F

Prrnu UnsncHe

MIC TRATATDE ESTETICA TEOLOGICA

Edilia a lll-a

Prefali de Gheorghe Grigurcu

Postfall de Paul Aretzu

EOI[Bucureqti,2016

SUMAR

Gheorghe GRIGURCUFrumosul laic, frumosul divin / 5

Poarta ctulii I 13

Cuvint inainte I 1Z

CAPITOLUL I - Mostenirea lui platon / 20

1. Aroganla filosofilor I 20

2. Istoria istoriei esteticii I 22

3. Promisiunile Evului Mediu / 30

a. Orient Qi Occident I 3'1.

b. Dionisie Pseudo-Areopagitul I Z4c. Metoda areopagitd I 35

d. Suiitorul sacru I lB4. Teoria frumosului I +t

5. Teoria artei / 50

CAPITOLUL II - Dumnezeu gi Om in creafie I Sg

1. Ziditorul I 54

a. Zidire ai laudd I 62

b. Ex nihilo I 67

2. Creator gi imitator / 69

a.Azidi,aface I 73

b. Geniu Ei sftnt I 76

CAPITOLUL m-Experienla mistici / 89

1. Lumina hnn / 89

a. Tradi[iaplotiniand I 90

b. Esteticanumdrului I 94

c. Esenlafrumuselii I 99

2. Sensibilitatea estetici qi sensibilitatea mistici I 105

a. Sim[ul estetic I 105

b.ldealismul estetic I 109

c. Simlul dumnezeiesc I 113

CAPITOLUL IV - Numele frumosului I 121,

1. Frumosul I 121.

a.Frumosulbiblic I 123

b. Frumosul diain canume gi cauzd I 128

c. O teorie afrumosului I 136

d. Frumuselea transcendentd pi frumuselea esteticd I M1.

2. Sublimul ca extaz I 143

a. Teoriile saaante I 144

b. Sublimul diuin gireligios I 149

c. Frica dfuind gi salaatoare I 155

3. Tragicul Ei suferin[a creatoare I 159

a. Comportamentul tragic I 161,

b. Despre limitd I 166

c. Pdcatul I 168

d.Ericatragicd I 174

e. Moartea I 180

4. Comicul: ris gi suris I 184 *

a. Reaoltafragmentului I 185

b. inlelesulbiblic I 189

c. Calea surtsului I 196

368

CAPITOLUL V - Numele artei. Arta cregtini / 205

l.Icoana I 210

a. Legendele sfinte ale icoanei / 213

b.Istoriaicoanei I 221

c. Istorie gi roman I 229

d. Tipologia icoanei I 223

e. Teologia gi estetica icoanei I 238

f. Artareligioasd gi arta sacrd I 245

g.Icoanapesticld I 256

2.Muzica qi cintarea religioasd, I 265

a. inceputuri I ZOg

b. Poetica muzicii I 275

c. intemeietorii I 281

d. Codificarea textelor imnografice I 290e. $coli muzicale rom1nepti I 294

3. Arhitectura religioasi / 301

a. Sincretism artistic I 303

b. Ritualul, fundament al artelor traditionale I 304c. Paralelismul artistic I 310

d. Stiluri arhitectonice I 314

Capitolul VI - Experienta extaticd I 321

l. Drama litutgicil I 321

a. Elementele tehnice ale dramei liturgice I 322

b. Spa[iulliturgic I 323

c.Timpulliturgic I 325

2. Scara lui Iacob I 327

a. Slujitorii I g2f

b. Spectatorii I gZt

c. Cetele ceregti I 332

369

3. Calea / g3g

a. Decorul, recuzita gi oegmintele I 333

b. Structura'dramei I 334c. Preliminariiliturgice I 336

d. Dramalepdddrii de sine I 339

e. Simboluriliturgice I 343

Note I 347

Paul ARETZUDupil chipul frumosului I 359

370

Gheorghe GRIGURCU

FRUMOSUL LAIC, FRUMOSUL DIVIN

,,\fn epoca noastrd de grdbit[ secularizare (nu afirma

I oare Borges cd teologia n-ar fi decAt o parte a literaturiiIfantastice?), gestul lui Petru Ursache de-a ne propune

o carte de esteticd teologicdl e, si admitem, unul indeajuns de

temerar. Lucrdrile de teorie a artei cautd s5 evite speculaliateologicd, dominate indeobgte de ,,direcfia pozitivistd 9ilaicizantil'. Congtient de faptui cd intreprinderea d-sale are

gansa de-a fi socotitd o ,,disciplind "de gtanTld>", autorulare grijd sd, precizeze c[ igi insugegte concepte gi metode dinestetica generalS, ele dobAndind insd, adesea, ,,in vaLorizareaartei religioase, inlelesuri noi". Aici intervine o anumerelinere a d-salg un soi, am zice, de sfiald programatic[ (infond, duhovniceascd), deoarece, pe de-o parte, iqi propune a

investiga ,,arta sacrd sau religioasil', distinct[ de ,,artalaict',in cazul cAnd ,,artistut igi impleteqte existenla uman[ cu aceea

a Bisericii", iar pe de alta are in vedere, m5car implicit arta ingenere, inleleasl in conexiunea sa esenfial[ cu sacrul: ,,Talentuleste sinonim csharul; inspira[iase apropie, ca sens, de extaz qi de

cunoagterea misticdi'. Ne reamintim de abatele Henri Bremond,autor al faimosului op, Pridre et poesie, ca 9i de alte nume de

vazd. ale unei perspective religioase in abordarea artei, precum

Jacques Maritaine, Henri Massis, Nikolai Berdiaev PavelEvdokimov Dmitri Merejkovski... DesfiqurAndu-gi discursulintr-un asemenea plan larg, al determindrii ori similitudinii

1 Petru Ursache: Mic tratat de esteticd teologicd, edilia a II-a, Editura Eikon,

2009, 308 p.

divine a creafiei, Petru ursache se repliazd insd cu un scrupulmetodologic asupra artei cu obiect religios ca atare. Ea s-arbizuipe,,un supraconcept, adeadrul de credin[d, care transformiinfelegerea omeneasci (limitatd la speculaiia pozitivisti gi laexistenld pragmaticd) in revelafie. Adevirul de credintd areoperativitate strict teologicd gi intemeia z|,rncorelat in planulesteticii teologice, frumosul de credinld. se dovedeqte cd artasacrH nu repetd principiile moralei teologice: ea se asociazdcu predica, dar nu o mimeazi. Modalitatei de a fi a artei sacreeste forma sensibild gi are rolul (principal) de a degtepta emoliiestetice". De remarcat conduita cercetdtorului, mere-u precau!dornic de-a para posibilele obiecfii, oarecum senzalia c$pdgegtepe un teren minat. E drept cd anticii nu fdceau, pand la o vreme,deosebirea dintre metafizici qi teologie, nici mdcar platon nuopera acest distinguo in grandiosul conglomerat al viziuniisale metafizice. Ii datorim lui Aristoter disjuncfia metafiziclide hzicil, a logicii de morald qi poeticd. La iandu-i, teologia atrecut de la tratate globale, precum cel al lui Dionisie pseirdo-Areopagitul, la ramificiri precum dogmatica, omiletica,mistica, ascetica. in acest rnediu se contureazd trdsdturileunei estetici filocalice. Cu toate cd frecvent subestimatd oritrecutd sub tdcere, existS, dupd cum ne atrage atenlia insistentPetru ursache, o esteticx medievali. lncepand cu sdnfii pdrin{irdsHriteni, in frunte cu sfantul vasile cel Mare, cel ce u l.riliutdiscufiile asupra frumosului divin, gi cu Sfinfii Augusiingi Toma DAquino in Apus, s-a afirmat o conceplie isuprafrumosului ca o entitate uman-divind. Acest frumos filocalicnu capoteazd in moral5 sau in deism conceptual, asa cum aupresupus unii comentatori recenfi, ci igi conservd nealteratdimanenfa. Iat5, in acest sens, cuvirrtele pe care le citeazd cubucurie cercetitorul nostm, ale lui wladislaw Tatarkiewicz,autor al unei reputate istorii a esteticii: ,,scrierile lui pseudo-Dionisie, aqa numitul Corpus Dionisiacum, sunt teologice. Elenu cuprind nici un tratat anume de esteticd. ln acestJ scrieri,teologia esteticd este insd in foarte mare mdsurd pe primulplan: ele se ocupi de frumos ca unul dintre atributele lui

6

Dumnezeu". Pseudo-Dionisie igi sprijind teoria pe doudconcepte, unul pur religios, cel de Dumnezeu, descinzAnd dinBiblie gi altul filosofig conceptul de absolut, imprumutat dela grecii antici: ,,Pe aceastd noliune qi-a intemeiat concepliadespre frumos ca atribut al lui Dumnezeu-Absolutul", ltmeazdTatarkiewicz.

Reconstituind istoricul unei estetici teologice, PetruUrsache ajunge Ia constatarea unei evolulii duale a inlelegeriiartei, cu prevalenla progresivd a elementului mundan, indauna,,adevdrului de credin!ff': ,,frumosul a intratin congtiinlaeuropean[ asemenea lui Ianus bifrons: cu o fa!5 luminatd de

sacralitatea divind, aga cum se cuvine celei mai importanteinvenlii umane, arta, dar cu cealalt[ spre rafionalitatea agresivigi arogantd. Lucririle de specialitate elaborate pAnd in prezentsunt prea adesea scrise de pe pozillipartizanale individualiste,tendenfioase qi, de aceea lacunare, deformante". Consecventpunctului de vedere adoptaf d-sa nu ezltd a se confrunta cuciteva dintre numele mari ale filosofiei. E o disputd purtatdcu dignitate, in aplrarea unei concepfii unitare, invederAndrelevante premise istorice, intemeiate, orice s-ar zice, peo organicitate a congtiinlei cu rddicini in transcendenfd,rezttltat al unei ,,intAlniri cooperante" intre doui domeniifundamentalg teologia gi estetica. Deferenla culturald mereupistrat[ nu inhibd reacliile unei viziuni ce aparent bate inretragere. Pe o direclie ralionalist cauzald, Hegel a rAnduittriada religie-arti-filosofie, prognozAnd disparifia primelordoud din planul spiritului: ,,Nici pAnd astizi nu s-a stinsteoria perisabilitdlii din congtiinla lumii cultivate. A1 VII-leaCongres Internafional de Esteticd din L972, de la Bucuregti, s-a

desfdqurat sub antetul semnificativ: disparilia artei. A separaarta de religie pentru a le pune in serie ierarhicl gi in ordineadialecticd a spiritului absolut este o pozilie orgolioasi gi, in chipparadoxaf limitativff'. Nie2sche a predicat un nihilism religios,,,prin afirmafii tulburdtoare qi consternante". Mai intii, ideea

,,tipic protestantd gi ereticff' a caracterului istoric al misteruluicregtiry cu consecinfa fulminanti a ,,mor!ii lui Dumnezeu".

Apoi teza cd religia cregtind ar fi exercitat o presiune nefastdasupra artei, ?ncercAnd a o subordona prescripfiilor salemoralizatoare. Rezonanta unor asemenea negafiia sporit inperioada ulterioard,.dispusd a le imbrdfiga ma1 curAnd pe eledecAt propozifiiie afirmative, gata a le transforma in sloganepolitice, ,,pentru cd se afld sub regimul restrictiv al pomluluioprit". Nu e ldsat la o parte nici Kant, ,,exemplu ihistru,, alace_stei

_,,serii negative". Socotind cd Dumnezeu qi nemurireasufletului sunt,,obiecte de credinfd'i astfel cum cerul instelatqi iegea morald sunt ,,obiecte contemplabile,,, autorul Criticiira{iunii pure s-ff fi oprit in dezvoltarea concepfiei sale rdmasenesatisfdcdtoare: ,,Filosoful nu a intrezdrit posibila apropiereintre obiect de credin{d gi adeadr de credinld lultimul, consiieratconcept fundamental in studiile teologice mai noi) pentru aface corelalia necesari intre judecata tileorogicd (prin definilieuniversald gi morald) qi judecata esteticd, in mod naturalparticulard si <finalX>". LuAndu-se de piept cu cei ,,trei marigermani'i autorul roman trage concluzii cd acegtia n-au izbuiit,in rdstimp de un secof altceva decat sd zdddrniceascd orice efort,,de gAndire sistematic5, spirituald gi realist#, pe planul esteticiiteologice. E o pozifie evident inconfortabild, insd articulat[ cuacuratefe, bizuitd pe o copioasd documentare, pe o pledoariepersuasivd. O provocare la o discufie cu o mizd majorn.

sd ne oprim acum la cdteva aspecte ale esteticii teorogice,asa cum ne sunt infdgigate in studiul de care ne ocupem.Estetica pozitivd numegte doud simfuri speciarizate pentrusensibilitatea esteticd, vdzul qi auzul, primul, .o.rdi1i" uartelor spafiale, secundul, condilie a

"elo. temporale. Ele

nu funcfioneazd. in chip autonom, ci coordonit, ,irrtuti.,generand o funcfie specific umand, simful estetic, cu caractersuprafiziologic, spiritualizat:,,Ochiul inteligent gi auzuldiruite cu har divin supun materia brutd unei transfigurdricomparabile cu taina euharisticd. Fireqte, de un grad inlerior.Ceea ce vedem gi auzim nu mai fine de domeniuTcantitdfii, cial calitilii, rdmane doar i],ziaasemdndrii intre <natu ra ca d.at>,cum spuneau cei vechi, gi "natura ca fapt artistic>,,. in chip

8

fataf cantitatea limiteazi (v. R6ne Guenon: Domnia cantitdlii qi

semnele aremurilor). Dimpotrivi, calitatea e un concept deschis,care situeaz[ materialul in orizont metahzic Estetica teologicdstabilegte o deosebire intre receptarea gi sensibilizarea formelorde cdtre laic qi credincios. Reprezentirile laicului, avAnd ca

temei materia, vor fi clar delimitate, conceptibile, cu o orientarepragmaticS, astfel cd nici imaginarul n-ar fi apt a depXgi in acest

caz anumifi parametri. Inclusiv formulele cele mai libere, de

genul ,,formelor diforme", cum le spune Lucian Blaga, nu se

sustrag condilionirii lor funciare de cdtre factorul material:,,Ilogicul, absurdul grotescuf monstruosuf concepte negativecare dau impresia de multiplicitate gi deinnoire, creeazd.rurmaiihuiaunor deschideri orizontice. Ele se afl5, defapt,in corelaliecu o serie de categorii pozitive din sfera logicului, a naturalului,ceea ce conduce, in ansamblu, la "normalizatea> cunoaqterii".in schimb homo religiosus arein vedere idealitatea sfinleniei qi a

expierii, implicAndu-se in natur[ nu pentru a obline un profitempiric, imediat, ci venerAnd-o ca pe un produs divin. Nu se

mu\umeqte sd contemple un obiect, inregistrAndu-i formaqi culoarea, ci se deprinde s[ capteze,,semnele gi minunile",venite pe un drum al suprafirescului. Pentru el, ,,a oedea are o

semnificalie mai adAncd: inseamn[ sd pitrundi in interiorullucrului, ajutat de duhul cdutdrii, identificAndu-l in ansamblulmarii zidiri a lui DumnezetJ". O modalitate de,,a vedea" este

cea care se m6rginegte la stratul material al realului, accesibilqi animalelor. Altd modalitatg in care exceleazd misticii, sfinfiiqi, in largi mdsur5, indivizii de geniu, consisti in ,,inzestrareasuprafireasci de a putea privi de <(sus>> in,.josr, dinspre spiritcitre materie", ,,ceea ce se numegte in picturd <perspectivaintoarsd>'i diferitd de cea care se cheamd,,perspectivaitalianil',avAndu-qi sursa in idealitatea divin[. Celui ce are putereade-a privi ,,de sus in jos", ,,Dumnezeu ii dezvdluie (...) ciilecunoagterii adevdrate; opera artistului, iluminat direct de lasursa supremi gi din interiorul fiinfei sale ddruite cu har, se

oferi intregii umanitdfi". In consecinfd, in accepfia misticd(v. Sf. Ioan GurX de Aur), v6zul e superior auzts.fui, intrucAt

numai acesta poate primi,,lumina lin#i harul ce ne ingiduiea identifica lucrurile cum sun! a contempla, cu timpul, g"i,,celeceresti" (Sf. Maxim Mirturisitorul).

Daci un atare limbaj ar putea plrea prea liturgic, vidindo inclinafie excesiv,,bisericoisff' a iaportului estetili-teologie,nu se cuvine a trece cu vederea temeinicul substrat filosofical culturii cregtine, nemijlocitd continuatoare a celei grecegti,uneori ,,la acelagi nivel de <sofisticarerr,,, cltr:i- obserii petruursache, printr-o sumd de striluciti exponenfi ai sxi precummarii cap-odochieni Vasile cel Mare, Giigore'de Nysi4 IoanGurd de Aur, Atanasie cel Mare, Evagrie ponticui DionisiePseudo-Areopagitul etc. Formafi ra gcolite din Atena sauAlexandria, aceqti rxsdriteni sunt informafi de antici intr-operioadd in care occidentul trecea printr-o gravd, prelungiticrizA, pustiit de hoardele migratoare, dJ la mileaguiilemediteraneene pand la cele nordice. GAndirea sfinfilor pari"liapare neindoielnic prefiguratl de,,lumea ideilor,, a lui^platongi de meditalia lui Ptotin care sustine ci sufletul cunoagte unparcurs lustral ascendent, incepAnd, pe misura apropierii decentrul diviru sd, ,vadt' figurafrumuse{ii ce i se priziitaintr-olumin[ mirabil5, supranaturald. Sufletul capdtd o formi gi.pedeasupra fulgerarea inteligenfei care este de esen{x divi;t,,dupd cum e gi frumuse{ea care includg precum un sAmbure,iubirea pentru lucrurile nonsensibile. Asemenea concepfii,Jrecyte prin congtiinla sfinfilor Augustiry Toma dAquinq alui Dionisie Pseudo-Areopagitul, sunt reluate gi actualizatein epoca noastrd, intre altii de cxtre ]acques Maiitaine. Acestprestigios teoretician al catolicismului de nuantd tomisticultivd imaginea ,,frumusefii transcendente,, care se afld inputerea Domnului, ca manierl de integrare a lucrurilor influxul existenfial, ficand abstracfire dJdihotomia frumos-urAt: ,,Se poate spune cd, din perspectiva lui Dum nezelJ,tot ce hinleazd este frumos, in mdsura expresx in care fiin{aparticipd la existenfd. Cdci frumusefea pe care Dumnezeu ocontempld este transcendentald, ea pdtrunde tot existentul, intr-un grad sau altul". Frumosul estetic n-ar fi decAt,,o provincie,,

10

a celui transcendenf dup[ cum urAtul n-ar fi decAt o absenfia frumosului, aga cum, in opinia lui Toma dAquino, r5uln-ar fi decdt o absenld a binelui. Intre frumosul transcendentr;i cel estetic se manifest[ o diferenll de calitate, cdci primulse inscrie incd in preexistenfd, in increaf ca o virtualitatecare existd doar pentru Fiinfa supremd, al doilea fiind unprodus teandric ce poate fi accesat prin senzoriul omenesc. Inprincipiul sdq frumuselea e o emanalie divind: ,,De Ia aceastinaturd transcendentald a frumusefii, cei vechi au conchis c[atributul frumuselii poate gi trebuie s[ aparfind Cauzeiprime,Actului pur, care este supremul analog al tuturor percepliilortranscendentale; gi cd frumuselea este unul dintre numeledivine" (Jacques Maritaine).

Observafiile noastre de modest cititor nu s-ar putea opriin incheiere decAt pe arondarea gdndului nu intrutotul datin vileag, prezumdm ci dintr-o discrefie livresc[, dar qi,

concomitent, dintr-un simlimAnt de kenozd, de cdtre PetruUrsache, insd care ii stribate intreaga scriere. $i anume acela

cd frumosul indiferent de chipulintruplrii salg chiar qi atuncicAnd nu rispunde unei slujiri explicite a divinului, unui alibiteologig igi are in divin originea gi motivalia supreml. Crealiaartisticd in sine e indumnezeiti. (Grigore de Nyssa foloseqte

cuvAntul theosis, termen de temelie, aga cum s-a afirmat, pentruintreaga teologie contemplativi a R[sdritului).

Exercilii de adeadr, Editura Timpul, laqi,2011

11