michelson morley4

3
 Experimentul Michelson-Mo rley Experimentul Michelson–Morley, unul din cele mai importante și celebre experiment e din istoria fzicii, a ost eectuat în 1887 de lbert Michelson și Ed!ard Morley la ceea ce este ast"zi #ase $estern %eser&e 'ni&ersity( Este în )eneral considerat" ca find prima do&ad" solid" împotri&a teoriei eterului( Experien*a aceasta a ost numit" și +punctul de plecare al aspectelor teoretice ale celei dea doua re&olu*ii știin*ifce(+ -entru munca sa, lbert Michelson a primit -remiul .obel pentru /izic" în 107(  2 eoriile din fzic" de la s3rșitul secolului al 454 lea postulau c", așa cum undele de ap" au ne&oie de un mediu prin care s" se deplaseze 6apa, iar undele sonore au ne&oie de un mediu prin care s" se deplaseze 6aer sau ap", așa și undele luminoase a&eau ne&oie de un mediu, numit +eter luminier,+ sau +eter uni&ersal(+ eoarece lumina poate c"l"tori prin &id, sa presupus c" &idul trebuie s" con*in" mediul prin care se deplaseaz" lumina( 9ntruc3t &iteza luminii este at3t de mare, construirea unui experiment care s" detecteze prezen*a și propriet"*ile acestui eter necesitau in)eniozitate deosebit"( 9n fecare an, -"m3ntul parcur)e o distan*" uriaș" în orbita sa în :urul ;oarelui, la o &itez" de aproximati& < =m>secund" sau peste 18( =m pe or"( ;oarele  însuși se d eplaseaz" în :urul c entrului )alaxiei la o &itez" și mai mar e, și sunt și alte mișc"ri, la ni&ele superioare ale structurii uni&ersului( eoarece -"m3ntul este în mișcare, era de așteptat ca cur)erea eterului în :urul -"m3ntului s" produc" un +&3nt eteric+ detectabil( eși ar f posibil, teoretic, ca mișcarea -"m3ntului s" fe e)al" cu cea a eterului la un anumit moment de timp, nu se putea ca -"m3ntul s" r"m3n" în repaus permanent în raport cu eterul, datorit" &aria*iei at3t a &itezei, c3t și a direc*iei mișc"rii( 9n orice punct dat de pe supraa*a -"m3ntului, ma)nitudinea și direc*ia &3ntului ar &aria dea lun)ul zilei sau dea lun)ul anului( naliz3nd &iteza de  întoarcer e a luminii în dir ec*ii dier ite la moment e de timp di erite, se credea c" se poate m"sura mișcarea -"m3ntului relati& la eter( ieren* a așteptat" la &iteza luminii m"surat" era oarte mic", dat" find c" &iteza -"m3ntului în orbita sa în :urul ;oarelui era cam o sutime de procent din &iteza luminii( 'n num"r de fzicieni au încercat s" ac" aceste m"sur"tori la :um"tatea secolului al 454lea, dar precizia necesar" era prea mare pentru condi*iile existente( e exemplu, aparatul /izeau–/oucault putea m"sura &iteza luminii cu o eroare de ?@, nici m"car aproape de ce era necesar pentru a m"sura &3ntul eteric( Michelson a&ea o solu*ie pentru problema construirii unui dispoziti& sufcient de precis pentru a detecta cur)erea eterului( paratul pe care la proiectat, numit mai t3rziu intererometru, trimitea o sin)ur" raz" de lumin" alb" printr o o)lind" semiar)intat" olosit" pentru a împ"r*i raza în dou" raze care se deplaseaz" în un)hi drept una a*" de cealalt"( up" ce ies din o)lind", razele se deplaseaz" p3n" în capetele unor bra*e lun)i de unde erau reAectate înapoi în centru pe o)linzi mici( poi se recombinau în cap"tul îndep"rtat al o)lindei întro lentil", produc3nd un șablon de intereren*" constructi&" și destructi&" bazat pe lun)imea bra*elor( Brice mic" schimbare în durata de timp c3t st"teau undele pe drum ar f ost obser&at" ca o deplasare a pozi*iilor ran:elor de intereren*"( ac" eterul ar f ost sta*ionar în

Upload: george-tiron

Post on 08-Oct-2015

214 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

tuytru

TRANSCRIPT

Experimentul Michelson-Morley

Experimentul MichelsonMorley, unul din cele mai importante i celebre experimente din istoria fizicii, a fost efectuat n 1887 de Albert Michelson i Edward Morley la ceea ce este astzi Case Western Reserve University. Este n general considerat ca fiind prima dovad solid mpotriva teoriei eterului. Experiena aceasta a fost numit i "punctul de plecare al aspectelor teoretice ale celei de-a doua revoluii tiinifice." Pentru munca sa, Albert Michelson a primit Premiul Nobel pentru Fizic n 1907.Teoriile din fizic de la sfritul secolului al XIX-lea postulau c, aa cum undele de ap au nevoie de un mediu prin care s se deplaseze (apa), iar undele sonore au nevoie de un mediu prin care s se deplaseze (aer sau ap), aa i undele luminoase aveau nevoie de un mediu, numit "eter luminifer," sau "eter universal." Deoarece lumina poate cltori prin vid, s-a presupus c vidul trebuie s conin mediul prin care se deplaseaz lumina. ntruct viteza luminii este att de mare, construirea unui experiment care s detecteze prezena i proprietile acestui eter necesitau ingeniozitate deosebit.n fiecare an, Pmntul parcurge o distan uria n orbita sa n jurul Soarelui, la o vitez de aproximativ 30 km/secund sau peste 108.000 km pe or. Soarele nsui se deplaseaz n jurul centrului galaxiei la o vitez i mai mare, i sunt i alte micri, la nivele superioare ale structurii universului. Deoarece Pmntul este n micare, era de ateptat ca curgerea eterului n jurul Pmntului s produc un "vnt eteric" detectabil. Dei ar fi posibil, teoretic, ca micarea Pmntului s fie egal cu cea a eterului la un anumit moment de timp, nu se putea ca Pmntul s rmn n repaus permanent n raport cu eterul, datorit variaiei att a vitezei, ct i a direciei micrii.n orice punct dat de pe suprafaa Pmntului, magnitudinea i direcia vntului ar varia de-a lungul zilei sau de-a lungul anului. Analiznd viteza de ntoarcere a luminii n direcii diferite la momente de timp diferite, se credea c se poate msura micarea Pmntului relativ la eter.Diferena ateptat la viteza luminii msurat era foarte mic, dat fiind c viteza Pmntului n orbita sa n jurul Soarelui era cam o sutime de procent din viteza luminii. Un numr de fizicieni au ncercat s fac aceste msurtori la jumtatea secolului al XIX-lea, dar precizia necesar era prea mare pentru condiiile existente. De exemplu, aparatul FizeauFoucault putea msura viteza luminii cu o eroare de 5%, nici mcar aproape de ce era necesar pentru a msura vntul eteric.Michelson avea o soluie pentru problema construirii unui dispozitiv suficient de precis pentru a detecta curgerea eterului. Aparatul pe care l-a proiectat, numit mai trziu interferometru, trimitea o singur raz de lumin alb printr-o oglind semiargintat folosit pentru a mpri raza n dou raze care se deplaseaz n unghi drept una fa de cealalt. Dup ce ies din oglind, razele se deplaseaz pn n capetele unor brae lungi de unde erau reflectate napoi n centru pe oglinzi mici. Apoi se recombinau n captul ndeprtat al oglindei ntr-o lentil, producnd un ablon de interferen constructiv i destructiv bazat pe lungimea braelor. Orice mic schimbare n durata de timp ct stteau undele pe drum ar fi fost observat ca o deplasare a poziiilor franjelor de interferen. Dac eterul ar fi fost staionar n raport cu Soarele, atunci micarea Pmntului ar produce o deplasare a franjelor de o douzeciicincime din mrimea unei franje.

Michelson a efectuat cteva msurtori cu un aparat experimental n 1881, i a observat c deplasarea ateptat de 0,04 nu se vedea, dar se vedea o deplasare mai mic, de aproximativ 0,02. ns aparatul su era un prototip, i avea erori experimentale prea mari pentru a trage vreo concluzie despre vntul eteric. Pentru msurarea vntului eteric, era necesar un experiment mult mai precis i mai strict controlat. Prototipul a avut, ns, succes n a demonstra c metoda de baz era fezabil.Apoi, Michelson i-a unit eforturile cu Edward Morley i a petrecut destul de mult timp, cheltuind sume considerabile de bani pentru a crea o versiune mbuntit cu mai mult dect suficient precizie pentru a detecta deplasarea. n experimentul lor, lumina era reflectat n mod repetat nainte i napoi de-a lungul braelor, mrind calea parcurs la 11 m. La aceast distan, deplasarea trebuia s fie 0,4 franje. Pentru a face aceasta uor de detectat, aparatul a fost plasat ntr-o ncpere nchis de la subsolul unei cldiri de piatr, eliminnd majoritatea efectelor termice sau oscilatorii. Oscilaiile au fost reduse construind aparatul deasupra unui bloc uria de marmur, care plutea ntr-un bazin cu mercur. Precizia calculat era de ordinul a o sutime de franj.Bazinul de mercur permitea deplasarea aparatului, astfel nct s poat fi rotit la orice unghi posibil n raport cu "vntul eteric". Chiar i ntr-o perioad scurt de timp un oarecare efect trebuia s fie observat doar rotind dispozitivul, astfel nct un bra s stea pe direcia vntului, iar cellalt n direcie opus. Ar fi fost uor de msurat deplasrile i pe perioade mai mari de timp.n timpul fiecrei rotaii complete a dispozitivului, fiecare bra era paralel cu vntul de dou ori i perpendicular tot de dou ori. Acest efect trebuia s produc msurtori sinusoidale cu dou extreme i dou treceri prin zero. n plus, dac vntul se datora doar orbitei Pmntului n jurul Soarelui, vntul i-ar fi schimbat complet direcia est-vest de-a lungul unei perioade de 12 ore. n aceast conceptualizare ideal, sinusoidele pentru zi i cele pentru noapte ar avea faze opuse.Dup toate aceste pregtiri, experiena a devenit una din cele mai celebre experiene ratate de pn acum. n loc s furnizeze informaii privind proprietile eterului, articolul din 1887 al lui Michelson i Morley din American Journal of Science a dat deplasarea ca fiind doar a patruzecea parte din deplasarea ateptat, dar deoarece deplasarea este proporional cu ptratul vitezei, ei au tras concluzia c viteza msurat este aproximativ o esime din viteza ateptat pentru micarea Pmntului pe orbit i sigur mai puin de o ptrime. Dei a fost msurat aceast vitez, a fost considerat mult prea mic pentru a aduce dovezi ale existenei eterului, iar ulterior s-a spus c este n marja de eroare experimental care ar putea permite ca viteza s fie chiar i zero.