1Miel la protap

Nu aveti chef sa va afundati in bucatarie si sa va frigeti mainile in cuptorul aragazului, nimic mai simplu: mergeti la iarba verde. Mielul merge nu numai la tava sau in ceaun ci si la protap. Secretul nu mai sta insa in nu stiu ce miros ci in lemnele de foc. "Trebuie sa fie lemne de fag iar focul sa fie iute, mare. Nu se face la jar pentru ca se topeste. Se prepara un sos de usturoi, ulei, cimbru si sare cu care se unge mielul din cinci in cinci minute. Nu-l scoateti mai devreme de trei ore pentru ca nu-i gata", spune Mariana Vasilica, bucatar la Bolta Rece.

pentru bait-2 pahare de vin alb/3 foi de dafin /boabe de mustar /boabe de piper/un catel usturoi.E bine de stiut ca o friptura de miel frageda este buna atunci cind este tinuta 24 ore la un bait si va recomand sa tineti carnea in acest sos realizat din : 2 pahare de vin /piper boabe ,boabe de mustar ,foi de dafin /crengute de cimbru.

1Iepure la proţap

Ingrediente? Să începem cu un câmp verde, de preferinţă la marginea oraşului, unde e cât mai mult aer curat… nişte voie bună venită din suflet… apoi un Bugs Bunny fără blană şi conţinutul intern. Condimente, pe gustul dumneavoastră, vin negru, puţină slănina afumată cu multă pasiune şi îndemânare de vreun moş, şi multă, multă răbdare.

Iepurele în pielea goală se curăţă bine, şi se spală în cât mai multe ape, iar apoi se trece printr-o ţeavă de metal prevăzută cu găuri prin care se vor introduce ţepuşe pentru a putea roti animalul mai apoi, şi cu un mâner (o îndoitură a ţevii) pentru rotire.

Se freacă pentru început cu sare, se împănează cu bucăţele mici de slănină afumată, iar apoi, tras în ţeapă şi se aruncă pe foc. Ce foc ? Un foc iute şi aprig, nu unul făcut din cărbuni de pământ (mangan), ci unul sănătos din lemne cât mai uscate. Iute, dară, asta pentru a păstra zeama în carne, nu neapărat pentru a o înmuia. Cu cât trece timpul de expunere a urecheatului la căldurică, focul se poate domoli.

Între timp se prepară sosul de ungere. Într-o oala se pune cam 1 litru de vin negru, se mai adaugă putină sare, boia iute şi dulce, mai multa dulce deoarece nu dăunează şi înroşeşte carnea, piper, miroase de pământ (pătrunjel, cimbru, dar nu prea mult pentru că amărăşte gustul cărnii) şi nişte mujdei de usturoi zdravăn la putere şi la miros.

Cu sosul astfel preparat se ţine umed tot timpul iepurele atât la interior cât şi pe dinafara (mai ales). Dacă se termină sosul înainte de frăgezirea cărnii, puteţi face liniştiţi încă o dată un alt sos, nu faceţi economie deoarece nu vă va părea rău..

Timpul de preparare este relativ, în funcţie de mulţi factori. Cel mai bine este să gustaţi din carnea vânatului, dar din cele mai nepătrunse părţi, sau prin metoda ştiinţifică de a înţepa carnea, iar in momentul în care nu mai zemuieşte din interior, se spune că e gata. Ca un sfat vă putem recomanda să aşteptaţi cât mai mult prepararea cărnii, pentru o deplină satisfacţie în momentul savurării.

Alcoolicale? Vin negru pentru femei, dar să-l bea bărbaţii, însă ceea ce vă place e ce-i mai bun. Noi am avut bere!

S-aveţi poftă maximă şi un apetit perpendicular.