoi la br`u =i deschideau ochii mari spre c`mpii,spre culmile, spre z[voaiele =i apele peste care ]mp[r[\eau,=i urechi largi la o poveste chiar f[r[ t`lc sau la o vorb[ deduh, f[r[ nici un folos, dar bine adus[.

Pe urm[, cu v`rsta, m-a prins dorul c[l[toriilor pe ap[. Darpe vapoare nu m[ primeau f[r[ ]nvoirea p[rin\ilor, fiind ]nc[prea t`n[r, din care pricin[ am ]nceput s[ mint =i s[ m[ pre-fac: ba am ]ntocmit =i ni=te certificate potrivite de minunepentru tot ce mi se cerea. Mai ales isc[litura tatei o tr[geamcu o siguran\[ f[r[ pereche, iar pece\ile, pe care mi le ]mpru-muta vreun servitor de pe la cine =tie ce oficiu pentru un golo-gan sau o glum[, =tiam c`t s[ le ]ntorc ]n loc, astfel ca nu-mele \[rii =i al institu\iei de care era nevoie s[ ias[ limpede,dar al localit[\ii =i al jude\ului meu s[ apar[ ]ncurcat =i ]ntinat.Astfel am putut s[ ajung, cum spun, la Odesa, =i mai pe urm[s[ fiu ]nrolat pe vase de comer\, care m-au dus la Constanti-nopol, ]n Grecia, ]n Asia Mic[, ]n Egipt =i chiar p`n[ ]n Am-sterdam. Atunci eram ]mpins din urm[ de c[r\ile lui PierreLoti =i Claude Farrère, pentru c[, dac[ la alte c[r\i de =coal[nici nu mai vream s[ m[ g`ndesc m[car, ]mi pl[cea totu=i s[citesc povestiri =i romane =i dorin\a de a p[trunde ]ntr-o lite-ratur[ mai mare ca a noastr[ m-a f[cut s[ pierd multe nop\i(uneori ]ntre zilele de munci istovitoare) cu buchisitul unor

11Donna Alba. Vol. I

h`r\oage cu istorioare fran\uze=ti =i a unor dic\ionare vechi=i — b[gasem de seam[ chiar de pe atunci — pu\in camproaste. Le luasem simbrie de la un anticar br[ilean pe carel-am ajutat s[ se mute. Dar =i la Br[ila =i la Gala\i =i laConstan\a ]mi pl[cea s[ m[ amestec printre marinari str[ini,uneori le pl[team =i chefurile, ba chiar m[ alegeam =i eu cuoasele rupte, oric`t eram de voinic (pentru c[ ei =i la be\ie=tiau unde trebuie aruncat un pumn =i unde trebuie prijonitcu altul), numai ca s[ le prind grai =i obiceiuri. +i astfel orupeam ni\el engleze=te =i nem\e=te; dar ambi\ia mea era s[]nv[\ ]nt`i =i ]nt`i fran\uze=te =i, cum vase franceze nu preaveneau prin p[r\ile noastre, ]nv[\am astfel de la turci, de lagreci =i de la al\i str[ini care =tiau, =i mai cu seam[ din c[r\ilecu istorioare copil[re=ti =i din dic\ionarele cele st`ngace.

Dup[ ce a izbucnit r[zboiul cel mare, ca la un an, am vruts[ plec la Marsilia s[ m[ ]nrolez ]n armata francez[; dar abiaatunci s-a b[gat de seam[ c[ actele mele erau =ubrede de tot.Ba s-a mai b[gat de seam[ — =i eu la fel, abia atunci am b[gatde seam[ — c[ uitasem s[ m[ prezint ]n anul acela la recru-tare (pe vapoare nu servisem dec`t ]n marina comercial[).M-am pomenit, a=adar, oprit la comenduire pentru fals =i nesu-punere la legile militare. +i cum abaterile mele penale se]mp[r\eau ]ntre jurisdic\ia militar[ =i cea civil[, m-am pomenitpurtat ]ntre baionete de la tribunal la comenduire; a=a amputut ]ntr-o bun[ sear[ s-o =terg bini=or din convoi =i atuncitocmai prin mun\ii Vrancei m-am oprit. Dar pe drum am datde crame, de dealuri =i v[i cu r[sunet de sf`rleaz[ =i dorul de

12 Gib I. Mih[escu

ai mei m-a ]ncle=tat deodat[, cu mare t[rie. }ns[ eu tot ammai r[t[cit p`n[-n miezul iernii pe coclauri neumblate, amr[zb[tut la drumuri nemaib[tute =i la r[sp`ntii cu hanuri =icu focuri de popas ca la ]nceputul pribegiei mele.

Dar pe aici ]ncepusem s[ nu m[ mai simt ferit ca ]n por-turi. Am socotit c[ tot mai nimerit este s[ m[ pierd ]n v[lm[-=agul =i-n lavra ora=elor mari. +i m-am aciuat la Ia=i o dat[cu primele ninsori din anul acela 1915. }ns[ chiar ]ntr-a douas[pt[m`n[ m-am ]nt`lnit cu doi concet[\eni din t`rgul meuoltenesc. Eu i-am recunoscut de ]ndat[, ]ns[ credeam c[ einu vor ghici cine sunt sub tr[s[turile anilor din urm[ =i maicu seam[ cu statura mea cea nou[, care de c`nd fugisem cres-cuse cu repeziciune de copac.

Totu=i i-am v[zut c[ m[ privesc cu luare-aminte =i =o-poc[iesc ceva ]ntre d`n=ii; dac[ n-ar fi fost evrei, m-a= fi ]ntre-bat ce pot c[uta ei tocmai la Ia=i? Au =opoc[it =i au privit demai multe ori ]n urm[, iar eu am gr[bit dup[ col\uri tot maimulte =i mai ]ntortocheate, p`n[ la hanul tot ovreiesc undelocuiam. Acolo am tres[rit la glas str[in ]n jargon: am ]ntre-deschis u=a, crez`nd c[ au dat iar[=i de mine conor[=enii mei.Erau al\ii, necunoscu\i, dar eu n-am mai ie=it acum din pla-nul nou ce-mi f[urisem. Mi-am pus hainele bune, potrivitecu condi\ia tatei, pentru c[, de=i tr[sesem be\ii multe, dar unban tot pusesem deoparte, pentru c[r\i de citit, pentru ]mbr[-c[minte =i pentru vreo lips[ neg`ndit[ (=i-mi prisosiser[, pen-tru c[ umerii mei la\i mi-au g[sit totdeauna de lucru; maiales femeile, c`nd aveau nevoie de muncitori cu ziua, m[angajau de la prima vedere: =tiam eu c[ eram chipe=, =i nu o


dat[ dup[ plat[ — c[ci la plat[ nu renun\am niciodat[ —sf`r=isem angajamentul ]n patul lor). M-am g[tit deci ca unvrednic fiu al domnului doctor Mihalache Aspru din Z[reni =imi-am luat bilet de tren pentru \inutul natal. Dac[ t`rgu=orulp[rintesc ar fi avut gar[, a= fi luat chiar =i bilet de clasa 2-aca s[ cobor c`t mai onorabil din vagon ]n fa\a concet[\enilor=i poate =i a tat[lui meu. }ns[ din gar[ de la Urag[=ani maif[ceam aproape =aizeci kilometri de c[ru\[, drum de deal =ip[dure, p`n[-n t`rg la Z[reni.

Tata m-a primit cu uimire =i mama s-a pierdut de mai multeori de bucurie =i lacrimi, c`nd m-au v[zut. Pe urm[ tata, careera om de realit[\i, a umblat =i s-a zb[tut ]n toate p[r\ile, cas[-mi aranjeze starea precar[ ]n fa\a legilor. A luat de maimulte ori ]n lung drumul =i mai greu al R`mnicului, capitalajude\ului, =i cu deputatul locului =i cu prefectul, care de aseme-nea i-era prieten politic, mi-au potrivit situa\ia. La milit[rieeram acum am`nat pentru o a=a-zis[ criz[ de colici hepatici(]n via\a mea n-am suferit alt[ durere dec`t de ap[sarea cum-plit[ a \estei, c`nd m[ ]mb[tam prea r[u), iar chestia falsu-lui, pentru c[ mai complicat[, c[p[t[ o ]ndreptare =i mai minu-nat[. Procesele fur[ contopite ]ntr-unul =i aduse ]ncoace, latribunalul jude\ului; iar dup[ c`teva ]nf[\i=[ri se stinse totul.Drept mul\umire pentru ostenelile tat[lui meu (se pref[ceac[ umbl[ pentru mine ]n urma st[ruielilor =i lacrimilor ma-mei, altfel, dup[ el — m-asigura — n-aveau dec`t s[ m[ ]nha\ela armat[ =i s[ m[ ]nghit[ pu=c[ria), f[g[duii solemn s[ con-tinuu liceul ]n particular. Colicicii hepatici ]mi mai ob\inur[ oam`nare =i, ]n iunie, spre marea fericire — pe care de ast[

14 Gib I. Mih[escu

dat[ nu o mai putu ascunde — a tatei, ob\inui diploma deabsolvire a patru clase gimnaziale.

}n r[zboi am plecat cu contingentele tinere =i cu al\iam`na\i. Nu ne-au recrutat, dar din cauza invaziei au fostridica\i to\i cei ]n stare s[ poarte arme de la 18 ani ]n sus =itrimi=i ]n Moldova. Acolo am fost \inu\i pe l`ng[ oficiile se-dentare p`n[ ne-o veni r`ndul s[ umplem regimentele, iarcei care aveam mai mult de 4 clase de gimnaziu, ]mp[r\i\i pela =colile militare. }n satul acela de l`ng[ Ia=i m-am desp[r\itde tata, care fusese de asemenea mobilizat cu grad de colo-nel medic. C`nd am ie=it din =coal[, proasp[t elev plutonier,=i m-am dus s[-l reg[sesc, tata murise cu trei luni ]nainte, detifos exantematic. }n schimbul acestei teribile ve=ti, coman-dantul oficiului sedentar mi-a propus s[ m[ repartizeze la re-gimentul de mar= al diviziei. Eu ]ns[ am cerut s[ merg pefront, =i din durere pentru moartea tatei, dar mai ales dincuriozitate. Era tocmai ]n anul luptelor de la M[r[=e=ti, darregimentul a trebuit s[ stea mai multe zile ]n rezerv[, aproapede apa Siretului; abia mai t`rziu, dup[ un mar= for\at de onoapte =i o zi cu ploaie c[ldu\[, ne]ntrerupt[ =i nesuferit[,de august, am fost arunca\i ]n foc la Muncel, pe-o latur[ aM[r[=e=tilor. Acolo am r[mas dup[ respingerea inamicului,am durat tran=ee =i n-am mai fost schimba\i p`n[ la armisti\iu;]ns[ de lupte mari n-am mai avut parte dec`t o dat[, la 14septembrie, cu prilejul unei rectific[ri a frontului. }ncolo, micih[r\uieli ne]nsemnate =i ne]ncetatul bombardament al arun-c[toarelor de mine; nici o m`ndrie =i nici un fel de eroism


nu-\i p`lp`ia ]n artere ]n fa\a acestui soi de mor\i r[zboinice,persistente =i anonime. }n cele din urm[, ]ns[, m[ alesei =ieu, care m[ „culcam“ cel din urm[ la ]nceputul bombarda-mentului, cu fric[ =i grij[ pentru bruma de suflet c`t ]mi mair[m[sese de pe urma acestui trai de c`rti\[ b[tut[ p`n[-n fun-dul vizuinii, =i acum numai c[ auzeam cel mai mic =uier =im[ zv`rleam, ca un automat, la pieptul p[m`ntului ocrotitor.

Am p[=it cu st`ngul la demobilizare — cum am spus —,pentru c[ =i c`nd am plecat pe front am p[=it cu st`ngul, ]nschimb, c`nd ne-a luat cercul de recrutare s[ ne duc[ ]n Mol-dova, am pornit cu dreptul =i totu=i a murit tata. Dar nicist`ngul nu mi-a fost cu noroc, pentru c[ ajuns ]napoi la Z[reni— erau ]nc[ trupe de ocupa\ie ]n Oltenia — c`nd am confir-mat mamei c[ e adev[rat ceea ce aflase despre tata numai pejum[tate de la solda\ii re]ntor=i ]naintea mea, a c[zut greubolnav[ de cordul ei =i peste trei s[pt[m`ni a ]nchis ochii =id`nsa. Am r[mas deci singur cu casa =i cu via, pe care, sc`rbitde aceste lovituri, le-am v`ndut cu pre\ bun =i, dup[ plecareanem\ilor, am luat drumul Bucure=tilor.

Am inaugurat o via\[ de chefuri, dar c`nd a trebuit ]n sf`r=its[ schimb haina militar[ — aveam voie demobiliza\ii s[ lemai purt[m — m-am rev[zut, chiar ]n haine civile bune =ielegante, vagabondul de odinioar[. Atunci crunte ambi\iimi-au cutreierat creierul =i inima: am ]nceput s[ ]nv[\ cu fu-rie, pentru a-mi continua liceul, =i am =tiut a=a de bine la exa-menul pentru clasa V-a, c[ am ob\inut media cea mai mare.}ns[ atunci am b[gat de seam[ c[ fa\[ de al\i camarazi de

16 Gib I. Mih[escu

r[zboi, care aveau grij[ s[ se prezinte ]n uniform[, profesoriierau nespus de indulgen\i. Asta m-a f[cut ca la examenelece-au urmat s[ m[ prezint =i eu cu studiile numai ame\ite, ]nschimb cu uniforma mea cea veche =i care, ]n restri=teaponoselii ei, avea aerul cel mai eroic din toate uniformele defa\[. }ns[ cum, cu vremea, bun[voin\a profesorilor pentruepole\ii demobiliza\ilor ]ncepu s[ se mic=oreze, iat[ iar mijind]n mine g`ndul falsului =i al escrocheriei, ba mai mult ]nc[,iat[ chiar acest instinct ]nf[ptuindu-se cu de la sine putere,parc[ s[v`r=it de alt[ fiin\[, dinaintea fiin\ei mele uluite =iparalizate. Astfel, la clasa a VII-ea m-am ]nf[\i=at cu m`necatunicii dungat[, deasupra cotului, de dou[ galoane de r[nit,iar la clasa a VIII-a, de trei. S-a ]nt`mplat ]ns[ ca la clasa aVIII-a s[ se nimereasc[ unul din profesorii care fusese =i la clasaa VII-ea; mi-a s[rit inima din loc c`nd ochii lui s-au oprit at`tde scormonitori pe cele trei galoane, care reprezentau celetrei r[ni ]nchipuite ale mele. }ns[ dup[ nota care am ob\inut-ola anatomie — obiectul lui — am v[zut c[ privirea fusese derespect; mai putea omul s[-=i aminteasc[ dup[ un an ce ga-loane a v[zut la m`neca unui sublocotenent!

Cu uniforma aceasta am f[cut minuni =i la facultate: ]ns[precaut, din cauza comenduirii, n-o ]mbr[cam dec`t numaila examene. Afar[ de-un singur nemernic — =i ]nc[ tocmaicel de drept roman! — ]n care instinctul patriotic era mortpesemne cu des[v`r=ire, to\i profesorii, ]nainte de a-mi notabila ]n catalog, se inspirau parc[ contempl`nd c`teva momentedin nou cele patru galoane de fir auriu (deveniser[ patru,propor\ional cu timpul =i studiile) de pe m`neca tunicii mele,


pe care =i acum o p[strez ca pe-o sf`nt[ moa=te, evident ]ns[f[r[ galoane de r[nit. Numai, cum spun, profesorul de Ro-man, cu o nesim\ire care ar fi revoltat desigur =i pe cel maiplacid cet[\ean al Rom`niei Mari, mi-a considerat m`neca ]nt[cere =i a ]ntors privirile ostentativ plictisit. Cum, nici patrur[ni pe c`mpul de lupt[ nu-l impresionau pe acest beneficiaral bugetului patriei? M-a ]ntrebat despre In jure cessio, de-spre care, m[rturisesc, n-am prea =tiut s[-i dau prea multeam[nunte, ]ns[ am accentuat pe singurul care-mi r[m[seseclar de la mica lectur[ a textului, c[ la romani militarii ce sedistinseser[ ]n r[zboi erau scuti\i de unele din formalit[\ilegreoaie ale emancipa\iei =i ale acestui In jure cessio. +i, ro-stind r[spicat acestea, i-am bravat dispre\ul din ochi cu pri-virea mea vultureasc[, ]ndes`nd cotul cu galoane pe mas[.+i, ]nchipui\i-v[, acest ambuscat, parc[ =i-l v[d, brun, gras =iinexpresiv ca o tob[ mare, m-a tr`ntit, vorba aceea, de mi-aumers fulgii, ]nc`t, la sesiunea urm[toare, m-am sim\it nevoits[-i parcurg cursul anost nu mai pu\in de =apte ori.

Dar ]nainte de toate trebuie s[ reamintesc de acel momental vie\ii mele, care a fost un punct de plecare al ]nt`mpl[rilorce vor urma ]n aceste dest[inuiri. A fost clipa, at`t de dra-matic[ pentru mine, c`nd am v[zut ]nt`ia oar[ pe Alba. }ns[]n minutul acela, care mi-a ]ntors dup[ r[suceala lui at`\i anide mai t`rziu, eu n-am =tiut c[ femeia grav[ =i m`ndr[, ]nalt[=i ]ncremenitor de frumoas[, care a trecut pe l`ng[ mine, pur-ta numele Alba, nici c[ purta numele distins de familie, pecare am aflat mai t`rziu c[-l poart[, =i nici c[ ]n via\a noastr[c[r[rile ni se vor ]ncruci=a iar[si a=a cum ni s-au ]ncruci=at.

18 Gib I. Mih[escu

Destul c[ peste tot acest tineret ]n mijlocul c[ruia m[g[seam =i care era ]ngr[m[dit dinaintea u=ii, cu geamuri]ntunecate =i cu grele z[brele, a liceului unde trebuia s[ netrecem examenul de absolvire, capacitatea, cum ]i spuneamnoi, o t[cere de moarte s-a l[sat deodat[. Eram to\i str`n=iprea devreme. +i intrarea ]n liceu, ca =i ]n curtea liceului,r[m`nea ]nc[ oprit[. B[ie\i chipe=i, ]mbr[ca\i elegant, cei maimul\i cu primul lor costum civil, st[teau pe ie=iturile ferestrui-cilor ca de cetate ale subsolului cl[dirii imense, sau ]n picioa-re, ]n grupuri zgomotoase, to\i cu grij[ de dunga de la panta-loni =i to\i ]mb[ta\i de culorile hainelor civile, cele mai multe— majoritate zdrobitoare — ]n bleu-marine. Printre grupu-rile sta\ionare ale b[ie\ilor, grupurile mobile ale fetelor, c`tecinci-=ase, cu m`inile petrecute una alteia pe dup[ =ale, par-curgeau ]ngusta =i zgomotoasa tab[r[, pres[r`nd la tot pasulvioaiele =i gale=ele lor priviri, flori albastre, verzui, ruginii-]nchise sau negre ca fiorul din ad`ncul beznelor ]nfrico=ate.B[ie\ii le culegeau cu drag, iar al\ii, cei mai pirpirii, nici nuse mai uitau la aceste =col[ri\e, ci rostogoleau bulbuca\ii lorochi timizi, cu aere exagerate de ]ndr[zneal[, trec[toarelorelegante sau apari\iilor feminine din ma=inile fugare.

Se g[seau =i exemplare distonante, ]n aceast[ exuberan\[=i nep[sare, chiar pe treptele pline de \[r`n[ ale sc[rii de in-trare, pe care le acaparaser[ din vreme ca primi ocupan\i;erau ]mbr[ca\i ]n haine lustruite de b[ie\i de pr[v[lie sau ]nvechi uniforme rebegite. Ei nu vreau s[ piard[ nici ultimeleminute, c[ci r[sfoiau aten\i prin c[r\i =i maculatoare; din c`nd]n c`nd, ]=i =opteau ]nfiora\i, inform`ndu-se de vreun membru


necunoscut din comisie, pe c`nd dincolo, ]n gr[mada ne-p[s[torilor, se auzeau expresii admirative ca acestea: „{la,]naltul =i sub\irelul? Ei bine, [la vorbe=te latine=te, domnule!“sau: „Cine, obraznicul [la gras, de nu-i mai st[ gura? Are scri-soare de la domnu’ ministru Duca ]n buzunar, drag[!“

+i deodat[ s-a l[sat acea t[cere, comunic`ndu-se din grup]n grup ca o fulger[toare contagiune: trecea ea, Alba. Cu pasde sus, cu o privire care nu se oprea nic[ieri, ea parcurgeatalazurile de tineret, care se dau ]n l[turi ca valurile M[riiRo=ii dinaintea pasului lui Moise. Fetele ]nse=i =i-au str`ns flo-rile lor albastre, castanii =i ]ntunecate, =i-n semne de firescomagiu le-au aruncat asupra ei, p`n[ c`nd a ocolit col\ul: ]nochii celor mai multe nu era invidia, ci m`ndria =i ]ncrederea]n propriul lor viitor, de care nu le mai desp[r\ea acum dec`t]nc[ vreo dou[-trei examene. Dar trec[toarea cea minunat[nu s-a uitat nici un moment, la nici una =i la nici unul; numaieu am izbutit s[ ]ntorc spre mine un moment ochii ei de ne-sigur[ culoare, dar ]n orice caz teribil de ]ntuneca\i, =i chiars[ smulg un z`mbet, ce spun, un adev[rat ]nceput de r`s, depe floarea buzelor ei.

Dar cum? Dumnezeule, sinistru succes!Eu o v[zusem ]nc[ mult mai de departe, dar c`nd a ajuns

]n dreptul meu, pentru ]nt`ia oar[ mi s-a ]nt`mplat ]n via\[,m`na a ]nceput s[-mi tremure ca apucat[ de-un frig nervos=i deodat[ marile dic\ionare, de peste 2 000 de pagini al luiBailly, format ]n 8, =i cel de peste 1 500 al lui Quicherat, au]nceput s[-mi joace sub bra\: p`n[ s[ ]ntind m`na cealalt[ s[le opresc, c`nd ea era la un pas de mine, Bailly a =i apucat

20 Gib I. Mih[escu

spre caldar`m, de care s-a oprit cu o detun[tur[ sp[im`n-t[toare =i pe urm[ a pornit =i Quicherat cu restul de c[r\i. Eam-a privit ]nminunat[ de aceast[ ]nt`mplare, =i gravitatea eis-a scuturat de mai multe ori ]n acele zbucniri de r`s pe caretotu=i se silea s[ le oprime.

A devenit oare mai m`ndr[ de ea ]ns[=i plec`nd mai de-parte? Pentru c[ era evident, dup[ focul din obrajii mei =idup[ urechile mele, pe care le sim\eam ca dou[ v`lv[t[i, ea=i-a dat seama care a fost cauza penibilei st`ng[cii. Mult[vreme ]n juru-mi a r[sunat r`sul b[ie\ilor =i al fetelor; ele m[priveau chiar ad`nc =i lung pe sub genele l[sate, dar c`ndvedeau c[ ]ntorc ochii ]ntr-alt[ parte nu se puteau st[p`ni s[nu izbucneasc[ ]n hohote ]nfundate, ascunz`ndu-=i capul unadup[ um[rul celeilalte.

}n tot timpul examin[rii, g`ndul mi-a zburat departe ]ndup[-amiaza aceea. F[r[ s[ vreau, ba chiar silindu-m[ s[ alungastfel de idei neroade, nu puteam s[-mi explic de ce tre-c[toarea, care p[rea nobil[ =i avut[, a tres[rit at`t de vehe-ment la bubuitura dic\ionarelor de limbi moarte. De bun[seam[, r[spunsul e limpede: cine n-ar fi tres[rit, c`nd unuicogeamite ofi\er, cu trei galoane de r[nit pe m`nec[, ]i scap[at`t de aproape dou[ v`rtoase c[r\i din m`n[, bufnind a=ade puternic pe asfalt? Dar mi s-a p[rut mie... tres[rirea aceea,ba da, am v[zut bine... era pentru mai mult dec`t at`t... parc[era un zv`cnet de nemul\umire pentru orice zgomot, pentruorice ]nt`mplare nepotrivit[ cu mersul g`ndurilor, cu potrivea-la ]mprejur[rilor pe care femeia aceasta frumoas[ le a=tepta


]n drumul ei. A r`s ea, f[r[ ]ndoial[, la urm[, =i-n r`sul eip`lpìa orgoliul c[-i fusese adresat pe nea=teptate un omagiuat`t de insolit, dar acum, c`nd ]n sala de examen sc`r\ìe doartocurile, =i ochii p[trund tot mai profund ]n ]nc`lceala stilu-lui ciceronian, eu v[d bine c[ r`sul acela a fost parc[ deu=urare, de mul\umire, de bucurie c[ toat[ explozia, totnea=teptatul ]nt`mpl[rii caraghioase, n-a fost dec`t at`t ce-afost, =i ]nc[ un compliment, un umil compliment al unui bietofi\era= descins =i demobilizat care-=i trece un examen ]nrestan\[, un st`ngaci =i sincer compliment adresat involuntarrarei ei frumuse\i.

Dar at`t =i nimic mai mult: ea a plecat cu adierea aceeade team[ care i-a p`lpìt deodat[ ]n ochi =i-n suflet, a plecatmai departe cu ea, numai acoperit[ de un z`mbet de mul-\umire, de fericire =i orgoliu. Nu =tiu dac[ a\i v[zut vreuncopil fraged =i frumos p[lit de cine =tie ce brusc[ spaim[ =i n-a\idorit ca spaima aceea s[ aib[ un motiv real, s[ nu fie st`rnit[de-o biat[ vedenie copil[reasc[, pentru a interveni de ]ndat[,p`n[ =i risc`ndu-\i via\a, numai ca s[ prime=ti de pe buzelesub\iri =i din ochii grei un semn de mul\umire, numai pentrua vedea mìnile pl[p`nde =i febrile ]ndrept`ndu-se recu-nosc[tor spre tine? Dar acum ]nchipui\i-v[ pe aceast[ fru-moas[ femeie, cer`ndu-v[ ajutorul ]ntr-un moment de cum-plit[ panic[, ]ntr-o grozav[ derut[ sufleteasc[? Poate fi cevamai minunat, mai dulce, mai r[scolitor, dec`t recuno=tin\aunor ochi frumo=i de femeie? Eu ]mi terminasem, cred, binetezele la latin[ =i mai ales la greac[ (urmasem clasica pentruc[ prin porturi ajunsesem s-o rup bine ]n greceasca modern[

22 Gib I. Mih[escu

=i, cu toate deosebirile acesteia de elin[ veche, mi-era grozavde u=or s[ descifrez texte =i s[ m[ servesc de dic\ionarulenorm, care m[ f[cuse de ru=ine adineaori) =i-n a=teptareasemnalului de plecare, mergeam cu g`ndul dup[ femeiacare-mi mul\umise cu ochii pentru spontana mea gaf[ admi-rativ[. Dac[ sufletul ei era agitat, drumul ei trebuie s[ duc[pe c[r[ri ]ntortocheate, m[ g`ndeam, =i m[ vedeam ie=indu-idinainte la cel mai greu cot al vie\ii. Mi-au pl[cut totdeaunadrumurile complicate, ]ncercate, al c[ror sf`r=it s[ nu poat[fi v[zut, nici m[car ghicit, dup[ primii pa=i. R[zboiul ar fifost pentru mine un adev[rat amuzament, dac[ scena lupte-lor s-ar fi schimbat zilnic ca-n tragedia napoleonian[. Darmonotonia tran=eelor m[ exasperase cu des[v`r=ire, =i toat[amintirea acestui formidabil eveniment al vie\ii mele nu setraducea dec`t prin miros de p[m`nt =i prin imaginea unorb[ltoace de noroi =i s`nge: noroioas[ glorie!

Acum stam ]n odaia asta de =coal[, pe b[ncile c[reia b[ie\ide oameni a=eza\i se str[duiesc s[ descopere, ]n ]nc`lcealafrazelor antice, drumul cel mai drept al vie\ii. Eu ]nsumi m-amzb[tul adineaorea la fel, pentru un astfel de drum, cu toatec[ m[ ]ngrozesc de-acum de netezimea =i monotonia lui; o,capetele astea toate, tunse sau frezate, ondulate, pom[date,oxigenate, =i dracu’ mai =tie cum, m[ dezgust[ literalmentecu ]nc[p[\`narea lor de a-=i afla, prin munc[ cinstit[ sau micipung[=ii pe sub banc[, un rost c`t mai clar =i o comoditatec`t mai sigur[ a traiului lor viitor. Mi-e sc`rb[ pur =i simplu,cu toate c[ nu m[ ridic s[ apostrofez pe profesor, de mizeriaacestor formalit[\i idioate =i =tiu bine c[ m`ine voi veni la


fel, s[ scriu =i s[ m[ las ]ntrebat, s[ m[ treac[ toate n[du=elile]n c[utarea celui mai bun r[spuns, c[ apoi voi merge mai de-parte la universitate =i voi frecventa regulat =i docil pe to\iace=ti gr[duitori ai culturii mele, care trebuie s[-mi dea opecete =i-o isc[litur[, s[ aplice o marc[ standard pe clocotulad`nc al sufletului meu.

Textul pe care l-am tradus din grece=te descrie primii pa=iai lui Ulise ]n insula nimfei Calipso. Eu =tiu tot episodul maideparte, =i versurile limpezi =i armonioase, =i frumuse\ea senti-mentelor care se ]ncheag[ aci r[sun[ at`t de distonant ]naceast[ incint[ de c[p[tuial[, c[ m[ cutremur. „L[sa\i-m[ dup[femeia necunoscut[, s-o p`ndesc la col\ul str[zii, s[ p[trundc`t de pu\in ]n ]nc`lceala c[r[rilor str[b[tute de pasul eimajestuos!“ implor[ ochii mei pe domnul de greac[ cu oche-lari de celuloid, cu burt[ c`t un butoi de zece decalitri =i cudegetele p[tate de cafeniul trabucurilor proaste pe care lepuf[ie dup[ program. „Iat[ unde v[ poate duce, bravi b[ie\i,versurile lui Homer“, par a gr[i ochii lui cr[p`nd de satisfac\ie=i p`ntecele cr[p`nd de tensiune. Iar b[ie\ii scriu de zor,foarfec[ dic\ionare =i arunc[ sterpe sonde ]n str[funduri dememorie, pelerini tri=ti ai vie\ii ]n drum neogoiat spre idolullor, idealul lor sf`nt, burta domnului profesor sau alte bur\i,cu c`t mai mari, cu at`t mai sus pe scara vie\ii netede =i drepte.

Se vede c[ profesorul de limbi vechi a ]n\eles rug[ciuneaochilor mei, c[ ne-a permis celor ce am terminat s[ ie=im. M-ampostat la r[sp`ntia din fa\a liceului, p`ndind ]n ad`ncul str[ziipe care cotise necunoscuta. +i mi s-a p[rut c-o rev[d, chiarmai repede dec`t m[ a=teptam. Era ]nc[ departe, ]ns[ mersul

24 Gib I. Mih[escu

ei de antic[ regin[ m[ asigura c[ nu poate fi altcineva. A= fivrut s-o urm[resc pas cu pas din dep[rtare, s[-i prind pe ]nce-tul firul nemul\umirilor, poema triste\ilor ei parfumate cugrelele pic[turi ale tenta\iilor =i misterului, =i g`ndul m[ duceh[t-departe, m[ vedeam ap[r`ndu-i salvator ]n armur[, ]nculmea supremei restri=ti, c`nd ea avu deodat[ un momentde ezitare, o m[=in[ a trecut pe l`ng[ d`nsa, ea a oprit-o =i s-aurcat repede. Imbecilul, n-am ]n\eles dintr-un ]nceput c[ m[cunoscuse de la distan\[ dup[ enormele dic\ionare; ma=ina aprelins bordura trotuarului pe care m[ aflam =i-n trecereafulger[toare n-am v[zut dec`t ochii ad`nci care m[ priveau,poate cu spaim[, poate cu m`nie, poate cu batjocur[, pedeasupra gen\ii de =arpe deschise ]n dreptul buzelor =i-al fe\ei.E ]ngrozitor cum omul nu vede ]nc[ la apropierea semenuluis[u dec`t dorin\a de a face r[u, egoismul =i interesul, =i niciun g`nd bun =i curat nu acord[ intrusului care sose=te dintr-oalt[ cavern[.

Am a=teptat aci, ]n locul acestor ]ncruci=[ri ale soartei cunecunoscutul trec[tor =i incert, zile de-a r`ndul. T`rziu, la os[pt[m`n[, o ]nmorm`ntare somptuoas[ m-a ]nf[=urat la orev[rsare de ape negre la postul meu de veghe; convoiul ve-nea pe drumul de pe care ea-=i luase zborul cu ma=ina. Mi-amdat seama de la ]nceput c[ mortul e un b[rbat, un om cu maresitua\ie, =i g`ndul acesta m-a ]nv[luit ]ndat[, c[ ea nu e str[in[de jalnica solemnitate; am cercetat deci cu luare-aminte fe-restrele ma=inilor grele =i cernite care formau suita, dar chipulei nu l-am v[zut printre gravii =i elegan\ii jeluitori. }n schimb,dintr-un grup care se r[zle\ise pu\in de grosul alaiului pedes-


tru, am prins aceste vorbe, pe care, curios, nu le-am uitat, cutoate c[ nu le-am g[sit nici o leg[tur[ deocamdat[, nici cufunebrul convoi, nici, de bun[ seam[, cu aceea ce m[ intere-sa pe mine. „+i acum pute\i vedea ce maestru este acest GeorgesRadu +erban...“, tocmai sf`r=ea unul de vorbit, c`nd au ajuns]n dreptul meu. „Eu cred c-a fost avantajat =i de ardoarea luiobi=nuit[, care de data asta s-a preschimbat ]n adev[rat[ fu-rie...“, a r[spuns dup[ un moment un altul. E at`t de straniucum eu n-am reflectat mai ad`nc asupra acestor cuvinte, carem-ar fi adus de la ]nceput pe drumul cel bun =i, dimpotriv[,ele nu-mi veneau mai t`rziu ]n minte, dec`t ca s[ ilustrezec`t de indiferent[ era aceast[ ceremonie participan\ilor invita\i=i c`t de indiferent[ putea fi banala ]ntre\inere a acestora fa\[de cu ceea ce se zb[tea ]n sufletul meu.

Astfel, zadarnic am mai p`ndit la col\ul liceului =i la =osea,zadarnic am b[tut str[zi =i cartiere. Zadarnic am a=teptat prinhall-urile cinematografelor =i vestibulul teatrelor; ciudatafrumuse\e trec[toare nu mi-a mai fost dat s-o v[d. Cu prilejulat`tor c[ut[ri =i a=tept[ri, am ]nt`lnit alte femei, pe care,asmu\it de nenoroc, le-am urm[rit, le-am cunoscut =i m-am]nveselit cu ele ]n intimitate. Degeaba, ochii lor erau limpezi=i rostul vie\ii lor din cele mai l[murite. Degeaba, ea nu era,nelini=tea acea delicioas[ din privirile ei n-o mai g[seam =itimpul trecea acum iute, c`nd ]mi dam seama =i m[ uitam]nd[r[tul vie\ii mele. Am ]ncercat apoi primul examen la facul-tate =i m-am poticnit (ah, nemernicul de „roman“ care, cusiguran\[, ]n ascunsul con=tiin\ei lui simpatiza cu nem\ii, de=ito\i pretindeau c[-=i f[cuse studiile la Paris, dac[ nu era cumva

26 Gib I. Mih[escu

de origine ungureasc[, a=a cum ]l ar[ta fa\a-i rotund[ =i ochiimici, negri, juc[u=i), pe urm[ l-am c`=tigat =i apoi l-am c`=tigat=i pe-al doilea.

}n sf`r=it, mi-am luat =i licen\a =i acum b[team Calea Victo-riei ca unul care nu mai avea nici o osteneal[ de ]nfruntat ]nvia\[; dar ea, ea, z`na nelini=tii =i a misterului, nic[ieri! Nu-mir[m`nea pentru potolirea sufletului meu dec`t s[ m[ obi=-nuiesc cu g`ndul c[ va fi fost vreo provincial[ ]n trecere prinBucure=ti, sau, Doamne! cine =tie ce actual[ parizianc[,revenit[ doar ]n treac[t prin patria pe care o p[r[sise de co-pil[. +i c`nd astfel de presupuneri ]mi cutreierau prin cap,]mi venea uneori g`ndul s[ r[scolesc \ara ]n lung =i-n lat, darideea Parisului nem[rginit m[ lini=tea ]ndat[ ca pe un nebuno g[leat[ de ap[ cu ghea\[. Bani de mult nu mai aveam, pen-tru c[ leul se rostogolise r[u de tot, =i scurt[ vreme dup[primele chefuri de capitalist retras la Bucure=ti, cu bani laciorap spart, am b[gat de seam[ c[ v`ndusem pe nimicvii=oara =i casa p[rinteasc[; dar eu =tiam s[ g[sesc u=or =i s[duc bine la cap[t orice lucru hamalesc, =i ]n privin\a asta niciParisul nu m-ar fi ]nsp[im`ntat. }ns[ acolo eu socot lumeamai c[lit[ ]n nevoi =i disperare; pe c`nd aici, unde buna staremai trona p`n[ mai alalt[ieri netulburat[ =i unde groazarestri=tilor \ip[ at`t de strident, pe toate c[r[rile, ]n ochii se-nini =i neobi=nui\i cu greul, e tocmai locul unui brav cavalerr[t[citor ca mine. Deci, la lucru, ]n c[utarea unui devotament,c[ruia s[ m[ subjug cu tot sufletul =i trupul! Dar unde, darcum? Durerea pl`nge pe at`tea fe\e, dar eu vreau s[ fie cevafrumos, complicat =i romantic; ar trebui poate s[ dau =i un


anun\ la ziare. }ns[ toate astea sunt numai glume gratuite =ipure prostii. }n g`ndul meu nu domnea dec`t o singur[ fe-meie =i mai cu seam[ lumina aceea ciudat[ din ochii ei. Iar]nc[p[\`narea de-a nu o uita, de a nu renun\[ la n[dejdeag[sirii ei, mi-o explicam ca pe o prevenire, ca o asigurare, cao siguran\[ nu numai c[ o voi mai ]nt`lni odat[ pe femeiaasta, dar c[, hot[r`t, ea va ]ntoarce ]ntr-un fel sau altul aculcare arat[ perindarea irevocabil[ a seninului =i gravelor in-temperii pe cadranul existen\ei mele.

Cu toate c[ urmam Dreptul, =tiin\[ care nu-mi pl[cea de-loc, frecventam Palatul de justi\ie nu pentru a ]nv[\a mecanis-mul proceselor, ci pentru a contempla mizeriile omene=ti =iat`tea taine ale vie\ii, pe care numai judec[\ile le pot ]nf[\i=a.Eram satisf[cut c`nd vedeam ho\i pedepsi=i =i m[ nec[jeamde-a binelea c`nd vreun avocat izbutea s[ g[seasc[ o chichi\[de am`nare, tocmai c`nd sabia t[ioas[ a sentin\ei se cobor`sela c`\iva milimetri numai de g`tul celui tras la r[spundere.}n loc s[ m[ bucure chichi\a, ca pe un viitor me=ter ap[r[tor,]n loc s[ m[ fac[ s[ murmur =i eu de admira\ie ca gloata depe b[ncile din jurul meu, extaziat[ de acest renghi jucat justi\ieide-un limbut firav, cu z`mbet =iret, cu hain[ demodat[ =i pefigur[ cu stigmatul bolii de ficat, depl`ngeam pe reclamatululuit =i depl`ngeam sentimentul de dreptate, care mi se p[reac[ coboar[, din ce ]n ce mai mult, din con=tiin\a oamenilor, cuc`t b[team mai des s[lile umbroase =i totu=i pr[fuite =i anosteale marelui palat. Aveam impresia limpede, din ce ]n ce mailimpede, c[ magistra\i, avoca\i =i legi de-a-mpreun[, cu to\i =i

28 Gib I. Mih[escu

cu toate =i-au dat m`na s[ orbeasc[ p`n[ la des[v`r=ire pezei\a cu un biet c`nt[ra= ]n m`n[ =i cu sabie ruginit[, =i a=adestul de str`ns legat[ la ochi. Am ]n\eles repede ]n aceast[mare cl[dire c[ dac[ a= avea vreo nefericire personal[ din pri-cina vreunui semen al meu, niciodat[ nu m-a= adresa aci ca s[mi se repare nemul\umirea. +i m[ bucurai c[ nu mai am penimeni =i nimic ]n lume de care s[ m[ tem c[ s-ar putea ]nfrup-ta de at`ta str`mb[tate c`t[ plutea aci =i c`t[ se cocea pelungile culoare, ]n grefele mucede, ]n anticamerele cabinete-lor de instruc\ie, ]n sala pa=ilor pierdu\i =i mai cu seam[ ]naceasta a=a-denumit[ „Url[toare“, inform[ =i monoton[, alc[rei vuiet era destul de compact ca s[ acopere bine articu-larea discret[ a at`tor nemernicii.

Procesele de fals m[ atr[geau ]ndeosebi =i m[ scandalizauachit[rile vinova\ilor. Faptele mele trecute nu-mi puneau c`tu=ide pu\in ]n cump[n[ revoltele actuale; s[ fi fost asta semn c[m-am ]ndreptat suflete=te? Nici vorb[ c[ nu, doar la exameneprezentam regulat tunica galonat[ cu ceaprazurile aurite aleminciunii celei mai sfruntate, ale profan[rii celei mai neru-=inate. Nici nu c[utam s[ g[sesc ]n faptele mele trecute =iprezente motive de scuz[ legitim[, de=i poate a= fi g[sit une-ori, =i nici nu ]ncercam s[ le situez fa\[ de ceea ce vedeamaci, ]ntr-un grad mai benign ori chiar inofensiv. M[ desco-peream =i eu un p[c[tos ca to\i ace=tia, iar ceea ce m[ deose-bea de ei era numai faptul c[ ]n loc s[ m[ bucur de-a valmacu d`n=ii c[ ne g[sim ]n bun[ companie, m[ r[zvr[team de-asurda contra lor =i contra mea, instinctiv, ]n fa\a c`te vreuneisentin\e cu susul ]n jos, ]n vreme ce ra\ional, mai apoi, m[


lini=team c[ a=a trebuie s[ fie =i c[ eu ]nsumi, ]n orice caz,nu eram ]ndrept[\it s[ m[ ofensez pentru a=a ceva.

Mai ales c`nd auzeam =oapte pe culoare c[ la cutare magis-trat deocheat (vai, =i de c`\i nu mai mergea vorba!) tarifulpentru am`nare era at`ta pentru un termen scurt sau lung,dup[ nevoie, era at`ta pentru o achitare sau o condamnare,dup[ pozi\ia celui interesat era at`ta, jubilam, cu nespus[triste\e de altminteri, c[ nefericitul acela dinaintea barei, ]nvi-nuit pe nedrept sau frem[t`nd de dorul de a-=i vedea dreptu-rile restabilite, nu mi-e frate sau sor[, unchi, v[r sau chiarprieten. Individ anonim, sufeream mai u=or nenorocirea ce-lp[=tea =i pe care eu o =tiam dinainte; ]n cel mai bun caz eaavea s[ constea dintr-o pierdere de timp at`t de mare, dintr-unjaf al avoca\ilor a=a de cr`ncen, c[ orice idee de dreptate aveas[ se transforme pentru bietul om ]ntr-un fel de satisfac\ieidioat[ c[ =i-a zbuciumat zdrav[n adversarul, de=i el ]nsu=in-a avut o soart[ mai bun[.

Cu aceast[ acr[ =i enervant[ dispozi\ie, pentru viitoareamea meserie, eu ]mi urmam ]nainte soarta. Regretam c[ nuam ]nceput medicina, poate =i aceea mi-ar fi s[turat setea meade tainic =i de insolit, dar acum era prea t`rziu s[ mai dau]nd[r[t: mi-era lehamite s-o iau de la cap[t cu studiile =i apoieram gr[bit s[ ]ntreprind ceva serios ]n lume. Ce? Nu =tiam]nc[. S[ m[ fac magistrat nici nu visam; s[ m[ ploconesc pen-tru a ob\ine un loc mai bun ar fi fost cea mai teribil[ josniciepentru mine: s[ fii recunosc[tor politicianului care a inter-venit pentru tine =i totu=i s[ juri c[ vei distribui dreptatea ]nchipul cel mai obiectiv cu putin\[, g[seam c[ e o mi=elie, o

30 Gib I. Mih[escu

absurditate la care mi-ar fi fost cu neputin\[ s[ m[ pretez;at`ta mai trebuie s[-mi mai =i scontez turpitudinile! Iar ]n-tr-un fund ad`nc de jude\ nu vream s[ m[ duc; =tiam c[ acolotrebuiesc ]ntr-adev[r oameni purifica\i ca mine acum =i ]nsu-fle\i\i de inten\iile cele mai bune, dar nici prin g`nd nu-mitrecea s[ m[ ]nn[molesc at`t de departe. +i mi-era fric[: eu,fugarul din tinere\e, apucat din nou de nostalgiile marilorora=e, nu cumva, ]n cele din urm[, aveam s[ pactizez cu mon-strul politic, s[ m[ ]ntorc nemernic =i umilit la cea mai sinis-tr[ Canossa.

Eram doar un incomplet, ]mi dam perfect de bine seama.M[ dezgusta nemernicia =i nedreptatea, dar aveam oare acum]n mine o\elul necesar care s[ nu se poat[ ]nml[dia dinaintetenta\iilor? C`nd, bun[oar[, apari\ia cea frumoas[ =i necuno-scut[ avea ]nt`mpl[tor s[-mi taie iar[=i de-a curmezi= drumulvie\ii? }mi sim\eam apoi sufletul muiat ]nc[ ]n p[c[to=enie,pentru c[ m[ surprindeam g`ndind: dup[ ce-mi voi lua licen\a,n-am s[ mai uzez de nici o hain[ cu galoane de r[nit, ]n-\eleg`nd prin asta c[ n-am s[ mai m[ folosesc ]n avantajulmeu de nici o turpitudine oric`t de mic[. Dar ]mi acordamastfel soroace =i asta ]mi sc[dea =i mai mult ideea, =i a=a destulde proast[, ce-mi f[ceam despre mine. O singur[ sc`nteie mailucea ]n aceast[ \[r`n[ imund[ =i anume g`ndul c[ eram unom sincer, gata s[ proclam: „To\i, cei ca mine deoparte, s[l[s[m pe cei buni s[ judece =i s[ c`rmuiasc[!“ Doamne, c`tecapre albe ar mai r[m`ne, c`nd noi, cele negre, le-am face ]nsf`r=it loc... +i mai aveam o bucurie: toate aste g`nduri, pecare la urma urmei puteam s[ nu le am, ]mi dovedeau c[ p[rul


caprei care reprezenta persoana mea nu era tocmai-tocmaia=a de negru...

}n avocatur[ =tiam c[ am s[-mi sf`r=esc veleatul. +i c[utampe acela care s[-mi serveasc[ de ideal =i ]ndemn. I-am auzitpe to\i, =i nu erau pu\ini cei pe care-i admiram pentru logicane]nfr`nt[ a argumentelor, pentru tactica zdrobitoare a mo-mentelor c`nd =tiau s[ se serveasc[ de aceste argumente, pen-tru strategia grada\iei ]n care le m`nuiau. Dar ]n ochiul lortriumf[tor, ]n mijlocul b[t[liilor c`=tigate, surprindeam receleironiei, opacul vitreg ca un ochi mort al lipsei de suflet. Chiarc`nd pledau pentru o cauz[ nobil[, ]i puneam numaidec`t ]nlocul adversarilor, sus\in`nd cu ardoare tema invers[. +i erade ajuns at`t: s[-i mut cu imagina\ia dintr-un cap[t ]n cel[laltal barei, ca s[ m[ ]ngrozesc de r[ceala de cu\it, de lipsa deumanitate a acestor aprige dueluri. Eram ]nfrico=at mai alesv[z`ndu-i c`t de pu\in se sinchisesc de aceast[ lips[, ba chiaro excludeau categoric din preocup[rile lor, afect`nd exclusivi-tatea a=a-zisului adev[r pur, nep[sarea doctorului care str[batecu bisturiul m[runtaiele pacientului. Straniu adev[r pur carepoate fi dovedit ca valabil pe dou[ fe\e contrarii, sinistru chirurgcare poate opera =i cu ascu\i=ul =i cu m`nerul cu\itului!

}nfrico=at c[ nu pot prinde un fir, un singur fir conduc[torfiresc =i drept, ]n aceast[ harababur[ de g`nduri =i de revela\ii,m[ ]nfigeam =i mai ad`nc ]n amintirea femeii frumoase, ce-mifusese dat s[ v[d doar ]n spa\iul str`mt al unei frac\ii infimede timp, pe vremea c`nd ]mi treceam ultimul examen ideal.+i, lucru extrem de straniu, cu imaginea ei ]n minte, d[dui ]nsf`r=it peste omul care mi se p[ru, ]n activitatea lui de lupt[tor

32 Gib I. Mih[escu

al drept[\ii, animat de-o flac[r[ mai nobil[, mai sf`nt[. Sau,]n orice, caz: urm`nd o linie unic[. Bizar[ coinciden\[!

Ca unul care-mi d[dusem o frumu=ic[ avere, ob\inut[ cutrud[ cinstit[ de ni=te oameni cumsecade, pe-o biat[ sum[,pe care nu at`t chefurile mele, c`t =i vicisitudinile economicemi-o aduser[ repede la neant, m[ socoteam o victim[ social[=i f[ceam cor cu cei pe care exproprierea nepl[tit[ deloc saupl[tit[ cu pre\ ]n plin[ devalorizare ]i adusese ]n sap[ de lemn.Comb[team, a=adar, pentru o lege a impreviziunii, care mi sep[rea necesar[, ]n aceste vremuri, at`t pentru efectele-i eco-nomice salvatoare c`t =i pentru moralitatea ei. Cu o astfel delege mi-a= fi v[zut poate re]ntoarse casa p[rinteasc[ =i vii=oara,pe care nu mi le expropriase nimeni, e drept, ]ns[ le d[dusem]n schimbul unei valori ce-o crezusem constant[ ca =i marfaoferit[ ]n loc. B[team deci cu pumnul ]n mas[ contra „felo-niei marii finan\e“ =i contra politicianismului, care b[tea mo-ned[ =i prospicia din devastarea vechii clase suprapuse,am[gite cu h`rtii ]ndoielnice, ]n schimbul unui imens avut.

Exact atunci d[dui, ]n sec\ia comercial[ a tribunalului, deaceast[ statur[ dreapt[ =i sub\ire ca o tulpin[ de brad, deaceast[ vorbire impetuoas[ =i totu=i elegant[, de=i pres[rat[ici-colo de c`te o floricic[ de stil, uneori =i aceasta de multfanat[. De la ]nceput simpatia mea alerg[ spre acest om, el]nsu=i foarte elegant, =i a c[rui barb[ mic[, neagr[, str[b[tut[de dou[ fire argintii, prelungindu-i figura cu ochii ad`nci, cupieli\[ de fat[, ]i da ]nf[\i=area unui chip br`ncovenesc,zugr[vit pe m`n[stiri voievodale. Numele lui, care pe mine


m[ tulbura ]ntr-un chip deosebit, asemeni avea rezonan\[ isto-ric[. Radu +erban, numele de familie, c[ci ]l purta a=a ]ntregdup[ al domnului, care pretindea c[-i fusese str[mo=, stricat]ns[ de pronumele personal, fran\uzit dup[ obiceiul clasei dincare facea parte: Georges Radu +erban. A=a prinsei =oaptavecinilor din b[nci. Prima dat[ crezusem c[ e vorba de unboier despuiat de avere, care vroia s[ dovedeasc[ judec[torilorc[ acei care-i ajutaser[ mo=ia se ]ntrecuser[ cu gluma; chiarglasul lui se ar[ta dojenitor pu\in, invoc`nd meritele famili-ilor boiere=ti ]n cultura =i economia \[rii, dac[ de celelalteevenimente ale trecutului nu se mai \ine seama. Dar c`nd intr[apoi, cu o siguran\[, de sine uimitoare, ]ntr-o serie de con-sidera\iuni juridice, pe care eu ]nsumi nu le pricepui dec`tpe jum[tate, =i c`nd v[zui c[ toat[ argumenta\ia lui se refer[la un alt nume boieresc: Raul Ipsilant, ]n\elesei c[ e vorba deun avocat. }ns[ cum? Georges Radu +erban! Judec`nd dup[chip =i prestan\[, trebuia s[ fie om ]n puterea v`rstei =i nu undebutant. Or, eu cuno=team, cred, to\i avoca\ii de seam[ aibaroului, pe to\i, deci, care puteau vorbi chiar cu mai pu\in[bog[\ie retoric[, argumenta\ie juridic[ =i ]nd`rjire b[t[ioas[ca acesta. Poate va fi fiind de la Ia=i, vreun profesor universi-tar g`ndeam, sau din alt ora= mare: Br[ila, Gala\i ori Ploie=ti,acest om despre impetuozitatea c[ruia prinsesem zvon demult,la o ]nt`mpl[toare ceremonie funebr[. Dar a= fi ]n\eles atuncica s[ pledeze la Curte, ]n apel sau recurs, dar nu la Tribunal;=i-apoi, cuv`ntul lui curat muntenesc, ba chiar oltenesc sadea,nu mai l[sa nici o ]ndoial[ c[ nu putea veni de dincolo deMilcov. E un avocat nou, aflai pe urm[. A ]nceput de c`\iva

34 Gib I. Mih[escu

ani (?!) =i de la ]nceput s-a dovedit un bun vorbitor =i un omde studiu temeinic. Era mare proprietar =i un priceput agro-nom cu ]ntinse ]nv[\[turi de specialitate. Dar c`nd mo=iilei-au fost ciop`r\ite zdrav[n, s-a apucat de me=te=ugul dreptu-lui: avea o licen\[ veche =i un doctorat neterminat dinaintechiar de a se dedica agronomiei. Imediat dup[ r[zboi =i-a]ntregit titlul cu o tez[ r[sun[toare la Paris =i iat[... „pro-mite grozav“.

M-am apucat st[ruitor s[ urm[resc cariera aceasta bizar[.O, ]n s[r[cie lucie nu r[m[sese urma=ul domnului care a ur-cat tronul lui Mihai Viteazu. Mo=ie mai avea destul[ =i cu-no=tin\ele lui de bun[ seam[ f[cuse dintr-]nsa o gr[din[. Darspre a se feri de noi surprize sociale, =i-a ]mp[r\it munca dec`mp cu cea de bar[; p[m`nturile lui erau ]n preajma Bucu-re=tilor, ]n Valea Prahovei, unde ]i r[m[sese ]nsemnate ]ntin-deri petrolifere =i pe Neajlov. La cele din Oltenia renun\asedefinitiv ]n schimbul concesiunilor ce i se f[cuser[ dincoace.

Georges Radu +erban — ar fi putut s[-=i zic[ =i Basarab,dar ]nc[ din vremea bunicu-s[u familia renun\ase la acestnume, pe care-l acaparaser[ at`\ia cvasi sau chiar ne]n-drept[\i\i — proceda cu adev[rat boiere=te =i ]n avocatur[.L-am urm[rit din sal[ ]n sal[, din instan\ele mai pu\in ]nsem-nate p`n[ la }nalta Curte. }ntre cauzele pentru care interpu-nea talentul =i vitejia lui de lupt[tor cu fibre ad`nc ataviceera o leg[tur[, un sens, Rara avis, mai bine zis unica avis,era ]n avocat care p[stra o atitudine. }=i ap[ra clasa lui so-cial[, cu energie =i tactic[, de valurile tot mai nedomolite aledezastrului. L-am z[rit, desigur, pled`nd =i ]n alte procese,


f[r[ nici o leg[tur[ cu exproprierea; dar =i ]ntr-acestea mi sep[rea c[-=i alege totdeauna pozi\ia cea nobil[, pentru c[dreapt[, pentru care f[cea s[-=i ]ncruci=eze t[i=ul priceperiicu adversarul.

Dar ce s[v`r=ea omul acesta ]n procesele agrare era o depli-n[ minune; ce amploare le da el unor chestiuni care ]n ge-nere p[reau anoste =i f[r[ culoare!

Le ridica la propor\ii ]nfior[toare de tragedie =i de epo-pee, le g[sea totdeauna complica\ii de ]nalt[ logic[, dinainteac[rora reprezentan\ii ministerului d[deau pas cu pas ]napoi,p`n[ la ]nfr`ngerea final[. Uneori statul sau ob=tile \[r[ne=ti]=i ]nt[reau puterile, cer`nd concursul temutelor celebrit[\iale baroului; a fost o mare ]ngrijorare pentru mine c`nd amasistat la prima lupt[ deschis[ ]n acest fel. Dar pe urm[aveam o pl[cere s[ v[d cum viteazul acesta r[stalm[cea arti-colele legilor ca pe ni=te complicate figuri de floret[, ]nvin-g`nd adesea, fiind str[puns =i dobor`t onorabil de cele maimulte ori.

Era dreapt[ =i sf`nt[ ]mpropriet[rirea \[ranilor: eu ]nsumistrigasem astfel de at`tea ori, ]ndat[ dup[ r[zboi. Dar ea tre-buia f[cut[ cu dreptate =i ]n\elegere. +-apoi, chiar ]n cazurilenedrepte, m[ sim\eam grozav de ]nduio=at v[z`nd pe omulacesta, ]ncol\it din toate p[r\ile, men\in`ndu-se elegant pepozi\ie =i =tiind s[ cad[ a=a cum vor fi c[zut str[mo=ii care i-auadus fal[ numelui: p`n[ ]n ultima clip[, a n[ruirii totale, elbrava cu ]nd`rjire pe cei care-i doborau casta =i pr[bu=eauepoca faimei boiere=ti, ochii lui erau lumina\i p`n[ la urm[de o credin\[ d`rz[ =i era uimitor s[ vezi aceast[ zbatere ti-

36 Gib I. Mih[escu

tanic[, de parc[ s-ar fi ]ncercat, cu toate for\ele lui sleite, unsingur biet om, s[ salveze cu pieptul lui de la ]nec o corabieimens[. Pe urm[, figura r[pus[ se br[zda de-o grea d`r[ derestri=te; parc[ era o ad`nc[ t[ietur[ de spad[ din mijloculfrun\ii p`n[-n r[d[cina nasului =i-n negrul b[rbiei. +i uit[turalui de dispre\ era azv`rlit[ ]ntreag[ adversarilor, Cur\ii =i in-sensibilului public asistent: o, cum ar fi poruncit el atunci s[fie b[tut[ cu biciul aceast[ gr[mad[ de netrebnici. Spumeganeputincios =i crunt, crunt[tura asta care avea s[ m[ ur-m[reasc[ apoi p`n[ =i-n ad`ncul viselor, =i atunci vedeamaceast[ minune a minunelor ]n hodorogitul Palat al justi\ieirom`ne=ti: un avocat care =tia s[ sufere pentru o cauz[ pier-dut[, nu un simplu actor care-=i scotea masca ]ndat[ ce-a rostitultimul cuv`nt, spre a cer=i aplauze vulgului.

La un an =i jum[tate dup[ descoperirea lui Georges Radu+erban =i la vreo dou[ luni dup[ luarea licen\ei — era unf[cut cu potrivirea aceasta ]ntre examene =i marele evenimental vie\ii mele — femeia nespus de frumoas[ pentru mine =icu m`ndru mers regesc ]mi ]ncremeni iar[=i ochii. Fulgerul ac[zut pe o strad[ retras[ =i boiereasc[ pe unde eu tot ]mi mailoveam piciorul de caldar`m, din obi=nuin\[, c[ci tot cam ladata ]nt`lnirii lui Georges Radu +erban ]mi luasem oricen[dejde =i m[ cufundasem ]n misterele dosarelor =i ale arti-colelor de lege. Automobilul, pe care-l v[zusem ie=ind dintrearipile unei por\i de fier, cu zece case mai la deal, a venit linspre mine =i a stopat drept ]n fa\a mea. +i s[ mai crezi c[ nuexist[ o ]nl[n\uire a lucrurilor, o stranie ]nl[n\uire ale c[rei


verigi le vezi ]ncol[cindu-se una de alta dup[ spa\ii de anisau poate de decenii. Ma=ina a stopat =i =oferul a s[rit ]ndat[=i apoi a rupt-o la fug[ ]napoi. A fost uitat ceva acas[?... Prindeschiz[tura ferestruicii l[sat[, c[ci era acum un noiembriedulce =i ruginiu, am rev[zut-o. Am r[mas locului, cu picioa-rele lipite de pavaj, pietrificat. Ea m-a privit cu indiferen\[ =i]n fa\a insisten\ei mele a ]ntors capul plictisit[. Pe urm[ m-aprivit din nou =i parc[ am citit un oarecare interes bine di-simulat ]n cre=terea imperceptibil[ a ochilor ei. M-a recuno-scut? }n prima clipit[ am crezut-o, dar pe urm[, c`nd a ]nceputs[ priveasc[ iar[=i pe fereastra dimpotriv[ ca =i c`nd eu nicin-a= fi existat, m-am ]ndoit. Oare at`t de pu\in s[ m[ p[streze]n auzul ei ecoul enormelor dic\ionare rostogolite de subbra\u-mi paralizat! Adic[ de ce at`t de pu\in?... Deloc, deloc,deloc... Nici o amintire, nici o firimitur[ de amintire din acelbubuit de grenad[, care de-atunci a r[sunat de at`tea ori =iat`t de puternic ]n urechile mele, pref[c`ndu-m[ ]n buc[\ide ru=ine sau f[c`ndu-m[ s[ cresc ]nsu=i ]n bra\e =i-n sufletla g`ndul c[ i-am adus involuntar omagiu, o floare de mul-\umire spontan[ =i alta cu miros mai ad`nc de orgoliu sa-tisf[cut. +i ast[zi, acum, cum r[sun[ de haotic ]n urechile melebufnetul acela de demult! M[ uit cu ochii care sorb zarea caventuzele s[ v[d dup[ care anume zid o s[ reapar[ =oferul, =inum[r primele case, p`n[ ]ntr-acolo, ca m[sur[toarea s[-mifie =i mai sigur[ la ivirea lui. +i c`nd aceasta se ]nt`mpl[ =iprivirea mi se ]ndrept[ triumfal c[tre ea, ]i surprind coadaochiului spre mine, ]ngrijorat[ de pricina interesului pe caremi l-a c`=tigat lungul str[zii. Caden\a gr[bit[ a pa=ilor =ofe-

38 Gib I. Mih[escu

rului o face s[ str`ng[ buzele ]ntr-o mi=care de ]n\elegere =ideplin[ nemul\umire. +i acum nu m[ mai prive=te nici cu coa-da ochiului =i nici m[car =oferul nu-mi arunc[ vreo privire.Pe urm[ m[=ina neagr[ =i lucie porne=te iar f[r[ nici un zbu-cium, f[r[ nici o burzuluial[ de motor, cu =uiet lin, a=a cumvenise; p`ntecul ei larg, de ra\[ le=easc[, pe roatele scurte, =iaceast[ pornire f[r[ opintire =i zgomot, toate m[ fac s[ m[simt umilit =i josnic =i cu r[d[cini mai ad`nci ]n trotuarul decare ]n\elenisem; apoi, c`nd totul disp[ru, m[ sim\ii parc[u=urat de-o grea =i umilitoare povar[, ]mi privii ghetele pu\insc`lciate de noua pingeleal[, dunga de la pantaloni cresc`ndca o creast[ deasupra genunchiului =i luciul pardesiului meuscurt, bine periat; =i efluvii de voin\[ =i de ]nc[p[\`nare m[podidir[ din toate ad`ncurile l[untrului meu. Pornii cu pa=isiguri spre a unsprezecea poart[, ale c[rei canaturi grele un]ngrijitor ]n vest[ =i cu =or\ alb de abia le ]nchidea. +i peemailul unei firme discrete, ]ncrustat[ ]n ornamenta\ia de fiera gardului, citii a=a de orbit, ca =i de re]nnoirea minunateiapari\ii: Georges Radu +erban, doctor de drept de la Paris,avocat. Cons. 9-11 1/2 a.m.

Era o cas[ retras[ de ]naltul portal metalic, la mai mult dedou[zeci de metri. O gr[din[ ]n miniatur[, t[iat[ la mijloc =ipe margini de alei largi cu piatr[ galben[ ]n p[tr[\ele m[runte,poate mai primea razele soarelui numai ]n zilele din preajmaimediat[ a solsti\iului de var[. }naltele imobile vecine, careporneau chiar din trotuar, aruncau ]n restul timpului o netul-burat[ umbr[. Cl[direa ]n piatr[ sau zugr[veal[ sur[, era greu


de distins ce anume, p[rea rece =i impun[toare. De propor\iirespectabile, n-avea dec`t c`te o fereastr[ de-a dreapta =i de-ast`nga intr[rii negre ]n fier; iar etajul, asemeni, o u=[ la mijloccu balcon mic de fier negru din care se las[ asupra parteruluiun felinar cu sticl[ mat[ fieruit a=ijdeiri =i iar[=i c`te o ferea-str[ mare de-o parte =i de alta. Doar persienele grele =i brise-bise-le din[untru dau c[ldur[ =i via\[ acestor ochi de cristal,de-o transparen\[ vie =i scormonitoare, de izvor. Treptele largi=i lungi de piatr[ urcau pu\in deasupra solului; la nivelul lor,de o parte =i de alta, vegheau din ad`nc geamurile z[breliteale subsolului.

Acum era dup[-amiaz[ =i prin urmare n-aveau loc con-sulta\ii; c`nd omul de serviciu pieri pe una din aleile laterale,totul muri dinaintea acestei locuin\e cu at`tea suli\e negre =ichenare de doliu. Acum v[zui =i cele dou[ felinare de-o parte=i de alta a por\ii de fier; asemeni paralelipipedice, ]ngust`n-du-se spre baz[, din geam mat =i fier negru, forjat, cizelatartistic ca la ]nmorm`nt[rile clasa I.

A= fi vrut s[ m[ ]ngrozesc de aspectul acesta funebru, ca=i de dispre\ul st[p`nei =i al slugilor; nici argatul care ]nchi-sese poarta nu se uitase la mine, cu toate c[ m[ oprisem net]n fa\a lui. A= fi vrut s[ plec cu g`ndul c[ ]n acest morm`ntluxos nu este =i nu poate fi chip de p[trundere pentru un omviu =i plin de planuri stra=nice pentru viitor ca mine. B[rbu\aneagr[, t[iat[ de dou[ fire argintii, a lui Georges Radu +er-ban ]mi ap[ru apoi ]n minte cu aspectul ei inactual de tabloumural din mucede biserici. Un miros de untdelemn, de can-del[ =i de t[m`ie ]mi umplu deodat[ n[rile =i v[zui pe Geor-

40 Gib I. Mih[escu

ges Radu +erban m`nuind o spad[ autentic[, zb[t`ndu-se =it[ind ]n gol, de-a surda, dinaintea jil\urilor ]nalte ale }nalteiCur\i. Ce ap[ra Georges Radu +erban ]n fa\a acestor r`njetevii =i omene=ti: pe mor\ii din strada asta t[cut[, f[r[ nici osuflare, pe care m[ apucai s-o parcurg de la un cap la altul,doar oi da de vreo vietate oarecare. }ns[ nimic, nici o mi=care,nici un zgomot; din c`nd ]n c`nd, por\i largi ca de enormcavou se c[scau lin =i f[r[ nici un sc`r\`it =i c`te-un automo-bil prindea deodat[ s[ alunece pe asfaltul aleii mortuare, f[r[nici un zgomot, ca-n lumea de apoi. Apoi iar[=i lini=te de-plin[, ]ncremenire.

Tocmai c[tre un cap[t, d[dui ]n dosul z[brelelor de un uria=c`ine-lup, odihnindu-se pe p`ntece =i l[s`nd s[-i sp`nzure din-tre arm[turile ascu\ite ale din\ilor o limb[ lung[ =i ro=ie, ca opanglic[. Nici el nu se uit[ la mine, dar nu m[ l[sai p`n[ nu-lasmu\ii =i nu-l repezii n[prasnic ]mpotriv[-mi; ]l f[cui s[ mu=tez[brelele groase cu din\ii lui teribili =i plecai satisf[cut c[, ]nsf`r=it, trezisem o via\[ ]n aceast[ cetate a mor\ii. +i abia atuncifrumoasa din basme, pe care o g[sisem dormind ]n p[dureafermecat[, ]mi reveni cu r`sul ei fricos =i satisf[cut de demult,cu mersu-i regesc, cu ad`ncurile de via\[ =i team[ din ochiide culoare incert[ =i ]nnegura\i. +i toate nedumeririle, =i toate]ntreb[rile, =i toate visurile =i hoin[relile cu g`ndul, =i toaterestri=tile =i dezn[dejdile, pe care minutul trecerii ei pe dina-intea-mi mi le l[sase pe at`t amar de timp ]n suflet, izbuc-nir[ deodat[ ]n clocot =i \`=nir[ cu furie de abur, sub marepresiune, ]n v[zduh. G`nduri mari =i b[t[ioase ]mi fulgerar[]nc[ nedeterminate prin z[rile creierului a=a cum lic[resc ]n


profunduri indecise semnele furtunii potopitoare ]n nop\ilede var[. Seva dorin\ii m[ podidi din toate p[r\ile =i ea erauna cu seva dorului de lupt[, care trebuie s[ te duc[ la liman.

Fatal, chipul lupt[torului cu spad[, care love=te ]n van,iar[=i se aprinse viu ]n cadrul min\ii mele: domnul GeorgesRadu +erban m[ a=tepta dinaintea casei cu sumbr[ fa\ad[.+i-mi examina cu buzele bo\ite de sc`rb[ ghetele sc`lciate =idunga pantalonilor, care se ]n[l\a ca o creast[ deasupra ge-nunchilor. Dar domnul Georges Radu +erban primea s[ se bat[cu unul ca mine =i asta era prea mult, era tot... Castelana cuochi ]nfiora\i de-o team[, al c[rei rost acum p[rea c[ sedeslu=e=te, n-avea dec`t s[ priveasc[ din dosul grelelor per-siene prin str[veziul de izvor al cristalului. Doamne, care? dindreapta sau din st`nga? — aceast[ lupt[ inegal[ dintre unelegant me=ter al armelor trecutului =i-o haimana, revenit[de prin porturi =i-abia sc[pat[ de pu=c[rie, care n-avea dec`tbra\ul gol =i d`rz, d`rz ca tinere\ea clocotitoare.

Trei zile d[dui t`rcoale casei cu sumbr[ fa\ad[, cum aveams-o numesc de acum ]nainte. Tot timpul m[ ferii dinainteapu\inelor ferestre; st[team mai mult prin fa\a locuin\elor ve-cine, p`ndind s[ v[d cine intr[ =i cine iese din bizarul domi-cil. Diminea\a v[zui ]ntr-adev[r unii clien\i sun`nd la poartaavocatului: erau de obicei stranii figuri d[r[p[nate, elegan\eperimate, haine ultraperiate =i b[t`nd ]n verzui, ca ale mele.Pentru ace=ti strigoi se r[zboia Georges Radu +erban; pe ei,sau m[car pe c`te unul dintr-]n=ii vrea el s[-l repun[ nu cevamai sus dec`t ajunsese acum, cum i s-ar fi cuvenit poate, dar

42 Gib I. Mih[escu

]n vechi m[riri, st[p`n al altora =i al lumii. +i c[scai ochii p`n[la refuz dinaintea unui t`n[r destul de trecut, cu capul ]nfun-dat p`n[ aproape de spr`ncene ]ntr-o ad`nc[ p[l[rie tare, ]npardesiu sub\irel cu talia sus, mod[ care apusese de mult,tr[g`nd totu=i dup[ d`nsul, de un l[n\u= de metal, o javr[pipernicit[ =i p[roas[, cu smocuri de p[r sur picurat cu albc[z`ndu-i ]n ochi. Cuadragenarul — nu putea fi mai t`n[r,dac[-l priveai mai atent — cu aer de fl[c[u avea desigur oare-care elegan\[ ]n mers =i-un sur`s fin =i binevoitor, dar ]ntrea-ga lui persoan[ respira ceva apus =i demodat. Fu pentru mineo ad`nc[ mirare, cum slujitorul nu-i opri dobitocul afar[ =i-ll[s[ s[ fie ]nghi\it o dat[ cu st[p`nul de usa mare, cu geammat ca =i al felinarelor mortuare, =i cu ornamenta\ii de fiernegru, ]mbin`ndu-se sepulcral cu florile, =i mai mate dec`trestul, ale geamului ]nsu=i.

Dar curios, ]n zilele astea pe dl Georges Radu +erban nu-lz[rii, nici m[car duc`ndu-se la tribunal, cu toate c[ odat[ m[urnii de pe t[cuta strad[ abia pe la cinci dup[-amiaz[, s[-mipotolesc foamea care m[ ghiontea cu disperare. +i n-o v[zuinici pe ea: automobilul cel elegant ie=i =i reveni doar o sin-gur[ dat[, dar gol; ]l trimiseser[ poate tot la vreo ]nmor-m`ntare a cine =tie c[rui sc[p[tat de ace=tia, pe care Dum-nezeu ]l iertase definitiv, sau dracu’ s[ mai ]n\eleag[! +tiu c[inima ]mi s[ri din loc c`nd por\ile se d[dur[ ]n l[turi s[-i deadrumul: =i c`nd ]l v[zui gol, parc[ sc`nci ceva ]n sufletul meu.Se duce s-o ia! strigai =i a=teptai ]nfrigurat ca, la ultimul exa-men de Roman, cu profesorul care nu vrea s[ \in[ seama degaloanele r[ni\ilor de r[zboi. +i el reveni tot gol, de-mi veneas[ m[ reped cu capul ]n drevele de fier ale grilajului.


„Ah! trebuie f[cut ceva!“ ]mi spuneam.Aceast[ p`nd[ idioat[ dinaintea casei mi se p[ru acum de-o

stupiditate at`t de caraghioas[ =i de inutil[, c[-mi fu fric[ deast[ dat[ s[ nu m[ revad[ vagabond`nd pe aci =i a=tept`nd-o.Pornii cu pas gr[bit, =optind cu disperare ca s[ umplu viduldin suflet: „Trebuie f[cut ceva, trebuie f[cut ceva“. Dar ce?+i cu fiecare nou pas p[trundeam =i mai mult ]n golul de carem[ temeam.

Groaza de acest gol, de neantul care se interpunea ]ntre mine=i femeia care m[ st[p`nea, peste voin\a ei, m[ ]nnebunealiteralmente =i m[ f[cea s[ cl[n\[nesc ]nainte, cu glas articu-lat, spre uimirea ]ngrijat[ a trec[torilor: „Trebuie s[ fac ceva“,de=i nu-mi tr[snea nici-o iot[ prin minte din ce a= fi putut,din ce-ar fi fost de f[cut =i g`ndit. +i, drace, de ce acest neantcumplit =i negru, ca abisul de la marginea lumii? c`nd st[teamam`ndoi =i ne ]nt`lnisem doar ]n aceea=i lume, ]n aceast[lume? c`nd ea locuia pe strada asta, la c`teva sute de pa=i deaci =i acum vorbea cu altul, poate cu domnul cu p[l[rie tare=i cu o biat[ javr[ legat[ de lan\? +i ce poate fi ea lui GeorgesRadu +erban? So\ie, sau mai degrab[ fiic[... Hot[r`t, avocatul,dac[ nu atinsese jum[tatea de secol, mult nu mai avea debun[ seam[. Iar ea putea foarte bine s[ se afle =i sub dou[zeci=i.. cin... la naiba, dar putea s[-i fie =i sor[... la urma urmeichiar so\ie de i-ar fi fost, he, he,... ce dracu’, mare lucru armai fi fost =i asta: so\ia avocatului Georges Radu +erban, boiervechi =i domn cre=tin, ap[r[tor al dezmo=teni\ilor soartei. Unavocat ca mul\i al\ii, cum puteam fi =i eu la urma urmei... }norice caz, domnule, onorate domnule Georges, so\ia dumi-

44 Gib I. Mih[escu

tale ]mi place =i ce e=ti dumneata mai mult ca un avocat...Iat[, mìne am s[ trec pe la secretariatul facult[\ii =i am s[-miscot diploma de licen\iat — o fi terminat odat[ ministerul [lacu isc[liturile! — =i-n aceea=i zi, dar exact ]n aceea=i zi, adic[17, ba nu, 17 e azi, 18 noiembrie, domnule Georges Radu+erban, voi merge la baroul de Ilfov =i m[ voi ]nscrie... +i cu]ncepere de mìne vom fi colegi, domnule Georges Radu =icum mai te cheam[... Ei, ce at`ta mare lucru...

M-am ]nscris ]ntr-adev[r ]n barou =i pe urm[ am dat rait[prin s[lile tribunalului =i-ale cur\ilor, s[ dau de colegul meucincantenar =i s[-l sfidez. Ha, ha, asta era tare nostim: ei bine,Georges Radule +erban, unde \i-e hlamida de domn? Str[mo=iit[i t[iau =i sp`nzurau pe oricine ar fi vrut. Pe mine dac[ m-arfi =tiut c[-mi ridic ochii p[c[to=i la doamna, la doamna \[rii,crunt[ perspectiv[ m-a=tepta: c[l[ul ]ntì m-ar fi jupuit deviu =i m-ar fi umplut cu paie, dup[ obiceiul p[m`ntului, cas[-mi contemplu singur imaginea din via\[; pe urm[ ar fi trasde sfoar[ de sus ]n jos, ca s[ m[ ridice c`t mai sus, l`ng[cuiul sp`nzur[toarei, s[ m[ contemplu de-acolo =i mai bine,cu limba c[zut[ printre din\i, ca o panglic[ ro=ie, ca acìnelui din curtea boiereasc[. Pe vremea aceea eu nu eramdec`t un simplu cìne, un biet cìne nici m[car boieresc;dar acum suntem colegi, domnule Georges, s[ mori de haznumai auzind. +i voi lua procese \[r[ne=ti contra expropria-\ilor dumitale, contra acestor b[tu\i de nenoroc =i de capri-ciul timpului; s[ =tiu c[ plesnesc ca broasca din fabul[, um-flat de ]nv[\[tur[, dar voi pierde noapte de noapte ca s[ stu-


diez =i s[ ]nv`rtesc pe degete codurile =i pandectele. Eu ]\if[g[duiesc c[ numele meu se va face auzit ]n casa dumitale,domnule Radule cel Frumos, cum se mai numea cel[laltstr[mo= al dumitale.

Mi-am g[sit ]n sf`r=it adversarul ]n fa\a }naltei Cur\i.A=tepta la strana lui, ]nfundat ]n jil\. Cu ochii ]nchi=i, cu capulpe piept, cu firele negre ale b[rbiei prinse pe piep\ii c[m[=iip[rea c[ doarme somnul de veci al unui mitropolit. A=teptaca preopinentul s[u, o for\[ a barei, s[ termine; =i ascult`ndu-lnumai pe acest preopinent, din cuv`ntarea c[ruia, la fel ca =ipe vremea c`nd eram student, nu ]n\elesei iar[=i dec`t lucrurir[zle\e, f[r[ leg[tur[, m[ ]nchipuii ]n locu-i =i ]nchipuii peGeorges Radu +erban ]n locu-mi, nici m[car ]n\eleg`nd pejum[tate, din c`te ie=eau din b[rbu\a mefistofelic[ a rivalu-lui temut. }l executam, a=adar, maestru ]n caden\a focoas[ apledoariei acestui drac juridic simpatic, ]n pielea c[ruia m[credeam; iar urma=ul de domnitori ]=i l[sa capul br`ncove-nesc s[ cad[ =i mai ad`nc sub securea argumenta\iei. }l anean-tizasem.

Dar deodat[ se f[cu o t[cere, pe care, spre ru=inea meade june avocat, nu o prev[zusem: nu-mi d[dusem seama c[vorbitorul era tocmai la ]ncheiere. Georges Radu +erban seridic[ mai t`rziu dinaintea magistra\ilor mu\i =i solemni. +i]ncepu foarte ]ncet, mi se p[rea nespus de curios cum ni=tejudec[tori a=a de b[tr`ni pot auzi o cuv`ntare at`t de ]n sur-din[. Dar glasul prindea putere ]ncetul cu ]ncetul pentru a seopri apoi la o tonalitate mijlocie, ca a celor la care puterea =isiguran\a de sine striga ]n locul vocii. Ascultam atent s[ su-

46 Gib I. Mih[escu

pun unui examen critic avutul =tiin\ific al rivalului meu; vreams[ v[d adic[ de care parte cade mai greu talgerul ]n c`ntarulne]n\elegerii mele. Cu c`t Georges Radu +erban avea s[ fiemai pu\in ermetic dec`t cel[lalt, cu at`t acul balan\ei va in-dica mai bine s[r[cia bagajului s[u juridic; cu modesta mealicen\[, un alt criteriu de apreciere mi-era cu neputin\[ deg[sit. +i for\`ndu-mi literalmente luarea-aminte, constatamcu groaz[ c[ biata mea aten\ie alunec[ teribil pe de l[turi:acele ei sub\iri nu se prindeau deloc ]n angrenajul solid alra\ionamentelor dezvoltate. M[ mi=cai ]ngrijat ]n fa\a imen-sului drum pe care aveam s[-l parcurg p`n[ a ajunge la GeorgesRadu +erban; cu c`t cuv`ntarea lui se desfa=ura mai ]nad`ncime, cu at`t m[ sim\eam mai uluit, mai ]ngrozit, maizdrobit. At`\ia bolovani din vechi cutremure, at`tea piscurilatine=ti, at`tea st`nci ale doctrinei, at`tea ape perfide alejurispruden\elor invocate se ]n[l\au teribile de-a latul drumu-lui ce aveam s[ urmez p`n[ la casa sumbr[. M[ ridicai ame\itc`nd el termin[ =i-l urm[rii prin toate culoarele, cum ]nainta]ncurajat de secretar =i clien\i; m[ \ineam dup[ d`nsul s[r-m[nu\ =i ]nfr`nt, ca dup[ un p[rinte aspru, copilul care-=isimte totu=i via\a cumplit de legat[ de m`na pedepsitoare. }lurm[rii tot astfel =i ]n zilele celelalte.

Prin toate s[lile de audien\[ =i prin toate coridoarele serostea numele lui Georges Radu +erban ca al unui avocatmare. Iar nemernicia mea ]mi reie=ea =i mai evident[ din ne-priceperea pe care mi-o constatam pe zi ce trece, audiind =ial\i avoca\i, incomparabil mai m[run\i, =i din umilin\ele lacare m[ supuneau p`n[ =i justi\iabilii: un cet[\ean rotofei,


cel dint`i la care m[ adresai chiar eu, refuz[ s[ m[ ia ap[r[torgratuit la cea mai ]ndep[rtat[ de centru judec[torie de ocol,de unde pl[nuiam s[ ]ntreprind mar=ul triumfal ]napoi spre]naltele sec\iuni ale Cur\ii =i spre strada funebr[ a lui GeorgesRadu +erban.

M[ n[pusteam noaptea cu furie asupra volumelor grelepe care le cump[ram cu pre\ul a mari sacrificii de la anticariide l`ng[ chei. Pentru c[ eram ]ntr-adev[r cl[dit pe scheletulv`rtos al unei ne]nfr`nte voin\e =i ambi\ii; dar din\ii l[comieimele intelectuale se ]nfigeau ca ]n s[pun ]n talmudismul au-torilor moderni, =i ochii mi se ]nchideau de neputin\[ di-naintea vastit[\ii documentare a tomurilor celor vechi. Peurm[ aflai din =oapta public[ o noutate (pentru mine) carem[ f[cu s[ holbez cei mai uimi\i ochi care s-au holbat vreo-dat[: temutul avocat ucisese ]n duel acum trei ani pe un altpurt[tor de nume istoric: Tudor Buzescu, bog[ta=, cu maricapitaluri ]n ]ntreprinderi, =i membru ]n multe consilii deadministra\ie. De bun[ seam[ c[ prima mea grij[ fu atuncis[ aflu dac[ Tudor Buzescu nu locuise cumva ]ntr-o anumeparte a ora=ului, unde v[zusem c`ndva o impun[toare ]n-morm`ntare, =i dac[ duelul n-avusese cumva loc din cauzavreunei femei. +i aflai c[ ]ntr-adev[r Tudor Buzescu locuise]n preajma liceului unde-mi trecusem examenele =i c[ era unb[rbat superb, un renumit sportiv =i o inteligen\[ supl[ =i fin[,c[ femeile se pr[p[deau dup[ chipul lui voluntar, seme\ =itotu=i cu tr[s[turi at`t de regulate, de=i ad`nci; totu=i, c[ nuo femeie fusese pricina acestui duel, ci o simpl[ ne]n\elegerede club, crescut[ cu timpul =i care izbucnise la un momentdat ]ntr-un violent conflict.

48 Gib I. Mih[escu

Am z`mbit atunci ]n sine-mi cu ad`nc ]n\eles =i am urmat=i mai departe investiga\iile: nu mai ]nc[pea nici o ]ndoial[c[ ne]n\elegerea de club, urmat[ de violent[ ciocnire, avea ocauz[ mai ad`nc[, o cauz[ care sc[pase tuturor, dar care mie,simplu spectator ]nt`mpl[tor al acelor ]mprejur[ri trecute,nu-mi putuse sc[pa.

Aflai ]ns[ mai departe c[ cei doi combatan\i nu fuseser[niciodat[ prieteni, nici ]nainte, nici dup[ ]nsur[toarea luiGeorges, care se petrecuse acum =ase ani. Erau =i adversaripolitici, =i mo=teniser[ ]mpreun[ dispre\ul =i surda du=m[niereciproc[ de la p[rin\ii respectivi, ]ncurca\i pe vremuri =i ]ntr-ungreu =i lung proces. Pricina se sf`r=ise ceva mai ]nainte desorocul vie\ii celor doi adversari ]mb[tr`ni\i ]n lupt[; oc`=tigase tat[l lui Tudor, care muri apoi ]ndat[ dup[ aceea.Averea lui se ]mp[r\i la cei doi mo=tenitori: casele din Bu-cure=ti, depozitele =i toat[ averea mobiliar[ o lu[ Tudor, iarimensele mo=ii oltene=ti, un frate al lui mai mare, care le toc[apoi repede ]n ultimii opt ani antebelici ]n petreceri monstreprin str[in[tate.

Neamul Buze=tilor se exproprie astfel de pe p[m`ntulstr[mo=esc, f[r[ zbatere =i revolt[ — cum se ]nt`mpl[ cunemernicii de boieri ce-=i p[strar[ =i muncir[ avutul p`n[ dup[r[zboi — ]n curgerea lin[ a unui vis de fericire, ]n preajmaruletei din Monte-Carlo, ori dinaintea sticlelor cu vin cente-nar, care fac s[ se umple de un luciu aparte ochii curtezane-lor cu p[r ro=u sau blond. A=a se duse =i p[m`ntul c`=tigatde la +erb[ne=ti, pe nimic; Georges ar fi vrut s[-l r[scumperedin pietate filial[, c[ci locul acela fusese mult drag p[rintelui


s[u, ]ns[ risipitorul, din r[utate (probabil, tot pietatea filial[]l ]ndemna la astfel de r[utate), ]l petrecu unui ]mbog[\it aca-parator. Nu desigur din acest motiv Tudor ]ncepu s[ detestepe cel care-=i b[tea joc de un nume =i de o mo=tenire sf`nt[;ci ]ntreaga risip[ el nu i-o putu ierta fratelui s[u, cu at`t maimult cu c`t repetatele ]nstr[in[ri le s[v`r=ea f[r[ veste =i parc[]n du=m[nie. De aceea, ]n ajunul duelului, Tudor avu grij[s[-=i lase ]ntreaga avere pentru binefaceri =i nici o centim[fratelui m`n[-spart[, lovit cumplit de aceast[ pedeaps[, pecare n-o a=tepta chiar at`t de radical[ =i de crunt[: mul\i ]ns[=opteau c[ bezmeticul a=teptase la poarta sanatoriului vesteamor\ii ca pe o sf`nt[ salvare =i c[ p[trunsese ]n casa frate-s[u mult mai repede ca oamenii legii. Testamentului desigurnu mai putu s[-i fac[ nimic, c[ci el fusese dat din ajun delupt[ sub form[ autentic[ la tribunal; dar tot ce c[zu sub m`nalui de prin cutii =i de pe etajere umplu la moment buzunare-le-i =i servieta ]nc[p[toare. Servitorii declaraser[ chiar c[-lv[zuser[ ]n mai multe r`nduri revenind sub chip de frate]ndurerat pentru a face inspec\ia birourilor =i a casei de bani,dar institu\iile legatare renun\ar[ la investiga\ii c`nd se putuvedea ce man[ imens[ le revine din b[nci =i ac\iuni nomina-le. A=a c[ Buzescu, supravie\uitor cu pronumele, ]ntru ironiasoartei, Preda, se alesese =i el cu ceva de pe urma mor\ii frate-lui s[u, la a c[rui ]nmorm`ntare, ]n chip de m`ndr[ deza-probare (gurile rele =opteau: pentru a da impresie c[ nu g[sisemai nimic ]n casa mortului), nu participase; cu toate c[, dac[ar fi fost ]ntrebat amical =i discret, cum face de o duce acum,dac[ nu at`t de bine, ]n orice caz, destul de convenabil, mul\icredeau c[ de bun[ seam[ n-ar fi =tiut s[ r[spund[.

50 Gib I. Mih[escu

At`t de multe lucruri aflai duc`nd cercet[rile p`n[ la ex-trema limit[, adic[ p`n[ la testamentul lui Tudor Buzescu,pe care trebui chiar s[-l citesc, pentru a vedea, nu cumva seg[se=te ]ntr-]nsul vreo dispozi\ie subtil[, suspect[, ]ns[ reve-latoare, oric`t de pu\in, a ceea ce m[ a=teptam eu, =i nimenialt, absolut nimeni, pe c`t ]n\elesei, nu b[nuia. Dar nimic,nici un semn, nici un indiciu, c`t de slab; ]ns[ tocmai lipsaasta, c[reia ]i g[sii o mie =i una de explica\ii, m[ convinse ]ncele din urm[ =i mai temeinic c[ numai eu singur de\ineamadev[rul ]ntreg, ]n afar[ de cei ]nchi=i ]n sumbra cas[. C`tdespre rest, faptul c[ Georges Radu +erban era, pe l`ng[ avo-catul de frunte, =i un stra=nic m`nuitor al armelor, floare laureche, cu toate c[ eu nu =tiam s[ m[ bat cu altceva dec`t cupumnii =i cu\itul, ca toate haimanalele de taverne.

Faptul c[ n-am dat p`n[ acum crezare g`ndului care, ]nt[ritde at`tea grave aparen\e =i tentat de puterea magic[ a aces-tei perspective, mergea p`n[ la presupunerea unei ignoran\etotale din partea domnului Georges Radu +erban asupradrumurilor str[b[tute de so\ia sa prin preajma casei lui Tu-dor Buzescu ]n preziua duelului, n-a fost deloc de natur[ s[m[ descurajeze, ca ]ntr-o bun[ zi s[-mi str`ng cu putere din\ii=i s[ m[ prezint temutului avocat. Toate evenimentele aceleaavuseser[ loc demult. Tudor Buzescu nu mai era acum celmult dec`t o fantom[ (=i asta, spun drept, cu toat[ predilec\iamea pentru mister =i ]ncurc[turi nu m[ ]ntrista deloc, ba dim-potriv[), iar ceea ce m[ atr[gea acum spre casa cu funebr[]nf[\i=are era fr[gezimea unei z`ne albe, ]nchise ermetic ]ntr-un


decor de doliu. Mai tragic mister dec`t al acestei grele ]n-carcer[ri benevole — doamna putea doar ie=i ori de c`te oridorea — nici c[ putea fi altul, pentru c[, iar[=i din in-vestiga\iile mele prin anticamerele diverselor petreceri boie-re=ti =i din cronicile mondene cu ani ]n urm[ ale gazetelorbucure=tene ]n limba francez[, stabilii u=or c[ so\ii Radu +er-ban erau foarte retra=i =i doamna (al c[rei pronume tocmai ]laflasem) Alba nu se ]mp[rt[=e=te c`tu=i de pu\in din bucu-riile zgomotoase ale vie\ii, la care str[lucirea sa i-ar fi dat unat`t de larg drept. Iubea ea p`n[ ]ntr-at`ta pe so\ul ei? Daratunci ce-au ]nsemnat toate acele ]mprejur[ri ale trecutului,care doar mie, martor involuntar, ]mi gl[suiser[ at`t deelocvent, a=a cum ]mi gl[suise apoi nop\i de-a r`ndul acestchip dulce =i m`ndru, chem`ndu-m[ cu glas ispititor de si-ren[, pentru a m[ izgoni apoi crunt =i ne]ndur[tor c`nd ochiimi se ridicau plini de n[dejdi spre minunata-i f[ptur[ regeasc[.

Sub umilin\a acestei a doua ]nf[\i=[ri a ]nchipuirii mele =i,de bun[ seam[, a\`\at de ea, am p[truns ]n sf`r=it ]n casa luiGeorges Radu +erban. Doamne, c`te t`rcoale n-am mai datatunci acestei case pentru a m[ retrage apoi ]nfr`nt, doar c[m[ vedeam ]n fa\a por\ii severe; degetul se apropia tremur`ndde butonul soneriei =i apoi c[dea paralizat. Numai ideea c[poate am =i fost ochit de cei din cas[ =i c[ m[ cerceteaz[uimi\i, ]=i bat joc de mine sau sunt ]ngrijora\i de aceast[nehot[r`re, m-a f[cut ]n cele din urm[ s[ ap[s, dar mai multideea c[ ea st[ ]n dosul grelelor persiene =i r`de... ca atunci.I-am r[spuns cu glas stins valetului, care m-a condus, pentruc[ era doar ora de primire, =i trebuia s[ m[ conduc[. +i-n

52 Gib I. Mih[escu

sala de a=teptare, monumental[ =i luminat[ parc[ artificialprin geamurile de deasupra, st[team ]ntr-un jil\ greu =i]nchideam ochii din c`nd ]n c`nd, poate de grozav[ miraresau poate de grozav[ fericire.

}nc[perea asta ]nalt[ =i destul de larg[ ]ncepuse s[ m[apese: sim\eam atmosfere peste atmosfere l[s`ndu-se pecapu-mi =i pe umeri, gata s[ m[ te=easc[, dac[ jil\ul n-ar fifost cu adev[rat moale =i elastic... Am vrut s[ examinezornamenta\iile ]n ghips =i jocul desenelor zugr[velii, dar n-ampriceput nimic =i m-am uitat la vecinii mei. Era unul gros =iastmatic ca o foc[: eu n-am v[zut foca dec`t la cinematograf,]ns[ nu =tiu ce m[ face s[ cred c[ foca are un r[suflet de ast-matic. Vecinul meu era ]mbr[cat ]ntr-o =ub[ de c[l[torit iar-na ]ntr-o c[ru\[, o =ub[ enorm[, albastr[ =i cu un enorm gu-ler de vulpe sau de iepure. Era acum ]n februarie =i rostul=ubei [steia l-a= fi ]n\eles afar[. Dar cu toate c[ ]n[untru calo-riferul dogorea pl[cut o c[ldur[ discret[ =i dulce, omul]ncoto=m[nat astfel parc[ nici nu visa s[-=i desfac[ =uba:numai o deschisese ]n fa\[, l[s`nd s[ se vad[ un gheroc depielea dracului, umflat =i acela de parc[ mai purta =i alteboarfe pe dedesubt. }n picioare avea botfori cu =ireturi, ]nal\ip`n[ sub genunchi, ca ofi\erii: fuseser[ c`ndva ro=ii, dar acumerau ]nnegri\i =i numai pe alocurea mai sc[pau vreo pat[ dinvechea culoare. Mai pe urm[ am aflat c[ ]l chema boier Gile,numele de familie i l-am uitat, c[ era de undeva de pe l`ng[Olt, f[cea poezii ]n stil popular =i ]ntr-adev[r purta pe dede-subtul gherocului de piele de drac ]nc[ un r`nd de haine, de=ip[rea voinic =i ro=u ]n obraz. C`nd l-am cunoscut, mi-a


m[rturisit c[ la v`rsta lui un om nu poate s[-=i pricinuiasc[moartea dec`t numai prin frig; oric`t de =ubrede i-ar fi arterele=i celelalte organe, e suficient s[ se p[zeasc[ de r[ceal[, cas[ nu ating[ pe urma ei n[ruirea general[. De aceea umblaa=a de ]ncoto=m[nat =i iarna =i vara =i, cu toate c[ la analiz[s-a dovedit c[ rinichii lui sunt putrezi, el nu se temea c`tu=ide pu\in; at`ta timp c`t ]i \inea la c[ldur[, n-avea habar. Darastea le-am aflat mai t`rziu de la el, acum ]ns[ ]l c`nt[reamcu coada ochiului =i nu puteam s[ m[ dumeresc. Dar prinnimic nu mi se da pe fa\[ nedumerirea, spre deosebire decel[lalt client care a=tepta, ]n r`ndul de fotolii de dincolo deboier Gile. Acela era bine ]mbr[cat =i p[rea nervos; ]=i r[suceamusta\a neagr[; a=a cum =i-ar ]ntoarce ceasul un om foartegr[bit, apoi c[dea ]n g`nduri ad`nci, din care r[s[rea deo-dat[, arunc`nd priviri de uimire spre bundra enorm[ a luiboier Gile. }l privea cu ochii at`t de mari =i plini de indignare,c[ l-am crezut la ]nceput a fi chiar adversarul de proces alboierna=ului oltean; vroiser[ am`ndoi s[ angajeze pe GeorgesRadu +erban =i nimeriser[ ]n acela=i moment ]n camera dea=teptare — r[m`nea numai de v[zut pe care dintre ei ]l vaalege avocatul. Astfel mi se p[ru mie — =i ]mprejurarea asta,care mai la urm[ v[zui c[ nu-i dec`t o simpl[ ]nchipuire, ]mimai d[du via\[ =i mai puse pu\in interes ]n sufletul meu; alt-fel parc[ m[ sim\eam lovit de catalepsie =i numai din c`nd ]nc`nd ]nchideam ochii de mare mirare. Cei doi m[ =i v[zuser[cum clipesc de des, dar poate ]=i ]nchipuiser[ c[ e un simplutic, ca =i al domnului care se tr[gea furios de musta\[ =i-or[sucea, cu o repeziciune uimitoare, dup[ ce privea indignatla bundra lui boier Gile.

54 Gib I. Mih[escu

Clientul care era ]n[untru a ie=it =i dup[ el a mai ie=it unb[iat tinerel, foarte elegant, de bun[ seam[ secretarul. El af[cut semn lui boier Gile s[ intre, spre v[dita u=urare a dom-nului cel[lalt, care atunci am v[zut c[ nu-i poate fi rival deproces. Tinerelul =i-a oprit ochii pe mine ]ntreb[tor =i insis-tent. M-am ro=it deodat[ =i am ]nceput s[ m[ ]ncovrighez dea-supra p`ntecelui; dar nu m-a ]ntrebat nimic, nici acum, nicic`nd a venit s[ ia pe domnul nervos.

C`nd am r[mas singur =i mi-am dat seama c[ nu mai enici o putin\[ de a evita r`ndul meu, o presim\ire teribil[ m-acople=it deodat[: dac[ ea va ie=i tocmai acum de dup[ unadin u=ile acestea? Sim\eam cum m[ ]nec de-a binelea numaila acest g`nd =i ajungeam s[ doresc chiar ca domnul din[untrus[ termine mai repede, numai presim\irea mea grozav[ s[ nuse realizeze, ]nainte de a da ochii cu teribilul, ]n momenteleacestea, pentru mine, domnul Georges Radu Serban.

Iar presim\irea se realiz[ aproape exact cum m[ g`ndisemeu, adic[ exact c`nd secretarul sub\irel m[ ]ntreb[ ]n sf`r=itmirat, examin`ndu-m[ cu o st[ruin\[ sup[r[toare:

— Dumneavoastr[?...Atunci ea ap[ru, dar nu pe vreuna din u=ile care dau

]n[untru, ci pe u=a cea mare, pentru c[ venea de afar[. Era]mbr[cat[ de ora= =i valetul ]i deschisese. La mine poate nus-ar fi uitat, dac[ nu m-a= fi ridicat tocmai atunci ]n picioare,]ncurcat =i de apari\ia ei =i de ]ntrebarea care mi se pusese.Doar ochii s-au oprit pe mine ]n treac[t =i am v[zut ]n lumi-na lor c[ m-a cunoscut. A avut numai o mi=care de dispre\ afe\ei, pe care a alungat-o at`t de repede, c[ mult[ vreme m-am


]ntrebat dac[ a f[cut ]ntr-adev[r aceast[ schim[ ori a p[strattot timpul ame\itoarei treceri o indiferen\[ complet[ =i maiumilitoare. I-a r[spuns plec[ciunii secretarului: — „Bonjour,Radu!“ cu un accent pronun\at pe u, f[c`ndu-m[ s[ m[ ]ntrebdac[ n-o fi cumva chiar de origine str[in[. Dar toate g`ndurileacestea s-au perindat grabnic prin mintea mea, pentru c[ tre-cerea ei n-a fost dec`t o lic[rire de fulger.

+i iat[-m[ dinaintea lui Georges Radu +erban: urecheast`ng[ ]mi \iuia „Bonjour, Radú!“... „Bonjour, Radou!“ La Ra-dou nu m-am uitat o singur[ clip[, de teama vreunui z`mbetde dispre\ sau de comp[timire pe buzele lui sub\iri, care ciri-peau un grai at`t de pi\ig[iat. Ceea ce m[ uimea cu des[-v`r=ire era numai d`rzenia cu care puteam vorbi, de=i ]misim\eam p`n[ =i ]ncheieturile muiate de emo\ie, =i apoi seriozi-tatea =i gravitatea cu care m[ asculta Georges Radu (sau poatetot Radú?) +erban. Era de ne]nchipuit pentru mine c[ nu m[]ntrerupsese ]nc[, cu toate c[ ]i ceream un lucru at`t deabsurd: s[ m[ primeasc[ secretar, de=i vedeam bine c[ are unsecretar. (E drept, eu nu pretindeam nici o remunera\ie, oric`tde greu ar fi fost lucrul ce-mi asumam, =i aceast[ dezintere-sare b[neasc[ am \inut s-o subliniez ]n dou[ r`nduri; dar poatec[ Radu ]l ajuta ]n acelea=i condi\ii, cum era obiceiul la mariiavoca\i.) Totu=i, vorbeam ]nainte, hot[r`t s[ spun p`n[ laurm[ ceea ce preg[tisem: era un fel de examen de altminteride pledoarie, pe care trebuia s[-l trec dinaintea lui, aceast[cuv`ntare a mea. De=i el m[ asculta f[r[ ca vreo fibr[ s[ tre-sar[ pe obrazul lui feminin, de=i ]n\elegeam perfect c[ m[

56 Gib I. Mih[escu

ascult[ ]ntr-adev[r, cu toate c[ ochii lui priveau necontenitaceea=i floricic[ albastr[-marin[ de pe covorul albastru-cer,totu=i pricepeam de minune c[ r[spunsul ]i va fi negativ. Nu-mai c`nd am atins punctul unit[\ii de atitudine din activitatealui profesional[, pe care ]i m[rturisii c[ am urm[rit-o pas cupas, el a f[cut o mi=care abia perceptibil[ =i a ridicat ochiimira\i la mine. Se mira c[ am fost singurul care am observatacest lucru? C[ l-am admirat pentru asta tocmai eu, care nufac parte din clasa lui, cum m-am gr[bit s[-l asigur? C[ maipoate fi cineva afar[ de d`nsul care apreciaz[ ast[zi o liniedreapt[ =i ]nc[ doar pentru ea ]ns[=i? Sau — dracu’ =tie —s[-mi permit ca un incon=tient de t`rgove\ b[d[ran ce sunts[-i pun o not[ bun[?

Dar nu =i-a dezv[luit deloc g`ndul pe care acest momental cuv`nt[rii mele i l-a de=teptat =i, parc[ regret`nd =i el, ca=i, de bun[ seam[, preafrumoasa-i so\ie, c[ a putut l[sa m[carnumai momentan s[ i se ]ntrevad[ un simplu clin al ascun-zi=urilor l[untrice, a cobor`t din nou ochii la aceea=i floarealbastr[ =i m-a l[sat netulburat s[ termin.

C`nd ultimul cuv`nt al meu a zburat ]n aer, volatiliz`ndorice posibilitate de leg[tur[ cu acest om, cu aceast[ cas[, cuaceast[ femeie, d. Georges Radu +erban mai p[str[ un timpprofund[ t[cere. Pe urm[ ]mi ]ntinse m`na (ceea ce nu se]nt`mplase la venirea mea) =i-mi spuse:

— Bine, domnule, am s[ m[ g`ndesc la propunerea dumi-tale... Treci ]ntr-una din zilele acestea ca s[-\i dau r[spun-sul meu!

+i-mi str`nse degetele cu o singur[ ap[sare a degetelor luilungi, osoase. De bun[ seam[ c[ dac[ mi s-ar fi vorbit astfel


]ntr-un birou public, a= fi ]n\eles c[ trebuie s[-mi iau oricen[dejde. Dar de-aici plecam cu o mare, cu o puternic[ bucu-rie: oricum, c[p[tasem favoarea de a mai suna o dat[ la poartacu negre s[ge\i, acum f[r[ nici o sfial[; de a mai p[trunde ]nhall-ul elegant =i sever; de a examina mai bine ]mbr[c[mintea=i ticurile clien\ilor tovar[=i de a=teptare, de a le ceda chiarr`ndul, numai pentru a prinde iar clipa divin[ c`nd doamnaGeorges Radu +erban se ]ntoarce din plimbarea-i matinal[(care „la boga\ii [=tia“ are loc cam la aceea=i or[) =i tra-verseaz[ sala cu mersul ei regal. S[ vedem, data viitoare, cecuv`nt, strivit repede ]n g`nd, va l[sa totu=i s[ scape ochii ei?

Dar acum ve=ti triste ]ncepur[ s[-mi curg[ din viitorul aces-ta sm[l\at de fermec[toare culori ale apropiatei mele vizite]n sala de a=teptare a d-lui avocat Radu +erban: dac[ doam-na se va fi interesat de „clientul acela mai t`n[r dintre ceidin urm[ trei clien\i“... =i va fi povestit so\ului ei o ]nt`mplarecu dou[ enorme dic\ionare, care au c[zut odinioar[ de oma-gial[ stupoare de sub bra\ul unui ofi\er descins la picioareleei, =i de asemenea de privirile insolente „ale acestui t`n[r“,odat[, c`nd automobilul casei a trebuit s[ stopeze brusc =i]nt`mpl[tor ]n fa\a lui?

La patru zile m-am prezentat iar[=i ]n sala de a=teptare=i m-am bucurat cr`ncen c`nd am v[zut-o at`t de ]nc[rcat[de ]mpricina\i; aveam timp acum s[ a=tept aci =i s[ respirp`n[-n fundul pl[m`nilor aceast[ atmosfer[ c[ldu\[ a c[reiprospe\ime vag parfumat[ de esen\e necunoscute nu erac`tu=i de pu\in alterat[ de at`tea r[sufluri. De altminteri,persoanele care ad[stau acuma prezentau \inute decente =i

58 Gib I. Mih[escu

chiar elegante. M-am ]nfundat deci fericit ]n fundul larg alfotoliului, c`nd u=a se deschise =i secretarul cu glas pi\ig[iatap[ru ]nso\ind ca de obicei pe clientul care terminase. Dom-nul care venea la r`nd se ridic[, dar Radu, c`nd dete cu ochiide mine, ]l opri:

— Pardon, un moment, dar numai un moment...Apoi adres`ndu-mi-se mie m[ ]ncuno=tiin\[ c[ „maestrul“

dore=te s[-mi vorbeasc[. Am ro=it cu des[v`r=ire =i cele mainegre g`nduri mi-au \`=nit ]n minte, mai ales pentru grabaacestei execu\ii cu adev[rat sumare, =i numai acel cuv`nt fa-miliar ]ntre oamenii de drept, „maestrul“ ]n loc de „domnulavocat“, mi-a mai picurat parc[ o boare de n[dejde ]n haosuldin capu-mi. +i, Dumnezeule, domnul Georges Radu +erbanm-a ]nt`mpinat cu aceste vorbe, care mi-au umplut inima defericire =i-n acela=i timp de team[ =i cutremur, ]ntr-o m[sur[cum nu cred s[ i se fi ]nt`mplat nici celui ce i-a fost dat s[aud[ glasul etern pe Muntele Sinai:

— Am reflectat, domnule, la propunerea d-tale =i r[spunsulmeu este afirmativ. Asupra salariului dumitale voi putea s[m[ hot[r[sc dup[ primele s[pt[m`ni de serviciu...

— Dar... tocmai c[... eu... v-am.... c[ nu...Domnul Georges Radu +erban g[si inutil s[ r[spund[ la

aceast[ b`iguial[, ca un boier vechi =i bogat, care tocmai pedezinteresarea mea b[neasc[ n-a pus pre\ c`nd s-a hot[r`ts[ m[ angajeze. Replica lui a fost ]ntrebarea dac[ sunt dispuss[-l ajut chiar de ast[zi de diminea\[. F[r[ ]ndoial[ c[ i-amr[spuns cu vocea plin[ a hamalului voinic (care la moment s-a=i trezit ]n mine) c`nd propun[torul ]l ]ntreb[ dac[ e ]n stare


s[ duc[ o povar[ ceva mai nepotrivit[ pentru obi=nuitele pu-teri omene=ti. Instinctiv am ]n\eles c[ aici, ]n biroul de fa\[,]n care secretar al acestui boier era Radu cu accentul pe u,rolul meu nu putea fi dec`t acela de hamal ]n adev[ratul sensal cuv`ntului. +i m-am comportat, spre marea satisfac\ie apatronului meu, ca un adev[rat hamal. }i g[seam domnuluiGeorges Radu +erban cele mai pr[fuite dosare, cu cele maivechi h`r\oage: aveam o obstina\ie ]n st[ruin\ele mele carepunea ]n ]ngrijorare pe to\i grefierii, pe to\i con\opi=tii de lastarea civil[ =i pe to\i func\ionarii de\in[tori de acte sauemi\[tori de certificate ]n leg[tur[ cu justi\ia. Plecam =i-n pro-vincie, nu numai s[ descop[r dovezi, pe care nu m[ l[samp`n[ nu le aduceam pe gustul domnului Georges Radu +er-ban, dar ]l =i reprezentam la instan\ele m[runte, cer`ndtermene =i chiar pun`nd concluzii potrivit instruc\iunilor sale.Nu m[ cru\am inten\ionat, oferindu-m[ s[-mi iau drumul pen-tru un timp aproape pe jum[tate c`t mi s-ar fi oferit, =i nu odat[, sosit diminea\a, dup[ un voiaj de 36 de ore, n-ampregetat s[ m[ ocup de lucrurile din ziua aceea. }nc`t p`n[ =imaestrul a trebuit uneori s[ intervin[ =i s[-mi pun[ la un punctconvenabil acest exces, care, laud[ Domnului, oric`t nu m-arcrede cineva, pe mine nu m[ ruina defel.

— Mi-am dat eu seama c[ tocmai dumneata ]mi trebuie=ti!m-a asigurat domnul Georges, atunci c`nd mi-a fixat dintru]nceput salariul la un cuantum nea=teptat de respectabil.

Pe bun[ rom`neasc[, vorba asta venea a=a: „Am b[gat euseama c[ boierului purs`nge ]i trebuie=te vechil purs`nge“ —=i am r`njit ]n sinea mea, cutremur`ndu-m[ =i mai teribil c[

60 Gib I. Mih[escu

totu=i, ]n g`ndul vechilului, trona tot mai tiranic, ca adev[ratst[p`n, un cap de cear[ alb[ cu din\i albi ]n r`s ]ncremenit,capul doamnei Georges Radu +erban, pe care, de altfel, o lun[=i jum[tate dup[ angajamentul meu, eu n-am mai putut-o]nt`lni =i vedea. Dar hamalul =tia s[ a=tepte cu anii...

Radu era =i el ml[di\[ boiereasc[, era slab =i sidefiu, ]nalt=i de-un blond lucios, cu din\ii mari =i b[t`nd ]n g[lbejiu. Erabun la suflet =i inteligent, frumuse\ea doamnei Radu +erban,ca orice fel de frumuse\e femeiasc[ de altminteri, p[rea s[nu-l intereseze. }n schimb, asculta toate cuvintele patronuluicu ochii larg zg`i\i =i avea o pl[cere deosebit[ s[ comentezepledoariile =i sentin\ele judec[tore=ti. Pronun\a un r strop=it,care se sub\ia =i mai r[u c`nd apuca pe poarta unui dintelips[ din st`nga maxilarului de sus. La trei s[pt[m`ni dup[angajament (m[ ]mprietenisem acum bine de tot cu d`nsul),c`nd lucram ]mpreun[ ]ntr-o dup[-amiaz[ ]n biroul maestru-lui, plecat la mo=ie, cu ocazia unei pledoarii prin ]mprejurimi,u=a se deschise f[r[ s[ mai fim anun\a\i =i-=i f[cu apari\iat`n[rul tomnatic cu gambeta pe urechi =i cu c[\elu=ul cu p[rcre\ peste ochi, pe care-l v[zusem odat[ de pe strad[ intr`nd]n aceast[ cas[. Eram gata s[-l ]ntreb ce dore=te, dar bine\eleamabile ce schimb[ cu Radu m[ oprir[. Pe urm[ fur[mprezenta\i: avui astfel pl[cerea s[ cunosc ]nc[ un descendentde domn =i de beizadea: Raul (Raoul, cum semna el) Ipsilant.Mi-amintii c[ auzisem o dat[ pe maestru pled`nd pentru un]mpricinat cu nume similar. Aflai mai pe urm[ de la Radu c[era vorba chiar de el, dar procesul fusese pierdut =i Raoul


r[m[sese, din tot patrimoniul lui str[mo=esc, doar cu istori-cu-i nume. +i cu o licen\[ ]n drept de la Paris, pe baza c[reia,nici mai mult, nici mai pu\in, vl[starul domnesc era, cum mise spuse chiar la prezentare, coleg cu modesta mea persoan[.Mi-am ]nchipuit deci, un coleg generic, coleg de bar[, un avo-cat. Abia dup[ mai mult[ convorbire luai cuno=tin\[ cu sur-priz[ c[ distinsul oaspe din ziua aceea, care ne f[cuse onoa-rea s[ apar[ ]ntre noi la ora 12 jum[tate diminea\a, era ase-meni secretar al patronului, coleg al meu =i-al lui Radu.

— A, poate a\i fost ]n vreo c[l[torie? comisei, ca un veri-tabil burghez provincial ce eram, gafa s[-l ]ntreb.

El ]mi r[spunse ]ns[ indiferent c[ n-a fost ]n nici o c[l[torie=i atunci eu m[ g`ndii c[ o fi z[cut bolnav. +i ]mpinsei gafa =imai departe, ]mp[rt[=indu-i, gata de gratulare pentru ]ns[-n[to=ire =i revenirea ]n mijlocul nostru, aceast[ destul de logic[temere a mea. Noroc c[ glasu-mi se auzi numai pe jum[tate,d`ndu-i prilej s[ nu-mi r[spund[, ocupat s[ ]ntrebe pe Radu„si les dames sont chez elles“. Dup[ care ]=i lu[ r[mas-bun dela noi =i, tr[g`ndu-=i c`inele (a c[rui mutr[ mi-aduse amintede-a unui l[utar b[tr`n =i a unui mare politician actual) del[n\u=u-i galben, ne p[r[si nu pe u=a pe unde intram noi =iclien\ii, ci pe u=a lateral[, pe unde ap[rea maestrul.

Radu m-a ajutat binevoitor s[ ies din toate nedumeririle.Mai ]nt`i „les dames“ erau doamna Georges Radu +erban =imama ei, doamna Smaralda Ruset, nascut[ ]ns[=i Ipsilant,m[tu=[ lui Raoul, a=adar, v[r primar cu doamna Alba. (Mi-a-dusei ]ntr-adev[r aminte de o doamn[ cu p[r alb pe care ov[zusem de vreo dou[ ori trec`nd prin hall cu un baston ]n

62 Gib I. Mih[escu

m`n[, de=i dreapt[ =i plin[ de prestan\[, o dat[ chiar oprin-du-se s[ se ]ntre\in[ cu unul clin clien\i =i p[r`nd nespus deafectat[ de vorbele aceluia: mi-am ]nchipuit, o vizitatoare adoamnei Radu +erban.) Procesul lui Raoul, pierdut la Casa\ie,avea de obiect nu numai o expropriere ]n favoarea ob=tii, darmai era ]ncurcat =i de o prescrip\ie fatal[. Doamna Smaraldapierduse pe aceea=i tem[, cu mult mai ]nainte, pentru c[ avuseimpruden\a s[ se ]ncread[, ca =i restul como=tenitorilor dealtminteri, ]n temenelele unor de\in[tori — fo=ti embaticari,care nu r[scump[raser[ — pricopsi\i de familia lor =i totu=itr[d[tori; c`nd ob=tea =i-a mai cerut =i drepturile ei, din marelatifundiar[, doamna Smaralda n-a mai r[mas dec`t st[p`naunei sfori de mo=ie, pe care, degustat[ de toate netrebniciilesuferite, s-a gr[bit s-o prefac[ ]n bani sun[tori. Restul e lesnede ghicit: =i leul =i francul francez — c[ci trei sferturi din capi-tal =i-l depusese ca prevedere la o banc[ din Paris — au c[zutvertiginos. Aceea=i soart[ a avut-o =i casa din Bucure=ti, pecare doamna Alba, pe atunci domni=oar[ Ruset (ea semna ]ns[ca domni=oar[, de dragul =i pentru sonoritatea numeluimatern: Alba Russet Ypsilant) o mo=tenise de la tat[l s[u: con-vins[ de geniul speculativ al mamei, o v`nduse =i ea la r`ndu-i,concomitent, pentru a se vedea apoi, din mare prin\es[ tr[it[numai ]n str[in[tate (unde se ]nf[\i=a doar ca prin\es[ „bi-zantin[“), cum s[r[cia se apropie grozav[ cu din\i =i pa=i delup. +i numai astfel doamna Alba convenise s[ accepte m`nalui Georges, cu o decenie =i mai bine mai ]n v`rst[ dec`t d`nsa.Astfel, g`ndul ei plutise ]n nori =i mai ]nal\i, la care euame\eam numai g`ndindu-m[, =i, ]ncerc`nd s[-i descifrez,


r[m[sesem cu gura pu\in ]ntredeschis[ =i cu stiloul ]nfipt ]n=[n\ule\ul b[rbiei, pozi\ie din care m[ corectai repede, c`ndRadu sf`r=i =i m[ privi pu\in mirat c[ pe un om de drept camine m[ pot impresiona astfel de ]nt`mpl[ri prea obi=nuite,=i pu\in cam ]ncurcat c[ mersese prea departe cu vorba toc-mai cu unul pe care dest[inuirile lui p[reau s[-l interesezeat`t de mult.

Mi-am impus de-acum ]nainte s[ nu mai par prea curios,pentru a afla c`t mai multe; mai ales felul de a vorbi degajat=i net al lui Radu =i pu\ina importan\[ pe care o acorda eveni-mentelor zilnice =i familiare, pentru a merita din parte-i vreodiscre\ie, m[ ]ncuraja s[-l descos cu mult[ abilitate. M[pref[ceam c[ m[ interesez mai mult de soarta lui Raoul, ac[rui gambet[ pe urechi =i al c[rui c`ine cu pedigree p[reaus[ ]ntoarc[ ]n z`mbet =i buzele lui Radu, ale acestui dr[gu\copil (el nu era de vi\[ domneasc[, numele lui de familie eraM[nescu) pe care nimic nu mai putea s[-l preocupe ]n afar[de spe\ele dragi ale maestrului s[u. Indirect astfel, puteamafla c`t mai multe =i de ceilal\i membri ai familiei Ypsilant.

Procesul lui Raoul \inuse mai ]ndelung, pentru c[, r[masorfan, ]nc[ adolescent, minoritatea lui ]i fusese ]ntr-o privin\[de ajutor: tutorele neglijent ]ns[ nu ]ncasase chiriile ]n form[vizibil[ =i de\in[torii uzurapaser[ totu=i prin lung[ prescrip\iesau cu titlul de pro herede. Un mai mare hal de neglijen\[]ntr-o administra\ie nici c[ se mai pomenise! (Gurile rele =op-teau c[ tutorele lui Raoul, care ]ngrijea totdeodat[ =i de mo=iadoamnei Smaralda, absenteist[ convins[, fusese ]n\eles cu aca-

64 Gib I. Mih[escu

paratorii; dar numele lui asemenea istoric — Ghiculescu — ]labsolvise de orice fel de b[nuial[ din partea victimelor.) Astam[ f[cea s[ simpatizez pe Raoul, pe acest „secretar de avo-cat“’ care sosea din dou[ ]n trei zile, ]ntre dou[sprezece =ijum[tate =i unu — tocmai bine c`nd se ispr[veau consulta\iile,ba uneori lipsea =i c`te o lun[! Radu credea c[ are =i elretribu\ie din partea maestrului, dar nu aveam nici un indi-ciu doveditor, iar acum m[ ]nv[\asem s[ nu mai fac gafa de am[ repezi cu ]ntreb[rile. V[r cu Alba, Raoul nu putea dec`ts[-mi fie simpatic =i, dac[ ob\ineam cumva prietenia lui, on[dejde ]nc[p[\`nat[ m[ f[cea s[ m[ leg[n ]n rozele parfu-mate ale g`ndului c[ din c`nd ]n c`nd ar putea veni vorba =ide mine ]n conversa\ia lor familiar[.

M[ purtai ca un veritabil gentleman cu Raoul; sentimen-tele ce-i ar[tam nu erau numai interesate, dar admiram ]nadev[ratul ]n\eles al cuv`ntului la d`nsul nep[sarea cu care]=i amintea, =i de cele mai multe ori izbutea s[ nu-=i reamin-teasc[, dezastrul involuntar al imensei lui averi. C`nd vorbavenea ]ntr-acolo, =tia s-o ]ntoarc[ de minune, arunc`nd-odeparte de el, ca pe o m`nu=[ uzat[, ca amintirea unui bac=i=nebunesc, zv`rlit la o mas[ de chef. }n schimb ]i pl[cea ]nchip deosebit s[ ne ]ntre\in[ despre c`inele lui, Nu=i (!?), =ide noble\ea-i de s`nge dovedit[ cu acte (atunci aflai eu deexisten\a pedigree-lor). Dobitocul era ]ntr-adev[r simpatic,dar mai mult caraghios. O caricatur[ de c`ine: cu toat[ bun[-voin\a-mi ]nd`rjit[ nu ajungeam deloc s[ pricep rostul at`toraten\ii =i ]n ce const[ valoarea lui: l-ar fi f[cut praf ]n dou[minute oricare javr[ de mahala.


Nu era nici frumos: p[rul lui sp[lat =i r[ssp[lat era de-unalb-ro=covan — acum ]l puteam observa mai bine — cu petemai ]ntunecate, de-un negru-castaniu. Dar tot acest p[r ]i in-vada =i fa\a, l[s`ndu-se dedesubtul botului \uguiat ca o barb[ne\es[lat[ de troglodit. Poate o fi inteligent, o ras[ mai in-teligent[ dec`t a celorlal\i semeni ai lui? Cerui l[muriri luiRaoul asupra acestui punct, pentru c[ vream s[-i iubescc`inele cu orice pre\. El m[ asigur[ de acest lucru, dar dinexemplele ce-mi d[du nu conchisei nimic favorabil. }n celedin urm[, Raoul, v[z`nd c[ nu m[ convinge astfel, m[ do-bor] iar sub povara documentelor de noble\e. +i m[ uitamcurios la acest vl[star de personaje istorice, care afi=a indi-feren\[ pentru mo=ia str[mo=easc[ pierdut[ din neglijen\[boiereasc[, dar care se f[lea cu neamul boieresc al c`ineluis[u, c[ut`nd s[ insufle javrei anoste virtu\i pe cale de docu-mente. O jale mare m[ cuprinse pentru urma=ul de voievod,care ]nsemna totu=i ceva =i el, personal, peste ce-l puteau ar[tapropriile lui documente. Era suficient s[ te ]ntre\in[ despre„Nu=i“ al lui =i despre diversele rase canine ]n general, pen-tru a te convinge c[ ai ]nainte o inteligen\[ cu adev[rat sclipi-toare, care — vai! — nu p[rea s[ se aprind[ p`n[ la acestgrad dec`t c`nd era vorba de animalele lui favorite.

Totu=i, Raoul avea =i cuno=tin\e ]ntinse de literatur[. Eramult citit =i avea un chip special al lui de a defini o oper[ =ide a justifica astfel de ce ]i place sau nu. Dar, v[dit lucru,asupra unor astfel de chestiuni nu era dispus s[ ]ntind[ mult[discu\ie =i poate c[ =i asta era o calitate. }l descusui cu ]ncetul,c[ci ne ]mprietenisem. Ie=eam adesea seara =i ]nt`rziam noap-

66 Gib I. Mih[escu

tea de dragul lui: pentru c[ la d`nsul primul pahar trebuia s[aib[ neap[rat urmare, =i ]nc[ lung[. Era curios c[ prefera lo-calurile de m`na a doua =i chiar ordinare. Varieteuri suspecte,circiumi cu fal[ pentru vinurile lor vechi =i fripturile lor inde-cente =i, ca orice be\iv bucure=tean democrat, hala lui Milic[Dona din Pia\a Mare, unde ritualul nocturn trebuia neap[rats[ sf`r=easc[.

Nu m[ ]ngrozeam de nop\ile pierdute, pentru c[ aveamconstitu\ie destul de robust[ ca s[ nici nu le simt. Apoi nicinu m[ ame\eam, las[ c[ nu beam cine =tie ce. }ns[ era opl[cere pentru mine s[ stau cu Raoul Ypsilanti, v[rul doam-nei Alba Georges Radu +erban, n[scut[ Russet =i dup[ mam[Ypsilant, noi singuri la o mas[. Ce avea omul [sta din fru-muse\ea =i elegan\a doamnei Alba? Nimic. Cu p[l[ria aceeape urechi, cu n[rile largi =i cu ochii foarte lucio=i pe-o figur[tern[... Ah, luciul [sta al ochilor le era comun... Da, iat[ cetrebuie s[ privesc eu mai mult la d`nsul... +-apoi se cuno=teac[ e de neam bun, orice s-ar zice, oric`t urechile acelea largica ni=te frunze de curechi s-ar l[sa cam pleo=tit, pornind din\easta ro=covan[, bine tuns[ de la cre=tet ]n jos — sau de subceapacul negru, prea ]nfundat pe cap. Era ceva ]n el care ospunea limpede, r[spicat, =i nu m[ refer aci — cum se facede obicei — la accentul lui aproape stricat rom`nesc, ori invers,la accentul lui impecabil c`nd vorbea fran\uze=te =i engleze=te.

Am putut constata astfel c[ exist[ ]ntr-adev[r o noble\e,un mod de a fi, de a te ar[ta deosebit de al celorlal\i. C[ astaprovenea din trecerea s`ngelui printr-un =ir de genera\ii suc-


cesiv bine tr[ite ori c[ era cu adev[rat un har divin la mijloc,n-a= fi putut r[spunde. Dar Raoul Ypsilant ]mi f[cea limpedeimpresia c[, dac[ n-ar fi fost stipendiat de so\ul veri=oareisale (de unde putea tr[i el altfel?) =i dac[, incapabil de a mun-ci, ar fi dec[zut cu des[v`r=ire, cu siguran\[ c[ =i ]n zdren\e,=i cu ceapacul lui atunci mototolit, s-ar fi prezentat altfel dec`tun vagabond de r`nd. Sau chiar dac[ ar fi fost literalmentelipsit de inteligen\[, tot s-ar fi g[sit ceva ]n felul lui de a ficare l-ar fi transfigurat pu\in, l-ar fi f[cut s[ par[ un prostmai interesant dec`t pro=tii ceilal\i, cei comuni.

De aceea m[ pasionam de Raoul dup[ cum el se pasionade c`inele lui, =i-mi ]nchipui c[ pasiunea mea era incompara-bil mai legitim[. }n afar[ de pedigree-u, Raoul era ceva, era el]nsu=i cineva. Pe l`ng[ vinul vechi =i fripturile de m[runtaieindicibile, lui Raoul ]i pl[ceau femeile cu p[r lung. Era o me-teahn[ sufleteasc[ aceasta, care i-a pricinuit, dup[ mine,burghezul, ]nsemnate neajunsuri. Astfel, refuzase dou[ par-tide, care bucuros i-ar fi adus zestre zdrav[n[, ]n schimbulnumelui s[u, ce, precum se vede, reprezenta ]nc[ o bun[valut[. Lucrurile astea se petrecuser[ cam imediat dup[ pier-derea definitiv[ a procesului, =i toat[ lumea crezuse c[ gestulpretendentelor ap[ruse cam umilitor prin promptitudinea lui.+i toat[ lumea apreciase deci refuzul de ]nalt[ prestan\[ allui Raoul; dar aci, ]n subsolul cu miros de fleici al lui Mitic[Dona, eu singur aflai adev[rul adev[rat. Pretendentele n-aveaup[r lung, uite a=a ca una din cele dou[ tovar[=e ale noastrede mas[, aceea care, evident, trebuise s[-=i trag[ scaunul l`ng[al lui Raoul =i pe care el o m`ng`ia pe cre=tet, cu totul =i cu

68 Gib I. Mih[escu

totul transportat. S[rut[ri p[tima=e urmar[ dest[inuirii pe careel mi-o f[cuse pe fran\uze=te, cu superbul lui accent care in-spira respect cocotelor, iar mie discret[ trufie =i grija s[r[spund ]n aceea=i limb[, ]ns[ numai atunci c`nd r[spunsurilenu puteau consta ]n mai mult de un cuv`nt. Pu\in geloas[,partenera mea m[ invit[ desigur s[ nu m[ las mai prejos:„D[-i =i tu din gur[ pe fran\uze=te, micule“, dar, pentru c[n-o satisf[cui, ea ]ncepu s[ aprecieze cu glas tare calit[\ile]nf[\i=[rii mele, restabilindu-mi superioritatea. Evident c[]nc[p[\`narea ei de a nu mai t[cea m[ agasa, cu at`t mai multcu c`t n-a= fi vrut s[ indispun pe Raoul cu nimic, mai ales n-a=fi dorit s[ i se infiltreze sugestia c[ ]ntr-o societate feminin[eu a= putea s[ fiu preferat dintr-unele foarte puterniceprivin\e. +i doar ]mi trebuia societate feminin[ ]n jurul nostru,numai =i numai pentru ca odat[ =i odat[, c`nd ]mi voi sim\isufletul o\elit, s[ pot aduce vorba de ea; de bun[ seam[, nu]ntr-o circumstan\[ ordinar[ ca aceasta, dar mai t`rziu, cine=tie, c`nd, gra\ie str`nsei mele prezen\e l`ng[ d`nsul, a= puteap[trunde =i-n altfel de lume dec`t acea pe care Raoul se ob-stina acum s-o frecvent[m. Noroc ]ns[ c[ princiarul vl[starcare privea cu ochi larg c[sca\i pe partenera mea — Doamne,=i ce luciu era atunci ]n ochii lui! — nu asculta nimic, mai bine,nu auzea nimic din ce spunea ea. Am v[zut clar, el aproba ne-contenit, grozav de bine dispus, pe cea de l`ng[ mine =i, com-plet transportat, se gr[bea s[ m`ng`ie la fiecare dou[ minutecoama neagr[-castanie a femeii de l`ng[ d`nsul. Atunci ]n\e-lesei abia =i aceast[ nou[ latur[ a caracterului lui princiar;pentru un simplu gust, ]n aparen\[ ne]nsemnat, el d[ cu pi-


ciorul la perspective m`ndre, la situa\ii sigure. Pusei capri-ciul lui ]n leg[tur[ cu sentimentele ce un veritabil nobil cad`nsul trebuia s[ le aib[ pentru trecut, pentru orice \ine detrecut — =i ce \ine mai bine de trecut dec`t p[rul lung la fe-mei? — =i deodat[ m[ ]ntrebai ]ngrijorat dac[ doamna Albanu poart[ cumva p[rul lung. Netotul [sta ar fi ]n stare s[-ifac[ var[-si curte, pe c`nd, ]n ipostaza contrar[, ce minunatde bun[ s-ar fi prezentat situa\ia pentru mine: doamna Albaar fi valorat ceva mai pu\in pentru d`nsul, =i asta ar fi ]nsem-nat pentru mine o porti\[ mai mult, prin sufletul lui, spre ea.

Abia mai t`rziu v[zui ce putere avea aceast[ particulari-tate capilar[ a femeilor asupra celui ce-mi f[cea nespusa onoa-re de a m[ asigura acum, sub grea chez[=ie de cinste, deamici\ia lui etern[. Cocota cea brun[ ]i furnizase, ]n schim-bul modestului ei tarif, pl[ceri incalculabile; ]n noapteaurm[toare o c[utase singur =i o reg[sise la locul =tiut, pe chei.Dar dup[ prima or[ de tandre\e, care, precum ]n\elesei, seconsumase mai mult ]n m`ng`ierea lungului p[r, Raoul, cam]ntrecut cu b[utura, adormise. La de=teptare, dezastru! Bru-na nemernic[ nu-=i mai odihnea capul ]ncurcat de bog[\iaaceea neagr[ pe alba pern[ princiar[. Canalia disp[ruse, nuf[r[ a fi trecut ]n razie toate buzunarele amfitrionului impru-dent =i chiar degetele-i ]n\epenite de somn. Din portefeuille ]iluase trei sferturi din retribu\ia pe care colegul meu o ]ncasasecu o s[pt[m`n[ ]nainte de la maestru, =i din degete numaiunul din inelele pre\ioase =i ]n sine =i ca valoare istoric[, =ianume, pe cel cu piatr[ de rubin.

Acum Raoul m[ rug[ s[-l ]nso\esc pentru a g[si pe fugara,care de bun[ seam[ ]=i schimbase, prudent[, pentru un lung

70 Gib I. Mih[escu

=ir de nop\i, vadul comercial. +i asta de ce crede\i? Pentrutencule\ul de h`rtii albastre sau pentru valoarea rubinului =ia incrusta\iei rare a inelului, despre care Raoul ]mi =opti c[fusese pre\uit de cur`nd la o sum[ impun[toare de cel maiautentic bijutier al Bucure=tilor, dar c[ el sper[ s[-l treac[ =imai bine la Paris? (Tipul nu era a=a de s[rac cum crezusemla ]nceput; dar ]=i purta cu el toat[ averea!) Nu, nu pentruvaloarea inelului, care f[cea c`t o cas[ ]ntr-un parc ieftin, m[tr[gea prin\ul Raoul nop\ile dup[ sine, de ]ncepusem oare-cum s[ m[ ajung[ pu\in oboseala — c[ p`n[ =i domnul GeorgesRadu +erban s-a uitat ]n vreo dou[ r`nduri la cearc[nele melepu\in cam ciudat — nu, ci pentru p[rul lung al hoa\ei.

C[ut[rile ]ns[ fur[ zadarnice, =i pentru c[ m[ ]nfiora per-spectiva p`n[-n infinit a nop\ilor ce mai aveam de pierdut(poate c[ prostituata asta care-mi d[dea necaz se refugiase]n provincie!), am ]ncercat s[-i ofer unele mostre noi; cedracu’, mai erau doar femei cu p[r lung ]n Bucure=ti! Prin\ulse ar[t[ de fiecare dat[ mul\umit, dar nu ]nc`ntat, =i dorulde cea dint`i nu i se mai ogoia deloc.

— Crezi dumneata c[ ]nainte de ea n-am mai g[sit =i al-tele, cu p[r mult mai fin dec`t al acestora la care m[ ]mbii;doar a fost, mon cher, pasiunea mea, care m-a ]ngenuncheatcam la un an dup[ ce monstrul parizian a dat decretul detunsoare tuturor femeilor de pe glob... (El a =i numit un coaforparizian, dar i-am uitat numele.)

— Ei bine, uite aici! a continuat. (+i lu`ndu-mi m`na mi-opuse pe c`rlion\ii ]nc`lci\i =i moi ai lui Nu=i.) Ei, ce zici? Etotuna cu al javrei [leia de trece acum pe mijlocul drumului


=i ]n cojocul imund al c[reia nu te sf[tuiesc s[-\i v`ri de-getele?... Ha... ha.... ha...

Avea un r`s rar, sacadat =i invariabil, necontenit acela=i;aceea=i silab[: „ha“, aruncat[ afar[ cu mi=c[ri largi ale tora-celui. Ha... ha... ha... un fel de l[trat vesel, ca al dobitoacelorlui favorite.

Am izbutit ]n cele din urm[ s[-l conving c[ nemernica =i-aluat t[lp[=i\a din Bucure=ti =i mi-am rec`=tigat lini=tea depli-n[ a nop\ilor. P`n[ acum nu f[cusem nici o gre=eal[ ]n servi-ciul pe care i-l prestam domnului Georges Radu +erban, caun argat con=tiincios, =i ]nclin[rile lui de st[p`n care m[ pl[tea— numai c[ ]ntrevedea posibilitatea de a-i gre=i — m[]nfrico=au. Aveam pentru d`nsul toat[ stima ce-o merita ta-lentul =i renumele lui, ]n schimb nu nutream pentru persoa-na sa nici un fel de sentiment mai ad`nc, afar[, de bun[seam[, de ]ngrijorarea cumplit[ c[ m-ar putea ]ndep[rta dinaceast[ cas[. De aceea c[utam s[-l servesc c`t mai bine =i eramconvins c[ dep[=esc cu contraserviciile mele cuantumul pl[\iilui, pentru a ]n[bu=i ]n inima mea orice drept al s[u larecuno=tin\[ =i prietenie; vream ca drumul inimii mele spreacea pentru care p[trunsesem aicea s[ fie liber, ne]ncurcatde ghimpii nici unui fel de remusc[ri, complet, complet liber.De aceea \ineam nespus la compania lui Raoul Ypsilant, ]ninima c[ruia mi se p[rea c[ ghicesc, sau ]n orice caz g[sisemlogic c[ trebuie s[ existe, o aversiune surd[ pentru cel care-lstipendia f[r[ motiv.

}n vremea asta, rev[zui pe doamna Alba de mai multe ori;]mi r[spundea rece la salut, ba cred c[ nu m-am ]n=elat,

72 Gib I. Mih[escu

observ`nd ]n recele acesta din ochii ei lama de o\el a necazu-lui c[ existen\a mea aici chiar, dup[ inofensivele ]mprejur[ripetrecute, o plictise=te pur =i simplu. Inima-mi de argat ]misf`r`ia atunci ca pus[ pe j[ratic; m[ sim\eam ne]nsemnat =iumil, =i vedeam c[ distan\a de aici la lun[, care m[ separa deea, cre=te, de parc[ luna, liberat[ de atrac\ie, s-ar fi pus ]ntr-obun[ zi ]n accelerat[ mi=care centrifug[.

Dar nu descurajam, asta nu; c[ci pe m[sura acestei dis-tan\[ri de stupefiante cifre astronomice, cre=tea, sim\eam cumcre=te impetuoas[, amici\ia lui Raoul pentru mine; prietenul[sta care m[ ]ntrecea cu doisprezece ani va netezi pentrumine, de bun[ seam[, un loc ]n sufletul princiar =i rebel.

}ntr-o zi, doamna Alba, venind din ora=, m[ surprinseamuz`ndu-m[ de teoriile calorice ale lui boier Gile, al c[ruiFord d[r[p[nat de bun[ seam[ c[ a=tepta afar[ pe unde tre-cuse d`nsa; atunci v[zui =i eu pu\in[ lumin[ ]n ochii ]nc[nedefini\i pentru mine: era o sc`nteiere l[untric[ ce m[ vizadirect =i o citii de minune, era ceea ce nici nu m[ a=teptamaltceva, c[ut[tura de batjocur[ =i glas mut care-mi spunea:„Evident, \i-ai g[sit teapa care-\i convine“. Pentru c[ boier Gile,cu cojoaca lui acum ]n mijlocul verei =i cu buh[itul lui capenorm, numai a boier, chiar expropriat, nu sem[na.

Dar, ]n sf`r=it, era ceva omenesc ]n atitudinea ei pentrumine, jum[tate din atitudinea la care m[ obi=nuisem s-o v[d,parcurs[ ]ntr-o singur[ mi=care, ]nd[r[t. De aceea doamnaAlba nu-mi mai ap[ru a=a de ]nalt[, ca ]nainte tot timpul; dim-potriv[, era o femeie potrivit[, a= putea zice ]n[ltu\[, foartepu\in plin[, uman[ =i fin[, =i era nespus de frumoas[. Totu=i,


de=i o fixam cu ochi arz[tori (orice ar fi fost s[ se ]nt`mple!),n-a= fi putut spune pentru nimic ]n lume dac[ p[rul ei e tuns=i nici ce culoare are; apropierea ei m[ orbea.

Totu=i ]mi propusei s[-i ]nfrunt str[lucirea, mai ales c[dispre\ul ei v[dit, concret, m[ ]ncuraja; orice s-ar spune, eraun pas larg de apropiere pentru mine, era o fericire ne-a=teptat[, un ]nger r[uvoitor ap[r`ndu-\i dintr-o dat[, ]ntr-onoapte de dezn[dejde f[r[ sf`r=it, dar ap[r`ndu-\i. O bravaideci privindu-i p[rul =i descoperii c[ era brun[, o brun[ cuten alb, mat ]n lumina s[lii de a=teptare: o, mult m[ cost[aceast[ descoperire! Mai ]nt`i, ochii ei fulgerar[ de m`nie =im[ s[getar[ cu veninul cel mai omor`tor; apoi — =i asta fucea mai grea lovitur[ — nu mai trecu mult[ vreme prin salade a=teptare. Mai a=teptam acum chemarea beizadelei =i con-damnarea la adev[rat[ decapitare, ca pe vremea Br`nco-venilor: socoteala =i teribilul concediu definitiv. Dar domnulGeorges Radu +erban, de c`nd obrazu-mi restabilit denot[din nou prospe\ime =i s[n[tate =i ]ncepu a respira iar[=i]nver=unarea aprig[ la munc[, se ar[ta parc[ tot mai prietenoscu mine, ceea ce m[ ]ngrijora, =i tot mai ]ncrez[tor ]n for\elemele, d`ndu-mi sarcini din ce ]n ce mai grele, ceea ce m[f[cea s[-mi ]n[bu= cu greu ]n g`t chiotul de triumf.

Oare pomenea omul [sta, domnul [sta mare =i grav, c`tde pu\in despre modesta, umila mea persoan[, despre bietelemele ]nsu=iri, care-l mul\umeau, ]n familia lui, la masa de lapr`nz, sau seara, c`nd se revedea cu ai s[i, dup[ oboselilezilei. De bun[ seam[ c[ nu: eram un argat con=tiincios, =iat`t. Sau poate pomenea de mine ca de-un argat con=tiincios,

74 Gib I. Mih[escu

=i-at`t: „A, am g[sit ]n sf`r=it un bun secretar“. At`t =i nimicmai mult. Nici o compara\ie ]ntre activitatea mea =i a lui Radú,=i mai ales nici una ]ntre munca mea zilnic[ =i a lui Raoul.Era ceva firesc ca eu s[ muncesc ]nzecit dec`t oricare dintred`n=ii, c[ci aceasta era menirea mea de om venit din p[turilemai joase ale societ[\ii, unde p`inea se c`=tig[ ]n mod firesccu sudoarea frun\ii. +i nici Raoul, de bun[ seam[ c[ nu pome-nea nimic niciodat[. Ce ]nsemn[tate mai aveam eu pentru elc`nd se g[sea ]n fa\a veri=oarei sale? Un simplu tovar[= dechefuri nem[rturisibile =i at`t! |i-e =i ru=ine s[ aduci vorbade astfel de tovar[=i. +i sufletul mi se str`nse de durere ca unc`ine biciuit, c`nd ]n\elesei c[ oric`t s-ar str`nge prietenianoastr[, eu nu voi ocupa ]n g`ndul lui Raoul alt loc dec`t]ntr-o sfer[ exterioar[, care nu va coincide niciodat[ cu sferacealalt[, ad`nc intim[, pe care oamenii ace=tia de demult,veni\i din fundurile trecutului str[lucit, =i-au rezervat-o dis-cret numai pentru ei, pentru cei dintr-o tagm[ cu d`n=ii, ]nfa\a irump\iei potolitoare la suprafa\[ a nemernicimei obscuredin ad`nc.

Atunci a= fi vrut, sub tortura acestor g`nduri, s[ ]ndepli-nesc ceva grozav, s[ s[v`r=esc ceva neobi=nuit de greu, unlucru dinaintea c[ruia =i priceperea =i talentul dlui GeorgesRadu +erban s[ r[m`n[ ]n stupoare! Atunci, f[r[ doar =i poate,el va trebui s[ vorbeasc[, s[ rosteasc[ de mai multe ori cuinvidie =i ur[ numele meu, =i s[ fie anume ceva, ]n leg[tur[cu ea, cu interesul ei, cu mul\umirea ei sufleteasc[, drace, cusoarta ei, sau cine =tie cum, astfel ca el s[ fie obligat s[ pome-neasc[ de faptele mele ]n fa\a ei. Atunci domnul Georges Radu


+erban, vl[star de voievozi, va fi ]nfr`nt, va z[cea la p[m`nt,r[pus de mine, nemernicul, vagabondul, hamalul din portulBr[ila, argatul pl[tit de el. Dar ce? Dar ce? Dar ce? Evident,doar prin merite cu adev[rat uimitoare poate p[trunde unom ca mine ]n lumea aceasta ]nchis[ ]n sine, pe care nici lovi-turile timpului, nici ruina ]n plin[ crestere n-o zguduie dinexclusivismul ei. Dar care putea fi meritul acela ast[zi, ]nepoca asta anost[? O lovitur[ financiar[, cum reu=esc to\i]mbog[\i\ii, cum auzi la toate col\urile, pe to\i nesp[la\ii, toat[pleava asta omeneasc[, scormonit[ de r[zboi, a=a cum o raz[de soare pune-n agita\ie un mu=uroi umed de viermi: „Amdat lovitura! Voi da o lovitur[ stra=nic[...“

Lovitur[! Ah, care lovitur[ trebuie dat[ pentru a ajunge lao \int[ a=a de fericit[? }mbog[\irea, haidade... dac[ asta arputea impresiona pe bogata, pe trufa=a doamn[ Alba GeorgesRadu +erban, descendent[ din ]mp[ra\i bizantini =i prin\i curenume istoric, ale c[rei visuri mergeau cu mult deasupraso\ului s[u! Altceva, cu mult mai stra=nic, mai r[sun[tor... darce? dar ce?... un proces din cele mai grele, care s[ r[stoarnela p[m`nt o stare ]ntreag[ de lucruri, sau care s[ instaurezeo stare ]ntreag[ de lucruri, s[ instaureze timpurile vechi,puterea =i m[rirea doamnei Alba Georges Radu +erban... Cevacu totul =i cu totul senza\ional, aproape de imposibil... Darce? dar ce?... Doamne, d[-mi pe acest ce, =i-\i voi ridica 77de m`n[stiri, ]n cele mai frumoase 77 de p[r\i ale \[rii...

Evrika! am strigat ]n cele din urm[ la cap[tul acestor tor-turi, de zile =i nop\i ]ntregi, ale g`ndului meu. Evrika! Iat[:procesul Ypsilan\ilor, revizuirea procesului Ypsilan\ilor, re-

76 Gib I. Mih[escu

c`=tigarea formidabilei averi, pe care a pierdut-o marele mae-stru, dl Georges Radu +erban... S[ vezi atunci nu pe doamnaAlba, dar pe doamna Smaralda, aceast[ cocoan[ cu mersvoievodal =i cu baston, care se oprea uneori ]n hall, l`ng[ vreocuno=tin\[, =i-o descosea, pentru a-=i v[ic[ri la r`ndu-i soar-ta, ]n =oapt[, cu discre\ie de nobil[ ]nn[scut[, c`nd nu maiera nimeni altul dec`t convorbitorul ]n larga =i eleganta sal[de a=teptare! Cum ar mai vorbi de mine doamna Smaralda,cum m-ar prezenta ea fiicei sale, cum ar =opti intrigat[: „Aiv[zut, un proces pe care l-a pierdut chiar Georges...?“ +i chiarmult mai mult dec`t at`t putea spune doamna Smaralda fii-cei sale: „Oare... nu cumva... aceast[ pierdere... s-a ]nt`m-plat... pentru c[ tu visai cu mult deasupra lui...“

Fusesem prezentat de Raoul doamnei Smaralda ]ntr-o di-minea\[, cum poate fi diminea\[ pentru Raoul, care, cel maidevreme, se culc[ noaptea la 3; a=adar, am fost prezentatcam pe la amiaz[, c`nd consulta\iile se sf`r=iser[ =i Raoul ve-nise ca de obicei la slujb[, s[ se intereseze ce a mai fost ]nziua aceea. (Am fost nedrept cu Raoul, afirm`nd c[ el nu f[ceaabsolut nimic ]n birou. Dimpotriv[, privea =i uneori citea con-ceptele pe care le f[cusem ]n diminea\a aceea =i, dup[ ce neconsulta dac[ a lipit bine timbrele, se apuca s[ le bat[ lama=in[. Astfel ]l g[sea uneori maestrul, pe care Raoul ]l salu-ta atunci cu exclama\ii de bun[ ]nt`mpinare, f[r[ a se urnide pe scaunul lui, ca un om foarte ocupat — el scria repedela ma=in[, totu=i f[r[ nici o gre=eal[. Alteori punea ]ntreb[ri]n leg[tur[ cu ac\iunea pe care o dactilografia, chiar de fa\[cu maestrul: „A, a\i f[cut ac\iune ]n resciune cu afacerea asta“!


Nu-i r[spundea nimeni =i el continua s[ \[c[ne clapele cu re-peziciune, ml[diindu-=i mijlocul elegant dinaintea ma=inii =ir[spunz`ndu-=i singur: „Foarte bine, foarte bine...“ Pe urm[mai punea c`te o ]ntrebare, care, c`teodat[, smulgea unz`mbet fugar sub\irelului =i seriosului Radú; pe obrazul mae-strului nu se mi=ca ]ns[ nici o cut[ =i-i spunea numai at`t:„Hai, Raoul, las[ asta... e=ti a=teptat dincolo... vin =i eunumaidec`t la mas[!“

Doamna Smaralda ]nt`rziase, cu toate c[ venise cu auto-mobilul (maestrul avea trei ma=ini =i doi =oferi), =i cu toatec[ ]nainta ca de obicei ]nalt[ =i \an\o=[, ap[sa cu d`rzeniepodul palmei pe m`nerul de argint al bastonului mitropoli-tan. Raoul ]i temper[ graba, d`ndu-i printre altele de =tire c[maestrul nu a revenit din ora= ]nc[, asta mai mult ca s-oopreasc[ pentru a m[ prezenta pe mine: „Un eminent avo-cat, m[rturisi el, un viitor mare maestru al baroului!... Georges,care-l cultiv[, o s[ aib[ cu el mai t`rziu de furc[!“ anticip[ cuconvingere, ca =i c`nd, spre marea mea uimire, mi-ar fi cititg`ndurile. Doamna Smaralda ]mi acord[ ]n urma acestorrela\ii o aten\ie care m[ m[guli =i m[ intimid[ p`n[ la com-pleta f`st`cire. Dac[ nobila b[tr`n[ va repeta aceste cuvintefiicei ei? m[ g`ndeam — „o, Doamne, o, Doamne, f[ s[ se]nt`mple asta!“ =i izbutii s[-mi recap[t st[p`nirea de mine,d`nd ]ntreb[rilor ]ncurajatoare =i dinainte aprobative aledoamnei Smaralda r[spunsuri cump[tate =i de bun-sim\. O,c`t de mult sim\eam c[ iubesc pe Raoul, cu „r“-ul lui fran\u-zesc cu care pronun\ase cuvintele „Georges“, „t`rziu“ =i maicu seam[ „furc[“: fu-`r-c[... ah, delicios!

78 Gib I. Mih[escu

Hot[r`t lucru, averea Ypsilan\ilor trebuie salvat[... Trebuieluptat cu toat[ energia, cu toat[ absurditatea ]nc[p[\`n[rii,pentru ca nu numai aceast[ ]nc`ntatoare =i nobil[ b[tr`n[,doamna Smaralda, dar =i acest prieten sublim, acest sufletmare, acest cu adev[rat prin\ de neam imperial, acest divinRaoul, pe care eu ]l b`rfisem ]n g`ndul meu, ]l acuzasem deegoism =i exclusivism de clas[, s[ fie repus ]n drepturile lui,]n avu\ia lui r[pit[ de ple=carii tagmei mele. Ce caut[ ace=tiple=cari, ace=ti arga\i =ire\i =i lingu=itori ]ntr-o bog[\ie ]mp[-r[teasc[, ]n mijlocul c[reia nu poate sta bine dec`t o alb[ zei\[ca doamna Alba, destinat[, n[scut[ s[ st[p`neasc[, s[ loveasc[]n prostime cu biciul =i s[ ]ntind[ m`na pentru a fi s[rutat[de cei ce merit[, de cei ce se ridic[, dedic`ndu-=i inteligen\a=i via\a ]ntru ap[rarea =i pream[rirea sfintei ei persoane.

+i declam`nd de fericire ]n felul [sta, pe c`nd ]nghi\eamzorit ]n bufetul Palatului de justi\ie un bor= na\ional =i m-a=teptafumeg`nd al[turi varza cu carne, ]mi ]nchipuiam m`na dom-ni\ei Alba ]ntinz`ndu-se din v[lurile de borangic spre buzelemele. Eu nu v[zusem ]nc[ bine m`na domni\ei Alba, dar a=atrebuie s[ fi fost cum mi-o ]nchipuiam eu, ca orice m`n[ deicoan[ bizantin[. +i blestemai aceste timpuri stupide =i anostede sinistr[ nivelare: dac[ =i doamna Alba ar fi aidoma acesteineveste durdulii de restaurator, plin[ de nuri =i de draci =ifrumoas[-n toat[ regula, cu care glumesc to\i avoca\ii =i care-miaduce acum ardei verde pentru varza cu carne, unde ar maifi =i mai frumosul vie\ii, unde treapta de mai sus, spre caretrebuie neap[rat s[ \inte=ti c`t tr[ie=ti? Lugubru! O, drag[b[iete, ]mi spuneam tot eu, ascult[-m[ pe mine: noble\ea e


ceva ]n sine, ]n afar[ de frumuse\e..., e o mare calitate, unsublim atribut al vie\ii, pe care-l d[r`m[m ca ni=te imbecili,]l surp[m ]ncetul cu ]ncetul, de la temelie, ]n oceanul vul-garit[\ii, ]n loc s[ tindem spre puritatea lui...

+i ce mai spuneam eu atunci, =terg`ndu-mi vulgar, la in-tervale dese, dosul de pe b[rbie, gr[bit s[ nu mi se strige pro-cesul, ]n care trebuia s[ \in locul maestrului! +i-mi ]nchipuiampe maestru, tihnit la masa lui regeasc[, asigur`ndu-=i come-senii c[ are ]n sf`r=it o m`n[ dreapt[, bra\ solid care =tie s[\in[ du=manul ]n loc p`n[ la venirea lui. Doamna Smaralda aadus vorba despre mine =i Raoul a secondat-o; iar maestrul aacordat ]n sf`r=it apostila lui hot[r`toare! „Este ]ntr-adev[run stra=nic ajutor... va fi un...“ Iar domni\a ascult[ t[cut[, peg`nduri. Nu mai scutur[ din umerii ei decolta\i =i marmore-eni, jignit[ c[ a putut sc[pa ]n convorbirea din jurul unei ast-fel de mese un subiect at`t de plebeu. Ascult[ pe g`nduri =iabia re\ine un z`mbet: ]i r[sun[ ]n urechi ecoul de bubuitur[]nfundat[ a celor dou[ dic\ionare... Dar z`mbetul se pierdenesim\it ]n majestatea grav[ a tr[s[turilor. E un secret al ei,care alunec[ ]n inim[, l`ng[ taina cealalt[, la care ea ]nc[ nuvrea s[ priveasc[ mai atent[: „Care e rostul venirii lui ]naceast[ cas[, dacu nu...“

Dar nu vrea s[-=i r[spund[ =i alung[ ]ntrebarea. Nu-i nimic,zei\[... nu-i nici o grab[... avem ani la dispozi\ie pentru asta...avem via\a ]ntreag[...

+i m-am repezit pe coridoare =i sc[ri, ]n urletele prelungiale aprozilor care strigau primele procese, ca un cavaler ]ngalop, chemat de huietele b[t[liei prosl[vitoare...

Ah, vremurile de demult...

80 Gib I. Mih[escu

Sunt doi ani, =i mai mult chiar, de c`nd ]mi ajut maestrul,=i am prins de minune mare parte din me=te=ugul, trebuie s[spun, din arta, din marea lui art[ juridic[. Astfel c[ efuziilelirice, care-mi vin din c`nd ]n c`nd =i care-mi plac at`ta, maiales ]n singur[tatea nop\ilor din locuin\a mea, acum elegant[=i complicat[ — o stra=nic[ garsonier[ dup[ modelul celei alui Raoul — sunt alternate de energice perioade de activi-tate. Nu am descris ]nc[ dosarele Ypsilan\ilor, dar cred c[st[p`nesc capitolele prescrip\iei =i ale posesiunilor, din maito\i autorii de seam[, mai bine dec`t cei mai buni mae=tri aibarei. Timpul trece astfel necurmat =i cu el evident acumu-larea anilor care ]nt[resc st[p`nirea uzurpatorilor; dar ar fifost o copil[rie s[ m[ g`ndesc c[ s-ar putea revizui un procesde ]nsemn[tatea asta prin simpl[ recalculare a unor termenede prescrip\ie... dimpotriv[, tactica mea m[ ]ndrum[ s[ re-deschid b[t[lia pe temeiul posesiunilor precare, care anuleaz[orice fel de uzucapiuni. Am g[sit lucruri senza\ionale ]n doc-trin[ =i unele chiar aplicate ]n jurispruden\[, nout[\i care cusiguran\[ au sc[pat dezbaterilor procesului; ]nainte de a-miparveni dosarele, care au fost =i duse la pod, clasate, i-ampus unele ]ntreb[ri lui Raoul. Am deplin[ siguran\[ c[ suntpe drumul cel bun; =i chiar dac[ n-a= putea salva totul, o bun[parte din averea pierdut[ tot voi redob`ndi. Raoul nici nub[nuie=te rostul ]ntreb[rilor mele; dar c`nd voi avea din fileledosarelor confirmarea c[ un element at`t de esen\ial, ca acelcare cre=te ]nfrico=[tor de logic[ =i adev[r sub taina frun\iimele, ]i voi ar[ta =i maestrului punctul de vedere de la carevreau s[ pornesc; de bun[ seam[, Raoul va fi de fa\[, pentru


a evita vreo manifestare de nepl[cere =i mai ales vreo suges-tie ori chiar ordin de oprire din partea maestrului. Am im-presia c[ voi deschide atunci propriul lui proces, c[ci ]nc[ numi-au ie=it din cap cuvintele lui Radú: „Numai a=a ea conve-nise s[ accepte m`na lui Georges, cu o decenie =i mai binemai ]n v`rst[ dec`t d`nsa; altfel g`ndul ei plutea ]n nouri =imai ]nal\i“. }n privin\a asta am descusut pu\in =i pe Raoul,dar cu mare grij[, era prima oar[ dup[ at`ta timp de priete-nie c`nd deschideam cu el vorba despre d`nsa. De bun[seam[, printre hazurile obi=nuite =i cu aerul curiozit[\iinest[ruitoare, lipsite de orice fel de interes.

Raoul ]ns[, cu obi=nuita lui dezinvoltur[, mi-a spus tot ce=tia, =i cu siguran\[, dac[ i-a= fi m[rturisit c`t de mult m[intereseaz[ capitolul acesta din via\a patronului meu, ar firegretat din tot sufletul c[ nu-mi poate spune mai mult. Pen-tru c[ nici el nu =tia mai mult dec`t Radú; dar =tia prin ur-mare ce =tia Radú, =i ca atare putui ob\ine o bun[ confirmare,]ns[ cu oarecare diferen\e, mai mult de opinie: astfel, Raoulnu credea, ba era chiar convins c[ Georges n-a displ[cut c`tu=ide pu\in Albei, dimpotriv[. Dar iar[=i era adev[rat c[ visurileei b[teau mult mai departe: era con=tient[ de frumuse\ea ei=i nespus de ambi\ioas[. C`nd a survenit dezastrul, ivirea luiGeorges Radu +erban a fost o m`ntuire...

Era pu\in[ contrazicere ]n afirm[rile lui Raoul; ]n orice cazeu o vedeam =i o d[deam pe seama leneviei lui de a mergecu scurtarea p`n[-n fundul lucrurilor. Radú, cu dorin\a lui deprecizie =i cu pasiunea juridic[ de a da o logic[ faptelor, f[cusemai bine leg[turile — =i poate el mai exprima p[rerile =i

82 Gib I. Mih[escu

credin\ele familiei lui =i ale societ[\ii pe care o frecventeaz[:evident c[ Georges ap[ruse ca o m`ntuire ]n clipele aceleade derut[. Dar ]ntrebarea se punea dac[ maestrul i-ar fi pl[cuttot a=a de mult pe vremea c`nd ea se sim\ea ]n deplin[ m[rire=i putere, c`nd n-avea nevoie de nici un m`ntuitor =i c`ndvisurile ei b[teau at`t de sus...

Nu cumva la procesul ei, domnul Georges Radu +erban...cum s[ spun... d`ndu-=i seama c[ e mai bine... c[ ei ]i st[ maibine pentru d`nsul, a=a... c`nd nu e ]n m[rire =i putere, cavisurile ei s[ nu bat[ at`t de sus...

Dar t[cere... sst, cea mai profund[ t[cere. Nici un cuv`ntdespre asta lui Raoul. Dimpotriv[, s[-l l[s[m numai pe el s[vorbeasc[; pentru c[, iat[, nici n-a trecut cine =tie c`t de laprima noastr[ discu\ie asupra acestui subiect, c[ el ]mi maiaduce o =tire, care ]nt`i m[ nedumere=te, dar care, pe urm[,v[d c[ se integreaz[ minunat ]n sistemul meu de g`ndire. „}\ipot spune c[ acum ei n-o duc prea bine“, m[ informeaz[Raoul, c`nd pe departe aduc vorba de fericirea care trebuiefatal s[ domneasc[ ]n deplin[tatea ei ]ntre doi in=i a=a depotrivi\i, a=a de f[cu\i, =i fizice=te =i moral, unul pentru altul.

— El e un om pu\in cam curios, ce s[-i faci, v`rsta, v`rsta,e agasat de toate succesele ei ]n societate, pe care, crede-m[,ea le ob\ine ]n chipul cel mai pasiv cu putin\[. E suficient cas[ apar[ undeva — =i apare foarte rar — ca s[ se ]ndrepte]ndat[ spre ea omagiul tuturor privirilor =i al =oaptelor deadmira\ie... C[ci m[ pot m`ndri cu var[-mea... ce zici? Há...há... há...

Am tres[rit ca ars de aceast[ ]ntrebare, =i hohotele lui largi=i sacadate, care treziser[ din picotit javra purs`nge dede-


subtul scaunului, ca un l[trat de semen, mi se p[rur[ c[-midezbrac[ sufletul =i mi-l las[ gol ca un trup impudic, ]ntremesele ocupate de cheflii ]nt`rzia\i. M-am sim\it ro=ind chiar,dar c`nd repede mi-am dat seama c[ nu putea s[ fie, cumnici nu era, pentru mine nimic insinuant ]n ]ntrebarea =i r`sullui, am fost cople=it deodat[ de triste\e =i mai apoi de vecheaumilin\[. Am privit atunci cu ur[ pe Raoul =i am ]n\eles deminune sufletul arga\ilor =i al embaticarilor de rea-credin\[care le-au suflat p[m`ntul. Aveam s[ m[ lupt cu ei, dar ]iaprobam =i-i simpatizam; =i le eram recunosc[tor c[ ]mi dauprilejul ]n cur`nd s[-i lovesc de moarte. Erau de-ai mei =i-mitrebuiau neap[rat, pentru a-mi servi de victime tr[d[rii mele.Aceasta era doar soarta noastr[, s[ ne izbim de moarte, pen-tru a ajunge la cei ce ne st[p`nesc =i pe care-i iubim mai multdec`t pe noi, ]i iubim =i-i admir[m cu ]nver=unare =i cu ur[,p`n[ ce le smulgem iubirea lor. Nu era nimic paradoxal ]ng`ndurile mele; ]ntr-adev[r, acesta era termenul, iubeam cuura cea mai cumplit[, ]n momentele acestea, pe aceea pe carea= fi iubit-o cu sufletul cel mai dumnezeiesc... dar poate c[ura asta de-acuma m[ f[cea s[ ]ntrev[d dumnezeiescul demai t`rziu.

Redevenii lucid =i ]n\elesei perfect de bine tot acest meca-nism complicat al sufletului. +i mi se p[ru =i mai legitim ros-tul tuturor acestor deosebiri (vulgul le spune de clas[, sau decast[).

Dar pentru c[ eram ]nc[ jos, at`t de jos, =i numai un latde mas[ vulgar[ m[ desp[r\ea de ]ngerul c[zut din fa\a mea,]ncercai s[ fiu ]ndr[zne\ =i s[-l bravez cu libertatea ce-mi luai

84 Gib I. Mih[escu

]ndat[, ba chiar cu o nuan\[ de libertinaj ]n col\ul buzelor,de-a admira pe acea fa\[ de care aveam doar ]ng[duin\a s[ascult cum pot s-o admire numai cei de seama ei.

— E ]ntr-adev[r uluitor de frumoas[! rostii atunci, =i maimult m[ ]nfior[ t`rziul grozav, intervalul extrem de larg det[cere, dup[ care rostii aceste vorbe, dec`t vorbele ]nse=i.

Raoul nu-mi r[spunse. Ciocoiul de bun[ seam[ nu-mi apro-ba curajul. Dar, ca un brav fiu al poporului meu, m[ sim\eamdus ca de-un =uvoi de ]nc[p[\`nare s[-mi impun aprecierile,chiar cu riscul oric[rei jigniri aruncate =i primite. +i v[ asigurc[ nu eram beat nici pe jum[tate c`t era Raoul.

— }n apropiere trebuie s[ fie delicioas[...Clipii buim[cit de ast[ dat[ =i de t[ria indiscret[ a cuvin-

telor ce pronun\asem acum =i de arogan\a lor. C`nd pe urm[putui vedea bine, observai pe buzele lui Raoul un z`mbet calm=i prietenos. El rosti cu m`ndrie — =i n-a= fi putut spune dac[m`ndria rasei ]i da acest colorit z`mbetului lui sau m`ndriade a se sim\i printre cei mai autoriza\i s[ gl[suiasc[ ]n nu-mele unei femei at`t de superbe:

— O, ]n apropiere — m[ ]mp[rt[=i exager`nd emfaza luiobi=nuit[, c`nd ]=i da o p[rere sau c`nd dezerta asupra rase-lor canine — la frumuse\ea chipului se adaug[ =armul unuispirit deosebit... Dar... ]n\elegi... trebuie s-o g[se=ti ]n momen-tele ei bune... Altfel...

— Te repede din dou[ vorbe, intervenii eu iar[=i grosolan,regret`ndu-mi cuvintele ]ndat[ ce le rostii =i pe urm[ regre-t`ndu-le =i mai v`rtos dup[ ce Raoul continu[ s[ vorbeasc[.

— Oh, non, dimpotriv[ (aci ]=i plesc[i buzele ]n c[utareaexpresiei celei mai potrivite pentru definirea ce vrea s[ fac[)


nu r[spunde nimic... dar =tii nimic... are dese momente c`nde horriblement embetée... oh, ]n momentele acelea nu sufer[nici pe mama ei...

}n\elegeam, ]n\elgeam de minune: nu suferea nici chiarpe mama ei, a=adar, cu at`t mai pu\in pe domnul GeorgesRadu +erban, cu care nu prea „se avea bine de la un timp“.}n\elegeam de minune =i procesul pe care aveam s[-l st`r-nesc... Há, há, e cazul s[ r`d ]n felul amicului meu Raoul:Há... há... há... cum r`de dracul ]n serenada din Faust...

—...e, dar are momentele ei de dispozi\ie, continu[ Raoulprintre plesc[ituri =i fr[m`nt[ri de buze, maxilare =i ochi...mai ales ]n lume, la o recep\ie, un banchet, ]n sf`r=it, la opetrecere mai pu\in intim[... mai pu\in familiar[, vreau s[spun...

+i eu auzeam vis`nd ]n ad`ncul meu ca un ecou prelung:„mai ales ]n lume“... „mai pu\in intim[“... „mai pu\in fami-liar[“...

— O... o... o... se minun[ ]nfiorat Raoul. Atunci sunt os[rb[toare mai mult elegan\a =i dispozi\ia ei... E totdeaunanou[ =i deci totdeauna dincolo de orice a=tept[ri... nimic dec`to sc`nteiere de spirit =i de diamante, =i n-ai putea spune caredintre ele e cea mai ghr-ozav[...

Termenii erau c`t se poate de spontan g[si\i =i atribui acum,bucuros, de=i uimit, lui Raoul =i talent la vorbire. }ns[ ]ntre-cerea acea de sc`nteieri m[ descuraj[, ]nt[r`t`ndu-mi totu=iura ce-o nutream pentru ea. Ce aduceam eu, ]naintea femeiiacesteia, din sedimentul social din care m[ tr[geam: sponta-neitate, desigur, dar spontaneitatea mea, de care p[lii rev[-

86 Gib I. Mih[escu

z`nd-o fulger[tor zile =i luni ]n urm[, la palat sau la meselecu Raoul, grozav de vulgar[, ca =i c`rciuma asta infect[...

— Ceea ce e mai curios, continu[ Raoul, e c[ femeia astaare o dispozi\ie la comand[... C`nd vrea s[ fie dispus[,izbute=te... +i invers la fel...

+i pentru c[ i se p[ru c[ eu nu dau ]nsemn[tatea cuvenit[acestei observa\ii, insist[:

— Ce zici?... a=a e... a=a e... e ceva asta, nu? nu g[se=ti?...aceast[ st[p`nire de sine =i aceast[ impetuozitate dup[ do-rin\[... o, e ]ntr-adev[r o mare aristocrat[... há... há... há...

}i d[dui dreptate lui Raoul; asta era totul, asta ]nsemnanobil: o m[sur[ just[ ]n fapte, ]n gesturi, ]n vorbe... potrivitcu clipa ]n care te g[se=ti... +i risip[ nep[s[toare ]n lucrurilemateriale, sau m[car priceperea de a produce iluzia unei ast-fel de risipe =i mai ales unei astfel de nep[s[ri. Dar asta in-teresa mai pu\in c`nd era vorba de Alba... }n orice caz, Raoul[sta e un b[iat pre\ios pentru mine, un burduf cu aur g[sit]n mijlocul drumului; eu trebuie s[ iau seama la el, la toategesturile =i vorbele lui, a=a cum observ[ ]ngrija\i parveni\ii,la mesele scumpe, care e tac`mul de pe=te =i cum se taie ari-pa de pui.

+i a\i b[gat de seam[: Raoul nu se ]mbat[ niciodat[ ]n sen-sul ordinar al cuv`ntului; =i c`nd vrea s[ spun[ ceva g[se=teforma cea mai aleas[... e ceva asta, nu? nu g[se=ti? ... Há...há... há...

Sunt luni de c`nd drumul meu nu s-a mai ]ncruci=at cu aldoamnei Alba prin sala de a=teptare; de pe fereastr[ ]ns[ o


v[d de multe ori travers`nd curtea ]n m[=in[ =i chiar pe jos.A=adar, doamna Alba iese uneori =i pe jos. Iluzia ce-mi f[ceamc[ m[ evit[ mi-a spulberat-o ]ns[ acum c`tva timp Radú, care,dup[ primul an de doctorat la Paris, s-a re]ntors pentru va-can\[. P`n[ la mijlocul lui noiembrie, c`nd va porni ]napoi,el \ine s[-=i continue practica la maestrul Georges Radu +er-ban. (“La noi“, cum ]mi place acum s[ spun.)

De la Radu trebuie s[ aflu c[ mai e o intrare a casei, late-ral[, care d[ de-a dreptul la etaj. }ntr-o bun[ zi, ]n amurg deoctombrie, fac ocolul casei s[ m[ conving: ]ntr-adev[r, o u=[mai pu\in monumental[ =i mai pu\in funebr[ dec`t cea pecare intr[m de obicei. Scara de serviciu e prin fund, d`nd ]ncurtea cu multiplele atenanse =i locuin\ele servitorilor. Mi separe extrem de curios c[ n-am b[gat de seam[ aceasta maidemult; a= fi fost scutit de o iluzie, a c[rei pierdere acumm[ cost[ dur. E o mu\enie de nedescris ]n curtea interioar[:parc[ n-ar fi locuit[ de nimeni, de=i =tiu c[ la cea mai scurt[ap[sare de buton, la moment ar \`=ni din c[su\ele elegante,]n stilul cl[dirii principale, cel pu\in un individ cu mi=c[riautomate de robot. C`te una din ferestrele pierdute prinarbu=tii t[ia\i geometric de negur[ se umple deodat[ de lu-min[. Numai casa cea mare r[m`ne ]n profund[ obscuritate.De aci, din spate, ea pare mai pu\in funebr[ ca din fa\[ =iimens de ]nalt[ =i grea.

M[ re]ntorc; dac[ m-a= ]nt`lni cu cineva de-al cur\ii (m[cunosc ei to\i oare?), m-a= sim\i obligat s[ explic c[ din pur[curiozitate am f[cut acest ocol. Dar pe-aci n-a= ]nt`lni de bun[seam[ dec`t pe vale\i =i pe cei doi =oferi; ei m[ =tiu =i-ar

88 Gib I. Mih[escu

]n\elege ]n mod firesc, f[r[ nici o explica\ie, c[ un om, tota=a de al casei ca =i ei, poate avea astfel de curiozit[\i. Maes-trul tocmai a plecat cu trenul, dup[-amiaz[, pentru un com-plicat proces ce-l are m`ine diminea\[ la Curtea de apel dinGala\i. Poate cu aceast[ con=tiin\[ sigur[ am dat raita astap`n[-n dosul casei. Dar m[ str[duiesc s[-mi ]nchipui ce arputea fi dac[ inopinat maestrul mi-ar r[s[ri ]n cale.

De bun[ seam[, el nu m-ar ]ntreba nimic, dar eu m-a= sim\iliteralmente ]ncurcat, dac[ trebuie s[-i spun sau nu de la mine;f[r[ ]ndoial[ a= scoate o exclama\ie admirativ[ la adresa casei=i a cur\ei. La care, maestrul, asemeni cu siguran\[, ar r[s-punde printr-o str`mb[tur[ din buze f[r[ ]n\eles sau n-arr[spunde nimic. }n orice caz, lui n-ar putea s[-i treac[ prinmintea-i aristocrat[ nici m[car umbra g`ndului c[ ar maiputea fi =i ceva obscur, f[r[ scop imediat, dar cu nucleu binedefinit ]n ascunzimi neb[nuite, care a putut ]mboldi aceast[curiozitate.

+i nu =tiu de ce m[ bucur din tot sufletul c[ maestrul nu eacas[ =i ]mi vine s[ dau iar[=i t`rcol, s[ ocolesc casa ]n ]ntre-gime. Ceva st[ruitor m[ ]mbolde=te, =i iat[, pornesc s-o facchiar. Dar c`nd am ajuns din nou la primul col\ din dos, u=alateral[ se deschide. M[ opresc ]n umbr[ =i sunt gata s-o iau]napoi ca adineaori, cu pas lent, nep[s[tor.

Dar =i-au f[cut apari\ia dou[ siluete ]n costume ]nchise.}n lumina mare pe care a ]mpro=cat-o brusc felinarul mortu-ar (=i care ]nt[re=te negura din ungherul meu) le pot vedeabine. E doamna Smaralda cu fiica ei. Pornesc am`ndou[ spreie=ire, am`ndou[ ]nalte =i drepte, =i doamna Smaralda se spri-


jin[ ]n bastonul negru, care nu face nici un zgomot pe pavaj.Le v[d cum se ]ndep[rteaz[, =i mijlocul prelung al doamneiAlba m[ tulbur[ =i m[ fascineaz[. E ]ntr-un tailleur ]nchis,care-i ]mbrac[ str`ns =oldurile =i parc[ se opune mi=c[riicoapselor ce se ]ntip[rise ]n necurmat mulaj.

Dac[ nu m-ar paraliza ]n ungherul meu acest felinar sum-bru, care ]mproa=c[ totu=i o lumin[ at`t de puternic[, de-unverzui straniu, ame\it ca de vis hipnotic, m-a= lua dup[ d`nsa.Au disp[rut dup[ zidul puternic al casei, ]n lumina care s-aaprins acum ]n fa\[. Felinarul de l`ng[ mine s-a stins apoibrusc, pr[bu=indu-m[ ]n noapte =i ]n neputin\[. Dar pe dup[negrele s[ge\i ale gardului de fier, ca pe l`ng[ un =ir ]ncre-menit de l[ncieri medievali, cele dou[ siluete negre ]mi apariar[=i; au apucat-o la dreapta pe uli\a boiereasc[, de bun[seam[ c[tre vreo cas[ vecin[, de vreme ce au pornit-o pe jos.Dau acum drum piciorului ner[bd[tor, pentru c[ s-a stins =ifelinarul din fa\[, =i le rev[d ]n fundul uli\ei asfaltate, negric[rbuni mi=c[tori topindu-se ]n str[luciul vag, v[rsat de lam-pioanele trotuarelor. +i nu pot rezista ispitei de a-mi l[sa pa-sul ]ntr-acolo; simt nevoia aprig[ de a revedea, nev[zut =iumil, superbul mijloc ]mbr[\i=at de taiorul m[iestru, pulpanelerochiei zb[t`ndu-se s[ z[g[zuiasc[ ochilor muritori indiscre\iaformelor ucig[toare, care dau s[-=i arate splendoarea.

Iat[-le, acum traverseaz[ =i poate privesc ]ncoace; cred c[una, cea t`n[r[, doamna Alba, =i-a ]ntors privirile s[ se con-ving[ poate =i cu ele de lini=tea asta de necrezut, ]nc`t nicieu nu-mi aud mersul, de parc[ ]naintez cu pa=i de lup. E preamare distan\a p`n[ la mine s[ m[ recunoasc[; =-apoi nu cred

90 Gib I. Mih[escu

nici s[ m[ observe aci, ]n umbra castanului rotund ]n carem-am oprit. Au disp[rut acum: ]ntr-o curte? nu... ]ntr-o strad[!a=a c[ pot porni ]n voie cu graba cea mai mare. Dar nu le maig[sesc; ]n schimb g[sesc foarte aproape o alt[ gur[ de strad[,deschiz`ndu-se ]ntr-aceasta pe care am ajuns-o. De aci le v[dbine iar[=i; =i-au schimbat alura acum, p[=esc repede =i dis-cut[ animat. Bastonul doamnei Smaralda se desprinde =i re-cade ]n tact repede la p[m`nt; e o energie =i o tinere\e ]ntreag[]n doamna Smaralda, ]n chipul cum ea ]nainteaz[, ]n chipulgrozav de animat cu care vorbe=te fiicei sale; =i fiica sa n-omai ]ntrerupe, o ascult[, pe g`nduri, ]naint`nd repede, ver-tiginos. Le a=tept s[ intre ad`nc ]n negura de departe, pentrua m[ av`nta ]n lumina felinarului ]n care ele au ]notat p`n[acum. +i traversez aceast[ zon[ tr[d[toare din c`\iva pa=is[lta\i; calea e pu\in ]ntoars[, le pierd, pentru a le revedeaiar[=i, ]naint`nd =i mai repede =i mai decise parc[, ]n ariaunei alte roate de lumin[. Calea se ]ncovoaie acum mereu, =iele merg a=a de repede, c[ nu mai g[sesc nici o piedec[ s-oiau la r`ndu-mi bine la picior.

Aci aproape, =tiu, este o gr[din[ public[, seara, aproapepustie, luminat[ chior`= de c`teva felinare searb[de, priz[riteprintre tufi=uri, dinainte de r[zboi, ne\es[late. Vara e vad noc-turn pentru grada\i =i servitoare =i dormitor pentru vagabonzi;c`nd vremea se r[ce=te, locul devine suspect =i periculos. +ieste cumplit[ uimirea mea c`nd, termin`nd gr[bit curbastr[zii, v[d pe cele dou[ femei c[ s-au oprit, acum, la maibine de dou[ ore dup[ faptul serii, ]n capul gr[dinii deocheate.}=i =u=otesc una alteia gr[bit =i st[ruitor, apoi doamna Alba


p[r[se=te pe b[tr`na, care r[m`ne nemi=cat[, dreapt[ =i nea-gr[, sprijinit[ ]n bastonu-i negru, aproape invizibil[ pe fon-dul ]ntunecat al frunzi=ului. Iar doamna Alba a ocolit pu\ingardul scund =i a intrat prin deschiz[tura larg[ a aleii cu pasmaiestus =i ferm. Nu mai ]n\eleg nimic, de ce doamna Albaintr[ singur[ ]n gr[din[ =i ce au ]nsemnat =oaptele lor ]n-sufle\ite; poate mama ]ncerca s[ opreasc[ pe fiic[ de la unpas r[u? Mi-a= fi putut desigur r[spunde u=or la aceast[ ne-dumerire, dac[ doamna Smaralda n-ar fi r[mas santinel[neclintit[ la postul ei, p[zind cu ]nd`rjire misterul care cruntm[ munce=te. Eu m[ g[sesc la o dep[rtare destul de apre-ciabil[ de d`nsa =i dac[ a= bu=ni din umbra col\ului =i a co-pacului ]ntre care m[ feresc de lumini=tea ]nconjur[toare,de bun[ seam[ n-ar putea s[ m[ identifice. Cu toate asteanu ]ndr[znesc s[-mi p[r[sesc ad[postul: dac[ cumva ochiulei, oric`t de b[tr`n, are u=urin\a s[ descifreze mai limpededec`t v[zul meu?

Deodat[ doamna Smaralda ]ncepe s[ se mi=te; se apropie]ncet de intrarea gr[dinii =i, la un pas de ea, se ]ntoarce peloc; a=teapt[ pu\in, parc[ trage cu urechea, =i o ia ]napoi.Merge iar[=i c`tva, se opre=te =i revine. Santinela ]ncepe ast-fel s[ str[bat[, de o parte =i de alta, por\iunea ]ngust[ a pos-tului de paz[. A=tept ca amplitudinile acestei pendul[ri ]ncete=i plictisite s[ se lungeasc[, =i ]ndat[ fac col\ul, ]ntorc`ndu-ispatele =i lu`nd-o agale — spre a nu trezi nici m[car posibili-tatea vreunei b[nuieli —, pe uli\a obscur[, care ]nconjoar[ opuspozi\iei ei gr[dina t[cut[ =i pustie. Imposibil astfel s[ m[ re-cunoasc[, =i dup[ c`\iva pa=i sunt sigur c[ m-am =i ab[tut

92 Gib I. Mih[escu

din linia vederii ei. Totu=i, din precau\ie nu m[ uit ]napoi dec`tmult mai departe, =i abia atunci traversez spre gardul scundal gr[dinii, s[ cotrob[iesc prin semiobscuritate vreo porti\[dosnic[. +i-o g[sesc ]ntr-adev[r cam pe la jum[tatea p`n-tecului ce gr[dina ]l face ]ntr-acoace. }naintez cu precau\iune,desf[c`nd tufi=urile cu pieptul =i l[s`ndu-m[ plesnit bucurosde =fichiurile ml[dielor pe care le tulbur[ insolita-mi invazie.M[ ]ncurc de-a surda pe c`teva c[r[ri pierdute, sperii viet[\im[runte, care bu=nesc cu zgomot printre r[d[cini, =i ]nt`rziievident retragerea unei leg[n[toare perechi str`ns ]nl[n\uitesub coviltirul gros al frunzi=ului.

Disperarea m[ cuprinde c[ am ajuns prea t`rziu. +i c`nddau ]n sf`r=it de lumini=ul curiozit[\ii mele nebune, mi se parec[ un uria= a scos din r[d[cini cel mai ]nalt plop din gr[dinaasta, a=a cum scoteau copaci ]ntregi din p[m`nt obuzele ]nr[zboi, =i m[ izbe=te cu el cu putere, pe unde nimere=te, ]ncrucea frun\ii, ]n cre=tet, ]n cerbice =i pretutindeni. +i totu=istau d`rz sub ploaia loviturilor =i suport priveli=tea cu b[rb[\ie.Am sosit prea t`rziu, de bun[ seam[; domnul acum salut[ curespect mare =i doamna porne=te cu pas maiestuos, ie=ind dinlargul luminii felinarului din mijloc, de care probabil se ferise.Domnul o ]nso\e=te c`t[va vreme, dar ea se ]ntoarce, =i-atunci]i rev[d minunat fa\a, ]i face un semn de renun\are desigur =iel se ]nclin[ din nou elegant =i revine. Acum, c`nd s-a ]ntors,]i rev[d =i lui fa\a; curios, o fa\[ r[v[=it[, trecut[, ]n luminacea mare de care se reapropie, chiar ad`nc cutat[, dar dis-tins[, foarte distins[. S[ fie oare vreun prin\ de-al ei? Dar cuprin\ii se ]nt`lne=te o prin\es[ ]ntr-o gr[din[ public[, ]ntr-o


ponosit[ gr[din[ cu proast[ faim[ ca asta, cu perechi ce abiase mai \in pe picioare de be\ia epidermei, ]nainte de a serostogoli ]n rutul naturii, printre r[d[cini dubioase, cu =obo-lani =i alte roz[toare?

Sufletul mi-e desigur de=irat ca o cortin[ de-o ghear[, desus =i p`n[ jos, dar ne]n\elegerea din minte-mi, aceasta-i ceacare mai m[ \ine. Totu=i aud ]n urechi r[sun`ndu-mi ca unc`nt triumfal din afar[: Misterul! Misterul! Misterul! Miste-rul n-a murit cu prin\ul Tudor Buzescu? Totu=i, triumful acestaal subcon=tientului dep[rtat nu m[ ]nsufle\e=te =i nu m[ faces[ \`=nesc ]n sus de bucurie: minute ]ntregi am senza\iarigidit[\ii de cadavru, ]n toate cotloanele corpului meu. Apoiiat[-m[ iar pe str[zi ]ncovoiate =i opace, pas la pas, dup[ pa-sul acestui prin\, pe care nu-l a=teapt[ nici o ma=in[ de parteacealalt[ a gr[dinii, =i care m[ trage dup[ el prin locuri din ce]n ce mai obscure, mai neumblate =i mai nesigure. De=i a= fivrut, de=i-mi sim\eam inima sufocat[ de dorin\[, de trebuin\ade a reveni ]n goan[ nebun[ pe drumul pe care venisem, s[m[ ]mb[t pas cu pas de talia lung[ a doamnei Alba =i de pi-ciorul ei lung, pe care pulpana rochiei se zbate ]n mersulgr[bit, ca sufletul meu de dorin\e!

„Prin\ul“ cu fa\a br[zdat[ de cute m-a adus dinaintea unuiimobil enorm, un block-house cu =apte etaje, ]ntr-o r[sp`ntiepu\in umblat[, dar nu prea dep[rtat[ de Calea Victoriei. Amochit bine scara pe care a apucat, nu era chiar cea principal[,dar asta a turnat ]nc[ pu\in[ esen\[ ]n focul tulbur[rii =i alne=tiin\ei din sufletul meu. Am a=teptat mai mult[ vreme aci,

94 Gib I. Mih[escu

]nv`rtindu-m[ pe trotuarul col\ului dimpotriv[, s[ v[d undeizbucnesc luminile pentru cel ]ntors, la care etaj, ]n care partea imobilului? Dar nic[ieri nu se aprinse nici o lumin[, afar[numai de mansard[, unde un petic pitic =i ]ntunecat de geamclipi deodat[ de vioaie str[lucire, ]ns[ asta echivala, pentruc[ a=teptam eu, cu nimic, cu nic[ieri. Personajul r[m`nea pen-tru mine ]n acela=i ad`nc mister; apartamentul lui de bun[seam[ era destul de ]ntins ca s[ constea =i din altceva dec`tdin dou[-trei camere la strad[. }ns[ prin\ul meu, cel[lalt, au-tentic, Raoul Ypsilant, avea s[ m[ scoat[ din toate aceste ne-dumeriri. F[r[ ]ndoial[ n-aveam s[-i spun nimic lui Raoul deescapada nocturn[ a doamnei Alba =i a mamei sale; asta eradoar secretul meu intim, durerea =i totu=i bucuria vie\ii mele,misterul, misterul mult dorit =i visat de cavalerul r[t[citor alvie\ii mele de student. Dar el trebuie s[ =tie ce om de familiebun[, ce beizadea, ori ata=at de lega\ie cu nume de istoric[faim[, locuie=te ]n block-house-ul din r[sp`ntia cutare, la eta-jul de bun[ seam[ ]nt`i... maximum al doilea...? +i dac[ nu=tie, nu-i greu, desigur, s[ afle.

}ns[ sim\ii o nepl[cere ad`nc[, un gust amar umpl`ndu-migura p`n[-n r[d[cina limbii, c`nd m[ v[zui ]ntr-o subit[ lu-min[, ]naint`nd spre Alba, spre candida zei\[ m`ndr[ =ine]nduplecat[ a g`ndurilor mele, prin porti\a meschin[ a aces-tei ciudate =i nea=teptate descoperiri. Nici o idee precis[ num[ jigni desigur; poate mi se ]ns[ilau astfel ]n fund de cugetlinii vagi de contur, ]ns[ respinsei dezgustat orice g`ndurimeschine. „Niciodat[, niciodat[!“ gl[suii tare, ca s[ m[ audeu ]nsumi =i s[-mi dau =i mai bine seam[ ]n ce neru=inare


l`nceze=te acum g`ndul meu. Glasul tare are putere de ghea\[pur[, de z[pad[ alb[, ca numele ei sf`nt, care ]n contact cufruntea ]\i alung[ ]ntr-o clipit[ toate miasmele din dosul ei.+i-mi strunii cu vigoare =i cu s[n[toas[ voluptate g`ndul laprocesul cel mare, r[sun[tor, pe care aveam s[-l deschid. Cumputeau rezista prin\i de-ace=tia neputincio=i, cu fa\a r[v[=it[de toate stric[ciunile lumii, istovi\i de via\[ lene=[ =i de celemai rafinate perversiuni, dinaintea procesului grozav, a ple-doariei uimitoare, care avea s[ refac[ puterea unei familii, s[]nvie mor\ii din p[m`nt!

Sc`rbit la culme de ceea ce putuse trece prin mintea mea,nici nu ]ntrebai pe Raoul de individul pe care-l urm[risemnoaptea trecut[. +i-n zilele ce urmar[ m[ aruncai ]nver=unatasupra studiilor mele. S[pt[m`ni =i luni trecur[; din c`nd ]nc`nd totu=i luai drumul spre block-house-ul greoi din r[sp`ntianeumblat[. Martor mi-e Dumnezeu c[ numai indiscre\ia num[ aduse ]ncoace, dup[ cum nu m[ ducea, ]n fiecare sear[,aproape involuntar, spre gr[dina din ce ]n ce mai pustie, cuc`t era mai golit[ de frunze... Era, ave\i dreptul s[ spune\i,necazul, invidia, gelozia, iat[ cuv`ntul! Asta da! Dar indis-cre\ia? Dorul de a =ti c`t mai multe lucruri ascunse, pentruca la momentul dat...? Eroare... Se poate limpede citi doar]n sufletul meu... Profund[ eroare... Nici prin g`nd, nici prinvis nu-mi pot trece astfel de g`nduri, c[utam eu s[ m[ con-ving, =i ]nver=unat de contrazicerea interioar[ a acesteifr[m`nt[ri =i a ideii c[ „misterul“ exist[ oricum, i-am dat deurm[ =i-l st[p`nesc definitiv, m[ aruncam ca un turbat asu-pra c[r\ilor mele.

96 Gib I. Mih[escu

Devenisem at`t de st[p`n pe materia care m[ preocupa,]nc`t ]ntr-o ]mprejurare oarecare, pe c`nd preg[team i\ele uneigrele b[t[lii juridice, comb[tui f[\i= pe maestru ]n biroul no-stru. Avu loc ]ntre noi un schimb de replici calme =i sigure,spre uimirea considerabil[ a lui Radú, care-=i mai ]nt`rziaseplecarea la Paris. Maestrul m[ contrazise la ]nceput, pe urm[trebui s[ cad[ de acord, =i v[zui atunci ]n col\ul buzei lui acear[sfr`ngere de nepl[cere pe care o mai v[zusem de-at`teaori la tribunal. ori la Curte. ]n marile lui ]nfr`ngeri. O, nu eratot at`t de dureroas[, dar se vedea c`t colo, era str`mb[turabeizadelei care-a avut de ]ndurat o nepl[cere de la un argat.}mi sur`se apoi ]n semn de recunoa=tere =i de ]ndemn la maimult, dar nimic, nici o c[ldur[, nici un elan ]n expresia lui.Ca =i p`n[ acum de altminteri, ori de c`te ori ]mi mul\umeapentru servicii, pentru munca =i zelul meu. Nici nu m[a=teptam la altceva =i nici n-a= fi dorit; ba ]nc[ m-ar fi ]ngrozitcumplit: o cobor`re c`teva trepte spre mine, sau, Doamne, oscuturare cald[ de m`n[, bra\e ]ntinse, Dumnezeule! ce m-a=fi f[cut dinaintea acestei izbucniri suflete=ti de apropiere? Pec`nd m`na lui rece, atingerea acea scurt[ cu v`rful degete-lor, asta ne a=eza oric`nd la bun[ distan\[ unul de altul, =idistan\a ]mi trebuie neap[rat pentru a avea perspectiv[ spredoamna Alba. Altfel mi-ar mai r[m`ne vreun pic de t[rie pen-tru lovitura de m[ciuc[ a procesului?

Drept admira\ie, probabil, c[ am putut contrazice cu suc-ces pe maestru, Radú mi-a f[cut cuno=tin\[ cu una din suro-rile lui. Nu =tiu dac[ a fost chiar cea refuzat[ de Raoul — pec`t m[ l[sase Raoul s[ ]ntrev[d, una din partidele refuzate


de el, pe motiv capilar, fusese o sor[ a lui Radu — dar feti=canaasta este nespus de dr[gu\[. E mic[ =i iute ca argintul-viu. Avenit desigur „]nt`mpl[tor“ s[-=i ia fratele la cinematograf =ia dat =i de mine ]n studiul maestrului. Pe urm[ am stat devorb[; se agita sub\iric[ pe scaunul f[r[ speteaz[, ]ntorc`ndu-sede la unul la altul =i r`z`nd cu din\i=orii ei de =oricel. Aregura pu\in cam mare, dar parc[ anume f[cut[ s[-i taie fa\a]ntr-un chip destul de amuzant. }i place s[-=i dea p[l[rioarape spate, =i-atunci deasupra frun\ii ]i ies =uvi\ele retezate. Eo armonie ]ntreag[ ]n micul ei corp =i o mobilitate f[r[pereche. Caut s[-i ar[t c[-mi place, =i asta pare s[ nu-i dis-plac[, ba chiar s-o ]nc`nte. +i asta m[ bucur[ grozav. Amnevoie de prietenie =i, dac[ a= putea, de admira\ia fetei aces-teia. Nu de iubirea ei, evident, dar la nevoie... ]n schimb, untitirez ca asta poate s[ turuie vrute =i nevrute ]n fa\a doam-nei Alba. El poate nu numai s[ aduc[ vorba de vreo fraz[ amea de spirit sau de subiectul vreunei discu\ii la care am luatparte, dar chiar s[ m[ ridice ]n sl[vi. „Titirezul“, cum ]i voizice de-acum ]nainte, mi-e nespus de pre\ios.

La desp[r\ire nu uit[ s[ m[ invite la mas[ pentru o zi dins[pt[m`na urm[toare, =i a doua zi chiar, Radú ]mi aduceaminte de aceast[ invita\ie. E primul meu pas pe care-l fac,cum se spune, ]ntr-o familie bun[.

Arhivarul, pe care l-am pl[tit anume, ]mi d[ ]n sf`r=it vesteasenza\ional[: dup[ o lung[ =i ]nd[r[tnic[ investiga\ie prinpodul Palatului de justi\ie a putut da de primul dosar al afa-cerii Ypsilant. Adic[ de cel privitor la mo=tenirea Albei. }l re-

98 Gib I. Mih[escu

vizuiesc ]n prip[ =i nu m[ mir c[ nu g[sesc ce m[ intereseaz[chiar de la prima ochire: sunt lucruri grele, lucruri subtile cevreau eu s[ aflu aci, =i pentru asta ]mi trebuiesc c`teva zile pline,c`teva duminici, pentru a-l citi fil[ cu fil[. E grozav de volu-minos, iar ]n celelalte zile sunt extrem de ocupat: p`n[ =iduminic[ diminea\a trebuie s[ fiu de fa\[ ]n studiul maestru-lui. Iar seara arhivele se ]nchid... =i pe urm[ seara trebuie s[dau raita obi=nuit[ ]n gr[dinu\a suspect[, care mi-a devenitat`t de drag[. +i pe urm[ s[ parcurg dus =i ]ntors drumul]ncovoiat care m[ duce la block-house-ul prin\ului misterios.O spun ]nc[, nu din spirit meschin de iscoad[, =i am pentruasta cea mai bun[ dovad[, cea mai hot[r`t[: sunt mul\umitc`nd nu descop[r nimic nou, c`nd m[ ]ntorc descurajat acas[c[ de-at`ta amar de vreme bat drumurile degeaba. Dar astanu m[ determin[ c`tu=i de pu\in s[ ]ncetez hoin[reala seral[=i nici, mai ales, c`nd v[d pe fereastra biroului pe doamnaAlba plec`nd, s[ nu mai fiu muncit de cele mai absurde =imai cr`ncene g`nduri.

}n aceast[ h[r\uial[ f[r[ sens =i f[r[ ie=ire care are loc ]nsufletul meu, r`sul Voicu\ei (isc[le=te Voicoutza), al titirezu-lui meu, este ]ntr-adev[r o raz[ de soare. Voicu\a, nu e greus[ v[d, s-a ]ncurcat zdrav[n ]n c[ngile pe care sufletul meunumai pentru ea nu le ]ntinsese. Dar asta nu m[ ]ngrije=te;mi-e foarte simpatic[ =i, dac[ inima mi-ar fi liber[ de oricegriji, m-a= arunca =i eu cu tot av`ntul ]n largul de ocean alpasiunii, la care at`t de micu\a ei f[ptur[ m[ ]mbie. E un bi-belou scump Voicu\a; dup[ masa pe care am luat-o ]n familiaei, s-a obi=nuit de d[ ceva mai des pe la biroul nostru. Asta


pentru c[ eu nu prea r[spund la desele ei invita\ii; nu pentruc[ m-a= teme c[ m[ angajez prea mult, doar nici ]nsur[toareanu m-ar ]nsp[im`nta; la urma urmei, =i ea e m[ritat[. Ar puteafi o treapt[ mai sus spre ]n[l\imea la care tind, ]ns[ nu =tiuce ar putea s[ zic[ p[rin\ii ei, dac[ ar fi s[ m[ iau dup[ aceast[nebunatic[. Eu am r[mas cu vechile concep\ii din t`rgu=orul]n care m-am n[scut: n-am avut sor[, dar =tiu cum p[rin\ii ]=i\ineau fetele acolo. Evident, eram adesea invita\i la prieteniino=tri cu surori; dar pe ele nu le puteam vedea dec`t ]n anume]mprejur[ri sau mai degrab[ dup[ anume formalit[\i, c`ndlucrul era aranjat din vreme anume pentru asta. Altfel abiadac[ ne dam ziua bun[ ]n treac[t.

Pe c`nd, dac[ a= fi s[ sun toat[ ziua la u=a Voicu\ei, a=acum m[ cic[le=te ea c[ n-o fac, ]mi ]nchipui c[ a= scandalizape ace=ti oameni serio=i =i boga\i, care sunt p[rin\ii ei =i cucare aduce mai mult gravul Radú =i cealalt[ sor[ a lui, dec`tzglobia aceasta de Voicu\a. Ea ]ns[ socoate c[ fac unele rezerve=i, f[r[ a mai insista, se mul\ume=te s[ m[ persifleze ]nl[untrulei, l[s`nd s[ \`=neasc[ spre mine doar o raz[ ironic[ din ochiidr[co=i, din care, ca =i dintr-o anume str`mb[tur[ a col\uluigurii, eu trebuie s[ ]n\eleg c[ nici ea nu se sinchise=te preamult de mofturile mele.

}ns[ se sinchise=te zdrav[n. Mai ales dup[ ce Radú a ple-cat la Paris, trebuie s[ r[spund aproape zilnic la ]nt`lnirilenoastre care, din cauza ]nc[p[\`n[rii mele, au loc mai mult]n ora=. Uneori, c`nd ]i dovedesc c[ sunt prea ocupat — =im[ oblig[ s[-i dovedesc asta —, trebuie totu=i cel pu\in s[ ne]ncruci=[m drumul m[car dou[ minute, „m[car pentru a ne

100 Gib I. Mih[escu

spune bonjour“. +i trebuie s-o fac, pentru c[ mititica asta, cumi=c[ri de viermi=or, =tie cum s[ \i se strecoare ]n suflet =i s[-\ismulg[ o f[g[duin\[. Din pricina timpului meu at`t de ocu-pat ]n curgerea zilei, =i cum seara ea nu poate ie=i dec`t p`n[la o anumit[ or[, sunt nevoit s[ sacrific pentru d`nsa dup[-amiezele duminicilor =i s[rb[torilor, adic[ tocmai vremearezervat[ studierii dosarului Ypsilant. Asta m[ ]ncurc[ teribil,=i dac[ n-ar fi Voicu\a, o repet, f[r[ ]ndoial[ c[ n-a= pl[ti pen-tru nimic ]n lume simpatia ei at`t de atroce, cu un pre\ ce mise pare a=a de scump. Totu=i, izbutesc uneori, sub pretextefoarte complicate, s[ m[ sustrag ordinelor ei, ba chiar ]mi per-mit, cu riscul unor teribile „figuri“, pe care nu ezit[ s[ mi letoarne la viitoarele ]nt`lniri, chiar ]n mijlocul drumului, s[lipsesc de la rendez-vous.

Astfel, cercetarea dosarului merge nespus de ]ncet; =i dec`te ori doamna Alba ]mi r[sare dinaintea ochilor, fie ]ncru-ci=`ndu-mi drumul, fie p[r[sind curtea ]n m[=in[, mustr[ricumplite m[ devoreaz[. Cu at`t mai mult m[ simt mai vino-vat =i mai nevrednic fa\[ de ea, cu c`t, de la un timp de vreme,nu =tiu z[u dac[ nu de c`nd cu escapada aceea seral[, privi-rile ce-i scap[ involuntar spre mine sunt de o r[ceal[ de o\el.R[spunsul la salut pare oarecum deferent, ]n orice caz ]miacord[ ]nsemn[tatea, dac[ pot spune, ne]nsemnat[ pentrud`nsa, pe care o am ]n biroul so\ului ei, dar cu o r[ceal[ =i dedistan\[ care m[ ame\esc. Dac[ n-a= fi observat c[ odat[ =ilui Radú i-a adresat cuv`nt de bine\e at`t de str[in[, at`t deabsent[, c[ p`n[ =i acest brav b[iat, dedicat ]n ]ntregime stu-


diului, a f[cut o schim[ de nedumerire, a= fi putut crede c[am fost observat de doamna Smaralda, c`nd am cotit gr[dina,]n seara urm[ririi.

Dar poate ar fi fost mai bine s[ m[ munceasc[ aceast[nelini=te, dec`t s[ pun ]n leg[tur[ str`ns[ noua ei dispozi\iefa\[ de „noi“ to\i ai casei, cu acea ]nt`lnire insolit[ =i a c[reiurmare n-o mai pot c`tu=i de pu\in surprinde. Pentru c[, tre-buie s[ m[rturisesc, ]n timpul absen\ei maestrului, cea maimare parte a timpului mi-o petrec ]n fa\a cl[dirii celei ]n carea disp[rut prin\ul misterios. Toate ie=irile =i toate intr[rile lecontrolez; toate ma=inile care stopeaz[ aci m[ fac s[ tresarviolent. Dar nimic, nici o urm[, nici un semn din necunoscu-tul chinuitor care m[ atrage ]ntr-acolo...

+i ghearele cumplite ale geloziei nesigure se ]nfig f[r[ mil[]n cugetul meu. Ur[sc de moarte figura acea br[zdat[ =i dis-tins[ pe care am urm[rit-o =i regret c[ n-am urcat scara dos-nic[ pe care s-a f[cut nev[zut[. Oare m-ar fi putut opri cine-va? C`\i nu locuiesc doar[ ]n acest imens edificiu, mai ales ]nmansardele acelea care privesc piti= pe sub stre=ini cu ochiu-rile lor de geam? Oare se cunosc ei to\i ace=ti oameni care =i-aug[sit s[la= sub acela=i acoperi= imens? Nu-mi voi ierta nicio-dat[ gre=eala aceasta, mai bine-zis, lipsa mea de curaj.

Pe urm[ m[ simt du=m[nind chiar pe doamna Alba, pen-tru acest gust al ei, care mi se pare cu totul dubios. }n defini-tiv, ]ntru c`t poate fi socotit inferior domnul Georges Radu+erban acelui tomnatic =i putred individ nocturn? Ce aven-turi incredibile, ce ]nd[rzneli uimitoare a putut ]nscrie la ac-tivul s[u acest bizar personaj, ca o femeie at`t de distins[ s[-i

102 Gib I. Mih[escu

sacrifice un b[rbat, ]n care se r[sfr`nge, ca infinitul cerului]ntr-o pic[tur[ de ap[, m[re\ia unui ]ntreg trecut, unei ]n-tregi istorii? S[ fie ea ]ntr-adev[r dominat[ de vicii =i perver-siuni irezistibile, doamna Alba, a=a ca bun[oar[ v[rul ei, gatade orice sacrificiu pentru o brun[ coam[ femeiasc[? Poatea=a s-ar explica =i r[ceala dintre ea =i so\ul s[u, de care ]mipomenise Raoul! Sau produce asupra ei o impresie at`t deprofund[, boln[vicioas[, isteric[ =i de-a dreptul caraghioas[,rezonan\a de=art[ a unui nume care simbolizeaz[ un grad maimult dec`t al maestrului pe scara putred[ a valorilor defuncte,negociate ca o emblem[ de comer\ de epigoni f[r[ valoare?O, ar dovedi destul[ debilitate intelectual[ aceast[ femeie, pecare exteriorul te face s-o vezi negr[it altfel, =i atunci toat[zbaterea asta, care m[ fr[m`nt[, n-ar fi ]ns[=i un bluff ridi-col, o sinistr[ fars[ pe care mi-o joc eu ]nsumi cu at`ta ar-doare? }ntru c`t doar sfor\[rile mele, temerara mea ]ntreprin-dere s-ar putea bucura de ]ncoronarea pe care o a=tept ]n nop\i]nfrigurate, din m`inile ei roze, c`nd ]n biata minte de pas[rea domni\ei mult visate nu pre\uie=te nici m[car urma=ul deneam ilustru, care se ]nvrednice=te cu adev[rat de numelece-l poart[? Ce-a= mai putea ]nsemna eu atunci dinaintea ce-lui din urm[ imbecil f[r[ alt merit dec`t simplul nume c`=tigatde al\ii, eu care tocmai vreau s[ r[storn ]n sufletul ei toateaceste prejudec[\i stupide, cu sfor\are uria=[ ce pl[nuiesc cuproasp[ta-mi energie, ]ntru frumuse\ea =i fericirea ei?...

Dar mi-e de ajuns s[ rev[d ]ntr-o bun[ diminea\[ pe doam-na Alba, ]n obraji, =i-n grumazul u=or decoltat, cu toat[fr[gezimea roz[ a acelei dimine\i de ]nceput de iarn[, ca toate


emana\iile acestea otr[viciose, izvor`te ]n nop\i de nesomn,s[ dispar[ deodat[ =i s[ m[ ]ncle=tez ca un z`natic de visulmeu, d`rz ca o piatr[ cioplit[, simboliz`nd cea mai ferm[voin\[ uman[. }n aceste dimine\i de zare stropit[ cu s`nge,am descoperit un lucru care pentru mine are mai mult[]nsemn[tate dec`t chiar pactul de la Locarno, mar=ul asupraRomei, sau trecerea oceanului ]n avion. Doamna Alba are unp[r dulce, castaniu =i nu negru cum mi se p[ruse la ]nceput.Iat[ o bucurie mai mult =i o raz[ de pace ]n noaptea de ]ndoieli]n care m[ zbucium; nu pentru c[ doamna Alba mi-ar pl[ceamai mult =aten[ dec`t brun[, ea fiind pentru mine o minunetotal[, indiferent de atributele-i divine contemplate ]n parte;dar pentru c[ descoperind un am[nunt sigur din adev[rul ]nsine al f[pturii ei, pentru mine ]nc[ insesizabil[, ca no\iunealui Dumnezeu pentru un filozof, m[ simt mai aproape de ea,o simt mai l`ng[ mine, mai susceptibil[ de a-mi dezv[lui =ialte armonice detalii ale perfectei ei structuri.

Voicu\a are o sl[biciune deosebit[ pentru dancing-urile dela ora 5. Acolo ]i place s[ ne refugiem, mai ales ]n zilele moc-nite =i ploioase. +i m[ v[d, astfel b[l[b[nindu-m[ vreo dou[-trei ceasuri ]n mijlocul perechilor necunoscute, necontenit cuea, eu mare =i lat ]n umeri, ea m[runt[ =i ag[\at[ de mijlo-cu-mi, imit`nd b`\`iala f[r[ de repaus din jur, la scr`=netele=i sughi\[rile prelungi ale unei orchestre bizar alc[tuite. Muzi-ca asta mi-aduce aminte de b`lciurile de la Z[reni, c`nd cla-rinetul se lamenta =i cimpoiul se dezumfla ]ntr-o larm[ inest-etic[ =i jalnic[, ]mb[rb[t`nd \[ranii turmenta\i s[-=i umple

104 Gib I. Mih[escu

paharele de rachiu =i s[ mugeasc[ anima\i de instinctele dincavern[. Acum nu mai ]nt`lnesc, ]n aceste s[li ]n[bu=itoare,acei ochi pe care-i rev[d ca prin cea\[, s`ngero=i =i ]ndobitoci\i;dar au, desigur, mult din ei, privirile din fa\[, r[t[cite, ]nfio-rate de atingeri, pleo=tite de necurmat[ oboseal[. +i monoto-nia asta e ucig[toare: perechi-perechi de indivizi de sex con-trariu, care se alung[[] reciproc, ca ]ntr-un loc neogoit demori=c[; =i un zv`cnet incontinuu din p`ntece =i din =ezut,care m[ ru=ineaz[ de mine ]nsumi — =i dac[ to\i de aci ar]nceta la un moment dat s[ mai mi=te, l[s`ndu-m[ singur ]nplin[ activitate coregrafic[, a= urla cu siguran\[ =i a= lua-onebun pe str[zi, ca surprins s[v`r=ind o fapt[ necuviincioas[.Dar aci, ascuns de consensul general, m[ zv`rcolesc cuaplica\ie, =i c[ldura trupu=orului Voicu\ei ]mi d[ ]ndr[zneal[=i bici de ]ndemn la exagerare. Exerci\iul acesta afrodiziac peea o transport[ =i o face languroas[; ]mi caut[ de la ]n[l\imeajoas[ a ochilor ei privirile mele, ]n care se pierde lung =i fre-netic. Buzele uscate atunci ]i tremur[ =i-o aud monosilabisindgutural, ]n vreme ce m`nu\ele ei rotunde tresar ]nfiorate de-alungul coloanei mele vertebrale. Atunci se-aga\[ literalmentede umerii mei =i o duc ca un v`rtej prin ame\eala general[,]nnebuni\i de imprimarea reciproc[ a contururilor r[zvr[tite.Pe urm[ ne oprim ad`nc tulbura\i =i ]ngrozi\i de noi ]n=ine,atunci g`ndul meu fuge ]napoi, supus =i poc[it, ]ngenunchinddinaintea celei care m[ alung[ =i m[ dispre\uie=te: dar ochiilucio=i ai Voicu\ei m[ cheam[ iar[=i la ea, umezi =i ]nfrico=a\i,bra\ele ei tari ]mi ]nl[n\uie iar umerii, colac, =i zbor cu ea, parc[duc`nd-o ]not, prin oceanul de dorin\e r[v[=ite =i asmu\ite.


La dancing-urile astea am putut cunoa=te pe unele din pri-etenele Voicu\ei. Trebuia atunci s[ dansez =i cu ele, ]ns[ nuputeam s[ leg nici o prietenie, c[ci dup[ fiecare cuno=tin\[,mica mea tovar[=[ de joc schimba imediat dancing-ul. O sin-gur[ dat[ ]mi =opti ]nveselit[:

— E =i Sm[r[ndi\a aci, cu tipul ei...— Care Sm[r[ndi\a...?— Asta-i acum... Sor[-mea...— Ah, da...Abia recunoscui pe Sm[r[ndi\a prin marea de capete: era

mai r[s[rit[ dec`t Voicu\a, dar nu mai dezvoltat[. „Tipul“ eiera tot un vl[jgan ]nalt, sub\irel =i cam =lamp[t la mers =i lavorb[. Dansa coco=at, rotunjind lung mi=c[rile, a=a cum ]iie=eau =i vorbele din gur[; dar era vesel b[iat, oache= ca =ipartenera lui =i neobosit la dans. Era fiul unui avocat cunoscut,el insu=i secretar al tat[lui sau, probabil o mediocritate, c[cinu-l ]nt`lnisem niciodat[, cu toate c[ dasem piept de vreodou[ ori cu p[rintele lui. La prezentare, Sm[r[ndi\a ]i ap[sasepu\in numele de familie, pentru a marca, f[r[ prea mult[inten\ie de altminteri, mai mult din obi=nuin\[, c[ luam con-tact iara=i cu unul din neam cunoscut. Asta ]ns[ mu ]nd`rjipu\in =i m[ f[cu s[ fiu foarte prompt cu r[spunsurile la ]n-treb[rile lui =i foarte repede cu ]ntreb[rile mele, pentru a l[sa]n urm[ r[spunsurile lui, spre marea satisfac\ie a Voicu\ei, carem[ ]nh[\[ de umeri =i se ]nfipse ]n mine cu d[rnicie, ]n dan-sul ]n care ne av`ntar[m la moment. C`nd ne re]ntrunir[m,Sm[r[ndi\a ne cert[ familiar, c[ ne tot r[zle\im de „bandalor“, =i m[ invit[ pe-a treia zi la ele acas[, la un ceai, „unde

106 Gib I. Mih[escu

vom fi to\i ]n p[r“. Voicu\a primi pentru mine invita\ia, s[rind]n sus =i b[t`nd din palme. A treia zi, la ceai, constatai c[Voicu\a ]=i f[cea un punct de onoare din venirea =i prezenta-rea mea: eram ambi\ia ei.

Prietenii =i mai cu seam[ prietenele din „band[“ — unar[spundea asemenea la nume domnesc — m[ acceptar[ bi-nevoitor, chiar ]nainte de a deschide gura! M[rturisesc c[ erampu\in intimidat, ]mi preg[team cu luare-aminte vorbele, =i a=apreg[tite abia le puteam face dincolo de nodul g`tului, ]ntruat`t m[ temeam s[ nu r[spund sub „a=teptarea“ general[,care, precum ]n\elesei, era de mult st`rnit[ =i ]mpins[ p`n[la un grad de curiozitate destul de ridicat.

Cred c[ am r[spuns cu succes la examen, pentru c[, iat[purt[toarea de nume domnesc, Lilica Mavrogheni, ]mi arunc[ocheade ad`nci de l`ng[ partenerul ei, un b[iat zdrav[n —to\i de-aci sunt zdraveni =i sportivi — fl[c[u de bog[ta=i craio-veni, abia sc[pat de armat[, av`nd ca situa\ie perspectiva uneifabuloase mo=teniri. Lilica Mavrogheni e =i ea fiic[ de bog[ta=,p[cat c[ nu tocmai frumoas[, a=a cum a= fi dorit s[ fie po-trivit cu numele ei. Avea statura Sm[r[ndi\ei, dar p[rea maiscund[, ca mai dolofan[. O strica oarecum un nas ceva mailung pe o fa\[ rotund[, ]ncununat[ de bucle negre. Totu=i,]mi impunea cu numele ei fanariot, care-mi amintea de ves-titele jafuri ale \[rii, de c[tre domnii trimi=i de Sublima Poart[acu o sut[ de ani =i mai bine. Cum to\i din societatea de fa\[erau mai tineri ca mine, asta m[ ]ndemna s[ fiu ceva maiatent cu purtarea =i cuvintele mele. La fel, cei din juru-mi


p[reau pu\in cam rezerva\i, perechile dispuse simetric ]n fo-tolii ]=i ]mp[rt[=eau cele ce aveau de spus cu glas sc[zut; dinc`nd ]n c`nd numai, c`nd undeva izbucneau hohote, to\iceilal\i cereau vehement, dornici de participare, s[ li se comu-nice de ]ndat[ cauza veseliei. Dup[ ceai se desf[cur[ =i c`tevabutelii de vin, pentru dezmor\irea curajului. Fetele izbucneau]n r`s mare acum, l`ng[ tovar[=ul respectiv, =i dau pe fa\[pricina ilarit[\ii, de ast[ dat[ f[r[ invita\ie. Numai c`nd glu-ma p[rea cam nes[rat[, trecea atunci din ureche ]n ureche,f[c`nd ]ntregul ocol al asisten\ei, din care cea feminin[ sepr[p[dea de r`s, cu con=tiin\a ]mp[cat[ c[ discre\ia a fost ast-fel salvat[. C`te una, cu subite reticen\e de pudoare, protes-ta cu ]nd`rjire, c`nd vecina de fotoliu se ar[ta g[ta s[-i trans-mit[ baliverna mai departe; Sm[r[ndi\a, care p[rea cea maiobr[znicu\[, intervenea ]ndat[ ]mp[ciuitoare =i, dup[ ce aflacauza ne]n\elegerii, o da ea pe =leau, pe r[spunderea ei, f[r[nici o jen[, ]n vreme ce compania de sex slab ]=i acopereaochii, da chiote ]n[bu=ite =i m[ privea pe sub degetele r[=-chirate, cu care ]=i acoperea pudic satisfac\ia de pe figur[.

G[sii c[ e locul s[ m[ amuz (de=i cu un u=or aer protector,pe care m[ sileam s[-l afi=ez ca fiind c`t mai de form[) cutoat[ inima, spre u=urarea de suflet a Voicu\ei, care p`n[ acumr`dea nelini=tit[ de dispozi\ia mea ]nc[ nedefinit[. Vroiam s[p[trund p`n[ ]n ad`nc ]n familiaritatea acestei societ[\i, s[m[ identific cu ea, s[ am toat[ libertatea mi=c[rilor ei, ]nlumea ei, ]n cercul ei, care din afar[ se p[rea at`t de magic =ide str`ns. Trebuie s[ l[muresc aci c[ mai ales fetele de fa\[aveau cultur[ solid[ =i titluri universitare; totu=i, rareori

108 Gib I. Mih[escu

conversa\ia lor se r[t[cea pe un teren solid. Curios, totdeau-na b[ie\ii atunci, dac[ nu luau parte la discu\ie, acordau res-pectuos interes celor dou[ specimene dintre d`n=ii, care seaventurau, cu temeritate =i suple\e de saltimbanci pe trapeze,]n gimnastica ideilor. Fetele se gr[beau s[ participe ]ns[ toatecu competen\[ =i zgomot, =i desigur cu aceea=i u=urin\[, ca =ic`nd ar fi vorbit ]ntr-o limb[ str[in[, demult ]nv[\at[ =i laperfec\ie cunoscut[. Dar ]ndat[ ideile ]ncepeau s[ se concre-tizeze, v`ntul persiflagiului le da cheag =i v`rto=enie, =i totulnaufragia ]n hohotul glumei de gust sau f[r[, sau ]n sm`rculacoperit al trivialit[\ii fine ori chiar grosolane. Aci dispozi\iageneral[, deplasat[ o clip[ din echilibru, se re]ntorcea ]n sine,men\in`ndu-se constant[ la beau-fixe. Sunt oameni care abor-deaz[ deodat[ subiecte subtile de vorbit, din nevoie pedant[ori numai pentru a face impresia c[ nu sunt prea pro=ti; ace=tiadin urm[ se gr[besc apoi la timp potrivit s[ revie din dome-niul ]nc[lcat, care le-ar putea fi fatal. Lumea aceasta mic[ =ig[l[gioas[ ]n care m[ g[seam nu se aventura ]n v`rtejul ideilornici din nevoia celor dint`i =i nu-l p[r[sea gr[bit[ nici de tea-ma celor de-al doilea; ci pur =i simplu pentru c[ era pu\inmu=cat[ de incisivii cu otrav[ dulce ai libertinajului. Benefi-ciari ai unei libert[\i pe care ]=i dau seama c[ le-o acord[]nt`mpl[tor o cotitur[ a vremii, ar[tau cu vrednicie c[ ]n\elegs[ profite zdrav[n de ea.

Din toat[ aceast[ t`n[r[ =i neast`mp[rat[ reuniune, o sin-gur[ persoan[ da drum glasului mai pu\in; ]n schimb, ochiiei vorbeau f[r[ ]ntrerupere, ]mi vorbeau mie direct =i sigur


=i, dac[ m[ feream de scandalul pe care-l f[ceau, e c[ m[miram cumplit cum nimeni, nici chiar Voicu\a, nu observa lar-ma-i mut[ =i totu=i asurzitoare. Mai t`rziu d[dur[m scaunele]n l[turi =i dansar[m: Lilica Mavrogheni se str`nse ]n pieptulmeu =i-=i exprim[ dorin\a s[ danseze cu mine ]ntr-o sal[ mai]nc[p[toare. Numai un dancing pentru a doua zi dup[-amia-z[, =i ea accept[ cu o ]nclinare lene=[ a pleoapelor.

— O s[ fii acolo cu Voicu\a? m[ ]ntreb[ cu semnificativ[indiferen\[.

— Nu...Pe urm[ repetai =i eu printre buze ]ntrebarea:— O s[ fii cu Oswald?(evident, era vorba de „tipul“ ei).+i ea r[spunse cu vag[ nuan\[ de r`s:— Nu.A doua zi ne ]nt`lnir[m ]ntr-adev[r la dancing =i dou[

ceasuri de joc str`ns, corp la corp =i suflet ]n suflet, fur[ deajuns ca s[ ne c[ut[m apoi zori\i refugiu ]n garsoniera mea,care, spre bun augur, ]=i inaugura astfel menirea cu izb`nd[total[ asupra unui vl[star domnesc.

}n reuniunile care urmar[ eram cam stingherit de dupli-citatea pe care trebuia s-o joc fa\[ de Voicu\a =i de curajulfranc al ochilor Lilic[i. Dar „izb`nda“ mea ]=i g[si loc obi=nuittot al[turi de Oswaldul ei, iar la mine aproape c[ nici nu maiprivi, ceea ce ]n loc s[ m[ lini=teasc[, sim\ii bine, oric`t vreams[ m[ conving de contrariu, m[ nemul\umi. Numai c`ndob\ineam vreun succes ]n discu\ie sau f[ceam adunarea s[r`d[ cu anecdote inedite, ochii Lilic[i se ]nfigeau iar[=i ]n ochiimei, comand`ndu-mi s[ m[ apropii =i s-o iau la dans. +i-atunci]mi =optea, r`z`nd, f[r[ alt[ introducere:

110 Gib I. Mih[escu

— M`ine, la 7, o s[ fie Voicu\a la tine?+i dup[ o pauz[ scurt[ reluam =i eu ]n glum[:— O s[ vii cu Oswald?— Nu.Acest schimb de vorbe redeveni semnalul obi=nuit. Dar pen-

tru a-l provoca, trebuia s[ fac adunarea s[ r`d[ zdrav[n. +iasta era nespus de greu pentru c[ la moara ei se v`nturasecele mai felurite glume =i cancanuri, toate spiritele de la re-viste =i de prin publica\iile hazoase ori obscene, cu toate vari-antele lor.

Se ]nt`mpl[ ]ns[, ca dup[ un astfel de mic succes al meu,Lilica s[ nu mai m[ cheme cu ochii. M-am apropiat atunci eude ea =i i-am pus ]ntrebare:

— M`ine la 7 o s[ vii cu Oswald...Ea r`se ca de obicei =i-mi r[spunse:— Da, dac[ vrei.— Adic[ „nu“, vrei s[ zici...— Totu=i zic da... dac[ dore=ti s[-\i facem o vizit[, de=i

noi proiectasem altceva...+i a doua zi ]ntr-adev[r nu veni. }n schimb v[zui c[ ochii

ei se fixau de-acum ]nainte, cu persisten\a ce-mi d[ruise miela ]nceput, asupra „tipului“ Sm[r[ndi\ei. +i, curios, nimeni,nici chiar Sm[r[ndi\a, nu b[g[ de seam[. C`t despre Oswald,nici pomeneal[. Iar eu, la r`ndu-mi, g[sii c[ lucrul cel maielegant era s[ nu mai urm[resc astfel de manevre. Totu=i, f[r[voie, b[gam de seam[ evolu\iile celor doi ochi negri ai urma=eide voievod asupra diferi\ilor amici ai prietenelor sale. Ciclulse apropia din nou destul de alert de mine. +i m[ minunam


grozav c[ ]ntr-o lume at`t de restr`ns[ nimeni nu observ[nimic. Atribuii deci junei societ[\i, poate din cauza acesteijune\i ]ns[=i, gradul de inferioritate c[ruia-i incumba o astfelde insuficien\[ a spiritului de observa\ie.

Nici prin g`nd nu-mi trecu s[-mi insult compania cu]nvinuirea promiscuit[\ii. Iar uluiala mea fu groaznic[, ]ntr-osear[, c`nd avusei cu Sm[r[ndi\a conversa\ia urm[toare:

— }n definitiv, ce fel de om e Oswald acesta?...— Ah... te-a cucerit =i pe dumneata Lilica?...— Nu ]n\eleg, cum... de ce s[ m[...— Atunci ]\i va veni r`ndul ]n cur`nd... Ea ne-a cucerit pe

r`nd to\i amicii no=tri fo=ti =i actuali... Cum ap[rea unul nou]n aren[...

+i, izbucnind ]n r`s mare, cu sinceritatea ei cinic[ =idr[gu\[:

— }n privin\a asta ]i suntem toate recunosc[toare, c[ nescap[ de ei, c`nd ]ncep s[ devin[ prea obraznici... +i-mi r`seiar ]n fa\[, uimit[ de uimirea mea, pe care acum o afectam.

— Dar Oswald?— Oswald e un b[iat tare bun, el va fi so\ul cel mai fericit

cu putin\[. Natura l-a ]nzestrat cu darul nepre\uit al lipseispiritului de observa\ie...

Apoi redevenind o nuan\[ serioas[, Sm[r[ndi\a m[ con-jur[, ca sor[ =i fat[ bun[:

— }ns[ ia seama, numai dou[ dintre noi am b[gat de seam[micile tr[d[ri ale Lilic[i... Pentru c[ sunt trec[toare, nu le d[mnici o aten\ie... Dar Voicu\a nu =tie nimic =i nu =tiu, z[u, dac[ar accepta filozofic conduita fostei ei colege de universitate,

112 Gib I. Mih[escu

c[ci ea a adus-o printre noi... Mi-e team[ s[ nu-\i aprinzi r[upaiele ]n cap cu d`nsa... Deci te sf[tuiesc prietene=te: Nu-ipune =i ei aceea=i ]ntrebare...

— Care anume?— Care mi-ai pus-o mie ]nt`i: „Ce fel de om e Oswald

acesta?“

Sear[ de ]nt`lnire cu Voicu\a, rece =i ploioas[. Parcurgemstr[zile domol, ferindu-ne obrajii de biciuirile reci =i sub\iriale ploii fine, ]mpro=cate ca de vaporizatori nev[zu\i, din noriiplumburii =i jo=i. Ne g[sim drum necontenit, astfel ca v`ntuls[ ne bat[ din spate, umfl`ndu-ne treanch-coat-urile, ]n care,de la mijloc ]n sus, suntem ]mpacheta\i ca ni=te mumii. Trot-teur-ii m[run\i ai Voicu\ei bat repede asfaltul luciu al trotu-arului, ca s[ \in[ la ]n[l\imea pasului meu larg, pe care-lmarcheaz[ pantoful modern, enorm ca un bocanc, cu v`rfulbont. +i aceast[ frecven\[ deosebit[ de mers mi-aduce amintede undele nev[zute ale fluidelor fizice, care, de=i de lungimifelurite, toate ajung la \int[ ]n aceea=i durat[ de timp. }i co-munic aceast[ impresie Voicu\ei =i ea se m`hne=te teribil, c[am putut s[ m[ plictisesc ]ntr-at`ta, ]nc`t s[ m[ g`ndesc lalucruri a=a de dep[rtate, ]n raport cu clipa de fa\[. }i ripostezc[ piciorul ei mic =i gr[bit era fatal s[-mi sugereze goana un-delor de lumin[, diafane =i fine, =i asta o ]mpac[, f[c`nd-os[-mi arunce, de jos ]n sus, recuno=tin\a m[slinie a ochilor eilargi. Dar se simte obosit[ =i eu ]i propun filmul recent, demare senza\ie, la un cinematograf apropiat. Ea se sup[r[iar[=i, nemaiav`nd acum nici o ]ndoial[ de plictiseala pe care


presupune c[ mi-o produce apropierea ei. M[ ar[t nespus demirat de aceast[ hipocondrie psihic[ =i-i acord ei ini\iativapropunerilor. }mi declar[ c[ ar vrea s[ se vad[ ]ntr-o odaiecald[, s[-=i scoat[ pantofii =i eu s[-i povestesc ceva. M[ pre-fac c[ nu pricep cam despre ce odaie ar putea fi vorba, pen-tru c[ ]n\eleg s[ r[m`n de-o pasivitate de metal ]n tot acestjoc dr[g[stos.

M[ tem de vreo leg[tur[ prea str`ns[, mai cu seam[ c`ndnu e nici un Oswald, care s[ restabileasc[ la un moment datechilibrul strict, doar ]n glum[ =i treac[t, al st[rilor dinainte.+i de Voicu\a mi-e team[ ]n special: mi-am schimbat hot[r`tg`ndurile ]n privin\a avantajelor unei perspective matrimo-niale, =i-apoi prefer s[ m[ amuze ca o copili\[, =i o tratez caatare, ceea ce o nec[je=te ]n special. Totu=i pasiunea ei ]miconvine: a= vrea chiar s[ se aud[ undeva c[ sunt ]n stare s[rezist la sentimente =i la o partid[ str[lucit[. Ba ]mi place une-ori s[ merg cu visul =i mai departe: s[ trec drept cauz[ rece=i ]nd[r[tnic[ a unei cumplite disper[ri suflete=ti. Sunt sinis-tru, ]mi dau seama, mai ales c`nd privesc cu coada ochiuluipe aceast[ copil[ pl[p`nd[, frumoas[ =i sincer[, pe care simtc[ a= iubi-o cu adev[rat, nu numai cu sufletul, dar =i cu g`ndul.O consider ca pe-o dr[gu\[ =i inocent[ victim[, pe care o atragdup[ mine, pe c[i sure, cu ie=iri teribile. +i cu toate astea,m[ p[strez ]ntr-o \inut[ de rezerv[ bine calculat[: oricemi=care a= face, oric`t de departe a= duce-o s-o cump[r eu]nsumi ]n t`rgul de sclavi, totul s[ par[ c[ porne=te de la ea;ea s[ dea ]ntruna ideea fiec[rui pas nou.

+i iat[, acum o simt iar oscil`nd pe-o muche periculoas[;a=tept deci f[r[ prea mult[ emo\ie de altminteri (o, dac[ ar fi

114 Gib I. Mih[escu

cine doresc eu, c`t de z[natic[ ar s[ri inima ]n piept!) =i num[ mir c`nd roste=te, ]n sf`r=it, ceea ce tocmai de-o s[pt[m`n[a=teptam:

— Haidem la tine... sunt foarte curioas[ s[-\i v[d garso-niera...

Evident, n-a lipsit nici un mic scr`=net de revolt[ s[]nso\easc[ aceast[ hot[r`re, pentru c[ nu eu fusesem cel cares[ dea ideea =i ea s[ reziste cu toate gra\iile cuvenite ]n astfelde ]mprejur[ri, din ce ]n ce mai slab, mai patetic, p`n[ la]ncuviin\area final[.

Dar acas[ m-am purtat ca un brav camarad: i-am scospantofii, i-am ]nc[lzit picioarele ]n m`inile mele =i, c`nd eatocmai se g[sea ]n cea mai ademenitoare exuberan\[ de chiote=i langori, i-am acoperit picioru=ele cu un pled =i eu m-ama=ezat l`ng[ divan ca un doctor l`ng[ un suferind. I-am vor-bit lucruri foarte serioase, am adus vorba de procese =i chiarde un „dosar pe care aveam s[-l cercetez ]n cur`nd pentru aface cu el o revizuire de formidabil r[sunet“.

— A, va fi ceva extraordinar, Voicu\a, voi da o lovitur[grozav[, din care fac punctul cel mai de onoare al cariereimele. Nimeni nu se a=teapt[, nimeni nu b[nuie=te ce pl[-nuiesc. Numai eu ]mi preg[tesc aceast[ mare fericire ]n tainasufletului meu, ]n\elegi, Voicu\a, aci ]n ad`ncul [sta inson-dabil — m[ b[tui cu m`na pe piept, de ast[ dat[ cu toat[sinceritatea —, de unde va \`=ni adev[rul =i lumina vie\ii mele.

Fata m[ privea uimit[ =i confuz[. Era poate =i pu\in[admira\ie ]n ochiul ei r`z[tor, dar mai mult acea simpatie iro-nic[, pe care o au domni=oarele supercivilizate pentru junii


ideali=ti, umplu\i p`n[-n cre=tet de-o inteligen\[ unilateral[=i naiv[. Eu acceptam sentin\a aceasta bucuros, c[ci gra\ieei, fatal, Voicu\a trebuia s[ m[ aduc[ la realitatea secolului,]nv[\`ndu-m[ cu satisfac\ia celui ce ]mp[rt[=e=te lumin[ gus-tul mai precis al actualului. (Totu=i, ea acorda considerabilcredit poten\elor ce ghicea ]n mine, pentru a nu m[ ]ndep[rtasau a m[ batjocori ]ntr-un fel sau altul ca o Lilic[ pe un Os-wald oarecare.)

De-acum ]ncolo fu mai u=or =i pentru ]nt`lnirile noastre.Ea venea direct la mine =i astfel sc[pai de povara dancing-urilor, care-mi avalau at`t de nes[\ios timpul. Puteam citi ]na=teptare-i =i chiar o rugam s[-mi mai acorde c`teva minute,ca s[ termin un pasaj ]nceput. +i astfel c`=tigam chiar c`te ojum[tate de ceas, ]n care timp ea r[sfoia reviste pe canapea.Observasem c[ p[stra m[car suficient respect citaniilor melejuridice; numai c`nd o f[ceam s[ a=tepte din cauza lor nu sesup[ra, =i niciodat[, ea care r`dea de toate, nu sc[pase vreor[utate sau chiar glum[ inofensiv[ la adresa c[r\ilor =i a bib-liotecii mele juridice.

}ntr-o sear[, eram ]n p[r, toat[ banda, la „Ru=i“. Era unzgomot infernal =i eu m[ g[seam ]ntr-o verv[ stra=nic[. Eram]ngr[m[di\i cu to\ii ]ntr-o ni=[ =i vinul generos pusese ]n-dr[zneal[ ]n g`tul =i-n gesturile tuturor =i mai ales pi=casestra=nic fetele de limb[. Ele fumau acum necontenit, \in`nd\ig[rile ]ntre degete la ]n[l\imea nasului, tr[g`nd ]n piept =isufl`nd rotocoale ]n aer. Unele chiar ]l suflau dizgra\ios pen[ri ca ni=te fum[toare de veche carier[. Comandau ele ]nsele,

116 Gib I. Mih[escu

chem`nd chelneri\a =i pe picoli, =i-=i exprimau dorin\a de-adreptul, f[r[ a se mai servi de intermediul cavalerului respec-tiv. Ceea ce-i amuza pe to\i deopotriv[ era mai ales faptul c[erau servi\i de nobili veritabili, de membri din aristocra\iaOdesei, a Kievului =i chiar a Moscovei =i Petrogradului. Con\i=i contese =i chiar rude directe de mari duci. Evident, arun-cau comenzile cu destul[ deferen\[, ]nso\indu-le de c`t maimulte expresii atenuante, dar cum pleca „baricinea“ la execu-tare, comentariile ]ncepeau s[ curg[:

— M-a servit dama de onoare a \arinei...— Cu siguran\[ c[ era duces[...— Manierele n-o dezmint nici ca servitoare...„Tipul“ Sm[r[ndi\ei plec[ ]n investiga\ie =i aduse r[spunsul

c[ eram servi\i de baroneasa Kulicova, fiica unui =ambelande la curtea \arului.

+i totu=i, dup[ senza\ionala veste nici una din acesteurma=e de domnitori =i logofe\i, beizadele =i alte fe\e boiere=tinu f[cu gestul, nu avu nici m[car g`ndul de a pofti la mas[pe chelneri\a noastr[ ca pe o simpl[ tovar[=[ lovit[ crud desoart[. Dimpotriv[, sim\eau o voluptate surd[ s[-i dea maimult de ocupa\ie, s-o vad[ venind cu dexteritate aproxima-tiv[, ]nc[rcat[ de t[vile de metal, de tingiri argintate =i decastronul de por\elan al cru=onului, care ]n acest local rusescera de rigoare.

La r`ndu-mi, m[ amuzam de acest tratament ]ntre mem-brii aceleia=i lumi bune, aceleia=i mari familii care-=i disputaodinioar[ peticele globului: nici umbr[ din solidaritatea ce-lor de jos, uni\i ]ntru d[r`marea vechii lumi. Nici m[car


comp[timire, dec`t o delicat[, dar plin[ de rezerve, aten\ie...Ceva rece =i ironic, ascuns =i ne]ndur[tor, ca =i c`nd ar fi avut]n fa\[ pe autoarea foarte simpatic[ a unei grave gre=eli, carenu se putea totu=i numai din acest secundar motiv s[ fie ier-tat[. Un consens amarnic de mil[ obiectiv[ =i distant[, darat`t =i nimic mai mult, pentru cel ce se f[cuse culpabil degroaznica vin[ de a nu-=i fi putut p[stra locul, chiar ]n mijloculunui catastrofal cutremur de p[m`nt.

La drept vorbind, m[ bucur[ aceast[ revela\ie ce m[ faces[-mi amintesc mai cu r[spicare o fr`ntur[ de g`nd pe carenu-mi prea place s[-l iau pe =leau la cercetat. E vorba deraportul dintre mine =i domnul Georges Radu +erban, ]nzari=tea cugetului ascuns ce nutresc ]n casa lui, eu, hr[nitulcu banii lui, cel ce m-am f[cut renumit cu renumele lui. Pots[ alung acum deci cu mai mult curaj aceast[ stupid[ idee,care m[ sup[r[ din c`nd ]n c`nd ca o musc[, ]n somnul dup[-amiezelor de var[: iat[ morala acestei societ[\i! +i, bucurospeste fire c[ mai am =i aceast[ ie=ire dintr-o obsesie, pe caream d[r`mat-o de at`tea ori, chem pe baroneasa Kulicova =i-iofer un bac=i= gras, prevestitor al celui ce va primi la urm[.Fiica =ambelanului \arului ]l prime=te f[r[ s[ ro=easc[ =i astam[ ]nvesele=te =i mai mult. „Fiecare pentru el!“ ]i strig, b[t`ndpe um[r pe baroneas[ =i apoi gl[suiesc baroneselor din jurulmeu, ]n chip de comandament moral:

— Nu ro=i, c`nd gologanul \i se ofer[!Ele ]ncuviin\eaz[ cu totul, dar redevin reci c`nd propun

s[ invit[m pe baroneas[ la mas[. }ntorc capetele =i vorba, iarLilica ]mi r[spunde verde c[ nu-mi g[se=te propunerea delocoriginal[.

118 Gib I. Mih[escu

— Mai e destul[ lume ]n local! m[ ]ndep[rteaz[ de la ast-fel de toan[ stupid[ Sm[r[ndi\a, iar to\i „tipii“ lor ]=i v`r[nasul ]n farfurie, ca s[ r`d[ satisf[cu\i de gafa mea.

Totu=i, pentru c[ sunt pu\in cam ame\it, nu m[ opresc s[nu ofer un pahar de cru=on fierbinte Kulicovei, primul pahardin castronul repetat =i pe care tocmai ]l aduce ]ntr-un norde aburi, ce fac s[-i vedem ca prin str[veziul argint al uneiape figura ]ntru nimic trist[, nici m[car cu aer de resemnare,ci fericit[ de activitatea la care o supunem. Kulicova m[ re-fuz[ cu un sur`s dulce, ar[t`nd spre „mare=alul nobilimii dinSebastopol“, care tocmai trece ]n frac, printre mese, plimb`ndpe dinaintea tuturor barba lui enorm[ de aram[, acum sim-plu gaspadin Ivan, patron al acestui local. Dar fiica =ambela-nului imperial, afectat[ de bun[voin\a mea, surprinz`nd z`m-betul st`njenit al celorlal\i comeseni, ]=i str`nge buzele, ]nal\[capul =i ne p[r[se=te demn[, eroic =i — cel pu\in c`t mair[m`ne ]n ochii no=tri — f[r[ nici o umbr[ de umilin\[ saude =ov[ire.

— {=tia-s oamenii mei! strig atunci ]n[untru-mi, ]ntor-c`ndu-mi privirile spre luciul aspru, o\elit, al tuturor ochilorde fa\[, o clip[ ]nfrico=a\i c[ intrusul ce sunt le va cocolo=ipu\in prestan\a.

,,N-ave\i nici o grij[!“ par a le spune, lini=tindu-i cu noulaspect al dispozi\iei mele... =i m[ g`ndesc acum cu toat[siguran\a de mine =i cu toat[ limpiditatea sufleteasc[ la dom-nul Georges Radu +erban, care ]n zilele marilor mele succese,dup[ ce m[ felicita rece =i corect, se ]ntorcea afabil spre prin\ulRaoul ori spre Radu, exagerat mai afabil ca de obicei, =i se


]ntre\inea cu el ostentativ, ignor`ndu-m[ complet la masa mea,]ntre tomurile =i dosarele deschise.

+i soarele chipului Albei r[s[ri pe un fond albastru, per-fect senin, ]n sufletul meu. Destul cu gafele acum! Acum tre-buie s[ revenim iar la verva noastr[ de la ]nceput, pentru aacoperi st`ng[ciile de neofit =i pentru a legitima dreptul lam`ndria de a m[ sim\i ]n mijlocul acestor amici! Trebuieneap[rat s[ se aud[ de spiritul meu, de glumele mele, deg`ndurile mele, ce nu trebuie niciodat[, oric`t de serios sub-strat ar avea, s[ ]mbrace alt[ hain[ dec`t a hazului u=or cinic,a cancanului zglobiu, a hohotului spumos; iluzia arunc[riinep[s[toare a tot ce ai mai scump ]n tine, ca buc[\i compactedintr-o avere imens[, ]ntr-o sear[, la o mas[ de joc.

Pe dreptunghiul de parchet l[sat liber la mijloc, dup[ ce s-aperindat un cor de cazaci de circumstan\[, doi copii de sexcontrar, care trag o c[z[ceasc[ pe vine, =i un virtuoz al bala-laicii, irumpe deodat[, roz[ =i aproape goal[, ]nalt[ =i ml[dieca un lujer ]n v`nt, o femeie cu adev[rat frumoas[. }ns[=icomesenii mei =optesc: „Olga Petrowna... Olga Petrowna“, =i]n\eleg atunci c[ e o dansatoare renumit[. Pe urm[, sprinte-nia mi=c[rilor, salturile ]nalte pe care le fac ]ntr-o parte =i ]n-tr-alta picioarele perfecte, c`te unul sau am`ndou[ deodat[,zbuciumul acela de hamadriad[ lovit[ de panic[, la care con-cur[ ca o fiin\[ inteligent[ cap[tul de fa=[ ce se desprindedin m[tasea alb[ de peste mijloc,— toate acestea legitimeaz[cu prisosin\[ =oaptele admirative care circulaser[ ]n prealabil.Baroneasa Kulicova ne l[mure=te c[ dansul simbolizeaz[dezn[dejdea sufletului nobil rusesc, lovit de valurile revolu\iei

120 Gib I. Mih[escu

proletare. Jocul ]ncepe astfel ]n abstract, concretiz`ndu-se apoicu ]ncetul ]n expresia decaden\ei femeii de sus ]n drojdia cu-metrelor revolu\iei, pentru a sucomba apoi ]ntr-un supremelan de revenire =i regret.

Cu aceast[ explica\ie mai ales, jocul devine extrem de in-teresant, iar sf`r=itul monomimei este de un tragism remar-cabil. Baroneasa Kulicova ne mai informeaz[ c[ Olga Petrowna]=i joac[ ]ns[=i povestea ei. Dar pentru c[ informatoarea de-vine la r`ndu-i patetic[, nu mai d[m nici o ascultare povestiriice ne schi\eaz[ ademenitor, pentru a o invita s[ treac[ laam[nunte. Nu ne ]ndoim nici unul c[ subiectele acestea defilm, compuse ad-hoc, fac parte din programul ]ntreprinderii,convingere pe care avea s[ mi-o dezmint[ peste c`tva timp ovizit[ cu totul nea=teptat[ ]n studiul maestrului meu.

Dar dac[ legenda ne las[ rece, jocul ]n sine al Olg[i Petrow-na a r[mas prin arta =i gra\ia lui ad`nc ]nfipt ]n sufletele noa-stre, pe care le-a r[v[=it ca un spulber s[lbatic de iarn[. Eanu mai joac[ de mult, dar noi ]nc[ p[str[m t[cere admirativ[=i fetele de la masa noastr[ privesc cu mai mult[ simpatie lafiica =ambelanului. Pe urm[, ]ns[=i Olga Petrowna se ive=te,dup[ ce s-a g[tit ]n cabina ei, =i-=i ia loc ]n fundul unei boxe]n vederea alei noastre; e primit[ acolo cu mult[ deferen\[ =ibucurie, ea r`de cu voie bun[, dar din c`nd ]n c`nd r[m`necu ochii pierdu\i ]n norii fumului de \igarete, care urc[ spretavan ]n t`rcoale lene=e, ]nconjur`nd ca ni=te zdren\e de nouristr[lucitoarele globuri de opal. Eu o privesc amu\it de stu-poare, c[ci acum, ]mbr[cat[, ea ]mi pare =i mai asem[n[toarem`ndriei =i frumuse\ii doamnei Alba. Am observat bine mer-


sul identic =i acum privirile mi-au r[mas la p[rul =aten, ie=indde sub p[l[ria de postav negru cu boruri aduse ]n jos, =i laochii cu neputin\[ de definit. L`ng[ mine, comesenii au prinsacum fir nou de vorb[. Asmu\i\i de arta rusoaicei, ei pl[nuiescs[ dea, fete =i b[ie\i de elit[, un mare spectacol, dar numaipentru elita bucure=tean[. Vor pune pre\uri enorme, ca s[ nuvie dec`t high-life-ul =i c`=tigul va fi v[rsat la fondul destinatfetelor orfane =i s[race. Ideea odat[ emis[ pare s[ prind[cheag. Aud pentru prima oar[ de Scumpa Caragea al c[reitalent, mi se spune, e uimitor. }ntreb ]n ce const[ acest talent=i mi se afirm[ c[ e proteic: dansatoare, c`nt[rea\[, artist[.Cei de fa\[ n-ar putea s[ m[ l[mureasc[ dac[-i vorba de-odescendent[ direct[ a domnitorului Caragea, dar e probabil;=i g`ndul meu fuge atunci spre domni\a Ralu =i spre teatrulei domnesc, cea dint`i manifestare artistic[ ]n ora=ul cioba-nului Bucur.

Spectacolul va consta dintr-o revist[ al c[rei text ]l va scrieBarbu Cr[snaru, amicul Sm[r[ndi\ei, iar muzica, un cronicarmonden de la „La grande Roumanie“, cu vechi renume ]n spe-cialitate. Sunt ]ntrebat dac[ m[ aflu dispus s[ dau vreun con-curs oarecare. Din nefericire nu c`nt din nimic =i nu mi-amobservat vreun talent dramatic. Le pun la dispozi\ie deci nu-mai sufletul =i bun[voin\a mea, evident, luminat brusc desperan\a surd[, dar robust[ =i de un ]nd[r[tnic optimism, c[voi putea ]n sf`r=it vedea odat[, o sear[ ]ntreag[, ]ntr-o \inut[mai vaporoas[, ]ntr-un aspect mai apropiat de intimitatea ei,pe doamna Alba =i voi face tot ce-mi va sta ]n putin\[ s[vorbesc cu d`nsa, dup[ reprezenta\ie, pentru c[ statul-major

122 Gib I. Mih[escu

din juru-mi a decis cu unanimitate de voturi spectacolulproiectat s[ se termine printr-un bal cu figuri vivante =i inge-nioase surprize.

}mboldit de aceast[ perspectiv[ mai ales, m-am schimbatcu des[v`r=ire =i sunt uluit eu ]nsumi de succesul meu. M[]nchipui de-acum ]n fa\a doamnei Alba =i rostesc galanteriisubtile, compun picanterii rafinate, care impresioneaz[ soci-etatea feminin[ =i fac s[ r[sune, prin contrast, ca l[tr[turi delup, b[d[rane, de=i cu destul[ sare, apropourile deocheate aletovar[=ilor de mas[ masculini. Nivelul conversa\iilor aburitede spirtul fiert coboar[ necontenit, dar eu =tiu s[ m[ men\inla suprafa\[. Acum Sm[r[ndi\a ]=i ia libertatea s[ ]njureb[rb[te=te pe amicul ei, pronun\`nd gra\ios cu „r“-ul ei in-complet cele mai autentice expresii suruge=ti. Lilica, ]ncura-jat[, se preface st`ngaci c[ ]ncearc[ s-o imite, dovedind maidegrab[ un vechi exerci\iu, cu ]ndr[zneala c[ruia vrea s[ nefamiliarizeze pentru viitor. E o m[re\ie s[ auzi aceste buzedelicate =i fine, ]ncrust[ri de pumnal pe catifeaua dulce a tenu-lui, ]ntrec`ndu-se s[ ciripeasc[ istorioare ru=inoase, f[r[ niciun ocol, pronun\`nd cuvintele oprite cu o savoare special[,un ceas numai sau dou[, dup[ ce str`mbaser[ din nas c[ in-vitasem pe baroneasa Kulicova la mas[.

Eu ]ns[ m-am preschimbat ]n cavaler cu peruc[ pudrat[ =iproclam pe Voicu\a, care-mi arat[ o sever[ r[ceal[ de c`ndcu Kulicova, marchiz[ de Lamballe, trat`nd-o pre\ios, cu afec-tate complimente ]nflorite ]n stil hôtel de Rambouillet. Gim-nastica asta m[ amuz[ nespus =i uneori izbutesc s[ s[v`r=escvolte interesante, pe care le regret c[ r[sun[ ]n gol; =i-mi place


s[-mi ]nchipui pe Alba ]n locul Voicu\ei, f[c`nd pe sup[rata=i resping`ndu-mi r`nd pe r`nd madrigalele, pentru a z`mbi]n cele din urm[, c`=tigat[ de perfec\iunea la care chipulei — acum vai! doar ]nchipuirea ei — m[ face s[ ajung. +iiat[, fermecat[, ]n locul ei, Voicu\a m[ iart[ =i m[ aplaud[ =im[ ceart[ ]n surdin[... c[ nu mai m[ g`ndesc la dosarulsenza\ional de care i-am vorbit. Biata mititic[, ea pune pu\inmister ]n aceast[ dojan[, pe care o aud numai eu, tr[g`ndastfel o linie de desp[r\ire ]ntre seriozitatea leg[turii noastre=i collage-urile de suprafa\[ ale celorlalte perechi.

}ns[ ]mb[tat de ]nchipuirea Albei, eu m[ ]ntrec pe mine]nsumi =i nu se poate, eu, ]ng[duitul, parvenitul, s[ nu schimbaerul sc[zut al vorbelor, s[ nu-l primenesc p`n[ la cuviin\aexpresiilor mele, ]nt`i pe al b[ie\ilor =i abia pe urm[ pe alSm[r[ndi\ei =i al Lilic[i. +i regret iar[=i orice spirit cu totulrar care-mi scap[, =i care s-ar fi potrivit de minune cu prezen\aei, dar care deocamdat[ ]mbujoreaz[ numai pe Voicu\a. Fetelem[ privesc acum cu lumin[ mare de simpatie, iar pe subspr`ncenele scobor`te ale Lilic[i ghicesc c[ ceasul meu a su-nat din nou. Izb`nda mi-e ]ncununat[, acum, c`nd meselecelelalte sunt de=arte, =i numai din c`teva boxe vecine =i in-vizibile mai vine zgomot vesel, c`nd deci nu mai amenin\[nici un risc dimprejur, de gestul nea=teptat =i ]ndelung aplau-dat al Marioarei Dracopol, cea mai ]nfumurat[ fat[ din band[,de a invita pe Kulicova s[ ia loc ]ntre noi.

Orice s-ar zice, c`=tigasem o b[t[lie, =i asta era de stra=nicaugur pentru ascunsele mele str[duin\e; o prim[ =i solid[scontare pentru victoria final[. M[ simt c`teva clipe st[p`n

124 Gib I. Mih[escu

peste to\i ace=ti st[p`ni ai vie\ii p[m`nte=ti; p`n[ =i doamnaKulicova ciocne=te cu mine ]n semn de recuno=tin\[. Asta debun[ seam[, ]ns[, f[r[ a asculta o iot[ din sporov[iala duioa-s[ =i complicat[, ce se simte obligat[ s-o fac[ acum asupratrecutului s[u. Sunt beat de biruin\[, a=a dup[ cum cei dinjurul meu sunt be\i de vin =i de cru=on. +i plec[m ]ntr-o zarv[nemaipomenit[ ]n ora=ul cu col\urile =i fundul str[zilor ]nc[sc[ldate de restul ]ntunecimilor, dar cu acoperi=urile =i culargile frontoane ale edificiilor masive incendiate simbolic de]nt`ile reflexe ale aurorei.

Raoul, cu care m[ ]nt`lnesc a doua zi la birou, ]mi comu-nic[ lucruri uimitoare: a fost vorba despre mine la masa dom-nului Georges Radu +erban! Sumbra cas[ a maestrului, de-duc din ]mp[rt[=irile lui Raoul, trece printr-o perioad[ dearmisti\iu. Domnul Georges Radu +erban e mai comunicativacum =i chiar el a adus vorba de mine. Pare satisf[cut ]n chipdeosebit de ajutorul ce i-l dau =i-mi prezice un viitor din celemai stra=nice.

— |i-am spus eu? |i-am spus eu? Nu m[ ]ndoiam de asta!]l ]ntrege=te acum ]n fa\a mea Raoul, mustr`ndu-m[ amicalc[ nu-mi cunosc bine puterile, pe care el, cu mirosul lui,]mprumutat de la... Nu=i, l-a recunoscut de la ]nceput.

A= vrea s[-l ]ntreb at`t numai: „Dar ea a zis ceva? =i-a datvreo p[rere?“ —, ]ns[ p`n[ la urm[ nu izbutesc s[-mi ]nsu=escacest curaj.

Raoul, dup[ ce d[ rait[ cu vorba dup[ felul lui =i prin altedomenii, se ]ntoarce iar[=i la ce m[ sugrum[ de emo\ie, =i


cuvintele lui r[sun[ r`nd pe r`nd ]n urechi, cutremur[toare,ca un verdict pronun\at r[spicat =i ]n caden\[:

— A... vorbea foarte convins cumnatul meu... P`n[ =i varh[-mea, ]n\elegi, care nu d[ aten\ie la astfel de... vreau s[ spuncare e complet absent[, c`nd se vorbe=te de lucruri care n-oprivesc direct, a ascultat =i p[rea cu destul interes... C`tprive=te de m[tu=[-mea, ea s-a interesat de-a dreptul; nici nu=tii c`t de entuziasmat[ de dumneata e aceast[ femeie...

Nu, n-am ]nnebunit de-a binelea. }mi pip[i mìnile =i ob-serv c[ sunt ]nc[ sensibil; iar prin\ul Raoul e ]n fa\a mea =imi-a vorbit ]n cea mai perfect[ rom`neasc[. El prive=te ]ntr-uncol\ cu ochii lui mici, t[t[re=ti =i lucio=i, pe care ]i asmute s[vad[ mai bine, cu clipiri repezi din pleoapele mai vinete dec`trestul figurii rase cu ]ngrijire. }=i m`ngìe apoi cìnele, care=i mie mi-a devenit din nou nespus de simpatic =i m[ ferice=tedeodat[, iar[=i f[r[ introducere, dup[ ce-mi povestise de-oproasp[t[ dovad[ de inteligen\[ a lui Nu=i =i despre apropiatac[dere a guvernului:

— A, nu, ascult[, adev[ratul succes pentru dumneata, seaude vocea lui joas[ cu dese ridic[ri pi\ig[iate, cu rh-ul luiiremediabil =i cu accentul pur fran\uzesc pe vorbele valahe —e c[ ea a ascultat... Aha, eu o cunosc bine pe Alba... trebuiec[ ]n vorbele b[rbatu-s[u a fost ceva anume care a impre-sionat... dar ce? dracul =tie... asta m-am r[zg`ndit mult =i ]nc[nu v[d... Convingerea cu care vorbea Georges? +i asta e preapu\in...

Ciulisem urechile ca un prepelicar la v`nat =i-mi ascu\eamde zor mintea s[ pricep =i eu. Sim\eam totu=i c[ serviciul

126 Gib I. Mih[escu

imens pe care mi-l f[cuse maestrul m[ nelini=tea, m[ indis-punea ]n momente care alternau cu chiuiturile mute de fericiredin sufletul meu. }ntoarcerea asta subit[ a lui m[ ]ncurca oare-cum... +i-mi repetam necontenit ]n mine: „E prea t`rziu, eprea t`rziu... Ce mai pot face? Cum mai pot s[ dau ]napoi,c`nd ea e at`t de alb[, at`t de m`ndr[, at`t de elegant[, at`tde frumoas[? +-apoi ea m-a adus aici, ]n casa asta... ea m-af[cut s-ajung la elogiile tardive, extrem de tardive, ale dom-nului Georges Radu +erban!...“

Prin\ul Raoul =i-a ridicat circumflexele spr`ncenelor, des-coperind fundul roz al pleoapelor, parc[ lipite cu cear[.

— Eu cred, continu[ el muncit de obsesia acestei nedume-riri, c[reia tocmai el, psihologul emerit — cum mi se prezen-tase ]ntr-un moment de confesiune mai intim[ — nu-i g[seadezlegarea, eu cred c[ ]n glasul lui Georges r[suna prea mult[sinceritate, prea mult[ ]ncuviin\are... cum s[ spun... preamult[ recunoa=tere, la care cu greu se resemnase... a merite-lor dumitale... o ]nclinare ca ]naintea unui om de care ]n celedin urm[ trebuie s[ \ii seama... Ah, asta e... am g[sit! izbucniel fericit, ]n r`sul bizar =i sacadat: Há, há, há, há...

M[ uitam ]nciudat la prin\ul Raoul. Eram beat de bucuriedesigur, dar nu izbuteam s[ ajung la r`ndu-mi la ]n\elegereaacestei simple nedumeriri: pentru ce ]mi spunea el toate aces-tea? Poate c[ descoperea astfel dinaintea ochilor mei pe d.Georges Radu +erban, care-l stipendia din inutil[ gene-rozitate? +i de ce aducea, f[r[ nici o str`mtorare, f[r[ nici oreten\ie sufleteasc[ ori mintal[, imaginea principial inac-cesibil[ a doamnei Alba, dinaintea unor ochi profani de fiuanonim al poporului?


Dup[ ce m[ ]n=tiin\[ c[ a descoperit o ocazie pe care vaface tot posibilul s[ n-o scape, un cìne tot din rasa lui Nu=i,dar cu un pedigree incomparabil superior, prin\ul Raoul m[scoase de la sine, cu sporov[iala lui necurmat[, din profun-da-mi nepricepere:

— E... uite... Georges e, net[g[duit, un nobil... un descen-dent voievodal... asupra punctului [stuia nu mai r[m`ne nicio ]ndoial[... Neamul lui, care nu e Basarab, ]n sf`r=it, leg[turacu Basarabii n-o poate face ]ntr-un chip din cele mai clare...(aci prin\ul plesc[i, dup[ obiceiul lui)... lipsesc c`teva...quelques cha]nons, ]n\elegi, c`teva leg[turi... noduri... verigi...a... da... Originile Radu +erbanilor nu par a trece dincolo detrei secole =i jum[tate... (]l priveam uimit pentru c[ eu cre-deam tocmai contrariul, dar ce m[ mai priveau acum toateastea?) +-apoi chiar a=a fiind, n-are nici o importan\[... urma=de domni p[m`nteni... foarte respectabili... viteji... aven-turo=i... m[ ]nclin ad`nc ]n fa\a lor, da, da... nu vorbesc din-tr-un punct de vedere al valorii istorice... da, da... }ns[ careau r[mas, ca persoane, ca oameni, vorbesc, „avec les tares deleur race“... cum s[ spun, cu teama aceea de ziua de mìne,cu spiritul neispr[vitului, al grijii pentru ce va mai fi... E...he... he... un vrai aristocrate, mon cher, s’en fout pas mal detout ce que arrivera... e he... eu sunt un fanariot... ha, ha, euam r[mas ]ntreg, cum m-a l[sat rasa mea, cahre-=i arheob`rh=ia, mon cher, ]n gineceurile porfirogene\ilor...

+i Raoul ]=i scutura ]n aer pentru a m[ convinge mai bineantebra\ele =i degetele r[=chirate.

—...Ah, pe mine ziua de mìne nu m[ intereseaz[ dec`tdac[-mi ofer[ noutatea unui match senza\ional, a sosirii unui

128 Gib I. Mih[escu

artist cu renume, a ascult[rii unei conferin\e, d’un vrai hommede lettres, et savant, ou peut-être politique, enfin un grandhomme, =i mai mult dec`t toate, \i-o spun eu, care sunt pro-fund sc`rbit de oameni: o expozi\ie canin[... +i c`nd va sosiziua ]n care voi b[ga de seam[ c[ nu mai am pas même unsou, c’est alors que je me ressouviendrai qui ce jour lá, il fautchercher quelque chose á manger...

...Dar, se indign[ el f[c`nd s[-i sc`nteieze ochii t[t[re=ti =idevenind livid de m`nie, s[ m[ g`ndesc eu c[ trebuie s[ str`ngpentru a avea alt[dat[, c[ trebuie s[ fac ceva, qu’il faut queje travaille, c`nd nu m[ oblig[ nimic... o, acest spirit de marc-hand de vin et des cérealés eu nu-l voi avea niciodat[... =i niciunul din neamul meu... Te asigur c[ voi =ti ce s[ fac ]n ziuaaceea, da, da, da... Georges..., scobor] apoi tonul dup[ cer[m[sese c`tva t[cut, probabil pentru a-=i reproduce mintalce va avea de f[cut ]n ziua aceea,... Georges e altfel construit,el s-a lansat ]n avocatur[, de=i averea lui nu se ]njum[t[\ise=i putea tr[i ]nc[ princiar... e... dac[ nu chiar ca ]nainte der[zboi... mais en tout cas, c`t se poate de... e... e... nobil po-trivit hrhangului seu...

Cu toate c[ logosul prin\ului Raoul ]mi contrazicea radi-cal ideile pe care mi le f[cusem =i despre str[mo=ii s[i, de-spre care =i cel mai umil =colar rom`n e informat c[ luauvoievodatele ]n arend[, le jecm[neau dup[ toate regulile uneicon=tiincioase spolia\ii =i le abandonau la timp nimerit, c`tevaclipe ]nainte de sosirea func\ionarului turcesc, ]ns[rcinat curidicarea vie\ii aceluia ce se ]ntrecuse cu m[sura =i a como-rilor acumulate, totu=i ]l ascultam cu simpatie =i eram dispuss[-i acord orice aprobare.


— El spune, continu[ prin\ul Raoul, vorbind de maestru,el spune qu’l faut tra... c[ adic[ am ajuns, noi, aristocra\ia des`nge... n’est-ce pas... am ajuns la acel coin de l’histoire, c`ndtrebuie s[ ne amestec[m ]n v[lm[=agul social, =i pentru c[nu se mai poate lutter avec l’epée, ]n schimb trebuie s[ nemen\inem cu oricare dintre mijloacele moderne de lupt[: po-litica, avocatura, medicina, diploma\ia... El are dreptate evi-dent ]n ce prive=te aceasta din urm[ =i la politique... De ase-meni dac[ sim\i talentul de scriitor ori spirit de savant, écriredes romans ou avoir son laboratoire, asta se ]n\elege de la sine...Admit, evident, =i de ce zic admit, c[ =i asta se ]n\elege de lasine... dac[ ai avere s[-\i ]ngrije=ti mo=iile... (din c`nd ]n c`nd]n vorbirea prin\ului Raoul ] =i [ se pref[ceau ]n a, e =i i) sejoci la burs[... se-\i ai grajd de cai... se concuri la premiileaviatice... enfin, ]n\eleg dac[ ai talent de baz[ s[ faci avoca-tur[ e... ca d`nsul... de=i g[sesc c[ face prea mult exces, c[-lpreocup[ prea mult c`=tigul, pe el, care are at`ta avere, c`ndar trebui s[ coboare acolo numai dus de amorul artei, pentruo mare afacere, pentru cette grande idée, cette admirable et,d’après moi, véritablement noble préoccupation de sauver lagrande propriété, qui lui a servi de prétexte, pour endosser larobe d’avocat... ca je le comprends, je l’approuve, et je l’ai félicitési souvent...

...Dar trebuie s[ recunoa=tem c[ el =i-a dep[=it linia de ac-tivitate... el a luat ]n serios le métier, ceea ce se cheam[ mese-ria de... de... de avocat...

De data asta privesc consternat la prin\ul Raoul, dar sunthot[r`t s[-l ascult p`n[ la cap[t =i s[ nu-l contrazic, fie chiar

130 Gib I. Mih[escu

la orice concluzie ar ajunge. Drace, dac[ descendentul luiRadu +erban Voievod nu =i-ar fi preschimbat distrac\ia ]nmeserie =i n-ar mai fi fost =i aglomerat cu lucr[ri pe deasu-pra, ar mai fi avut el nevoie de un secretar muncitor, a= maic[lca eu zilnic sub acoperi=ul doamnei Alba =i a= mai fi avutpl[cerea s[ ascult divaga\iile acestui „charmant“ prin\ Raoul!?Noroc c[ maestrul e descendent de domni p[m`nteni, =i acum]n\eleg mai bine de ce a avut el nevoie drept ajutor de unb[iat care nu descinde din gineceurile porfirogene\ilor, nicim[car din iatacurile voievodi\elor =i boieri\elor autohtone. +ibinecuv`ntez aceast[ \ar[ a neamului lui Radu +erban-Vod[,pe care interlocutorul meu, azi cu mult[ poft[ de vorb[, ocombate at`t de convins...

— Dar, enfin, concede =i de data asta prin\ul Raoul... cutalentul lui de vorbitor =i av`nd pasiunea pe care o are, ad-mit =i aceast[ ]ndeletnicire, care-l \ine aci =i care ]mpiedic[pe vara mea s[-=i ]mpart[ anul ]ntre Nisa, Saint-Moritz, Biarritz,Juan-les-Pins (hm, hm, aten\ie mare, aci, Mihai Aspru!) =i mai=tiu eu, Paris, Londres, Monte-Carlo, oh dans je ne sais pas queltransatlantique... dar unul ca mine, care n-am, mon cher... en-am... e n-am, e, recunosc eu singur, acest talent al lui... e,nu m[ po\i sili se... se... se... se... m[ port cu servieta de icip`n[ colo (din reticen\a lui eu recunoscui c[ a evitat pentrumine expresia: „s[ duc servieta cuiva“) a=tept`nd norocul vre-unui client... (Prin\ul Raoul sc[pa din vedere c[ tocmai gra\iemaestrului ar fi fost scutit de nepl[cerea pe care o evoc[) o,aceast[ oroare n-a= fi suportat-o pentru nimic ]n lume... Ehbien, dec`t asta mai bine s[ =tiu c[ plesnesc... O, ho, ce jour-làeu voi =ti ce voi face...


Din confesiunea nea=teptat[ a prin\ului Raoul am ]n\elesc[ opinia maestrului privitoare la rolul nobilimii, cu prilejulnoii cotituri a istoriei, ar fi putut s[ fie =i un ]ndemn deghizatpentru d`nsul personal la munc[ serioas[. Asta e o p[rere amea cu totul =i cu totul burghez[; =i mai aveam o nedume-rire fa\[ de tot ce-mi spusese prin\ul Raoul, evident, de ordintot a=a de burghez ca =i prima, dac[ nu de-a dreptul grobian.Dar oricum va fi fost s[ fie, ceea ce m[ surprinse =i chiar ]mifur[ un z`mbet cu totul invizibil ]n fa\a sa, fu c[ prin\ul Raoulveni singur s[-mi spulbere aceast[ nedumerire, chiar f[r[ s[i-o fi comunicat ]n nici un fel, afar[ numai dac[ telepatia nue ]ntr-adev[r un fenomen real =i automat. Mai mult chiar, ]mim[rturisi c[ m-a c[utat =i pe la Palat, ceea ce m[ ]nt[ri ]nb[nuiala c[ nevoia de a o elucida c`t mai repede chinuisedestul de amarnic pe bunul meu amic. Era, nici mai mult,nici m[i pu\in, vorba despre stipendia pe care m`inile lui prin-ciare o ]ncasau lunar din caseta domnului Georges Radu +er-ban. Bine]n\eles c[ prin\ul Raoul nu-mi m[rturisi c[ m-a c[utatla Palat anume pentru asta. Era doar o simpl[ deducere a mea;]ns[, acum, re]nt`lnindu-ne ca de obicei ]n sala de consulta\iia maestrului, =i tot ca ieri, ]n lipsa lui, dup[ largi ocoluri =i]ntreb[ri cu totul str[ine de subiect, prin\ul Raoul abord[„]nt`mpl[tor“ tema din ajun, tocmai pentru a aduce vorba deceea ce m-ar fi putut nedumeri pe mine. Fu, desigur, odest[inuire fugar[, cu totul ]n treac[t, a= putea spune o sim-pl[ informa\ie: nu era nici dar =i nici indemniza\ie suma cucare era trecut ]n bugetul lunar al maestrului, ci pur =i sim-plu un fel de acont (cel pu\in a=a l-am definit tot eu cu

132 Gib I. Mih[escu

burghezeasca-mi construc\ie mintal[) periodic asupra unorafaceri pe care le-au pus am`ndoi la cale.

— A, e o afacere cu totul original[, m[ mai ]mp[rt[=i,prin\ul Raoul. Ai s[ vezi =i dumneata atunci ce rol pot juca...da, da... cìnii de ras[ ]n situa\ia unui om. E... e... e... v[d c[nu-\i scap[ nici un z`mbet dumitale =i nu pot citi si vous sou-riez intérieurement; mais oric`t ar r`de unii =i al\ii, asta num[ va abate din drumul meu. Totdeauna au fost lua\i ]n r`scei prea nestr[muta\i ]n ideile lor...

Trebuie s[ m[rturisesc c[ m[ sileam zadarnic s[ pot vedeape d. Georges Radu +erban, cu privirea lui de o\el =i cuz`mbetul t[ios deasupra b[rbii voievodale =i severe, f[c`ndafaceri cu cìnii de ras[. Oric`t prin\ul Raoul ]mi ]n=ira acumpre\urile cu care posesorii unor pedigree-uri seculare suntsolicita\i la expozi\iile interna\ionale.

— Unii au f[cut avere cu caii de curse, domnul meu, chiar]ntr-o \ar[ ca a noastr[... unde preocup[rile originale sunt ar-ticole de satir[... eu ]ns[, care cunosc bine str[in[tatea, =tiuce va s[ zic[ interesul pe care-l pot avea zeci =i sute de mii deoameni =i pentru alte animale. }n str[in[tate nu e om maisub\ire, care s[ nu aib[ cìnele s[u favorit. La noi vezi ici-colea,doar c`te o femeie... E un ]nceput bun, dar eu voi des[v`r=ir[sp`ndirea acestui obicei civilizat =i boieresc... Vom mai vorbinoi despre acest lucru... dup[ ce ]mi voi negocia primele mos-tre, pe care pl[nuiesc s[ le desfac pe pia\a londonez[... Peurm[ ]ncep cu expozi\iile ]n Rom`nia.

Aici prin\ul Raoul intr[ ]ntr-o larg[ considera\ie, de altfelfoarte judicioas[ =i plin[ de bun-sim\, asupra rasei cìnilor


pur rom`ne=ti =i a amelior[rilor ce le-ar putea suferi pentrua se ob\ine o ras[ demn[ de a participa la expozi\iile str[ine=i mai ales a purta un nume care s[ ne onoreze =i pe noi capopor.

}ncetul cu ]ncetul proiectele prin\ului Raoul prindeaupropor\ii uimitoare, a=a c[ f[r[ s[ mai fi adus c`t de pu\invorba de stipendia sa lunar[, eu =i ]ncepusem s[ cred ]n seri-ozitatea motivului ei.

Dar din confesiunea lui, ]n afar[ de ceea ce-l privea ped`nsul, re\inui dorin\a ]nl[n\uit[ a Albei de a cutreiera metro-polele str[ine =i localit[\ile balneare =i sportive cu mondialrenume. Motivele acelei perpetue ne]n\elegeri, cu pu\ine =itrec[toare pun\i de ]mp[care ]ntre cei doi so\i, ]mi ap[reauastfel din ce ]n ce mai l[murite. Visul ei r[m[sese ]nc[ lam[rimile =i str[lucirile pe care le dorise frumuse\ea ei, pe careo captase ]ns[ =i o \inea ]n cu=c[ gelozia rece, =i cu reflex deochi o\eli\i, a domnului Georges Radu +erban. }nchipui\i-v[pe marele Alexandru, prins copilandru de-un =ef de nomazidin de=ert, cu piciorul legat de butuc ]ntr-un cort de purpur[,ridic`nd doar ]n de=ert[ciunea visului imensul s[u imperiu.

A=adar, doamna Alba, ascunsul meu ideal, are ]ns[=i unideal ascuns: o simt astfel incomensurabil mai dep[rtat[ demine, =i biata mea n[zuin\[ de a-i reface avutul =i a-i redalibertatea ]mi apare acum curm`ndu-se ]ntr-o victorie sum-br[ pentru mine, funebr[. }mi va r[spl[ti totul cu un z`mbet,drace, poate cu un onorariu din cele mai grase. }mi va zicepoate =i „maestre“, sau cine =tie, ]mi va promite c[ m[ va re-comanda =i la alte rude sau prieteni. }nnebunesc g`ndindu-

134 Gib I. Mih[escu

m[ c[ tot visul meu se pr[bu=e=te at`t de sinistru, sub celdint`i av`nt al visului ei, care prin mine ]=i va putea lua zborul.

+i totu=i, e at`t de frumoas[ doamna Alba; am v[zut-oiar[=i travers`nd scuarul mic din fa\a casei. E at`ta distinc\ie]n mersul ei, c[ nobilele mele amici\ii, de care m-am legatpentru d`nsa, ]mi apar at`t de meschine, cu ]njur[turile lorb[rb[te=ti, cu degajarea aceea b[ie\easc[ =i nep[s[toare, cupedanteria ascuns[ mai mult sau mai pu\in dup[ o perdea denaturale\e afectat[, de sinceritate calculat[. Cum pot s[-mi]nchipui c[ voi ob\ine ceva prin ele? Cum pot s[ le ]nchipuidest[inuindu-=i chiulhanurile dinaintea doamnei Alba, carele-ar ]nghe\a cu privirea ei superb[? Grefierul m-a ]ntrebatast[zi dac[-mi mai trebuie dosarul pe care l-a scos din fun-duri de pivni\[ sau de pod pentru mine. „Evident, evident c[-mimai trebuie!“ m-am gr[bit s[-i r[spund, de=i ]ntrebarea luimi-a r[scolit =i mai ad`nc am[r[ciunea =i lipsa de curaj ]ncare m[ g[sesc.

— F[r[ ]ndoial[! i-am repetat totu=i =i i-am explicat c[afaceri multiple =i grele m-au \inut departe de studierea lui.Dar l-am asigurat c[ ]n cur`nd m[ voi ]ntoarce la d`nsul =i i-amdat =i date pe care el le-a primit desigur cu ridicare din umeri.Parc[-l privesc ceva pe d`nsul motivele, pe care le schimbmereu, =i asupra c[rora insist proste=te, ce m-au \inut departede r[sfoirea lui? M[ prive=te ]nciudat domnul grefier c[-i dauat`tea explica\ii, de parc[ m-a= dezvinov[\i de ceva r[u, =i eu]nsumi ]mi par mie foarte ciudat =i st`ngaci ]n scuzele pe caremi le fac desigur mie ]nsumi, cu glas tare =i mustr[tor, astfelc[ m[ gr[besc s[ plec, salut`ndu-l cu o afabilitate ce-l uime=te=i mai v`rtos.


Umblu acum pe str[zi c`t mai departe de casa mea, undetrebuie s[ fi sunat ]n zadar Voicu\a. Trebuie s[ fi ie=it ]ngriji-toarea etajului =i s[-i fi spus c[ nu m-am re]ntors, spre mareaei uimire =i dezolare, doar i-am dat ceas de ]nt`lnire. De aceeasunt hot[r`t s[ m[ abat c`t mai departe de ea, de casa mea,de tot ce-ar putea s[-mi ias[ ]n cale =i s[ m[ opreasc[ dindrum; umblu dezmetic; ca un c`ine r[t[cit, c[ut`nd parc[ unr[spuns la o ]ntrebare pe care nici m[car nu izbutesc s[ mi-oformulez.

Ce mai a=tept? De ce nu m[ ]ntorc la dosarul Ypsilan\ilor?Am tot timpul ]n dup[-amiaza asta, c`nd nici un proces num[ cheam[, s[ m[ dedic ]ntreg r[scolirii mormanelor de uitaresub care a fost l[sat[ voluminoasa h`r\oag[, s[ sap subterane=i s[ arunc lumina biruitoare a felinarului meu necru\[tor pepere\ii mucezi ai misterului ]n care a fost ]ngropat. Ce mai]nt`rzii? Haide\i, haidem la Palat...

+i cu toate astea, mi-e cu neputin\[ s[-mi ]ndrumez pa=ii]ntr-acolo. Frumuse\ea doamnei Alba m[ ]mpinge ]ntr-adev[rspre misteriosul dosar =i tot ea ]mi taie calea =i m[ respinge,]ngrozindu-m[ cu r`sul ei sonor, clopot de argint, care sun[]nfrico=[tor de clar =i de dulce sub bol\i ad`nci de bisericivoievodale. Norocul ei nu poate fi dec`t nenorocul meu;suntem am`ndoi la polii opu=i ai aceluia=i ax, care ne separ[diametral, oricum s-ar ]nv`rti.

+i mai e ceva mai teribil dec`t at`t, mai teribil =i mai cruntdec`t ori=ice pe lume, pentru mine... asta m[ gone=te =i maiz[natic pe str[zile ]ndep[rtate, tot mai ]ndep[rtate, =i astam-a gonit =i p`n[ acuma, v[d bine =i trebuie s-o spun: teama,

136 Gib I. Mih[escu

groaza, spaima de moarte, care m[ face s[ tresar noaptea dinsomn, ]nfierb`ntat de c[lduri =i sudoare, ce se r[ce=te lipicioa-s[, c[ dosarul nu va cuprinde nimic deosebit, nici un secretteribil, nimic, nici m[car o porti\[ neumblat[, nici o fereastr[care s[ se poat[ deschide cu sfor\[ri chiar =i supraomene=ti,larg, spre frumuse\ea idealului meu...

C`nd, deodat[, de necrezut!... Omul ciudat, pe care n-a=mai fi n[d[jduit s[-l mai recunosc =i pe care-l v[d =i recunoscdestul de bine, de la prima aruncare a ochilor, cu toat[buim[ceala mea. Este el, ]ntr-adev[r, omul din uitata gr[din[public[, din noapte =i din necunoscut. El vine ]n sens opusmersului meu, travers`nd podul acesta pustiu al D`mbovi\ei=i travers`nd via\a mea, ce-mi ap[ru ast[zi r`njind at`t depustiu. +i se ivi astfel cu dubioasa lui prestan\[ de aristocrat,a=a cum apar unele m[runte circumstan\e, unele lucruri denimic, s[ dezlege, ca o nimica toat[, grele, irezolvabile pro-bleme seculare. Nu =tiu de ce ]mi vine s[-l salut, s[ m[ repedla d`nsul, s[-l ]mbr[\i=ez..., ]ns[ ]l las s[ treac[, solemn =i grav,pentru c[ ]ntr-adev[r este nespus de solemn =i grav, de=ihainele-i negre, cam ]nchise pentru un nobil, la o or[ ]nc[devreme, ca asta, arat[ limpede, ]n transparen\a crud[ a zileimohor`te, semnele periei des ]ntrebuin\ate. Am l[sat s[]nainteze c`t trebuie =i apoi m[ ]ntorc ]ndat[ ]n loc =i o iaulin =i u=or dup[ d`nsul. M[ simt grozav de u=or, ca =i c`nd cuadev[rat a= fi dezlegat cea mai penibil[ ]ntrebare, p`n[ acumf[r[ r[spuns, a vie\ii mele.

Omul acesta nu-mi poate fi dec`t du=man, cel mai aprigdu=man, mai r[u poate pentru mine dec`t ]nsu=i protectorul


meu, domnul Georges Radu +erban. +i totu=i nu =tiu de cenu pot s[-l ur[sc, mai mult, mi-e sil[ c[ acest mers d`rz, carenu m[ poate ]n=ela c[ nu apar\ine unui... cvincvagenar, se]ndreapt[ sau se ]ndep[rteaz[, s-a ]ndreptat spre =i s-a ]n-dep[rtat de la ]nt`lniri cu Alba, c[ str[lucitoarea ei elegan\[s-a l[sat str`ns[ de aceste haine periate cu grij[ =i negre laora patru =i jum[tate dup[-amiaz[, c[ m`inile acelea cam lungi,c[rora le atribui firesc un ]nceput de scorojal[, au pututstr`nge mijlocul nud al Albei, viziune mistic[, aduc[toare demoarte imprudentului muritor de r`nd, c[ruia i s-ar dezv[lui]nt`mpl[tor. +i-l urm[resc cu tot dezgustul ce-l pot acumula]n mine pe acest om, care parc[ m[ trage dup[ sine, cu putereaunui odgon de fier ce mi l-a petrecut pe dup[ =ale. Ghicescinstinctiv c[ de drumul lui ]mi depinde acum fericirea =i scopulvie\ii, pe care n-o ]n\eleg c`tu=i de pu\in f[r[ acea care tro-neaz[ de ani asupra tuturor visurilor mele de noapte =i de zi.+i cum m[ poate atrage acest individ sumbru =i cu mers \eap[nspre locul unde st[ ascuns[, ferit[ de ochii lumii, z`na fer-mecat[?... }n\eleg, deodat[, str[fulgerat iar[=i de o veche idee,pe care am alungat-o r[pus de groaz[ =i ru=ine... Cu l[comiaunui hamal din port sau cu lubricitatea unui be\ivan de lahale, rotunjesc acum acest g`nd ]n cap =i-l pip[i ca pe-un =oldde femeie. +i v[d, r[scolit de ur[ =i injectat de s`nge ]n cuget,o ]nalt[ =i maiestuoas[ apari\ie, ]nf[=urat[ ]n alb =i u=oarev[luri, ]nchiz`nd dup[ sine, fericit[, o u=[ discret[. Iar pasulmeu ne=ov[itor love=te greu =i nervos asfaltul; ca o b[taie adestinului ]n poarta vie\ii. }ncruci=ez nobila =i gr[bita ]nain-tare chiar l`ng[ u=a p[catului, =i ochii mei str[pung figura,

138 Gib I. Mih[escu

crispat[ de uluire =i moarte, ca ascu\i=uri de neiert[toare l[nci.+i apoi, desigur, z`mbetul de recunoa=tere =i ]n\elegere =i unsalut larg, larg, care spune =i f[g[duie=te multe =i... há, há,há, ca s[ r`dem ca prin\ul Raoul... cere asemenea ceva...

Sunt electrizat de magica perspectiv[, dar m[ trezesc muiatde sudoare, ca de ceva imund, fetid. Unde-i dosarul Yp-silan\ilor, unde-i av`ntata pledoarie =i m[re\ul gest al liber[riinea=teptate, pe care-l aduc, nobil =i generos cavaler din vremiimemoriale, acum, ]n plina larm[ de claxoane, avertismentde tramvaie, explozii de camere cauciucate, duduit de p[s[rimecanice ]n aer? — ]l aduc frumoasei ]nchise sub =apte sutede z[voare =i lac[te grele, ]n turnul imens =i posomor`t, ]nsumbrul castel ]n[l\at din enorme =i sure pietroaie? }l aducDonnei Alba, care are oric`nd ie=ire liber[ din casa cu sum-bra fa\ad[, care poate s[ aib[ =i rendez-vous-uri de cel maistraniu =i mai ]ndoielnic gust, dar care r[m`ne totu=i fieruit[aici, ]n cetatea posomor`t[ a iluziilor stinse, a av`nturiloroprite sub grea os`nd[, a aripilor t[iate din r[d[cini... +i liber-tatea nea=teptat[ \`=ne=te deodat[ din st`nca ne=tiut[, izbit[de spada mea... há, há, há, há... a acestui biet don Quichotte,care viseaz[ cai verzi pe pere\i, ziua ]n amiaza mare — =i,uite, dac[ nu f[ceam un salt ]napoi la timp, era s[ m[ calcetramvaiul... don Quichotte din Z[reni... M[ podide=te r`sul=i lumea se uit[ la mine uimit[...

}ns[ merg ]nainte, ]n ritmul secolului meu, dup[ acest in-divid, care m[ atrage spre o foarte modern[ =i ignobil[ isprav[.Oricum, e mai precis[ =i mai sigur[ de rezultat. +i iat[, acumse ridic[ dinainte block-house-ul cunoscut. Parc[, de=i ]nc[


enorm, nu-i a=a de vast ca p`n[ acuma =i are contururi ferme,linii dure; mi se pare mai real, a=a cum mi-a ap[rut =i donnaAlba, c`nd am b[gat de seam[ c[ e =aten[ =i c`nd am b[gatde seam[ mai ales c[ e o femeie ]n carne =i-n oase, o femeiu=c[nostim[, cu fasoane princiare =i mofturi multe, dar care prins[la aman va =ti s[ nu reziste... Pe c`nd, dac[ vrei s[ faci pedon Quichotte cu ea... he, he... b[iatule naiv de pe apa Cer-nei... don Quichotte de pe Cerna...

Necunoscutul trece pe l`ng[ marele portal central al cl[dirii=i se ]ndreapt[, cu pas sigur, spre aripa mai mic[ din stradalateral[, cu intrare modest[. C`nd am ajuns la col\, el =idisp[ruse, =i m-am oprit apoi ]n dreptul micii intr[ri prin careputuse s[ dispar[. Era o u=[ de serviciu, nu mai ]nc[pea nicio ]ndoial[, acum, la lumina zilei. Ba chiar fusese l[sat[ ]ntre-deschis[ =i se agita ]nc[ ]n balamale pe urma celui care o re-pezise ]n urm[-i, indiferent, ca pe orice u=[ comun[. }n dosu-ise vedea urc`nd ]n spiral[ o scar[ de piatr[, ]ngust[ =i mur-dar[. Avusei un moment de team[ =i stupoare: individul nuputea fi dec`t un simplu intermediar, de care se servea dinc`nd ]n c`nd doamna Alba; era cu neputin\[ de ]nchipuit caea s[-=i dea altfel de ]nt`lniri cu un om cu haine lustruite =icare urc[ pe-o scar[ ca aceasta. +i o bucurie surd[ m[ cople=i,]n cinstea noble\ei =i frumuse\ii donnei Alba; el, acela, adver-sarul adev[rat, du=manul invizibil, pe care =i ]ncepusem s[-lur[sc de moarte, f[r[ a cunoa=te nimic din persoana lui, nuputea fi dec`t altfel. Poate t`n[r, desigur elegant, poate fru-mos, bogat, desigur nobil. Cu fiecare nou[ calitate pe care i-oad[ugam ]n plus, sim\eam c[-l ur[sc =i mai mult, =i ]n acela=itimp cu at`t mai mult m[ sim\eam mai m`ndru de el =i de ea.

140 Gib I. Mih[escu

O domni=oar[ vopsit[ zdrav[n trecu pe l`ng[ mine =i m[atinse ]n treac[t; l[rgind ]ntredeschiz[tura u=ii, arunc[ o pri-vire ]n urm[-i, examin`ndu-m[ curios =i apoi schi\`nd olic[rire chem[toare din ochii exagerat de ]nnegri\i. }n urm[]ncepu s[ urce ]ncet, l[s`nd pulpele str`nse ]n ciorapi deschi=i=i lucii s[ ]nt`rzie pe fiecare treapt[ spre a des[v`r=i chemarea.„Aici locuiesc, a=adar, =i cocote!“ ]mi str[b[tu atunci prin g`nd,=i ideea „intermediarului“ se ]nr[d[cin[ acum temeinic ]nmintea mea. M[ a=ezai ]n ]ntredeschiz[tura u=ii =i ascultaizgomotul pantofilor pe treptele de piatr[. Tocurile ]nalteb[teau din ce ]n ce mai rar ]n susul sc[rii; apoi ]ncetar[. Aajuns la etajul ei domni=oara prea vopsit[ sau a=teapt[; m[a=teapt[? Probabil c[ asta era; c[ci dup[ c`teva minute dezadarnic[ z[bav[, zgomotul sui=ului re]ncepu s[-mi vin[: ]nt`itot a=a de rar, apoi gr[bit, foarte gr[bit, cu modific[ri de tactla cotiturile etajelor.

C`nd nu mai auzii nimic, pornii la r`ndu-mi pe lunga scar[.La toate caturile, u=ile care dau ]ncoace erau de lemn plin,]nchise =i soioase: u=i care r[zb[teau ]n scara de serviciu. Abiasus de tot, la cap[tul sc[rii, d[dui de-un spa\iu larg: era man-sarda, care de bun[ seam[ c[ mai avea alt[ comunica\ie curestul etajelor. +i-mi amintii de prima noapte, c`nd prin\ulmisterios disp[ruse pe aceast[ scar[, iar eu m[ postasem lacol\ul de vis-á-vis, s[ v[d la ce etaj izbucne=te lumin[; ]miamintii bine, numai la mansard[ se aprinsese atunci o fereas-tr[. Nu mai ]nc[pea nici o ]ndoial[ c[ omul meu locuia acisus =i nu se ab[tuse prin nici una din intr[rile de serviciu. Oluai deci de-a lungul coridorului ]ntunecat =i dispus ]n unghi


drept =i privii la toate u=ile. Prin dou[ luminatoare portocaliisau prea murdare, r[zb[tea chior`= o lumin[ searb[d[, um-brit[ p`n[ la obscuritate ]n unele locuri. Abia puteam desci-fra pe c[r\ile de vizit[: Mitzi Szeckelly (asta se vedea bine,pentru c[ era ]n dreptul intr[rii). Apoi: Cara Co... cos... amb...ambeanu... Cosambeano, Clara Cos`mbeanu... Mari... ette...Be... culescu.. artist[, Mattlde Sola... Constan\a... B[... B[...beanu... student[, Yvonne Bo... Ro... bin... ]n sf`r=it un b[rbat:Sa=a Menserossi, pictor... Un rus?... italian? s`rb? hm, hm...Menserossi... un artist, n-am mai auzit de el... Apoi coridorulcote=te: ]nainte, ]nainte... c`teva u=i goale... iar pe cealalt[latur[! Irma Caraczony... =i-au mai r[mas doar dou[ c[r\i devizit[! Aurica Botez =i al[turi, tocmai ]n fundul coridorului:Pre... Preda... Bu... Buzescu... De ast[ dat[, de=i am descifratrepede, silabisesc ]nc[. Pre... da... Buze... scu... V[d =i totu=inu pot s[ cred, pricep c[ am z[rit ]n sf`r=it ceea ce c[utam =itotu=i nu mai ]n\eleg nimic. Cheia locatarului Preda Buzescue ]nfipt[ pe dinafar[: vas[zic[ s-a ]ntors de cur`nd =i are deg`nd s[ ias[ iar[=i. Prin urmare e bine s[ mai a=tept[m pu\in.Reiau cititul biletelor de vizit[ ]napoi; =i e o t[cere ad`nc[ ]ncoridorul [sta, unde nu r[zbate nici un zgomot al str[zii =iunde doar pa=ii mei, c`nd m[ mi=c, r[sun[ pe sc`ndurilegoale. Nu iese nimeni, nu iese nici locatarul Preda Buzescu.Dac[ a= cioc[ni u=or ]ntr-una din u=ile acestea: nu la dom-ni=oara Constan\a B[beanu, care e student[, =i nici la Marie-ta Beculescu, care e artist[... Dar la aceast[ Irma Caraczony,sau Matilde Sola, sau nu mai =tiu cum, Szeckelly... care st[vis-á-vis de intrare... poate mi-ar ie=i ]nainte domni=oara cu

142 Gib I. Mih[escu

ochii prea ]nnegri\i =i cu obrajii prea ro=i\i de adineaori... poateea mi-ar da vreo deslu=ire despre domnul...

Totu=i, m[ r[zg`ndesc apoi repede, de bun[ seam[ nu tre-buie s[ cer nici o deslu=ire de la nimeni. Trebuie eu singur s[observ dac[ de dup[ u=a cu cheie ]n afar[ iese sau nu omulde adineaori =i de odinioar[, din gr[dina public[... Doamne,cum s[ ]mp[rt[=esc cuiva c[ el m[ intereseaz[... Dar o cu-no=tin\[ bun[oar[ cu domni=oara Aurica Botez, care e vecin[cu domnul Preda Buzescu, a=a doar de dragul cuno=tin\ei nuv[d ce m-ar opri...?

Dar asta desigur numai din spirit avoc[\esc, pentru a mergecu identificarea p`n[ la cap[t. }ns[ lucrul e limpede. Vas[zic[,domnul Preda Buzescu e omul din gr[dina nocturn[, omulcare are ]nt`lniri cu doamna Alba Ypsilant pe ]nserate, pe c`ndafar[, la poarta gr[dinii de doici =i vagabonzi, a=tepta, spri-jinit[ ]n baston, doamna Smaralda, n[scut[ Ypsilant, so\ie deRusset? Acest nobil declasat, ]nvinuit de jaf ]n camera mor-tuar[ a fratelui s[u...

Nu, e limpede, spune\i dac[ nu e limpede ca ziua...? A=adar,Georges Radu +erban =tia ce n-a =tiut =i ce n-a putut afla toat[lumea, precum am b[nuit ]ntocmai. Duelul a avut loc pentruun pretext oarecare, la care cei doi nobili au convenit ca-valere=te, iar fratele de=ucheat, care =i-a v`r`t ghearele ]n se-cretele mortului, de bun[ seam[ c[ a dat de ceva foarte im-portant, de vreme ce =i fiica =i mama au trebuit s[ alerge alar-mate, spre obscur =i suspect loc de ]nt`lnire, ]n lipsa so\ului,la c[derea nop\ii... Dar de ce ]nt`mplarea avea loc dup[ at`\iaani de la moartea lui Tudor =i de ce mam[ =i fiic[ alergau cu


at`ta ardoare la comanda r[uf[c[torului, dac[ maestrul era]n deplin[ cuno=tin\[ de cauz[? A fost chinuit el doar de osimpl[ b[nuial[, pe care acest Preda ar putea s-o transforme]n siguran\[ prea cumplit[ ca s[ nu devoreze, ca s[ nu de-vasteze senin[t[\i suflete=ti cu greu redob`ndite, chiar acum,dup[ ani de uitare, c`nd aventurierul, ajuns la cap[tulresurselor, a aruncat ]n sf`r=it n[vodul temut, p[strat at`tavreme ]n umbr[?

Continuam s[ m[ ]ndeletnicesc cu descifratul c[r\ilor devizit[ de pe u=i, de=i le =tiam acum la perfec\ie, pentru a nufi g[sit chiar f[r[ de rost de prima vie\uitoare a casei ce-miva ie=i ]nt`i ]nainte, dar ochii-mi r`deau de repeziciunea cucare sufletul meu exaltat ca-n fa\a unei comori nea=teptatedescifra p`n[ la limpezime ]nc`lceala tuturor acestor ]m-prejur[ri... Misterul! Misterul! striga cu putere sufletul meude-a lungul coridorului mut. Misterul! E-n m`inile mele miste-rul, nimic nu-mi mai poate s[ mi-l smulg[...

Dar ce poate fi cu aceast[ Auric[ Botez, vecina domnuluiPreda Buzescu? m[ ]ntreb plin de fericire, c`nd m[ g[sesciar[=i dinaintea od[ii ei. Nu e oare vreuna din acelea carenu-\i ia ]n nume de r[u c`nd le ba\i discret ]n u=[? }n defini-tiv, am s[ m[ scuz c[ vreau s[ cer oarecare l[muriri... m[ rog,unde?... m[ rog, ce?... m[ rog, cine?... ce dracului s[ ]ntrebdac[-mi iese ]nainte cine =tie ce namil[ robust[ =i cvincvage-nar[... ah, da... asta... domni=... doamn[, v[d c`teva u=i f[r[c[r\i de vizit[... m[ rog, sunt libere? a= putea s[ le v[d... a,nu sunte\i dvs... pardon, pardon... dar a\i putea s[ m[ ]n-drepta\i, unde trebuie... poate aci, al[turi, la domnul Preda

144 Gib I. Mih[escu

Buzescu... dac[ m-a\i ]ndreptat dvs., bat cu pl[cere la u=a lui...Aurica Botez, a= prefera s[ fii t`n[r[ =i... =i s[ ne putem]n\elege de-aproape... vecin[tatea asta va pre\ui pentru mineincomensurabil...

La prima b[taie n-am primit nici un r[spuns, a=a c[ a douaoar[ am b[tut ]ntr-o doar[, de=i foarte energic: poate de din-colo, atras de violen\a zgomotului, va ie=i domnul PredaBuzescu, a c[rui figur[ a devenit iar[=i cel mai chinuitor semnde ]ntrebare. Dar, cu oarecare ]nt`rziere, primesc r[spuns dindosul u=ii ]n care am b[tut: un zgomot sec ca de pat smucitzdrav[n =i apoi o voce clar[ =i prietenoas[ =i parc[ familiar[:

— Cine e?... Nu =tiu ce s[ cred asupra naturii zgomotuluide adineaori, dar ]ntrebarea se repet[, foarte curioas[. Cine-i?

}ng[imez, desigur complet ne]n\eles prin u=a =i la distan\ace m[ separ[ de glasul ]ntreb[tor:

— Scuza\i... scuza\i... am crezut... am vrut s[ ]ntreb... +i-a=vrea =i mai v`rtos s[ apar[ de dup[ u=a lui, enervat deb`iguielile mele, domnul Preda Buzescu, pentru a putea =tidac[ ]ntr-adev[r am nevoie s[ m[ interesez de ceva aici...

Zgomotul de adineauri se repet[ acum =i mai pronun\at:nu mai e nici o ]ndoial[, un pat p[r[sit de persoana careadineaori s-a ridicat numai pe =ezut...

— Vin numaidec`t... aud acela=i glas pe care cu siguran\[l-am mai auzit undeva.

+-apoi u=a se deschide =i prin cr[p[tura ei apare un capblond =i zburlit, o figur[ prea ]nchis[ la culoare pentru unp[r at`t de deschis... Nu cunosc desigur persoana asta, darseam[n[ cu cineva cunoscut, de bun[ seam[...


— Dori\i ceva?...}ntreb`ndu-m[, =i-a scos =i mai mult capul prin ]ntre-

deschiz[tur[, =i-acum v[d un g`t lung =i alb-brunit, cu de-senul fibrelor musculare precis =i energic; gropi\a deasupraclaviculei se vede =i ea acum, ca =i triunghiul intim al decolta-jului. Dar o m`n[ gr[bit[ le acoper[ pe toate cu reverurilepijamalei, c`nd r[d[cinile s`nilor la r`ndu-le ]ncep s[ se des-tind[ ]n afar[, mole=itor.

I-am r[spuns ar[t`ndu-i inten\ia mea ]n privin\a vreuneiadin camerele care n-au c[r\i de vizit[ la u=[... M-a informatatunci binevoitoare c[ pentru asta trebuie s[ m[ adresez lau=a pe care scrie: Matilda Sola, dar se ]ndoie=te dac[ la oraasta madam Matilda este acas[... Are de f[cut o vizit[ la spi-tal =i se ]ntoarce pe la 6. Dac[ nu sunt gr[bit, ]ns[, domni=oaraAurica ]mi d[ azil la d`nsa p`n[ la ora 6; numai s-o scuz c[ eprea deranjat prin odaie. S-a culcat foarte t`rziu, pe la 7diminea\a, =i iat[, nu s-a trezit nici s[ m[n`nce; ]mi mul-\ume=te deci c[ am de=teptat-o, altfel cine =tie c`t mai dor-mea. +i-mi face loc, ]nf[=ur`ndu-se ]n pijamaua lung[, b[r-b[teasc[, sub care m[ l[sa s[ ]ntrev[d str[veziurile certe aleunei c[m[=i de noapte foarte sub\iri.

E o pijama u=oar[, liliachie; =alvarii, care o completeaz[,nu se gr[be=te s[ treac[ ]n dosul paravanului, unde se parec[ are sp[l[torul, s[ =i-i pun[. R[m`ne astfel cu picioarelegoale ]n papucii ro=ii cu toc ]nalt; =i cer`nd noi scuze c[ m[prime=te a=a, ]=i potrive=te cu largi aplec[ri, care-i descoper[pulpele lungi =i d`rze p`n[ deasupra jaretelor, cuvertura pepat. Pe urm[ se ]ntoarce =i se a=eaz[ la margine, picior peste

146 Gib I. Mih[escu

picior, cu m`inile ]n buzunarele pijamalei. Trebuie s[ recu-nosc c[ picioarele goale p`n[ la genunchi ale domni=oareiAurica sunt interesante =i senzuale; m[ preg[tesc s[-i comu-nic aceast[ prim[ constatare, pentru a tran=a mai repede prie-tenia, c`nd ea mi-o ia ]nainte:

— +i zi, vrei s[ te faci vecin cu noi, puiule?C`nt[resc ]n minte dac[, nel[murit ]nc[ deplin asupra

identit[\ii vecinului, nu e mai convenabil s[-i spun c[ poves-tea cu odaia de ]nchiriat a fost un pretext, mai ales c[ ovalulpulpelor punctate rar de r[d[cina perilor fini negri-aurii m[tenteaz[ stra=nic. Dar Aurica apreciaz[ ]nt`rzierea r[spunsului]n felul ei:

— E=ti cam timid, puiule... dar las[, cu noi ai s[ te ]nve\imai curajos... suntem mai multe aici, de-astea, care ne scul[mcam pe la ora asta... Dar cred c[ n-ai s[ te superi de at`talucru. }ncolo, s[ =tii, suntem fete bune... oric`nd po\i g[si lamine o cafea cu caimac... Acum s[-mi dai voie s[-\i preparun ceai... sper c[ n-ai s[ m[ refuzi s[-mi \ii de ur`t la m`n-care... Mi-e o foame de lup...

+i Aurica trecu ]n dosul paravanului, de unde r[zb[tubufnetul benzinei transformate ]n flac[r[ =i pompatul ]nde-sat al siriusului. Reveni ]mbujorat[ la fa\[, z`mbindu-miprietene=te. Iat[ fata care-mi trebuia! g`ndii =i, cum m[ priveaa=a de sus, r`z[toare, asem[narea ei cu cineva de-aproapem[ izbi iar[=i chinuitor:

— Ascult[, semeni cu cineva cunoscut, dar nu pot spunecu cine... +i cu toate astea...

— E=ti timid, e=ti timid... asta e... m[ m`ng`ie ea pe subb[rbie... Asta e vorba tuturor timizilor: „parc[ te-am mai v[zut


undeva“... sau „semeni foarte mult cu o prieten[ a mea“. Astanu-i imposibil... ]n profesiunea noastr[ toate suntem la fel...\inu ea s[-mi aminteasc[ ]ndat[ c[, oric`t de prietenoas[ searat[, nimic ]ntre noi nu poate s[ treac[ dincolo de limitaprofesionalului.

— +i glasul \i l-am mai auzit undeva? insistai, iar ea se]ntoarse de la jum[tatea drumului c[tre siriusul duduitor, seapropie de mine, =i, ridic`ndu-mi b[rbia cu v`rful degetelor,]ncepu s[ m[ examineze cu aten\ie.

Privi ]n l[turi str`ng`nd spr`ncenele, apoi m[ cercet[ lung=i dete din umeri.

— Da, parc[ te-a= asemui =i eu cu cineva.Apoi mai ridic[ o dat[ din umeri =i fugi ]ngrijat[ dup[ para-

van. M[ ridicai =i ]ncepui s[ cercetez fotografiile =i \es[turacovorului din perete. C`nd reveni cu ceaiurile, hot[r`r[m s[nu ne mai chinuim cu asemuirea asta, c[reia nu izbuteam s[-id[m de rost. Totu=i, r[m[sese leg[m`nt, cel care va nimeri]nt`i adev[rul, va avea de la cel[lalt... ce? ]ntreb[ ea, scru-t`ndu-m[ deodat[ cu ochi scormonitori, pentru a-mi surprinde=i stimula ]n acela=i timp complezen\a...

— O mas[ la „Chateaubriand“ ]n chambre séparée! r[s-punsei prompt... Dumneata?...

— Ai s[ vezi atunci! m[ ]mboldi u=or cu cotul, lic[rindu-=iochii negri =i scutur`ndu-se de un fior.

Fierbin\eala ceaiului =i pijamaua care acum se ]ntredeschi-sese prea de tot, coapsa zdrav[n[ care se desemna dur, cumsta picior peste picior, m[ ]mboldi s[ trec la propuneri con-crete.

148 Gib I. Mih[escu

— Dar ca s[ v[d acum ce-ar fi s[ v[d atunci ce trebuies[ fac...

Ea m[ c`nt[ri =[galnic cu ochii =i m[ amenin\[ cu dege-tul. Cu vecinii nu obi=nuie=te s[ lege altceva dec`t prietenie,dar pentru c[ ]nc[ nu pot s[ spun c[ i-am devenit vecin, accep-t[: ]i sunt simpatic =i are impresia sigur[ c[ trebuie s[ fiugeneros.

M[ silii s[ nu-i stric aceast[ impresie, mai ales c[ ea =tius[-mi dovedeasc[ remarcabile ]nsu=iri profesionale. Acum m[sim\eam mai ]n siguran\[ ]ntru ]nceperea iscodirilor: dup[actul nostru de intimitate, orice ]ntrebare p[rea un banalmijloc de a sc[pa din fatala jen[ a partenerilor de amor, dup[potolirea sim\urilor.

— Vas-zic[ asta e conduita ta, p[pu=ico, fa\[ de vecinii decamer[... Iat[, cu asta m[ faci s[ nu mai m[ mut aci... Spundrept c[ am toat[ comp[timirea pentru amicul [sta care st[]n fund: H[rzescu, B[rzescu... ori cum ]l mai cheam[...

— A, domnul Buzescu...— Sau Buzescu... E... n-a fost nimic... ]ntre voi, niciodat[...?

L-ai dat afar[ a=a, pur =i simplu, pentru simplul motiv c[ \i-evecin...

— O, la ce g`nde=ti... nici n-a ]ncercat...— Cum, n-a apreciat el o fat[ at`t de simpatic[, cu ni=te

=olduri at`t de solide...? Or e vreun mo= ramolit de 85 deani...?

+i-o plesnii cu latul palmei pe crup[, ]n semn de compli-ment. Ea-mi mul\umi cu un z`mbet dulce, \in`nd s[-mi ex-plice c[ domnul Buzescu, care, departe de a fi mo=, „dimpo-


triv[ e un b[rbat frumos, are musta\[ dulce, neagr[ =i seam[n[cu Eminescu, c`nd s-a fotografiat ]nainte de a muri“, nu atratat-o totu=i dec`t cu „prietenie“, pentru c[ e un om foarteserios. Vine de multe ori =i-i ]mprumut[ ba chibrituri, ba ]icere pu\in[ ap[ cald[... =i ea-i cere la r`ndu-i un jurnal sauvreo carte de citit..., dar at`t =i nimic mai mult. G`ndul lui etotdeauna departe =i madam Matilda le-a informat c[ iube=teo femeie foarte frumoas[. Chiar le-a =i chemat o dat[ ]ngriji-toarea, pe ea =i pe colega ei Irma, s[ le arate o fotografie pecare st[ scris ceva ]n engleze=te. (Nu poate fi pe alt[ limb[,pentru c[ Aurica =tie =i ea fran\uze=te, madam Matilda e ita-lianc[ dup[ tat[ =i austriac[ dup[ mam[, Irma unguroaic[...pictorul Sa=a e s`rb, el le-a spus c[ e engleze=te, dar n-a =tiuts[ traduc[...)

— Dar cum isc[lea? abia putui ]ng[ima, sufocat de-ogroaznic[ b[nuial[...

— Nu e isc[lit... sau poate e acoperit de ram[, dar nu sevede...

— Ei =i? ce... e at`t de grozav[ simpatia lui ]nc`t s[ nu semai uite nici ]n dreapta, nici ]n st`nga...? Tot omul are o sim-patie, d[dui eu ]nainte cu gura, flecar =i nep[s[tor, for\`ndu-m[s[ articulez c`t mai rotunjit cuvintele... asta nu ]nsemneaz[c[ nu mai po\i c[lca =i cu st`ngul c`teodat[. Ai?... ce zici?...]i cerui opinia r`z[tor, pentru a-i st`rni pofta de vorb[.

Aurica nu-mi r[spunse ]ndat[. }ntorsei privirile spre d`nsa=i o surprinsei cl[tin`nd u=or capul; ochii ]i erau du=i cine=tie unde... Vream s[ repet ]ntrebarea, c`nd ea d[du drumcuv`ntului, care porni cu un =uier[tor oftat:

150 Gib I. Mih[escu

— C`nd iube=ti o femeie ca asta, greu s[ te mai ui\i laalta...

Mi-am st[p`nit energic tres[rirea: omagiul acesta pe careo individ[ cu gra\iile tarifate ]l aducea unei necunoscute, dinlumea cealalt[, vr[=m[=it[, a celor denumite ]n limbajul co-cotelor, ]n der`dere =i ciud[, „cinstite“, m[ zgudui ad`nc =iprin sinceritatea lui simpl[ =i melancolic[ =i mai ales pentruc[ avusei impresia l[murit[ c[ retinele suflete=ti ale Auric[ireflectau ]n momentele acestea imaginea sf`nt[ a Albei: cuneputin\[ s[ fi avut alt chip ]n minte, ]n momentele unei astfelde spontane =i sincere expansiuni admirative.

— Mai ales la o cocot[..., ]=i complet[ ea umilit[ ideea.— Z[u, e chiar a=a de stra=nic[? Dar c`t e de frumoas[,

cum v[d, tot obi=nuie=te s[ dea c`te un t`rcol =i prin man-sardele locuite de cocote — ca s[ ]ntrebuin\ez termenul dumi-tale — frumuse\ea domnului Buzoianu?... r`sei cu sufletuld[r`mat, pentru Aurica hohotul meu ]nsemn`nd ]ns[ asigurareprietenoas[ c[ nu fac nici o deosebire ]ntre cocote =i celelaltefemei.

+i nu-ul ei lung =i dureros z`mbitor, ]n semn c[ m[ g[sesc]n nedreapt[ =i cumplit[ eroare, m[ cutremur[ de sus p`n[jos. Nu, nu i-a v[zut nimeni de aici niciodat[ dec`t fotogra-fia, care e „superb[“, iar domnul Buzescu, nu Buzoianu, nuprea vorbe=te de d`nsa. }ntrebat o dat[ de madam Matilda, ar[spuns pur =i simplu c[ e o „cuno=tin\[“, at`t... „Pare de fa-milie bun[!...“ a iscodit madam Matilda... „Da, e de familiedomneasc[ =i e foarte bogat[, adic[ b[rbatul ei e bogat“, aexplicat domnul Buzescu. }ns[ o ]ntors apoi vorba brusc pentru


a ar[ta madamei c[ dore=te s[ nu mai fie ]ntrebat nimic asu-pra acestei fotografii. }ns[ madama =i fetele =i-au f[cut atunciconvingerea c[ el o cuno=tea de c`nd era =i d`nsul bogat...

— Buzescu, ce dracu’, n-ai auzit de Buze=ti la =coal[?:

Iar Buzescu PredaVede cu durereFloarea Rom`nieiCe pe vale piere...

A fost c[pitanul lui Mihai Viteazu... ce tot ]i dai zor cu Bu-zoianu =i B`rzotescu...

— Vas[zic[, e dup[ vremea lui Mihai Viteazu vecinul dumi-tale, avusei puterea s[ mai glumesc idiot pentru a deruta oriceeventual[ b[nulal[ de fr[m`ntare l[untric[ =i interes cresc`ndpentru cele ce aflasem sau aveam a mai afla.

— Da, din vremea lui Mihai Viteazu, s[ =tii c[ de atunci...Pentru c[ e foarte cavaler =i se vede de departe omul sub\ire.Noi ]l respect[m toate =i chiar ]l iubim... Irma e moart[ dup[el... =i ea se pretinde de neam nobil, zice c[ se trage din ni=tecon\i ungure=ti, dar el nici nu se uit[ la d`nsa. Ea crede c[ else vede cu iubita lui ]ntr-ascuns =i c[ ea i-ar da =i ceva bani,altfel cum are el, c[ parc[ n-ar avea nici o ocupa\ie... Dar eu=i cu madam Matilda credem c[ el ]nc[ mai are r[m[=i\e deavere, care mai demult a fost mare =i a tocat-o cu d`nsa... Pem[su\a de noapte mai e =i o fotografie, da mai mic[, a uneicopili\e de =coal[... Despre asta, toate credem c[ e fata ei,f[cut[ cu el. Madam Matilda l-a ]ntrebat =i despre feti\[, darel n-a vrut s[ r[spund[ dec`t foarte plictisit: „Ce te prive=tepe dumneata...?“

152 Gib I. Mih[escu

C`t e de nobil =i de fin, devine foarte ursuz c`nd e vorbade fotografii.

C`nd am pornit spre u=[ gr[bit =i ]nfrico=at, Aurica m-a]ntrebat mirat[ dac[ nu mai doresc s[ m[ prezinte madameiMatilda. I-am mul\umit pentru bun[voin\[, ]ns[ am sc[pat re-pede de d`nsa, pretext`ndu-i o afacere urgent[ de care mi-amadus aminte. Dar voi veni mìne s[ m[ ]n\eleg cu madam Ma-tilda, am asigurat-o, mìne diminea\[ c`nd sper c-o voi g[si.

— Da, po\i s[ vii pe la zece, c`nd face cur[\enie la stu-dent[, la pictor =i la domnul Buzescu.

Este tocmai ce vreau s[ aflu, =i a doua zi diminea\a, pre-text`nd telefonic o scuz[ personal[ inexorabil[ domnuluiGeorges Radu +erban, urc de trei ori scara lung[ de piatr[ lamansarda unde st[ domnul Preda Buzescu. Dup[ ]ntìa as-censiune cobor, pentru c[ doar u=a studentei e deschis[. Audzgomot de sticle =i ap[ care curge ]n chiuvet[; madam Matil-da face cur[\enie ]n[untru =i nu vreau deloc s[ o chem saus[ m[ g[seasc[ pe sal[, pentru a trata aci tocmeala de ]nchiri-ere, c[ci m-am hot[r`t definitiv s[ devin locatarul ei =i vecinuldomnului Preda Buzescu: dac[ se poate =i sper c[ se va putea,chiar prietenul lui. A doua oar[ socotesc gre=it timpul =inimeresc c`nd menajera mansardei e ocupat[ cu odaia picto-rului. Dar sus, la cap[tul sc[rii, m[ ]nt`mpin[ o surpriz[ ferici-t[ =i insuportabil[ ]n acela=i timp, care-mi anuleaz[ cu des[-v`r=ire disperarea c[ voi trebui s[ mai urc o dat[ aceast[ scar[de piatr[ cov`r=itor de lung[: domnul Buzescu, ]n persoan[,]nainteaz[ grav de dup[ col\ul coridorului. Este el ]ntr-adev[r:


omul din gr[dina nocturn[. Eu citesc cu afectat[ curiozitateprima carte de vizit[ din dreptul intr[rii: Mitzi Szeckelly. Apoitrec s[ descifrez cu grav interes numele de pe u=a ClareiCos`mbeanu. }naint`nd cercet[tor spre a treia u=[, pot s[ exa-minez ]n voie pe domnul Preda Buzescu, pe care tocmai caderaza tulbure a primului luminator. E mijlociu la statur[, mi separe chiar mai scund dec`t m-am obi=nuit s[-l cred. Figuram[slinie are ]n lumina asta cute regulate =i mai pu\in ad`nci,ochii negri =i m[ri\i de cearc[ne ]i dau o expresie distins[ =ivis[toare, un aer romantic =i suferind de la sf`r=itul secoluluitrecut. Eminescu ]n pragul mor\ii, a spus Aurica =i se poates[ aib[ dreptate; musta\a trist adus[ a poetului din ultima luifotografie. Aurica nu-i chiar o fat[ simpl[, de asta m-am con-vins singur.

Domnul Preda Buzescu a trecut pe l`ng[ mine, arun-c`ndu-mi doar o privire fugar[. I-am dat timp s[ coboare,pentru a cobor] apoi =i eu, desigur cu toate precau\iunile dea nu-l ajunge din urm[. Dac[ e adev[rat c[ Alba =i-a dat suf-letul omului [stuia, ]mi spuneam, de bun[ seam[ c[ ei nu se]nt`lnesc dec`t ]n ]nc[peri luminate la fel ca =i coridorul ma-damei Matilda. A=adar, trebuie s[ fi r[mas cu sim\urile com-plet st[p`nite de izul vremilor de demult: eroul melancolic =ipalid =i evident ruinat. Foarte bine, foarte bine, toate asteasunt bune, ]ntruc`t prive=te sufletul ei, care a r[mas cel pu\incu dou[ decenii ]n urm[. Dar corpul ei, minunatul ei corp,elegan\a aceea a mersului de mare doamn[, pe care zadarnic]l cau\i la teatru, ]n stadioane sau pe p`nza de cinematograf,corpul [sta mi-e imposibil s[-l v[d gol l`ng[ goliciunea ro-

154 Gib I. Mih[escu

mantic[ — m[slinie a domnului Buzescu, oric`t fecior deboieri vechi =i domni cre=tini va fi d`nsul. Mi-e imposibil, mi-eliteralmente imposibil. Dar ce are a c[uta aci duelul de demultcu fratele — acela ]ntr-adev[r de credibil[ potriv[ cu doam-na Alba —? e ]ntrebarea care m-a chinuit toat[ noaptea =idiminea\a asta. E cu neputin\[ de a ]n\elege ]nc[ o iot[ dintoat[ aceast[ amestec[tur[. S-o fi iubit-o am`ndoi fra\ii? Darde ce mezinul, care =i-a alc[tuit cu at`ta discern[m`nt testa-mentul ]n ajunul ie=irii fatale pe teren, n-a l[sat o l[scaie iu-bitei s[race =i ferecate de mizantropia =i bicisnicia domnuluiGeorges Radu +erban? Era cea mai nimerit[ lovitur[ pe carei-o putea da, de dincolo de moarte. +i ce zdrav[n[ ]nc[! Doam-na Alba re]mbog[\it[ iar[=i... liber[, cu aripi noi =i puternice!...

M[ simt ]n profund[ bezn[. Poate asta s[ r[m`n[ singuraraz[ care mai poate r[zbate ]n at`ta ]ntuneric: o iubeauam`ndoi fra\ii =i cel mai ]n v`rst[ a fost mai norocos. Dom-nul Georges Radu +erban a sim\it, nu avea nici un indiciu la]ndem`n[, poate a confundat pe unul cu cel[lalt... Mai tene-bros!... Domnul Georges Radu +erban a proferat un cuv`ntmai greu la adresa familiei adverse... +i... ]n definitiv, la oa-menii ace=tia, chiar c`nd insulta porne=te ]mpotriva unui fratedeclasat =i repudiat, def[imarea numelui comun atrage totu=iautomat ridicarea sabiei. Mai cavaler, Tudor a murit sp[l`ndonoarea numelui, pentru a putea da prilej fratelui nedemns[-l poarte ]n glorie =i amor. +i chefuri, evident. Nu pot s[-mire\in un z`mbet ]n fa\a hazului unei astfel de absurdit[\i, carepoate totu=i s[ fi fost fa\a cea just[ =i real[ a evenimentuluidemult petrecut. E un z`mbet aruncat desigur ridicolului tu-


turor acestor conjecturi cu trezit miros de vechitur[ =i foile-ton muced no. 32, dar ]l simt nu mai pu\in ustur[tor pe bu-zele-mi, care-l schi\eaz[...

+i, profund nemul\umit c[ toate ie=irile ]mi sunt ]nchise,urc iar[=i, pentru a treia oar[, ]ntr-un suflet, s[ prind pe doam-na Matilda ]n camera cu fotografie revelatoare, l`ng[ pat.

Madam Matilda n-a ajuns ]nc[ la odaia din fund; ]ns[ atrecut de col\ul coridorului =i m[ va scuti desigur de a cobor]urca din nou scara. Voi r[m`ne aci, ad[postit de unghiul zi-dului, c`nd ea va p[r[si camera ]n care se afl[ acum =i pecare o ghicesc dup[ u=a larg deschis[, cu smocul de chei =ipasse-partout-uri ]nfipt ]n broasc[. Numai de n-ar veni ]ncoa,]ntre timp, spre u=a ei... Dar unde va fi cur[\ind acuma? Au-rica mi-a spus c[ numai ]n trei camere ]=i face de lucrudiminea\a. U=a care e deschis[ nu are pe ea nici o carte devizit[; are haz s[ preg[teasc[ tocmai odaia pe care mi-o vaprezenta mie; e posibil ca Aurica s-o fi prevenit de venireamea. Asta trebuie s[ fie!

De dup[ canatul deschis ]=i face apari\ia o femeie voinic[=i dreapt[, cu p[r sur, ]ns[ ondulat, cu ten negricios, ]mbr[cat[]n capot multicolorat de motive japoneze, cu =nur peste mijloc,cu ciorapi de m[tase, ]n t`rlici de p`sl[. Madam Matilda preamult apropiat[ de semicentenarul nasterii sale, ]ns[ se \inebine, iar mie mi-e simpatic[, pentru c[, de=i se mai code=te]n loc, dac[ s[ vie ]ncoace sau s[ treac[ mai departe, smulgedup[ un scurt r[sucit smocul de chei din u=[ =i porne=te drept]n fund, spre u=a terminus a s[lii. Salut ]n g`nd sf`ntul noroc

156 Gib I. Mih[escu

=i ascult cu pl[cere clinchetul metalic, care ]nseamn[ alege-rea cheii potrivite. +i u=a marelui mister se d[ ]n l[turi u=or=i banal, ca orice u=[ obi=nuit[. }ns[ dup[ ce r[m`ne pu\in]n[untru, madama apare iar[=i ]n coridor =i eu m[ retragzorit dup[ col\, nelini=tit =i nefericit. Madam Matilda se parec[ =i-a adus aminte de ceva =i se ]ndreapt[ spre camera ei.M[ ]ntreb dac[ mai am timp s[ dispar complet dinainte-isau s-o a=tept, hot[r`t, s[ ]ntind discu\ia p`n[ ce se ]ntoarce]n odaia uitat[ deschis[, s-o ]nso\esc ]ntr-acolo, duc`nd-o cuvorba nesim\it.

Durata nehot[r`rii mele a fost ]ns[ marcat[ de secundecare au trecut; ]mi dau seama c[ madam Matilda ar fi trebuits[ fie acum ]n dreptul u=ii sale, unde m[ aflu cu degetul ]ntinsspre cioc[nit, ca un om proasp[t sosit. Revin nedumerit sprecol\ul s[lii =i arunc o ochire mirat[. Madam Matilda trageatent[ cu urechea la u=a Auric[i. Vorbe=te oare cu ea? }n ca-zul acesta ar trebui s[ gl[suiasc[ =i d`nsa ceva, dar nu roste=tenimic, dimpotriv[ a r[mas nemi=cat[ =i capul i s-a lipit de totde lemnul cenu=iu al u=ii. S-a ]nt`mplat ceva grav ]n odaiaAuric[i? Mai degrab[ ]mi ]nchipui c[ e un client nou acolo =imadam Matilda adulmec[ f[r[ sa\ zvonul ecourilor risipitedin bel=ug de somiera stricat[ a patului. F[r[ ]ndoial[ c[ nu-itulbur regatul sufletesc, pentru c[ ]mi ]nchipui, cu c`t va]nt`rzia, cu at`t va g[si mai ]n avantajul ei continuarea uneitocmeli ]ntr-o ]nc[pere str[in[ de discu\ie, ]mplinindu-=i con-comitent ocupa\ia neglijat[.

Mi se pare c[ n-am a=teptat prea mult: madam Matilda ]=iridic[ torsul ]ncovoiat, v[dit tulburat[; se observ[ asta mai


ales din ultimele ei =ov[iri de a p[r[si postul de ascultare =idin nesiguran\a, din primul moment, a pa=ilor.

Dup[ ce a intrat ]n camera lui Buzescu, o mai las c`tevaminute la treab[ =i apoi m[ apropii de u=a deschis[. Bat cuoarecare discre\ie, ca unul ce ezit[ ]n nesiguran\[ c[ va g[siaci ce caut[. +i ]nfig apoi voinice=te bustul ]n[untru, cercet[tor,cu ochii de-a dreptul spre cele dou[ col\uri din fund, ]ns[ ]nfund nu e nici pat, nu sunt nici fotografii. Aci e numai unvestibul, unde dau dintr-o parte =i dintr-alta dou[ u=i, una]nchis[, alta deschis[, pe care tocmai apare ]ntreb[toaremadam Matilda. A=adar, domnul Buzescu ocup[ un ]ntregapartament.

}mi declin scopul vizitei, =i madam Matilda m[ invit[ ]ndat[s[-mi arate camera ce mi-a ales. Eu ]ns[ vreau s-o ]nt`rzii, cu]ntreb[ri prealabile, dac[ e zgomot noaptea pe coridor, dac[e lumin[ destul[ ]n noua odaie.

— Poftim numai s-o vede...— ...dac[ are igrasie...— Igrasia la mansard[?!— O, desigur, ce n-a\i v[zut a=a...?+i ]ncepui s[-i demonstrez prietenos cum infiltra\ia regu-

lat[ a apelor de ploaie poate produce umezeal[ chiar la unzg`rie-nor american.

— Cu at`t mal mult cu c`t e mai aproape de nor...— La tote aste ve do respuns chiar camera... Mie mi-a vor-

bit de asera domni=oara Aurica a=a che am =i preg[tite.— Foarte bine, foarte bine, vom merge =i acolo, ]ns[ dac[

v[ zori\i... continua\i-v[ dumneavoastr[ treaba.— Nu me zore=te nimic... Pofti\i...

158 Gib I. Mih[escu

+i ]ntinse m`na at`t de categoric spre sal[, c[ teama de]nceputul vreunei b[nuieli m[ f[cu s[ pornesc elastic =is[lt[re\, ca =i c`nd at`ta a= fi a=teptat =i eu. La c`\iva pa=i deodaia Auric[i, ]ntorc`ndu-m[ brusc, surprinsei pe madamMatilda ciulind urechea ]ntr-acolo =i oft`nd u=or.

— Aici? ]ntrebai ar[t`nd u=a l`ng[ care m[ oprisem, ceamai aproape de intrarea lui Buzescu, pe linia dimpotriva celeia prietenei mele de ieri.

De bun[ seam[, observasem adineaori c[ odaia rezervat[mie era mult mal departe, aproape de col\ul coridorului: darm[ p[li zdrav[n dorin\a s[ fiu vis-à-vis de Aurica, vecinul celmai apropiat de domnul Buzescu pe coridor. La semnul nega-tiv al madamei, ]mi exprimai totusi, ]ntr-o doar[, preferin\a:

— Mi-ar pl[cea s[ fiu vecin cu domni=oara Aurica.— Nu e bine s[ fii vecin cu cine place! m[ contrazise

glume\ ]ngrijitoarea mansardei.Apoi ]mi explic[ c[ od[ile — erau dou[, deservite de

aceea=i intrare — sunt rele, am`ndou[ av`nd ciment pe jos.Ar fi fost s[ fie buc[t[ria =i baia apartamentului ocupat deBuzescu, dar de la r[zboi erau lipsite de instala\iile respec-tive. Din cauza cimentului nu se ]nchiriau niciodat[, iar pro-prietarul sta la ]ndoial[ dac[ s[ le monteze din nou sau s[bat[ podele de sc`nduri =i s[ le dea cu luna. De aceast[ ezi-tare a profitat domnul Buzescu, care le \ine =i cheia, f[r[ s[le ]ntrebuin\eze =i f[r[ s[ pl[teasc[ pentru ele chirie. E unom foarte ciudat Buzescu: nu-i place s[ aib[ vecini ]n camerelecare r[spund pe din[untru cu apartamentul lui prin u=i, fieele chiar z[vor`te =i l[c[tuite zdrav[n; s-a angajat chiar, dac[


se ridic[ vreun pretendent, s[ pl[teasc[ ]n plus =i pentru ele.Cum ]ns[, de c`\iva ani ]ncoace, coridorul nu s-a mai ocupatvreodat[ complet, lucrurile au r[mas a=a =i nici madama —din vara trecut[, de c`nd le-a cur[\at de praful pe din[untru— n-a mai dat prin ele.

— Da ce p[ze=te el cu at`ta grij[?— Spune c[ lucreaz[ noapte, scrie, eu nu =tie ce face... =i

nu vrea zgomot deloc linghe biroul lui, c[ci spre parte cuela=i-a pus birou...

M-am pref[cut c[ examinez cu mult[ luare-aminte ]nc[-perea ce mi se prezenta, am ]ncercat droturile patului =i dac[merge bine robinetul, am pip[it ]ntre degete cear=aful =i cu-vertura. M-am interesat din nou asupra zgomotului =i a obi-ceiurilor vecinilor, iar la pre\ n-am f[cut nici o obiec\iune =iam pl[tit pe dou[ luni ]nainte. Apoi mi-am l[sat pe un bile\elnumele, spun`nd c[ voi aduce pe urm[ carte de vizit[. Nu-mele meu era: Constant B[nicel. +i mi-am luat r[mas-bun re-pede, ca s[ nu fiu ]ntrebat ceva asupra profesiei.

Deoarece profesia mi-am declinat-o abia zece minute maipe urm[, ]n dormitorul domnului Preda Buzescu, unde amreg[sit pe madam[, pentru a-i comunica acest lucru impor-tant, pe care-l sc[pasem.

Sunt comis-voiajor la comptuarul „Electric Counting house“(nu-i mai indicai strada acestui comptuar imaginar, dar ]i rostiifirma cu at`ta gravitate, c[ madam Matilda ]ncuviin\[ cu oftatcunosc[tor), =i se ]nt`mpl[ uneori s[ fiu trimis pe nea=teptate]n provincie — chiar disear[ e posibil s[ lipsesc — iar alteoripot s[ r[m`n zile ]ntregi acas[, a=a c[ s[ nu se nelini=teasc[

160 Gib I. Mih[escu

dac[ de multe ori ]mi va z[ri diminea\a patul nedesf[cut, sau,alteori, n-am s[ liberez camera pentru cur[\enie dec`t dup[-amiaza, t`rziu...

— Sunt ]nv[\at[, accept[ ea cu un clipit =iret, ]ntinz`ndv`rful b[rbiei c[tre peretele dinspre Aurica.

Iar acolo, pe peretele acela, fotografia deasupra m[su\eide noapte m[ chema cu un z`mbet vag, vaporos, de pe pra-gul dep[rtat unde m[ g[seam =i de unde ]n=iram toate asteacu aer gr[bit =i aferat.

Lumina ce n[p[dea prin fereastra deschis[ o b[tea piezi=,imprecis, o f[cea pu\in =tears[. Totu=i, pata acea de sepia ]ntonuri variate ]mi spunea destul, chiar la dep[rtarea la carem[ aflam.

}naintai cu pas =ov[ielnic, s[ v[d — motivai r`z`nd stupid=i grosolan — „gustul domnului Budescu“.

— M’ de ce Budescu? Budzescu... este urma= de la PredaBudzescu =i-l chiama tot Preda... Asta fost mare viteaz =i no-bil, trebuie s[ =tie dumneata.

+i-mi recit[ =i ea, spre a m[ pune la punct, versurile pecare le auzise probabil tot de la Aurica:

Dar Budzescu PredaVede cu durereFlore de la RomaniaChe pe vale si perde...

Era o fotografie pe care o estompa mult ]nveli=ul trans-parent =i ]ncre\it de celuloid, dar era ea, ]ntr-adev[r, Alba,bustul ei, f[r[ p[l[rie, cu p[rul pe care nu i-l =tiam a=a dezburlit =i care da un aspect =i mai flou ]ntregii imagini. Eraprins[ ]ntr-o ram[ de lemn pirogravat, cu ferestruica nepo-


trivit[ pentru dimensiunile cartonului, astfel c[ inscrip\ia dededesubt era t[iat[ de ram[. Se vedea doar: „To my dear...“ =iapoi din r`ndul de desubt, pentru c[ scrisul mergea de jos ]nsus, ie=ea numai un „faithful“ izolat. A=adar, scumpul =i cre-dinciosul ei Preda Buzescu... Aceast[ m[rturisire scris[ =i debun[ seam[ subscris[ de degetele ei, pe care nu mi le puteam]nchipui dec`t lunguie\e =i fine — vai, ]nc[ nu le v[zusem deaproape! — ]n ]nc[perea asta s[r[c[cioas[, cu pat de fier, cudepozite de mirosuri str[vechi =i r`ncede r[zb[t`nd dindul[piorul m[su\ei de noapte, cu verdele ]nchis al postavuluip[tat, c[z`nd ]n falduri roase, din col\urile mesei de la mijloc,cu garderoba =tirb[ de perechile ornamentelor =i cu a=chiis[rite din luciul ]nveli=ului de nuc, cu nelipsita ma=in[ de spirtpe policioara de sticl[ a chiuvetei, ]mi str`nse inima de du-rere =i-mi ]mp`cli zarea vesel[ a min\ii mele clar cuprin-z[toare. +i, cu toate astea, observai bine, tr[s[turile chipului,pe care ]n sf`r=it puteam s[-l contemplu ]n voie, erau de-ofermitate dulce =i maiestuoas[, iar ochii =i aerul ]mpr[=tiauat`ta vraj[ nedefinit[, privirile limpezi — at`ta ne]n\eles=[galnic =i trist ]n acela=i timp, =i iar[=i totul marca at`tanoble\e =i p[rea at`t de distant, c[ pricepui ]ndat[ admira\iaplin[ de respect =i legend[ a Auric[i =i a madamei (care tocmaio formula ]n ditirambe italiene=ti), pentru aceast[ expresieat`t de complex[ =i totu=i a=a de unitar[ a doamnei Alba, iu-bita r[mas[ p`n[ ast[zi credincioas[ unui declasat.

M`hnit de moarte, am plecat din locuin\a acestui fericitnemernic =i am parcurs coridorul ]ndoit al mansardei ca peun gang lugubru de cavou. Dar c`nd am ie=it la lumina zileiadev[rate, soare s-a f[cut =i sub bolta frun\ii mele. Dac[

162 Gib I. Mih[escu

doamna Alba poate p[stra sentiment statornic unui astfel deindivid, care nu poate fi v[zut dec`t ]n anume combina\ii declarobscur, pentru a eviden\ia doar o asem[nare cu un poetcelebru (singurul lui merit, ]n afar[ de acel, tot a=a de pasiv,al na=terii!), ]ntru c`t n-ar putea p[=i triumf[tor, sub orizon-tul vie\ii ei, lupt[torul actual =i viguros, care-i aduce ]napoi,din cr`ncen r[zboi, averea str[mo=easc[!? }ntr-adev[r, acume nespus de verde =i luminos ]n jurul meu, pe largul bulevard]n care am r[zbit, ]n frumoasa zi de ]nceput de mai. M-ar fiputut mohor] cu drept cuv`nt fotografia ei, tabloul ei ]ncu-nunat de-o ramur[ de aur, ]ntr-o ]nc[pere cu totul =i cu totulde aur. Acolo mi-a= fi resim\it ]ntr-adev[r, o dat[ cu umilin\anumelui meu, infim[ =i nebuneasc[ — a=a cum i-ar tr[sni cuivaprin minte incendierea Bucure=tilor — z[natica =i fixa ideede a revizui dosarul Ypsilan\ilor. }ns[ a=a cum stau lucrurile,nu pot dec`t s[ r`d cu hohote ]n sufletul meu; doamna Albanu mai poate p[stra pentru vechiul ei prieten dec`t r[m[=i\epe fundul cutiei: boabe de mil[ =i at`t. E o mare virtute adoamnei Alba constan\a ei fa\[ de un cvasicvincvagenar ]ntr-unamor ]nceput de bun[ seam[ la frageda v`rst[ de 20 de ani,pentru o eminescian[ figur[, purtat[ pe atunci de un b[rbat]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntului, de 38-39 ani, cu mare re-nume de aventurier. Asta e tot ce doream s[ =tiu; ]i pl[ceaub[rba\ii aventuro=i doamnei Alba, =i nu c[uta dac[ aventuraconsta ]ntr-o meschin[ risipire de avere p[rinteasc[, ]n orgii=i rixuri prin capitale str[ine, dorul amarnic de duc[, at`t dechinuitor =i pentru d`nsa, ]n raport cu via\a cump[nit[, cumeticulozitatea mecanic[ =i oarecum avar[ a so\ului.

C`t de simplu =i de mignon totul! Dar ei trebuie s[-i arate


cineva ce ]nsemneaz[ marea =i nobila aventur[! Aventura, caresingur[ a ]mp[rt[=it =i va ]mp[rt[=i ]ntotdeauna adev[rateletitluri de noble\e. Iner\ia de repaus — e o propozi\ie foartebanal[ asta — poate fi preschimbat[ de oricine ]n mi=careperpetu[ numai printr-un simplu bob`rnac; dar nu oricinepoate s[v`r=i imensa ]ndr[zneal[ de a pompa via\[ unei st[ride lucruri demult ]nmorm`ntate.

La Curte, unde aveam un recurs greu, domnul GeorgesRadu +erban ]=i a=teapt[ r`ndul ca de obicei ]ntr-o stran[ destejar at`t de potrivit[ cu barba lui rev[rsat[ pe plastronulalb, de care =i-a rezemat b[rbia. M[ apropii de d`nsul =i-mivestesc sosirea printr-un compliment mut; el ]mi r[spunde nu-mai cu pleoapele, invit`ndu-m[ s[ m[ a=ez l`ng[ d`nsul. C`nd]ncepe procesul, iau eu cuv`ntul =i domnul Georges Radu +er-ban aprob[ cu aceea=i clipire grav[ a pleoapelor. Iar voceamea se ridic[ din ce ]n ce mai sonor[. Mi-e indiferent ce im-presie fac cuvintele mele pe fe\ele imobile =i d[r[p[nate dev`rst[ ale celor =apte ]nal\i magistra\i; mi-e cu totul indife-rent ce cred colegii de barou =i partea advers[; la publicul asis-tent aproape nici nu g`ndesc, cel mult am pentru el un z`mbet,amintindu-mi ignoran\a mea de ]ncep[tor c`nd audiam ca stu-dent pledoariile maestrului din dreapta-mi. +i-acum numai laacesta caut[ cu grij[ coada ochiului meu, c`nd glasu-mi secomplace ]n cele mai r[sucite volute de ra\ionamente. A=ezcu ]ndr[zneal[ etaje peste etaje de considerente, dau de lamine generos loc larg argumenta\iei eventuale a adversarilor=i apoi le d[r`m r`nd pe r`nd toate posibilit[\ile de discu\ie.Maestrul m[ aprob[ cu acelea=i ]nclin[ri aproape impercep-

164 Gib I. Mih[escu

tibile ale frun\ii; uneori, c`nd m[ abat prea departe pe c[iaventuroase, deschiz`nd singur taberei contrare putin\e dereplic[, la care poate nu s-a g`ndit, fruntea lui r[m`ne sus-pendat[ ]ntre aprobare =i incertitudine. Iar eu z`mbesc desiguran\a uimitoare de m`ine =i ]ncep deodat[ s[ d[r`m ceeace am cl[dit pentru ei. Maestrul m[ prive=te uimit, impasibilpentru lumea cealalt[, dar eu =tiu bine c`nd el se afl[ prad[uimirii. Nu pot spune dac[ ]n principiu ]ncuviin\eaz[ aceast[tactic[ de lupt[, dar mi-e de ajuns c[ l-am l[sat cu des[v`r=ireinterzis pentru ]ndr[zneala =i independen\a mea. C[ci proce-deul [sta oratoric nu face parte din bagajele lui de r[zboi; ellupt[ totdeauna ]ngr[dit =i se fere=te de orice sugestie carear putea folosi p[r\ii adverse. }ns[ m[ aprob[ la urm[, =i-apoi,c`nd m[ reped din nou s[ smulg din posibilit[\ile celorlal\iultimele argumente de zdrobit, r[m`ne iar[=i nedecis dac[s[ ]ncline fruntea sau nu. +i o ]nclin[ ]n cele din urm[, iar euiau asta drept ]nchinare a acestui fiu de domni ]n fa\a biruin\eimele. +i-mi aud iar[=i vocea sonor[ =i spulber[toare, ca unmar= de victorie din instrumente de alam[.

Am terminat de vorbit =i maestrul a=teapt[ replica, pentrua r[spunde ]n cele din urm[. Dar abia acum poate vedea eldib[cia metodei mele: replica e cv[sicompromis[: Curtea aaflat din vreme ce trebuie s[ afle =i =tie la ce poate s[ sea=tepte: adversarii sunt st`njeni\i de propriile lor argumentecare au devenit locuri comune. Zadarnic ei caut[ s[ le r[s-t[lm[ceasc[, despic`nd, cum se spune ]n popor, firul ]n patru.Ei nu fac dec`t s[ m[ repete, iar r[spunsul pe care l-au auzitaprioric ]i ]ncurc[ teribil de caraghios. Pre=edintele z`mbe=te,cu cei =ase membri, chiar =opte=te ceva celui din dreapta ]n


dosul cartonului de termene ridicat anume ca s[ ascund[aceast[ trec[toare lips[ de deferen\[ a Cur\ii fat[ de ea ]ns[=i.}ns[ nu e nevoie s[ se aud[ ce =optesc, pentru c[ toat[ lumea=tie bine ce pot s[-=i =opteasc[. Ceilal\i magistra\i, f[r[ s[ fiauzit nimic, sur`d =i ei, cum sur`de toat[ lumea, cum sur`del`ng[ mine ]nsu=i domnul Georges Radu +erban, pu\in caminterzis el ]nsu=i. Iar c`nd pre=edintele ]mi ]ntreab[ adver-sarii dac[ au cu adev[rat „ceva nou“ de ad[ugat, victoria meae definitiv[. Domnul Georges Radu +erban, ]ntrebat la r`ndu-idac[ mai g[se=te c[ e ceva de spus ]n folosul cauzei noastre,ridic[ =i d`nsul din umeri =i e nevoit s[ sur`d[ ceva, cevamai pronun\at. Decizia care vine mai t`rziu, dup[ retragerea]n deliberare a ]nal\ilor judec[tori, nu confirm[ dec`t un fapt]mplinit: o mare, o fulger[toare victorie.

+i-n ziua aceasta de biruin\[, c`nd =tiu c[ triumful meuva v[rsa benzin[ ]n clocotul url[toarei, c`nd a pornit tumul-tuos s[ fac[ ocolul coridoarelor, s[lilor de audien\[ =i de con-siliu, grefelor =i arhivelor, eu m[ retrag ]n dosul drevelor delemn, la m[su\a pe care mi-o pune la dispozi\ie ajutorul dearhivar =i unde st[ deschis ]n sf`r=it dinainte-mi, pentru ad`nc=i hot[r`t studiu, dosarul Ypsilan\ilor. +tiu c[ Voicu\a se vasup[ra iar[=i, poate mai r[u ca data trecut[, c`nd va sunade-a surda la u=a garsonierei mele, la ora convenit[. O v[dsosind cu s[cule\ul ei, ]n care ]=i are ghemul cu l`n[ verzuie=i acele lungi de ]mpletit tricouri pentru copii s[raci; de multeori vine acum astfel la mine, s[ stea de vorb[ =i cu lucru, cala un prieten vechi. Vorbim lucruri serioase =i numai ochii eia=a de mari, pe fa\a mignon[, ]mi spun un lucru prea bine=tiut de mine, c[ dac[ a= face un semn, ea ar p[r[si ]ndat[

166 Gib I. Mih[escu

aceast[ vorb[ a=ezat[ =i acest ]mpletit cuminte =i mi s-ar re-pezi ]nvins[ =i ]nfrigurat[ cu m`inile pe dup[ umerii mei ]nal\i,ca pe vremea vechilor noastre escapade ]n dancing-uri. Darpentru c[ eu continui s[-i spun numai lucruri serioase, Voicu\ast[ ]n\eleapt[, cu un picior sub =ezut, =i ]mplete=te ]naintecuminte cu acele lucioase =i lungi, de-i trec de um[r ]nne]ntreruptul lor joc. M[ voi scuza c[ mi-am luat ]n cele dinurm[ inima ]n din\i =i i-am urmat sfatul: studiul dosarului,de care ea =tie acum at`t de mult, f[r[ a cunoa=te numaiam[nuntul esen\ial: persoana de care dosarul se ocup[. Pen-tru asta Voicu\a m[ va ierta cu siguran\[, prev[d chiar pri-virea ei ]nc[rcat[ de repro=uri care ]ncuviin\eaz[ cu unfermec[tor regret, a=a cum simt c[-mi iart[ =i-mi interpreteaz[drept timiditate ezitarea mea de a traduce ]n fapt[ dorin\aaprig[ a ochilor, c`nd ]i ]nv[lui trupul mic, cu aprinse priviri,c`teodat[. Dar l[sa\i-m[, l[sa\i-m[, am dat de urme preacov`r=itoare =i sunt acaparat de g`nduri prea grele ca s[-mimai complic existen\a! +i apoi acum, iat[, numai am parcursprimele jurnale f[r[ importan\[, care m[ ]nt`mpin[ ]n celedint`i foi ]ntoarse, c[ am =i uitat de Voicu\a, de ajutorul dearhivar de l`ng[ mine, de domnul Georges Radu +erban =ichiar de triumful meu de adineaori.

P`n[ azi, cu at`t de largi intermiten\e =i-n buc[\ele de timp,extrem de repezi, am frunz[rit toat[ evolu\ia procedural[ aprocesului dinaintea primei instan\e. Acum am p[=it la fond,]ns[ primele jurnale de =edin\[ sunt =i aci destul de f[r[ im-portan\[. Unele chestii de fapt, m[rturii, interogatorii =i con-tra-interogatorii, cereri de prezentare personal[ ]n instan\[,am`n[ri pentru verificarea semn[turilor. Dar acum sunt


hot[r`t s[ nu m[ scol de pe acest scaun p`n[ nu voi frunz[riserios dosarul p`n[-n ultima fil[, mai mult chiar, p`n[ n-oiciti cuv`nt cu cuv`nt jurnalele importante, ca un avocatcon=tiincios, ]nscris de cur`nd ]n barou. De la 5, de c`nd amsf`r=it procesul, sunt aici, =i acum e 7, or[ c`nd se suspend[=edin\ele =i ]ncep s[ se ]nchid[ cancelariile. Intru deci ]n vorb[cu slujba=ul judec[toresc, care nu m[ poate l[sa singur aici,=i-l conrup s[-=i continue lucrul =i mai departe, flutur`ndu-iperspectiva unei copioase r[spl[tiri, propor\ional[ cu m[rimeasacrificiului. Iar domnul arhivar-ajutor accept[, ]=i scoate iarhaina, ]=i r[suce=te o \igar[ din tabachera de metal ]ng[lbenit,redeschide opisele =i trage spre el vrafurile de dosare, pusedeoparte pentru a doua zi. D[ drumul becului electric, =i ]ntr-oscobitur[ de zid anume, cu verdele zugr[velii p[tat iremedi-abil de rugina negrului de fum, el prepar[ cu ]ndem`nare, laflac[ra filozofic[ a spitului, un ibricel spumos de cafea cuarom[ puternic[ =i asmu\itoare. }i refuz aferat cea=ca oferit[,dar ]l asigur c[ dac[ va mai pune ibricelul de mai multe ori,pl[cerea mea va fi perfect satisf[cut[, pentru c[ de la cafeam[ ]mbat[ numai aroma. Apoi, dup[ ce m[ asigur[ de cali-tatea superioar[ a materialului ]ntrebuin\at =i dup[ ce-mi in-dic[ adresa armeanului de unde =i-l furnizeaz[, m[ l[s[ ]nlumea dosarului meu =i el ]=i v[zu ]n\eleg[tor de lucru.

Citeam ad`ncit ]n textele ]nc`lcite, a c[ror grafie imposibil[izbuteam totu=i s-o descifrez; fiecare cuv`nt nu trebuia s[-miscape. C`nd dam iar de locuri f[r[ importan\[, ]mi plimbamochii pentru reconfortare pe rafturile ad`nci =i primitive delemn, printre teancurile de dosare =i h`r\oage de h`rtie ordi-nar[, or`nduite dup[ anii scri=i cu pensula muiat[ ]n cernea-

168 Gib I. Mih[escu

l[ violet[ pe indicatoarele sf`=iate de h`rtie; =i-mi aminteambiroul sobru al maestrului, cu bibliotecile l[cuite, cu vitraliilede cristal, cu piedestalele ]nalte de mahon, pe care priveau]ncoa, din alte lumi, busturi de-ale marilor juri=ti crede\i? —nu, busturile c`torva voievozi munteni. Noaptea ]naintasead`nc =i eu citeam ]nainte, eram acum ]n fa\a Cur\ii de apel=i mai aveam pu\in p`n[ la Casa\ie. De afar[ zgomotul noc-turn al str[zii venea tot mai potolit, tramvaiele ]ncetaser[,iar domnul ajutor-arhivar urm[rea din picioare, prin p`clafumului de tutun, coloanele unui mare registru, cu un ochi]nchis, ]nspre partea de unde un muc arz[tor de \igar[, lipitde col\ul buzei, ]i trimitea necurmat o =uvi\[ juc[u=[ =isup[r[toare de fum.

Zadarnic. Zadarnic m[ str[duiesc =i caut, dezghioc fraze]nc`lcite =i m[ bucur cu straniu r`njet invizibil c`nd nu daude temele ce mi-am propus. C[ci pagini mai r[m`n cu sutele]n urm[ =i negre surprize m[ pot ]nt`mpina la tot momentul.+i, ]ntr-adev[r, dou[ n[dejdi mi se duc la interval scurt, unadup[ alta. Domnul Georges Radu +erban a condus totul cupricepere, cu ]nfocare, cu genial[ tactic[ a= putea zice. Nu enimic care s[-i fi sc[pat, afar[ de unica n[dejde ce mi-a mair[mas =i care mai st[ ag[\at[ doar de un fir de p[r. Acumurm[resc =irurile multiplelor scrisuri de m`n[ =i multiplelorscrisuri de ma=in[ cu inima la gur[ =i-mi ]nchipui pe maestruzv`rcolindu-se ]ntru c[utarea aprig[ a izb`nzii. V[d zbatereamea de acum ]n zbaterea lui de atunci =i-i acord ]napoi,ru=inat, marca ]naltei lui probit[\i. Vai, domni\a Ypsilant nue familiarizat[ cu limbajul dreptului, ca s[ ]n\eleag[ cu ce]nd`rjire, cu ce elegan\[ totu=i, cu ce frumuse\e s-a luptat so\ul


ei pentru d`nsa. Ea poate va merge cu g`ndul p`n[ s[-=i]nchipuie incon=tient =i injust contrariul; iar eu v[d acum cudurere =i disperare c`t de nobil, c`t de m[re\ a fost so\ul ei.+i dac[ nu mi-ar mai r[m`ne nici ultima speran\[ pe care nicio pagin[ nou[ nu mi-a spulberat-o ]nc[, a= scr`=ni de teroare=i dezn[dejde, c[ mie nu mi-a l[sat nimic, nici cea maine]nsemnat[ firimitur[ de prilej pentru ]ndr[zneal[ =i m[re\ie.

Iar c`nd, cu ultimele file, s-a dus =i ultima n[dejde, c`ndcu sufletul la gur[, aspir`nd larg =i =uier[tor, am urm[rit r`ndcu r`nd cum maestrul a atacat =i a sus\inut cu adev[rat[ =irar[ elegan\[ =i aceast[ n[stru=nic[ idee, de care ]mi legasemtoate n[zuin\ele, singura care m[ ]ndemnase s[ ]ncerc nebu-neasca reluare a atacului, mi-am l[sat capul s[ cad[, parc[sub un pumn ne]nchipuit de puternic pe foile cu miros deh`rtie ]nvechit[ =i ]nchis[. Mecanic =i ]mboldit de stupid[curiozitate, am urm[rit ]nainte, n[uc, toate fazele luptei, sur-prinderea =i panica adversarilor, dilatoriile cerute ]n prip[=i apoi rezisten\a disperat[, lupta aproape corp la corp =i ]ncele din urm[ ]nfr`ngerea total[ a maestrului. }i v[d ca prinvis z`mbetul acela caracteristic al restri=tilor lui suflete=ti,z`mbetul dispre\uitor =i r[u. V[d bine, aceea=i soart[ ar fia=teptat =i atacul meu, dar poate norocul ar fi vorbit altfel cumine; oricum, maestrul mi-ar fi fost aliatul ]n lupt[ =i meritular fi fost ]njum[t[\it. Meritul ]nfr`ngerii, desigur, pentru c[v[d, ]mi ]nchipui limpede, n-a= fi putut face nimic mai multdec`t d`nsul. Dar oricum, orice n[dejde e dus[; ]n chip deconsolare, nu pot dec`t s[-mi reproduc chipul maestrului,pe-atunci simplu aspirant la m`na ei, trebuind s[ aduc[ sin-

170 Gib I. Mih[escu

gur Albei, ner[bd[toarei Alba, vestea grozav[ a c[derii, s[suporte schima u=oar[ a tr[s[turilor divine, umbra momen-tan[ de sub arcurile ochilor =i z`mbetul acela teribil, glacial,ironic, care ]ntoarce vestitorului ]ncuviin\area umilitoare aneputin\ei lui sau poate chiar a relei-credin\e. R[storn con-siderentele Cur\ii peste mald[rul de file parcurse =i m[ ridicame\it. Func\ionarul drept[\ii m[ prive=te tot cu un singurochi, c[ci pe cel[lalt ]l ]nchide ]nd[r[tnic =uvi\a de fum care-iiese din col\ul gurii.

— E, a\i g[sit ceva? m[ ]ntreab[ el din obi=nuin\[, ]nve-selit brusc c[ a sc[pat de corvoad[.

}l r[spl[tesc rege=te =i o iau pe negrele coridoare, cl[-tin`ndu-m[.

— Pe-aici, pe-aici! ]mi strig[ el din urm[, indic`ndu-midrumul prin str[veziul primelor semne ale zilei ce o s[ maiurmeze.

M[ scoate printr-o u=[ subteran[ =i eu ]i str`ng m`na cufebrilitate =i recuno=tin\[, ca =i c`nd mi-ar fi dat posibilitates[ evadez din temni\ele provizorii ale Palatului, pe l`ng[ carem-a condus. }mi ]ncruci=ez drumul cu plutoanele de\inu\ilor,care sosesc ]n bine str[juite transporturi pentru procesele dem`ine. +i niciodat[, pe oamenii ace=tia, pe care i-am ap[ratuneori — ]mi plac mai mult cauzele civile =i comerciale —,nu i-am sim\it mai aproape de sufletul meu. La fel cu mine,mul\i din ei trebuie s[ fi fost ]nsufle\i\i de o nobil[ ardoare,ei vor fi vrut s[ readuc[ fericirea =i libertatea pierdut[ uneidomni\e Alba, a=a cum le va fi v[zut =i le va fi ]n\eles sufletulfiec[ruia. Dar au g[sit ca =i mine drumul astupat de av`nturianterioare, respinse =i dobor`te =i acelea... ca =i mine...


M[ feresc s[ continui firul acestei asem[n[ri. Sunt acumpe podul g`rlei, pe care-l traversez spre strada Carol. Activi-tatea ]n pia\[ a ]nceput: grupuri neguroase de muncitori trec]ncoa =i ]ncolo, =i semnalul primelor tramvaie r[sun[ strident]n r[coarea dimine\ii. Zarva ]ncepe s[ creasc[, =i-n fa\a aces-tei activit[\i voioase, care cloce=te ]n faptul ultimelor neguri,v[d =i mai absurd[, mai prezum\ioas[, mai donquichotteasc[,s[rmana mea n[zuin\[, reprimat[ at`t de crud ]n noaptea astade prin\ul s`ngelui =i al g`ndului, Georges Radu +erban. Oaren-am fost cu adev[rat caraghios c`nd mi-am ]nchipuit c[ min-tea lui n-ar fi putut ]mbr[\i=a p`n[ ]n ultimele posibilit[\icr`ncena zbatere pentru ap[rarea frumoasei lui Alba? A lui=i a declasatului cu profil eminescian, nobilul de mansarde,adoratul ]n surdin[ al cocotelor, urma=ul lui Preda Buzescu...+i convoaiele de de\inu\i ]ncep s[ se apropie iar de g`ndulmeu, cu sur`suri largi, prietenoase. Solda\ii conduc docili peocna=i ]ncoace; =i declasa\ii [=tia r`d =i ]ncuviin\eaz[: iat[, =iei au fost anima\i de cele mai frumoase g`nduri!

Iar un r`s =i mai apropiat, sacadat =i cunoscut m[ face s[tresar.

— Da trebuie s[ fi petrecut grozav de nu m-ai auzit; te-amstrigat de dou[ ori...

E prin\ul Raoul, cel care a luat acum loc transporturilorde r[uf[c[tori. Prin\ul Raoul se ]ntoarce de la Mitic[ Dona. Eextrem de fericit, de aceea a \inut s[ m[ strige mai ales =i s[m[ ]ntrerup[ din dulcile reverii, din care se scuz[ c[ m[de=teapt[ a=a de brutal.

— }ns[ e timpul! ]mi arat[ el dojenitor =i protector cup-

172 Gib I. Mih[escu

torul ]nro=it al cerului spre r[s[rit =i aripile roze de z[ri,alunec`nd agile spre toate punctele bol\ii.

Apoi ]mi ar[t[, cu o satisfac\ie pe care rar am v[zut-o ]nochii cuiva, c`inele cel nou pe care l-a cump[rat ]n locul luiNu=i. Pe acesta ]l cheam[ Topsy. Dar nu exist[ posibilitate decompara\ie cu acesta a celui pe care l-a petrecut. Aud un pre\impun[tor, despre care el m[ asigur[ c[ e derizoriu, apoi ogenealogie ]ntreag[, care, nu =tiu de ce, m[ face s[ m[ g`ndescde ast[ dat[ la ultimul urma= al Buze=tilor. +i r[sun[ ]n sf`r=itr`sul sacadat =i plin de accent, at`t de felurit de accentulr`surilor obi=nuite:

— Há, há, há... ignohran\i, mon cher, ei n-au putut =ti cev`nd... li s-a p[hrut c[ fac o bun[ afacehre... E-he... e... he...evident c[ nu m-am g`ndit s[ le stric buna lor dispozi\ie...Afacerile sunt afaceri... Or, pot spune c[ am dat o lovithur[...o vehritabil[ lovithur[...

Prin\ul Raoul s-a ]ndep[rtat cu c`inele =i cu fericirea lui.Imobilitatea =i cvasimu\enia mea l-au convins c[ are de-a facecu unul care s-a ]mb[tat ]n noaptea asta mai mult dec`t estecu putin\[ s[ se ]mbete cineva. Cavalere=te s-a oferit s[ m[conduc[ acas[, a=a cum f[ceam cu d`nsul la primele noastreescapade nocturne. Prin\ul Raoul ]=i lua astfel revan=a. Darmelancolia ad`nc[ ce se rev[rsa de bun[ seam[ din ochii mei,cu nemiluita, l-a asigurat c[ ]n starea ]n care m[ aflam totaerul tare al ]nceputului de zi este remediul ce mi se cuvine.+i m-a p[r[sit, ur`ndu-mi toate fericirile =i privind de maimulte ori ]nd[r[t, s[ m[ a=tepte binevoitor, dac[ m-am hot[r`tcumva s[ m[ desfac de parapetul de metal al podului, de carespatele meu parc[ se lipise. Prin\ul Raoul, constat acum, nu


se mai ]mbat[ zdrav[n; s-a lansat ]n afacerile cu cìnii de ras[=i a devenit om serios, cum se cuvine unui businessman. Elare ]ns[ ceva ]n capul lui, o fericire, un \el, un ideal, pe c`ndla mine totul e zdrobit, sf[r`mat, cioburi. Ceva =i mai grozav:nici m[car at`ta! C[ci mijlocul meu de lupt[ pe care-l soco-team at`t de ]nalt, at`t de serios ]n compara\ie cu preocup[rilecanine ale amicului meu princiar, era factice, inexistent. Eratot a=a de inexistent ca =i crima aceluia care s[v`r=e=te un aten-tat, cu un pistol de copii. Arma adev[rat[, puternic[, r[sun[-toare, fusese ]ntrebuin\at[ la vreme de prin\ul Georges =i ples-nise ]n mìnile lui. Plesnise, plesnise... ea a crezut c[ n-a fostnici o arm[ ]n mìnile lui, ci un bluff... tot un pistol de copii...dar ce importan\[ poate s[ mai aib[ asta pentru mine?

Pe c`nd strada care se mi=ca, pe c`nd toate aceste grupuricare se ]nt`lnesc aci, ]n gura pie\ei, se adun[ ]n fa\a depo-zitelor en gros, ce se deschid cu puternice p`rìtiiri de ob-loane, umplu =i dezumplu platformele tramvaielor =i p`ntecelero=ii ale autobuzelor, toat[ aceast[ zarv[ =i agita\ie are unscop precis, bine l[murit: foamea, stomacul, grija zilei noi caresose=te. Mijloacele nu intereseaz[. Mijloacele nu intereseaz[.Pentru bucata de pìne a copiilor lui, individul acesta enorm,cu =or\ alb, p[tat de s`nge, m[celar de bun[ seam[, care trecepe l`ng[ mine =i-mi prive=te mirat hainele prea elegante pen-tru o lume at`t de matinal[, ar trage lungul lui cu\it ]nfipt pedup[ car`mbul cizmei =i ar lovi cu dezn[dejde... A=a voi lovi=i eu... Pentru c[ un cu\it am =i eu, aci ]n car`mbul sufletuluimeu, din care mireasma oric[rei frumoase... generoase inten\iis-a volatilizat... a r[mas doar cu\itul, a=a cum ]n creierulocna=ilor de adineaori a r[mas doar zgura neagr[ a crimei,

174 Gib I. Mih[escu

dup[ ce oricare f[r`m[ de g`nd bun a devenit neant... secre-tul domni\ei Alba... Preda Buzescu... fotografia cu periculoas[inscrip\ie... To my dear... faithful... secretul teribil care poatefi m`nuit ca o teribil[ arm[...

+i-acum, m[ urnesc ]n direc\ia ]n care a apucat-o prin\ulRaoul... Idealul lui era legat de lan\ =i e un c`ine... Dar e unideal bine piept[nat =i curat... prin\ul ]nsu=i ]i face baiezilnic[... E ceva curat =i, ca tot ce e curat, sf`nt... ]ntr-uncuv`nt, e un ideal...

}n g`ndul meu acum, simt totul necurat =i meschin... amgustul acestei am[r[ciuni pe limb[... dar e singura poart[...}n ochii mei nu mai v[d dec`t un cap ras de de\inut, cu r`slarg =i ]mbietor... Ce mai r[m`ne de f[cut? hai, ce zici? sepr[p[de=te el ]n hohote...

+i urm`ndu-m[ greu, cu adev[rat ca un om beat, ]n lumeaasta a dimine\ii, care nu s-ar da de la nimic ]n l[turi pentru oboab[ de fericire, fie ea chiar o felie de p`ine, eu m[ g`ndesc]nc[ la frumuse\ea sf`nt[, haotic[, a donquichottescului meuvis, care s-a n[ruit ]n noaptea asta ]n bulg[ri grei de realitate.

+i pornesc, ]n sensul cel adev[rat al secolului meu, s[ tragcu urechea la u=i =i s[ prind firul ]nt`lnirilor secrete ale don-nei Alba, cu nobilul declasat =i demodat din mansarda ob-scur[ =i suspect[, ]n care mi-am g[sit trist =i dubios s[la=.


}n diminea\a asta de ]nceput de iunie, domni\a Alba mi-aie=it ]nainte cu fr[gezimea ei de auror[, ]n gr[dinu\a geome-tric[ din fa\a casei sumbre, pe c`nd mi se deschidea poartagrea de fier. I se deschisese =i ei, ]n acela=i timp, u=a cu as-pect funebru a marelui portal. Doamne, era un f[cut cudomni\a Alba: ea r[m[sese singura fiin\[, cred, care mai pu-nea un pre\ pe ultimul vl[star al Buze=tilor, pe meritul de ate trage dintr-un anume s`nge, merit care acum trecuse ]npartea cailor =i-a c`inilor. (Pentru c[, sunt sigur, dac[ ar fiposibil s[ ofer prin\ului Raoul pe Preda Buzescu, ]n loculc`inelui cel nou, mi-ar r`de pur =i simplu ]n nas.) Acumdomni\a ]nso\ea ]n chipul cel mai tandru pe-o domni=oar[care-=i ajunsese de bun[ seam[ al treizecilea an al vie\ii. Ov[zusem adesea pe aceast[ domni=oar[ intr`nd ]n cas[ =i =tiamc[ e fiica domnului smolit =i nervos, pe care-l g[sisem ]n ca-mera de a=teptare a maestrului, o dat[ cu boier Gile, c`ndp[trunsesem pentru prima oar[ aci, ]ntr-o doar[, s[-mi ]ncerc=i a=a norocul. (Vai, c`t timp e de atunci =i c`t de pu\in m-amdeplasat, ]n sensul adev[rat al prezen\ei mele ]n aceast[ cas[,din locul ]n care m[ g[seam ]n acel timp; dar vremea mise pare c[ a sosit, a precipit[rii lucrurilor!) Mai =tiam c[domni=oara a fost coleg[ de pensionat cu domni\a Alba,

176 Gib I. Mih[escu

domni=oara Ani=oara Sava, fiica tot a unui soi de Buzesc poate,un Buzesc ]n devenire, dar din alte motive: pentru c[ povestealui nu e dec`t una din variantele multiplei tragedii a claselorrom`ne=ti suprapuse, pe urma loviturii cumplite a reformeiagrare. Domnul Manolache Sava, v[z`ndu-=i mo=ia ]njum[-t[\it[, =i-a v`ndut =i restul neexpropriat \[ranilor, pentru a-=icump[ra imobile la ora=: o mare cas[ de raport pe-o arter[activ[ a capitalei =i o alta, de locuit, o vil[ boiereasc[, ]n-tr-unul din cartierele noi =i elegante ale Bucure=tilor. Darprimul imobil, grevat de angarale ascunse, i-a fost repedesmuls la licita\ie, pe baza unei senza\ionale ac\iuni pauliene,deschise =i c`=tigate de creditorii neipotecari ai v`nz[torului,astfel c[ din frumoasele milioane v[rsate drept pre\ de boie-rul Sava, el nu se alese, pe urma socotelilor port[relului, dec`tcu vreo c`teva sute de mii, ]n chip de m`ng`iere. Dar se vedec[ un destin aprig urm[rea pe nefericitul boier: la c`\iva anidup[ lichidarea celei mai ]nsemnate p[r\i a averii sale, se isc[grav pericol =i pentru cea de a doua cl[dire. V`nz[torul eic[tre domnul Sava tocmai murise, dar proprietarul anterioral locului, pe care r[posatul ridicase vila, deschisese proces]n anularea actului de ]nstr[inare a terenului (actul acesta sef[cuse ]n timpul ocupa\iei germane, pe valuta de-atunci =i ]n-tr-o vreme c`nd parcul, ]n care se ridicase mai t`rziu vila cubucluc, nu avea nici pe departe valoarea de ast[zi). Procesulacesta, ]nceput demult, din o mul\ime de motive de fapt =ijuridice, era din cale-afar[ de periculos pentru domnul Sava,noroc nu numai c[ ap[r[tor al s[u s-a erijat chiar domnulGeorges Radu +erban, dar =i c[ maestrul ]=i f[cea un punctde onoare din dob`ndirea victoriei, ]n aceast[ lupt[ ingrat[,


]mpotriva fo=tilor precupe\i, cavafi =i papugii de Bucure=ti,mul\i ajuta\i de mil[ domneasc[ =i boiereasc[, ca =i a fun-c\ionarilor parveni\i prin incorectitudine, s[lbatici la orice felde c`=tig =i gata s[-=i calce cele mai sfinte angajamente. (Laprocesul dint`i, c`nd domnul Sava pierduse prima cas[, mae-strul, pe atunci ]n plin debut, nu fusese angajat.)

}n timpul din urm[ am luat =i eu parte la aceast[ lupt[inegal[ (c[ci cele mai multe =anse sunt de partea cealalt[),care m[ ]nsufle\e=te tocmai din acest motiv, =i cu toat[ spai-ma domnului Manolache Sava, c`nd a v[zut c[ maestrul ]itrimite loc\iitor, am izbutit s[ ob\in pe baza unor incidentedestul de iste\e dou[ am`n[ri, ce s-au bucurat de oarecarev`lv[ ]n culisele Palatului. Totu=i, tocmai aceast[ ocolire abil[a decisivei fondului de c[tre maestru e de natur[ a speria multpe boier Manolache, care a ajuns de-o nervozitate de ne]n-chipuit, =i a abate cu des[v`r=ire pe simpatica lui copil[, carepoate presimte =i se scutur[ de pe acum de r[ceala duhuluinegru =i apropiat al s[r[ciei aproape lucii, pentru oameni caei, ]nv[\a\i ]n bel=ug.

Poate tocmai din cauza acestei situa\ii foarte precare a unorsuflete din tagma ei, dac[ nu va fi o afec\iune chiar cuadev[rat din cele mai puternice, doamna Alba arat[ o at`t depasionat[ prietenie Ani=oarei Sava. O \inea cu bra\ul petre-cut pe dup[ =ale, ea, doamna Alba, pe care o socoteam rece=i ]n orice caz cu totul re\inut[ la efuziuni, mai ales dinainteaunei ter\e persoane. }i c[uta necontenit ochii =i c`nd trecuipe l`ng[ d`nsele, auzii conversa\ia ]ntrerupt[ de dou[ ori deaceea=i exclama\ie, emis[ pe-un ton pu\in prelungit, de-un

178 Gib I. Mih[escu

patetism vibrant =i ]nv[luitor: „My dear!“ care m-a f[cut s[tresar aproape vizibil. Vas[zic[, astfel roste=te ea pe acest mydear; cum trebuie s[-l =opteasc[ oare? mi-am spus at`t detulburat, c[ am salutat cu bra\ul tremur`nd literalmente. Mi-aur[spuns am`ndou[ cu sur`suri de bun[voin\[ =i apoi am auzitconversa\ia ]ndep[rt`ndu-se, cu cel de-al doilea my dear, care]nso\ea, dac[ nu m[ ]n=el, stabilirea datei unei revederi. }ns[trebuie s[ mai fi =i v[zut cineva pe doamna Alba ]n diminea\aaceasta de iunie, pentru a-=i putea face o idee c`t de slab[ destarea mea sufleteasc[, dup[ ce mi-a p[truns ]n auz tonul cu-vintelor de pe fotografie. Tot sufletul meu vibra la unison =imi s-a p[rut c[ sunt ]ntreg o not[ muzical[ =i alt nimic; amavut limpede senza\ia prefacerii unui corp material ]n sunet,]n fluid, ]n vibra\ie, a=a cum trebuie s[ se rezolve materia ]nsuflet, c`nd bate ceasul destinului.

Nu =tiu dac[ a\i avut vreodat[ aceast[ impresie, dar ori dec`te ori am v[zut o femeie frumoas[ ]ntr-o diminea\[ de iu-nie, am crezut c[ ea se ]ncheag[ chiar pe loc din nel[muritulacela prea luminos al aerului ]mb[t[tor de tare. Dac[ n-ar fifost al[turi Ani=oara, care, oric`t de fin[, de distins[ =i cu unpl[cut prelung al fe\ei, era totu=i o realitate, a= fi crezut,v[z`nd singur[ pe Alba, ]ntr-o ]nfaptuire mitologic[. }n-f[ptuirea se realiza pe m[sura apropierii unuia de cel[lalt,pentru c[ vaporoasele ]n=el[ciuni ale surplusului de lumin[disp[reau cu c`t ]naintai spre adev[r; dar ]n afar[ de acestjoc al ochiului, care acum se manifesta cu o intensitate rar[,ceea ce de data aceasta m-a uimit peste m[sur[ a fost p[rulAlbei, pe care azi ]l vedeam ]nt`ia oar[ neacoperit de nimic,a=a zburlit =i parc[ topindu-se pe ]ndelete pe fondul perspec-


tivei, ]ntocmai ca ]n fotografie. Dar, minune a minunilor, i-amdescoperit =i nuan\a lui adev[rat[, care de-acum ]nainte nuva mai avea cum s[ mai m[ ]n=ele. Am plecat de la brun, cas[ m[ opresc la culoarea castanei, =i iat[-l acum, ]n=el[torul,prins ]n autentica lui ]nf[\i=are. E aproape blond, un blondcenu=iu, care sub intensit[\i felurite de lumin[ poate lua as-pecte felurite; dar, liber de orice v[l, e blond cenu=iu, uncenu=iu m[t[sos =i schimb[tor, care d[ o paloare anume, unmat sobru =i distant exuberan\ei de alb din figur[, atenu`ndastfel =i ]ntunecimea, at`t de pronun\at[ c`nd e adumbrit[de boruri, a ochilor. Am acum ]n fa\[ personajul din fotografie=i aud glasul, cu intona\ii prelungi =i c`nt[toare, pronun\`ndpe acel my dear pe care el l-a auzit de at`tea ori =i mair[scolitor, =i mai sf`=ietor de suflet, ]n =oapt[. „Spune\i-mi,m[ adresez treptelor pe care le urc poticnindu-m[, spune\i-midac[ n-am dreptate s[ nu-mi apar mie ]nsumi at`t de meschin,trec`nd ]n revist[, cu o luciditate de uciga= ]n preajma lovi-turii, diversele faze ale ac\iunii ce preg[tesc.

Acest sunet my dear =i aceast[ ]nv[luire, a bra\ului... mi-ecu neputin\[ s[ v[d acest gest nemuritor, aceast[ via\[ pur[str`ng`nd st`rvul lui Buzescu, aceast[ muzic[ a patimii =op-tind la urechea craniului eminescian de muribund: My dear...Eu nu cred — poate pentru c[ o aud mai rar — dar de acum]nainte ]mi va fi imposibil s[ cred c[ exist[ ]ntr-alt[ limb[ oexpresie mai potrivit[ pentru o astfel de =oapt[ =i pentru at`taiubire... dar de ce c`ntecul [sta se adresa Ani=oarei Sava? Pen-tru c[, reexamin`nd cu toat[ seriozitatea desf[=urarea lucru-rilor, mi-e cu neputin\[, ]n glum[ m[car, s[ atribui acestuipatetism al tonului o c`t de ne]nsemnat[ inten\ie, ]n leg[tur[

180 Gib I. Mih[escu

cu trecerea mea concomitent[ pe acolo... S-a pierdut casaboierului Sava =i e nevoie de consola\ie mai patetic[, sau...?

Prin\ul Raoul mi-a l[murit, pu\in mai t`rziu, povestindu-mide afec\iunea ]ntr-adev[r neobi=nuit[ a Albei pentru priete-na ei de copil[rie =i pension, amenin\at[ acum de s[r[cie =ir[mas[ nem[ritat[.

Iat[-m[-s deci ]ntors din pretinsele pribegii ale ocupa\ieimele — care fac pe madam Matilda s[-mi c[ineasc[ soarta— ]n mansarda ]nnobilat[ de istoric =i romantic vl[starboieresc, priz[rit printre cocote =i alte epave ale existen\ei.Aurica e fericit[ de revedere =i m[ invit[ chiar ]n prima dup[-amiaz[ la cafelele ei. }mi face cuno=tin\[, dar cam peste m`n[,cu Irma Caraczony, c[reia, amintindu-mi de povestirea Auric[i,]i spun „contes[“.

— A=adar (m[ str[duiesc ]n orice moment s[ aduc vorbadespre Buzescu f[r[ a p[rea c[ o doresc anume), a=adar, avemonoarea s[ fim vecini cu un prin\ =i o contes[...

— Eu nu mai sunt contes[, ofteaz[ atunci Irma Caraczony,=i ochii ei cu cearc[ne u=oare, vag ]ncre\ite, r[m`n c`tva c[sca\i]n vreun trecut real ori ]nchipuit... Nici n-am fost vreudate...]ns[ mama mea... s[ =tie dumneta... a fost fiche de contes[.

— Nu m[ ]ndoiesc deloc, cum nu m[ ]ndoiesc nici deprin\ul din fund.

Irma, crez`nd c[ ]nc[ glumesc, se sim\i obligat[ s[-mi re-cite strofa din balada popular[, cu vitejia Buze=tilor, pe careo aud astfel =i ]n aceast[ a treia versiune, de ast[ dat[ cuaccent unguresc. Avea o gur[ mic[, c[ptu=it[ cu un ro=u preaviu, c[ruia rujul de pe buze nu-i ad[uga aproape nici un luciu


umed, caracteristic, =i ochii-i erau ]ncondeia\i pe deasupra despr`ncene negre, cu fir m[runt, r[sucit =i mat, pe care nu =ile sub\ia prea mult. Era ]ntr-adev[r ]n toat[ fiin\a ei o de-licate\e, =i-n cuv`nt =i-n gest, care m[ f[cea s-o cred dintr-oob`r=ie mai sub\ire =i tocmai din cauza asta m[ amuzam mults-o v[d l`ng[ Aurica, s-o =tiu c`=tig`ndu-=i existen\a la fel caAurica =i s[-mi amintesc ]ntruna c[ dincolo de peretele Auric[ilocuie=te nobilul domn Preda Buzescu. }ns[ Aurica p[rea camagasat[ de interesul pe care-l ar[tam Irmei; ea m[ ]nf[\i=aseanticipat, de bun[ seam[, drept amicul ei — mai de-aproape— cu toate c[-i r[spl[tisem cu supratarif d[rniciile ei fizice =isentimentele (sau poate tocmai de aceea) =i acum, la primacuno=tin\[ cu o nou[ vecin[, iat[, leg[tura noastr[ nu p[reas[ reziste deloc. }ns[ eu doream s[ cunosc c`t mai de aproapetoate vecinele domnului Buzescu, s[ m[ ar[t generos cu toate,s[ pot intra oric`nd ]n camera fiec[reia, la nevoie s[ m[servesc chiar de eventualul lor concurs, ]n m[suri pe care nule pot ]nc[ prevedea, ]n ac\iunea ce mi-am propus. Dar, toateastea trebuie s[ se petreac[ pe nesim\ite, s[ par un b[iatcheltuitor =i stricat, foarte fericit c[ m[ g[sesc ]n vecin[tateaat`tor fete de via\[ =i cu totul nep[s[tor c[ am un vecin prin\,pe care mi-e indiferent c[-l cheam[ Buzescu, fie chiar =i Pre-da pe deasupra. Apoi mai trebuie s[ m[ ar[t =i inconstant,tocmai pentru a ]nvedera c[ nimic serios =i cu logic[ suit[ nupoate trece prin capul meu =i pentru a putea culege c`t maimulte date asupra persoanei domnului Buzescu, a-l reconsti-tui dup[ c`t mai diverse impresii, fie ele chiar ale unor femeisimple; ]n sf`r=it, pentru a deveni eroul mansardei =i a faceca zvon despre mine s[ ajung[ =i la urechile Alte\ei sale, cu

182 Gib I. Mih[escu

care \in neap[rat s[ m[ ]mprietenesc =i s[-l trag (eu, chefliul=i nep[s[torul ]n sentimente, omul care trece din femeie ]nfemeie, singurul ]n care poate avea ]ncredere cel ce iube=tecu adev[rat), la c`teva =edin\e cu vin =i cu c`ntec, unde sufle-tul se des\elene=te =i unde orgoliul de a te ar[ta iubit de cinevaanume, de deasupra tuturor n[dejdilor =i trec`nd peste toateconvenien\ele, se ]mp[uneaz[ =i plesne=te ]n adev[rate crizede dest[inuire =i sinceritate. (Mai ales c`nd ascult[torul pareun biet nefericit, os`ndit s[ nu aib[ parte niciodat[ de-un ast-fel de noroc.)

Dar „contesa“ Irma m[ intereseaz[ ]ndeosebi. Aurica (eu\in acum minte =i cele mai ne]nsemnate am[nunte din con-versa\iile ce sunt nevoit s[ am cu aceste femei) mi-a ]mp[rt[=itc[ Irma, mai ales, iube=te pe prin\ =i c[ el nici nu se uit[ lad`nsa. Dac[-l iube=te cu adev[rat, ea trebuie s[ mai fi miro-sit unele lucruri, pe care poate nu le-a dest[inuit celorlaltecolege de locuin\[ =i profesie. +i, oric`t, e interesant de aflat,chiar de la o femeie u=oar[ ca ea, sau, mai bine zis, tocmaide la o femeie blazat[ ca ea, ce ]nteres poate produce ]ntr-unsuflet femeiesc alura =i chipul de cear[ al prin\ului cu seam[nde poet genial. Iat[ de ce, c`nd, scoas[ din fire de cochet[riilepe care le schimbam cu prietena ei „cea mai bun[“, Aurica netrimise indignat[ la dracu’, m[ retr[sei la Irma, pe care \inuis-o cople=esc cu glumele, cu r`sul =i mai cu seam[ cu gene-rozitatea larg[, cu care =tiam s[ r[spl[tesc fetele bune, ce mise dau azi cu trupul, m`ine cu sufletul. F[r[ ]ndoial[ c[ numaicantitatea golog[netului de pe col\ul mesei ]ndemn[ pe un-guroaica focoas[ =i cu zgomotoas[ tandre\e =i pasiune, s[accepte onorariul =i s[ nu insiste ]n copil[ria de a-l refuza,


cum avu aerul, pe c`nd ]l a=ezam ]n locul =tiut, cu discre\iacuvenit[. }n orice caz curioasa ei ezitare fu de natur[ a m[]mb[rb[ta: ]i pl[cusem femeiu=tii, afar[ numai dac[ nu fuse-se o stratagem[ bine jucat[ pentru a m[ c`=tiga definitiv prie-tenei sale Aurica. Din spirit de prevedere, m[ ferii s[ mai aducvorba de Buzescu, rezerv`ndu-mi satisfacerea acestei curi-ozit[\i pe ]ndelete =i cu savant[ metod[. Dar a doua oar[ c`ndrevenii la mansard[, chipurile din voiajurile mele de afaceri,observai c[ Irma m[ a=tepta oarecum. G[sii flori proaspete]ntr-un pahar pe m[su\a de noapte — probabil, le ]nnoia zilnic— =i c`nd se trezi dup[-amiaz[ (eu =tiam c`nd trebuie s[ vinaci, ca s[ dau de oamenii mei), veni bucuroas[ s[-mi con-firme c[ ea mi le-a pus. De asemeni ]mi aduse =i o cravat[ —cadou din banii pe care-i d[dusem — =i m[ ]n=tiin\[ glumind,c[ ori de c`te ori m[ vei bucura de d`nsa ]mi va pretindebani pentru a-mi lua c`te ceva.

— Feti\o, dar tu cu ce ai s[ tr[ie=ti? o mustrai cu afectatdulce interes. E vreun prin\ care te ]ntre\ine?...

— Asta nu te prive=te pe tine... =i te rog se nu-mi mai ]ntin-de vreodat[ un ban, ca se me simte insultat[... Am se-\i cum-per eu cadou.., din bani de la mine...

Vas[zic[, aici ]n mansarda cocotelor =i a nobililor pierdu\i,]nfr`nsesem pe prin\. Teribil succes, m[ felicitam cu amar[ironie, dar, trebuie s[ spun, =i cu destul amor propriu r[scolit=i r[zboinic. M[ gr[bii s[ fac semn cu ochii ]n direc\ia undevenea apartamentul lui Buzescu:

— Nu cumva o fi tocmai prin\ul nostru, din fundul cori-dorului? insistai s-o descos, pentru a nu pierde aceast[ nimeri-t[ cotitur[ de conversa\ie...

184 Gib I. Mih[escu

— O, \i-ai ghesit, r`se ea, d`nd ]nveselit[ din umeri.— Aurica mi-a spus c[ e=ti nebun[ dup[ el...— Auriche minte, ea se le=in[ dup[ d`nsul =i nu vine se-i

spun[...— +i el nu te bag[ ]n seam[.— Eu nu baghe ]n seam[ la mine? Se spune eu: el nu baghe

]n seama pe ea... Asta s-o =tii de la mine! ]nclin[ ea de maimulte ori din cap, privindu-m[ conving[tor...

— Mi se pare c[ v[ l[uda\i am`ndou[.— Eu n-am nevoie se laude... Eu sint plictisite p`n[-n g`t

de prin\ aste serite la cap =i gonit de amante...!— Gonit?! Ha, ha... ha... Nu mai spune, l-a =i gonit.., care

amant[? Aha... aia din fotografie, te pomene=ti...— O iube=te ca nebun... da ea nu vrea se vede la el... i d[

dor de poman[, un ban, colo, ca la chine...}mi exprimai nedumerirea pentru aceast[ atitudine: nu-l

mai iube=te =i-i d[ bani, stimul`nd, cu lipsa mea de ]n\elegere,cu hazul =i cu contrazicerile mele, pe Irma s[-mi l[mureasc[aceast[ bizarerie, de care m[ minunam din cale-afar[ de exa-gerat. +i explica\ia Irmei fu din cele mai simple =i mai fire=ti:nenorocitul a fost iubit c`ndva de femeia frumoas[ din fo-tografie. Pe urm[ ea =i-a g[sit un b[rbat foarte bogat, cu cares-a m[ritat, =i pe el a ]nceput s[-l uite... totu=i, pentru c[ aveascrisori =i fotografii de la ea, ]l mai ajut[ din c`nd ]n c`nd,dar nu mai vrea s[-l mai vad[...

— Cum, are =i scrisori?— Trebuie se aibe... El o are la mune cu ceva, de trimete

la el at`ta b[net... Dar el e prep[dit... o iube=te ca nebun...=i-i vine se-=i zboare creierile de dorul seu...


Mai r[m`nea s[-mi adaoge Irma pe ce temei ]ntocmise easuita asta de deduc\ii, care mi se p[rea foarte natural[. Nu-mai punctul de plecare ]l g[seam ]nc[ obscur. Oare s[-l fi iu-bit ]nainte de a se m[rita =i s[-l fi tr[dat numai de dragulbog[\iei... oare [sta s[ fi fost cuv`ntul insult[tor al frateluiucis ]n duel?... S[ fi scr`=nit la urechea domnului GeorgesRadu +erban c[ a fost preferat unui frate dec[zut, pentruparale... Irma asta ]mi f[cea impresia c[ se bazeaz[ pe o cer-titudine real[ mai puternic[ dec`t orice sistem deductiv...Totu=i, nu mai insistai cu ]ntreb[rile deocamdat[, dimpotriv[,d[dui la dracu’ toate aceste basme care nu „ne“ privesc =i ostr`nsei cu ardoare la piept. +i nu f[r[ cel mai sincer av`nt.Unguroaica asta era o comoar[ de inteligen\[ =i bun-sim\; eam[ scutea de a mai face investiga\ii ]n aripa cealalt[ a cori-dorului, unde aveam impresia c[ istoria asta nici nu p[-trunsese. Aici, ]n dosul frun\ii nu prea ]nalte, dar drepte =icatifelate, unde pieli\a fin[ era imprimat[ ]ntr-o parte de ovag[ urm[ de t[ietur[ sau lovitur[, trebuie s[ s[l[=luiasc[bobul de adev[r care-i va d[rui ]n\elegerii mele ]ntregul fir alvie\ii prin\ului Preda. }mi comprimam deci ner[bdarea de a=ti totul, ]ncerc`nd =i izbutind uneori s[ g[sesc calit[\i alesem`ng`ierilor =i purt[rii intime a Irmei. Altern`nd voluptateacu glume =i istorisiri inventate de mine ad-hoc, pentru areaduce iar conversa\ia asupra subiectului pe care-l alungasemdin preocup[rile noastre cu at`ta indiferen\[, mai putui ob\inede la pasionata mea prieten[ unele am[nunte complimenta-re asupra misteriosului personaj. Totu=i, observam c[ Irmami-ascunde cu grij[ ceva, mai l[murit, ocole=te s[-mi explice

186 Gib I. Mih[escu

r[spicat ce sens are m[rturisirea ei de la ]nceput c[ e plic-tisit[ p`n[-n g`t de „prin\ul [sta s[rit la cap =i gonit deamante“. Nu e greu desigur s[ trag eu o tr[sur[ de unire: dedorul Albei, care l-a uitat, prin\ul ]ncearc[ s[-=i ]ng`nenefericirile suflete=ti cu aceast[ femeie pierdut[, cu preten\ii=i cu oarecare aparen\[ de noble\e.

Foarte bine, foarte bine. Dar tocmai pentru c[ noul aspectal ]mprejur[rii ]mi sur`de de minune — Alba nu se mai uit[la d`nsul, totu=i are nevoie de t[cerea lui —, vreau certi-tudine deplin[, nici cel mai mic punct de ]ndoial[. Mai e =iun punct de zare care se ]nchide pentru putin\ele de realiza-re ale planurilor mele confuze ]nc[, incomplet trasate ]n tu-multul de ne=tiin\[ =i nesiguran\[ care m[ domin[: ]ntre ceidoi nu mai are loc nici o ]nt`lnire. Deci o posibilitate mai pu\inde dominare a frumoasei st[p`ne a visurilor mele. De multeori doar, dup[ dezastrul dosarului, am leg[nat ]n minte, amcompus =i ]ntregit ca pe un episod de roman ori de dram[,momentele gradate ale ]ntret[ierii drumurilor noastre ]n preaj-ma cuibului ei de fericire cu prin\ul nefericit. }ntr-adev[r: otrecere brusc[, bine socotit[, desigur ca din ]nt`mplare, pedinaintea u=ii care se deschide discret. }mi ]nchipuiam chiaro misterioas[ u=[, d`nd ]ntr-un apartament ferit, o garsoni-er[ plasat[ cu me=te=ug =i cu dubl[ ie=ire, pe care trebuia s-ostudiez bine (desigur a unui prieten binevoitor, care o cedeaz[din c`nd ]n c`nd, pentru dou[ ceasuri pe s[pt[m`n[, amicu-lui ruinat) sau, ]n sf`r=it, o c[su\[ retras[ cine =tie unde, dup[o perdea de boschete, de tei ori de plopi. O vedeam din ce ]nce mai clar, mai ]n potrivire cu circumstan\ele momentului,


pe donna Alba, ]naint`nd ]nfiorat[ de aventur[ =i de perico-lul eventualit[\ilor grave; evident, o ]nchipuiam =i eu (=i astami-a pl[cut mai ales din toat[ turuiala cu accent maghiar aIrmei) plictisit[, obosit[ de aceast[ aventur[ veche =i f[r[ie=ire, dar pe care o continu[ din obi=nuin\[ =i din spirit desurd[ revolt[ pentru autocratismul domnului Georges Radu+erban. +i exact ]n clipele ]nfrigurate ale iscodirilor ]ncon-jur[t[\ii, iat[-m[ =i pe mine, privind-o mirat =i salut`nd-o cujen[, preschimbat[ repede ]n r`s ]ncurajator =i complice. Uneorimai complic grotesc =i ieftin scena tulbur[toare: o dorescaceast[ surprindere ]n tov[r[=ia amantului sau — oric`t ]mirepugn[ =i m[ revolt[ aceast[ ]nchipuire —, pentru eficaci-tatea manevrei, ]n plin s[rut de desp[r\ire de amantul emi-nescian, desfigurat total de amor =i de satisfac\ie ]mplinit[...

Aci reflec\ii grele =i sup[r[toare m[ inund[: ra\iunea nuvrea s-o vad[ pe domni\a Alba mic=orat[ de aceast[ apropierer`nced[ =i ridicol[, de gust =i fason perimat. Dar chiar f[r[ s-o]nt`lnesc real ]ndat[ dup[ aceea, numai ]nchipuind-o ]n]nf[\i=area matinal[, cu care m-a ]nt`mpinat pe c`nd ]=i con-ducea prietena, =i ea se ]ndreapt[ ]ndat[ maiestuoas[ ]nputerea min\ii mele, regin[ de drept divin =i etern, chiar dac[a= descoperi-o aici, ]ntr-una din od[ile mansardei acesteia,v`nz`ndu-se cu chibzuit[ tocmeal[, tr[ind voit =i pervers aven-tura nocturn[ a anticei Messalina.

Abia acum, ]n bra\ele cocotei acesteia, care mi-a adus =ide la care mai a=tept revela\ii (=i poate un concurs =i mai activ,mai practic, pe care numai ]l b[nuiesc), care respir[ ]n somnad`nc dinaintea gurii mele =i-mi ]n[bu=[ propria mea res-pira\ie cu adierile st[tute ale urmelor de parfumuri violente,

188 Gib I. Mih[escu

simt c`t de ad`nc e ]mbibat sufletul meu de emana\iile tele-patice ale domni\ei Alba. O simt ]ntreag[ ]n mine, ]n m`inilemele curge s`ngele ei =i, m`ng`indu-i c[ldura ca s[ m[ ]mb[tmai bine de curgerea lui, dau de rotunjimea alb[ sidefie abra\elor sale. Ea este toat[ ]n mine ca o otrav[ pl[cut[, carea crescut nesim\it dup[ lenta-i inoculare =i acum m[ para-lizeaz[ ]n nea=teptate momente pentru durate mai lungi, orimai scurte, dar cu intensitate =i cu exclusivitate de crud =inimicitor acces; numai c[ eu a=tept fericit aceast[ amor\iredivin[, o invoc =i o sorb =i m[ d[ruiesc ei, cu voluptatea =i]nfiorarea candid[ a celui ce-=i zv`rle singur sufletul =i car-nea be\iilor mistice sau reci.

Trebuie s[ fie a mea doamna Alba, c[ci nu f[r[ alt scop atrecut pe dinainte-mi acum =apte ani, c`nd preg[team de s`rgexamene ]nt`rziate, desigur tot pentru ea, necunoscuta. Ea atrecut, ca s[-mi spun[, cu r`sul ei mut, c[ pentru ea =i pentruvia\a ei va fi toat[ truda vie\ii mele...

De la Irma n-am mai putut s[ smulg mai mult deocam-dat[; pare s[ se fereasc[, biata fat[, s[-mi dea rela\ii maicuprinz[toare asupra ]nt`lnirilor sau convorbirilor ei cu prin\ulPreda. Acum observ bine, insisten\ele mele, oric`t de voalate,ea le interpreteaz[ drept un fel de geloas[ curiozitate dinparte-mi, ceea ce o face s[ fie mai prev[z[toare ]n cuv`nt. +inu insist: patima mea, care s-a dezvoltat at`t de re\inut, at`tde comprimat, cu at`tea menajamente din parte-mi, a=a cumtrebuie s[ umbli cu periculoasele preparate de laborator, cumacumulezi gazele inflamabile, gata de dezastru la cea maine]nsemnat[ mi=care gre=it[, e prea lucid[ ca s[ m[ preci-pite vreo ner[bdare, s[ m[ fac[ s[ trezesc b[nuieli cu o persis-


ten\[ inutil[. Nici cele mai mici, mai infime b[nuieli nu tre-buie s[ trezesc.

Mai ales acum, c`nd Alba e ]ntreag[ ]n mine, c`nd g`ndulmeu o pip[ie clar, lucid, a=a cum a= pip[i tablia asta de pat,a=a cum pip[i femeia asta care doarme l`ng[ mine, cum opip[i din ce ]n ce mai ap[sat, mai s[lbatic, pentru a o trezi,pentru a o sim\i =i mai aproape de mine, a o sim\i ]n mine,c[ci ea e domni\a Alba dincoace de pleoapele mele ]nchisecu str[=nicie. P`n[ ]n clipele acestea n-a= fi putut defini at`tde clar, at`t de decupat, at`t de categoric, pic[tura c[rui elixirc[zuse ]n sufletul meu din ochii ei, a c[ror culoare nici acumn-o cunosc: dorin\[, ]nc[p[\`nare, ambi\ie, ]nd`rjire, umilin\[care se cere ]nfr`nt[, n[ucire... Dar acum v[d limpede, citesclimpede: via\a mea nu are sens f[r[ doamna Alba. +i-n vremece liberez pe Irma somnului ei ad`nc, m[ rostogolesc al[turi=i mi se pare c[ m[ cufund ]n moliciunea asudat[ a patuluica ]ntr-o baie de noroi la meschinul g`nd ce mi-a n[z[rit hi-dos, al surprinderii ignobile, cu consens de r[spl[tire pentrucomplicitate, Dumnezeule mare! al acestei fotografii — ulti-ma ratio — sustrase unui dec[zut (]n caz c`nd Irma aredreptate c[ ]nt`lnirile lor au ]ncetat) =i purtate pe dinainteaochilor vinova\i de departe, ca o invita\ie pentru cea mai sor-did[ negociere.

+i iar[=i donquichottescul vis pierdut al procesului formi-dabil m[ umile=te din ]n[l\imea inaccesibil[ =i candid[ apurit[\ii lui de z[pad[ pe v`rf de munte, a elegan\ei lui at`tde rare, at`t de ]ndr[zne\e, at`t de ]ndep[rtate de noapteaasta de insomnie, de mansarda asta cu prin\i =i arti=ti rata\i,cu cocote =i josnice g`nduri de cambriolaj.

190 Gib I. Mih[escu

De mansarda asta sordid[, ]n care ]nsu=i minunatul meuvis alb ]mi porunce=te totu=i irevocabil s[ r[m`n.

La o ]ntreprindere de m`na ]nt`ia, un comis-voiajor dem`na ]nt`i! Astfel trebuie s[ g`ndeasc[ conlocatarele man-sardei, consider`nd lungile mele evad[ri, ]n timpul carora pots[-mi v[d de afacerile mele, s[ locuiesc ]n garsoniera meapropriu-zis[ din parcul Filipescu, s[ primesc pe Voicu\a acolo=i s[ par dincoace tocmai pentru at`tea absen\e un func\ionarmuncitor =i con=tiincios, ]nh[mat la o mare =i serioas[ trea-b[. }n privin\a asta n-am nici o grij[: toate fetele m[ laud[,cu madam Matilda ]n cap. Dar ]mi r[m`ne o singur[ =i ceamai serioas[ ]ngrijorare: opinia prin\ului Preda. Am b[gat deseam[ din rarele noastre ]ncruci=[ri pe coridor c[ Alte\a sa aluat cuno=tin\[ de prezen\a mea aici =i, ca atare, de existen\amea pe p[m`nt. }ntrebarea care m[ munce=te este aceasta:nu cumva ]ns[ =tia el de aceea=i existen\[ ceva mai ]naintede prezen\a-mi curioas[ sub acest acoperi=? }ntr-adev[r, unadorator al so\iei maestrului meu nu a avut el cumva curiozi-tatea s[ afle cam ce fel de indivizi se g[sesc ]n apropiereaiubitei lui? Ce invita\i p[=esc prea des ]n casa ei, ce secretari=i comi=i lucreaz[ ]n biroul b[rbatului s[u? Din atitudinea la]nceput perfect indiferent[ a prin\ului Preda, mai apoi dinu=oara bun[voin\[ ce-mi trimitea de sub musta\a-i trist[, dec`te ori ne ]nt`lneam pe sal[, ]n sf`r=it din satisfac\ia deose-bit[ ce i-o produse primul meu salut, pe care-mi luai inima ]ndin\i s[ i-l fac — f[r[ s[ ne fi prezentat nimeni —, ]n amurgulcoridorului, observai c[ prin\ul meu nu mai e ]n curent, demult (sau poate nu l-a interesat niciodat[), cu personalul de


birou al so\ului iubitei sale. Era singura concluzie cu putin\[de tras din purtarea lui dr[gu\[ =i totu=i ]nc[ rezervat[, dis-tant[ fa\[ de mine; afar[ numai dac[ nu aveam a face cu unactor de m`na ]nt`ia, care a sim\it repede primejdia =i a=teapt[cu lini=te =i ]ncredere, ca agentul fostei sale iubite — cum ]ncazul acesta ar trebui s[ m[ socoteasc[ — s[ ]ncerce primulasalt pentru cucerirea, s[ zicem bun[oar[, a fotografiei dinperete. Dar =i dup[ ce-mi luai a doua oar[ inima ]n din\i =im[ prezentai singur, extrem de politicos =i deferent, f[c`ndu-iun larg compliment =i cer`ndu-mi scuze c[-mi iau din pro-prie ini\iativ[ o astfel de ]ndr[zneal[, el nu se ar[t[ surprinsdeloc, ba dimpotriv[ ]mi p[ru extrem de m[gulit de gestulmeu; ]nc[ =i mai mult, f[c`ndu-mi iar[=i de vorb[ cu madamMatilda, tocmai c`nd era ocupat[ cu aranjamentul apartamen-tului princiar, v[zui c[ fotografia Albei r[m[sese netulburat[la locul ei.

}ntr-o noapte, era t`rziu =i Irma nu m[ l[sa s[ dorm,auzir[m un cioc[nit discret la u=[. Era la mine, era la Irma?(u=a ei se afla cam ]n fa\a alei mele, ceva-ceva mai la st`nga)nu a= fi putut spune. Cu degetul la buze, Irma ]mi f[cu semnde t[cere, z`mbi apoi, vroi s[-mi =opteasc[ cine =tie ce, darrenun\[. +i m[ privi pozna= =i oarecum nesigur, pu\in ]ngrijo-rat[. Ceva mai t`rziu apoi, pe c`nd eram prad[ ]nl[n\uirilor eis[lbatice =i a tuturor interjec\iunilor din vocabularul unguresc,aceea=i b[taie discret[ ]=i f[cu loc ]n urechile mele. C`nd crizaconteni, auzir[m distinct ]n noapte cioc[nitul, de ast[ dat[ dince ]n ce mai tare, =i m[ putui orienta u=or asupra u=ii ]n carer[suna. Se auzea l[murit, c`nd se ]ntrerupeau cioc[niturile:„Irma!... Irma... Comtesse Irma... c’este moi... Preda...“

192 Gib I. Mih[escu

Irma z`mbea la mine, f[c`ndu-mi necontenit semnuldiscre\iei. Nu eram lumina\i dec`t de becul de pe m[su\a denoapte, pe care-l acoperisem ]ntr-un ziar mototolit, pentru a-imic=ora puterea. Pe sub u=a mea nu se putea, a=adar, vedeanici o dung[ de lumin[, ca s[ tulbure pe prin\ din chemarealui, care mi se p[ru tremur[toare =i patetic[...

— Irma, mon ange... ouvre... c’est moi... viens... viens... machèrie... m[ très douce...

+i b[tea iar[=i repede =i modest. }n cele din urm[ zg`l\`i=i m`nerul =i-i auzir[m pasul t`r=indu-se pe podeaua s[lii.

— E beat? ]ntrebai ]n =oapt[.— Pu\in. Nu se ]mbate niciodate de to\. Inse me chiame

]n fiecare noapte, c`nd se face dor de ea... me str`nge prea,tare... =i mai mult dec`t me str`nge... me serute...

Am izbutit apoi s[ smulg vorb[ cu vorb[ Irmei toateam[nuntele scenelor ei de dragoste cu prin\ul. N-o strig[ penumele celeilalte =i nici nu se uit[ la portretul ei, ]n momen-tele acelea. Are grij[ de altminteri s[ sting[ lumina =i tot tim-pul nu vorbe=te dec`t fran\uze=te, grai din care Irma nu pri-cepe dec`t c`teva cuvinte. Lucrul se petrece mai la cinci-=asenop\i. Dar niciodat[ nu e lipsit de delicate\e: dimpotriv[,dovede=te un exces de galanterie, de fine\e intim[, a c[reiamintire face pe Irma, probabil pentru a-mi produce pl[cere,s[ r`d[ dezgustat[, de=i, v[d bine, ochii ei nu par c`tu=i depu\in ]nfrico=a\i, nici m[car ului\i de procedeele lui. Irma, pecare o vrea totdeauna goal[ de sus p`n[ jos, m[rturise=te ]ncele din urm[ c[ se compl[cea ]n rafinamentele lui mai multplatonice, ]n care s[rutul juca rolul principal. Dar este o mar-


gine ]n toate =i ea ]l p[rasea de cele mai multe ori, ]n apro-pierea dimine\ii, ]ngrozitor de tulburat[, de=i amuzat[ =i]nc`ntat[. }mi declar[ ]ns[ c[ prefer[ iubirea unui t`n[rvl[jgan ca mine, s[n[toas[ =i lini=titoare, chinurilor eroticeale unor astfel de degenera\i, boln[vicio=i =i libidino=i.

— O i=tenem... l-a= da lui Auriche cu placere... dar nu vreas[ aude de ea...

Nu-mi venea s[ r`d deloc de transporturile nocturne aleprin\ului Preda, de=i acum aveam la r`ndu-mi certitudineaabsolut[ c[ ]ntre el =i domni\a Alba nu mai exist[ de mult —dac[ nu, ]n orice caz, la distan\e extrem de largi — ]nt`lniriintime. Revederea aceea din gradin[, cu consim\[m`ntul =iaproape sub supravegherea mamei, m[ ]nt[re=te =i mai mult]n supozi\iile mele, de=i amestecul doamnei Esmeralda mi separe ]nc[ extrem de curios =i-mi deschide por\ile unor noi =igrele nedumeriri.

Nu r`d deloc de s[rmanul prin\ dec[zut =i degenerat, pen-tru c[ ar fi s[ r`d de mine; iat[-m[ aci, ]n acest loc care m[degradeaz[, ]n acest pat ]n care m[ dau cu ]mprumut uneiprostituate, pentru a o g[si pe ea, acolo sus, deasupra, dincolode toate g`ndurile =i ac\iunile mele. F[r[ de ea ce-ar ]nsem-na toate aceste g`nduri =i ac\iuni, ce rost ar putea avea ele ]ntinere\ea mea singuratic[, pe care altfel o ]ntrez[resc ]n-grozitor de trist[. Voicu\a, Lilica, fructe pe care le culegi]ndat[, numai doar s[ ]ntinzi m`na. +-apoi unde mai g[se=tifrumuse\ea Albei, aceast[ suprem[ frumuse\e ]n ordinea pre-tins[ de comandamentele sufletului meu? Frumuse\e scump[=i avar[, pentru c[ inaccesibil[ =i ]nc[ indefinisabil[. Ear[m`ne necontenit pe linia vie\ii mele, monarh absolut la

194 Gib I. Mih[escu

cap[tul tuturor \elurilor =i actelor ce s[v`r=esc, necondi\ionat[de am[girea misterului, c[ci cu fiecare pas ]nainte, cu fiecarevoal c[zut, cu fiecare nou[ aparen\[, ea se ]nfr`nge pe ea]ns[=i, se ]nal\[ tot mai fermec[toare, peste str`mtul sau lar-gul orizont al inteligen\ei mele. Ea e pentru mine un pretextde lupt[, =i asta e totul, a=a cum nel[muritul z[rilor =i otravalecturilor mi-a fost pretext de goan[ =i pribegie ]n adolescen\[.Zv`rlit ]napoi de reflexul cenu=iu =i imens al r[zboiului,spune\i dac[ ]n zilele astea sure, c`nd to\i au c[zut din cer,p[strarea unuia singur, care poate n-are dec`t acest unicatribut, exterior dac[ vre\i, dar tot al dumnezeirii: frumuse\ea,spune\i dac[ p[strarea asta, c[utarea asta de raze ]n oceanultern, nu-i o ]ndr[zneal[, =i o frumuse\e. Tot o frumuse\e.

Suntem doar trei ]n=i ]n vuietul enorm al secolului, carene zbatem pentru idolul acestei religii at`t de restr`nse =i dedelicioase. }ncolo, nu =tie nimeni nimic, din larga lumea asta,care ]ncepe acum s[ huruie pe str[zi, o dat[ cu ]nalb[strireaferestrelor de mansard[. Acolo, ]n fund, nemernicul afurisit=i izgonit din raiul pe care =i-l evoc[ ]n[l\`ndu-=i fal=i idoli;atotputernicul care locuie=te ast[zi cerul =i p[ze=te la poart[-icu palo= de fl[c[ri; =i p[c[tosul pe care-l auzi\i dest[inuindu-=ip[catele =i t`r`ndu-se prin noroaiele cele mai abjecte, pentrua se ]nvrednici cel mai de pe urm[ de minunea extremeifrumuse\i.

Trei credincio=i, trei fanatici, trei fra\i de soart[ =i de du-rere, care ne vom ]ntredevora ]n cur`nd sub m[re\ia cerului,sub privirile sfinte ale zeului pe care-l dorim exclusiv.

}ncolo, nimeni nu =tie nimic de noi, iar ei doi, nici m[carde mine.


Pe sala ]n care un bec orb =i uzat abia mai lumineaz[ ladoi pa=i =i unde abia la ora asta a ]nceput cu adev[rat dom-nia somnului, se aude un t`r=et dinainte ]nfr`nt =i umilit, uncioc[nit trist =i ]nfrico=at: Irma... comtesse Irma... chère com-tesse... chère petite...

Iar Irma zace r[sturnat[ al[turi de mine ]n somn profund=i mut, dezvelit[ aproape toat[, cu un bra\ ap[r`ndu-=i s`nulst`ng, cu altul c[zut peste dunga patului, cu albea\a goliciu-nii p[tat[ indecent de umbrele tari ale ]ncheieturilor.

— Viens, o, ma beaute, viens, mon ange, mon bonheur... monunique...

Glasul a crescut mai l[crimos =i mai umilit dec`t poate ficu putin\[. Iar eu r`d lini=tit =i fericit, sigur de acest simulacrude lemn, pe care l-a= ceda bucuros prin\ului izgonit deadev[ratul idol. +i-n ]nvigurarea alb[ a dimine\ii de var[ trasezprimele linii hot[r`te ale meschinului meu plan de ac\iune.

Dac[ la ]nceput nu i-o fi p[rut curios Voicu\ei interesul pecare-l ar[tam inform[rilor ce-mi da despre Alba, e f[r[ ]ndoial[c`t se poate de firesc. Orice secretar de avocat e ]n drept s[se intereseze de familia patronului s[u; =i-apoi, un brav eleval maestrului Georges Radu +erban =tia doar s[ spun[ o ]ntre-bare f[r[ a trezi o c`t de ]ndep[rtat[ suspiciune. Afar[ de asta,aveam grij[ oric`nd, ]n conversa\iile noastre, s-o ]ntreb cu uninteres =i mai mare despre familia ei, despre Sm[r[ndi\a =itipul ei, despre ea ]ns[=i, despre progresele f[cute cu revistateatral[, pl[nuit[ la „Ru=i“, =i pe care o =i scriseser[ autoriisolicita\i. Acum se ]mp[r\iser[ chiar rolurile =i ]ncepeaurepeti\iile. Dup[ ]ndemnul meu, Voicu\a primise =i ea s[ joace;

196 Gib I. Mih[escu

f[cea ]nt`i pe-un ]nger mic =i cuvios, pe care vremurile noi,]ntoarse la p[g`nism, ]l prefac ]n amora= obraznic, =i-apoi, ]nalte tablouri, pe-o feti\[ de =coal[, care d[ rela\ii naive desprecursurile ce urmeaz[, ]nc`t, din jocul me=te=ugit al cuvinte-lor =i-al locului r[spunsurilor, s[ r[sar[ ]ntors[turi hazoase =ialuzii necuviincioase. Voicu\a era amuzat[ de rolurile ei tocmaipentru c[ vedea c[ eu m[ amuz la r`ndu-mi, mai ales c[ re-plicile ce trebuia s[ dea nu erau lipsite de sare =i me=te=ug.+i asta motiva ]ndeajuns ]ndemnurile mele de a se dedica maiamplu =i mai ad`nc studiului lor =i ambi\iei de a se ]nf[\i=a obun[ artist[, de=i conveneam am`ndoi c[ ]n fond totul nu-idec`t o copil[rie =i textul ce trebuia s[ ]nve\e, o ridicol[meschin[rie. }mi pl[cea c[ aceste rezerve \inea s[ le readuc[adesea ]n convorbire ]ns[=i Voicu\a, care se compl[cea ]ns[de minune ]n noua ei preocupare; tocmai pentru a atenuaimpresia acestui zel ]n ochii mei, ea vroia desigur s[-mi ates-te =i mai ]n glum[ =i mai ]n serios c[ nu pune nici un pre\ peaceast[ simpl[ distrac\ie, ca oricare alta.

Dar tocmai aceast[ nep[sare, afectat[ =i totu=i dezmin\it[la fiecare moment de fapte, dovedea fragilitatea sufletuluiVoicu\ei, inconsisten\a lui, lipsa lui de interes substan\ial pen-tru ori=ice pe lume. Singura ei grij[ pe care =i-o tr[da cu voieori f[r[ voie la fiecare moment, de a p[rea c[ n-o surprindenimic, c[ n-o poate ]nc`nta, dec`t superficial, nimic, exerci\iupe care =i-l ]nsu=ise p`n[ la falsificarea propriului s[u suflet,dovedea golul sp[im`nt[tor din[untrul acestui bibelou, pecare altfel nu l-a= l[sa a=a u=or din bra\e. Voicu\a vroia, a=adar,s[-mi arate c[, la fel cu Sm[r[ndi\a =i cu celelalte prieteneale ei, e o blazat[ =i o hipercivilizat[; nu face caz de cultura


ei, pentru c[, asemeni, \ine mor\i= de pedanterie s[ nu fieacuzat[. }ns[ dac[ dore=ti s[ cuno=ti gradul ei de cultur[, n-aidec`t s[ ape=i pe-un buton: atunci ea va ]ncepe s[ turuie oricete intereseaz[ din literatura francez[, german[, englez[ =ichiar rom`n[, precum =i tot ce e ]ndeob=te cunoscut din lite-raturile celelalte, va ]ncepe s[ turuie despre orice tem[ dinfilozofie, pe care a urmat-o la facultate, lu`ndu-=i licen\a cubile albe =i distinc\ie; ]ns[ se va da b[tut[, chiar f[r[ s-o ]n-trebi, ]n privin\a limbilor vechi, care o plictiseau, matematicii,„pe care n-a ]n\eles-o niciodat[ =i a ]nv[\at-o papagalice=te,de=i a avut note mari la ea“, =i ]n sf`r=it teologiei, pe care oad[ug[ ]n chip de haz. +tiam de asemenea c[ ea citea mult =iera at`t de satisf[cut[ de bagajul cuno=tin\elor ei, ]nc`t lic[rulacela de bucurie care-i umplea ochiul, c`nd abordai o tem[de discu\ie ce-i era familiar[ — de exemplu dac[ aduceai vor-ba despre Proust, despre Paul Valéry, despre predilec\iile in-vertite ale lui Rimbaud sau despre Montaigne, de omni re sci-bili din domeniile pe care \i le indica la ]nceput — cu c`t odovedea mai informat[ =i mai mul\umit[ de sine, cu at`t of[cea s[-mi par[ mai m[rginit[. Discu\ia odat[ terminat[, ease pref[cea ]n copil[ dulce, afecta pe mititica scump[, ce vreas[ fie r[zg`iat[ =i g[sea c[ teribilul, dup[ inten\ia ei, contrast]ntre omni=tiin\a ei =i ]ntre nevoia de copil[rie, de zbenguial[,de alintare, de gungureal[ de copil, care se uit[ la tine cuochi bulbuca\i de frica pedepsei, e tot ce poate fi mai original=i mai cuceritor. Se da peste cap pe divanul meu, l[s`nd s[-icad[ rochi\a, =i a=a destul de scurt[ — era pe vremea rochii-lor scurte —, descoperindu-=i astfel linia perfect[ a picioru=elor=i m[tasea neagr[ a pantalona=ilor bufan\i, ]n care ciorapii

198 Gib I. Mih[escu

lucio=i, pentru ea mult prea lungi, se ]nfigeau modul`nd pul-pele =i ]nceputul coapselor, ca la pajii regilor de demult. Astase ]nt`mpla desigur dup[ alte zbenguieli mai m[runte, pe careVoicu\a le f[cea pe covor =i printre fotolii, f[cea pe c[\elu=ulcare m`r`ie, s[rea de pe scaune, f[cea gimnastic[, iar c`nd]n ardoarea mi=c[rilor, ca ]ntr-un fel de uitare a locului undese afla, ]=i dezvelea astfel dedesubturile m[t[soase, se ro=eatoat[, ]=i ascundea fa\a ]n palme, privind cu aceia=i ochi, at`tde dr[g[la= bulbuca\i, prin gratiile degetelor desf[cute, pen-tru a controla, evident, cu acela=i aer copil[resc, impresia pecare nu ]ndr[zneala gestului, ci noutatea priveli=tii putuse s-opricinuiasc[. Odat[ veni cu o carte ]mpachetat[ proasp[t dela libr[rie. Pentru c[ inten\ionat ]nt`rziam s-o ]ntreb ce areacolo, de=i a=ezasem pachetul ostentativ pe col\ul biroului(eram sigur c[ vrea s[ m[ dea gata cu cine =tie ce nume abra-cadabrant), nu se putu s[ nu-mi dest[inuiasc[ din proprieini\iativ[:

— Nu =tii ce =i-a cump[rat feti\a aici?Ridicai ignorant din umeri.Desf[cu ]nveli=ul =i-mi plimb[ pe dinaintea ochilor o carte

pentru copii, de cur`nd ap[rut[. +i m[ asigur[ c[ de la untimp s-a dedat cu des[v`r=ire lecturilor pentru copii, singurelecare o mai amuz[ =i-i ]mprosp[teaz[ sufletul.

Dest[inuirea poate c[ ar fi fost interesant[, dac[ nu ar fifost f[cut[ cu aceast[ nevinovat[ miz[ ]n scen[.

M[ ar[tai foarte minunat de noua ei dispozi\ie sufleteasc[=i m[ declarai ]n deplin acord cu seceta de veritabil[ litera-tur[ din ultima vreme. }ns[ pentru a ocoli eventualitatea vre-unor considerente de mai lung[ durat[ =i perspectiva unui


eventual comer\ de volume puero-literare, schimbai vorba,inform`ndu-m[ de progresele partenerilor ei la repeti\iile re-vistei. }mi povesti =i despre cei prieteni =i despre cei numaicunoscu\i. Admira\ia ei mergea mai ales spre domni=oaraScumpa Caragea, al c[rei talent, ]mi afirma categoric, e dea-supra oric[rei a=tept[ri. Mai ales naturale\ea jocului ]n at`tde variate fa\ete — pentru c[ ea de\inea cele mai multe =imai importante roluri — este ]ntr-adev[r uimitoare.

— Dac[ e cu adev[rat descendenta domni\ei Ralu, ]mid[dui cu p[rerea, lucrul e c`t se poate de firesc.

Dar Voicu\a nu =tiu s[-mi precizeze din care Carageadescindea aceast[ Scump[. Pentru c[ ne g[seam totu=i la capi-tolul beizadelelor, o ]ntrebai ]ntr-o doar[ dac[ n-au oferit vreunrol =i Albei Ypsilant. Fu pentru prima oar[ acum, c`nd obser-vai o u=oar[ contractare ]ntre spr`ncenele Voicu\ei.

Precum e limpede de b[nuit, principala leg[tur[ care m[\inuse at`t de str`ns de fata aceasta mic[ era tocmai putin\ade a-mi s[tura, prin ea, curiozitatea pentru o mie =i unu delucruri, privind pe cea care m[ interesa mai mult dec`t oricepe lume. Voicu\a avusese c`mp larg s[ cread[ =i s[ rosteasc[despre doamna Radu +erban tot ce putea s[-i treac[ prinminte. N-o contraziceam deloc =i nu-mi dam nici un fel dep[rere, chiar atunci c`nd vedeam clar \`=nind exager[rile =ifierb`nd, oric`t de voalat, eterna invidie femeiasc[. Eu nuf[ceam dec`t s[ a\`\ t[ciunii, c`nd focul vorbirii amenin\a s[se sting[. Astfel putusem afla de dubla „grandomanie“ a doam-nei Alba, adic[ de „exagerata“ p[rere ce-o avea at`t despreob`r=ia, c`t =i despre frumuse\ea ei, de „aerele ei de filan-

200 Gib I. Mih[escu

troap[ cu care vrea s[ „epateze“, de „s[r[cia“ din care a scos-oso\ul ei, de „frica nebun[“ de a nu-i displace printr-un fel saualtul =i a se trezi ]ntr-o bun[ diminea\[ deposedat[ de palat,de bijuterii, de automobile =i de toate „fumurile“ ei de maredoamn[, ]n sf`r=it de groaza =i mai mare a doamnei Esmaral-da ca fiica ei s[ nu se aventureze ]n cine =tie ce gre=eal[, carear fi trimis-o cu toat[ familia (familia era: mama =i v[rul) pestrad[. De la Voicu\a aflai c[ doamna Alba primise ]n dar dela so\ul ei casa din Bucure=ti =i una din mo=ii, dar c[, dona\iafiind ]ntre so\i, ea putea fi oric`nd revocat[ (recunoscui acicompeten\a juridic[ a lui Radu).

Ea ]mi aduse chiar c`teva lumini mai mult asupra caracte-rului lui Georges Radu +erban, care, =tia =i ea, ]n via\a conju-gal[ se purta ]ntr-adev[r ca un tiran, desigur cu m`nu=i, dartiran. Voin\a lui era lege pentru to\i ai casei =i, mai mult subinfluen\a mamei ei, doamna Alba trebuise s[ se supun[, pen-tru a-=i salva situa\ia. Afar[ de asta, ]n toate familiile mai ]ncontact cu casa maestrului, se credea c[ acesta se dedicase =imai amplu, dup[ c[s[torie, avocaturii tocmai pentru a punecap[t c[l[toriilor ei =i ambi\iei de a-=i etala ]n str[in[tatefrumuse\ea, bog[\ia =i aerele. Adic[ exact ceea ce-mi =optise=i Raoul. }n c`teva cuvinte, ea conchidea apoi c[ toat[ m`ndrianem[surat[ a doamnei Alba se n[ruia lamentabil la picioareleso\ului ei, accept`nd, fie sub ]ndemn, fie pentru c[ se obi=nuiseastfel, trista stare de roab[, de dragul c`torva bijuterii =i degroaza s[r[ciei. Or, asta nu dovedea c`tu=i de pu\in un sufletprinciar, c[ci tot orgoliul ei dem[surat devenea astfel caduc=i ridicol...

— Poate c[-=i iube=te so\ul? m[ interesai cu groaz[.


— Da... foarte mult... ]ntre ei e o diferen\[ de dou[zeci deani... Desigur, conteaz[ c[ va „cr[pa“ ]naintea ei =i atuncidona\ia redevine valabil[. Asta i-e toat[ iubirea... ]ns[ se]n=al[ ]n aceste roze speran\e... prin\ul Georges se \ine preabine =i duce o via\[ prea restr`ns[, ca visul s[ i se poat[ reali-za, n-avea grij[. Pe urm[, c`nd va ajunge de 50 de ani, ce os[ mai foloseasc[ dona\ia ambi\iilor ei... o s[ fie o p[c[leal[,de-o s[ r`d[ =i ea singur[, mu=c`ndu-=i m`inile de necaz.

C`nd vrea s[ fie crud[, Voicu\a =tie s[ te ]nfioare cu nou-tatea ei, tocmai pentru c[ era a=a mic[ =i ochii ]i luceau at`tde tare, parc[ vibra de ur[ tot corpul ei ]ntr-at`t de mic c[ altsentiment nu mai avea loc s[ precump[neasc[; din lips[ despa\iu, sentimentele se manifestau pe r`nd ]n acest trupu=orfrumos. De aceea eu nu puteam conveni c[ logica ei esteadev[rat[ p`n[-n ad`ncul tuturor consecin\elor. Premiselesunt certe: domnul Georges Radu +erban ]=i tiranizeaz[ ]ntr-unfel so\ia, adic[ n-o las[ ]n voia fanteziilor ei de femeie fru-moas[ =i dorurilor ei de duc[; punctul acesta pare a fi adev[rat=i-mi convine de minune, ]mi place. Dar ea nu se hot[r[=te]nc[ s[ se scuture de robie, nu din cauza diamantelor, a mo=iei=i a aerelor de grande dame, ci pentru c[ nu se poate hot[r]]ndeajuns. Voicu\a a mai atins =i un alt punct, care-mi con-vine iar[=i nespus, =i e confirmat de-un fapt indubitabil, lacare am fost martor =i al c[rui rost adev[rat abia acum ]ncepes[-mi apar[. Al[turi de ea e b[tr`na doamn[ Esmaralda, carepoate cu adev[rat s[ fie obsedat[ de groaza mizeriilor de totfelul ce p`ndesc din umbr[ =i care chinuie ]n aste vremurivitrege pe at`\i urma=i ai st[p`nilor trecutului, pe at`\imo=tenitori de nume =i de s`nge ilustru. Ea ]ntr-adev[r tre-

202 Gib I. Mih[escu

buie s[ fie prea atent[ la mi=c[rile fiicei sale, ea nu se sfie=tes-o ]nso\easc[, supraveghind-o de departe, chiar la un ren-dez-vous, dup[ toate aparen\ele de adio, al fiicei sale, ea tre-buie s[ joace un rol cov`r=itor ]n nefericire sentimental[ dinultimul timp a bietului prince Preda din mansarda madamMatildei.

Dar ]ntrebarea care ]ncepe s[ se zbat[ acum ]n mine =i s[m[ fr[m`nte cu putere este: dac[ un ]ndemn contrar ar venitot a=a de persistent dintr-o direc\ie opus[, doamna Alba nus-ar g[si oare ]ntr-o prea sensibil[ cump[n[? Hm, iat[ cevacare merit[ mult[ medita\ie: ]n orice caz, acest ]ndemn con-trar n-ar avea de luptat numai cu b[tr`na mam[ =i cu un co-pios act de dona\ie, a c[rui validitate at`rn[ ca un fir de p[rdeasupra faptelor ei. Dar peste actul acesta =i peste bijuterii,amintirea unei anume priviri a ochilor ei, ca =i acea aplecare]nfrunt[toare a capului pe spate, m[ face s[ trec ]ndat[.Voicu\a a mai enum[rat: aere de grande dame, dar rostindastfel, ea a=az[ ]n sens peiorativ punctul pe adev[ratul i ]naceast[ ordine de lucruri. A=a cum am v[zut-o pe Alba ]n re-alitate =i a=a cum g`ndul meu o vede ne]ntrerupt, ]n\eleg deminune c[ st[p`nul ei nu e acest tiran de Georges Radu +er-ban, pe care, din datele mele =tiu c[ nu-l iube=te =i nu l-aiubit niciodat[, ci unul c[ruia i se d[ cu toat[ ardoarea, cutot sufletul, cu tot corpul: aristocraticul, sensul, ]nclinarea sprearistocratic, son penchant pour. Ea nu poate concepe altfel tre-cerea ei prin via\[, c[derea material[ i se pare un atentat ladreptul ei de a str[luci, i se pare un ultragiu al frumuse\ii eides[v`r=ite, deposedarea acestei frumuse\i de podoabele pie-trelor str[lucitoare =i mai ales de podoaba cea mai de seam[:


posibilitatea de a ]mpr[=tia, ]n clipa ]n care ar fi dorit, bine-facerile de care poate dispune.

Voicu\a traduce toate astea prin cele mai materiale expresiicu putin\[, dar eu =tiu ce trebuie s[ aleg din dispozi\ia ei dea b`rfi. Se poate s[ m[ =i ]n=el ]n aceast[ privin\[: oricum,]ns[, am impresia limpede, c[ Voicu\a nu g[se=te ]n[untrulei nici un s`mbure de nelini=te ori de ]ndoial[, care ar pune-o]n ]ncurc[tur[ ]naintea ]ntreb[rilor =i atacurilor vie\ii. La eatotul e drept =i f[r[ complica\ii: ]i place ori nu-i place ceva.Considerente laterale, care s[ se interpun[ ]n calea voin\eiei, constituind adev[rate piedici cu totul =i cu totul de ne-]nvins, a=a ceva nu exist[ pentru ]nfior[tor de marii ei ochipe fa\a mignon[. +i totu=i, ]n cinstea ochilor [stora, s-ar ficuvenit mai multe posibilit[\i de cr`ncen[ ezitare, de lupt[cu sine ]ns[=i. A= fi dorit-o o fiic[ de comunist intransigent,bun[oar[, ea ]ns[=i o ]nver=unat[ adept[ a teoriilor ro=ii. Aca-parat ]n ]ntregime de lan\urile vie\ii burgheze, ]n care observc[-mi merge convenabil, ba chiar peste a=tept[ri, a= fi con-trazis concep\iile ei, cu ardoarea avoc[\easc[ a celei mai cal-de convingeri, de=i n-am stat niciodat[ s[ m[ ]ntreb serios,nici c`nd f[ceam pe hamalul la Br[ila, care sistem social arputea fi mai suportabil. Pe vremea aceea e drept c[ frecven-tam unele cercuri socialiste, dar numai curiozitatea m[ du-cea acolo, =i parc[ ]n r[zvr[tirea frenetic[ a oamenilor acelo-ra, ]n scr`=netele lor de revolt[ =i-n poticnirea ra\ionamentelorlor (erau unii adorabili ]n ignoran\a lor =i-n st`ng[cia aproapebuf[, cu care conduceau greoiul car al logicii retorice) m[sim\eam mai la ]ndem`n[ eu, fugarul f[r[ motiv, vagabondulde amorul artei. Pasiunea m-a atras sub toate formele ei de

204 Gib I. Mih[escu

manifestare =i oamenii aceia, unii extraordinar de inteligen\i,de=i orbi\i de credin\[, al\ii mai nevoia=i la cap (cea mai cum-plit[ inegalitate, cea mai \ip[toare nedreptate cu distribuireacalit[\ilor naturale, a inteligen\ei =i a meritelor, acolo amv[zut-o), dar ]nsufle\i\i de aceea=i patim[ f[r[ z[gaz, clocotenorm de cascad[, m[ \ineau parc[ magnetizat sub luciul stra-niu al urii =i dorului lor de r[zbunare.

Dac[ acum ]ns[, ferit de cuirasa maturit[\ii =i de lama recea unei lucidit[\i sceptice, care uneori m[ nemul\ume=te orichiar m[ agaseaz[ literalmente, a= putea rezista tenaceoric[rei tenta\ii ideologico-sentimentale, fie ea plasat[ ]nst`nga, ]n dreapta ori la mijloc, cu siguran\[ ]ns[ c[ a= ocupabucuros o pozi\ie extrem[ =i diametral opus[, c`nd a= g[si ofat[ ca Voicu\a, a=ezat[ din timp, =i nu din diletantism, debun[ seam[, ]n pozi\ia advers[. Jocul contrastelor =i al con-trariilor e tot ce m[ amuz[ mai mult, m[ cov`r=e=te, m[ ]nfi-oar[ =i m[ asmute, =i sunt nespus de fericit c[ domni\a Albaocup[ real =i mai cu seam[ suflete=te un turn de filde= ]nchismuritorilor de r`nd, la um[rul c[rora tocmai pentru asta m[simt nespus de mul\umit, ]n aceste momente de mare tensi-une a vie\ii mele, c[ m[ g[sesc.

}n schimb Voicu\a =tie s[ anihileze, ]mpreun`nd elementecare se anuleaz[ reciproc, orice diferen\e care ar constitui vreostavil[ satisfacerii gusturilor ei de moment. }mprejurarea faceca ea s[ nu fie numaidec`t o Ypsilant, o Basarab, sau mai=tiu ce alt mare nume. Dar chiar de-ar fi astfel, ]i citesc printransparen\a g`ndurilor c[ diferen\a dintre noi n-ar deschideneap[rat ]n[untru-i un teatru de lupt[; dimpotriv[, dac[ acelcare-ar ]nt`mpina-o cu omagiile lui i-ar fi pe plac, poarta su-


fletului ei s-ar deschide de la sine, indiferent de punctul deplecare al nou-venitului sau de ce-ar putea clocoti sub crustaaparen\ei sale.

E pentru prima oar[, a=adar, c`nd Voicu\a las[ s[-i scapeaceast[ contractare a frun\ii, pentru c[ numele doamnei Albaa c[zut iar ]ntre noi. +i cum \in s[-l port din nou de-a lungulconvorbirii noastre, pe care ea se sile=te s-o p[streze ]ntrunatot ]n jurul revistei teatrale, observ c[ nu mai e nici o ]n=elare.Voicu\a e pur =i simplu scandalizat[ de aceast[ doamn[, pecare =tiu bine, o viziteaz[ din c`nd ]n c`nd cu mare deferen\[=i se m`ndre=te c[ are acces la ziua ei de primire. Iat[, nu selas[ nici acum p`n[ nu-mi repet[, cu un aer de degajare carem[ ]nvesele=te, c[ adesea e „nevoit[“ s[-i calce, din motive „fa-miliare“, pragul =i s[-i suporte s[pt[m`nal „fasoanele =i prezum-\iozit[\ile“. +i, pentru c[-mi ghice=te necontenit z`mbetul, pecare nu =tiu cum s[-l ascund mai bine sub mina mea cea maiserioas[ cu putin\[ (poate tocmai mina asta m[ demasc[), ease irit[ din ce ]n ce mai mult, mu=c[ =i zg`rie =i izbucne=te]ntr-o adev[rat[ furie c`nd ]ncerc s-o contrazic. N-am mai v[zu-t-o niciodat[ pe Voicu\a prad[ unui astfel de acces, n-am maiv[zut-o niciodat[ prad[ oric[rui fel de acces. Sub forma astaea m[ atrage nespus =i pieptul mic, dar plin =i seme\, ]=i mode-leaz[ sub impetuozitatea zbuciumului =i mai precis =i mai ener-vant dublul am[nunt al rotundelor lui accidente.

+i iar mi-aduc aminte o ]ntrebare care-mi r[sare uneori,diminea\a, ]n c[ldura patului, c`nd ]nc[ nu sunt deplin trezitde lumina dint`i a zilei: cum se face c[ Voicu\a vine =i pleac[de la a nu =tiu c`ta vizit[ ]n apartamentul meu, a=a cum a

206 Gib I. Mih[escu

venit =i a plecat la ]ntìa? Teama unei complica\ii ]n plus, pecare la ]nceput am dorit-o, dar pe care pe urm[ am evitat-o,mi-a servit de r[spuns desigur; dar totdeauna mi s-a p[rutincomplet, nesatisf[c[tor, acest r[spuns. Acum v[d ]ns[ c[ afost =i stupid.

M[ apuc deci s[ z`mbesc dulce Voicu\ei =i sunt gata s-oasigur c[ am vrut s-o nec[jesc. Dar cum am ]nceput aceast[demonstra\ie, v[d c[ n-am izbutit altceva dec`t s[ torn =i maimult gaz peste foc. M[ apropii tremur`nd de ea =i ]ncerc s-om`ngì, ]ns[ m[ respinge cu furie, ]mi arunc[ mustr[ri grele,]=i ia bascul =i se duce s[ =i-l a=eze ]n fa\a oglinzii. Dar cumse vede pl`ns[, cu ochii ]nro=i\i, ]l tr`nte=te de p[m`nt,izbucne=te de-a binelea ]n lacrimi =i se repede la divan, pecare se azv`rle cu o vigoare nea=teptat[, f[c`ndu-l s[ se lase=i s[ se ridice ]n repezi =i ad`nci amplitudini, de parc[ ar fic`nt[rit ]ntreit. M[ a=ez l`ng[ ea pe covor =i o m`ngì, =op-tindu-i cuvinte de ]mp[care, amestecate subtil cu declara\iide admira\ie. Cu tot zbuciumul ce o agit[ ]n mi=c[ri ritmice,la care particip[ dintr-o dat[ ]ntregul ei corp, v[d bine c[ m[ascult[. Pe urm[ suspinele se r[resc =i m`na mea ]i m`ngìefruntea =i p[rul... pentru a m[ trezi pe nesim\ite ating`ndu-ium[rul =i bra\ul. Voicu\a a ]ncetat s[ suspine =i nu mai facenici o mi=care; parc[ ar a=tepta ceva. Parc[ ar urm[ri mersulmìnii mele, care acum alunec[, reptil[ cald[, pe =oldul eispre coapsa plin[. Dar c`nd vreau s[-i prind buzele sub bu-zele mele, se fere=te; ]n schimb, m`na poate s[ mi se plimbenetulburat[ pe str[veziul neted =i lucios al ciorapilor dem[tase, pe genunchii =i pe pulpele vii =i tari, de mic[ spor-tiv[. C`nd dau a doua oar[ s-o s[rut, ea se ridic[ f[r[ un


cuv`nt, ca o hipnotizat[, traverseaz[ biroul, intr[ ]n dormi-tor =i apoi ]n sala de baie, a c[rei u=[ o las[ deschis[. }ncearc[du=ul, apoi aud clar zgomotul pantofilor trezind pe r`nd so-noritatea pl[cilor de faian\[, aud plesnetul rochiei =i al rufe-lor ]n aer, le aud c[derea limpede =i marchez intervalele din-tre aceste zgomote cu imaginea cople=itoare a gestului cu-venit. Acum Voicu\a a r[mas numai s[-=i trag[ ciorapii, =i mi-o]nchipui ]n c`te-un picior, ]n fa\a oglinzii ]nclinate, tr[g`ndu-icu sup[rarea =i energia cu care s-a despuiat =i de celelalteve=minte. Iar u=a r[m`ne necontenit deschis[. M[ apropiinesim\it, =ov[itor, umilit, gata s[-i cer iertare, ]mbr[\i=`ndu-igenunchii, s[rut`ndu-i mijlocul gol. +i ezit la fiecare pas, ne-sigur, surprins, fericit. Ciorapii au c[zut =i ei, i-am auzit, c[ciluciul alb al faian\ei vibreaz[ =i la atingerea m[tasei, iarauzu-mi congestionat ar ]nregistra acum =i zborul unui infu-zor. Iar de acolo nu mai vine acum nici o mi=care, nici celmai ne]nsemnat zgomot: sunt a=teptat desigur, totu=i m[ apro-pii tiptil, ca un ho\. N-am atins nimic, n-am provocat nici celmai slab sunet; a=a c[ e de mirare cum u=a a fost repezit[]n pervazul ei cu puternica-i detun[tur[ caracteristic[, toc-mai c`nd degetele-mi tremur[toare se ]ntindeau, s[ m[ spri-jine, spre acela=i pervaz m`ntuitor. Totu=i cheia n-a fost]ntoars[ =i acum fo=netul dens =i r[scolitor al du=ului bom-bardeaz[ vehement pere\ii de por\elan ai c[zii cu moleculelemilioanelor de proiectile pulverizate. +i u=a st[ ]ntre noi, bari-er[ docil[, gata s[ cedeze la prima ]mpingere. De ce n-a ]ntorscheia =i de ce a a=teptat at`ta p`n[ s[ arunce u=a ]n pervaz?Dintr-un anume punct al dormitorului a= fi putut urm[ri ]nvoie toate mi=c[rile ei, i-a= fi putut vedea nest`njenit de nimic

208 Gib I. Mih[escu

toate misterele corpului. A= fi putut — dar n-am c[utat acestloc fermecat, de=i am fost a=teptat at`ta. +i u=a a revenit, parc[ea ]ns[=i uimit[ de n[t`ngia mea, s[-=i ]mbuce cadrul cu acelclac sec =i dispre\uitor. Dar cheia n-a fost ]ntoars[ =i asta esemn c[ s-a l[sat anume =i-un mijloc de corijare: o simpl[, ou=oar[ presiune =i z`na stropilor de rou[ ]mi va ap[rea toat[,]n toat[ minun[\ia farmecelor ei mignone, ]n cea\a ploii irizatede razele verii, str`mbate de groasele geamuri gofrate. R[-p[itul du=ului e o chemare energic[, imperativ[: acum s-aoprit. A pornit iar, ca s[ se opreasc[ din nou scurt: un aviz, osoma\ie... A doua soma\ie... Pauz[... A treia soma\ie...

V[d pielea fin[ strepezit[ de recele aspru al periei de ap[=i nu mai v[d nimic. Izbesc u=a =i ]naintez...

M[ prime=te un \ip[t ]ngrozitor, de moarte. M[ love=te caun drug greu =i m[ abate ]n l[turi. Voicu\a s-a chircit melc ]nmijlocul conului de ap[, ]n cea\a fin[ a pic[turilor reflectatede fundul c[zii. E toat[ o spiral[ alb[ Voicu\a =i-i v[d acum]n b[taia du=ului doar ]ncovoierea spin[rii lucii =i rotundulunui =old exagerat de nefirescul pozi\iei. Dar vorbele ei suntgrele =i \ip[tul ei hot[r`t; trebuie s[ dau ]napoi orbit, z[p[citde ploaia =i de tonul categoric al indign[rii teribile. M-am refu-giat tocmai ]n fundul biroului, ]n dosul mesei mele de lucru.Prin ]ntredeschiz[tura u=ii de la baie, pe care n-am avutputerea s-o arunc zdrav[n dup[ mine, ]n rama-i ermetic[, amauzit chiar, ]ndat[ dup[ ie=irea mea, ]ncetarea brusc[ ar[p[itului de ap[. Peste c`teva minute numai — trebuie s[subliniez asta, ]ntr-un interval de timp mai pu\in de zecimeacelui ce i-a trebuit s[ se dezbrace, de=i logica lucrurilor ar ficerut invers — Voicu\a a traversat dormitorul ]mbr[cat[ per-


fect de corect, ]n u=orul ei costum crême de var[, pudrat[ gata=i cu bascul de m[tase, de aceea=i culoare ca =i rochia, a=ezatstrict ]n locul unde =tia ea at`t de cochet s[ =i-l a=eze. C`nd at[iat apoi biroul cu pasul mic =i ]n\epat, mi-a aruncat ]ntreac[t, m`ndr[ =i ]necat[ toat[ ]n cel mai sarcastic dispre\:

— Credea\i c-o s[ mearg[ a=a u=or... cum ar merge cu vreodoamn[ Radu +erban oarecare?

La b[t[ile ]n u=[ discrete =i semnificative ale contesei Irman-am r[spuns deloc, de dou[ nop\i ]n =ir. De altfel m-am ]ntors]n od[i\a mea din mansard[ trec`nd cu mult[ precau\iune pecoridorul gol. Numai ]n prima sear[, ]n fundul cotului careduce la apartamentul prin\ului Preda, am surprins iar pe ma-dam Matilda ]ncovoiat[ de la mijloc cu urechea lipit[ de u=aAuric[i. Dar p[=eam at`t de ]ncet, c[ ea nu m-a sim\it =i, pen-tru a nu-i da de veste c[ am sosit din peregrin[rile mele pro-vinciale, m-am refugiat pe v`rful picioarelor ]napoi, =i-am mair[t[cit vreo dou[-trei ore p`n[ s[ m[ re]ntorc =i, nev[zut denimeni, s[-mi reiau ]n primire camera. Cum =tiam mai de mult,din propria-i m[rturisire, Irma, de c`te ori revenea din ora=singur[, ]ncerca la u=a mea dac[ sunt „acas[“. +i-acum ]ncerc[la fel, ]n prima noapte, =-apoi ]n a doua: a=teptam molcom s[reintre la ea =i s[ se culce =i-apoi p`ndeam cu urechea ve-nirea prin\ului Preda din ora= sau pasu-i t`r=it de la u=a luispre od[i\a ei. Dar cum nimic nu se auzea, plecam dup[ vreotrei ceasuri ]n garsoniera mea, ca s[ dorm cum trebuie. A treianoapte m[ odihnii bine acas[, pe divanul cel larg =i bun, cas[-mi restabilesc lipsurile de somn. A patra revenii din vremela mansard[; madam Matilda m[ sim\i tocmai c`nd ]ntorceamcheia ]n u=[ =i-mi ur[ bun[ venire. Cum b[gasem de seam[,

210 Gib I. Mih[escu

]n aste dou[ nop\i din urm[ petrecute aci, ea se culca ]naintede venirea Irmei, a=a c[ ]n noaptea asta n-avea cum s[-i deade veste. +i ]nt`mplarea f[cu ca tocmai ]n noaptea asta s[ sepetreac[ aceea ce doream, astfel c[ lucrurile ie=ir[ de minune.Pe la unu =i jum[tate s[ fi fost, nu puteam distinge clar pecadranul fosforat al ceasului de m`n[, Irma reveni singur[ca de obicei =i ]ncerc[ la u=a mea. Irma venea totdeauna sin-gur[, pentru c[ prefera s[-=i exercite profesia acas[ la clien\iori la hotel; ]n od[i\a ei avea fotografii =i obiecte reprezent`ndamintiri, pe care \inea s[ le fereasc[ de obscenit[\ile verbale=i faptice la care se dedau mu=terii. De altfel, pe c`t putusemprinde de la ea, avea clientel[ constant[ =i cu orar stabilit:oameni ]nsura\i, studen\i serio=i, doi preo\i catolici =i unulortodox, o doamn[ ]n v`rst[ cu lornion =i liceeni sfielnici;contingen\a zilnic[ nu era prea bogat[ — oricum o prefira cuaten\ie =i ]n majoritatea cazurilor o permanentiza, mai alesc[ aproape toat[ i-era adus[ sub garan\ia prieteniilor mai vechi.

A=adar, nu r[spunsei Irmei, nu d[dui semn de via\[. O auziicum ]nchise dup[ sine u=a ei =i-apoi a=teptai calm, ]ncerc`nds[ stabilesc pozi\ia exact[ a acului vag luminos, care indic[orele dreptunghiularului meu Longines. Locul minutarului ]lputeam stabili u=or; ]ns[ orarul, oric`t de luminos, pentru c[prea scurt =i rotund, gre=eam totdeauna s[-l a=ez exact la locullui pe linia dreapt[ a celor dou[ =iruri de cifre. M[ nec[jeamcu nespus[ pl[cere de aceast[ neizbutin\[, care m[ f[cea, ca=i ]n cele dou[ nop\i trecute, s[-mi g[sesc de lucru pe ]ntu-neric. Ridicam butonul =i ]nv`rteam acele la ]nt`mplare; apoic[utam s[ le stabilesc direc\ia cu mult[ luare-aminte, ]n sf`r=itdam drum pentru control unui mic felinar electric, pe care-l


luasem anume ]n vederea acestor nop\i de veghe =i al altoracu un rost ce p`n[ acuma doar ]l n[z[ream. +i nu izbuteams[ ghicesc dec`t rar adev[rul; m[ ]nd`rjeam ]n adev[ratul]n\eles al cuv`ntului =i nu sim\eam c`tu=i de pu\in povara tim-pului. Dar u=a prin\ului Preda o auzii deschiz`ndu-se, cu toatec[ slaba suit[ de sunete ce veneau de acolo putea s[ m[ ]n=ele.L[sai ceasul ]n pace =i ]ncordai intens auzul: pasul abia ]l per-cepeam, dar momentele ritmice ale atingerii cu podeaua ]mi]nf[\i=au mersul acesta mai sprinten, mai hot[r`t, de=i rar =iprecaut. Numai la ]ntors, prin\ul Preda ]=i t`r=ea picioarele,]nfr`nt =i umilit. Acum se auzea limpede =i zgomotul discretal cioc[nitului ]n u=a Irmei. Apoi din ce ]n ce mai ]ndesat,mai st[ruitor.

— Chère comtesse Irma... ouvrez je vous en prie... je voussupplie... ]ncepu vocea pl`ng[toare.

Ascult cu sufletul la gur[ =i parc[ m[ zbat s[-mi proiectezvoin\a afar[, prin pere\i, spre patul Irmei, ca un hipnotizator:

,,Ridic[-te, Irma, =i-l urmeaz[! ]i poruncesc. Ridic[-te! Maitare, prin\ule...!“

Dar rug[ciunile prin\ului au contenit =i ascult zdrobit cumse t`r=e=te pe sal[, jalnic =i ]nfr`nt, pasul lui nefericit... Dis-perarea m[ cuprinde =i m[ str`nge zdrav[n ]n bra\e: ]nc[ onoapte pierdut[...

Nu =tiu de ce nu-mi vine s[ plec, de ce m[ ]nc[p[\`nez s[m[ joc iar cu lumina ]n=el[toare de fosfor a ceasornicului meuoblong. Dar acum jocul nu izbute=te s[ mai m[ c`=tige ca la]nceput. Ba se pare c[ i-am prins =i secretul, dar n-am nici osatisfac\ie pentru asta. A= dori s[ plec =i totu=i de la u=[ m[]ntorc la fereastr[, privesc luminile ora=ului ]n negur[ =i blo-

212 Gib I. Mih[escu

curile de zid ]ntr-at`t c`t intr[ ]n cercurile felinarelor. Pe urm[iar vreau s[ plec... M[ aplec, cu o ]ndr[zneal[ care m[ ]nfi-oar[ abia dup[ ce o s[v`r=esc, deasupra largii stre=ini a man-sardei, s[ v[d dac[ la cap[tul ferestrelor este lumin[; dar ]miamintesc la timp c[ prin\ul Preda ]=i are dormitorul pe =irulod[ilor Auric[i =i Irmei, a=a c[ e inutil s[-mi exagerez curajuldeasupra abisului mut =i ]ntunecat. }n sf`r=it...

Am s[rit ]n urm[-mi ca o panter[. +i m-am lipit de u=[]nfiorat... pa=i pe coridor, pa=ii rari, acum =ov[itori =i la dus,ai prin\ului. }mi vine s[ strig de bucurie: am avut tot dreptuls[ mu=c iar[=i zdrav[n din nevoia mea de odihn[, c`nd m`ineam at`t de lucru, s[ r[m`n aci =i s[ a=tept! B[taia rug[toarere]ncepe =i o dat[ cu ea glasul pl`ng[tor. +i, Doamne, un zgo-mot l[murit de cheie care se ]nv`rte=te. Un dialog care r[sun[]n =oapt[, ]n =oapte tremur[toare, rug[toare, ]n alternan\[cu altele energice, =fichiuitoare. }mi vin chiar l[murit ]n ure-chea mea:

— El n-a venit, i\i jur... am ]ncercat eu singur la u=a lui...ca s[ po\i fi sigur[...

+-apoi, dup[ o scurt[ pauz[, sentin\a:— Bine, a=teapt[...„El n-a venit, ]\i jur“... Poate eu...? Desigur... La u=a c[rui

„lui“ ar mai fi putut ]ncerca prin\ul, ]n interesul Irmei, pe totcoridorul [sta?... Ah, prin\ul meu e fermec[tor, cum ]mi vineel singur ]n m`n[! Acum u=a Irmei se aude din nou. De bun[seam[ c[ a ie=it =i o ]ncuie, =i v[d parc[ prin lemn, cumnefericitul radios ]i ia ]n posesie bra\ul rotund =i cald de som-nul ]ntrerupt. Atunci dau lumin[ mare ]n odaia mea =i ]ntorccheia cu zgomot. Dar nu mai era nevoie. Irma v[zuse dunga


de lumin[ aprinz`ndu-se sub u=[ =i nici n-am apucat bine s[descui ca lumea, c[ ea =i lovea lemnul, cu m`na, cu bra\ele,cu tot trupul:

— Ai venit... deschide.Am deschis larg =i Irma mi-a c[zut ]n bra\e. Pe deasupra

umerilor ei am v[zut capul lui Eminescu mort. Nu mai eraaproape de moarte: ]n clipele astea el murise de-a binelea...Ochii holba\i mai tr[dau o via\[ pe aceast[ masc[ mortuar[,sinistr[ masc[ de cear[...

Foarte gra\ios =i binevoitor l-am poftit pe prin\ s[ intre.Dar Irma i-a r[cnit ]nfuriat[ ]n obrazul stins:

— Mincinos, mincinos, ai spus che ciochenite ]n u=e a lui.Negru — pentru c[ prin\ul trecuse acum de la starea de ago-nie, la aceea a decesului declarat, =i de aci starea de mumifi-care cu o repeziciune ]nfior[toare — obrazul lui se l[sa lovitde revolta ei, umilit, c[dea ]ntr-o parte, plesnit de hazul =i deironiile ei.

N[dejdile mele nu merseser[ p`n[ aicea; jignirea ce vreams[-i fac prin gestul m[rinimos care avea s[ urmeze nu era]mbr[cat[ ]n acest aparat dramatic, pe care i-l da at`t de co-pios bucuria de a m[ vedea =i satisfac\ia de a-l ]njosi pentrumine, ce eclatau acum de pe buzele Irmei. Incapabil s[ ros-teasc[ un cuv`nt, incapabil s[ se mi=te, prin\ul replica doarcu ochii. Ochii lui prinseser[ ]n sf`r=it via\[ =i reac\ionau culumini de spaim[ la fiecare cuv`nt al ei. Dar ceea ce ]l dobo-ra pe prin\ cu des[v`r=ire, =i anume ceea ce socotisem eu c[are s[-l doboare, era tocmai propria lui la=itate, groaza derupere definitiv[, care-l \ineau at`t de imobil, ]n ploaia de

214 Gib I. Mih[escu

oc[ri a unei cocote de mansard[, pe el, prin\ul Preda, urma=ulprin\ilor Buze=ti, =i asta ]n fa\a unui str[in, a unui comis-voia-jor, la salutul respectuos al c[ruia el r[spunsese cu at`ta gra\ie]nalt[, cu at`ta rezerv[ princiar[.

Era timpul deci s[ reintru =i eu ]n scen[: repetai poftirea=i chiar apucai pe nenorocit de bra\, ]mping`ndu-l cu u=urin\[,a=a de mole=it de nea=teptatele lovituri cum era, pe u=a largdeschis[, ]n[untru, spre marea nedumerire a Irmei. Veniser`ndul ei s[-=i holbeze ochii. Dar ceea ce trebuia s[ urmezen[scocisem =i pusesem la punct cu mult[ meticulozitate: p`n[acum avusese loc numai un prolog nea=teptat, care-mi adu-cea, evident, un considerabil ajutor. R[spunsei deci privirilorr[scolite de uimire =i de indignare ale Irmei cu ]nclin[ri dincap, concesive =i milostive. Prin\ul, care st[tea ca un manechinpe picioarele r[=chirate, urm[rea =i el, =i mai distruns ca]nainte, scof`lcit =i descompus acuma ca un cadavru ]nvechit=i dezgropat, limbajul, pe care m[ pref[ceam c[ vreau s[-lferesc de ochii lui, al fe\ei mele. Semnele binevoitoare =i pro-tectoare ale unui comis-voiajor, care intervine la o cocot[ pen-tru un prin\... +i ]n ce condi\ii nimicitoare?... prins cu minciu-na... min\ind ]n dezavantajul chiar acestui comis-voiajor...neizbutind s[ reac\ioneze ]n nici un fel... surprins printr-obrusc[ dezv[luire ca un ulcerat de lepr[ de pe care ai smulsbrusc cear=aful, descoperindu-l ]n cea mai josnic[ =i putred[dec[dere trupeasc[ =i moral[!

Pentru ca s[ duc lucrurile p`n[ la cap[t, dup[ planul meu,am vrut s[ ies zorit, s[ pretextez un voiaj urgent cu un trencare pleac[ la 4 diminea\a. Am ]ncercat s[ reabilitez pe prin\,


m[rturisind c[ ]ntr-adev[r am auzit b[taia lui ]n u=[, c[ eam-a trezit din somnul ad`nc ]n care c[zusem ]mbr[cat, deasear[, c`nd =i madam Matilda a v[zut c[ m-am ]napoiat. }lap[ram ]ns[ st`ngaci, a=tept`ndu-m[ ca Irma s[ izbucneasc[]ndat[ c[ =i ea a zguduit destul de tare u=a mea =i n-a primittotu=i nici un r[spuns. Dar prin\ul a zguduit-o incomparabilmai tare, credeam c[ se d[r`m[ casa, exageram eu, pentru aface =i mai incredibile argumentele ce invocam. Cu trenul dela ora 4 avu loc o adev[rat[ furtun[: cu ardoarea ei un-gureasc[, Irma putu descoperi tentativa mea de minciun[ —oric`t avusei aerul c[ m[ ap[r de dibaci — =i lu`nd pe prin\de umeri, ]l arunc[ afar[ cu un picior aplicat ]n =ezut. Merseicu perfidia p`n[ acolo ]nc`t ]ncercai s[ m[ iau dup[ cel izgonitspre a-l asigura de simpatia mea, dar astfel ca ea s[ m[ smulg[din u=[, =i satisf[cut c[ totul ie=ise de minune, cu des[v`r=iredincolo de a=tept[rile mele, r[spl[tii pe Irma ]n restul nop\iicu sincere dovezi de iubire, reflect`nd fericit c[ ]n momen-tele acestea, ]n ]ntunericul profund, ]n patul sterpelor luiinvoca\ii c[tre chipul invizibil din perete, prin\ul dec[zut ]=iimagineaz[ cum scumpa lui fotografie e terfelit[ de r`sul uneicocote =i al unui comis-voiajor, ]n plin rut dezl[n\uit. +i acestco=mar aievea de o noapte ]ntreag[ va trebui s[ biciuiasc[s`ngele lui albastru, oric`t de ]ngro=at =i mole=it, s[-i ]mproa=tesufletul de indignare, s[-l ]mpung[ cu greaua nevoie a rea-bilit[rii, s[-l fac[ s[ m[ caute singur, s[-mi vorbeasc[, s[ seexplice, s[ se ridice... =i s[ se =tearg[.

Dac[ mai poate fi cu putin\[ s[ fac[ toate astea... Dac[nu, voi vedea, voi g[si altceva... altceva... dracul =tie ce voimai putea g[si...

216 Gib I. Mih[escu

Mai ales acum, omul acesta m[ interesa cov`r=itor. Prive-li=tea recent[ ]mi zugr[vise halul lui de dec[dere =i-mi colo-rase iar[=i la orizont cu azur =i portocaliu cerul n[dejdilor =istr[duin\elor mele. Plumbul opac de deasupra acestei orbec[iriprin mansarde =i prin intimit[\i de cocote se sp[rsese ]ntr-oparte, =i valuri de speran\[ curgeau ]ncoace, ]nconjur`ndu-m[=i s[lt`ndu-m[, f[c`ndu-m[ s[ respir o atmosfer[ mai pur[.Nu mai aveam nici o ]ndoial[, prin\ul Preda era un ]ngerizgonit. Se pr[bu=ise definitiv din g`ndurile ei =i acum sezb[tea ]n \[r`n[, cu bra\ele ]ntinse dup[ zeul care-l alungase.Acum zelul meu prin aceste obscure =i infamante locuri aveaun sens ]n proprii mei ochi, cel pu\in un sens avuabil, la alc[rui cap[t =i izbutin\[ nu mai reu=eam s[ m[ g`ndesc. Zilelefrumoase ale dosarului d[t[tor de nebune=ti iluzii re]nviaser[:don Quichotte, naivul =i romanticul, se ]ntorsese, dar ast[zigloaba lui c[lca pe teren solid, spre o \int[ care nu mai era osimpl[ v`ntur[toare ]n gol.

Prin\ul Preda are o fotografie cu autograf =i mai are, de bun[seam[, =i alte urme ale trecutului... ele pot fi obiecte scumpede frumoas[ aducere-aminte, dar se pot preface =i-n arme ex-trem de periculoase ]mpotriva celui ce n-ar mai vrea s[ aud[glasul aceluia=i trecut. Oare o astfel de prad[ dus[ la picioareledonnei Alba, pentru c[ ea redevine donna, o dat[ cu limpezireaorizontului, n-ar fi ]ntr-adev[r ]ncoronarea unei lupte tot a=ade s[lbatice, de d`rze =i de nobile, ca o victorie ]ntr-un procesr[sun[tor? +i ]nc[, g`ndi\i-v[ prin c`te paragini de mister tre-buie s[ treac[ imagina\ia ei ]napoi, pentru a reconstitui erois-mul de-acuma... Dar s[ t[cem acum, ]nc[ nu =tim nimic, ]nc[n-am dob`ndit nici un punct statornic de reper... Nimic dec`t


o simpl[, o vag[, dar minunat[ speran\[... bra\ele albe nu maisunt p[tate de balele lubrice ale acestui isteric dec[zut.

L-am rev[zut pe prin\ ]n zilele urm[toare =i l-am salutatcu destul[ deferen\[, am primit cu mare satisfac\ie m`na lui,l-am ]nso\it de c`teva ori pe drumul lui, bun[ bucat[ de cale.Am discutat cu el despre vreme, despre politic[ =i literatur[,=i m-am speriat chiar ]ntr-o privin\[ de prea buna p[rere ce-idam prilejul s[-=i fac[ de-un simplu comis-voiajor. Dar el nup[rea speriat deloc de competen\a mea, pe care hot[r`i totu=is-o ]nfr`nez =i s-o m`nuiesc pe viitor cu mai mult[ zg`rcenie=i b[gare de seam[. }n schimb, dac[ prin\ul m[ privea ]n-doielnic, =i cam speriat, era, am citit bine ]n ochii lui, s[ vad[numai dac[ n-am p[strat ]n memorie imaginea ridicolului ]ncare se ]necase ]n noaptea dezastrului s[u =i dac[ ]n dosultuturor manifest[rilor mele de prietenie =i respect nu se as-cunde un s`mbure de amar[ ironie =i o inten\ie de renghi.Evitam, a=adar, s[ aduc vorba de evenimentul petrecut, av`ndoarecum aerul c[ g[sesc nedelicat a o face, ]nc[ l[s`ndu-l ]nacest chip s[ clocoteasc[ =i mai mult de nedumerire =i nesigu-ran\[. }n cele din urm[, ]n fa\a unui pahar de vin, prin\ul Predase hazard[ s[ p[trund[ ]n subiectul de vorb[ p`n[ acum at`tde cu grij[ ocolit de am`ndoi. Teama lui de seam[, a bietuluinobil sc[p[tat, era s[ nu-mi fi ]nchipuit eu c[ Irma i-ar fi me-tres[ =i ]nc[ at`t de st[p`n[ pe d`nsul, „c[-mi face orice felde mizerii vr`nd s[ m[ abandoneze, iar eu ]i ]nghit toate nu-mai =i numai s[ nu m[ p[r[seasc[ de tot“. Nu, ]nainte de toate,asta trebuia s[-mi ias[ din minte, c[ dac[ ea m[ prefer[ acu-ma, el ar avea ceva de pierdut ori de c`=tigat: ]ntre el =i d`nsan-au fost totdeauna dec`t rela\ii corect tarifate =i dac[, ]n seara

218 Gib I. Mih[escu

cu pricina, el s-a purtat cum s-a purtat, asta n-a f[cut-o dec`tpentru c[ avea a face cu o cocot[, pe care, pentru a evitaorice fel de scandal, nu trebuie niciodat[ s-o contrazici.

Prin\ul ]nsu=i observ[, de bun[ seam[, reamintindu-=idesigur =i de alte diferite am[nunte ale ]nt`mpl[rii trecute,c[ explica\ia lui e ne]ndestul[toare. Dar eu m[ gr[bii s[-l ]ntre-rup, pentru a-l l[sa cu aceast[ impresie, =i a-l l[sa, a=adar, cunevoia s[ revin[ mai apoi cu dezvolt[ri =i mai ample. +is[v`r=ii prima tentativ[ de a p[trunde ]n templul p[r[sit =i]nchis pentru trec[torul str[in, m[rturisindu-i cu cel mai per-fect aer de sinceritate c[ nici prin g`nd nu mi-a trecut ca unom ca d`nsul s[ poat[ iubi o simpl[ cocot[, oric`t Irma sestr[duise prin tapajul ei s[ m[ conving[ de contrariul. Ea vrea,evident, profit`nd de o delicate\e rar[ de suflet, pe care o ia,probabil, drept sl[biciune, s[-mi demonstreze ce sacrificiu facepentru mine, renun\`nd la un om ales =i de mare neam; darasta sunt simple manevre de femeie de strad[ cu care suntprea obi=nuit =i nu-mi mai fac nici o impresie, cu at`t maimult cu c`t mi-e perfect egal dac[ o femeie de teapa sa, =ichiar orice fel de femeie, mi se d[ pentru c[ m[ prefer[ al-tuia sau pentru c[ a fost luat[ la goan[ de fo=tii ei aman\i.

Ascult[torului p[ru c[-i place, din parte-mi, aceast[ pro-fesie de credin\[ ]n materie de femei, dar cu siguran\[ c[ lu-mina ochiului meu, pe care o l[sam deschis[ ]ntr-un anumitmod, nu-i pl[cu chiar la fel. Profitai de ocazie s[ merg ]nc[un pas mai departe, exprim`ndu-mi admira\ia pentru oamenif[cu\i dintr-o bucat[, ca mine, pentru care femeia nu joac[nici un rol, =i exprim`ndu-mi comp[timirea, nu lipsit[ de oare-care ironie (de ast[ dat[ =i ]n glas nu numai ]n ochi), pentru


cei care nu se pot m`ndri cu t[ria mea sufleteasc[. Prin\ulPreda c[sc[ ochii mari la mine, dar ]nc[ nu-l l[s[ s[-i scapeceva; primele mele asalturi c[zur[ astfel zdrobite de duritateane]ncrederii lui. Teama de a nu-i da astfel tocmai acum deb[nuit m[ f[cu s[ bat ]n retragere =i s[-i vorbesc de diverseafaceri de ale mele prin provincie: dac[ omul [sta ar p`ndi osingur[ zi ]naintea casei Radu +erban sau dac[ l-ar aducedracu’ ]n instan\[, tocmai ]n momentul c`nd iau cuv`ntul,ridic`ndu-m[ de l`ng[ maestru, toat[ ]ntreprinderea de acum— c[reia-i sacrific nop\i, vigoare =i dreptul de a fi st[p`nulmeu ]nsu=i =i c[reia i-aduc t[ria de a nu ro=i de propriile melegesturi — s-ar n[rui deodat[; ca =i vasta construc\ie b[tut[din lespezi de imagini a dosarului.

}ncetinii deci zelul meu ]n juru-i, f[r[ totu=i a m[ decide s[p[r[sesc pentru un timp mansarda; afectai chiar c[-l ocolescuneori, pentru a-i ]nvedera indirect c[ sunt absorbit =i de altelucruri mai serioase dec`t de astfel de conciliabule ]n doi, laber[rie, despre femei =i politic[. Ba c[utai s[ m[ re]mprietenesc=i cu Aurica, pe care n-o mai v[zusem de mult[ vreme =i carenu m[ ]nt`mpin[ prea vesel[, de bun[ seam[ informat[ poatechiar de buna ei prieten[ despre leg[tura cu Irma =i despreultimele evenimente ale mansardei. Odat[ m[ pref[cui at`t debine c[ evit a-l ]nt`lni, ]nc`t a doua zi m[ c[ut[ singur. }lv[zusem de departe, tocmai c`nd ]ncuiam s[ plec; m[ pref[cuic[ nu-i observ z`mbetul de bun[ revedere ce mi-l trimitea prinlumina slab[ a becului din coridor =i nici m[car c[-l observ ped`nsul: avusei impresia chiar c[ m[ strig[, dar eu fugeam dezor =i astfel d[dui buzna peste Aurica, ]n cotul cel[lalt al cori-

220 Gib I. Mih[escu

dorului; ea tocmai urcase scara, era ]mbr[cat[ de ora= =i aveap[l[ria ]n cap. Astfel putui s[-mi amintesc unde mai cunoscu-sem eu pe Aurica; p[l[ria ce-o purta acum mi-o tr[d[. }ns[ num[ gr[bii s[-i comunic descoperirea mea, c[ci prin\ul tocmaiajungea din urm[ ]n dreptul nostru; abia acum m[ f[cui c[-lv[d =i-l salutai, cu o anume mi=care a ochiului, ]n raport cucompania ]n care m[ g[seam =i din care el trebuia s[ deduc[c`t de indiferente mi-s femeile =i c`t de pu\in sunt de constantsau am predilec\ie pentru una anume.

— Aurico, acum te-am aflat, am pus m`na pe tine... ]istrigai vesel, evident mai vesel de purtarea mea cu prin\ul,care-mi ie=ise de minune, dec`t de constatarea ce f[cusemcu Aurica. A=a e c[-\i oxigenezi p[rul =i \i l-ai t[iat de cu-r`nd...? De fapt e=ti brun[ =i p`n[ acum un an =i jum[tate,doi, ba trei, dac[ nu m[ ]n=el, aveai un minunat p[r negru...Spune repede, repede, dac[ nu e adev[rat...

— Ce te-a g[sit, ]mi r[spunse ea =i m[ privi b[nuielnic...— M[ recuno=ti acum?— Nu te recunosc...— De prin\ul Ypsilant \i-aduci aminte?— Prin\ul... Yp... cum i-ai zis?... Iart[-m[, drag[, dar eu

nu cunosc dec`t pe prin\ul Buzescu...O urmai ]n camera ei, unde-=i scoase p[l[ria =i unde bu-

clele ei scurte =i blonde tot nu m[ dezarmar[!— Dar spune dac[ nu-i adev[rat c[ purtai p[rul lung... =i

negru...?O priveam drept ]n ochi, pentru a-i surprinde orice ezi-

tare, orice ocolire a adev[rului, contempl`ndu-i pielea oache-=[, cum nu poate avea o femeie blond[.


— E adev[rat c[ mi-l oxigenez, dar nu l-am mai purtatlung de c`nd eram feti\[, r`se ea nu f[r[ oarecare nelini=te]n sunet =i priviri... Dar ce vrei s[ spui cu prin\ul [la? relu[apoi cu oarecare seriozitate =i nep[sare... cum zici c[-l cheam[?...

— Ypsilant...— A, ha, Ypsilante...— Atunci \i-aduci aminte...— Da, da, mi-aduc... am ]nva\at =i despre [sta la istorie.Trebuii s[-i povestesc atunci, cu ochiul necontenit ]n gard[,

despre prin\ul Raoul, despre pasiunea lui pentru femeile cup[rul lung =i mai cu seam[ pentru una anume, pe care chiarc-o iubea ]n adev[ratul ]n\eles al cuv`ntulul. Nenorocita n-a=tiut ]ns[ s[ aprecieze acest sentiment, care putea s[ duc[ laurm[ri foarte serioase pentru ea (de=i prin\ul nu mai e a=ade bogat ast[zi, totu=i...!) =i a fugit ]ntr-o noapte, =terpelin-du-i un inel cu care ai fi putut cump[ra o cas[...

— O-ho, o cas[, ]\i cam place s[ exagerezi dumneata!...— O cas[, o cas[, repetai cu aplomb, care nu mai poate

da loc la nici o contradic\ie, ]n glas.— Ce spui!... at`t valora! sc[p[ Aurica, ]ng[lbenindu-se =i

mi=c`ndu-se agitat[ pe scaun.— O, foarte scump era, ]ntregii, =i idioata trebuie s[-l fi

dat pe nimic... S[ nu-\i ]nchipui c-ar fi putut cump[ra un imo-bil ca [sta ]n care st[m, ]n schimbul lui... dar 600 000 lei luape el, de la orice giuvaiergiu de pe Calea Victoriei.

Aurica devenise neagr[-p[m`ntie =i nu-=i putea st[p`ninelini=tea care-o apucase ca frigurile, subit, nemail[s`ndu-minici o ]ndoial[ asupra persoanei pe care o aveam ]n fa\[.

222 Gib I. Mih[escu

Ea p[ru s[ cuprind[ apoi deodat[ toat[ gravitatea situa\ieiprezente, =i, tocmai c`nd m[ preg[team s-o ]ntreb discret =icu semn de lini=tire: „Ti-aminte=ti acum?“, izbucni brusc ]nimpreca\iuni =i insulte la adresa celei cu care o asem[nam =icare se purtase a=a de r[u cu un om at`t de sub\ire. }ns[ b[gairepede de seam[ c[ toat[ ciuda ei asupra „idioatei aceleia,cum bine-i zici“, se referea mai ales la u=urin\a cu care, „pro-babil“ negociase un inel at`t de scump. +i ]ncet[ teribilul dis-curs, care era o adev[rat[ izbucnire de mustr[ri, adresateparc[ unei persoane de fa\[, atunci c`nd ]=i d[du seama binede culoarea cea adev[rat[ a r`njetului meu. Atunci m[ apuc[de um[r =i m[ zgudui, r`z`nd iar[=i vesel =i nep[s[tor, ]nc`tm[ puse din nou ]n nedumerire:

— +tii ce, vrei s[-mi faci =i mie cuno=tin\[ cu prietenult[u... cu prin\ul acela...?

— E inutil... nu-i plac dec`t femeile cu p[rul lung... asta elege la el...

— Ce idiot! ridic[ atunci din umeri =i r`se cu obid[: P[cat!— ]nc`t acum chiar c[ m[ ]ndoii de-a binelea dac[ Auricaera cu adev[rat, a=a cum b[nuisem la ]nceput.

Acum ]n urm[ am adoptat alt[ metod[: c`nd m[ ]nt`lnesccu prin\ul Preda, de orice sunt gata s[ vorbesc, afar[ de fe-mei. +i ]ntorc repede cuv`ntul, c`nd glasul lui ]ncepe s[alunece pe nesim\ite ]ntr-acolo. M[ vede acum mai des ]n com-pania Auric[i =i-i place s[ m[ tachineze, pentru a m[ ]ncura-ja, aprob`ndu-mi =i admir`ndu-mi noul meu gust. }n\eleg c[vrea s[ m[ ]ndep[rteze astfel de Irma; iar ]ntr-o sear[ Aurica]mi m[rturise=te c[ prin\ul i-a vorbit foarte frumos de mine.


Apoi, v[z`nd c[ noutatea asta m[ intereseaz[ ]n chip deose-bit, ]mi spune r`z`nd:

— Tipule, ]\i mul\umesc...— }mi mul\ume=ti... de ce?... (m[ g`ndeam atunci la

prin\ul Raoul).— Pentru c[ mi-a mai spus c[ =i tu i-ai vorbit foarte frumos

despre mine... M-ai descris ]n culorile cele mai nostime... Darc`te-mi povestea el c[ spuneai, =i asta p[rea s[ fie =i g`ndullui, mai s[ cred c[ e=ti amorezat de mine... Dar dac[ m[ sim-patizezi ]n adev[r, de ce nu-mi spui mie direct...? Am b[nuiteu c[ e=ti sfios, cu toate r[\oielile tale... hai, vino s[ te pup...

+i-n pupatul ei zgomotos, ]mi amintii de dup[-amiaza deieri, la sec\ia a 3-a a Cur\ii de apel, unde dusesem toat[=edin\a pe degete, timp de trei ore. Maestrului iar[=i nu-i mair[m[sese nimic s[ vorbeasc[, iar pre=edintele m[ felicitase]n plin[ =edin\[, ]nainte de a se retrage ]n dezbateri, anticip`ndastfel oarecum asupra deciziei =i provoc`nd mare rumoare ]ntab[ra advers[. Domnul Georges Radu +erban m-a condusdup[ aceea cu m[=ina p`n[ la garsoniera mea din parcul Fili-pescu, f[r[ a ]nceta o clip[ s[-=i lase deoparte gravitateavoievodal[ =i f[r[ s[ discute cu mine altceva dec`t afaceri debar[. Totu=i, e un progres considerabil ]n raporturile noastrepersonale c[ a \inut s[ m[ ]nso\easc[ at`ta distan\[ ]n somptu-osul lui Lincoln. Mi-am dat seama de asta mai ales din modulcum m-a salutat =oferul, ]nainte de a tr`nti portiera dup[ mine,dar =i mai ]nainte de a cobor] din m[=in[, m[ g`ndeam ca lacel mai nespus noroc al vie\ii mele la o ]nt`lnire cu donnaAlba, ]ncruci=`nd drumul Lincolnului cu superbul ei Bugatti,pe care-l conduce uneori singur[, ]nm[nu=at[ p`n[ la coate,

224 Gib I. Mih[escu

cu degetele ei sub\iri pe volan. Am propus domnului GeorgesRadu +erban s[ mergem ]nt`i acas[ aci, aproape de palat, ]ncartierul din preajma Bati=tei, pentru a nu se obosi p`n[-nparcul Filipescu. +i privii cu coada ochiului la mi=careatr[s[turilor lui, ne=tiind dac[ nu cumva comisesem vreo gaf[,oferindu-i s[-l duc la d`nsul cu propria lui m[=in[; ]n rela\iilenoastre de la om la om m[ sim\eam cu at`t mai st`ngaci =imai nesigur, cu c`t m[ sim\eam uria= ]n leg[turile noastre deordin profesional, uria= la fel cu d`nsul =i recunoscut de d`nsulastfel. Dar pe obrazul prin\ului nu se mi=c[ nici o tr[s[tur[,]mi r[spunse numai sec c[ vrea s[ fac[ un tur la +osea =i peurm[ re]ncepu s[ fac[ pronosticuri asupra considerentelormagistra\ilor, ]n spe\a pe care tocmai o pledasem =i asuprac[reia pre=edintele ]=i =i tr[dase opinia lui. Era interesant c[,de la un timp, prin\ul Georges nu mai lua cuv`ntul dup[ cepledam eu; asta nu-l ]mpiedica ]ntru nimic, la spe\a urm[-toare, s[ m[ lase s[ vorbesc tot eu cel dint`i. Uneori m[g`ndeam s[-i las o parte din sus\ineri s[ le dezvolte el ]nsu=i;]ns[ o be\ie a succesului necontenit cresc`nd, pe care numaivorbitorii st[p`ni pe argumentele lor =i con=tien\i de magicalor putere o cunosc, m[ ]ndemna s[ nu-i mai las nici o por-ti\[. A= fi dorit s[-l aud, ca orice avocat ]nfrico=at de soartarenumelui s[u, relu`nd argumenta\ia mea, r[st[lm[cindanume puncte din demonstra\ie =i d`ndu-le aceea=i dez-voltare, cu o alt[ rezonan\[ numai, cu muzic[ de fraze]nv`rtite =i argumente succedanee. Dar prin\ul avea elegan\as[ nu scoat[ o vorb[ dup[ mine, ori de c`te ori epuizamdemonstra\ia; m[ asculta, ]mpro=c`ndu-=i plastronul cu fire-le negre ale b[rbii br`ncovene=ti, =i ochii lui p[reau c[ sub-


liniaz[ tot ce spuneam, iar felicitarea de la urm[ =i renun\areala cuv`nt r[m`neau tot aportul lui la dezbatere. Era limpede]ns[ c[ acest moment final, =i pu\in cam cabotin, ]i produceao deosebit[ m`ndrie, a c[rei sc`nteie n-o putea izgoni dinpriviri, iar sublinierile ce le f[cea cu capul ]n timpul ora\iunilormele ]nsemnau pentru to\i cei de fa\[ c[ eu nu f[ceam s[c`nt acum dec`t compozi\ia lui. Dar de unde s[ =tie doamnaAlba toate astea? Nici m[car suplul ei Bugatti, cu tres[ririparc[ de mu=chi =i nervi, nu ne ]ncruci=eaz[ drumul, condusde m`inile ei cu m[nu=i de mu=chetar a la Ludovic al XIII-lea,cu degetele lungi =i fine, pe volanul nichelat. }n schimb, numai24 de ore trecuser[ de la succesul meu cov`r=itor de ieri =iaceast[ femeie voinic[ =i oache=[, cu p[r scurt =i oxigenat,mu=ca buzele mele cu s[lbatic[ furie, ca un corb lacom, ]naceast[ sordid[ mansard[, spre care ]nd`rjirea =i ciuda m[]mpinse iar[=i, ]ndat[ ce portiera Lincolnului se ]nchisese sec,ca =i r[spunsul de mai ]nainte al prin\ului, =i at`t de ermetic,]n urma mea.

}mi place aceast[ via\[ dubl[, aceast[ scormonire cut`rn[copul ]n tot mai ad`nci subterane (de=i opera\ia se pe-trece la mansard[), altern`nd cu victoriile mele juridice =i cutreptele de aspr[ piatr[, pe care urc domol, dar sigur, ]nconsidera\ia principelui Georges Radu +erban. Am impresia,cu fiecare nou[ izb`nd[, c[ el m[ ridic[ la un cin nou, ca unvoievod veritabil; =i-atunci mai cu av`nt ]mbrac salopeta deminer, pentru a-mi t`r] existen\a secundar[ pe coridorul ma-damei Matilda, ca ]ntr-un fund de noroioas[ min[. Din per-spectiva ascensiunii mele contemplu cu mil[ rostogolirea ]n

226 Gib I. Mih[escu

ad`nc a prin\ului Preda, dar nu fac un gest s[-i vin ]n ajutor.El e groaznic de vinovat de p[catul de a fi fost iubit de donnaAlba (sentimentele lui personale nu m[ intereseaz[ c`tu=ide pu\in). Or, nu pot ierta aceast[ cumplit[ vin[ a unui omde m[re\ia aristocrat[ =i frumuse\ea intelectual[ a maestru-lui meu, dar acestei epave pe care trebuie s-o distrug pe ]nce-tul, pref[c`nd-o ]n pulbere =i neant! Cu mare satisfac\ie amobservat c[ prin\ul Preda e sensibil la alcool. Astfel c[ tre-buie s[-mi pierd nop\ile regulat cu el, cum odinioar[ cu prin\ulRaoul, prin c`rciumi, pentru a-i descle=ta sufletul =i a i-l]ntoarce pe dos, ca pe-un trup ]n sala de opera\ii; vinul bun=i rachiul sunt adev[ratele scalpele morale. Numai, ca chirurg,eu trebuie s[ m[ \in bine, =i nu mi-e fric[. Podgoreanul atavicdin mine nu m[ las[ s[ m[ pierd dinaintea individului acestapalid ca un strigoi, ]nchis ermetic ]n at`tea rezerve. Haide, stri-goiule, trebuie s[ dai seama de faptele tale din via\a tinere\ii!}l iau de g`t prietene=te =i-l scutur zdrav[n, ]ndemn`ndu-l s[bea. La ]nceput, c`nd l-am atras ]ncoace, dinaintea fl[c[riicalde =i rubinii ca focul de potasiu, prin\ul Preda p[rea oare-cum jenat =i da totdeauna el cel dint`ii semnalul de plecare;asta m[ f[cea s[ m[ ]ndoiesc de t[ria deghiz[rii mele. Dar peurm[ b[gai de seam[ c[ prin\ul e devorat de o jen[ cu totulprinciar[: c[ci, trebuie s-o recunosc, se mai g[seau multe firimi-turi de-ale trecutului ]n acest sac de amintiri str[lucitoare;prin\ul nu uita c[ trebuie din c`nd ]n c`nd s[ onoreze =i elpecuniar consuma\ia. Cum am adulmecat aceast[ sl[biciune,am =i ]nceput s[ m[ f[lesc, ca un b[iat de pr[v[lie carejefuie=te metodic magazinul st[p`nului, ]n[l\`nd planuri roze


de viitor dinaintea unui negustor falit. Vreau ca prin\ul s[n-aib[ nici o mustrare c[ m[ „toaca“, dimpotriv[, s[ fiesatisfac\ia =i sadica pl[cere c[ m[ pulverizeaz[ el, pe nesim\ite,pe mine, arivistul zorit care-l insult cu d[rnicia mea. M[ in-tereseaz[, a=adar, grozav de chiulhanurile lui din trecut, c`ndarunca elegant =i zglobiu c`te trei pogoane de p[m`nt pen-tru desfundarea unei sticle ce st[tuse dou[ secole ]n nisipulrenumitelor pivni\e fran\uze=ti. Noroc c[ astfel de valori al-coolice nu circulau, m[car acum, pe pia\a noastr[ nocturn[;dar entuziasmul cu care-i culegeam cuvintele de pe buze pen-tru a le rezolva ]n subita chemare a chelnerului =i ]n coman-darea celui mai pre\ios lichid de care dispunea momentan lo-calul — de obicei o nenorocit[ zeam[ indigest[ =i pip[rat[— ]i ]mbujora buzele cu diabolice sur`suri =i-i umplea ochiicu diamantul topit al volupt[\ii de distrugere. Eu m[ str`mbamtotdeauna c`nd ]ngurgitam spirtul concentrat din pahar, darl[s[m s[ se vad[ c[ asta ]mi d[ =i mai mult elan, =i maistra=nic[ ]nd`rjire, ca unui t`n[r novice avid de via\[ ]n mare=i scump, dornic s[ soarb[ cupa necunoscutului cu aprig[ sete.Dar eu nu m[ str`mbam de t[ria alcoolului, ci de mucig[itu-igust; ]n schimb, prin\ul dorea s[-mi dovedeasc[, prin seni-n[tatea dulce cu care ]nghi\ea aceast[ otrav[, c`t de obi=nuite el cu rafinamentele vie\ii, de=i aveam certitudinea limpedec[ nu-i pl[cea nici lui, c`tu=i de pu\in, aceast[ po=irc[ infam[.

La be\ie puteam vorbi ]n tihn[ de Irma =i de Aurica, dareu p`ndeam momentul, mult a=teptatul moment, de a-i s[ri]n g`t cu ]ntrebarea care m[ ustura =i mai cumplit, cu c`t m[ad`nceam mai teribil ]n aceste nop\i de destr[b[lare.

228 Gib I. Mih[escu

Acum puteam s[ intru ]n voie ]n apartamentul lui, dar intraic`teva zile mai t`rziu dec`t a= fi putut s-o fac, iar la fotografienici nu m[ uitai deloc, nici la prima, nici la a doua vizit[, de=i laun moment dat eram l`ng[ ea, o sim\eam din profil.

Astfel, c`nd ]mi c`=tigai, prin aceast[ cumplit[ abnega\ie,dreptul de-a o admira ]n voie, elogiile mele nu mai cunoscur[margini:

— Fosta dumitale so\ie?— Nu.— Sor[?— Nu...— .....— Femeia pe care o iubesc... e aceasta =i nu Irma, femeia

care te iube=te pe dumneata =i de care poate ai fost m[gulitc[ m-a respins ]n fa\a =i ]n favoarea dumitale...

— Bine... (]mi ]ncruci=ai m`inile pe piept)... dar acum amdrept s[ te apuc de um[r =i s[ te clatin cu toat[ str[=nicia...Cum, domnule!... (urlai acum, =i nu =tiam nici eu dac[ jucam]ntr-adev[r teatru sau strigam cu toat[ sinceritatea) cum, dom-nule... iube=ti pe-o astfel de femeie... =i... te la=i insultat ]n ha-lul acela de-o cocot[... Dar dumneata meri\i... (revolta mea seumfl[ pe m[sura fiec[rui nou cuv`nt, pentru a plesni deodat[brusc, dup[ acest „meri\i“ zbierat cu toat[ indignarea, astfelc[ ]ntrebarea ce veni acum =uier[ aproape auzibil =i decep-\ionat)... sau poate ea nu r[spunde la iubirea dumitale...?

Deloc nu mi-a sc[pat aceast[ lividitate de cadavru, aceast[zv`rcolire interioar[, care-i umfl[ pieptul ]ntr-un oftat refu-lat cu spaim[, degeaba acum se scul[ voios =i zglobiu =i b[tucu degetul pe celuloidul transparent ]n dreptul autografului.


— Cite=te aici...M[ aplecai cu bine simulat[ curiozitate =i mul\umire.— Nu ]n\eleg nimic, nimic, ]i spusei.— Cum, mi se pare c[ lucrezi pentru un magazin engle-

zesc...Electric Counting House... r`sei cu poft[, dar, afar[ de ti-

tlu, nici eu, nici patronii =i nimeni din magazin nu mai =tim oboab[ englezeasc[... Ba, pardon, m[ corectai cu un strig[t...eu mai =tiu: All right... Good bye... How do you do... Ah, ha,ha, mai =tiu, mai =tiu: Treanch-coat, Waterproof, Shakespeare,My lady (pronun\ai mi ]n loc de mai, iar el m[ corij[ cu unz`mbet de superioritate)...

}mi traduse el, complet`nd =i cu vorbele care intrau subram[: „Scumpului =i ciudatului, credinciosului =i necontenitnoului meu prieten... m... n... Preda“.., at`t... ah, da =i nu-mele ei... un nume foarte frumos...

— Ce importan\[ are numele... c`nd ea e at`t de fru-moas[...

— A=a e c[ e at`t de frumoas[? Ascult[ aici =i numele ei,f[cu prin\ul entuziasmat: Alba... ce zici. Alba!?... a=a e c[ eminunat...?

— Alba... ]nclinai din cap concesiv. Da, e frumos... ]n-tr-adev[r... e original...

El m[ privi cu ]ng[duin\[, ca pe-un comis-voiajor ce eram,mai r[s[rit, dar ]n neputin\[ s[ ]n\eleg orice lucru mai de-osebit...

— Pentru o astfel de femeie ai face orice nebunie, strigaiconvins, privind ame\it cununa p[rului care se pierdea ne-

230 Gib I. Mih[escu

sim\it pe fondul ]nconjur[tor =i ochii at`t de clari =i at`t dead`nci =i de poruncitori totu=i...

— Orice nebunie! cl[tin[ =i el din cap, repet`nd me-canice=te, cu ochii pierdu\i ]n amurgul od[ii...

— Mai pu\in pe-aceea de a disputa vecinilor de odaie co-cotele ordinare... ad[ugai zeflemisitor =i mustr[tor totdeodat[,r`z`nd plin de bun[voin\[, dar cu sufletul ]ncordat, la p`nd[...

Dar el nu m[ auzi. Privea cu ochii largi, extrem de largi,mi se pare chiar ]n[untrul lui ]nsu=i. +i repeta ]mbecil: „oricenebunie... orice nebunie“.

Atitudinea asta m[ f[cu s[ casc la r`ndu-mi priviri tot a=ade largi. Atunci el parc[ se pr[bu=i =i mai ad`nc ]n acest felde prostra\ie =i ]ncepu s[ bolborosease[ cuvinte care la ]nceputmi se p[rur[ f[r[ =ir, dar pe care apoi le legai, a=ez`ndu-le ]nteribile ]n\elesuri. Alcoolul tare, cu care el ]ncercase s[ m[d[r`me, ]nghi\it ]n noaptea asta =i-n nop\ile trecute, parc[acum ]l ajunsese; altfel cum mi-ar fi povestit el de frumuse\eapiciorului Albei, de albea\a s`nilor ei, de culoarea enigma-tic[ a ochilor, de p[rul ce\os, care se pierde imaterial ]n spa\iu?+i toate aceste am[nunte, pe care, vai, le cunoa=tem at`t debine, ]ntrerupte necontenit de aceea=i bolboroseal[ st[-ruitoare, care ]i ]ndobitocea ochii =i-i ]mpleticea limba ]n gur[:„orice nebunie, orice nebunie...“

Sur`deam din ce ]n ce mai luminat, mai asigurat c[ Albatrebuie s[-l fi izgonit demult, ]nc`t acum el se =i g`ndea la„orice nebunie“. Binecuv`ntam inspira\ia care-mi aduseseaceste dou[ cuvinte pe buze. Dar care putea fi nebunia asta?Nici el poate n-o formulase ]nc[, dar eu trebuie s[ stau ne-contenit de veghe, p`ndind izbucnirea ei, sau, drace! poate


c[ ar trebui s[-i u=urez eu ]nsumi definirea ei, pentru a puteas[ intervin apoi... pentru...

}l priveam evident cu oarecare comp[timire, tras`nd lucidliniile g`ndirii mele =i desigur c[ tocmai comp[timirea astareaduse pe nenorocit la limpezime de minte. Drojdia-i dincuget disp[ru ca prin farmec, numai la ideea insuportabil[pentru aceast[ tigv[ dec[zut[ c[ cineva l-ar putea comp[timi.

R`se spre mine, for\`nd sonoritatea hohotelor parc[, sprea m[ convinge de triumful lui interior. +i ]ncepu s[-mi po-vesteasc[ momente =i scene din amorul lui cu Alba; ]l ascul-tam cu urechea \int[, mai mult pentru a prinde contradic\ii]n am[nute =i incoeren\ele l[ud[ro=eniei.

Degeaba, amice, ]i gl[suia g`ndul meu, astea toate au fostc`ndva, demult, nici memoria nu \i le mai p[streaz[ cum tre-buie! Uneori se oprea ]n mijlocul vreunui pretins dialog cuAlba: „iar ea mi-a r[spuns... st[i, frate, ce mi-a r[spunsatunci?...“ +i apoi spunea ceva care suna ca un r[spuns oare-care. Pe urm[ deodat[ se corija. „A, ba, pardon, asta a fostalt[dat[, ah, da... c`nd ne-am ]nt`lnit...“ +i, discret, ]=i com-pleta reticen\ele singur ]n minte, mie indic`ndu-mi prin lu-mina buzelor =i-a ochilor numai c`t de sublim[ e pentru elamintirea acelei ]nt`lniri. Dar tot ce p[l[vr[gea el consta maimult din reticen\e... Mi-era groaz[ s[-l ]nduplec s[ le com-pleteze. M[ mul\umeam cu m`ng`ierea c[ totul p[rea petre-cut demult, ]ntr-un trecut ]ndep[rtat.

Totu=i, c`nd ]l ]nt`lnii a doua zi, ]n amurg, pe coridor, bu-na lui dispozi\ie, fericirea grozav[ din priviri, cu care m[]nt`mpin[, m[ lovi teribil drept ]n t`mpl[, ca o prevestire demoarte. M[ dusesem s[-l iau iar[=i, c[ci nu vream s[-i dau

232 Gib I. Mih[escu

drumul o singur[ zi din cle=tele alcoolului. Dar b[tui de-a sur-da ]n u=a lui. C`nd reajunsei la u=a mea, el tocmai ap[ru, dedup[ cotul coridorului. Venea din ora= =i era radios: era]mbr[cat cu cele mai bune haine pe care le avea =i cu o gam-bet[ c`tu=i de pu\in lustruit[, aproape nou[. Tocmai vreams[-i spun c[-l c[utasem, c`nd el, ]nchiz`nd ochii pe jum[tate,ca-n extaz, ]=i duse un deget la buze =i-mi =opti doar at`t:„Sunt fericit“! +i era ]ntr-adev[r at`t de emo\ionat, c[ sim\ii,c`nd le pronun\[, cum cele dou[ vorbe ]i g`lg`ie ]n g`t, ca ob[utur[ delicioas[.

Nu mai putui gl[sui nici un cuv`nt =i m[ rezemai de u=[;iar el trecu ]nainte, parc[ beat de m`ndria fericirii lui. Nici n-amavut puterea s[ p[r[sesc, s[ simulez o nou[ plecare din aceast[mansard[ sordid[. +i nici n-am putut ]nchide ochii; astfel c[dup[ miezul nop\ii, am putut prinde iar[=i pasul prin\ului =iinvoca\ia lui patetic[ la u=a Irmei, care b[tuse f[r[ r[spunsla mine, cu un ceas ]nainte. Invoca\ia era patetic[, dar parc[acum mai ]nviorat[, mai sigur[ de sine, mai poruncitoare. +iavu, ]ntr-adev[r, efect, c[ci auzii glasul Irmei ]nvoindu-se =ipasul ei urm`ndu-l ascult[toare. Nici nu mai ]ncerc[ m`nerulu=ii mele.

+i sim\ii pr[bu=indu-se tot sufletul din mine, t`r`ndu-m[cu el ]n neguri, ]n str[funduri ]nfior[toare de bezn[. A=adar,toate nebuniile, toate umilin\ele lui nocturne nu proveneaudec`t din apriga nevoie de a-=i v[rsa =i mai mult, de a-=irev[rsa cu totul fericirea sufletului, pe care scurtele ]ntreve-deri cu Alba nu f[ceau dec`t s[ i-o descopere c`t e de imen-s[, exalt`ndu-l peste orice m[sur[, dincolo de fire.


Voicu\a a revenit singur[, f[r[ nici o convenire prealabil[prin telefon. M-a ]ntrebat numai, r`z`nd, c`nd i-am deschisu=a, dac[ m[ a=teptam s-o v[d tocmai pe ea. Apoi, dup[ ce aintrat =i =i-a aruncat pardesiul pe-un scaun, s-a ]ntors iar[=ipe jum[tate spre mine, ]ntreb`ndu-m[, de ast[ dat[ cu glascategoric, dac[ nu cumva a=tept pe altcineva. Pentru c[ nu i-amr[spuns =i numai m-am mul\umit s[ ridic din umeri, ca-n fa\aunei absurdit[\i, ea s-a sim\it mai asigurat[ dec`t de oricecuv`nt. Ba =i-a rec[p[tat toat[ dispozi\ia din momentele eicele mai bune =i s-a dedat la cele mai stra=nice nebunii. Eu osecondam, pentru c[ sim\eam mai mult dec`t oric`nd nevoiade a m[ amuza proste=te, a r`de din tot trupul =i a m[ sim\iflatat de toate licen\ele la care ea se d[dea, ]ntru hat`rul =iorgoliul meu de b[rbat cople=it de at`tea aten\ii =i avansuri.A mers p`n[ acolo Voicu\a, cu hazul =i ]ndr[znelile, c[ m-ampomenit cu ea reap[r`nd din baie, unde se refugiase cu uncu\it de t[iat c[r\i de pe birou, ]n chip de paj autentic: ]=iscosese rochia =i r[m[sese numai ]ntr-o bluz[ de m[tase nea-gr[, cu m`neci, ]n chilo\ii negri =i-n picioare cu pantofii ]nal\i=i cu ciorapii lungi de culoarea nisipului. Cu\itul ]l at`rnasede-un =iret =i-i c[dea admirabil pe una din coapse, iar ]n cap]=i umflase bascul ]ntr-o parte. }naint[ spre mine cu pas sigur=i m[ salut[ solemn, cu o reveren\[ foarte complicat[.

— Paj! i-am poruncit. Vino de m[ s[rut[...+i pajul, f[r[ s[ cr`cneasc[, s-a supus. L-am luat pe ge-

nunchii mei =i s[rut[rile noastre nu mai luau sf`r=it. }n celedin urm[, am dus-o ]n bra\e spre divan, ca pe un copil, iar eatocmai ]n clipele acestea s-a g[sit s[-mi strige ]n ureche, cuun r`s scurt, r[ut[cios:

234 Gib I. Mih[escu

— Mi se pare c-a sunat doamna Georges Radu +erban! =imi-a s[rit deodat[ din bra\e, pr[p[dindu-se de r`s. Apoi,]nclin`ndu-se ad`nc, a reluat iar[=i pe ton grav =i serios: Se-niore, m[ duc s[-i deschid!

Am c[zut pe divan ca un trunchi fulgerat =i mi-am v`r`tcapul sub r[coarea pernelor brodate. Pajul s-a re]ntors =i mi-a=optit misterios ]n ureche c[ doamna Georges Radu +erbann-a venit, a=a c[ suntem la largul nostru. }ns[, de data asta,oric`t s-a zb[tut, pajul n-a mai putut sc[pa. La urm[, t`rziu,dintr-un fel de ]nc[p[\`nare oarb[, pe care eu n-o mai ]n\e-legeam, m-a pus s[ recunosc c[ ]n orice caz mi-a dat mai multea de lucru dec`t doamna Alba. Am crezut c[ vrea cu oricepre\ s[-mi surprind[ o c`t de slab[ m[rturisire privitoare laraporturile mele cu so\ia patronului. +i mi-a sc[pat a=a, idi-ot, cu un oftat ad`nc =i at`t de sincer:

— O, dac[ ar fi mers =i cu d`nsa tot astfel...+i-a fost de-ajuns, fire=te, ca scena c`nd cu du=ul s[ se

repete. Voicu\a a plecat ca un glon\, f[r[ nici o vorb[. }ns[indignarea ei trebuie s[ fi trecut chiar dincolo de orice mar-gini, c`nd, dup[ ce s-a ]mbr[cat =i s-a repezit la u=a dinsprevestibul, va fi v[zut c[ eu r[m[sesem tot ]ntins pe divan =i-iurm[ream mi=c[rile ]n lini=te, imbecilizat =i incapabil nu nu-mai s[ m[ mi=c, s-o opresc sau s-o rog s[ r[m`n[, dar f[r[nici o culoare, f[r[ nici un av`nt sau spaim[ ]n ochi, indife-rent, ca un animal.

Abia mult[ vreme dup[ plecarea ei ]mi d[dui seama c[avusesem un motiv destul de serios ca s[ procedez a=a cumprocedasem: incontinua, persistenta evocare a rela\iilor melecu doamna Alba, vreau s[ spun, ]mbr[carea ]n u=uratic[ rea-


litate a unui miraj ce-mi era at`t de scump =i mi se p[reareflec\ia unei at`t de ]ndep[rtate ]nf[ptuiri!

Dar vedenia subit[ a chipului eminescian =i fericit al vecinu-lui meu de mansard[ m[ f[cu s[ m[ scutur, pe largul divan,unde am r[mas p`n[-n t`rziu, ca de un puternic fior. Sf`ntulmeu miraj era profanat cu consim\[m`nt de aceast[ soioas[apari\ie, =i pentru asta n-ar fi meritat desigur un omagiu at`tde greu ca ofensa pe care i-o f[cusem cu at`ta cruzime =i im-becilitate Voicu\ei. Sf`nta asta, a=a de candid[ ]n visurile mele— Voicu\a, dac[ n-are dreptate, cel pu\in ar putea s[ aib[ —,]n realitate nu va fi fiind un pisc at`t de imaculat =i de inac-cesibil, cum m[ tot am[gesc pe mine ]nsumi c[ ar putea fi.Sunt un netot, asta sunt, asta e singura realitate, cu at`teaocoluri, at`t de pe departe, ce le fac ]n jurul ei... Sunt un la==i-un neputincios, asta e totul. +i iat[ ]nc[ o ironie a ]n-t`mpl[rii, cea mai teribil[ din toate, cea mai nea=teptat[, carem[ asigur[ c[ lucrul e ]n orice caz posibil =i care m[ chinuie=tecu at`t mai cumplit cu c`t eu ]nc[ m[ g[sesc la o distan\[ a=ade considerabil[ de ceea ce mi se atribuie...

Aproape o lun[ am tratat, de ast[ dat[, ]mp[carea cuVoicu\a la telefon. Toate fazele acestei grele ]ntreprinderi aufost ]nt`mpinate de ea, r`nd pe r`nd, cu mare scrupulozitate:glasul Voicu\ei, care m[ asigura c[ domni=oara nu e acas[,apoi acela=i glas, care-=i declina identitatea, dar, la identifi-carea (superflu[) alui meu, ]mi tr`ntea receptorul, f[r[r[spuns, ]n furc[; ]n sf`r=it acceptarea conversa\iei, dar refu-zul oric[rei ]nt`lniri =i a=a mai departe.

C`nd, ]n cele din urm[, ]nt`lnirea a fost convenit[ =i sta-bilit[ la zi =i or[ riguros fixate, fatalitatea a trebuit s[ intervi-

236 Gib I. Mih[escu

n[ iar[=i. }n ajun tocmai repurtasem una din victoriile melede seam[; =i la ridicarea =edin\ei, cine crede\i c[ mi s-a in-terpus ]n cale s[ m[ felicite de succes? Lilica Mavrogheni,Doamne, cu ni=te ochi at`t de lumino=i =i at`t de ]nc`nta\i demine, de parc[ procesul ar fi fost al ei, ori mi-ar fi fost so\iesau amant[ en titre. Venise la Palat s[ asiste la un proces descandal, care tocmai f[cea senza\ie, dar m-a v[zut pe salapa=ilor pierdu\i =i s-a luat dup[ mine f[r[ s[ m[ strige, curi-oas[ s[ m[ vad[ =i s[ m[ aud[ ]n exerci\iul profesiunii. }=ialesese un loc mai retras pe b[ncile publicului, astfel ca s[ n-opot vedea =i s[ m[... intimidez cumva. +i c`nd colo... la a=aceva nici nu se a=tepta. Iar sunt un maestru, o somitate, =i semir[ ce mai fac pe secretarul, doar Georges Radu +erban n-avorbit nimic!... =i a=a mai departe. Pe urm[ m-a ]ntrebat cumo mai duc, cum ]mi mai ]mpart via\a, la ce ore m[ g[sescacas[ de obicei. +i a plecat f[r[ s[-mi acorde, ca la succeselemele dinainte, nici un rendez-vous. Nu =tiu dac[ se a=tepta s[i-l propun eu, totul e c[ m-am pomenit cu d`nsa chiar a douazi, cu o or[ ]nainte de a sosi Voicu\a. A privit satisf[cut[ aran-jamentul de prin odaie =i-apoi mi-a s[rit deodat[ de g`t, toc-mai c`nd vream s[-i comunic c[ sunt a=teptat urgent la dom-nul Georges Radu +erban.

— +iretule, vas[zic[ m[ =i a=teptai... de=i n-am vrut s[-\i]mp[rt[=esc de ieri inten\ia mea! Ai darul devina\iunii, scum-pul meu dulce... Ah, e superb, f[cea ea b[t`nd din palme =iaspir`nd ad`nc mirosul de crizanteme din vasul de pe birou. Edelicios, e delicios... ]\i mul\umesc, ]\i mul\umesc din suflet...!

+i m[ cuprinse iar[=i at`t de fericit[ =i recunosc[toare, c[mi-am pierdut orice cump[t. M[ rugam ]n g`nd divinit[\ii ca


Voicu\a s[ nu uite m[car una din ultimele formalit[\i ale]mp[c[rii: nevenirea la prima ]nt`lnire fixat[, sau ]nt`rzierecu dou[ ore. Doamne, m[car cu un singur ceas...

Ei bine, chiar de data asta Voicu\a se g[si s[ bat[ la u=amea cu o jum[tate de ceas ]nainte. Pentru c[ t[ceam m`lc =ieu =i Lilica, plec[, iar eu profitai de prilej s[ m[ prefac c[ mi-amadus aminte de o nepl[cut[ ]mprejurare: cu o s[pt[m`n[]nainte d[dusem ]nt`lnire pentru azi, la 5, unui client foarteplicticos. Lilica ]ns[ se =i postase la geam, cu ochii la porti\acare d[ ]n strad[.

— Ah, clientul t[u e Voicu\a... ea a fost, mititica, iat[ cumse duce...

+i v[zui cuta satisfac\iei t[indu-i col\ul buzei... Apoi re-veni r`z`nd la divan, ridic[ ve=mintele aruncate ]n neregul[=i-o lu[ spre dormitor. Credeam c[ se duce la baie s[ seg[teasc[, ]ns[ tocmai c`nd r[suflam mai ad`nc ]mi spuse:

— +tii, n-am gust s[ plec dec`t pe ]nserat... a=a c[ trecemdincolo... C`nd vine clientul t[u, ]l prime=ti ]n birou, iar eu,iac[, m[ aprovizionez cu ceva reviste, pentru timpul c`tlipse=ti.

— +i dac[ m[ re\ine dou[ ceasuri?— Te plictisesc?... se re]ntoarce Voicu\a?— Vai de mine, numai mi-am f[cut datoria s[ te avertizez

c[ e foarte pis[log clientul meu =i m[ va \ine destul de mult...— Nu face nimic... tot sunt singur[ acas[... te-a=tept, =i

spre sear[ mergem undeva la +osea... sau unde vrei tu... mi-edor de pu\in[ muzic[ =i a= vrea s[ dansez... +i complet[c`nt`nd =i leg[n`ndu-se ]n tact:

238 Gib I. Mih[escu

Cu tine}n noapteNoi doi...

Cu grea gimnastic[ de vorbe =i aere pref[cute o convinseic[ pentru ast[-sear[ lucrul e imposibil; clientul cu pricina ]miva da considerabil de lucru =i de studiat. Procesul e mìnedup[-mas[ =i, dup[ plecarea lui, trebuie s[-mi bat capul cuc[utatul unor jurispruden\e p`n[ noaptea t`rziu. Dar mìne-sear[... ea poate fi sigur[... c[...

— Bine, atunci r[m`n p`n[-\i vine clientul... Tu treci din-colo =i stai de vorb[ cu el... eu m[ ]mbrac ]n timpul [sta... =ice dac[ am s[ trec prin birou la plecare?... ai s[ te ridici =im[ conduci p`n[ la u=[, sper...

— Cum... dar...— Nu m[ jenez deloc... E cineva din cunoscu\ii no=tri?...— De unde a= putea eu =ti ce cunosc...— Un client... ]n definitiv am s[ ies a=a ca s[ nu m[... ]n

definitiv, ai s[-i spui c[ e o asem[nare, dac[... ei, =i d[-l dracu-lui... ce ne batem capul at`ta... Vino....

Era inutil s[ mai ridic alte e=afodaje de pretexte, c[ci pen-dulul din birou h`rì greu =i ]ncepu s[ loveasc[ ]n gongu-iarmonios cele 5 lovituri sacramentale. Iar exact dup[ cinciminute, c`nd sc[pai de sub dulcea povar[ a Lilic[i, se auzil[murit cioc[nitul Voicu\ei.

— }nchide bine u=a, strig[ dup[ mine Lilica. Eu ]n oricecaz nu m[ gr[besc... Poate nu \ine mult povestea asta...

}nchisei ]ntr-adev[r u=a dup[ mine =i m[ apropiai de u=acealalt[, ]n dosul c[reia Voicu\a tocmai ]=i manifesta pentru


a treia oar[, de ast[ dat[ nespus de violent, impacien\a. As-cultam cu sufletul re\inut, prin lemnul desp[r\itor, necazulcresc`nd al Voicu\ei. Ea se g[sea acum ]ntr-un fel de vestibulcu scaune =i mese pe margini, pe care eu nu-l ]ncuiam nicio-dat[; mi-era acum team[ s[ nu se ]nfunde ]n vreun fotoliu,cum f[cea uneori, =i s[ m[ a=tepte, iar intre timp s[-i vin[celeilalte gustul de plecat. Totu=i, speram c[ m`nia ei ful-ger[toare, at`t de legitim[ ast[zi mai cu seam[, prima ]n-t`lnire dup[ ]mp[care, nu-i va da totu=i at`ta r[gaz. Dar toc-mai de aceea nu ]n\elegeam de ce nu se gr[bea s[ plece =i dece r[m[sese at`t de nemi=cat[ l`ng[ u=[, precum st[team =ieu de partea ceast[lalt[. Mai r[m`nea, atras[ de at`ta lini=te,s[ apar[ de dincolo =i Lilica!

Cheia! ]mi fulger[ prin minte. Ea examineaz[ dac[ suntacas[, control`nd broasca u=ii; probabil c[ ]ntunericul nu-i]ng[duie s[-=i fac[ o idee precis[, nici prin acest mijlochot[r`tor, dac[ sunt acas[ sau nu! Dar, ]n definitiv, ce-o in-tereseaz[ asta pe ea? Destul c[ n-am fost acas[ la momentulconvenit, pentru a se sup[ra ]n bun[ pace! Aud acum pocnindu=or ]ncuietoarea po=etei =i-apoi un cotrob[it metalic pringaura cheii. +i deodat[ m[ pomenesc cu cheia, \`=nind ]ncoacede partea ceast[lalt[.

Urmeaz[ momente lungi de t[cere; probabil c[ cerceteaz[acum cu ochiul prin deschiz[tura liberat[: ]mi aud b[t[ile ini-mii =i-mi simt cele mai mici mi=c[ri ale ei. Apoi deodat[ osimt ]ndep[rt`ndu-se, ]i prind pasul u=or =i prind la fel zgo-motul u=ii din afar[, c`nd se re]nchide, domol, atenuat. Ridicdin umeri =i m[ reped la fereastr[. Voicu\a pleca ]ntr-adev[r,o v[d chiar f[c`nd semn unei m[=ini, care vine ]n grab[ s-o

240 Gib I. Mih[escu

ia. +i pornesc agasat, dincolo, la Lilica. O g[sesc la fereastr[,de unde revine r`z[toare:

— Am v[zut, a fost tot Voicu\a... mi se pare c[-i d[duseirendez-vous, tipule nesuferit... Casanova... ea era clientul t[u,don Jan de Tenorio.

Nici nu =tiu ce-am b`lb`it drept r[spuns, desigur cevafoarte ]ncurcat, de vreme ce Lilica, triumf[toare c[ izbute=tes[ m[ ]ncurce =i mai r[u, cu fiecare nou[ ]ntrebare, bate dinpalme zgomotos =i m[ s[rut[ amenin\[tor.

Dar peste un ceas, de ast[ dat[ nu b[taia ]n u=[, ci sone-ria de la intrarea vestibulului ne-a alarmat iar[=i cu semnalulei scurt =i categoric.

— Vas[zic[, tot era un client? ]ncuviin\[ r`z[toare Lilica.Numai ia seama s[ nu fie tot Voicu\a...

La asta tocmai m[ g`ndeam =i eu... pentru a m[ atragedincolo de u=a biroului, acum a sunat afar[, ca s[ m[ induc[]n eroare, s[ m[ fac[ s[ cred c[ am de a face cu cineva str[in.

M-am apropiat, a=adar, cu cea mai mare precau\ie de u=abiroului. Cheia r[m[sese tot jos; am ridicat-o =i am privit cu-rios prin deschiz[tura liber[, gata s[ m[ retrag la primul mo-ment. Soneria a izbucnit iar[=i mai ap[sat[ =i mai nervoas[.Dar \`r`itul ei violent =i energic m-a ]ncurcat =i mai r[u. Peurm[ a r[sunat =i a treia oar[; apelurile din ce ]n ce mai re-pezi =i mai categorice nu mai ]mi l[sau nici o ]ndoial[ c[am de-a face tot cu Voicu\a. Acum v[zui =i clan\a u=ii de laantreu l[s`ndu-se. +i, evident, pentru c[ nu era ]ncuiat[, u=aced[... Acum ap[ru... o m`n[ =i un um[r de b[rbat, ap[ru


domnul Georges Radu +erban... Am ]nfipt cheia ]n des-chiz[tura prin care priveam =i la moment am dat u=a ]n l[turi:

— Scuza\i, maestre... tocmai a\ipisem...+i l-am poftit cu gest mare, larg, ]n[untru. }mi exprimam

zgomotos nedumerirea =i bucuria surprizei, dar t[i=ul primiriimaestrului ]mi r[ci brusc av`ntul. }n\elesei: aici se ameste-case neap[rat Voicu\a. O clip[ mai ezit[ g`ndul meu =i peurm[ ref[cu sumar, dar sigur, toat[ ]mprejurarea: o voceanonim[ la telefon a ]ntrebat pe maestru dac[ doamna Albae acas[; =i la r[spunsul probabil negativ al maestrului, voceabinevoitoare i-a indicat o adres[, poate i-a dat =i detalii asu-pra apartamentului, asigur`ndu-l c[ nu se mai g[se=te nici oalt[ ie=ire dintr-]nsul, astfel c[ v`natul e sigur...

N-am putut re\ine ]n primul moment, la vaga mijire a aces-tei idei n[stru=nice, o alunecare a ochilor spre u=a ]n dosulc[reia se g[sea Lilica. +i maestrului nu i-a sc[pat desiguraceast[ mi=care. L-am poftit s[ =ad[, destul de ]ncurcat,]ncerc`nd s[ evaluez sumar ]ntru c`t aceast[ interven\ienea=teptat[ ]n scen[ va putea ]ncurca socotelile mele; darnumaidec`t apoi mi-am rec[p[tat sur`sul =i buna dispozi\ie,=i ochii lui negri m-au fulgerat, dedesubtul spr`ncenelor groa-se. Atunci mi-am ridicat =i eu seme\ capul. }i spuneam cuprivirile: Vas[zic[, admi\i =i tu c[ lucrul e perfect posibil? +ii-am r`s ]n fa\[, ]n vreme ce el, ]ncurcat, ]mi explica motivulvizitei: pleac[ m`ine =i trebuie s[-mi aminteasc[ de dosarul...=i-mi aminte=te de-un dosar f[r[ importan\[. At`t de f[r[ im-portan\[, c[ r`d voios, iar el pleac[ fruntea ]n jos sub lovitu-ra de bici. Dar re]nal\[ repede priviri o\elite =i f[lci ]n\epenite:

— Te-am deranjat cumva?...

242 Gib I. Mih[escu

}ns[ nu merge mai departe. Prin\ul dintr-]nsul nu-l las[s[ m[ apuce de piept, s[ mu scuture: „Unde-i? Arat[-mi-o;unde e?...“

Iar eu sunt hot[r`t s[-l fac s[ izbucneasc[. Nu mai r`dtriumf[tor. M[ prefac ]ncurcat =i ]ncerc s[ ]ng[lbenesc. +i ochii]mi joac[ de minune. De ei sunt sigur c[ =tiu s[ m[ serveasc[a=a cum trebuie. Numai dac[ a= =ti s[ ]ngalbenesc. Doamne,dac[ a= =ti... El trebuie s[ recunoasc[ =i mai pe fa\[ c[ lucrule perfect posibil; el trebuie s-o recunoasc[ aici, pe loc, cu toat[indignarea =i cu toat[ ura.

Deocamdat[, glasul lui e ]nc[ stins =i ocole=te tot pe de-parte, ]ntre\in`ndu-m[ iar cu dosarul pe care =tie bine c[-lcunosc tot ca =i d`nsul. Schi\eaz[ sufocat punctele pe caretrebuie s[ le adopt[m ]ntru ap[rarea cauzei, cu care neam[gim reciproc. La un moment dat ]l corijez: „Comite\i ogre=eal[... lucrurile stau a=a...“ +i el se zv`rcole=te negru subimpenetrabilitatea de st`nc[ a fe\ei mele, din care cred c[am izbutit s[ alung orice pic[tur[ de s`nge. Dar nici acumnu se hot[r[=te s[ arunce masca =i s[ m[ apuce de piept.

Suntem am`ndoi goi de s`nge ]n obraz; el ]=i aminte=te,]n leg[tur[, =i de alte dosare, ba chiar, sf`r=it, are putereas[-mi povesteasc[ unele ]nt`mpl[ri din vremea debutului s[uca avocat. E tot ce-l mai las s[-mi spun[, c[ci asupra oric[reidin afacerile noastre serioase intervin, de cum aduce vorba,pentru a-i ar[ta c[ =tiu dinainte ce dore=te s[-mi comunice.Pentru a-l face s[ recunoasc[ inutilitatea cuvintelor lui, pen-tru a-l face s[ recunoasc[, mai ales, inutilitatea prelungiriiacestei vizite aici, pentru pretextele pe care le-a adoptat.

}n cele din urm[, maestrul se ridic[ d`rz =i ]nfior[tor. R`de


=i el stupid, ]ngrozit c[ trebuie s[ se umileasc[ p`n[ =i cuaceast[ ultim[ scuz[ de circumstan\[.

Vas[zic[, aicea locuie=ti... arunc[ el o privire circular[ =isilit simpatic[. Doream de mult s[-\i cunosc domiciliul. Din-colo... este desigur dormitorul...

St[p`nul casei cu sumbr[ fa\ad[ se intereseaz[ de dormi-torul meu! Descendentul lui Vod[ Radu +erban are poatepreten\ie s[-i ar[t: aici e baia, dincolo closetul, „=ti\i, pentruc[ eu nu pot suporta s[li de baie cu closet ]n[untru“. +i poatear avea fantezia s[ vad[ =i din ce faian\[ e lucrat[ aceast[cabin[ secret[, ca s[-=i potoleasc[ chinul din suflet...

}l v[d nespus de congestionat c[ nu m-am gr[bit s[-l ]ntrebdac[ dore=te s[ vad[ od[ile, pe care i le descriu cu lux deam[nunte, =i c[ m-am postat d`rz dinaintea u=ii, cu r`s cuvi-incios, dar care las[ s[ se ]n\eleag[ c[ prea u=or nu se poatetrece acolo.

Pieptul maestrului clocote=te: =i el ]nc[ are puterea s[ sere\in[. Dar acum eu m[ simt n[p[dit de pofta n[valnic[ =i im-perioas[ de a afla dac[ doamna Alba s-a ]ntors acas[. +i abiaacum spectrul profilului eminescian apare ]n ungherul cel mai]ndep[rtat al biroului ]n care amurgul ]ncepe s[ \eas[ p[ienjeni=.

„Iat[ pe adev[ratul brigand!“ a= putea s[-i strig domnuluiGeorges Radu +erban, ar[t`ndu-i fantoma livid[, care b`ntuie=i chinuie acum g`ndul meu. Dar nu-i strig nimic =i m[mul\umesc numai s[-mi fr`ng buzele ]n sur`s r[ut[cios, caretrebuie s[ se ]nfig[ ca un sfredel de moarte ]n pieptul piet-ruit al str[nepotului de domn. +i r[utatea asta, =i sfidarea grea,pe care i-o arunc[ ochii mei, e cu at`t mai crud[ =i mai batjo-coritoare, cu c`t simt mai ]ngre\o=at pe propria-mi piele atin-

244 Gib I. Mih[escu

gerea de moarte a degetelor prin\ului Preda pe albea\a fasci-nant[, de z[pad[, a nudit[\ii doamnei Alba...

Nici g`nd ca maestrul s[ se hot[rasc[ de plecare. S-a in-stalat din nou la birou =i deschide acum r`nd pe r`nd toatedosarele afacerilor noastre mai complicate pe care memoria ile pune dinainte. E o b[rb[\ie adev[rat[ =i-un s`nge rece in-comparabil ]n acest om, cumplit de violent de felul lui, care=tie totu=i s[ se st[p`neasc[ ]n a=a grad =i s[ vorbeasc[ f[r[nici cea mai imperceptibil[ sl[bire a glasului. Doar ochii luim[ sf`=ie ca ghearele =i numai din c`nd ]n c`nd ]=i cap[t[ =iei o lucire stranie de interes, c`nd ]nv[luiesc cu sadic[ vo-luptate u=a dormitorului.

Dar tocmai acum se petrece un eveniment considerabil, ac[rui ]nf[ptuire ]ns[ eu o socoteam mult mai t`rzie; m[sim\eam chiar pu\in cam st`njenit c[ nu puteam g[si ]nc[mijlocul de-a o provoca u=or, la comand[, ]n momentul pecare l-a= fi g[sit priincios. Lilica, probabil nemaicont`nd pelibertatea mea din seara asta, a=a cum o am[gisem la ]nceputcu clientul imaginar, a c[rui real[ vizit[ r[m[sese ]n suspen-sie ca orice minciun[ descoperit[ pe jum[tate, cu aplombulei obi=nuit, cu lipsa aceea de sinchiseal[ care p`n[ acum nicio-dat[ nu-i d[duse gre=, se hot[r`se s[ ias[. Ba ]nc[, de bun[seam[ pentru a marca presupusului meu client c[ prezen\aei ]n acest apartament e c`t se poate de natural[, a=a cum arfi aceea a unei surori, a unei rude, sau chiar a unei so\ii (cepoate interesa pe un client cu un proces at`t de greu pe-adoua zi care e starea civil[ sau ce fel de leg[turi personaleare avocatul s[u?), Lilica ]ntoarse ]n trecere capul cu dr[-


g[l[=enie spre noi, pentru a ne saluta cu o smerit[ natura-le\e, pe care n-o putea dezmin\i dec`t luciul de p[cur[ alochilor ei =ire\i. Abia atunci mi=carea de surpriz[ pe care dom-nul Georges Radu +erban o f[cu se transmise asupra ei ca un=oc; c[ci abia acum privirile ei, obi=nuindu-se cu diferen\a delumini dintre camera pe care o p[r[sea =i aceea ]n care in-trase, recunoscu pe maestru, care, cunosc`nd-o de asemeni,]=i ferise ochii ]n ob=tescul zv`cnet al inten\iei exagerate dediscre\ie, mai p[lmuitor dec`t cea mai plat[ sfidare, cu ochiilarg =i necru\[tor c[sca\i. Lilica n-a putut re\ine un \ip[t u=or=i a disp[rut at`t de repede pe u=[, c[ nici nu cred c-a= mai fiputut-o g[si pe sc[ri, dac[ m-a= fi luat dup[ d`nsa. Dar, evi-dent, nu m-am deranjat nici o secund[, c[ci trebuia s[ r[m`naici, s[ ]nfrunt ochii domnului Georges Radu +erban. „Totu=iai recunoscut c[ lucrul e perfect posibil!“ ]i strigau ochii mei,dar ai lui nu auzeau nimic. Ei redeveniser[ nespus de ferici\i,=i domnul Georges Radu +erban, dintr-un exces, pe care numai izbutea s[ nu-l ]n[bu=e, de bun[voin\[, nu mai conteneacu autorepro=urile pentru inoportunitatea vizitei lui. Pe urm[,parc[ readus la o bun[ realitate, dintr-un vis cu un sf`r=it at`tde frumos, re]ncepu, cu un =i mai considerabil stoc de pre-texte plauzibile, s[-mi motiveze rostul vizitei sale. +i dac[ iro-nia, care spuma u=or ]n ochii mei, ]i sc[p[ p`n[ la urm[, ]nschimb r[utatea Voicu\ei ]mi crease un folos ]nfrico=[tor deimportant: domnul Georges Radu +erban m[ vizitase, dom-nul Georges Radu +erban prinsese ceva din intimit[\ile mele...maestrul, vr`nd-nevr`nd, numai pentru a nu m[ l[sa s[b[nuiesc c[ toat[ spontaneitatea cald[ a gesturilor =i a vor-belor lui de la urm[ n-a avut alt dedesubt =i c[ toat[ vizita

246 Gib I. Mih[escu

lui a avut ]ntr-]nsa ]n plus =i ceva prietenesc — exclusiv, pen-tru afacerile noastre, era doar telefonul, prin care mai m[ che-mase p`n[ acum de at`tea ori —, trebuia s[ p[strez de-acum]nainte =i-n raporturile noastre de la birou, deci de-acas[ dela d`nsul, aceea=i familiaritate =i bun[voin\[ care m[ apropiacel pu\in cu un pas mai mult de apropia\ii s[i. (P`n[ acum,dup[ at`\ia ani de lucru comun, el nu g[sise ]nc[ de cuviin\[s[ m[ prezinte so\iei sale. }ns[ putea aduce ]ntr-adev[r apro-pierea printr-]nsul o limpezire a ]nc`lcitelor mele c[i sau dim-potriv[?) }n orice caz, un punct mare e c`=tigat: domnulGeorges Radu +erban, care s-a pretat at`t de u=or unei]ncerc[ri anonime de intrig[ meschin[, va fi mai precaut ]nascultarea =oaptelor telefonice sau de orice alt fel. }n zileleurm[toare am putut constata la d`nsul, printre for\atele-iaten\ii, str[duin\a teribil[ de a-=i re\ine m`nia c[ se l[saseat`t de u=or dus ]n curs[. Ai fi putut crede c[ necazul pentruaceast[ u=urin\[ aproape precump[nea mul\umirea c[ bruscst`rnita-i b[nuial[ fusese ne]ntemeiat[: oric`t ar p[rea deparadoxal, mi se p[rea c[ v[d asta prin ]nveli=ul cu sticli= deo\el al amabilit[\ilor sale necurmate.

Sunt ]n seria marilor evenimente. C[ci iat[ =i aceast[ sur-priz[ cov`r=itoare, care m[ ului cu des[v`r=ire, pun`ndu-m[apoi pe adev[ratul drum drept al ac\iunii mele.

M[ ]ntorceam noaptea cu prin\ul Preda, la bra\, spre man-sard[. Prin\ul Preda, care de la o vreme nu mai p[rea c`tu=ide pu\in jenat de largile mele d[rnicii, se ]mb[tase zdrav[n.}l dusei chiar ]n apartamentul s[u =i-l prezentai fotografieidoamnei Alba.


— Prive=te, prin\es[, m[ aplecai ad`nc ]n fa\a ei, simul`nd=i eu pe turmentatul, prive=te pe iubitul t[u clandestin. Iat[-lcum s-a ]mb[tat... Nu e vrednic de frumuse\ea ochilor t[i... eun nemernic... s[-l alungi... Acum se va duce s[ zg`rie cu de-getele u=a unei cocote infame =i s[ se dogoreasc[, la dragosteaei tarifat[, de dorul t[u... e un nemernic... cum po\i s[ iube=tipe-un astfel de dec[zut, prin\es[... cum po\i?...

+i izbucnii ]n hohote cutremur[toare, ]mping`nd pe prin\ulPreda ]n glum[, ca un adev[rat om beat. Prin\ul Preda se a=ez[pe pat =i m[ privi lung, ]ndobitocit. Iar eu continuai, ocrotitde be\ia-mi aparent[, poate cu r[utate, ]n orice caz cu invi-die =i sc`rb[:

— Cum pot bra\ele tale albe s[ str`ng[ st`rvul [sta la s`n...cum po\i l[sa buzele astea ]nvine\ite =i spurcate s[ mur-d[reasc[ at`ta albea\[...

Eram oare ]ntr-adev[r beat eu ]nsumi, de-mi cre=tea vo-cea at`t de amenin\[tor =i cuvintele-mi deveneau at`t de grele=i de ]ndr[zne\e...

— Cum poate p`ntecele t[u s[ suporte povara asta sor-did[... aceast[ poezie alb[, divin[, care trebuie s[ fie p`ntecelet[u... Cum i-a fost dat tocmai acestui p[c[tos, acestui dec[zut,s[-l cunoasc[, s[-l vad[, s[-l ating[, s[-l guste, s[-l umple debalele lui alcoolice...

+i r`deam teribil, ar[t`nd la prin\ul Preda, care c[scaseochi enormi la mine:

— Ah, ]\i place mutra lui eminescian[, ah, te ]nc`nt[ pro-filul lui... asta e tot ce-\i poate da aceast[ persoan[, care-a]ncetat de a mai exista... c[ nu mai e dec`t un profil... unprofil al altuia... ha, ha, ha, ha... ha, ha, ha, ha... ha, ha, ha,

248 Gib I. Mih[escu

ha... =i tu, prin\es[, iube=ti profilul altuia, te culci cu un stri-goi... pfff.

Prin\ul Preda a s[rit deodat[ de pe dunga patului =i a b[tutcu t[rie cu pumnul ]n mas[:

— Sf`r=e=te, idiotule, be\ivule, \oap[ lustruit[, b[iat depr[v[lie... O prin\es[ ca ea nu se poate uita dec`t la un prin\...

— Pffff... ha, ha, ha, ha... ha, ha, ha... ha, ha, ha... maispune o dat[, prin\ule... mai spune o dat[ ce-ai zis... }l luaide um[r =i-l scuturai ca pe-o hain[ veche: Numai la o astfelde c[z[tur[ se uit[ o prin\es[, privi\i, oameni buni, la cine semai uit acum prin\esele noastre... Ph... ha, ha, ha... ha, ha,ha... hi, hi, hi... La a=a prin\, a=a prin\es[... La...

Dar cuvintele pe care am vrut s[ le mai rostesc mi-au fostoprite ]n g`t de palma prin\ului Preda, aplicat[ ermetic pegura mea.

— Un cuv`nt dac[ mai roste=ti, te zdrobesc, ]mi url[ elr[gu=it ]n ureche... Despre mine spune c`t vrei... spune cevrei... dar despre ea...

Mi-a fost de ajuns o singur[, o brusc[ scutur[tur[ a umeri-lor mei, ca s[-l reped pe prin\ tocmai ]n col\ul cel mai]ndep[rtat al od[ii...

— O prin\es[ care se culc[, hah, cu orice c[z[tur[! repetaicu ]nc[p[\`nare. Haide, nu-mi mai c`nta pe tonul [sta, prin\turmentat... O fi =i ea prin\es[, la fel ca doamna Irma, conte-sa noastr[ de-aici... S[ nu cr`cne=ti, prin\ degenerat, c[ rupfotografia ]n buc[\i... S[-mi r[spunzi numai at`ta =i gata, suntdispus s[ cred totul, chiar ce iese din gura ta t[v[lit[ printoate murd[riile. La asta s[-mi r[spunzi: dac[ e prin\es[, dece se uit[ la un st`rv! Haid, r[spunde, vorbe=te, st`rvule...!


Prin\ul, care r[m[sese holbat l`ng[ perete c`nd am ]ntinsm`na amenin\[tor spre fotografie, vroi s[ ]nainteze, dar nuizbuti; vroi s[ gl[suiasc[, dar nu scoase dec`t un sughi\ la-mentabil. Paliditatea lui de mumie ajunsese iar[=i la paroxism,ca ]n noaptea c`nd trebuise s[ rabde injuriile =i sarcasmuls`ngeros al Irmei. Abia la urm[ putu s[-=i mi=te picioarele]ntr-o ]mpleticeal[ de paralitic =i c[zu pe primul scaun, decare i se lovi genunchiul tremur`nd.

— La un st`rv... la un st`rv nu se uit[ ea... b`lb`i ]n sf`r=itg`tlejul lui...

Apoi t[cu ]nfrico=at, parc[ =i-ar fi sim\it moartea ]naint`ndcu c`te-un pas la fiecare cuv`nt rostit. Credeam c[ face sfor\[rica s[ se lini=teasc[, c`nd deodat[ url[ cu o vioiciune nea=-teptat[:

— E o sf`nt[... e curat[... ea nu se va uita niciodat[ la untic[los ca mine, ]n\elegi, niciodat[... Asta nu trebuie s[ mi-ospui tu... o =tiu at`t de bine...

+i t[cu iar[=i, ]n vreme ce eu ]nsumi ]mi c[utam un rea-zem ]n jur, m[ ]mpleticeam spre ]nt`iul scaun apropiat, ]nspeteaza c[ruia ]mi proptii m`na cu putere. Prin\ul Preda oft[ad`nc. P[rea c[ se trezise brusc din starea lui de be\ie =i acumm[ privea ca un cer=etor, bleg =i umil, cer`ndu-mi pomanacru\[rii. Dar ochiul meu ]i scormonea sufletul ne]ndur[tor.

— Vas[zic[, ai min\it, ]i strigai, v[z`nd c[ nu mai are deg`nd s[-=i descle=teze gura. Vas-zic[, prin\esa asta e o simpl[poveste... Vas-zic[, iube=ti doar o fotografie... Acum ]n\eleg,prin\ule, de ce sim\i nevoia conteselor de pe coridor... Hm,dar atunci ce ]nsemneaz[ autograful [la englezesc...? Mi se

250 Gib I. Mih[escu

pare c[ \i l-ai compus singur, prin\ule, a=a cum ]\i f[ure=tidin cocotele de pe coridor pe contesele visurilor tale...

Dar prin\ul p[rea s[ nu dea aten\ie firului momitor al cu-vintelor mele. El ]=i dusese ochii ]n podea =i-i bleojdise acolo,unde de bun[ seam[ c[ imagina\ia-i bolnav[ ]i ]nf[\i=a opriveli=te prea teribil[, de vreme ce tr[s[turile lui eminescienese contorsionau at`ta...

— St`rv... gemu el... niciodat[... cu un st`rv... niciodat[...niciodat[...

+i pe urm[ se uit[ drept ]n ochii mei, =i buzele i se dez-lipir[ de pe =iragurile de din\i. R`njea hidos. }l apucai de um[r=i-l ]mpinsei ]n fa\a oglinzii.

— Spune-mi, ]i strigai, dac[ mai e=ti altceva dec`t un st`rv.El se contempla ]n oglind[ =i, parc[ ]ngrozit de imaginea

palid[ dintr-]nsa, porni de-a-nd[ratelea, parc[ ferindu-se depumnalul unui urm[ritor, p`n[ se izbi cu spatele de perete.Privea r[t[cit la oglind[, bolborosind cu sadic[ satisfac\ie:„st`rvule, st`rvule...“. +i deodat[ se ]nfipse ]n fa\a mea eroic=i ]nveselit:

— +i cu toate astea, ascult[ colea, comis-voiajorule!...]ncepu el s[ strige... Cu toate astea, ]n\elegi... dac[ a= vrea....la un singur gest al meu ]n\elegi — ridic[ el degetul dreptspre tavan... la un singur semn cu degetul [sta de st`rv... =ifrumoasa asta, albea\a asta, candoarea asta ar alerga ca o ne-bun[ s[ ]mbr[\i=eze st`rvul, s[-=i lase p`ntecele ]n voiam`ng`ierilor mortului... }n\elegi ce-\i spun? E=ti un prost =i-undobitoc... =i b[iat de pr[v[lie ai s[ r[m`i toat[ via\a ta... Pec`nd st`rvul [sta ce prive=ti e al unui boier, m[!...


}nlemnisem. +i ]n\elesesem. Eram chiar s[ m[ tr[dez c[=tiu prea mult.

— }n\eleg... fotografia... scrisul de pe fotografic... o ai lam`n[ cum s-ar zice...

— Nu e=ti prost, ]mi r[spunse el. Dar asta nu e nimic...fotografia asta... A-ha am... mai am... a-ha... ]n\elegi... dar cete privesc pe tine astea... nu... dac[ vreau... dac[ vreau...

+i se ridic[ radios, =i porni cl[tin`ndu-se prin fa\a mea, m`n-dru ca un general, dar nesigur =i neregulat ca un general beat...

}nfrico=at, m[ urnii la r`ndu-mi, cu ochii injecta\i, cu g`tul]n\epenit. Cum puteam s[-i cer ultimul am[nunt, singurul lu-cru care-mi mai r[m[sese de aflat? S[-l apuc de piept =i s[-ldobor dintr-o smucitur[, sau s[-mi reiau aerul de nep[sare =icaraghiosl`c, s[-l for\ez s[ gl[suiasc[ ]nainte, stimul`ndu-iamorul propriu.

Alesei mijlocul al doilea. +i pref[c`ndu-m[ c[ abia mai m[\in pe picioare, izbucnii ]n r`s zg`l\`it =i mecanic, de alcoolicpierdut iremediabil. El m[ privea n[uc, dar nu-=i manifestaprin nici un cuv`nt nedumerirea pentru veselia mea f[r[ sens,care p[rea c[ nu-l intrig[ din cale afar[. Astfel c[ trebuii s[m[ ]ntrerup, izbucnind ]n cuvinte ]ntret[iate brusc de sughi\uri.

— +i de ce nu faci, prin\ule, semnalul fatal?... Bf... ff... pfff...}mi sulemeneam glasul ca actorii pe scen[ =i m[ str`mbam

mai r[u ca apuca\ii de duc[-se pe pustii.— De ce-o cru\i, prin\ de Danemarca, =i nu-i porunce=ti s[

vin[ colea ]n patul t[u jegos?... Spune, r[spunde aici dac[-\id[ m`na...

Prin\ul se posomor] =i ochii zglobii de p`n[ acuma c[zur[orbi\i ]n p[m`nt. Dar eu nu-l l[sam un moment:

252 Gib I. Mih[escu

— S[-\i spun eu... toate fotografiile tale =i scrisorile cu carete mai lauzi... nu fac doi bani... sau prin\esa e tot a=a de ru-inat[ ca tine =i cine =tie ]n care mansard[ face pe contesa.

Surprinsei o privire furi=[ a prin\ului spre m[su\a denoapte. Acolo, pe marmora murdar[, era cealalt[ fotografie,a feti\ei de doisprezece ani, asupra c[reia nici madam Matil-dei nu vroise s[-i dea vreo rela\ie.

Dar eu eram acum complet l[murit asupra unei b[nuielicare mai m[ ]ncercase c`teodat[. M[ apropiai de m[su\[,l[s`nd deoparte orice aer de om beat =i pus pe =ag[, ridicai=i-i ar[tai fotografia de copil.

— Din cauza ei?...Prin\ul ]nclin[ din cap...—E feti\a ta?...Prin\ul ]nclin[ iar[=i.— +i doamna din fotografie o ]ntre\ine ]n vreo =coal[, pro-

babil?Prin\ul ]ncuviin\[ ]ndobitocit...— Poate chiar =i tu tr[ie=ti de pe urma doamnei din fo-

tografie...Prin\ul ]=i acoperi fa\a cu m`inile.— Vas-zic[, scrisorile au ]nceput mai de mult s[-\i renteze.Revedeam acum ]ntreaga scen[ nocturn[ din gr[dina pub-

lic[: doamna Esmaralda pus[ ]n curent, a=tept`nd afar[; no-bilul dec[zut =i =antajist, ]ncerc`nd s[ fac[ pe cavalerul, dorinds-o conduc[ curtenitor pe doamna Alba spre ie=ire, dup[ cestabilise pre\ul t[cerii =i poate ]ncasase =i prima rat[. Iar pedeasupra t`rgului odios, chipul doamnei Alba, minun[\iatr[s[turilor ei, imprim`ndu-se ca o dorin\[ =i un ideal ]n su-


fletul n[r[vit =i bicisnic. Fr`na puternic[ a r[spunderii dep[rinte, care mai domina, grav avariat[, ]n inima nenorocitu-lui, =i poate =i teama mizeriei definitive ]l mai opreau pe acestindivid s[ nu dea drum liber pasiunii tardive =i furibunde.

Mai r[m`nea ceva de aflat?Nimic. Numai din motive de legitim[ precau\iune, trebuia

s[ fac mai departe pe nedumeritul =i ne=tiutorul...— Dar scrisorile astea cum de \i-au picat ]n m`n[?...}ns[ prin\ul Preda, care c[zuse zdrobit pe marginea patu-

lui, m[ rug[ cu cel mai chinuit =i mai umil accent:— Las[-m[, te rog... dac[ e=ti bun, las[-m[... a= vrea s[

dorm, a= vrea s[ dorm...C`nd ]l p[r[sii, ]l v[zui din u=[ ]ncovrig`ndu-se ]n pat, a=a

]mbr[cat =i ]nc[l\at, =i tr[g`nd plapuma peste d`nsul...

Chiar a doua zi, prin\ul Preda c[ut[ s[ m[ vad[ =i s[ cer-ceteze cu luare-aminte =i ]nfrico=are ]n ochii mei, dac[ amre\inut ori am pus credin\[ pe vreuna din dest[inuirile lui dinajun. De la ]nceput ]nc[, el m[ cople=i cu hazul lui =i cu aluziisarcastice la starea noastr[ de be\ie. Apoi m[ ]ndemn[ s[ nucred nimic din ce mi-a spus asear[. Totul n-a fost dec`t scorni-rile boln[vicioase ale unei imagina\ii otr[vite de alcool. Fo-tografia de pe m[su\[ reprezint[ ]ntr-adev[r pe feti\a lui, pecare o \ine la pension, =i nu g`nde=te o clip[ s-o aduc[, nicim[car pentru c`teva minute, ]n aceast[ mansard[ dubioas[=i ]n aceast[ ambian\[ sinistr[. Dar fotografia din perete]nf[\i=eaz[ o pasiune a lui de mult defunct[, o frumuse\e rar[,de care, e drept, a fost mai t`rziu alungat, dar care i-a dat, ]nscurta lor iubire, toate volupt[\ile =i toate fericirile suflete=ti

254 Gib I. Mih[escu

pe care poate s[ le dea cuiva o femeie superioar[ din toatepunctele de vedere. Dar femeia asta, care a tr[it ]ntr-adev[rca o sf`nt[, l-a respins, ]ndat[ ce a observat predispozi\ia luispre stric[ciune =i spre dec[dere iremediabil[: o ]n=ela cu fe-mei de r`nd, o insulta cu gelozia lui amarnic[, o chinuia cutoate bizareriile =i toate capriciile care cutreierau ca v`nturilenop\ii prin capul lui de alcoolic. S-a str[duit apoi prin toatemijloacele s-o rec`=tige, a amenin\at-o, e drept, chiar cu di-vulgarea scrisorilor, dar ea a =tiut s[ reziste. +i tocmai c`ndel era gata s[ ajung[ la cele mai n[stru=nice nebunii posibile,moartea ei nea=teptat[ a survenit ca o interven\ie divin[ s[-iscape: pe ea de zarva unui scandal inconvenabil, pe el de ispitaunei odioase infamii.

— Moartea ei „fizic[“? am insistat nedumerit.— Evident. C[ci cea sufleteasc[ e cu neputin\[ s[ ]nceteze

]n inima lui, s-a gr[bit s[-mi r[spund[. }ntr-at`t ea subzist[=i e vie ]ntr-]nsul, ]nc`t nu o data, chiar treaz fiind (ce mai ede vorbit c`nd creierul i-e ap[sat de aburii spirtului!), arehalucina\ii de felul acelora din care mi-a dat =i mie o re-prezenta\ie.

— }ngerul mor\ii acestei femei frumoase, i-am spus, e chiarfata ta, feti\a ta! Prin\ule, ]ntr-at`t subzist[ frumoasa femeiede care mi-ai vorbit nu numai ]n sufletul t[u, dar =i ]n via\areal[, ]nc`t ]\i furnizeaz[ =i stipendii de via\[ =i-\i \ine feti\ala pension. Nu tres[ri! Ceea ce mi-a pl[cut din tot basmuliubirii tale e tocmai c[ ai =tiut s[ ]nmorm`ntezi pe aceast[femeie ]n inima ta. Dac[ alcoolul =i visurile stricate care temai cuprind din c`nd ]n c`nd te fac s[ te mai g`nde=ti la ]nvi-erea ei, ele au r[mas slabe =i palide av`nturi, din ce ]n ce mai


slabe, mai palide. +i-n asta trebuie s[ stea adev[rata ta fericire:]n stingerea treptat[, definitiv[, a imaginii ei ]n tine. C[ci ]nvi-erea ei ar ]nsemna, invers, moartea fiicei tale =i, evident, dup[ce nebunia se va consuma total[, moartea ta ]nsu\i.

Prin\ul m-a ascultat ]ntunecat; c`nd am sf`r=it, a schi\atnumai un r`njet, care ar fi fost punctul de plecare al ]ncerc[riide a-mi scoate cu orice pre\ din cap ideea c[ frumoasa dinfotografie tr[ie=te =i =antajul continu[. Dar, de bun[ seam[,]n\elese =i el c[ orice ]ncercare de a m[ convinge de contra-riu e inutil[ =i r`njetul ]i disp[ru tot a=a de mut cum ap[ruse.}i vorbii, pentru a-l asigura de obiectivitatea p[rerilor mele,cu mult elan de feti\a lui =i de dreptul pe care ]l are, ]n nu-mele ei de a-=i specula fosta iubit[. +i fiica lui are un drept lavia\[, proclamai, descoperindu-i astfel un reazem moral, pen-tru meschin[ria lui f[r[ margini (pe care, poate, mi-o voi asu-ma-o, la nevoie, m[ g`ndeam ]nfrico=at). „Oricine are dreptla via\[ =i la iubire, am strigat cu convingere, ap[s`nd pecuv`ntul al doilea, desigur pentru mine. Iar cei care aup[c[tuit trebuie s[ pl[teasc[ =i pentru fericirea celor care i-ausurprins... vreau s[ spun, a celor cu care au p[c[tuit ]n co-mun, pentru a fi p[r[si\i apoi.“

Aci m[ apucai s[ insist asupra distinc\iei care-mi veniseinvoluntar pe buze, cer`nd p[rerea prin\ului dac[ g[se=tescuzabil procedeul lui, chiar practicat de unul care incidentalde\ine un secret al persoanei ]n putin\[ s[-l ajute. Pentru anu-i l[sa vreo b[nuial[ ]ntru c`t priveau inten\iile mele, ]mid[dui numaidec`t cu p[rerea c[ numai astfel o fapt[ de acestsoi e o fapt[ reprobabil[. De=i m[ angajam pe-o pist[ pericu-loas[, atinsei ]ns[ =i acest punct, pentru a surprinde chiar la

256 Gib I. Mih[escu

d`nsul vreun semn, c`t de mic, care s[ ]nt[reasc[ definitivp[rerea, de care eram acum aproape sigur, c[ scrisorile =i fo-tografiile pe care el le utiliza pentru a extorca pe doamnaAlba, proveneau din sertarele fratelui s[u. +i r[spunsulprin\ului Preda fu edificator. Dup[ el, accentul vinov[\iei nutrebuia pus pe mijlocul gra\ie c[ruia o persoan[ devenisede\in[torul secretelor alteia: iar dac[ acest mijloc fusese pura]nt`mpl[re, chestia imoralit[\ii nici nu se mai punea: „Cel carea p[c[tuit trebuia oric`t s[ dea o gloaba“. }ns[, „]n orice caz“,procedeul era legitimat, pentru cel constr`ns de nevoie, s[-lutilizeze: „fie de-un motiv familial puternic, ca bun[oar[ ]nspe\[, fie de groaza propriei mizerii, fie chiar de o iubire mis-tuitoare, pentru persoana surprins[ ]n gre=eal[“. Or, ceea cechinuia pe prin\ul Preda e c[ el, am socotit, se vedea pradatuturor acestor alternative.

Nemernicia faptului nu ap[rea pentru d`nsul dec`t atuncic`nd =antajul se sprijinea pe simple pl[smuiri, ]nscen[ri sauamenin\[ri gratuite, specul`nd groaza boln[vicioas[ de zgo-mot a celui vizat.

Evident c[ aprobai toat[ aceast[ moral[ foarte elastic[ apurt[torului de nume istoric, prin care putui ]ntrevedea bineceea ce m[ interesa anume pe mine, chipul cum parveniser[aceste scrisori ]n m`inile lui.

Mai t`rziu el ]mi povesti r[spicat (except`nd unele re-ticen\e str[vezii) toat[ ]nt`mplarea. Printre obiectele „l[satelui cu limb[ de moarte de fratele s[u“ s-a g[sit =i o superb[cutie, lucrat[ de-un celebru =i str[vechi maestru italian. }ncutie prin\ul a dat de scrisorile =i de fotografia cu dedica\ie a


unei doamne din lumea mare, „nomina odiosa“. Cum mizeriacre=tea =i „o dat[ cu ea =i fata, care trebuia ]ntre\inut[, a=acum pretindea numele ei“, g`ndul specul[rii scrisorilor a prinsa miji ]n creierul prin\ului. Dar de la g`nd p`n[ la practic[este destul[ cale; pe tot parcursul ei, el a avut de luptat,a=adar, „cu con=tiin\a c[, scormonind cele mai intime secreteale fratelui s[u, comite un oribil sacrilegiu“. Dar „drepturilevie\ii — a trebuit s-o recunoasc[ =i el, care era un nobil — aufost mai puternice dec`t orice elegan\[ sufleteasc[“. +i acumc`\iva ani =i-a luat inima ]n din\i =i-a dat un telefon doamnei,autoarea scrisorilor =i-a autografului. I-a cerut un rendez-vous,pentru a stabili un modus procedendi. Cum doamna ]n ches-tiune refuza s[ vin[ la d`nsul acas[, nici singur[, nici ]nso\it[,dup[ numeroase =i necontenit ]ntrerupte tergivers[ri la tele-fon, ea conveni s[ se ]nt`lneasc[ la o dat[ anume cu d`nsul,pe ]nserat, ]ntr-o gr[din[ public[, din apropierea str[zii ei.Gr[dina public[ o descoperise, evident, prin\ul care refuzasela r`ndu-i, cu energic[ obstina\ie, s[ o viziteze acas[ la d`nsa,la orele pe care i le indicase ea. La prima ]nt`lnire sosise ]ns[mama doamnei ]n chestiune, care-l recunoscu dup[ un anumeziar englezesc, pe care prin\ul ]l parcurgea conven\ional, lalumina felinarului, din mijlocul gr[dinii. Doamna Smaralda]i propuse s[ duc[ tratativele cu d`nsa ]n numele fiicei sale,dar prin\ul speriat de complica\ii eventuale, care ar fi pututdegenera, poate =i din punctul cam grav de vedere al capito-lului respectiv de cod penal, ]n urm[ri cu totul =i cu totulnepl[cute, r[spunse venerabilei doamne c[ nu are nici un felde tratative de dus cu nimeni =i c[ probabil stimata doamn[era victima unei confuzii adres`ndu-i-se lui. A doua zi, ]ns[,

258 Gib I. Mih[escu

el reluase convorbirile telefonice, pentru c[ erau mai feritede surprize, =i ceru din nou ]ntrevedere, care nu putea fi ]ns[dec`t ]ntre patru ochi. }ntrevederea ]i fu acordat[ principial,dar termenul ei r[mase, probabil, ]n func\ie de plecarea so\uluidoamnei ]n ora=, c[ci fu contramandat ]n dou[ r`nduri (]nziua f[g[duit[, prin\ul se leg[tuise s[ ]ntrebe la o or[ anu-mit[ dac[ data stabilit[ cu prilejul convorbirii precedenter[m`nea valabil[.

Am ]ntrerupt pe prin\, interes`ndu-m[ de ce nu stabilisechiar condi\iile schimbului prin telefon, f[r[ a-i mai cere]ntrevedere personal[: fixarea unei sume globale pentru res-tituirea total[ a scrisorilor sau o rat[ periodic[ sub angaja-mentul solemn al celei mai ermetice discre\ii. Asupra mo-dalit[\ii de plat[, prin\ul ]mi declar[ c[, de c`nd cu grava sadec[dere material[ era „adversar hot[r`t al oric[rei ]ncas[riglobale“; =i-apoi, doamna Alba, pe c`t ]n\elesese, nu era ca-pabil[ s[-i satisfac[ total preten\iile b[ne=ti. (C`t trebuie s[fi cerut!) Iar ]n privin\a ]ntrevederii, ]mi m[rturisi la ]nceputc[ se temea de tratative cu persoane invizibile, care-\i r[spundtocmai de la cel[lalt cap[t al firului de telefon. Pe urm[ com-plet[ c[ la asta se ad[uga =i o curiozitate obstinat[, care i sen[z[rise din lectura scrisorilor (canalia nu se putuse ab\ines[ nu le citeasc[ =i r[sciteasc[ pe toate). Ardoarea aprig[ acoresponden\ei ]l intrigase la culme =i-l f[cuse s[-=i amin-teasc[, f[r[ s[ vrea, c`t de izbitor sem[na la figur[ cu r[-posatul (deosebirea dintre d`n=ii era numai c[ cel mai micde ani fusese mult mai ]nalt). Vream s[ v[d, ]mi explic[ elroman\ios, „ce prim[ impresie produce asupra acestei super-


be femei, pe care evident o =i c[utasem s-o v[d de la distan\[,=oapta trecutului mort“’.

Pe urm[, prin\ul Preda ]mi povesti cum decursese ]ntreve-derea. Doamna Alba observase cu mult interes aceast[ „izbi-toare“ asem[nare. La ]nceput p[ruse chiar afabil[ =i timid[;dar brusc redevenise tran=ant[ =i rigid[. (Cred =i eu, c`nd unchip at`t de scump re]nviase ca s[-i propun[ un t`rg a=a demeschin =i josnic!) Prin\ul Preda se mira de aceast[ brusc[schimbare de atitudine, pe care o puse apoi pe seama uneitactice de cochet[rie.

— Dar ce puteam face? m[ ]ntreb[ el pierdut. Era imagineafeti\ei necontenit prezent[ aici ]n fundul g`ndului, ca toat[splendoarea doamnei Alba s[ pl[teasc[ ]n fa\a ei. Altfel, cuma= fi aruncat orice socoteal[ departe de mine =i cum a= mai fi]ngenuncheat la picioarele ei divine! }n\elegi tu, tinere, acestchin cumplit?... M-am =i sim\it totu=i dator s[-i l[muresc, s[]mbrac ]n scuze nemernicia gestului meu. +i i-am spus sincertotul: i-am povestit despre feti\[... m-am zugr[vit c`t sunt =ic`t am fost de nemernic... i-am m[rturisit cum p`n[ =i cutia]n care g[sisem scrisorile, o adev[rat[ oper[ de art[, a tre-buit s-o v`nd, numai =i numai ca s[ mai am`n gestul oribil pecare trebuia s[-l fac, eram constr`ns de toate nevoile s[-l fac,acela de-a o chema la telefon...

Prin\ul Preda gl[suia emo\ionat =i patetic. Iar eu, acumconvins pe deplin, urm[ream cu ochii parc[ momentele dra-matice ale scenei la care ajunsesem prea t`rziu. Doamna Albanu p[ruse deloc ]nduplecat[ de scuzele celui care ]i propu-nea condi\ii at`t de odioase, pretinz`ndu-i tribut =i p[str`nd]n acela=i timp ]n ]ntregime dreptul de a o constr`nge =i mai

260 Gib I. Mih[escu

departe dup[ bunul-plac. Iar prin\ul Preda numea asta „m`n-drie inuman[ =i s[lb[ticie“.

— }n\elegi, imaginea, imaginea sf`nt[ a copilei mele, princruzimea sistematic[ de a schimba vorba ori de c`te ori pome-neam de d`nsa. Era ca =i cum a= fi pomenit de o rival[... +iasta era adev[rul: rivala, rivalele... ]n\elegi... Iat[-m[ ]ntreaceste rivale, cele mai ]nver=unate cu putin\[, declam[ el cuconvingere: de o parte, frumuse\ea des[v`r=it[, de alta, dra-gostea pur[, filial[, nevinov[\ia unui copil... }n\elegi acumchinul meu teribil de c`\iva ani ]n =ir... F[r[ ie=ire... f[r[ie=ire... borborosi el, str`ng`ndu-=i t`mplele ]n pumni.

M[ ridicasem pe mas[, de unde contemplam, ca de pe-oame\itoare ]n[l\ime, restri=tea cumplit[ ]n care se zb[tea pri-etenul meu, a=a cum Iov se zv`rcolea plin de bube ]n gunoiulexisten\ei lui. Dar, poate prin contrast, eu respiram ad`nc aerullimpede de munte pe care mi-l da aceast[ perspectiv[ imagi-nar[. N[ruit ]n sine, prin\ul Preda p[rea un du=man zdrobitde av`ntul meu triumf[tor. }l ]nfr`nsesem, pentru c[ aflasemde la el tot ceea ce trebuia s[ aflu. Acum =tiam de minunelocul comoarei ascunse; pentru care m[ t`r`sem at`t amarde vreme pe br`nci, ca reptilele =i ca viermii, prin imundit[\ileacestei mansarde. Prin\ul Preda ]mi ar[tase p`n[ =i cutia detinichea, o cutie mare de tutun, cu eticheta regiei, ]n care]nghemuise toate scrisorile, dup[ ce v`nduse s[la=ul lor scump,lucrat de-un celebru artist, din =coala italian[, c[ruia ]ns[ ]iignora numele, dar o veritabil[ oper[ de art[ „c[ci luase pe eade la unul din anticarii c[rora o ar[tase 60 de mii de lei“.

Nu-mi r[m`nea dec`t s[-mi aleg momentul c`nd acestepietre nestemate trebuiau s[ intre ]n posesia mea definitiv[.


Trebuia s[ stabilesc cu mult[ luare-aminte acel moment.}ntr-un fel sau altul, prin\ul Preda trebuia ]ndep[rtat din apar-tamentul lui ]n noaptea ]n care aveam s[ operez, dac[ debun[voie nu-=i va relua obiceiul hoin[relilor nocturne =i f[r[ca eu s[-i mai fiu ]nso\itor. Contesa Irma, cu care nu ]nce-tasem s[ m[ ]nt`lnesc, de=i ]n ultima vreme mult mai rar —pentru c[ de cele mai multe ori =tiam s-o evit f[r[ a o jigni,cunosc`ndu-i acum de minune programul =i obiceiurile —,avea s[-mi fie desigur de folos. Cum? }nc[ nu m-am g`nditdeocamdat[. Nu-i nici o grab[: prin\ul Preda are o ]ncrederenem[rginit[ ]n mine, am devenit confesorul lui indispensabil.Acum m[ invit[ la o lectur[ de fragmente alese din scrisorileascunse. Voi vedea deci =i cu ochii cum trebuie s[ procedez,c`nd voi veni s[ deschid singur u=a =i cutia mesei: voi vedeaunde trebuie s[ m[ ]ndrept de la ]nceput =i ce lucruri trebuies[ dau atunci la o parte, ca opera\ia s[ se petreac[ pe c`t sepoate mai u=or.

Iar acum m[ voi delecta s[ ascult proza donnei Alba. Nu evina mea, sunt obligat s-o ascult, nu pot refuza pe prin\ul Pre-da pentru a nu trezi nici un ]nceput de b[nuial[; voi gustadeci dintr-un fruct oprit, f[r[ a-mi face nici un proces decon=tiin\[. Azi voi culege firimituri vechi, uscate, din m`naei sub\ire, iar mìne, ori poimìne, cine =tie, voi vedeafrumuse\ea ei alb[ p[lind, c`nd va z[ri comoara pierdut[,cheia lini=tii =i a fericirii ei de-acuma ]n mìnile mele.

Don Quichotte de pe Cerna de data asta nu s-a mai b[tutcu morile de v`nt. El a =tiut s[ ajung[ la un liman cert =i glo-rios, care va da mai cert[ semnifica\ie av`nturilor lui, de p`n[acum, ]n gol. Unde mai vede\i ridicolul duios al nevoii lui de

262 Gib I. Mih[escu

a crea planuri homerice, care s[ se rezolve ]n cadrul unorac\iuni hilare? Don Quichotte de pe Cerna a procedat dimpo-triv[ dup[ o tactic[ mai restr`ns[, dar mai sigur[, =i-a com-primat av`nturile, rezerv`ndu-se unui final incomparabil maigrandios, pentru c[ pozitiv, don Quichotte a ]nc[lcat ]n sf`r=itpozitivul, a ajuns la hotarele realit[\ii, ]n care s-au ]nchegatsolid contururile instabile ale fantasticelor lui visuri de nebun.

+i el e fericit, pentru c[ a r[mas totu=i un veritabil donQuichotte: adic[ s-a str[duit s[ descopere o v`n[ ascuns[ avie\ii, pe care a =tiut s[ se strecoare totu=i ca printr-o pe=ter[de nimeni cunoscut[; =i-a ajuns la un cap[t inaccesibil alto-ra, de unde va aduce lini=tea =i fericirea unei frumoase dinpove=ti, dar aievea. Nu era asta o poveste ]ntreag[, un basm,un vis =i totu=i o realitate ]n plin secol de preciziuni, de ma-terialism =i de trepida\ie mecanic[?

Iar cap[tul pe=terii obscure dusese aci, ]n mansarda ma-damei Matilda, care se delecta cu urm[rirea vie\ii intime achiria=elor sale prin cr[p[turile u=ilor sau prin gaura cheilor.O singur[ camer[ r[m[sese v[duvit[ de posesoarea ei, dintrecele pe care le g[sisem la venirea mea ocupate: odaia Auric[i,fata cu p[rul oxigenat, pe care a= fi crezut-o acum din nou ]nbra\ele prin\ului Raoul dac[, ]nt`lnindu-m[ peste pu\in cuacesta, n-a= fi fost asigurat de el c[ fericirea-i re]ntoars[(stranie coinciden\[!) nu numai c[ e brun[ (c`te vopseleminunate n-a inventat doar industria coafatului!), dar c[ sebucur[ de ]ntreaga ei bog[\ie capilar[ de mai demult.

Poate, cine =tie, Aurica =i-a g[sit o locuin\[ mai convenabil[pentru profesiunea ei: a cobor`t cu un etaj, pentru a se ]n[l\aastfel cu un rang mai mult ]n ochii clien\ilor. Dar eu sunt ne-


spus de mul\umit c[ n-o mai v[d printre noi, c[ci, abia lac`teva zile dup[ ce am observat c[ ne-a p[r[sit, mi-am datseama de impruden\a ce s[v`r=isem de a-i pomeni de prin\ulRaoul. Dac[ gure=a asta incorijibil[ ar fi sc[pat vreun cuv`ntprivind prietenia mea cu Raoul prin\ului Preda? Dumnezeule,numai c[-mi reamintesc aceast[ grozav[ gre=eal[, singuraverig[ putred[ ]n ]nl[n\uirea de fier a str[duin\elor mele, =i-midau =i mai limpede seama c`t trebuie s[ m[ gr[besc, chiar deteama mea ]nsumi, de a smulge din puterea acestui degeneratpericulos tezaurul de scrisori al donnei Alba, caseta misteri-oas[ (o cutie de tutun) ]n care zace fericirea celei c[reia mi-amdedicat via\a, puterea =i iscusin\a mea din liber[ =i neclintit[voin\[, asemeni bizarului cavaler medieval, ]nving[tor prinsecole al batjocoritorilor lui =i al ridicolului, divinului s[u ro-mantism.

Sf`r=itul volumului I

mihaescu gib - donna alba (vol1)

Documents