Meridiane:Topîrceanu în englezeşte de Mihaela Mudure

Discret, dar temeinic, şcoala de anglistică clujeană şi-a manifestat de la începuturile sale interesul pentru traducerea literaturii române în limba engleză, gest cultural de mare importanţă pentru cunoaşterea României în lume. Se cuvin amintite, în acest sens, traducerile eminesciene ale lui Peter Grimm, întemeietorul catedrei de engleză de la Cluj-Napoca, prima catedră de anglistică din România, ori versiunile din poezia blagiană la care a trudit cu har Mihail Bogdan, continuatorul lui Peter Grimm la conducerea catedrei de specialitate din Cluj-Napoca. Din generaţiile mai noi au tradus literatură română în limba engleză angliştii clujeni Virgil Stanciu, Fred Nădăban, Ancuţa Vultur, Liviu Bleoca, Cristina Litvinchievici, Cristina Tătaru.

O ofertă de acest fel a fost sprijinită de editura clujeană Limes care a oferit iubitorilor din România sau de aiurea ai lui George Topîrceanu versiunea englezească a unora dintre poeziile sale. Traducerea şi competentul studiu însoţitor aparţin Cristinei Tătaru. Absolventă strălucită a Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, Cristina Tătaru este, în prezent, cadru didactic la aceeaşi instituţie de învăţămînt superior. Anglista clujeană nu este la prima încercare de acest fel. Ea a mai publicat traduceri din poezia lui Vasile Voiculescu, Ştefan Augustin Doinaş şi Mircea Petean.

Studiul introductiv al volumului apărut la Editura Limes pleacă de la constatarea că "de tare multă vreme nu s-a mai scris despre Topîrceanu...". Chiar dacă perspectiva anglistei clujene este mai aparte deoarece ea porneşte de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserţiunea privind presupusul recent deşert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a înregistrat o serie de contribuţii în domeniu: Codreanu Theodor, Provocarea valorilor, 1997 (culegere de studii, dintre care unul este dedicat lui Topîrceanu); Liviu Grăsoiu, George Topîrceanu sau chiriaşul grăbit al literaturii române, 1999; precum şi un text inedit apărut sub îngrijirea şi cu prefaţa Sandei George, }iganul în cer, revistă cu 2 acte şi 2 prologuri , 2001. La acestea se cuvin adăugate articolele despre Topîrceanu apărute în diferite reviste literare. Dar, chiar dacă nu este singular, studiul Cristinei Tătaru are propria însemnătate. Perspectiva anglistei porneşte de la raportul margine/centru extrem de mult vehiculat în critica anglo-saxonă. Din acest punct de vedere, Topîrceanu respinge capitala şi adoptă cu entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neo-clasic, un poet cu o limbă extrem de şlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă consideraţiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat şi în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, porneşte de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanţă şi pe adiţie sintagmatică, decît pe ambiguitate şi selecţie paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu foloseşte excesiv avantajele oferite de limba română în acest sens, el este un artist care îşi permite să creeaze efecte umoristice extrem de variate.

Volumul de traduceri apărut la Editura Limes nu este exhaustiv. Cristina Tătaru a operat propria

selecţie în corpusul de texte vizat, lucru pe deplin justificat. Emoţionantă este, însă, justificarea opţiunilor ei. Proiectul Topîrceanu ar fi trebuit să fie rezultatul unei cooperări la care participau şi Dan Duţescu, Leon Leviţchi şi Eugenia Farca. Cum îngerul morţii a convocat pe unii dintre participanţii la proiect, Cristina Tătaru şi-a îndeplinit partea din întreg sfiindu-se să se atingă de poeziile rezervate celor plecaţi. Respectul faţă de maeştri explică unele absenţe notabile din volum.

Rămîn, însă, destule piese de rezistenţă: Acceleratul, Balada popii din Rudeni, Balada unui greier mic, Balada chiriaşului grăbit, Rapsodii de toamnă, sau Bacilul lui Koch. Traducerea dovedeşte o bună stăpînire a limbii ţintă şi o reuşită traversare a acelor cercuri infernale ale traducătorului, cum le numea Leon Leviţchi: denotaţia, accentuarea, modalitatea, coerenţa şi, împlinirea tuturor, stilul. Ca exemplificare, redăm două strofe din celebra Rapsodii de toamnă în versiunea Cristinei Tătaru: "All the garden blooms are fretting/ A georgine, in haste,/ Like a highlife dame, is setting/ Up her flawless waist./ Three petunias, full of grace,/ Voice with charm their rue,/ While they chatter: 'In this case,/ Girls, what shall we do?' ."

Fără îndoială, orice traducere este o lucrare perfectibilă. Uneori rima din engleză şchioapătă, nu are uşurinţa originalui, precum în aceste două strofe din Rapsodiile de toamnă: "An accacia watched the braes,/ Like a banner, staunch;/ All his leaves, like tiny scales,/ Bristled on a branch./ Later on, a magpie, who/ Had no occupation,/ Flew in with a rumour new,/ Stirring a sensation". O soluţie mai puţin inspirată ni se pare şi traducerea pentru versul ,Un domn serios de la culte" din "Balada" celebrului "chiriaş" al lui Topîrceanu. În englezeşte, starea civilă şi locul de muncă al personajului devine: "A bachelor, gloomy, next-door,/ And who, since he worked at Religions,". Pe lîngă o anume stîngăcie a cauzalei, am remarca şi nota explicativă în care cititorul de limbă engleză află că domnul în chestiune lucra la "the Department of Cults, in the then Government"!

Observaţiile de mai sus nu afectează, însă, impresia de ansamblu a traducerilor Cristinei Tătaru. Editura Limes a oferit un cadru excelent de manifestare uneia dintre cele mai bune traducătoare de limba engleză a momentului. Este de sperat că şi alţi scriitori români vor reţine atenţia universitarei clujene care mai are încă mult de oferit literaturii române şi universale. În lumea tot mai globalizantă în care trăim, astfel de eforturi de translare sunt o necesitate, mai ales, pentru o literatură precum cea română. Nu putem aştepta ca străinii să îşi însuşească limba română pentru a ne cunoaşte. Este mult mai înţelept să venim noi în întîmpinarea lor, oferindu-le astfel de plăcute "peşcheşuri" precum traducerile în limbi de circulaţie internaţională.

George Topîrceanu. Poezii/Poems. Traducere, studiu introductiv şi note: Cristina Tătaru. Cluj-Napoca: Editura Limes.