metodologii specifice

www.integraresustenabilaprinsport.ro

www.eeagrants.ro www.frds.ro

INTEGRARE SUSTENABILĂ SOCIALĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ PRIN ACTIVITĂȚI SPORTIVE - PNP001

METODOLOGII SPECIFICE

Metodologia integrării sociale și educaționale durabile bazată pe activități

sportive pentru copiii cu dizabilități

(SINTEZĂ)

http://www.integraresustenabilaprinsport.ro/

2




Introducere

Omul ca persoană unică și irepetabilă se află în centrul preocupărilor privind

aplicarea prevederilor Declarației universale a drepturilor omului. Pornind de la

principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite prin care se „recunosc demnitatea

intrinsecă, valoarea şi drepturile egale şi inalienabile ale omului ca fundament al

libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume”1, au fost elaborate, aprobate și implementate / în

curs de implementare o serie de reglementări menite să apere demnitatea și

integritatea tuturor persoanelor, fără nici un fel de discriminare. Dintre aceste

documente cu o importanță deosebită amintim :Convenţia internaţională privind

drepturile economice, sociale şi culturale; Convenţia internaţională privind drepturile

civile şi politice; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare rasială; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de

discriminare împotriva femeilor; Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau

tratamente crude, inumane sau degradante; Convenţia privind drepturile copilului ;

Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități; Programul mondial de acţiune

privind persoanele cu dizabilităţi; Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru

persoanele cu dizabilităţi în influenţarea promovării, formulării şi evaluării politicilor,

planurilor, programelor şi acţiunilor la nivel naţional, regional şi internaţional, în

vederea continuării egalizării şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi; strategii ale

dezvoltării durabile.

În Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități sunt definite persoanele

cu dizabiltăți drept „ acele persoane care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau

senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi

participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu

ceilalți“.2

crescânde a dreptului persoanelor cu dizabilități la educație”.3

Odată acceptată incluziunea ca factor cheie pentru realizarea și calitatea

educației copiilor cu dizabilități, este obligația sistemului de învățământ să asigure la

1 Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. 2 Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2006 3 Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități- Comentariul general nr. 4 privind dreptul la educație incluzivă, Introducere, p.1 http://irdo.ro/irdo/pdf/190_ro.pdf


http://irdo.ro/irdo/pdf/190_ro.pdf

3




toate nivelurile, pregătirea prin activități de toate curriculare și extracuriculare fără

discriminare și pe bază de egalitate pentru toți elevii. În România, conform Raportului

Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi (ANPD)4, la 30.09. 2019 erau

înregistrați 67.639 copii, toate gradele de dizabiliatate ( grav, accentuat, mediu, ușor)

și toate tipurile ( fizic, somatic, auditiv, visual, mental, psihic, asociat, HIV/SIDA, boli

rare, surdocecitate), reprezentând 8,06% din totalul persoanelor (adulti și copii) aflate

în evidențe.

Educația fizică și sportul, componentă a sitemului de educație are pârghiile prin

care să acționeze în vederea cuprinderii în activitățile sportive a tuturor elevilor.

Bogăția și diversitatea conținuturilor specifice diferitelor sporturi, formele de organizare

a colectivelor de elevi, tipurile de activități curriculare și extracuriculare și mai ales

strategiile didactice specifice crează un mediu prietenos în care să poată fi valorificat

potențialul fiecăruia și să contribuie la maximizarea progresului şcolar şi socializare în

conformitate cu obiectivul de integrare deplină.

Integrarea socială. Aspecte naționale și internaționale. Cauzele excluziunii

sociale

Integrarea este un termen care apare în multe domenii de activitate, definirea ei

căpătând unele aspecte specifice ariei în care activează persoana care a definit-o.

Astfel, integrarea poate fi înțeleasă drept procesul prin care un individ devenine

„membru cu drepturi depline într-un grup ori societate şi de a deveni complet implicat

în activitățile acestora; procesul prin care se permite oamenilor indiferent de rasă să

utilizeze un loc, o instituție sau organizație; procesul de combinare cu alte elemente

într-o unitate mai largă sau într-un sistem unic”5.

Integrarea se poate realiza la mai multe niveluri: fizică, funcțională, personală,

socială, organizațională, societală6 - „apărea atunci când copilul sau persoana cu

4 http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/

5 Dodescu, A.O. (2004). Conceptul de integrare – o abordare economică exhaustivă, Analele Unievrsității din

Oradea, Științe econimice, Tom XIII, http://anale.steconomiceuoradea.ro/volume/tom_xiii_2004.pdf, p. 160-166. 6 Ursache, V.A. (2015). Educația incluzivă în școala românească, În: Direcții, intervenții și inovații în abordarea

copiilor cu cerințe educaționale speciale, Simpozion Național, Ediția I, , p. 53.


http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/

http://anale.steconomiceuoradea.ro/volume/tom_xiii_2004.pdf

4




deficienţe integrată accede la un sentiment de apartenenţă şi participare deplină la

viaţa societăţii, ceea ce presupune asumarea de roluri”.

Integrarea socială este definită ca „procesualitatea interacțiunilor dintre individ sau grup

și mediul social, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților”7.

Dintr-un alt punct de vedere integrarea socială este văzută ca „proces de

asimilare a unei persoane într-un mediu obișnuit, nerestrictiv, o fuziune esențială între

personalitatea acestuia și elementele sistemului cu care interacționează”8.

O treaptă superioară a integrării este incluziunea socială care vizează

„schimbarea atitudinilor şi practicilor din partea indivizilor, instituţiilor şi organizaţiilor”,

în așa fel încât persoanele considerate diferite „datorită unor deficienţe, apartenenţei

etnice, condiţiilor socio-economice de viaţă, etc. să poată contribui şi participa în mod

egal la viaţa şi cultura comunităţii din care fac parte”9.

Cauze ale excluziunii sociale

În sinteză a cauzelor care duc la excluziunea socială sunt:

• vârsta, genul, orientare sexuală;

• sărăcia,

• nefinalizarea studiilor sau o pregătire școlară insuficientă;

• participare insuficientă, inadecvată sau neparticiparea la activități comune ale

colectivului din care persoane face parte;

• incapacitatea sau dificultatea unei persoane de a se descurca singură în

anumite activități curente, de îngrijire personală, ș.a.;

• incapacitatea sau dificultatea unei persoane de a relaţiona cu instituţiile, cu

comunităţile sau cu semenii din comunitatea din care face parte;

• opinia / opiniile unei persoane sau atitudinea / atitudinile acesteia față de

anumite evenimente, instituții sau persoane;

• zona geografică sau socială de unde provine persoane;

• imposibilitatea de a avea acces la bunuri și servicii;

7 Centrul de Resurse si Informare pentru Profesiuni Sociale (2015), Educație pentru intergare socială, Manualul

educatorului, p. 33. 8 Bota, A., Teodoreascu, S. (2015). Activitățile fizice adaptate – instrument de incluziune socială. În: Activitățile

fizice adaptate ca instrument de incluziune socială, Editura Discobolul, București, p. 9. 9 Rusu, O.D. (2011). Integrarea socială a persoanelor cu dizabilități – suport de curs,

https://www.academia.edu/2174704/INTEGRAREA_SOCIAL%C4%82_A_PERSOANELOR_CU_DIZABILIT

%C4%82%C8%9AI, p. 9.


https://www.academia.edu/2174704/INTEGRAREA_SOCIAL%C4%82_A_PERSOANELOR_CU_DIZABILIT%C4%82%C8%9AI

https://www.academia.edu/2174704/INTEGRAREA_SOCIAL%C4%82_A_PERSOANELOR_CU_DIZABILIT%C4%82%C8%9AI

5




• neimplicarea în activitatea politică;

• izolarea din cauza unor păreri personale sau ca urmare a atitudinii celorlalți față

de persoana respectivă;

• acces limitat la noile tehnologii și la mijloacele moderne de comunicație.

O altă abordare10, vorbește de 6 niveluri ale excluziunii sociale care pot suferi

influențe interne (care țin de individ) sau influenţe externe: 1. la nivel de individ (vârstă,

etnie, dizabilitate etc.), 2. la nivel de familie (copii, responsabilităţi de îngrijire), 3. la

nivel de comunitate (mediu, serviciile sociale), 4.local (transport, piaţa muncii),

5.naţional (asigurări sociale); 6. global (migraţie, schimbare climaterică)

Școala specială vs școala incluzivă

Sistemul național de învățământ oferă acces la educație tuturor copiilor. Pentru

copiii cu diazbilități, sunt oferite „programe educaționale adaptate gradului de

deficiență și nevoilor lor de dezvoltare”11. Pentru fiecare tip și grad de dizabilitate, s-au

înființat școli speciale care pun la dispoziția copiilor cu deficiențe „profesori specializați,

educație şi intervenție psihopedagogică”12 de calitate, pe diferite paliere de intervenție.

Există școli speciale care respectă același conţinuturi, pregătire şcolară şi

specializare ca în școlie de masă (pentru deficienții de auz), dar se aseamănă cu

învățământul special din punct de vedere al structurii și formei de organizare. Alte școli

adaptează procesul de învățare și „elaborează un plan de intervenţie personalizat cu

obiective specifice nevoilor şi posibilităţilor de dezvoltare psihoindividuale”13.

La nivel național, s-a realizat o analiză SWOT a educație incluzive în România14

care scoate în evidență aspectele pozite și pe cele negative, dar și oportunitățile și

10 Arpinte, D., Baboi, A., Cace, S., Tomescu (Doboş), C., Stănescu, I. (2008). Politici de incluziune socială. În:

Calitatea Vieţii, XIX, nr. 3–4, https://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/07.pdf, p. 339–364. 11 Ministerul Educației și Cercetării, Învățământ special, https://www.edu.ro/invatamant-special. 12 Ministerul Educałiei, Cercetării, Tineretului și Sportului (2011). Metodologiei privind organizarea serviciilor de

sprijin educațional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă,

Ordin nr. 5574 din 7 octombrie 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 785 din 4 noiembrie 2011, p. 2. 13 Ministerul Educației și Cercetării, Învățământ special, https://www.edu.ro/invatamant-special 14 Somtelecan, A.L. (2019). Analiză SWOT cu privire la educația incluzivă în România, În: Edict – Revista

educației, nr. 5, https://edict.ro/analiza-swot-cu-privire-la-educatia-incluziva-in-romania/


https://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/07.pdf

https://www.edu.ro/invatamant-special

https://www.edu.ro/invatamant-special

https://edict.ro/analiza-swot-cu-privire-la-educatia-incluziva-in-romania/

6




amenințările pe care acest tip de educaâie le are. Prezentăm doar punctele negative

și oportunitățile identificate pentru a oferi un suport pentru viitoarea activitate:

Puncte slabe15:

• personal de specialitate insuficient sau deloc, în anumite școli, sprijin

individualizat redus;

• lipsa de formare inițială în domeniul cerințelor educaționale speciale, a

cadrelor didactice și a managerilor școlari;

• insuficienta cunoaștere a unor tehnici și metode educaționale adecvate

persoanelor cu dizabilități, de către cadrele didactice;

• lipsa dotării cu materiale și echipamente adecvate persoanelor cu

dizabilități (mobilier, calculatoare, rampe de acces, etc.);

• lipsa unui curriculum incluziv, flexibil; a unor planuri educaționale

individualizate;

• inexistența unor standarde minime de evaluare a competențelor

dobandite;

• programe școlare încărcate și complicate, care nu țin cont de nevoile de

dezvoltare și educație a copilului;

• atitudinea negativă a unor cadre didactice față de elevii cu dizabilități;

• numărul crescut al elevilor din clasă;

• lipsa unor recompense/aprecieri sau aspecte financiare pentru cadrele

didactice;

• lipsuri economice și materiale legate de sistemul general de educație;

• teama etichetării școlii ca „școală specială”;

• sprijin insuficient acordat școlilor incluzive și a părinților copiilor cu

dizabilități;

• implicarea redusă sau deloc a părințiilor copiilor cu dizabilități ca parteneri

activi în elaborarea planurilor educaționale individualizate;

• lipsa unei colaborări cu autoritățile publice;

• inexistența centrelor de resursă pentru asistența psihopedagogică;

• sprijinirea redusă sau deloc a tinerilor cu dizabilități pe piața muncii;

15 Somtelecan, A.L. (2019). Analiză SWOT cu privire la educația incluzivă în România, În: Edict – Revista




7




Oportunități16:

• învățarea prin colaborare, ce contribuie la dezvoltarea cognitivă și socio-

afectivă a copilului cu dizabilități;

• munca în echipă, lecții în parteneriat;

• modificări de percepție la nivel social, cu privire la persoanele cu

dizabilități;

• colaborarea și schimbul de experiență între școli;

• parteneriate cu fundații, ONG-uri.

La nivel internațional, există o serie de acorduri care susțin drepturile copiilor cu

dizabilități de a învăța în clase incluzive, evident acolo unde gradul și tipul dizabilității

permite acest lucru. Dintre acestea enumerăm:

- Convenția UNESCO împotriva discriminării în domeniul învățământului;

- Convenția Națiunilor Unite asupra drepturilor copilului;

- Convenția europeană pentru protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Toate aceste instituții au luptat și luptă pentru drepturile copiilor cu dizabilități,

pentru drepturi egale alături de semenii lor.

Modele de integrare a elevilor cu cerințe educaționale speciale

Integrarea copiilor cu dizabilități în clasele școlilor de masa a atras după sine o

nouă provocare pentru cadrele didactice din acete unități de învățământ care nu au

cursuri de psihopedagogie specială care sunt obligatorii pentru profesorii care predau

în școlile speciale.

Pentru acești copii, cadrele didactice trebuie să adapteze conținutul procesului

instructiv educativ la tipul de dizabilitate pe care aceștia o au, la posibilităţile lor

intelectuale, la interesele cognitive și stilurile lor de învăţare. Astfel, copiii cu dizabilități

pot parcurge materia respectivă în ritm propriu, benefiicind de explicații suplimentare.

16 Somtelecan, A.L. (2019). Analiză SWOT cu privire la educația incluzivă în România, În: Edict – Revista




8




În urma lucrului direct17,18 cu acești copii, s-a ajuns la concluzia că cele mai

eficiente metode de integrare sunt:

• metode expozitive (povestirea, expunerea, explicația, descrierea) care trebuie

să utilizeze un limbaj adaptat nivelului de înțelegere a copiilor. De asemenea,

trebuie să se vorbească clar, explicația să fie precisă și sistematizată.

Permanent trebuie să se pună întrebări care să verifice ceea ce au înțeles copiii

cu dizabilități. Se recomandă ca prezentările verbale să fie însoțite de materiale

intuitive, care să fixeze cele spuse;

• metode de stimulare (jocul didactic, dramatizarea) utilizate la copii cu deficiențe

senzoriale și mintale. Ele au rolul de a implica copiii în situați concrete și de a

le stimula comunicarea. Prin implicare directă în activitate, copiii au posibilitatea

de a trăi anumite emoții, dar și de a socializa cu colegii valizi;

• metoda demonstraţiei permite înțelegerea directă a ceea ce urmează a se

învăța. Prin exersare timp îndelungat, cunoștințele sunt însușite, iar, în

activitățile motrice, deprinderile sunt consolidate și perfecționate.

În practică, se poate lucra frontal sau individual cu copiii cu dizabilități, dar lucrul

în echipe unde aceștia pot coopera19, 20 și colabora cu colegii lor este foarte eficient.

Această abordare a metodelor de integrare determină rezultate21 variate, prin

care sunt amintite:

o creşterea motivaţiei copiilor cu și fără dizabilități pentru activitatea de învăţare;

o atitudine pozitivă faţă de profesor şi disciplina de studiu care este mai ușor

înțeleasă;

o relaţii mai bune, mai tolerante cu toți colegii;

17 Spiridon, G. (2018). Modalități de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale în învățământul de masă, În:

Edict – Revista educației, nr. 3, https://edict.ro/modalitati-de-integrare-a-copiilor-cu-cerinte-educative-speciale-

in-invatamantul-de-masa/ 18 Diaconu, M. (2015). Fiecare copil are dreptul să-și construiască viitorul, În: Direcții, intervenții și inovații în

abordarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, Simpozion Național, Ediția I,

http://www.euteindrum.ro/images/brosura-simpozion-final.pdf, p. 44-45. 19 Spiridon, G. (2018). Edict – Revista educației, nr. 4, https://edict.ro/modalitati-de-integrare-a-copiilor-cu-

cerinte-educative-speciale-in-invatamantul-de-masa/ 20 Sultana, R. (2018). Educație incluzivă: respect, siolidaritate, integrare, Edict – Revista educației, nr. 3,

https://edict.ro/educatie-incluziva-respect-solidaritate-integrare/ 21 Verdeț, G. (2015). Adaptarea profesorului la nivelul şi stilul de învăţare al clasei. În: Direcții, intervenții și

inovații în abordarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, Simpozion Național, Ediția I,

http://www.euteindrum.ro/images/brosura-simpozion-final.pdf, p. 10, adaptat de noi.


https://edict.ro/modalitati-de-integrare-a-copiilor-cu-cerinte-educative-speciale-in-invatamantul-de-masa/


http://www.euteindrum.ro/images/brosura-simpozion-final.pdf



https://edict.ro/educatie-incluziva-respect-solidaritate-integrare/

http://www.euteindrum.ro/images/brosura-simpozion-final.pdf

9




o dezvoltarea capacităţii de adaptare la situaţii noi, cunoscute și chiar

necunoscute, precum și creşterea capacităţii de efort;

o încredere reciprocă și comunicare eficientă.

De-a lungul timpului s-au conturat o serie de modele generale de integrare a

elevilor cu cerințe educaționale speciale22 în clasele școlilor de masă:

• modelul cooperării școlii de masă cu școala specială – școala de masă

coordonează integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale, iar cadrele

didactice cooperează activ pentru pregătirea conținutului care trebuie predat,

materialelor și mijloacelor utilizate, creând și un cadru confortabil pentru toți

elevii. Avantajele acestui model sunt reprezentate de cheltuielile minime și de

valorificarea experienței cadrelor didactice din ambele școli. Dar, integrarea

elevilor cu deficiențe este restrânsă deoarece aceștia își vor continua activitatea

extrașcolară în școala specială23;

• modelul bazat pe organizarea unei clase cu elevi cu dizabilități în școala de

masă – ușurează interacțiunea și dă posibilitatea copiilor să se cunoască între

ei. Lucrul acesta nu se poate face decât cu ajutorul cadrelor didactice și a

specialiștilor care facilitează interacțiunea. Acest model este criticat de unii

specialiști care susțin că integrarea elevilor deficienți nu este sprijinită. Mai

mult, separarea în clase nu dă posibilitatea unei interacțiuni reale între elevi, iar,

în timp, apar delimitări evidente. În același timp, practica a demonstrat

dificultatea aplicării24 acestui model de integrare;

• modelul bazat pe amenajarea în școala obișnuită a unui spațiu sau a unei săli

de instruire și resurse pentru elevii deficienți, integrați individual în clase

obișnuite din școala de masă – presupune existența profesorului de sprijin care

lucrează cu elevii deficienți în spațiul special amenajat, dar și-n orele de la clasă

când colaborează direct cu cadrul didactic care coordonează activitatea;

• modelul itinerar – facilitează integrarea unui număr mic de elevi cu dizabilități

care stau aproape de școala de masă. Ei participă la activitățile de la școală,

22 Integrarea copiilor cu CES, https://www.academia.edu/28754880/Integrarea_copiilor_cu_ces. 23 Brașoveanu, E., 2005. Modele și forme de realizare a educației integrate. Didactica Pro, Revistă de teorie și

practică educațională, nr. 4(32), Septembrie, p. 40, http://www.prodidactica.md/revista/Revista_32.pdf 24 Brașoveanu, E., 2005. Modele și forme de realizare a educației integrate. Didactica Pro, Revistă de teorie și

practică educațională, nr. 4(32), Septembrie, p. 41, http://www.prodidactica.md/revista/Revista_32.pdf


https://www.academia.edu/28754880/Integrarea_copiilor_cu_ces

http://www.prodidactica.md/revista/Revista_32.pdf

http://www.prodidactica.md/revista/Revista_32.pdf

10




dar sunt supravegheați permanent de un profesor itinerant care este un cadru

didactic specializat pe un anumit tip de deficiență;

• modelul comun – este asemănător cu modelul anterior, numai că profesorul

itinerant se ocupă de educația tuturor copiilor cu deficiențe dintr-o anumită zonă,

îi ajută, le urmărește evoluția, colaborează cu cadrele didactice și cu părinții și

intervine de fiecare dată când apar probleme.

Integrarea în activitatea sportivă a elevilor cu dizabilități a generat și ea multe

discuții. Cert este că activitatea sportivă adaptată face parte sau ar trebui să facă parte

din terapiile oferite tuturor persoanelor cu dizabilități, mai ales a persoanelor cu vârste

cuprinse între 3 și 21 ani25.

Activitatea sportivă adaptată trebuie să țină cont de nevoile reale ale elevului

deficient și trebuie să-i fie furnizată acestuia în cadrul unui plan educațional

individualizat26. Mai mult, activitatea sportivă se desfășoară organizat, într-un mediu

nerestrictiv și este coordonată de-o echipă alcătuită din personal calificat (numărul

acestor specialiști depinde de severitatea dizabilității).

Un alt model de integrare în activitatea sportivă este cel propus de Lieberman și

Houston-Wilson27 care este alcătuit din mai multe opțiuni care se întind de la segregare

la incluziune totală. Elevii se pot muta liber între diferitele nivele de incluziune, pe baza

nevoilor reale.

S.L. Kasser28 este de părere că includerea elevii cu cerințe educaționale speciale

în activitățile sportive alături de elevii tipici trebuie să aibă în vedere:

• motivare corespunzătoare – elevii să participe prin reașizarea unor activități

variate; se va pune accent pe mișcările care trebuie executate, nu pe finalitatea

(rezultatul) activității;

• respectarea vârstei cronologice;

• sarcinile motrice care trebuie executate trebuie să fie puțin mai complicate decât

posibilitățile reale ale elevilor cu dizabilități. În momentul în care acestea sunt

25 Assistance for education of all children with disabilities, Public Law 105 – 17, June 4, 1997‘, Part b, p. 1,

https://ectacenter.org/~pdfs/idea/pl105-17partB.pdf. 26 Lieberman, L.J., Houston-Wilson, C., 2002. Strategies for inclusion. A handbook for physical educators. Editura

Human Kinetics, Champaign, IL, p. 6. 27 Lieberman, L.J., Houston-Wilson, C., 2002. Strategies for inclusion. A handbook for physical educators. Editura

Human Kinetics, Champaign, IL, p. 8 – 9. 28 Kasser, S.L., 1995. Inclusive games – movement fun for everyones . Editura Human Kinetics, Champaign, IL,

p. 7 – 9.


https://ectacenter.org/~pdfs/idea/pl105-17partB.pdf

11




învățate și sunt executate corect de către deficient, ele se vor îngreuna;

• individualizarea sarcinilor în cadrul aceleiași joc pe baza nivelului de însușire a

deprinderilor motrice;

• implicarea elevilor cu cerințe educaționale speciale în sarcini motrice

comparabile cu cele ale elevilor valizi.

Posibilități de integrare prin activități sportive a elevilor cu cerințe educaționale

speciale

Activitatea sportivă a devenit un mijloc important în cadrul programului de

intervenție la care persoanele cu dizabilități participă sau ar trebui să participe. Ea

prelungește „efectele recuperatorii, compensatorii şi de dezvoltare, exercitate de

procesul de kinetoterapeutic şi de educaţia fizică adaptată”29, valorificând interesele

sau experienţele acestora. De asemenea, activitatea sportivă îi ajută pe cei cu

dizabilităţi „să se dezvolte, nu doar din punct de vedere motor, ci și la nivel emoţional,

cognitiv şi social datorită stării de bine indusă prin practicarea diferitelor discipline

sportive”30.

Sportul adaptat reprezintă un subsistem al sportului, care “utilizează structuri

motrice, reguli specifice, condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate

cerinţelor proprii diferitelor tipuri de deficienţe”31. În acest fel, copiii cu dizabilități pot fi

“incluşi în programe de reinserţie socială ale căror obiective se pot realiza şi prin

intermediul activităţilor sportive”32.

În România, posibilitățile de participare la activități sportive/competiții a

persoanelor cu dizabilități sunt menționate în Legea educației fizice și sportului nr.

69/200, articolul 3, alin., conform căruia, “autoritățile administrației publice au obligația

să asigure condiții pentru practicarea educației fizice și sportului de către persoane cu

handicap fizic, senzorial, psihic și mixt, în scopul dezvoltării personalității lor și integrării

29 Teodorescu, S., Bota, A. (2007). Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoanele cu deficienţe motorii. Bucureşti, Editura Printech, p. 4 30 Doban, M. (2008). Rolul terapiei prin mişcare în procesul de reabilitare psiho-socială a persoanelor cu handicap. În: Buletin ştiinţifico-metodic, nr. 2, ANEFS, DPPD, Bucureşti, p. 11-21 31 Dragnea, A. și colab., (2002). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti, p. 93 32 Dragnea, A. și colab., (2002). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti, p. 93


12




în societate, precum și mijloacele care să permită sportivilor cu handicap participarea

la competiții naționale și internaționale destinate lor”33.

Pentru a da posibilitatea practicării de către cât mai multe persoane cu

dizabilități, unele discipline sportive și-au adaptat structurile motrice și regulamentele,

creând facilități pentru persoanele cu dizabilități în ceea ce privește materialele și

echipamentele sportive utilizate. Astfel, practicarea sportului adaptat se poate face sub

formă de:

• sport terapie – urmărește recuperarea capacităţilor fizice sau psihice ale

sportivului. Nu are caracter competiţional. Este practicat ca mijloc complementar

al tehnicilor de kinetoterapie34 și îi ajută pe deficienți să învețe noi deprinderi,

plecând de la experiența motrică anterioară;

• sport adaptat de timp liber – nu are caracter competițional. Urmărește

petrecerea plăcută a timpului liber alături de semeni care au sau nu dizabilități;

• sport adaptat de performanţă – concretizat prin practicarea diferitelor ramuri de

sport de către persoanele cu aceleaşi deficienţe care se antrenează pentru a lua

parte la competiții naționale și internaționale.

În ultimii ani, competițiile sportive adresate persoanelor cu dizabilități au luat o

mare amploare, dovadă fiind recordurile de audiență stabilite de Jocurile Paralimpice

de la Londra (2012) – 2,7 milioane de bilete vândute, transmiterea Jocurilor în peste

100 de țări și peste 150 ore de transmisie în direct35.

Competiţiile sportive adaptate se organizează pe tipuri de dizabilități, fiecare

dizabilitate având propriile criterii de clasificare sportivă.

Evaluarea pentru clasificarea sportivă se realizează de persoane calificate

(medici, kinetoterapeuți, antrenori, sportivi, ș.a.) pe baza examenului medical, al

bilanțului analitic și al bilanțului funcțional36,37, evaluările desfășurându-se doar cu

ocazia competițiilor majore. În funcție de rezultatele obţinute la aceste teste, sportivii

primesc puncte pe baza cărora sunt repartizați în grupele de clasificare sportivă

specifice fiecărei dizabilități și fiecărei discipline sportive.

33 https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmnru/legea-educatiei-fizice-si-sportului-nr-69-2000 34 Rusu, O., (2008). Sociologia – educaţiei fizice şi sportului. Iaşi, Casa Editorială Demiurg, p. 89 35 London 2012 Paralympic Games, https://www.paralympic.org/london-2012 36 Marcu, V., Milea, M., Dan, M. (2001). Sportul la persoane cu handicap. Oradea, Ed. Triest, p. 19-20. 37 Năstase, D.V. (2003). Competiţia în sporturile adaptate. În: Competiţia, conferinţă ştiinţifică internaţională, Bucureşti, 24.10.2003, p. 218-224.


https://lege5.ro/Gratuit/gi3dmnru/legea-educatiei-fizice-si-sportului-nr-69-2000

https://www.paralympic.org/london-2012

13




Aceste criterii s-au perfecționat de-a lungul timpului pe baza propunerilor venite

de la persoanele direct implicate (sportivi, antrenori, kinetoterapeuţi, medici, ş.a.) și au

devenit parte integrantă a regulamentelor tehnice ale fiecărei discipline de sport

adaptat38.

Clasificarea sportivă obținută poate fi definitivă, poate să devină definitivă după

doi ani sau este revizuită într-un timp determinat (la fiecare competiţie, anual, la doi

ani, etc.).

Tipuri de activități sportive și competiții

Activitatea competițională a persoanelor cu diazabilități este coordonată de trei

mari organizații la nivel mondial:

1. Comitetul Internațional Paralimpic

2. Special Olympics International

3. Comitetul Internațional Sportiv Pentru Surzi

Disciplinele sportive practicate sub egida entităților internaționale amintite

anterior sunt:

A – discipline sportive de vară Tabel 4. Discipline sportive de vară practicate de

personele cu dizabilități

Disciplina sportivă Jocurile Paralimpice39

Special Olympics40 Deaflympics41

Atletism x x x

Badminton x x x

Baschet x* x x

Bocce x

Bocia x

Bowling x x

Canotaj x

Călărie x x

Ciclism x x x

Crichet x

38 Teodorescu, S., Bota, A., (2007). Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoanele cu deficienţe motorii. Editura Printech, Bucureşti, p. 90 39 Conform: https://www.paralympic.org/sports 40 Conform: https://www.specialolympics.org/our-work/sports/sports-offered 41 Conform: https://www.deaflympics.com/sports


https://www.paralympic.org/sports

https://www.specialolympics.org/our-work/sports/sports-offered

https://www.deaflympics.com/sports

14




Dans x

Floorball x

Floor Hochei x

Fotbal x** x x

Gimnastică artistică x

Gimnastică ritmică x

Goalball x

Golf x x

Handbal x x

Înot x x x

Înot în ape deschise x

Judo x x x

Kaiac - Canoe x x

Karate x

Lupte libere x

Lupte greco-romane x

Majorete x

Mountain bike x

Netball x

Orientarea turistică x

Patinaj pe role x

Powerlifting x x

Program de antrenament de activități motorii

x

Rugby x*

Scrimă x*

Softball x

Tir x* x

Tir cu arcul x

Tenis x* x x

Tenis de masă x x x

Taekwondo x x


15




Triatlon x x

Volei x*** x x

Volei pe nisip x

Yahting x

* se desfășoară în scaun rulant ** se joacă în 5 *** se joacă în așezat

B – discipline sportive de iarnă Tabel 5 Discipline sportive de iarnă practicate de

personele cu dizabilități

Disciplina sportivă Jocurile Paralimpice42 Special Olympics43 Deaflympics44

Biatlon x x

Curling x* x

Hochei pe gheață x** x

Patinaj x

Schi alpin x x x

Schi fond x x x

Short track x

Snowboard x x x

Snowshoeing (Mers pe zăpadă)

x

Șah x

* se desfășoară în scaun rulant ** se desfășoară în așezat

Activități sportive organizate pentru persoanele cu dizabilități în România

Federaţia Română a Sportului pentru Handicapaţi s-a înființat după 199045, care

este transformată mai târziu în Federaţia Română a Sportului pentru Persoane cu

Handicap46. În anul 2009, această federație și-a schimbat statutul și a devenit

Comitetul Național Paralimpic.

Tabelele 6 și 7 sintetizează disciplinele sportive practicate în România de

persoanle cu dizabilități.

Tabel 6 Discipline sportive de vară practicate de personele cu dizabilități în România

42 Conform: https://www.paralympic.org/sports 43 Conform: https://www.specialolympics.org/our-work/sports/sports-offered 44 Conform: https://www.deaflympics.com/sports 45 Marcu, V., Milea, M., Dan, M. (2001). Sportul la persoane cu handicap. Oradea, Ed. Triest, p. 4. 46 Rusu, O. (2008). Sociologia – educaţiei fizice şi sportului. Iaşi, Casa Editorială Demiurg, p. 95.


https://www.paralympic.org/sports

https://www.specialolympics.org/our-work/sports/sports-offered

https://www.deaflympics.com/sports

16




Disciplina sportivă Comitetul Paralimpic Român47

Special Olympics România48

Clubul Sportiv al surzilor „Tăcerea”

Cluj49

Atletism x

Badminton x

Baschet x x

Bocce x

Bowling x

Ciclism x

Darts x

Fotbal x x*

Fotbal-tenis x

Futsal x x

Gimnastică artistică x

Goalball x

Înot x x

Judo x

Kaiac - canoe x

Pescuit sportiv x

Șah x

Tir cu arcul x

Tenis x x

Tenis de masă x x

Volei pe nisip x

* se joacă sub forma minifotbal

Tabel 7 Discipline sportive de iarnă practicate de personele cu dizabilități în România

Disciplina sportivă Comitetul Paralimpic Român50

Special Olympics România51

Clubul Sportiv al surzilor „Tăcerea”

Cluj52

47 Conform: https://npc.org.ro/sporturi/regulamente-ipc/ 48 Conform: http://specialolympics.ro/sporturi/sporturi-oferite/ 49 Conform: http://csstcluj.ro/ 50 Conform: https://npc.org.ro/sporturi/regulamente-ipc/ 51 Conform: http://specialolympics.ro/sporturi/sporturi-oferite/ 52 Conform: http://csstcluj.ro/


https://npc.org.ro/sporturi/regulamente-ipc/

http://specialolympics.ro/sporturi/sporturi-oferite/

http://csstcluj.ro/

https://npc.org.ro/sporturi/regulamente-ipc/

http://specialolympics.ro/sporturi/sporturi-oferite/

http://csstcluj.ro/

17




Patinaj x

Schi alpin x

Schi fond x

Snowshoeing (Mers pe zăpadă)

x

Pentru a particulariza, sunt prezentate conținutul unor discipline sportive

practicate de persoanele cu dizabilități intelectuale: Baschet, Bocce53

Instrumente specifice psihologiei cu aplicabilitate în integrarea socială și

educațională a copiilor cu dizabilități

Cercetarea dizabilităţilor este definită ca fiind „examinarea barierelor structurale,

de mediu şi atitudinale în calea participării şi cetăţeniei depline experimentate de

persoanele cu dizabilităţi şi a rezistenţei acestora şi suporterilor lor în faţa discriminării

instituţionale”54 (Swin J. , French S., 2010, p.131).

Evaluarea copiilor cu cerinţe speciale este un demers sistematic, complex, unitar

şi dinamic, care are în vedere construirea unui sistem organizat de informaţii/date

obţinute ca urmare a aplicării unor metode de cercetare ştiinţifică: observaţia,

convorbirea, anamneza, chestionarul, ancheta, probe sau teste, scale de evaluare a

abilităţilor etc, în vederea orientării şcolare şi profesionale şi pentru a favoriza

integrarea şcolară şi socială a copilului, în vederea elaborării şi aplicării unei intervenţii

specializate eficiente. “Pe baza teoriilor psihologice operaţionale, elaborate de J.

Piaget şi L.S.Vîgotki (zona proximei dezvoltări), activitatea de evaluare şi diagnoză se

53 Subcapitolul valorifică experiența acumulată în cadrul proiectului Erasmus+ Sport ”Sport together, active forever” (590526 – EPP – 1 – 2017 – 1 – RO – SPO – SSCP, Grant Agreement: 2017 – 3137 / 001 – 001), proiect coordonat de Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București și implementat în perioada 1.01.2018 – 31.12.2019. 54 Swin J. , French S., (2010). Cercetarea dizabilităţilor. Jupp Victor. Dicţionar al metodelor de cercetare

socială. Iaşi. Editura Polirom.


18




transformă dintr-o activitate constatativă într-o activitate investigativ-ameliorativă de tip

cercetare-acţiune”55 (Gherguţ, A., 2011. p.11).

În plus față de metodele de cercetare științifică descrise în documentul care se

adresează integrării sociale și educaționale a copiilor în risc de excluziune socială,

prezentăm în metodologia de față alte două instrumente cu aplicabilitate în integrarea

socială și educațională a copiilor cu dizabilități: Metoda biografică și Ecoharta.

Biografia. Metoda biografică presupune strângerea cât mai multor date

referitoare la evenimentele prin care a trecut individul în decursul vieţii, în scopul unei

mai bune cunoaşteri a personalităţii şi pentru a explica anumite comportamente ale

sale. Biografia nu este o metodă de sine stătătoare, independentă, întrucât

principalele surse de informaţii biografice sunt convorbirea şi observaţia56. Dar datele

biografice pot fi convertite în date ştiinţifice, remarcându-se procedee cantitative (prin

tabelarea legăturilor dintre evenimente, reliefarea lor grafică) şi calitative de analiză a

datelor biografice. O variantă a metodei biografice constă în reprezentarea drumului

de viaţă parcurs de o persoană şi marcarea pe el a momentelor importante. Sunt

menţionate evenimentele percepute ca fiind semnificative şi cele care au generat

emoţii puternice57.

Pentru a surprinde relaţiile dintre diferitele tipuri de evenimente pe care persoana

le-a experimentat în decursul vieţii, într-o etapă iniţială (interviu non-directiv), aceasta

poate fi solicitată să realizeze un inventar de 15 evenimente prin care a trecut, legate

de aspecte şi întâmplări foarte importante. Se evidenţiază apoi două analize: de

cauzalitate (sunt identificate cauzele şi efectele) şi finalistă (sunt surprinse scopurile şi

mijloacele)58.

În cazul preadolescenţilor (şi nu numai) este necesar ca specialistul să fie prudent

în legătură cu informaţiile oferite, verificarea acestora prin intermediul altor metode

55 Gherguţ, A., (2011). Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională. Terapii educaţionale, recuperatorii şi

compensatorii. Iaşi, Editura Polirom.

56 Cosmovici, A., (1980), Metode de investigare a personalităţii. În B. Zorgo (Coord.), Probleme

fundamentale ale psihologiei, Editura Academiei, Bucureşti, p. 118

57 Loghinova, în Zlate, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iaşi, p. 138

58 Golovahna, E. I., Kronik, A. A., (1984), Psihologicescoe vremia licinosti, Naukova dumka, Kiev.


19




fiind obligatorie. Să nu uităm că fiinţa umană poate denatura informaţiile/ minţii

începând cu vârsta de 2 ani59.

Ecoharta. Ecoharta sau ecomapa reprezintă un instrument de evaluare prin

care este analizată poziţia unei persoane/familii în ansamblul mediului social (elaborat

de Ann Hartman, 1975), constând dintr-o reprezentare sintetică, grafică prin

intermediul căreia este surprins sistemul complex al relaţiilor dintre persoană/familie şi

diferitele elemente ale mediului social (persoane sau instituţii cu care interacţionează),

pot fi puse în evidenţă nevoile, precum şi resursele sociale (de suport) ale

persoanei/familiei respective şi care pot fi utilizate în vederea elaborării şi aplicării unei

intervenţii specializate eficiente. “Se utilizează în scopul colectării şi înregistrării

eficiente a datelor referitoare la o persoană/familie, pentru identificarea punctele tari

(resurse) şi a punctelor slabe (nevoi) ale clientului/familiei şi pentru investigarea

tranzacţiilor trecute sau prezente dintre client şi mediul sau social”60 (Gherguţ, A.,

2011. p.173),. Astfel, ecoharta pune în evidenţă:

- Nevoile persoanei/familiei;

- Natura şi calitatea relaţiilor pe care aceasta le-a dezvoltat cu diferitele

elemente ale mediului social (persoane sau instituţii cu care interacţionează);

relaţiile pe care subiectul le-a dezvoltat cu diferitele persoane sau instituţii ce

construiesc sistemul sau social, pot fi armonioase sau conflictuale, tensionate,

benefice, securizante sau negative, dăunătoare, sigure sau instabile etc.

➢ “Conexiunile se trasează către sau dinspre cercul central (care

reprezintă clientul), în funcţie de sensul tranzacţiei pe care dorim să o

reprezentăm”61 (Gherguţ, A., 2011. p.173)

Persoanele de sex masculin sunt reprezentate graphic printr-un pătrat, iar

persoanele de sex feminin printr-un cerc.

59 Lee, K., (2016), Can you really tell if a kid is lying? Transdermal Optical Imaging,

https://www.youtube.com/watch?v=6diqpGKOvic






20




➢ Ecomapa utilizeaza o serie de simboluri specifice pentru a reprezenta tipurile

de relaţii (de aceea este obligatoriu a fi însoţită de o legendă care să prezinte

simbolurile utilizate)

(linie simplă) Relaţie echilibrată Relaţie pozitivă, de acceptare

Relaţie conflictuală

Relaţie distantă

Relaţie unilaterală

Relaţie bilaterală

Figura 7 - Simboluri folosite pentru a reprezenta diferitele tipuri de interacţiuni sociale

- Tipurile de servicii pe care le accesează. Nivelul suportului social. În acest sens,

specialistul implică subiectul/familia în identificarea şi evaluarea relaţiilor pe care le

are cu factorii din mediul său social.

- Ecoharta poate fi modificată perioadic, în funcţie de schimbările care au survnit în

viaţa persoanei.

Elaborarea ecomapei poate începe în prezenţa subiectului, dar se finalizează

având la bază informaţiile obţinute prin intermediul celorlalte metode de cercetare,

deci, către sfârşitul procesului de evaluare. Ecomapa contribuie şi la ilustrarea grafică

a studiului de caz, aşa cum recomandă Gherguţ, A., (2011), fiind un element cheie

pentru elaborarea unei intervenţii de specialitate eficiente, centrate pe caz.

Ruperea sau înstrăinarea relaţiei

(linie dublă) Relaţie puternică (de ataşament,

(linie dublă întreruptă) Relaţie tensionată, violentă

(linie curbă) Relaţie neutră, profesională


21




Mijloace specifice educației fizice și sportului cu aplicabilitate în integrarea

socială și educațională a copiilor cu dizabilități (exemple)

Mijloace specifice atletismului cu aplicabilitate în integrarea socială și


1. Mers, culegerea unei copete (eventual cu ajutor) și așezarea peste celelalte, pe

un baston

2. Mers cu trecere peste obstacole foarte joase, cu scopul de a plasa copeta peste

celelalte, pe un baston

3. Mers/alergare peste obstacole joase la fiecare pas (eventual cu ajutor)

4. Alergare peste obstacole joase cu o copetă în mână și plasarea acesteia pe un

baston (la final)

5. Cu ajutor (profesor plasat în fața copilului pe care îl ține de mâini), sărituri cu

”bătaie” pe două picioare, etc

Mijloace specifice gimnasticii cu aplicabilitate în integrarea socială și


a. Exerciţii libere

1. Stând; pas înainte cu piciorul stâng, ridicarea bratelor lateral (1); revenire. (2);

idem cu piciorul drept (3); revenire. (4); pas lateral cu piciorul stâng, extensia

bratelor sus (5); revenire. (6); idem. piciorul drept (7); revenire. (8).

2. Stând depărtat, bratele sus; rotarea trunchiului stânga (1-4); idem. dreapta (5-

8).

3. Pe genunchi; întinderea piciorul stâng lateral cu ridicarea bratelor înainte. (1);

revenire. (2); idem cu piciorul drept (3); revenire. (4); întinderea piciorul stâng

înainte cu ridicarea bratelor lateral (5); revenire. (6); idem cu piciorul drept (7;

revenire. (8);

4. Aşezat depărtat; îndoirea răsucită stânga (1), idem spre dreapta (2); îndoire

înainte. (3); revenire. (4).

5. Aşezat grupat; rulare înapoi (1); revenire. (2).


22




6. Culcat; ridicare în aşezat grupat (1), revenire. (2); ridic în aşezat echer (3);

revenire. (4).

b. exerciţii cu obiecte….etc

Mijloace specifice baschetului cu aplicabilitate în integrarea socială și


CURSA PE NUMERE”

Valența social a jocului: formarea deprinderilor motrice de bază, atenție,

combativitate.

Descriere: Jucătorii se află în coloană, în așezat, numerotați în adâncime.

Profesorul anuță un număr (de ex 2), jucătorii care și-au auzit numărul (nr. 2) se ridică,

execută sprint, până la o linie trasată (de ex. 10m) pe sol, se întorc la locul lor şi se

aşează pe sol. Echipa a cărui jucător revine primul în poziţia iniţială acumulează 1

punct. Câştigă echipa care ajunge prima la 10 puncte.

Formații de lucru: 2 sau mai multe coloane

Indicații metodice: reacție rapidă la semnal

Resurse materiale necesare: teren de baschet sau în aer liber, număr nelimitat

de jucători.

Variante: Se pot folosi diferite tipuri de deplasări (în ghemuit, sărituri pe 1 picior

sau pe 2 picioare, în dribling), pe diferite distanţe.

Mijloace specifice fotbalului cu aplicabilitate în integrarea socială și


1 – Menținerea mingii în aer individual (Concurs 1)

Valențe formative: dezvoltarea simțului și controlului mingii, creșterea

încrederii în sine și a nivelului de manifestare a plăcerii pentru practicarea fotbalului.

Descriere: menținerea mingii în aer (5 min), de pe loc și din deplasare, cu

piciorul și cu capul, sub formă de concurs; jucătorul care scapă mingea este eliminate

din competiție; câștigă cel care a menținut mingea în aer cel mai mult.

Formații de lucru: individual cu minge, dispuși pe toată suprafața terenului de

minifotbal.


23




Indicații metodice: accent pe precizie și pe corectitudinea execuțiilor

(preluarea și lovirea mingii cu piciorul, cu coapsa, cu pieptul și cu capul).

Mijloace specifice handbalului cu aplicabilitate în integrarea socială și


Cine recuperează mingea mai repede

Valențe educative – cooperare, ajutor reciproc, spirit de echipă;

Descrierea jocului

Materiale necesare – fiecare copil are o minge, bănci de gimnastică;

Acțiuni dominante – aruncarea mingii, recuperarea rapidă a mingii, deplasare în teren.

Desfășurare

Terenul de handbal este împărțit în două terenuri cu ajutorul băncilor de gimnastică

olasate pe linia de centru. Copiii sunt împărțiți în două echipe egale, având fiecare câte

o minge.

La semnal, fiecare copil aruncă mingea în terenul advers, după care recuperează

mingiile aruncate de adversar și le aruncă înapoi. La al doilea semnal copiii se opresc

și se numără mingiile din fiecare teren. Câștigă echipa care are la finalul jocului cele

mai puține mingi în terenul propriu.

Formații de lucru – două echipe dispuse fiecare în terenul ei.

Indicații metodice – copiii trebuie să recupereze doar câte o mingie, nu mai multe

mingi în același timp; jocul se desfășoară în 3 reprize a câte 3 minute cu o pauză de

un minut între reprize; învingătoare este echipa care a câștigat cele mai multe reprize.

Mijloace specifice voleiului cu aplicabilitate în integrarea socială și


Exerciții pentru paravolei (volei în așezat/sitting volleyball)

Exercițiul 1

Valența social a exercițiului: dezvoltă capacitatea de coordonare intersegmentară,

capacitatea de apreciere a traiectoriei unui obiect, asigură suportul fizic pentru

îndeplinirea sarcinilor sportive, profesionale ori sociale, asigură o sarcină echitabilă

pentru elevii cu CES.


24




Formație de lucru: doi elevi cu o minge, așezați pe podea, față în față la o distanță

de 4-5.

Descrierea exercițiului: pasare din minge oferită direct în cupă, de către coleg

Indicații metodice: se insistă ca elevul care aruncă mingea să o facă exact spre

partener, cu o traiectorie înaltă

Resurse materiale necesare – mingi de volei, teren lipsit de denivelări, spațiu liber pe

verticală 4-5m.

Exerciții corective pentru

Atitudinea cifotică

Exercițiul 1.

Descrierea exercițiului: serii de pase de sus de control efectuate din așezat pe o

bancă

Formație de lucru: fiecare elev cu o minge

Indicații metodice: cupa este îndreptată spre tavan, coatele sunt oblic față de corp

Resurse materiale necesare - spațiu liber pe verticală 3-4m, mingi de volei, bancă 40-

50cm înălțime

Metode si mijloace de evaluare specifice educației fizice, sportului și

kinetoterapiei

În acest capitol sunt prezentate:

Evaluarea înălțămii corporale⃰

Evaluarea greutății corporale ⃰

Măsurarea anvergurii⃰

Evaluarea deficiențelor posturale

Deficiențele coloanei vertebrale (Cifoză, Lordoză, Scolioză)

Deficiențele genunchilor, Deficiențele piciorului

Alergare – navetă (4 x 10m)

Testul de săritură în lungime de pe loc

Testul T


25




Testul Berzei (Standing Stork Test)

Testul de flexibilitate

Proba Ruffier

Pentru fiecare sunt specificate:

Obiectiv

Instrumente necesare.

Materiale necesare

Descriere test

Sursa bibliografică


metodologii specifice

Documents