METODOLOGIE

Privind

ELABORAREA ŞI CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE AMENAJARE A

TERITORIULUI PENTRU ZONELE COSTIERE

( PROIECT)

”METODOLOGIA DE ELABORARE ŞI CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIILOR DE AMENAJAREA TERITORIULUI PENTRU ZONA COSTIERĂ A MĂRII NEGRE” ŞI CONSULTARE

CUPRINS

● NECESITATEA ELABORĂRII LUCRĂRII

● METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI CONŢINUT CADRU

Cap. I. Domeniul de activitate şi documentaţii de amenajare a teritoriului în zona costieră

Cap. II. Iniţierea şi finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. III. Procedura de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. IV. Avizarea, redactarea finală şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. V. Participarea publicului la desfăşurarea activităţii de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. VI. Însuşirea şi urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. VII. Proceduri de modificare şi/sau actualizare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Cap. VIII. Relaţia cu documentaţiile de urbanism

Cap. IX. Conţinutul cadru al documentaţiei de tip PATZIJ pentru ZC ● ANEXE

Anexa 1. Sinteza cercetării documentare; context teoretic pentru fundamentarea metodologiei

Anexa 2. Documente europene cu impact pentru Amenajarea Teritoriului în ZC

Anexa 3. Schema componentelor spaţiale (terestre şi maritime) şi a aspectelor vizate de PATZIJ-ZC

Anexa 4. Indicatori specifici de analiză şi evaluare

Anexa 5. Bilanţ teritorial

Anexa 6. Culori şi semne convenţionale

Anexa 7. Competenţe de avizare/aprobare

Anexa 8. Lista instituţiilor emitente de avize/acorduri

Anexa 9. Lista principalelor acte normative în vigoare în domeniul Amenajarea Teritoriului în ZC

Anexa 10. Schema etapelor de realizare şi a conţinutului cadru

Anexa 11. Glosar de termeni din legislaţia românească

1

● NECESITATEA ELABORĂRII LUCRĂRII Coastele reprezintă un patrimoniu natural unic ce deţine resurse ecologice, culturale şi economice de neînlocuit. Aceste teritorii sunt un mediu complex şi fragil, funcţionează ca un coridor protectiv al apei, pe de o parte şi al uscatului, pe de altă parte, concentrând însă şi mari presiuni antropice. Zonele costiere pot fi văzute ca un set dinamic, imprevizibil şi interdependent de subsisteme, în care interacţiunile uscat – mare stau la originea unor medii naturale foarte specifice cum sunt estuarele, deltele, zonele umede, etc. Zonele de costă nu au o definiţie rigidă, iar stabilirea limitelor lor variază în funcţie de considerente administrative, naturale şi de scop al delimitării. Principalele componente ale sistemelor costiere, ale proceselor naturale şi ale activităţilor umane interacţionează în acest spaţiu într-o manieră complexă (Ledoux şi Turner 2002; Sarda 2005; Jickells 2005; Nicholls 2004). Gospodărirea zonelor de coastă presupune luarea în consideraţie a unei multitudini de variabile incerte legate de parametrii socio-economici şi de factori de mediu (schimbări geomorfologice, procese ecologice, schimbări climatice, etc.). Natura dinamică a zonelor costiere a fost mult timp ignorată, prevalând abordările sectoriale. Termenul de “management costier” a intrat în limbajul comun după apariţia şi implementarea United States Coastal Zone Management Act, din 1972. În acest document se afirmă că simpla juxtapunere a abordărilor sectoriale nu este în măsură să garanteze utilizarea durabilă a resurselor naturale. Pentru zonele de costă se impune utilizarea unui tip de management ce implică un sistem de relaţii între actorii care operează direct sau indirect în zonele costiere (management integrat). Managementul integrat al zonelor costiere (termenul utilizat în legislaţia românească este “gospodărire integrată a zonei costiere - GIZC”) rămâne, după mai mul de 30 de ani de istorie, ca modalitatea cea mai potrivită de a aborda problemele curente şi de largă perspectivă ale zonelor în discuţie (e.g. Intergovernmental Panel on Climate Change, 1996; European Commission, 1999). GIZC este un “proces de guvernanţă şi constă în cadrul legal şi instituţional necesar pentru a garanta că diversele planuri de dezvoltare sunt integrate cu obiectivele vizând protejarea mediului şi sunt obţinute prin participarea tuturor celor afectaţi” (Post şi Ludin, 1996). Experienţa internaţională certifică faptul că beneficiile unei abordări simultane a aspectelor sectoriale sunt mai mari decât inplementarea de planuri de dezvoltare orientate sectorial (Pernetta and Elder, 1993; Scialabba, 1998). GIZC nu este destinată să înlocuiască planurile de management spacializat sectorial ci, mai degrabă, să le armonizeze şi să le facă complementare (Cicin-Sain and Knecht, 1998). Una din dimensiunile esenţiale ale GIZC este integrarea în politicile existente, în special în politicile publice de amenajare a teritoriului şi urbanism (planificare teritorială).

2

Planificarea teritorială, prin caracterul său integrator şi care vizează o perspectivă pe termen lung şi mediu (strategic), formulează obiective ce urmăresc progresul/dezvoltarea regiunii în acord cu resursele disponibile, în scopul diminuării factorilor restrictivi şi maximizării atuurilor, urmărind principiul dezvoltării durabile, poate şi trebuie să fie o componentă esenţială în gestionarea zonelor costiere. În România, zona de coastă a fost abordată în planurile teritoriale (de amenajare a teritoriului şi urbanism) în acelaşi mod ca oricare teritoriu - de câmpie sau montan - analizele şi propunerile de dezvoltare limitându-se la zona terestră şi ignorând, mai mult sau mai puţin, spaţiul marin adiacent şi complexitatea mediului costier. Mai mult decât în alte tipuri de teritorii, planificarea teritorială pentru zona costieră trebuie să devină o modalitate de a promova sinergii şi de a facilita coexistenţa simultană a diferitelor utilizări, de a propune rezolvarea/atenuarea conflictelor la scară regională. Trebuie cântărite cu atenţie diferitele opţiuni, pornind de la adevărul că utilizarea uscatului are impact asupra mării şi viceversa. Trebuie avut în vedere şi faptul că este necesară păstrarea de spaţii pentru posibile schimbări în timp, în ceea ce priveşte funcţiuni şi utilizări. Sarcina este îngreunată de lipsa aproape totală a unei intervenţii strategice şi de realitatea că, în fapt, spaţiul de manevră pe litoralul românesc este redus la cca. 80 km de coastă neutilizată încă. În acest moment se poate afirma că, în ceea ce priveşte zona de litoral, există o legislaţie şi politici sectoriale insuficient coordonate, care adesea nu au în vedere interesele pe termen lung al unui management durabil al zonei costiere. Legea 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere împuterniceşte Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile să aplice şi să coordoneze aplicarea sa de către ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniu. Unele din cele mai importante cerinţe generate de lege - cum sunt Strategia Zonei Costiere, Planurile sectoriale (la nivel de ministere), delimitarea Zonelor Funcţionale şi Inventarul componentelor de mediu ale Zonei Costiere - nu sunt aprobate. Presiunea asupra litoralului a generat şi generează în continuare acte şi decizii ale autorităţilor centrale şi, în mod deosebit, ale autorităţilor locale, ale intreprinzătorilor şi locuitorilor din zonă contrare prevederilor legislaţiei în vigoare. În lipsa unei strategii de dezvoltare integrată a zonei costiere, va reveni în sarcina acestei lucrări să formuleze o fundamentare pentru o viziune de dezvoltare pentru un orizont de timp de 10 ani şi să încerce să obţină o acceptare cât mai largă a acesteia, printr-un proces de consultare cu un evantai larg de instituţii centrale şi locale şi organizaţii non-guvernamentale, şi, pe cât posibil, a locuitorilor din zonă. Acest proces de consultare se referă atât la metodologie cât şi la planul de amenajare a teritoriului zonal zona costieră a Mării Negre. Metodologia are ca obiectiv de bază formularea unui cadru unitar pentru elaborarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean , cu aplicabilitate şi pentru planurile zonale de tip interorăşenesc, intercomunal, (inclusiv cazurile speciale metropolitan, periurban). Totodată, aspectele specifice dezvoltate în metodologie pot fi avute în vedere la actualizarea planurilor de amenajarea a teritoriului judeţean pentru judeţele Constanţa şi Tulcea şi în elaborarea panului de amenajare a teritoriului zonala regional pentru Regiunea 2. Metodologia are la

3

bază o extinsă cercetare documentară ce vizează aspecte teoretice dar şi experienţa unor state vest-europene în domeniul planificării teritoriale în zonele costiere. Pe baza Metodologiei aprobate se va elabora Planului de amenajare a teritoriului zonal – Zona Costieră a Mării Negre, ce face de asemenea obiectul acestui contract. Planului de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) – Zona Costieră a Mării Negre va identifica disfuncţionalităţile, conflictele, incompatibilităţile teritoriale din zona litorală pe baza unei analize multicriteriale ce va avea în vedere, pentru prima dată, după ştiinţa noastră, şi resursele, procesele şi activităţile ce au loc în spaţiul maritim din apropierea coastei. Va defini relaţiile între localităţile din acest teritoriu în contextul dezvoltării durabile, va identifica oportunităţile de dezvoltare durabilă pe această unitate teritorială specifică, cu accent pe valorificarea potenţialului endogen şi protejarea mediului. Planul va fi insotiţ de documentaţii pentru obţinerea avizelor/acordurilor. Planul trebuie să fie însoţit de procedura de evaluarea a impactului asupra mediului, în conformitate cu prevederile legale. Odată cu adoptarea planului, documentaţiile de urbanism ce urmează să fie întocmite vor prelua prevederile de dezvoltare/protejare ce vizează teritoriile respective.

4

● METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI CONŢINUT CADRU Preambul (1) Prezentul document formulează metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru zona costieră a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, inclusiv modificările şi completările ulterioare. În cuprinsul prezentei reglementări, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul se va denumi Legea.

(2) Conform Legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului (denumite planuri) cuprind propuneri cu caracter director adică stabileasc, printr-un demers strategic, direcţiile principale de dezvoltare a unui teritoriu, la nivel naţional, zonal sau judeţean.

(3) Planurile de amenajare a teritoriului trebuie să abordeze problematica la nivel macro şi să beneficieze de suportul politic şi administrativ al instituţiilor de decizie.

(4) Planul de amenajare a teritoriului pentru zona costieră a României este un plan de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean.

(5) Planul de amenajare a teritoriului zonal interjudeţean pentru zona costieră a României, denumit în continuare PATZIJ - ZC, are caracter director şi reprezintă cadrul de elaborare a unor prevederi de organizare şi dezvoltare spaţială, precum şi de soluţionare a unor probleme specifice, în corelare cu legislaţia existentă privind gospodărirea integrată a zonei costiere. Capitolul I. Domeniul de activitate şi documentaţiile de amenajare a teritoriului în zona costieră Art. 1. Domeniul de activitate

(1). În conformitate cu prevederile Legii, coroborate cu cele ale Legii nr. 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, amenajarea teritoriului are un rol important în gestionarea zonei costiere (denumită în continuare ZC), prin stabilirea unui cadru strategic ce cuprinde obiective şi măsuri de dezvoltare în acest tip specific de teritoriu. Spre deosebire de alte tipuri de teritorii, zona costieră trebuie să aibă în vedere structura şi dinamica relaţiilor dintre spaţiul terestru şi cel marin.

(2). Amenajarea teritoriului în ZC urmăreşte păstrarea unui echilibru prudent între dezvoltare şi protejare, adică trebuie să sprijine dezvoltarea economică şi socială concomitent cu protejarea naturii, a zonelor cu diversitate biologică, a peisajului şi a patrimoniului cultural, ca şi asigurarea accesului şi deplasării libere a publicului la mare şi de-a lungul coastei.

(3). Amenajarea teritoriului în ZC se realizează prin planuri (comprehensive şi integrate) ce au ca scop coordonarea strategiilor de dezvoltare sectoriale, pentru rezolvarea conflictelor existente şi previzibile ce decurg din coexistenta funcţiunilor multiple şi a diferiţilor utilizatori din ZC.

(4). Delimitarea ZC a României din perspectiva planului de amenajare a teritoriului (art. 9 alin. (7) din Legea nr. 280/2003) are în vedere relaţiile spaţiale existente din teritoriul vizat, fără a fragmenta unităţile de mediu specifice (delta, lacuri, plaje, etc.).

Art. 2. Categorii de documentaţii

(1). PATZIJ – ZC cuprinde arii din judeţele Constanţa şi Tulcea.

5

(2). PATZIJ - ZC se referă şi la Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, aflată pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

(3). Metodologia de faţă se aplică şi pentru elaborarea PATZIO şi PATZIC (inclusiv pentru teritorii metropolitane sau periurbane) din ZC.

(4). În elaborarea viitoare a PATZ pentru Regiunea Sud - Est şi PATJ pentru judeţele Constanţa şi Tulcea se vor avea în vedere prevederile din prezenta metodologie. Capitolul II. Iniţierea şi finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC Art. 3. Iniţierea documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru ZC

(1). Conform Legii, iniţiativa elaborări documentaţiilor de amenajare a teritoriului aparţine colectivităţilor locale, prin autorităţile deliberative şi executive, Guvernului, precum şi persoanelor fizice şi juridice interesate în amenajarea teritoriului.

(2). PATZIJ – ZC poate fi iniţiat de către autoritatea administraţiei publice centrale pentru amenajarea teritoriului şi urbanism sau de alte organisme centrale şi teritoriale (consilii judeţene) interesate.

(3). În conformitate cu art. 67. (3) din Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, autoritatea publică centrală pentru lucrări publice, transporturi şi locuinţe va asigura elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului (şi de urbanism), cu includerea prescripţiilor de gestiune a ZC.

Art. 4. Finanţarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului pentru ZC

(1). Documentaţiile de amenajare a teritoriului pentru zone cu monumente înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO – deci şi PATZIJ - ZC – sunt de interes naţional şi regional şi se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului de resort (Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei).

(2). Pentru activităţi comune de amenajare a teritoriului, în scopul realizării unor obiective de interes general, consiliile judeţene se pot asocia pentru finanţarea elaborării de planuri. Capitolul III. Procedura de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC Art. 5. Principalele etape ce trebuie parcurse în procesul de elaborare a documentaţiilor de amenajarea teritoriului pentru ZC sunt:

(1). Etapa preliminară cuprinde:

a) Informarea populaţiei asupra iniţierii procesului de elaborare a planului de amenajare a teritoriului pentru ZC. Iniţiatorul va utiliza mijloace de comunicare – anunţuri pe website, în presă, la posturi de radio şi TV, etc. – pentru a face cunoscute scopul şi obiectivele documentaţiei.

b) Achiziţia serviciilor pentru elaborarea planului de amenajare a teritoriului pentru ZC. Iniţiatorul va urma procedurile juridice pentru adjudecarea caietului de sarcini şi pentru contractarea lucrării cu firma sau asocierea de firme declarate câştigătoare şi va contracta lucrarea, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

c) Elaborarea Temei – program. Iniţiatorul - singur sau împreună cu elaboratorul desemnat - întocmeşte Tema – program. Aceasta cuprinde enunţul scopului şi obiectivelor documentaţiei, perioada de execuţie, referinţe asupra spaţiului geografic vizat, gradul de detaliere al analizelor şi măsurilor propuse (scara), studii de fundamentare necesare, instituţii/organizaţii ce vor fi implicate şi rolul lor în procesul elaborării, inclusiv pentru procedura de evaluare de mediu, eventual delimitarea zonei de studiu.

6

(2). Etapa de elaborare propriu-zisă constă în:

a) Delimitarea zonei costiere – dacă nu a fost specificată prin Tema – program şi marcarea pe baza cartografică.

b) Documentare în scopul identificării aspectelor şi factorilor cheie ce se manifestă în ZC prin analiza surselor recente disponibile (cercetări, studii, documentaţii, strategii sectoriale, programe şi planuri de dezvoltare, rapoarte, date statistice, prognoze, etc.).

c) Documentare în scopul evaluării contextului exterior ZC (legislaţie naţională şi europeană, politici, strategii, planuri naţionale/regionale, convenţii, acorduri internaţionale, etc.).

d) Elaborarea de studii de fundamentare. La solicitarea iniţiatorului sau a elaboratorului, pentru aprofundarea unor aspecte insuficient documentate, se elaborează studii de fundamentare. Studiile de fundamentare pot avea fie caracter analitic, fie caracter consultativ, fie caracter prospectiv, sau combinaţii ale acestor caracteristici. Aceste studii pot fi realizate de către instituţii specializate sau de către elaboratorii documentaţiei de amenajare a teritoriului

e) Constituirea bazei de date şi cartografice spaţiale (terastră şi marină). Baza de date cuprinde informaţii statistice gestionate prin sistemul statistic naţional şi internaţional, informaţii gestionate de organisme centrale şi descentralizate ale statului şi de agenţi economici sau organizaţii neguvernamentale şi se referă la: date dspre mediu: biologie, topografie, hidrologie, batimetrie, geologie; date privind resurse naturale: apa, terenuri agricole, păduri, resurse acvatice, patrimoniu natural,

resurse minerale, resurse recraţionale; date privind hazarde naturale şi tehnologice: inundaţii, alunecări de teren, eroziuni, schimbări

climatice, poluări; date despre utilizarea terenurilor : zone rezidenţiale, activităţi, infrastructuri date despre resursele umane date despre activităţile economice

f) Analiza şi evaluarea situaţiei existente. Conţinutul – cadru al acestei etape este detaliat în Capitolul IX. Analiza şi evaluarea sunt orientate spre identificarea problemelor, conflictelor, tendinţelor şi se vor aborda următoarele aspecte:

1. Analiza sistemelor naturale prezente în ZC. Principalul scop al analizei este de a evidenţia impactul activităţilor umane asupra resurselor naturale şi ecosistemelor: nivelul actual al utilizării resurselor ca urmare a activităţilor socio-economice; evaluarea impactului modalităţilor de exploatare a resurselor asupra stării şi stocului de resurse

naturale; estimarea volumului de deşeuri generate şi ponderea descărcării lor în sistemele naturale; evaluarea efectelor posibile ale schimbărilor climatice; riscuri naturale; impactul activităţilor socio-economice asupra resurselor naturale şi ecosistemelor; analiza proceselor biologice şi a funcţiunilor hidrologice. zone de mare valoare ecologică, zone naturale vulnerabile.

2. Analiza contextului socio-economic şi al implicaţiilor spaţiale (terestre şi maritime): structura activităţilor economice;

7

structura socio-demografică; tiparul spaţial – reţeaua de localităţi, infrastructurile.

3. Analiza unor componente ale contextului exterior ZC.

g) Diagnostic. Identificarea problemelor, conflictelor, opţiunilor şi priorităţilor. Conţinutul – cadru al acestei etape este detaliat în Capitolul IX. Stabilirea problemelor, opţiunilor şi priorităţilor este legată de definirea ţintelor, scopului documentaţiei. Problemele trebuie abordate în termeni temporali (dacă sunt urgente sau nu) şi sub aspectul impactului asupra valorilor ecologice (reversibile sau ireversibile). Opţiunile se referă nu numai la dezvoltare ci şi la alte intervenţii şi acţiuni şi pot fi evidenţiate prin evaluarea de scenarii. Din coroborarea problemelor şi conflictelor identificate şi a opţiunilor se evidenţiază priorităţile.

h) Strategia: viziune, obiective, măsuri. Conţinutul – cadru al acestei etape este detaliat în Capitolul IX. În elaborarea acestei etape este esenţială consultarea publică. Procesul de formulare a strategiei trebuie să includă pe toţi participanţii la procesul de dezvoltare: populaţia locală, utilizatorii de resurse, ecologişti, administraţii centrale şi locale. Din această perspectivă, o echipă reprezentativă pentru aceşti actorii trebuie formată cât mai devreme în procesul de planificare, şi în orice caz, atunci când se discută conceptul dezvoltării (viziunea).

Ţintele (direcţiile) trebuie să fie clar formulate pentru a avea caracter de orientare. Ele pot fi globale, sectoriale sau pentru zone specifice. Ţintele constituie criterii pentru selecţia între variante de acţiune alternative. Ţintele se transpun într-un set de obiective. Obiectivele sunt declaraţii operaţionale şi sectoriale, pe termen temporal mediu. Pe baza lor se formulează programe de măsuri sectoriale, pe termen temporal scurt şi mediu. Numărul de probleme, conflicte identificate în urma analizei situaţiei existente influenţează volumul de măsuri formulate.

(4). Cele trei părţi – e), f) şi g) – pot fi constituite în volume separate şi cuprind piese scrise (memoriu) şi piese desenate (planuri, cartograme, scheme).

(5). Pe parcursul elaborării documentaţiilor vor exista consultări între beneficiar şi elaborator.

(6). După elaborarea Strategiei, este necesară obţinerea de avize şi acorduri de la organisme centrale şi locale. Lista acestor organisme este prezentată în Anexa 7.

Capitolul IV. Avizarea, redactarea finală şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 6. Avize/ acorduri necesare aprobării documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

(1) Avizare/ aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC se face de către autorităţi şi organisme centrale şi locale interesate, prezentate în Anexa 7.

(2) Documentaţiile pentru obţinerea de avize/ acorduri se înaintează prin grija beneficiarului, simulatan către emitenţii de avize/ acorduri, cu excepţia autorităţii centrale cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului.

(3) Autoritatea centrală cu responsabilităţi în domeniul amenajării teritoriului emite avizul final după prezentarea avizelor/ acordurilor obţinute de celelalte organisme.

(4) Avizul de mediu se eliberează de către ministerul de resort pe baza Raportului de mediu ce rezultă la finalizarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

8

(5) Emiterea avizului/ acordului trebuie să se încadreze în termenul de 30 zile de la data solicitării, fără percepere de taxe, aşa cum prevede legea. Neemitarea avizului/ acordului în termenul de 30 zile se consideră acord tacit.

Art. 7. Documentaţii necesare pentru obţinerea avizelor/ acordurilor (1) Documentaţiile pentru obţinerea avizelor/ acordurilor se întocmesc de către elaborator, cu excepţia Raportului de mediu. Raportul de mediu se întocmeşte de către firma/ persoana acreditată de către ministerul de resort ca să desfăşoare procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

(2) Documentaţiile pentru obţinerea acordului/ avizului sunt materiale de sinteză cuprinzând elemente relevante pentru domeniul supus avizării, preluând părţi din fazele de analiză, disfuncţii, priorităţi şi, integral, partea de strategie pentru domeniul respectiv.

(3) Ministerul cu responsabilităţi în coordonarea activităţii de amenajare a teritoriului va elibera avizul pe baza documentaţiei prezentate integral.

(4) Condiţiile/ observaţiile prezentate în avizele/ acordurile emise vor fi introduse în documentaţie, în urma analizării lor de către elaborator, în vederea finalizării şi adoptării planului.

Art. 8. Aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritorului în ZC

(1) Aprobarea documentaţiilo se face potrivit competenţelor stabilite prin Anexa nr. 1 la Lege, adică de către consiliile judeţene interesate (PATZR ŞI PATZ-IJ) şi de către consiliile locale (în cazul PATZ interorăşeneşti, intercomunal, metropolitan, periurban). Capitolul V. Participarea publicului la desfăşurarea activităţii de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC Art. 9. Participarea publicului în procesul planificării urmăreşte informarea asupra aspectelor ecologice ce au implicaţii pe termen lung şi au caracter supra-local, identificarea problemelor ce îi procupă şi modul în care aspiraţiile şi nevoile lor se regăsesc în prevederile de dezvoltare propuse în strategie. Participarea unui număr cât mai mare de actori ajută la atingerea unui consens în ceea ce priveşte obiectivele şi măsurile propuse.

(1) Participarea publicului (agenţi economici, ONG-uri, locuitori, etc.) se realizează prin organizarea de întâlniri între autorităţi, elaboratori şi actori locali şi prin chestionare/ sondaje publice, anchete.

(2) Autorităţile centrale locale au rolul de a asigura desfăşurarea procesului participativ, cu sprijinul elaboratorului.

Art. 10. Informarea (1) Autorităţile locale informează – prin anunţ public, articole în presă, afişe, pliante, etc.) – asupra lansării procesului de planificare

(2) Autorităţile locale, împreună cu elaboratorul şi organisme centrale şi locale informează - prin organizare de întâlniri publice – asupra problemelor identificate în zona costieră, punându-se accent pe problemele de mediu.

(3) Autorităţile locale împreună cu elaboratul şi organisme centrale şi locale informează – prin organizare de întâlniri publice – asupra prevederilor/ propunerilor de dezvoltare.

Art. 11. Consultarea (1) Consultarea publicului este obligatorie în faza de formulare a viziunii.

9

(2) Autorităţile locale, împreună cu elaboratoru şi organisme centrale şi locale organizează dezbateri publice, lansează chestionare şi anchete. Capitolul VI. Însuşirea şi urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 12. Însuşirea documentaţiilor de amenajarea teitoriului în ZC (1) Însuşirea documentaţiei de către beneficiar are loc odată cu aprobarea acesteia.

Art. 13. Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajarea teritoriului în ZC (1) Urmărirea aplicării documentaţiilor de amenajarea teritoriului în ZC este sarcina beneficiarului, prin departamentele de specialitate.

(2) Aplicarea documentaţiilor are în vedere în mod special implementarea programului de măsuri, parte componentă a documentaţiilor.

(3) Verificarea aplicării se face prin monitorizare şi evaluări periodice, de către beneficiar.

(4) Procesul de planificare fiind o activitate adică se procedează la actualizarea/ revizuirea documentaţiilor.

Capitolul VII. Proceduri de modificare şi/sau actualizare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului în ZC

Art. 14. Modificarea/ actualizarea documentaţiilor se face în cazurile în care: a) expiră durata de valabilitate prevăzută de Lege sau cea stabilită prin hotărârea de aprobare, inclusiv

prelungirea duratei.

b) au apărut schimbări importante de natură socio-economică, noi elemente cu implicaţii asupra obiectivelor planului în aplicare.

c) se produc modificări importante în cadrul legislativ şi de reglementare specific

d) când administraţia publică centrală sau locală îşi modifică orientările politice strategice.

Capitolul VIII. Relaţia cu documentaţiile de urbanism

Art. 15. Corelarea între documentaţiile de amenajarea teritoriului şi cele de urbanism (1) Prevederile din documentaţiile de amenajare a teritoriului sunt obligatorii pentru documentaţiile de urbanism, care le detaliază prin reglementări specifice.

(2) La elaborarea documentaţiilor de amenajarea teritoriului este obligatorie preluarea, din documentaţiile de urbanism aprobate şi în aplicare a prevederilor de dezvoltare şi de folosinţe ale terenurilor.

Capitolul IX. Conţinutul – cadru al documentaţiei de tip PATZIJ pentru ZC Art. 16. Structura PATZIJ - ZC (1) PATZIJ – ZC este structurat în introducere şi trei părţi principale:

10

a) Partea I-a: Analiza şi evaluarea situaţiei existente, pentru domeniile de referinţă prezentate la art. 19. Conţinutul – cadru al Părţii I-a este prezentat la Art. 18; b) Partea a II-a: Diagnostic. Identificarea problemelor, conflictelor, opţiunilor şi priorităţilor - pentru domeniile de referinţă prezentate la art. 19. Conţinutul – cadru al Părţii a II-a este prezentat la Art. 20; c) Partea a III-a: Strategia: viziune, obiective, măsuri - pentru domeniile de referinţă prezentate la art. 19. Conţinutul – cadru al Părţii a III-a este prezentat la Art. 21.

(2) Documentaţia pentru obţinerea de avize şi acorduri în vederea adoptării PATZIJ este parte componentă a documentaţiei, se elaborează de către coordonatorul elaborării planului şi se înaintează organismelor vizate de către iniţiator.

(3) Obţinerea acordului de mediu intră în sarcina iniţiatorului, care trebuie să coordoneze procedura de evaluare a impactului asupra mediului atunci când PATZIJ este finalizat, aşa cum prevăd reglementările în domeniu. Art. 17. Modul de prezentare (1) PATZIJ – este constituit din piese scrise şi desenate.

(2) Piesele scrise şi desenate se structurează conform celor trei părţi principale ale PATZIJ. (3) Piesele scrise se prezintă sub forma unor memorii, care pot fi grupate în volume separate. (4) Memoriile se întocmesc pe capitole, subcapitole şi alineate, dispuse într-o succesiune logică, cu o tratare explicită, concisă şi sugestivă. (5) In cuprinsul memoriilor pot fi folosite cartograme, grafice şi scheme, care ilustrează starea, evoluţiile şi tendinţele fenomenelor analizate şi distribuţia teritorială a acestora. (6) Piesele desenate sunt planşe – hărţi şi planuri – întocmite la scările 1:200.000 sau 1:100.000, scheme, cartograme, grafice.

Art. 18. Partea I-a: Analiza şi evaluarea sitiaţiei existente (1) Partea I va fi precedată de o Introducere având următorul conţinut:

a) tema-program, programul elaborării lucrării, teritoriul vizat, perioada de timp vizată, relaţiile cu alte planuri de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi strategii de dezvoltare economico-socială;

b) date generale; scopul şi necesitatea elaborării documentaţiei; baza documentară şi bibliografia; studiile de fundamentare elaborate; studii de fundamentare necesare; metodologia de lucru;

c) agenda propusă privind procedura evaluării de mediu a documentaţiei, agenda propusă privind consultarea publică

Art. 19. Domenii de referinţă şi componentele lor 1. CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE 1.1. Caracteristici ale mediului terestru şi acvatic, resurse naturale: localizare geografică, climă, relief, plaje, geologie, batimetrie, geomorfologie, viaţă sălbatică, floră, faună, resurse terestre de apă (de suprafaţă şi subterane), petrol şi gaze, soluri, resurse minerale, energie regenerabilă. 1.2. Biodiversitate, zone naturale protejate: biodiversitate costieră, biodiversitate marină, zone naturale (terestre şi acvatice) declarate protejate, categorii de protecţie, peisaje.

11

1.3. Resurse umane: evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic (volum, structură, mişcare), resursele umane (stare de sănătate, instruire, resurse de muncă, ocupare, nivel de trai), probleme sociale. 1.4. Comunităţile locale (reţeaua de localităţi): structură, categorii de mărime după număr locuitori, ierarhizare şi funcţiuni, parteneriate urban-rural instituţionalizate sau în curs de constituire. 1.5. Patrimoniul construit şi cultural, monumente pe categorii de protecţie, obiective arheologice subacvatice, peisaje culturale, zone şi obiective de protejat. 2. ACTIVITĂŢI TERESTRE ŞI PE MARE 2.1. Agricultură, silvicultură, pescuit: structura terenurilor agricole, dinamica producţiei animale şi vegetale, potenţial pedologic, proprietatea funciară, exploataţii agricole, silvice, piscicole, valorificarea producţiei agricole, silvice, piscicole, agenţi economici, dotare tehnică şi materială. 2.2. Industrie, servicii: extracţia de petrol, gaze, alte resurse locale, producţia şi distribuţia energiei, industria prelucrătoare, construcţii, comerţ, cercetare-dezvoltare, finanţe-bănci, etc. Repartiţia în cadrul reţelei de localităţi, centre industriale, parcuri industriale, zone libere. Agenţi economici. Export. 2.3. Activitatea de transport şi comunicaţii, activitatea portuară: tipuri de transport terestru şi maritim; caracteristici şi volumul activităţilor portuare; Agenţi economici ce activează în domeniul transportului, comunicaţiilor şi în porturi; Repartiţia în teritoriu. 2.4. Turism, recreere: potenţial, structură, dinamică, infrastructura specifică, circulaţia turistică, agenţi economici; repartiţia în teritoriu, staţiuni, activităţi recreative pe mare. 2.5. Dezvoltarea urbană şi a infrastructurilor; zone pentru activităţi militare: evoluţia procesului de urbanizare, dinamica locuirii, case de vacanţă, aşezări izolate, zone deschise ale coastei, spaţii verzi, plaje; infrastructurile teritoriului şi localităţilor; gospodărirea apelor, amenajări pentru agricultură, protecţia coastelor şi plajelor, infrastructura de transport pe moduri, puncte de trecere a frontierei, transportul de ţiţei, produse petroliere, gaze, reţele de telecomunicaţii; echiparea edilitară a localităţilor noi; zone terestre şi marine pentru activităţi militare. 3. EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR 3.1. Poluarea solului şi a apelor; calitatea factorilor de mediu, starea pădurilor şi a vieţii sălbatice, efecte asupra biodiversităţii costiere, intensitatea poluării şi localizarea surselor de poluare. 3.2. Riscuri tehnologice pe uscat şi pe mare: risc de explozie, de contaminare, risc radioactiv, risc bilogic; localizarea surselor cu risc tehnologic, accidente tehnologice. 3.3. Urbanizarea necontrolată, presiunea turistică: situaţia elaborării şi aplicării planurilor urbanistice, încălcări ale reglementărilor urbanistice, încălcări ale domeniului public al statului, zone industriale abandonate, construcţii izolate, asigurarea accesului liber la mare şi plaje, efecte ale activităţii turistice asupra mediului şi localităţilor. 3.4. Supraexploatare resurse, situaţia stocului de peşte de apă dulce şi sărată; 3.5. Degradări ireversibile ale mediului natural şi ale patrimoniului construit. 4. PROCESE NATURALE 4.1. Eroziuni, alunecări de teren, inundaţii: localizarea şi amploarea proceselor naturale. 4.2. Efecte ale schimbărilor climatice: localizarea şi amploarea proceselor de deşertificare, manifestări climatice extreme, efecte asupra ecosistemelor fragile. 4.3. Ridicarea nivelului mării: amploarea procesului de ridicare a nivelului mării, efecte actuale şi previzibile.

12

4.4. Transport sedimente, nutrienţi, poluanţi, aportul apelor interioare în transportul de sedimente, nutrienţi, substanţe poluante şi efecte asupra apei de mare.

5. CONTEXT EXTERIOR 5.1. Cadrul administrativ-teritorial, legal şi de reglementare din România, instituţii cu responsabilităţi în zona costieră. 5.2. Strategii, planuri de nivel teritorial naţional şi regional cu implicaţii asupra PATZIJ-ZC. 5.3. Legislaţie, recomandări, documente oficiale UE cu implicaţii asupra PATZIJ-ZC. 5.4. Convenţii, tratate la Marea Neagră, şi convenţii, tratate internaţionale ratificate în România, cu implicaţii asupra PATZIJ-ZC. Cooperări transfrontaliere, aspecte geostrategice, inserarea ZC a României în marile axe europene şi la Marea Neagră, poli regionali. 5.5. Efecte transfrontaliere ale activităţilor şi utilizărilor de resurse exogene şi ale proceselor naturale din zona Mării Negre.

Art. 20. PARTEA A II-A: DIAGNOSTIC: PROBLEME; CONFLICTE; OPŢIUNI; PRIORITĂŢI Cap. 1. Zonificarea teritoriului terestru şi maritim:

a) utilizarea terenurilor; bilanţ teritorial

b) evidenţierea profilului zonelor, rezultat din analiza domeniilor, având în vedere posibile concentrări de resurse, de utilizatori, de ameninţări şi de procese naturale.

c) Zonificarea are în vedere şi semnalarea zonelor critice în care trebuie impuse restricţii.

Se urmăreşte definirea de zone (unităţi teritoriale) omogene şi caracterizarea acestora. Zonele pot fi numai terestre, numai marine, sau la confluenţa uscat-mare.

Cap. 2. Probleme, conflicte:

a) identificarea problemelor şi conflictele la nivel de zone funcţionale.

b) pentru evidenţierea spaţială şi evaluarea conflictelor între utilizatorii existenţi pe uscat şi pe mare, se poate folosi următoarea matrice.

13

Tipuri de relaţii xx - conflictuale x - condiţional comparabile (negociabile) o - compatibile

Agr

icul

tură

, silv

icul

tură

Indu

strie

, ser

vici

i

Act

ivităţi

portu

are

Parc

uri e

olie

ne

Tran

spor

t rut

ier

Tran

spor

t pe

ape

inte

rioar

e

Act

ivităţi

mili

tare

tere

stre

Turis

m

Act

ivităţi

recr

eere

Urb

aniz

are

Dep

ozita

re d

eşeu

ri p

olua

nte

Prot

ecţia

pat

rimon

iulu

i te

rest

ruPe

scui

t

Extra

cţie

resu

rse

mar

ine

Tran

spor

t nav

al m

ariti

m

Prot

ecţia

coa

stel

or şi

a

plaj

elor

Act

ivităţi

mili

tare

pe

mar

e

Mar

ea c

a bu

n pu

blic

Prot

ecţia

pat

rimon

iulu

i m

ariti

mA

ctiv

ităţi

recr

eativ

e pe

mar

e

Agricultură, silvicultură

Industrie, servicii

Activităţi portuare

Parcuri eoliene

Transport rutier

Transport pe ape interioare

Activităţi militare terestre

Turism

Activităţi recreere

Urbanizare

Poluare, depozitare deşeuri

Protecţia patrimoniului terestru

Pescuit

Extracţie resurse marine

Transport naval maritim

Protecţia coastei şi a plajelor

Activităţi militare pe mare

Marea ca bun public

Protecţia patrimoniului maritim

Activităţi recreative pe mare

c) formularea diagnosticului, pe zone specifice şi în zona costieră, prin evidenţierea punctelor tari, a punctelor slabe. Din analiza şi evaluarea contextului exterior se evidenţiază oportunităţile şi riscurile.

Cap. 3. Opţiuni pentru rezolvarea problemelor şi conflictelor identificate:

a) utilizarea scenariilor este recomandată

b) se pot analiza următoarele scenarii:

14

- menţinerea status quo - lipsă de intervenţie - intervenţie în perspectiva dezvoltării durabile

Scenariile au în vedere modul în care factorii critici influenţează oportunităţile de dezvoltare, ipoteze privind modul în care factorii critici se pot modifica.

c) analiza capacităţii de suport este recomandată şi se referă la măsurarea capacităţii relative a sistemelor locle de a face faţă presiunilor. Presiunile avute în vedere sunt exploatarea resurselor, activitatea turistică, numărul de utilizatori sau funcţiuni.

Cap. 4. Priorităţi de intervenţie a) Problemele, conflictele identificate vor fi ierarhizate în funcţie de gravitate, complexitate,

amploare, urgenţa rezolvării

b) În urma acestei analize sunt formulate priorităţile de intervenţie.

Art. 21. PARTEA A III-A: STRATEGIA (DE DEZVOLTARE) Strategia are următoarele componente:

Cap. 1. Viziune a) Viziunea - este descrierea a ceea ce se doreşte să devină ZC în perspectiva temporală vizată1)

b) Viziunea poate fi desprinsă din documente de politici existente (ex. Strategia privind dezvoltarea zonei costiere) sau poate fi formulată în PATZIJ ZC prin dezbaterea şi acceptarea ei de către actorii implicaţi.

Cap. 2. Obiective a) Viziunea orientează identificarea obiectivelor;

b) Se definesc obiectivul strategic general şi obiective pentru domeniile de referintă evaluate;

c) Obiectivul strategic general este o formulare cu caracter de principiu major, care să indice clar direcţiile de dezvoltare ale ZC pe termen lung;

d) Obiectivele pentru domeniile de referinţă şi componentele acestora trebuie să răspundă problemelor, conflictelor, disfuncţiilor identificate şi să fie concordante cu obiectivul general.

Cap. 3. Program de măsuri a) Programul de măsuri este un set coerent şi corelat de prevederi de dezvoltare/protejare/organizare

spaţială a teritoriului ZC, structurat pe etape şi vizând domeniile de referinţă şi componentele lor;

b) Măsurile se subordomează obiectivului strategic general şi obiectivelor pe domenii de referinţă, constituind modalităţi de realizare a acestora,

c) Măsurile de amenajare a teritoriului au dimensiune spaţială din care decurg implicaţiile cu caracter economic, social şi ecologic, susţinute organizatoric şi juridic, structurate pe etape cu o durată determinată – termen scurt şi termen mediu.

1) Ex.: ZC ca spaţiu natural; ZC ca spaţiu pentru turism şi recreere; ZC ca sursă de energie regenerabilă; ZC ca spaţiu de dezvoltare durabilă

15

d) Fiecare măsură sau set de măsuri va fi relaţionat cu un obiectiv specific, referindu-se la modul concret de influenţare a dezvoltării spaţiale a ZC.

Cap. 4. Cadrul instituţional (1) Strategia de dezvoltare spaţială a ZC cuprinde şi propuneri privind cadrul instituţional de

implementare, monitorizare a măsurilor prevăzute, cât şi de evaluare a rezultatelor şi de actualizări periodice ale documentaţiei.

Art. 22. – Conţinutul pieselor desenate (1) Planşele se întocmesc în conformitate cu domeniile de referinţă şi componentele acestora stipulate in art. 19. Pentru fiecare domeniu sau componentă esenţială a acestuia se elaborează, de regulă, trei planşe: prima se realizează pe baza datelor şi informaţiilor stocate şi pune în evidenţă diverse analize, a doua ilustrează problemele, conflictele şi disfuncţionalităţile rezultate din analize, cea de a treia prezentând prevederi de dezvoltare/protejare/organizare.

(2) PATJ va cuprinde în mod obligatoriu următoarele planşe: A. Planşe de analiză a) Planşa 1.1. Resurse naturale – analiza, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime b) Planşa 1.2. Resurse naturale – analiza, ilustrând componentele 1.3. şi 1.4. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime c) Planşa 1.3. Resurse naturale – analiza, ilustrând componenta 1.5. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime d) Planşa 1.4. Activităţi terestre şi marine – analiza, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine e) Planşa 1.5. Activităţi terestre şi marine – analiza, ilustrând componentele 2.4. şi 2.5. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine f) Planşa 1.6. Procese naturale – analiza, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.4 din Domeniul 4. Procese naturale g) Planşa 1.7. Context exterior – analiza, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5. Context exterior B. Planşe de diagnostic a) Planşa 2.1. Resurse naturale – probleme, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime b) Planşa 2.2. Resurse naturale – probleme, ilustrând componentele 1.3. şi 1.4. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime c) Planşa 2.3. Resurse naturale – probleme, ilustrând componenta 1.5. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime d) Planşa 2.4. Activităţi terestre şi marine – probleme, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine e) Planşa 2.5. Activităţi terestre şi marine – probleme, ilustrând componentele 2.4. şi 2.5. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine f) Planşa 2.6. Efecte ale utilizării resurselor, ilustrând componentele 3.1., 3.2., 3.3., 3.4. şi 3.5 din Domeniul 3. Efecte ale utilizării resurselor

16

g) Planşa 27. Procese naturale – probleme, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.4 din Domeniul 4. Procese naturale h) Planşa 2.8. Context exterior – probleme, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5. Context exterior i) Planşa 2.9. Zonificare

C. Planşe de prevederi

a) Planşa 3.1. Resurse naturale – prevederi, ilustrând componentele 1.1. şi 1.2. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime b) Planşa 3.2. Resurse naturale – prevederi, ilustrând componentele 1.3. şi 1.4. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime c) Planşa 3.3. Resurse naturale – prevederi, ilustrând componenta 1.5. din Domeniul 1. Caracteristici şi resurse terestre şi maritime d) Planşa 3.4. Activităţi terestre şi marine – prevederi, ilustrând componentele 2.1., 2.2. şi 2.3. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine e) Planşa 3.5. Activităţi terestre şi marine – prevederi, ilustrând componentele 2.4. şi 2.5. din Domeniul 2. Activităţi terestre şi marine f) Planşa 3.6. Combaterea/diminuarea efectelor utilizării resurselor, ilustrând componentele 3.1., 3.2., 3.3., 3.4. şi 3.5 din Domeniul 3. Efecte ale utilizării resurselor g) Planşa 3.7. Procese naturale – analiza, ilustrând componentele 4.1., 4.2., 4.3. şi 4.4 din Domeniul 4. Procese naturale h) Planşa 3.8. Context exterior – analiza, ilustrând componentele 5.4. şi 5.5. din Domeniul 5. Context exterior i) Planşa 3.9. Zonificare – prevederi; reglementări pentru zone sensibile (3) In funcţie de complexitatea problemelor şi de cerinţele legate de conţinutul documentaţiilor necesare pentru obţinerea avizelor şi acordurilor, unele componente ale domeniilor de referinţă pot fi ilustrate în planşe separate, pentru o mai clară reprezentare. (4) Planşele 2.8. şi 3.8. care nu necesită elemente de cartografie de detaliu, se pot întocmi la scara de 1:500.000.

Notă:

Prezenta metodologie constituie redactarea finală având în vedere faptul că până la data predării (26.08.2009) nu s-au primit observaţii de la organismele centrale şi locale interesate.

17

● ANEXE

ANEXA 1. SINTEZA CERCETĂRII DOCUMENTARE; CONTEXT TEORETIC PENTRU FUNDAMENTAREA METODOLOGIEI

Definiţii pentru termenii de bază - zona costieră:

1. zona de tranziţie dinamică unde uscatul şi marea interacţionează şi care include atât marginea uscatului cât şi apele de la ţărm (UK Department of the Environment - Coastal Zone Management)

2. fîşia de uscat şi mare de diferite lăţimi, ce include partea de uscat ce este influenţată de vecinătatea mării şi partea de mare care este influneţată de vecinătatea uscatului, împreună cu sistemele naturale de coastă şi zona unde activităţile umane implică utilizarea resurselor costiere (MiNa-Council – Flandra, Belgia)

3. banda de uscat şi spaţiu marin adiacent (fundul mării şi apa de deasupra) în care procesele terestre şi utilizările terenurilor afectează în mod direct procesele şi utilizările de pe mare şi reciproc (Ketchum 1972)

- planificarea zonei costiere:

1. activitate care urmăreşte păstrarea unui echilibru prudent între dezvoltare şi protejare, care să permită dezvoltarea economică şi socială concomitent cu protejarea naturii, a zonelor cu diversitate biologică, a peisajului şi patrimoniului cultural şi asigurarea accesului şi deplasarea liberă a publicului la mare şi de-a lungul coastei (Convention on the Protection of the Marine Environment of the Baltic Sea Area, 1992 „Helsinki Convention”)

2. activitate care are ca obiectiv prezervarea resurselor din zonă, simultan cu satisfacerea intereselor uneori conflictuale şi cerinţelor de protejare, dezvoltare, utilizare şi conservare (TELFO)

- managementul integrat al zonei costiere (integrated coastal zone management - ICZM):

1. activitate caracterizată ca o largă abordare socială, economică şi ecologică, având cascop îmbunătăţirea coordonării şi concentrării planificării şi implementării activităţilor ce influenţează semnificativ calitatea mediului, oportunităţile economice şi sociale şi patrimoniul din ZC (sursa: Convention on the Protection of the Marine Environment of the Baltic Sea Area, 1992 „Helsinki Convention”)

2. proces dinamic, continuu şi iterativ destinat să promoveze managementul durabil al zonei de coastă.. ICZM urmăreşte, pe termen lung, să echilibreze beneficiile dezvoltării economice şi utilizării ZC, cu beneficiile din protejarea, prezervarea şi restaurarea ZC şi cu beneficiile accesului publicului la ZC, toate în limitele determinate de dinamicile naturale şi capacitatea de a suporta a mediului (European Commission (1999) “Towards a European Integrated Coastal Zone Management (ICZM) Strategy. General Principles and Policy Options. A reflection paper).

1. proces continuu şi dinamic prin care se iau decizii pentru utilizarea durabilă, dezvoltarea şi protejarea zonelor costiere şi maritime şi a resurselor (Cicin-Sain and Knecht 1998).

Principii generale privind planificarea dezvoltării în zonele costiere (ZC) Dezvoltările din zonele costiere iau în considerare trei tipuri de factori: ecologici, sociali şi economici. Practica modernă se orientează spre abordarea de sinteză a acestor factori.

Conceptul planificării zonelor costiere, inclusiv abordări şi metode, variază de la ţară la ţară.

18

Confruntarea de idei şi concepte în teoria modernă şi practica planificării este sintetizată în tabelul de mai jos.

Poziţia dialectică a modelelor şi planurilor pentru dezvoltarea ZC

Conservare < > Dezvoltare

Dezvoltare extensivă a ZC < > Dezvoltare durabilă

Abordare birocratică - comandă < > Abordare participativă

Voluntarism (comandă de la centru) < > Control public şi reglementare

Abordare tehnocrată < > Experienţă, tradiţie

Secretomanie < > Publicitate

Plan rigid < > Management adaptiv

Abordare sectorială < > Abordare integrată

Cu toate diferenţele între şcoli, pot fi identificate câteva tendinţe cu caracter general: a) abandonarea abordării sectoriale în favoarea uneia comprehensive (intersectoriale); integrare şi de

cooperare b) transferul de la viziunea antropocentrică către cea egocentrică, recunoaşterea unicităţii ecologice şi

a valorii ZC; c) transferul către un management adaptiv; d) planificare dinamică: transfer de la plan ca document către planificare ca proces; utilizarea GIS ca

instrument de lucru; e) implicare cât mai largă a publicului în luarea deciziilor; f) creşterea conştiinţei generale referitoare la problematica de mediu; g) dezvoltarea unei abordări preventive în cazul dezastrelor; h) recunoaşterea principiului dezvoltării durabile ca element de bază în planificare şi management.

Planificarea teritorială pentru ZC ca sistem complex Planificarea pentru orice sistem complex (cum este ZC) poate fi definită ca procesul de limitare a funcţionării arbitrare a sistemului, prin restrângerea lui în cadrul unei traiectorii pre-definite (politică).

Planificarea este necesară pentru obţinerea unui rezultat dorit. Astfel, planificarea vizează, pe de o parte, prevenirea unor acţiuni nepotrivite şi, pe de altă parte, cunoaştrea şi reducerea numărului de riscuri ce pot apărea.

Experienţele anterioare în utilizarea resurselor naturale din ZC au arătat că eforturile necoordonate, sporadice şi insuficiente sunt ineficiente şi pot conduce la următoarele rezultate nedorite:

• „cheltuieli excesive” (resurse şi eforturi mai mari decât în cazul unei bune planificări, necesare pentru atingerea scopului);

• recunoaşterea întârziată (retrospectivă) a unei probleme (o problemă a cărei seriozitate nu a fost din timp identificată poate rămâne nerezolvată);

19

• transferarea unei probleme dintr-o sferă către alta (în locul rezolvării);

Un sistem complex trebuie considerat un tot. În acest caz, abordarea sistematică necesară poate cunoaşte câteva variante:

- abordarea sistematică comprehensivă - trebuie abordat fiecare subsistem al ZC, considerând-ul ca un factor dinamic şi component al unui sistem de nivel mai înalt;

- abordare sistematică de program - trebuie abordate - spre rezolvare - problemele tehnice, economice, sociale, ecologice, ştiinţifice, etc. ce apar în procesul planificării;

- abordare sistematică multiplicativă - trebuie abordată studierea proceselor conectate ce determină multiplicarea efectelor;

- abordare sistematică normativă - trebuie avute în vedere anumite cerinţe (ex. utilizarea optimală a resurselor);

- abordare sistematică economică - se urmăreşte formularea de măsuri destinate asigurării dezvoltării economiei în toate sferele de activitate, înlocuirea tehnologiilor depăşite, utilizarea resurselor alternative;

- abordare sistematică dinamică - se urmăreşte formularea de măsuri ce pot face planificarea mai dinamică.

O abordare fără planificare poate fi folosită numai pentru a răspunde unei urgenţe care necesită măsuri corective.

În practică sunt aplicate o gamă variată de tipuri de planificări teritoriale, alese în funcţie de contextul administrativ, politic, economic şi social.

Planificarea integrată („planificarea planificării”) este recunoscută ca cel mai eficient sistem de planificare. Ea asigură, pentru managementul ZC, următoarele rezultate importante: • ajută evitarea amplasării în ZC de noi activităţi ce pun în pericol ecosistemul costier, sau propun

măsuri preventive adecvate; • reduc consecinţele negative ale dezvoltării economice (ex. prin protejarea mediului) • sprijină iniţiativele ce răspund politicii referitoare la zona costieră, prin includerea lor în plan.

Activitatea de planificare are în vedere următoarele aspecte:

- acomodarea cu mediul exterior. Un model de dezvoltare trebuie să ia în considerare factorii externi care pot influenţa sistemul şi care nu sunt sub controlul planificatorului. Aici sunt incluse politicile (interne şi internaţionale), legislaţia naţională. Trebuie avut în vedere faptul că strategia de dezvoltare a ZC se poate adapta la schimbările acestor factori exteriori.

- coordonare internă şi integrare

- formularea unui obiectiv strategic şi a unui scop al dezvoltării. Planificarea include definirea sarcinilor şi identificarea paşilor necesari pentru realzarea sarcinilor. O altă componentă a planificării este studierea de alternative posibile de dezvoltare.

Există o multitudine de teorii privind planificarea în ZC. Acest lucru se datorează şi faptului că în procesul de planificare participă specialişti cu diferite profesii, care au puncte de vedere şi criterii diferite ce derivă din formarea lor profesională (ecologişti, geografi, urbanişti, etc.).

20

Planificarea „de sus în jos” şi „de jos în sus” Planificarea „de sus în jos” este rezonabilă şi convenabilă în anumite situaţii. Eo foloseşte o metodă deductivă de analiză. O instituţie autorizată impune un model de dezvoltare, iar procesul de planificare şi implemenare urmăreşte acest model. Procesul generează un sentiment de ordine, şi claritate. Dar implementarea este condiţionată de existenţa unui sistem de control puternic.

Planificarea „de jos în sus” este o altă alternativă. În acest caz, luarea deciziilor implică înţelegere şi consens între toate părţile interesate. Organismul coordonator are numai rolul de asistent consilier. Implementarea planului este controlată de de cei ce au participat la elaborarea lui. Aplicarea acestui tip de planificare este posibilă numai într-o democraţie bine dezvoltată.

Ambele abordări au avantaje şi dezavantaje. Planificarea „de sus în jos” poate eşua din cauza ignorării intereselor locale, iar cea „de jos în sus” are adesea dificultăţi în atingerea unui consens, a unei poziţii comune.

Cea mai potrivită opţiune este combinaţia celor două abordări, o planificare „mixtă”.

Practica planificării

Clasificarea planurilor de dezvoltare teritorială a ZC Având în vedere diferite criterii, planurile pentru ZC pot fi clasificate ca în tabelul de mai jos.

Criterii de clasificare Tipul de plan

Nivel teritorial Internaţional Naţional Regional

Local

Orizont de timp Termen scurt (răspuns rapid)

Termen lung (strategic)

Nivelul de integrare Obiect (sector)

Integrat

Statut Statut legal

Fără statut legal

Scopul planului Obţinere de finanţări

Răspuns la cerinţe legislative

Răspuns rapid pentru remedierea unor probleme

Această clasificare este utilă numai pentru o mai bună înţelegere a procesului planificării, pentru că, în realitate, majoritatea planurilor de management al ZC folosesc mai multe dintre criteriile menţionate.

De exemplu, un plan integrat, pe termen lung poate fi elaborat şi pentru fundamentarea unor finanţări.

Fiecare dintre variantele de criterii are avantaje şi dezavantaje.

Orizont de timp: termen scurt şi termen lung Planificarea strategică, pe termen lung este tipul de planificare cel mai ştiinţific deorece îşi propune să aibă în vedere prognoze şi proiecţii la dezvoltarea şi implementarea obiectivelor.

21

În practică, planificarea strategică este activitatea coordonată a unui grup de specialişti care îşi iau responsabilitatea de a lua decizii pentru atigerea unui set de obiective. Pentru succesul acestei activităţi este esenţială utilizarea de comcepte, metode şi proceduri.

Cele mai importante caracteristici ale planurilor strategice sunt: • sunt utilizate ca un instrument de implementare a politicilor formulate de autorităţi relevante; • formulează ţinte şi direcţii de dezvoltare; • vizează dezvoltarea sistemului, concomitent cu componentele sale individuale (subsisteme); • servesc dezvoltării sociale, economice şi de mediu.

Trăsăturile caracteristice ale metodologiei planificării strategice sunt abordarea sistematică, auto-corectarea şi caracterul interactiv.

Procesul de planificare strategică trebuie să includă pe toţi participanţii la procesul de dezvoltare: populaţia locală, utilizatorii de resurse, ecologişti, administratori şi ceilalţi actori locali. Din această perspectivă, o echipă reprezentativă pentru actorii locali trebuie formată cât mai devreme în procesul de planificare, şi în orice caz, atunci când se discută conceptul dezvoltării (viziunea).

Planificarea pe termen scurt (răspuns rapid ) poate fi utilizată pentru planuri specifice detaliate pentru sarcini pe termen scurt - urgente sau importante, dar nu au o importanţă strategică.

Statutul legal Formal, eficienţa unui plan depinde de statutul său legal; în acelaşi timp, statutul legal influenţează metodologia de elaborare şi conţinutul. Planurile aprobate legal beneficiază de mai multe instrumente de implementare.

Nivelul de integrare Un plan care se ocupă de un singur aspect specific sau sector din ZC se numeşte plan sectorial sau plan de obiect. Pot fi planuri pentru protejare ZC, pentru conservarea peisajului, pentru dezvoltarea afacerilor (de ex. turism).

Planurile integrate pentru ZC au ca scop coordonarea strategiilor de dezvoltare a diferitelor sectoare sau să combine diferite abordări pentru rezolvarea conflictelor existente şi previzibile ce decurg din coexistenta funcţiunilor multiple şi a diferiţilor utilizatori din ZC. Diferitele nivele de responsabilităţi ca şi înţelegerea diferitelor probleme din ZC pot fi legate împreună în planificarea integrată prin reconcilierea diferitelor poziţii. Schimbul de informaţii contribuie la mecanismul de integrare.

Integrarea poate fi pe orizontală (între diferite nivele administrative) şi pe orizontală (între diferite sectoare), sau poate fi o combinare a acestora.

Planificarea ca proces multi - level

Clasificarea teritorială a planurilor Nivelurile teritoriale ale planurilor sunt prezentate în tabelul de mai jos. Indiferent de scara teritorială, ele au aceleaşi elemente de bază: determină direcţiile de dezvoltare şi descriu paşii succesivi de urmat. Totuşi, scopurile şi sferele de interes sunt diferite la fiecare nivel.

22

Scara planurilor de dezvoltare în ZC

Nivelul (scara) Rolul planului

Internaţional � Rezolvare unor probleme transfrontaliere

� Definirea scopului

Naţional � Proceduri administrative

� Principii şi politici naţionale definite

� Focus pe priorităţi

Regional � Transpunerea de scopuri internaţionale şi nationale în context regional

� Agregarea problemelor locale şi necesitatea de a formula priorităţi şi

programe nationale şi internaţionele

Local � implicrea populaţiei locale în procesul de luare a deciziilor

Sub-local � Managementul unor probleme

� Implementarea resultatelor din planurile de nivel mai înalt

Analizele gospodăririi ZC din Spania, Portugalia şi alte câteva ţări europene arată că eficienţa managementului depinde în pare parte de căt de multe nivele diferite de management – federal, regional şi local – sunt implicate direct/controlează zonele adiacente mării. Când rolul autorităţilor locale este mai important, cu atât predomină interesele economice iar problemele de mediu cresc, deorece rezolvarea problemelor de acest tip (de mediu) se află dincolo de competenţele autorităţilor federale.

Existenţa mai multor nivele de planificare nu înseamnă că toate trebuie aplicate într-o ZC.

Atunci când se merge excesiv pe planuri de nivel local există pericolul pierderii planificării logice şi a contextului de management general. În acelaşi timp, o abordare care se bazează pe o planificare naţională sau regională poate să nu aibă în vedere toate caracteristicile specifice ale unor subzone şi nu poate fi folosită pentru planificarea de obiect. Identificarea de priorităţi de management la nivel naţional şi regional (inclusiv prin legislaţie coerentă şi completă, strategii, master plan-uri, etc) poate înlocui planificarea la aceste nivele şi poate transfera planificarea la nivel local.

Planificarea la nivel naţional

Indiferent de orientarea spre anumite nivele teritoriale de abordat, o planificare integrată trebuie să ia în considerare contextul şi priorităţile naţionale. Aceste priorităţi sunt enunţate în legislaţia relevantă şi în documente oficiale cu caracter director. Strategiile naţionale de management al ZC sunt şi ele o formă de plan integrat de dezvoltare.

O recunoaştere/asumare oficială a unui plan este o precondiţie pentru o dezvoltare de succes a ZC.

Unele state au legislaţie specifică care stabileşte utilizarea ZC; altele şi-au dezvoltat sisteme de management pentru ZC (politici, planuri, programe de management, sisteme de monitorizare a dezvoltării). În toate cazurile se acceptă principiul conform căriuia ZC este un obiect complex, iar caracteristicile sale naturale, culturale şi istorice sunt parte a patrimoniului naţional.

23

O analiză a experienţei internaţionale relevă câteva tendinţe curente:

• Existenţa unei legislaţii care interzice construcţiile de orice fel pe o fâşie de 100 - 300 metrii (uneori până la 500 metrii) în interior pe uscat de la linia coastei. Pentru o fâşie de cca 2 km de la linia coastei, construcţiile majore trebuie să fie prevăzute în planuri oficiale (acceptate de autorităţi interdepartamentale);

• Existenţa unor planuri /programe pentru diferite secţiuni ale ZC pe baza definirii oficiale a unor limite în ZC (pe uscat şi pe mare) – combinaţii de zone cu creştere economică intensivă şi creştere economică “zero”;

• Existenţa unei legislaţii vizând protecţia ZC, planuri guvernamentale de protecţie a resurselor din ZC;

• Abandonarea unei abordări sectoriale şi promovarea integrării politicilor de dezvoltare economică a ZC cu protejarea mediului şi managementul resurselor naturale;

• Coordonare şi acord privind interesele participanţilor în dezvoltarea ZC la diferite nivele de management (internaţional, naţional, regional şi local), luâund în consideraţie şi interesele populaţiei locale.

Planuri teritoriale regionale pentru dezvoltarea ZC

Astăzi, importanţa planificări teritoriale regionale este din ce în ce mai mult recunoscută, fiind considerată esenţială pentru dezvoltarea regională.Trăsăturile caracteristice ale planificării teritoriale regionale sunt: o perspectivă pe termen lung şi mediu; obiective formulate pentru atingerea unor ţinte ce determină progresul/dezvoltarea regiunii; coordonarea scopurilor dezvoltării în acord cu resursele disponibile, în scopul diminuării factorilor restrictivi şi maximizării atuurilor.

Cele mai importante caracteristici ale planificării regionale sunt:

• Procesul de planificare este democratic – implicarea actorilor în proces este considerată ca fiind factorul cheie ce determină succesul unui plan.

• Planul nu este numai un document oficial dar şi unul public; el se dă publicităţii într-o formă uşor accesibilă cititorului (chiar neavizat), având ilustraţii, scheme şi grafice;

• Planul se referă numai la obiective strategice şi direcţii ale dezvoltării regionale, fără elaborarea tuturor parametrilor dezvoltării.

Procesul de planificare la nivel regional depinde câţiva factori, cei mai importanţi fiind:

- rangul (poziţia) regiunii în ierarhia teritorială. Cu cât regiunea este mai puternică, tendinţele de dezvoltare sunt mai predictibile, ameninţările prezente au un impact mai mic, regiunea se poate baza pe resursele interne;

- Potenţialul de dezvoltare (cuprinde potenţialul regiunii din punct de vedere social, natural, material, tehnic, iformaţional şi de madiu, ca şi combinaţia lor);

- Tipul regiunii.

Tipul regiunii este definit de câţiva parametrii. Expertul amenrican în planificare John Fridman identifică următoarele tipuri de regiuni: „core”, în dezvoltare, coridoare, nou dezvoltate şi în regres sau cu probleme.

24

In regiunile „core” dezvoltarea este orientată pe activităţi informaţionale (ştiinţă, educaţie, management, politici), servicii (comerţ, turism, industrie hotelieră), şi industrii de înaltă tehnologie.

Regiunile „în dezvoltare” depind de transferul producţiei industriale din regiunile „core”. Motivele unui astfel de transfer includ costuri de producţie mai mici.

Regiunile „coridor de dezvoltare” valorifică avantajele poziţiei lor geografice – de exemplu, între două regiuni „core”.

Regiunile „nou dezvoltate” depind de valorificare de noi resurse/teritorii, de exemplu de exploatarea de resurse de petrol şi gaze din depozite marine.

Aceste patru tipuri de regiuni sunt regiuni în creştere. Ultima categorie – „în regres sau cu probleme” suferă din cauza epuizării unor resurse naturale, din cauza unei localizări geografice nefavorabile sau din cauza unor probleme de climă, costuri de producţie mari, politici, tehnologii şi facilităţi depăşite, sau au fost lovite de dezastre naturale sau antropice.

O abordare metodologică pentru planificarea teritorială regională se bazează pe câteva etape secvenţiale importante.

2. Prima fază este studiul factorilor interni şi externi care influenţează dezvoltarea regiunii, un diagnostic al stării sale; identificarea avantajelor competitive, rolul şi locul în diviziunea teritorială a muncii, identificarea tendinţelor negative. Această fază include inventarierea resurselor naturale, materiale, intelectuale, etc. care sunt disponibile în regiune sau care pot fi uşor atrase.

3. A doua fază este de pregătire a unui concept de dezvoltare pe termen lung şi de alegere a unui scenariu general de dezvoltare. Conceptul unui plan de dezvoltare a ZC este un document care determină ţinte şi formulează strategia de dezvoltare. Acest concept se bazează pe o viziune generală a ZC: scară, rată, proporţii şi direcţii de dezvoltare. Viziunea determină scopul dezvoltării.

4. A treia fază este dezvoltarea de programe bine orientate în cadrul unui plan strategic general.

În lipsa unei instituţi care are ca scop stocarea, actualizarea şi îmbogăţirea unei baze exhaustive de date pentru ZC şi elaborarea periodică de anlize şi evaluări se impune ca, între fazele 2 şi 3, planul regional să parcurgă şi aceste etape.

În acest fel, etapele procesului de planificare teritorială regională pot fi cele din schemele următoare:

25

ABORDARE METODOLOGICĂ (TEORETICĂ) – varaianta 1

PASUL 1: EVALUAREA CONTEXTULUI

şi stabilirea cadrului general în care procesul de planificare va avea loc. Rezultatul poate fi

o listă de oportunităţi şi constrângeri ce decurg din politicile naţionale şi internaţionale, legislaţie, etc.

PASUL 2: FORMULAREA UNEI VIZIUNI

şi a unui set de scopuri şi obiective pentru zona vizată. Un rezultat cheie este un document scurt

ce cuprinde viziunea corelată cu obiective vizând zona de coastă.

PASUL 3: COLECTAREA DE DATE ŞI INFORMAŢII

în concordanţă cu obiectivele identificate anterior. Un rezultat poate fi un set de hărţi detaliate

PASUL 4: ANALIZA CONFLICTELOR SPAŢIALE

ce se produc în zona de coastă şi declanşarea unui proces vizând rezolvarea acestora

PASUL 5: PREVEDERI DE DEZVOLTARE ŞI SOLUŢIONARE

a problemelor specifice identificate. Este bine ca acest pas să fie un exerciţiu comun

la care iau parte actori locali

PASUL 6: TRANSPUNEREA REZULTATELOR ÎNTR-UN PLAN STRATEGIC DE AMENAJARE A TERITORIULUI

pentru mare şi uscat. Planul cuprinde memoriu şi planuri

PASUL 7: IMPLEMENTAREA PLANULUI

printr-un proces cât mai simplificat

PASUL 8: EVALUAREA REZULTATELOR IMPLEMENTĂRII PLANULUI

după o anumită perioadă de timp (ex. 5 ani).

Scopurile şi obiectivele au fost atinse? Se impune revizuirea planului?

ABORDARE METODOLOGICĂ (TEORETICĂ) – varaianta 2

26

Planul regional cuprinde identificarea locului, rolului şi funcţiunilor regiunii în diviziunea teritorială a muncii şi priorităţile strategice.

Un program este un sistem bine coordonat de măsuri ştiinţifice, sociale, economice, de mediu, organizaţionale şi tehnice şi de altă natură care asigură implementarea setului de ţinte.

Planificarea la nivel local şi sub-local

Nivelul local al unui plan pentru ZC detaliază elemente dintr-o strategie de dezvoltare elaborată, utilizarea şi protejarea anumitor sectoare de coastă.

Un astfel de plan se realizează pentru a se asigura luarea în considerare a contextului local atunci când un plan de nivel superior (ex. regional) este implementat şi ca o condiţie a ratificării finale a planului de nivel superior, atunci când apar situaţii conflictuale complicate ce necesită consultări la nivel local, în acord cu cerinţele procedurii EIA (Environmental Impact Assessments) privind consultarea publicului.

Planurile locale şi sub-locale sunt extrem de diverse:

Iniţiere

Analiza situaţiei existente

Identificarea conflictelor şi oportunităţilor

Identificarea ţintelor şi alternativelor de acţiune

Formularea strategiei

Implementare

Monitorizare şi evaluare

27

• Identificare resurselor şi componentelor de mediu din ZC ameninţate de deteriorare sau care necesită reabilitare şi protecţie;

• Evaluarea resurselor din ZC (ecologice, de peisaj, recreaţionale, etc.), identificarea ecosistemelor şi peisajelor vulnerabile, a speciilor rare sau ameninţate cu dispariţia şi acţiuni de reabilitare şi conservare;

• Managementul riscurilor naturale (eroziune, inundaţii, ridicarea nivelului mării, alunecări de teren);

• Reglementarea accesului la resursele ZC (organizarea de zone pentru parcaje, proiectarea de promenade);

• Studii privind solicitări şi oportunităţi pentru recreere, incluzând tipul, localizarea şi accesul la obiectele recreaţionale;

• Separarea responsabilităţilor în managementul de scurtă durată (cine plăteşte, când şi pentru ce).

Planurile de nivel sub-local se referă la proiectarea în detaliu pentru drumuri, amenajări peisagistice, etc. Planificarea la nivel sub-local se face pe baza metodelor folosite în proiectarea de arhitectură, arhitectură peisageră şi proiectarea tehnică inginerească.

Altă trăsătură specifică planurilor locale şi sub-locale este aceea că pentru planificare se utilizază zonificarea după elemente naturale ale ZC – spre deosebire de planurile de nivel superior care au în vedere şi zonoficarea pe principiul decupajului administrativ.

Planurile sectoriale („de obiect”) în cadrul managementului ZC Planurile de obiect sunt iniţiate cel mai adesea de ministere (ex. planul pentru dezvoltarea pescuitului).

Astfel de planuri pot fi elaborate şi implementate de companii private implicate în utulizarea resurselor din ZC şi de ONG-uri ce au ca obiect de activitate probleme sociale sau de mediu.

Example de planuri sectoriale în managementul ZC

Domeniul Orientare tematică

Utilizarea resurselor Aquacultura

Industria pescuitului

Extracţia de petrol şi gaze

Ecosisteme Susţinerea ecosistemelor cheie (mlaştini, recife)

Calitatea apei

Infrastructuri Protecţia coastelor (eroziune, inundaţii)

Facilităţi portuare

Infrastructura pentru recreere

Sistemul de canalizare

Depozitarea deşeurilor solide

Sunt câteva diferenţe între planurile sectoriale şi planurile teritoriale:

28

1. Planurile teritoriale se referă la un anumit teritoriu şi iau în considerare trăsăturile lui specifice, în timp ce planurile sectoriale (mai ales cele de nivel ierarhic superior) pot să nu aibă repere (limite) teritoriale.

2. Planurile sectoriale se referă la un domeniu sau sub-domeniu, în timp ce planurile teritoriale abordează concomitent diferite sectoare, integrând diferitele activităţi într-un singur plan

3. Planurile de obiect care sunt focusate pe un anumit sector sau problemă sunt adesea slab coordonate cu alte planuri de obiect cu care se pot interfera/influenţa

4. Planurile de obiect sunt de obicei mai bine acoperite cu informaţii decât cele teritoriale. Ele folosesc adesea modele matematice. Şi planurile teritoriale pot utiliza astfel de modele dar numărul mare de parametrii ce trebuie să fie luaţi în consideraţie şi distorsiunile care pot apărea limitează mult procesul.

5. Abordarea orientată sectorial nu încurajează participarea în procesul planificării a actorilor din afara domeniului vizat.

Planurile de obiect au eficienţă maximă în cazul în care nu există conflicte deschise între utilizatorii resurselor din ZC sau aceste conflicte au fost rezolvate. Ele se potrivesc de asemenea pentru situaţia când în zonă există un singur utilizator (şi deci nu apar stări conflictuale).

Planurile de obiect pot fi utilizate ca predecesori ai unui plan integrat. În multe cazuri, autorităţile nu demarează un plan integrat până nu se asigură de elaborarea şi implementarea unor planuri ce abordează anumite probleme, ramuri industriale, etc. Această abordre ascunde unele pericole deoarece în acest mod se pot adânci diferenţele dintre sectoare şi pe termen lung se poate ajunge la escaladarea conflictelor. Integrarea pe verticală şi pe orizontală a planurilor eate imperativă.

Delimitarea zonei de coastă

Introducere Stabilirea limitei zonei costiere (pe uscat şi de mare) a fost şi este o provocare majoră atunci când vorbim despre aplicarea GIZC în planuri şi programe.

O parcurgere a literaturii în domeniu evidenţiază faptul că nu există o definiţie sau o procedură standard pentru delimitarea zonei costiere.

Factori cheie în stabilirea limitei Trasarea limitei depinde de câţiva factori cheie ce includ:

- setul de aspecte/probleme ce urmează să fie urmărite; - factori geografici relevanţi pentru fiecare segment de coastă; - obiectivele declarate ale planului sau programului; - aspecte privind posibilităţile administrative de implementare a planului sau programului (jurisdicţia) De asemenea, trasare limitei poate fi influenţată de alţi factori ca:

- ce resurse sunt considerate valoroase şi importante; - consideraţii de ordin practic, realistic din punct de vedere politic, ecologic, legal, reglementat, socio-economic sau administrativ; - interesul actorilor implicaţi;

29

- opinia publicului.

Ar trebui să rezulte un număr de definiţii ce reflectă fie parametrii ficşi, fie unele variabile, în funcţie de aspectul avut în vedere.

O definiţie fixă poate cuprinde un set de distanţe – pe uscat şi pe mare – măsurate de la o linie de bază aflată la interfaţa uscat - mare, cum ar fi limita nivelului maxim al apei.

O definiţie variabilă poate porni de la aceeaşi linie de bază şi extinsă pe uscat /şi pe mare pe o distanţă lineară/şi pe o adâncime, în ideea de a cuprinde anumite caracteristici importante sau bariere. Barierele pot fi factori naturali: caracteristici biologice (ex. tipuri de vegetaţie, habitate sensibile); caracteristici fizice (ex. plaje, zone expuse mareelor), procese naturale (ex. tiparul sedimentelor, zone inundabile) şi /sau aspecte hidrografice natural definite (ex. lacuri, lagune, golfuri, bazine hidrografice).

Definiţiile variabile pot de asemenea include factori umani cum ar fi activităţile socio-economice (ex. industrii dependente de proximitatea mării, activităţi cu impact pozitiv sau negativ asupra coastei), structura localităţilor (ex. distincţia urban - rural), aspecte culturale (ex. etnice, arheologice, de patrimoniu), aspecte de drept derivate din legislaţie (ex. zone de pescuit, terenuri tradiţionale privind anumite culturi agricole) şi caracteristici ale unor utilizări (ex. valori estetice, recreaţionale).

Atât definiţiile fixe cât şi cele variabile pot fi influenţate de factorii administrativi cum ar fi limite de jurisdicţie (ex. limite ale unităţilor administrativ – teritoriale, zone maritime), limite stabilite arbitrar (ex. linia batimetrică, distanţă lineară fixă de la ţărm), şi elemente de infrastructură ale teritoriului (ex. poduri, căi ferate). Cu toată varietatea definiţiilor privind delimitarea zonei costiere, se disting totuşi patru elemente comune: a) ele sunt definite în legislaţia specifică, în documente de politici sau în programe de management a zonei costiere; b) ele sunt stabilite cu scopul de a proteja caracteristici valoroase, resurse sau activităţi din zone de coastă; c) ele răspund politicilor generale existente şi propunerilor legislative preconizate; d) reflectă problemele prioritare vizate de management

Explicitarea termenilor Factorii naturali se referă la calităţile mediului din zona de coastă :

- caracteristici biologice – definite ca habitatele costiere/marine semnificative, unice sau sensibile sau tipuri de plante ce domină comunităţile vegetale din apele de coastă ;

- caracteristici fizice – definite ca acele caracteristici topografice (comune sau unice) considerate ca importante pentru habitat, integritate ecologică, funcţiune şi structură sau pentru servicii ecologice, incluzând, de exemplu, plaje, platforme stâncoase, bălţi, mlaştini, dune, estuare, deltă, linia tărmului, linia coastei, zone naturale protejate, etc;

- procese naturale – definite ca procese naturale fizice şi biogeochimice care influenţează calitatea coastei şi a mării, habitatele, speciile şi populaţiile, incluzând tiparul sedimentărilor, mişcările plajei, influenţa mareelor, eroziunea coastei, ridicarea nivelului mării (schimbări climatice), valuri provocate de furtuni, inundaţii ;

- bazine/sub-bazine hidrografice – definite ca zone terestre unde apele, sedimentele şi mineralele dizolvate (ex. nutrienţi, elemente de contaminare) se drenează în râuri, lacuri, estuare sau zona costieră.

30

Mediul uman, caracterizat prin trăsături socio-economice, culturale, umane:

- caracteristici socio-economice – definite ca industrii, afaceri, dezvoltări şi activităţi asociate care : - influenţează sau au impact asupra calităţii zonei de coastă, accesul la zona de coastă sau la

resurse ; - industrii sau utilizări de bază (ex. pescuit, acvacultura, recreere, navigaţie, energia valurilor,

etc.).

- structura localităţilor – serveşte pentru caracterizarea zonei de coastă în ceea ce priveşte densitatea populaţiei, activităţile terestre, centre urbane sau rurale ;

- aspectele culturale – se referă la zonele construite, zone naturale sau trăsături considerate de valoare etnică, naţională sau de patrimoniu - aspecte de drept derivate din legislaţie – se referă la concesionarea anumitor activităţi, la dreptul locuitorilor din zone protejate de a practica rezonabil activităţi ce le asigură subzistenţa,

- utilizări – se referă la resurse costiere sau marine considerate ca având valoare ecologică, socială, economică, estetică sau recreaţională

Caracteristicile administrative includ zonele terestre sau de coastă definite/delimitate în conformitate cu reglementări şi jurisdicţii specifice, de protejare a mediului, de management:

- limite jurisdicţionale – definesc zone de management sau limitele administrative ale autorităţilor (ex. Limitelen unităţilor administrative, zone protejate, zone maritime) ;

- caracteristici fizice (construite) – includ elemente construite importante (poduri, căî ferate, clădiri istorice) clar definite şi marcate pe hărţi ; - limite fixe – definite ca o linie pe uscat şi pe mare faţă de interfeţa uscat – mare

Reprezentarea schematică a zonei costiere. Sursa: Comisia Comunităţilor Europene: Comunicare către Consiliul şi Parlamentul European privind managementul integrat al zonelor costiere, (COM (95) 511 )

Nu există o metodă universal acceptată de a stabili limita dinspre uscat a zonei costiere. Există de asemenea păreri diferite dacă limita programelor ICZM trebuie să fie fixă sau flexibilă, dacă ele trebuie

31

elaborate în relaţie cu graniţe administrative, economice sau de natură geografică (vezi figura de mai jos). Fiecare stat care a avansat in abordarea ICZM şi-a stabilit definiţii proprii ale zonei costiere.

Comisia Europeană şi-a exprimat poziţia, declarând că “probabil nu este dezirabil să avem o definiţie legală exclusivă a zonei de coastă (în scopuri generale), ci este preferabil să se aibă în vedere ca în zonă să fie incluse teritoriile unde uscatul şi marea exercită o influenţă reciprocă. Totuşi, se impune ca, pentru anumite zone în care se aplică un management specific, să fie definite nişte limite.

Aceste limite trebuie să fie destul de flexibile pentru a reflecta natura dinamică a coastelor. In particular, limitele nu trebuie să subdivizeze zonele naturale cum ar fi estuarele, zone ce trebuie gospodărite ca un tot”.

Organizaţii internaţionale şi state ce deţin zone litorale extinse recomnadă şi practică trasarea limitei zonei costiere în acord cu problematica particulară de management pe care o au în vedere. Cu alte cuvinte, zona de coastă este definită în concordanţă cu scopul definirii (definire în concordanţă cu utilizarea). În acest context, Jones şi Westmacott (1993) au lansat conceptul „areal foci” ce cuprinde: - o zonă definită administrativ în care se pot stabili responsabilităţi de politici şi management; - o zonă a ecosistemului; - o zonă definită a resurselor (minerale, câmpuri petroliere, resurse piscicole, habitate);

32

- o zonă solicitată/necesară pentru dezvoltări (ex. Recreere, infrastructuri, depozitare/tratare deşeuri).

Un exemplu pozitiv de delimitare a zonei costiere îl constituie statul Delaware (SUA) unde sunt utilizate, în funcţie de scop, mai multe delimitări ale zonei costiere.

Prima delimitare (a se vedea imaginea următoare) se referă la „zona costieră statală” şi care are în vedere, în principal controlarea funcţionării industiei grele. Din acest motiv, limita pe uscat este stabilită la traseul unor autostrăzi statale (1, 13 şi 113).

A doua delimitare se referă la zona în care, la nivel federal, este organizat menegementul costier prin programul naţional ce se desfăşoară în conformitate cu „Coastal Zome Management Act”.

Politicile statului Delaware în ceea ce priveşte gospodărirea plajelor se aplică în alte decupaje de zone costiere delimitate în scopul de a reglementa activităţi specifice. În aceste zone, pentru orice activitate (de la reparaţii de construcţii existente la exploatare de nisisp) este nevoie de un permis sau de oscrisoare de aprobare de la guvernul statului.

Clasificarea zonelor de coastă Coasta este rezultatul luptei continue dintre forţele modelatoare ale valurilor şi vântului şi capacitatea geologică şi geomorfologică a formaţiunilor geologice de a rezista acestor forţe. Mai spre interiorul uscatului, ploaia şi torenţii erodează solurile, iar produsele acestei eroziuni sunt purtate către mare de către râuri. Clima (prin intensitatea precipitaţiilor), geologia (prin rezistenţa rocilor) şi topografia zonei determină masa de sedimente ce se deplasează către mare. Pe coastă, vântul, valurile şi curenţii

33

relochează aceste sedimente. Acolo unde coastele se caracterizează prin mare energie sau acolo unde aportul de sedimente este nesemnificativ, rocile sunt expuse, rezultând coaste stâncoase şi plaje de pietriş. Dacă aportul de sedimente este mare, valurile le vor transporta materialul fin către apele mai adânci iar nisipul de mărime medie şi mare va rămâne pe plaje. În funcţie de topografia locală şi de valuri, se pot forma plaje sub formă de buzunar, bancuri de nisip, delte, etc.

Transportul de sedimente este scăzut de-a lungul coastelor cu energie mică. In consecinţă, multe sedimente (mai ales particulele fine) sunt depozitate lângă ţărm, rezultaând cămpiile aluvinare şi zonele noroioase. Acestea din urmă apar în zonele cu precipitaţii intense unde râurile descarcă un volum imens de sedimente în mare.

Cei trei parametrii – caracteristicile geologice, regimul precipitaţiilor şi vântul – sunt responsabili ai genezei coastelor. Pentru perioade mici de timp ( câţiva ani) aceşti parametrii nu se schimbă iar formaţiunile de coastă sunt afectate doar de procese geomorfodinamice. Pentru perioade lungi, procesele bilogice şi ecologice au o influenţă mai mare, în urma lor rezultând dune, zone umede, mlaştini sărate sau vegetaţii de mangrove. In zonele tropicale, procesele bilogice - ca formarea recifelor- pot deveni factorul determinant în formarea plajelor.

Oamenii au intervenit şi ei în peisajul costier, modificând coasta prin lucrări de protecţie (diguri, sparge-valuri, etc.).

Având în vedere cele descrise mai sus, o clasificare a coastelor poate fi următoarea :

1. Procesele geomorfologice sunt dominante: coaste stâncoase; stânci; plaje cu pietre; plaje cu nisip; şi câmpii noroioase.

2. Proceselegeomorfologice şi cele biologice sunt co-dominante: dune; mlaştini sărate; mangrove; zone umede şi lagune; şi câmpii de alge

3. Procesele bilogice sunt dominante: formaţii de corali.

4. Influenţa umană este dominantă: diguri; dane de acostare; amanajări în larg tip “sparge val”.

Instrumente utilizabile în procesul de planificare şi management integrat al zonelor de coastă

34

In funcţie de scopul şi scara planficării în ZC , există o serie de instrumente şi metode utilizabile în etapele planificării (conf. varianta 2).

Instrumente

şi

metode

Iniţiere

Analiza

Conflicte/

Oportuni

tăţi

Ţinte

Strategie

Implemen-

tare

Monitori

zare şi

evaluare

Colectarea de date ++ ++

Baza de date ++ +

Scenarii ++ ++ + ++ +

Analiza capacităţii

de suportabilitate

++ + + +

Zonificare ++ ++ ++ +

Instrumente

economice

++ ++ +

Rezolvarea

conflictelor

++ ++ ++ ++

EIA ++ ++

SEA ++ ++ ++

Analiza riscurilor + ++ ++

Consultare

publică

+ ++ ++ +

Campanii de

conştientizare

+ + + + ++ ++ +

++ cel mai util

+ util

35

ANEXA 2. LISTA DOCUMENTELOR EUROPENE CU IMPACT PENTRU AMENAJAREA TERITORIULUI ÎN ZONA COSTIERĂ

Schema de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar, Potsdam 1999

Principii directoare pentru dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european (CEMAT – Hanovra, 2000)

Documentul “Codul European de Conduită pentru Zonele Costiere”, Strasbourg, Consiliul Europei, 1998

Documentul “Concluzii rezultate din Programul Demonstrativ al Comisiei Europene referitoare la Managementul Integrat al Zonei Costiere” Brussels, CE 1999

Recomandarea Comisiei Europene: “Spre un management european integrat al zonei costiere (MIZC) Strategie: Principii Generale şi Opţiuni Politice”, Brussels, CE 1999

Cartea Verde Europeană „Spre o viitoare politică maritimă pentru Uniune: O viziune europeană asupra mărilor şi oceanelor” (2006)

Cartea Albastră: „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”, Comisia Comunităţilor Europene, Brussels, 2007

Documentul „Foaia de parcurs pentru amenajarea spaţiului maritim: Principii Comune în Uniunea Europeană”, Brussels COM 2008/791

Documentul „Sinergii la Marea Neagră – o nouă iniţiativă de cooperare regională”, Brussels COM 2007/160

Documentul „Raport la un an de la implementarea documentului Sinergii la Marea Neagră”, Brussels COM 2008/391

Documentul „Viziune asupra conservării şi dezvoltării durabile a Deltei Dunării” prezentat la Conferinţa Internaţională pentru Conservarea şi Dezvoltarea Durabilă a Deltei Dunării, Odessa, 2006

Protocolul la Convenţia pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării: Conservarea biodiversităţii Mării Negre şi a peisajului, Sofia, 2003

36

ANEXA 3. Schema componentelor spaţiale (terestre şi maritime) şi a aspectelor vizate de PATZIJ-ZC

37

ANEXA 4. Indicatori specifici de analiză şi evaluare

Domeniu Subdome-niu Denumire indicator Definiţie Unitate de

masura Metodologie de calcul

CARACTERISTICI SI RESURSE TERESTRE SI MARINE Radiaţia solară globală cal/cm2/an Cantitatea de energie pe cm2 într-un an

calendaristic Temperatura aerului oC medii anuale, maxime şi minime absolute, nr.

mediu al zilelor de îngheţ Precipitatii mm/an medii anuale si sezoniere, căntităţi maxime în 24

de ore, stratul de zăpadă-grosime şi durata Vântul %, m/s frecvenţă, viteza pe direcţii

Clima

Numărul de ore însorite pe zi h medie anuală

Caracteristici naturale,

resurse minerale

Resurse naturale

Suprafaţa de teren şi mare protejate prin măsuri legislative

Suprafaţa protejată pentru conservarea naturii, peisajului şi moştenirii culturale

mp

Resurse minerale

Resurse energetice: carbune, petrol, gaze naturale

Mii t, m3

Resurse neenergetice: sare gema, marmocalcare, nisip, pietris

Mii t

Substante minerale si roci utile: metalifere, nemetalifere, roci utile (argile, gresii, gipsuri etc)

Resurse terapeutice: ape minerale sarate, sulfuroase, iodate etc.

m3

38

Biomasa stocurilor Sprot x t Resurse marine vii Intensitatea reproducerii Abundenta relativa estimata a icrelor de sprot,

intre 1995-2008, Structura populaţiei specii Nr. Specii (nr. Specii pentru pescuit

comercial) Starea celor mai importante stocuri de peşte pe specii

Starea celor mai importante stocuri de peşte pe aria marină

Mortalitatea peştilor pe specii

Starea ecosistemel

or

Indicatori fizico-chimici

Temperatura Grade C Deviaţii pozitive: ianuarie x C, august x C Media anuala: x C > media multianuala 1961-2008

Oxigenul O2 dizolvat µm spectru larg al concentraţiilor: x µm Oxigenarea apelor costiere, dovedită de valorile de saturaţie ale O2

Salinitatea G/l Maxim: x g/l în aprilie Minim: x g/l în mai, iulie, septembrie

Biodiversitate, zone naturale protejate

Biodiversitate şi habitate

Macrofite, Nevertebrate, Peşti, Mamifere,

specii Lista rosie - Macrofite, nevertebrate, peşti, mamifere

Specii amenintate si vulnerabile : Nr. specii ameninţate/ nr. total specii Nr. specii dispărute/nr.total specii

număr total specii

• Nr. specii ameninţate/nr. total specii • Nr. specii dispărute/nr.total specii • Nr. specii protejate / nr. total specii • Nr. Arii protejate / lungime totala a

coastei

39

Nr. specii protejate/ nr. total specii Nr. Arii protejate/ lungime totala a coastei

Suprafaţa totala a ariilor protejate

ha Ha de importanta ştiinţifică Ha de importanta ştiinţifică şi zoologică Ha de importanta zoologica Ha de importanta botanica si zoologica

Resurse umane

Structura populaţiei

Populaţia totală Valoarea absolută a numărului unei populaţii sau subpopulaţii, determinată prin înregistrare, cu prilejul recensământului, al unor anchete speciale sau prin estimare într-un teritoriu dat (localitate, judeţ, regiune, ţară, continent sau glob)

Per-soane Pe = P1 + ( N - M ) + ( I - E ) sau Pe = P1 + Δn + Δm Unde: Pe = numărul estimat al populaţiei P1= numărul populaţiei la începutul perioadei (anului) N = numărul născuţilor vii M = numărul deceselor I, E = numărul persoanelor imigrante, emigrante Δn,Δm = sporul natural şi migratoriu

Densitatea populaţiei Numărul de locuitori ce revin la o unitate de suprafaţă de teren (hectar sau km2)

loc./km2 Populaţia totală /Suprafaţa totală

Structura populaţiei pe sexe Distribuţia populaţiei pe sexe ca procent din populaţia totală

% Ponderea populaţiei feminine si a celei masculine in totalul populaţiei

Populaţia pe medii Distribuţia populaţiei pe medii (urban/rural) ca procent din populaţia totală

% Ponderea populaţiei urbane si rurale în totalul populaţiei

Populaţia pe naţionalităţi-număr,

Distribuţia populaţiei după naţionalităţi, ca procent din populaţia totală

% Se determină ca raport între numărul populaţiei unei naţionalităţi (Px)şi numărul total al populaţiei, exprimat în procente

40

Populaţia dupa religie –număr, %

Distribuţia populaţiei după religie, ca procent din populaţia totală

% Se determină ca raport între numărul populaţiei unei religii (Px) şi numărul total al populaţiei, exprimat în procente.

Structura pe vârste a populaţiei

Componenţa unei populaţii determinată de numărul sau proporţia bărbaţilor şi femeilor la fiecare categorie de vârstă

% Ponderea subpopulaţiilor rezultate din repartiţia după vârstă

Vârsta medie a populaţiei ani Se determinã ca medie aritmeticã ponderatã a vârstelor exprimate în ani. [∑(x + 0,5) * Px] / ∑Px Unde: Px = numãrul populaţiei de vârsta x 0,5 = jumãtate din an considerat drept echivalent mediu al abaterii vârstei faţã de data exactã a împlinirii unei vârste oarecare.

Raportul de dependenţă după vârstă

Raportul dintre numãrul persoanelor de vârstã „dependentã” (persoane de sub 15 ani şi de peste 65 ani) şi populaţia în vârstã de muncã (15-64 ani) exprimat la 100 de persoane.

% [(P0-14 ani + P 65 ani si peste) / P15-64 ani] * 100(1000) Unde: P0-14 ani - numărul populaţiei de vârstă tânără (0-14 ani) P 65 ani si peste - numărul populaţiei vârstnice (peste 65 ani) P15-64 ani - numărul populaţiei de vârstă adultă (15-64 ani)

Evoluţia populaţiei

Rata medie anuală a creşterii populaţiei

Reprezintă raportul dintre sporul absolut de creştere a populaţiei şi numărul anilor întregi ai perioadei de referinţă

% (Pt+1 - Pt) / n unde: Pt+1 – numărul populaţiei la momentul t+1 Pt – numărul populaţiei la momentul t

n – numărul anilor întregi între momentele t şi t+1 Rata medie anuală a creşterii

populaţiei urbane Reprezintă raportul dintre sporul absolut de creştere a populaţiei urbane şi numărul anilor întregi ai perioadei de referinţă

% (Purbt+1 - Purbt) / n unde: Purbt+1 – numărul populaţiei urbane la momentul t+1 Purbt – numărul populaţiei urbane la momentul t n – numărul anilor întregi între momentele t şi t+1

41

Miscarea naturala si migratorie

Rata brută de natalitate Reprezintă numărul de copii născuţi vii la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic)

‰ (Născuţi vii / Populaţia totală) * 1000

Speranţa de viaţă la naştere (masculin şi feminin)

Numărul mediu de ani pe care i-ar trai un nou născut, dacă ar trăi tot restul vieţii in condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă.

ani e00 = ∑ L(x) / I0, unde:

L(x) – numărul mediu al supravieţuitorilor în intervalul de vârsta (x) la (x+1), calculat ca (Ix + Ix+1) / 2 Ix – numărul supravieţuitorilor de vârstă (x) dintr-o cohortă ipotetică de 100.000 născuţi vii.

Rata totală de fertilitate Exprimã numãrul mediu de copii pe care femeie de vârstã fertilã i-ar naşte într-un an calendaristic, dacã ratele de fertilitate pe grupe de vârstã ar rãmâne neschimbate pe parcursul vieţii sale fertile

‰ Se determinã ca suma a ratelor specifice de fertilitate dupã vârstã (frecvenţa născuţilor-vii in populaţia feminină de o anumită vârstă) la un moment dat

Rata brută de mortalitate Reprezintă numărul celor decedaţi la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic)

‰ (Număr decese / Populaţia totală) * 1000

Rata netă a migraţiei Arată efectul net al imigraţiei şi emigraţiei asupra populaţiei zonei de studiu, exprimat ca o creştere sau descreştere a populaţiei la 1000 de locuitori într-un an de referinţă (sunt incluse aici atât migraţia internă cât şi cea externă).

‰ [(Nr. stabiliri – Nr. plecări) / Populaţia totală] * 1000

Educatia Gradul de cuprindere în învatamânt

Numarul total al elevilor de o anumita grupa de varsta, indiferent de nivelul de educatie in care sunt cuprinsi, ca raport procentual din totalul populatiei din aceeasi grupa de varsta.

% (Numărul elevix / numărul total de copiix ) * 100 Unde : X – grupa de varstă

42

Populaţia şcolară Totalitatea copiilor, elevilor si studentilor cuprinsi in procesul de instruire si educare la inceputul anului scolar/universitar indiferent de formele de invatamant pe care le frecventeaza (zi, seral, frecventa redusa, deschis la distanta) si de varsta.

- Nr #

Personalul didactic (total si structura pe nivel de calificare)

Persoanele fizice care sunt angajate in sistemul de invatamant si predau in cadrul procesului educational si de instruire (cu norma intreaga si cu norma partiala)

Nr. #

Persoane cu studii superioare % Ponderea persoanelor cu studii superioare din totalul populaţiei

Persoane cu studii liceale, postliceale si profesionale

% Ponderea persoanelor cu studii liceale, postliceale şi profesionale din totalul populaţiei

Persoane cu studii elementare (gimnaziale si primare)

% Ponderea persoanelor cu studii elementare din totalul populaţiei

Durata medie a scolarizarii ani # Forta de

munca Structura populaţiei active pe ramuri de activitate (CAEN)

% Raport între numărul populaţiei active dintr-un anumit sector economic (primar, secundar sau terţiar) (Pa.x.) şi numărul total al populaţiei active (Pa) Px = (Pa.x / Pa) * 100

Structura populaţiei ocupate pe ramuri de activitate

% Raport între numărul populaţiei ocupate dintr-un anumit sector economic (primar, secundar sau terţiar) (Po.x.) şi numărul total al populaţiei ocupate (Po) Px = (Po.x / Po) * 100

Rata ocupării efective Procentul din populaţie care, la un moment dat, desfăşoară o activitate economică şi socială aducătoare de venit.

% (Populaţia ocupată / Populaţia totală) * 100

43

Rata de ocupare a resurselor de muncă

Reprezinta raportul, exprimat procentual, dintre populatia ocupata civila si resursele de munca.

% (Populaţia ocupată / Resursele de muncă) * 100

Rata de ocupare pe sexe Pondere populaţie ocupată feminină/masculină din total populaţie feminină/masculină

%

Rata totala a somajului Rata somajului inregistrat reprezinta raportul dintre numarul somerilor (inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca) si populatia activa civila (someri + populatie ocupata civila, definita conform metodologiei balantei fortei de munca).

% (Som_total inreg./Pop.activa civ.)*100 unde

Rata somajului pe sexe % Pondere populaţie neocupată feminină/masculină din total populaţie activă feminină/masculină

Navetismul - Număr centre de atracţie şi de domiciliu Comunitati (reteaua de

localiati)

Structura gospodariilor

Numărul total de gospodării Gospodăria este alcătuita din una sau mai multe persoane care locuiesc împreunã.

Nr

Dimensiunea medie a gospodariilor

Numărul mediu de persoane pe gospodărie

pers./gosp.

Numărul de persoane ce locuiesc în gospodării / Totalul gospodăriilor

Rata creşterii numărului de gospodării

% Raportul dintre numărul de gospodării la două momente succesive

Ponderea gospodăriilor formate dintr-un singur membru

% (Nr. gospod. cu un membru / Nr total gospodării) * 100

Ponderea gospodăriilor cu un părinte singur (monoparentale)

% (Nr. gospod. monoparentale/ Nr total gospodării) * 100

Ponderea gospodăriilor formate dintr-un pensionar

%

Ponderea gospodariilor conduse de femei

% (Nr. gospod. conduse de femei/ Nr total gospodării) * 100

44

Reteaua de localitati

Densitatea oraşelor localit./km2

#

Denistatea comunelor localit./km3

#

Densitatea satelor localit./km4

#

Numar sate fara locuitori Nr. # Numar asezari speciale Nr. statiuni balneo-climaterice, turistice, stiintifice Suprafata fiecarei unitati

componente km2 municipii, orase, comune

Suprafata totala a teritoriilor urbane

km3 #

Suprafata totala a teritoriilor rurale

km4 #

Marime medie a oraselor (numar locuitori )

- Media aritmetică a numărului populaţiei oraşelor

Marime medie a comunelor (numar locuitori )

- Media aritmetică a numărului populaţiei comunelor

Marime medie a satelor (numar locuitori )

- Media aritmetică a numărului populaţiei comunelor

Distanţa medie între 2 oraşe km Media distanţelor dintre oraşe Disţanta medie între 2 sate km Media distanţelor dintre sate Stocul de

locuinţe Numărul de locuinţe Număr Numărul total de locuinţe

Fondul de locuinţe după tipul de locuire

% individuală, colectivă

Structura locuinţelor după forma de proprietate

% Pondere locuinţelor proprietate privată/publică

Stoc de locuinţe sociale % Ponderea locuinţelor sociale Stoc de locuinţe libere % Ponderea locuinţelor libere Structura de vârstă a

clădirilor % #

45

Dezvoltarea sectorului de

locuinte

Investiţii în construcţia de locuinţe

mii lei #

Suprafaţa zonelor construite la nivel local

km2 Total suprafete zone construite

Locuinţe construite anual ‰, % la 1000 de locuitori, pe medii, % etc. ) Conditii de

locuit Ponderea gospodăriilor racordate la reţeaua de apă;

% (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de apa / Nr. total gospodării) * 100

Ponderea gospodăriilor racordate la reţeaua de canalizare;

% (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de canalizare / Nr. total gospodării) * 100

Ponderea gospodariilor racordate la reteaua de electricitate;

% (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de electricitate / Nr. total gospodării) * 100

Ponderea gospodariilor racordate la reteaua telefonica;

% (Nr. gospodariilor racordate la reteaua telefonica / Nr. total gospodării) * 100

Ponderea gospodariilor racordate la reteaua de gaze.

% (Nr. gospodariilor racordate la reteaua de gaze / Nr. total gospodării) * 100

Locuinte cu WC (cu apa curenta ) în locuinta

Nr. #

Locuinte cu baie în locuinta Nr. # Locuinte cu încalzire

centrala - #

Consumul de apă pentru uz casnic

m3 #

Consumul casnic de energie electrică

kW #

Consumul de gaze naturale pentru uz casnic

m3 #

Numar �ersonae / locuinta - # Numar �ersonae / camera - # Suprafata medie locuibila

ce revine pe o camera m2 #

46

Suprafata medie locuibila ce revine pe un locuitor

m2/loc. #

Cheltuieli pentru locuire % Cheltuieli pentru locuire/venitul lunar al unei gospodării

Locuinţe nesigure (afectate de cutremure, vibraţii, inundaţii, alunecări)

% Locuinţe nesigure/ total locuinţe

Infrastructura socio-culturală

Dotari invatamant

Unităţi de învăţământ – total şi pe structură

Nr. #

Sali de clasa Nr. # Dotari sanatate Unităţi de ocrotire a

sănătăţii Nr. #

Paturi în spitale Număr de paturi în spitale la 1000 locuitori

‰ (Număr paturi în spitale/ Populaţia totală) *1000

Medici şi personal medical mediu

Număr de medici / personal medical mediu la 1000 locuitori

‰ (Număr medici sau personal mediu / Populaţia totală) * 1000.

Stomatologi Număr de stomatologi la 1000 locuitori

‰ (Număr stomatologi/ Populaţia totală) *1000

Durata medie de spitalizare zile Media aritmetica a duratei spitalizărilor Ponderea cheltuielilor pentru

sănătate % Ponderea cheltuielilor pentru sănătate în total PIB

Dotari cultura Case de cultură Nr. # Cinematografe si locuri în

cinema Nr. #

Numărul de concerte şi audienţa anuală pe cap de locuitor

‰ Numărul total al spectatorilor la 1000 locuitori

Numărul de teatre şi audienţa anuală pe cap de locuitor

‰ Numărul total al spectatorilor la 1000 locuitori

47

Numărul de muzee şi

numărul anual de vizitatori pe cap de locuitor

‰ Numărul total al vizitatorilor la 1000 locuitori

Numărul de biblioteci şi totalul cărţilor împrumutate pe cap de locuitor

‰ Numărul volumelor împrumutate la 1000 locuitori

Dotari sport si recreere Săli sportive şi stadioane Nr. # Bazine de înot si amenajari

anexe (saune, sali de gimnastica etc. )

Nr. #

Patinoare Nr. # Gradini botanice si zoologice

- Nr-

vizita-tori

număr şi vizitatori

Zone construite protejate

Concentrarea în teritoriu a monumentelor istorice

Monumente, ansambluri și situri:

• arheologice, • de arhitectura, • de for public • memoriale

-. Clasificare in 4 categorii tipologioce: • I - Monumente, ansambluri și situri

arheologice • II - Monumente, ansambluri și situri de

arhitectura • III - Monumente, ansambluri și situri de

for public • IV. - Monumente, ansambluri și situri

memoriale Clasificare in 2 categorii valorice

• Categoria A (valoare nationala, universala)

• categoria B (valoare locala). ACTIVITATI TERESTRE SI MARINE AgriculturaSilvicultura

Pescuit

Agricultura Unitati agricole de productie -Nr. Număr unităţi

48

Suprafata agricola totala ha # Suprafata agricola pe

categorii de folosinta (arabil, pasuni, fânete, vii, livezi)

ha, % Suprafaţa totală si ponderea în suprafaţa agricolă totală

Suprafaţa agricolă pe categorii de detinatori

ha, % Suprafaţa totală si ponderea în suprafaţa agricolă totală

Suprafata totala amenajata pentru irigat

ha, % Suprafaţa totală si ponderea în suprafaţa agricolă totală

Suprafete degradate ha, % Suprafata cultivata pe

principalele culturi ha #

Numar tractoare si masini agricole / suprafata agricola

bucăţi #

Producţia agricolă totală- producţia vegetală- producţia animală

- #

Numarul animalelor capete # Populatia ocupata în

agricultura - Număr �ersonae ocupate în agricultură

Balanţa îngrăşămintelor în agricultură

mii tone Cantitatea de îngrăsăminte chimice şi naturale folosite

Investiţii private în total investiţii în agricultură

% #

Silvicultura Structura fondului forestier: Ha ; • pe grupe de specii Ha ; • pe deţinători Ha • pe grupe funcţionale Ha .

Structura pădurilor cu funcţii speciale de protecţie

49

Posibilitatea anuală de

masă lemnoasă.

M3

Masa lemnoasă pusă în

circuitul economic.

M3

Clasele de vârstă. -

Fondul de producţie (volumul brut al arborilor pe picior şi volumul mediu de masă lemnoasă pe hectar).

m3

Accesibilitatea pădurilor (lungimea totală de drumuri şi căi ferate forestiere).

km

Suprafaţa pădurilor afectate

de defoliere.

ha

Suprafaţa pădurilor afectată

prin poluare.

ha

Pescuit, - Piscicultura

Stocul de peşte t

Ferme piscicole Nr. Efortul de pescuit

Nr. Nr. Ohane

Nr. Setci pentru calcan Nr. Setci pentru chefal Nr. Taliene Nr. Năvoade de plaja Nr. Paragate Nr. Setci pentru scrumbie activ / Nr. Traulere costiere operaţionale

Captura totala admisibila (TAC) si pe specii de apa dulce si apa sarata

t T, %

50

Industrie, servicii

Industrie şi construcţii

Structura activităţilor industriale pe subramuri ale industriei (industria extractivă, industria prelucrătoare, industria energiei electrice şi termice, gaze şi apă)

% Ponderea ramurilor industriale în total activitate industrială (calculată în funcţie de numărul de salariaţi)

Structura agenţilor economici pe forme de proprietate (sector public, privat, mixt, alte forme)

Nr. %

Numărul unităţilor locale active Dinamică Ponderea unităţilor locale active faţă de cele la nivel judeţean/regional/naţional

Structura populaţiei ocupate şi a numărului de salariaţi pe ramuri ale industriei şi în construcţii

Nr. %

Nr. salariaţi Nr. Populaţie ocupată Ponderea în total salariaţi/populaţie ocupată Dinamică

Agenţi economici locali, pe clase de mărime :

- Întreprindei mari (peste 250 salariaţi)

- IMM (microîntreprinderi=0-9 salariaţi, întreprinderi mici=10-49 salariaţi şi întreprinderi mijlocii=50-249 salariaţi)

Nr. %

Nr. unităţi pe clase de mărime Dinamica unităţilor Ponderea unităţilor economice active din total unităţi

Performanţe economice şi rezultate înregistrate de agenţii economici zonali (ex. PIB, VAB, cifra de afaceri, profit, export, import, investiţii)

mil. lei%

Valori absolute (preţuri curente) şi valori reale (%) Dinamica indicatorilor economici şi macroeconomici

51

Prezenţa pe plan local a

centrelor industrial importante, parcuri industriale, zone libere, clustere şi incubatoare de afaceri

Nr. Prezentarea acestor structuri industriale şi a activităţilor ce se pot desfăşura în cadrul acestora

Utilizarea surselor regenerabile de energie

- -

Categorii de mărime a centrelor industriale

Nr. Ierarhizarea centrelor industriale după numărul de salariţi

Locuinţe terminate Nr. %

Nr. locuinte Dinamică

Servicii Gruparea activităţilor de servicii pe tipuri de servicii conf. CAEN (comerţ; hoteluri şi restaurant; transport, depozitare şi comunicaţii; poştă şi telecomunicaţii; intermedieri financiare; tranzacţii imobiliare; administraţie publică şi apărare; dezvoltarea afacerilor; alte tipuri de servicii.

Nr. %

Nr. unităţi Ponderea unităţilor economice active din total unităţi Ponderea unităţilor locale active faţă de cele la nivel judeţean/regional/naţional

Structura unităţilor locale active, pe clase de mărime (întreprinderi mari şi IMM)

Nr. %

Nr. unităţi Dinamică

Structura numărului de salariaţi şi a populaţiei ocupate pe tipuri de servicii

Nr.

Nr. salariaţi Dinamică

52

Structura agenţilor economici pe forme de proprietate (sector public, privat, mixt, alte forme)

Nr. %

Numărul unităţilor locale active Dinamică

Performanţe economice şi rezultate înregistrate de agenţii economici

mil. lei%

Valori absolute (preţuri curente) şi valori reale (%) Dinamica indicatorilor economici şi macroeconomici

Transport, Activitati portuare

Transport Indice al volumului transporturilor de marfuri relativ la PIB (tkm) (index)

Indicele volumului de transport de pasageri, relativ la PIB

Volumul transportului de mărfuri

Volumul transportului de mărfuri/zi între perechi origine-destinaţie

Tone/zi Pe baza de studii de cercetare: fluxurile de traffic multiplicate cu ponderea autovehiculelor grele/ drum şi tonajul mediu naţional/vehicul

Trafic pe calea ferata - Persoane / km cale ferata Numărul de pasageri ce

călătoresc cu avionul (air passengers)

- Numar �ersonae pe an

Număr de automobile înregistrate într-o arie determinată, la 1000 locuitori

Nr. Numar automobile la 1000 locuitori

Cuantumul transportului de masini din totalul transporturilor de pasageri

% #

Cuantumul transportului aerian din totalul transportului de pasageri

% #

53

Timpul de călătorie pe moduri de transport

Timpul total de călătorie (inclusive intârzieri), între punctele de origine şi destinaţie (capitala NUTS III) pe mod de transport (drum, CF )

ore Timpul de călătorie: t = s / v+d, unde: s - distanţa minimădintre oricare punct de origine şi toate destinaţiile pe reţeaua principală rutieră/feroviară v - viteza medie actuală pe principalele drumuri/cai ferate , conform estimărilor naţionale

Siguranta transportului - numar accidente / 1000 locuitori Parcul de vehicule Nr. Numar autobuze, microbuze etc. Accesibilitatea zilnică pe

moduri de transport Populaţia totală accesibilă dintr-un loc dat (oraşul reşedinţă NUTS III), intr-un timp dat (1 oră călătorie distanţă scurtă şi 3 ore călătorie distanţă lungă) pentru deplasari pentru muncă zilnice, pe drum sau CF

Mii locuitori

Numarul de calatori transportati

mii pers. Număr călăori transportaţi într-un an

Activitati portuare

Volumul traficului portuar Numarul de veniri și plecări ale pasagerilor pe port

Numarul bunurilor manipulate pe port

Turism, recreere

Unităţi de cazare turistică – total –număr- din care: sector privat

% #

Numar hoteluri -din care hoteluri cu baze de tratament

- #

Numar moteluri, hanuri - # Numar vile si cabane - # Numar camping-uri si sate de

vacanta - #

54

Numar tabere scolare,

studentesti etc. - #

Capacitatea de cazare turistică

Reprezintă numărul de paturi care sunt instalate în camerele existente

Numarul de paturi

Total numar de paturi din structurile de cazare turistica

Număr turişti mii persoane

#

Turismul durabil Numărul de dotări turistice care deţin eticheta europeană

Rata staţionărilor / numărul rezidenţilor

Case de vacanta Numarul caselor de vacanta Dezvoltare urbana si a infrastruct

urilor

Dezvoltare urbana

Suprafata rezidentiala – utilizata cu scop de locuire;

km3 #

Suprafete utilizate pentru comert si industrie;

km3 #

Suprafete agricole - terenuri utilizate sau prevazute pt agricultura;

km3 #

Suprafete utilizate pentru sediile administratiilor publice, scoli, spitale, instalatii electrice si alte servicii publice cu exceptia transporturilor;

km3 #

Suprafete ocupate cu reteaua rutiera, cai ferate, gari, aeroporturi etc.;

km3 #

Terenuri vacante (virane) -terenuri fara o utilizare anume si inaccesibile publicului;

km3 #

55

Alte suprafete -arii de

petrecere a timpului liber, ape;

km3 #

Suprafete de patrimoniu - arii clasificate ca patrimoniu istoric sau natural

km3 #

Ponderea terenurilor publice;

% #

Ponderea terenurilor private ;

% #

Ponderea altor terenuri. % # Procent de creştere a

suprafeţei teritoriului intravilan (ha)

% #

Suprafaţa ocupată de construcţii din total

km3 #

Terenuri degradate km3 # Dezvolatrea

infrastructuri-lor

Cai de comunicatii

Retele rutiere Lungimea reţelei de drumuri Lungimea totala a drumurilor

nationale (inclusiv autostrazi) în km

km Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de drumuri per poligon reprezentand nivelul NUTS 2

Lungimea retelei de drumuri modernizate (total si % )

% #

Densitatea retelei de drumuri (1)

Densitatea reţelei de drumuri reprezintă lungimea totala a drumurilor (inclusiv autostrazi) pe suprafaţa studiată (poligon)

Km per km2

Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de drumuri per poligon reprezentand nivelul NUTS 2 (regiune de dezvoltare) şi NUTS 3 (judeţ) divizat la aria fiecarui poligon

56

Densitatea retelei de

drumuri (2) Lungimea totala a drumurilor (inclusiv autostrazi) la numarul de locuitori pe suprafata studiată (poligon)

Km per 1000 locuitori

Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de drumuri per poligon reprezentand nivelul NUTS 2şi NUTS 3 divizat la numarul de locuitori din fiecare poligon

Mărimea anuală a reţelei rutiere noi pe locuitor (căi principale urbane)

#

Reţele rutiere în construcţii km # Reţeaua de Drumuri

Europene (E) km #

Drumuri naţionale km # Retele de cai ferate Lungimea retelei de cai

ferate (total si la 1000 km2) Lungimea totala a cailor ferate (inclusiv linii modernizate)

km/1000km2

Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de cai ferate per poligon reprezentand nivelul NUTS 2 (regiune de dezvoltare)

Lungimea retelei de cai ferate electrificate (total si %)

% #

Densitatea reţelei de cai ferate (1)

Lungimea totala a cailor ferate (inclusiv linii modernizate) pe suprafata studiată (poligon)

Km per km2

Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de cai ferate per poligon reprezentand nivelul NUTS 2 şi NUTS 3 divizat pe aria fiecarui poligon

Densitatea retelei de cai ferate (2)

Lungimea totala a cailor ferate (inclusiv linii modernizate) la numarul de locuitori

Km la 1000 locuitori

Lungimea totala de segmente care reprezinta reteaua de cai ferate per poligon reprezentand nivelul NUTS 2 şi NUTS 3 divizat la numarul de locuitori din aria fiecarui poligon

Căi ferate, noduri de cale ferată, număr de staţii şi număr de legături cu alte centre urbane

-

Cai navigabile km # Cai navigabile amenajate

57

Lungimea cheiurilor de acostare (m)

m #

Lungimea danelor de aşteptare (m)

m #

Dotari majore ale transportului public (gari, autogari, porturi fluviale si / sau maritime, aeroporturi )

Număr Număr gări, autogări, porturi fluviale şi/sau maritime, aeroporturi

Gospodarirea apelor Lungimea reţelei de apă

potabilă km #

Lungimea reţelei de canalizare

km #

Extinderea reţelei de canalizare

km #

Statii de epurare, numar si elemente caracteristice (capacitate, trepte de epurare, eficienta )

- #

Statii de captare si tratare (numar, debite etc )

m3/an

Lungimea malurilor îndiguite km # Lungimea aductiunilor,

canalelor de fuga etc. km #

Volum de apa distribuita, din care pentru populatie si pentru unitati publice

mii m3 #

Regimul de livrare a apei potabile

ore/zi #

Pretul mediu al apei lei/m3 # Ape uzate epurate mii

m3/an #

Pierderi în reţea % #

58

Consumul de apă pe categorii

de consumatori mii

m3/an #

Cantitatea anuală de ape uzate neepurate

mii m3/an

#

Echipare energetica Lungimea reţelei de gaz

metan km #

Lungimea reţelei de termoficare sau numărul de apartamente care au instalaţii de termoficare

km #

Lungimea reţelei de distribuire a energiei electrice sau număr de reşedinţe conectate

km #

Reţeaua electrică industrială sau număr de consumatori de peste 4000hz consum

km #

Staţii de distribuire şi transmitere a energiei electrice

- #

Numarul si tipul centralelor electrice: hidro, termo, atomo

- #

Volumul de gaze distribuite pentru populatie

mii m3/an

#

Productia anuala de energie electrica

GWh/an #

Totalul energiei utilizate după tipul de combustibil (cărbune, petrol, electricitate, gaze naturale, benzină)

#

Totalul energiei utilizate după sectorul de activitate

MWh transport, industrie, consumul domestic, comerţ (servicii)

59

Promovarea conservării energiei prin lucrări de izolare, recuperarea căldurii din procesele industriale etc.

mii lei Total cheltuieli

Telecomunicatii Lungimea traseelor

magistrale km #

Numarul si tipul centralelor telefonice

Nr. #(automate, manuale, numar linii )

Abonati la serviciul telefonic cu plata

Nr. #

Legături interurbane/ internaţionale

- Număr linii legături interurbane / internaţionale

Posturi de comunicaţii (fax, e-mail)

- Număr centre

Fibră optică km Lungimea reţelei de fibră optică Procentul populatiei care are

acces la Internet la domiciliu % #

Procent din întreprinderi ce au acces la Internet

% #

Numar receptoare radio si TV - # Abonamente radio si TV ‰ Număr abonamente la 1000 locuitori Raza de acoperire a

teritoriului de diferitele posturi de radio- TV

km2

EFECTE ALE UTILIZARII RESURSELOR Poluare Poluarea

aerului Cantitatea poluanţilor emişi în aer

mg #

Numărul noxelor eliberate # Aria de împrăştiere a

poluanţilor de depăşesc CMA (concentraţii maxime admise)

km2 #

60

Populaţia expusă la poluare atmosferică (oxid de carbon, sulfuri, hidrocarburi, fluoruri, pulberi sedimentare etc.)

% #

Cheltuieli pentru combaterea poluării aerului

mii lei #

Poluarea sonora

Suprafete construite (rezidenţiale) în care sunt depăşite limitele de zgomot admisibile

km2 #

Poluarea apelor

subterane şi de suprafaţă

Cantitatea şi tipul poluanţilor deversaţi în emisari, pânza freatică

% #

Frecvenţa probelor necorespunzătoare chimic şi biologic la apa potabilă

% #

Volumul apelor menajere şi industriale netratate

m3 #

Volumul pierderilor în reţeaua de canalizare

m4 #

Intinderea zonei cu ploi acide sau alcaline ce afectează PH-ul pânzei freatice

km2 #

Suprafeţe lacustre afectate de procese de eutrofizare

km3 #

Volumul apei tratate mecanic, chimic, biologic in statiile de epurare

m3 #

Lungimea cursurilor de apa degradate (categoria a IV a) si poluate ( categoria aIIIa)

km #

Calitatea apei de coastă (de scaldat)

Procentul apei de scăldat care corespunde valorilor Directivei Europene Apa de scăldat

61

Cantitatea de nutrienti in apele de coasta

Concentratia de nitrati si fosfati in apele de coasta

Gradul de poluare cu petrol Volumul scurgerilor accidentale de petrol Numarul petelor de petrol observabile prin supraveghere aeriana

Poluarea solurilor

Suprafete afectate de ploi acide sau alcaline

km3 #

Suprafaţa zonelor poluate cu substanţe ce depăşesc CMA

km4 #

Ponderea suprafeţelor neproductive şi degradate

% #

Suprafete afectate de substante toxice solubile si metale grele

km3 #

Calitatea vegetaţiei şi

vieţii animale

Gradul de acoperire a teritoriului cu paduri – ha si % din total suprafata

% #

Suprafaţa ecosistemelor vegetale nerecuperabile

m4 #

Specii ameninţate faţă de total m5 # Suprafaţa împădurită protejată

faţă de total m7 #

Deseuri Cantitati de deseuri colectate t / zi #(menajere, industriale, periculoase ) Deseuri incinerate

(kg/persoana/ an) (total) kg/pers/

an #

Platforme de gunoi (numar si suprafata)

Nr, ha #

Statii de incinerare (numar, capacitati )

Nr. #

Vehicule de colectare a deseurilor (autogunoiere, vidanje, etc. )

Nr. #

62

Procentul de deşeuri sortate la

sursă % #

Procentul de deşeuri reciclate % # Suprafaţa de teren contaminată

de deşeuri solide m6 #

Generarea de deşeuri radioactive

% #

Riscuri tehnologice

Risc radioactiv

Suprafete afectate de radiaţii radioactive

km2 #

Risc chimic Unităţi economice care desfăşoară activităţi cu risc de producere a unor accidente majore în care sunt implicate substanţe chimice periculoase

Nr.

Urbanizare necontrolata,

presiune turism

Capacitatea de

suportabilitate turistica a unei zone

Indicatori spatial – ecologici

Suprafata plajelor mp Calitatea apei marii Calitatea apei potabile Cantitatea de deseuri solide

colectate si tratate t

Calitatea aerului Spatii verzi si parcuri mp Indicatori ai infrastructurilor Capacitati de cazare Grad de utilizare a capacităţii

de cazare în funcţiune % #

Cantitatea de apa potabila distribuita

Valorei de trafic rutier

63

Spatii de parcare mp Volumul traficului feroviar Volumul traficului pe apa Volumul traficului aerian Spoarturi de agrement Depozite ecologice pt deseuri ha Indicatori social- psihologici Gradul de satisfactie al

populatiei locale realtiv la turism

Gradul de satisfactie al turistilor

Intensitatea turismului Numărul de staţionări în

dotările turistice Nr.

Rata ocupării pe locuri de pat % PROCESE NATURALE

Eroziuni, alunecari, inundatii

Alunecari Suprafaţă afectată de alunecari de teren

ha

Eroziune Suprafaţă afectată de eroziune ha Grupare statistica (clasificare) in cinci clase de intensitate si tendinţa de evoluţie: Em – eroziune medie, Es – eroziune slaba

Inundatii Suprafaţă afectată de inundatii ha Deşertificare Suprafaţă afectată de

deşertificare m/an (viteza de înaintare a zonelor lipsite de păduri)

Seisme Intensitate seismicitate MSK Procesele

costiere

Lungimea liniei de coastă afectata de eroziunea costieră şi acreţiunea

m Lungimea liniei de coastă protejată şi apărată. Lungimea dinamicii liniei de coastă. Suprafaţa şi volumul nisipului

64

Obiective

naturale, umane şi economice supuse riscului

Număr locuitori care trăiesc în zona de risc.

Suprafaţa de arii protejate din zona de risc

Valoarea obiectivelor economice din zona de risc

Schimbari climatice

Condiţii de mediu extreme Numărul zilelor cu furtună

Nr

Transport sedimente, nutrienti, poluanti

Indicatori de contaminare

Concentraţiile medii anuale ale metalelor grele în apele de tranziţie şi costiere (Cu, Cd, Pb, Ni, Cr)

Valori medii anuale in apa / sediment

μg/l

Incarcarea microbiologica : coliform totali (CT), coliformi fecali (CF) si streptococi fecali (SF),

% Concentraţii de Enterobacteria Zone sub influenta directa a descărcărilor de ape menajere evidenţiaza valorile indicatorilor bacterieni Frecvenţa depăşirii concentraţiilor admisibile sau recomandate în zonele de îmbăiere releva nerespectarea de către turişti a normelor igienico-sanitare şi creşterea debitului râurilor în anumite condiţii hidro-meteorologice.

Indicatori de eutrofizare

Nutrientii µm N - anorganic total P - nivelul mediu anual, Si

Clorofila a µg/l

Indicator al abundentei şi biomasei fitoplanctonice în apele marine De ex. Constanta : ţărm 0,10 – 25,96 µg/l Medii lunare 1,06-8,87 µg/l Media lunara maxima şi minima în august

65

Fitoplancton

Taxoni algali

178 specii / 7 grupe taxonomice Marine + marin-salmastricole - % Dulcicole + dulcicol-salmastricole -% Densitate si biomasa fata de valoarea medie multianuala pentru perioada 1983-1990

Infloriri fitoplanctonice

cel/l Numeric cât şi ca număr de specii de masa (nr. Infloriri la nr. Millioane cel/l)

Biomasa zooplanctonului

Mg /m3 • specii / grupe taxonomice • Zooplancton trofic Densitate maximă x ind./m3 Biomasa x mg/m3 (localitate / luna)

Zoobentos (Specii macrozoobentale)

Nr specii

Nr. Specii la adâncimi între 5-20 m Creşterea densităţii medii Dominanta midiilor de talie mica si mijlocie apariţia indivizilor de talie mare

Ridicarea nivelului marii

Creşterea nivelului mării faţă de ţărm

Cm Exemplu - Valoarea medie anuala x cm = media anuala maxima pentru toată perioada de referinţă 1933-2004 (100% mai mare decât media 1933-2004)

Notă: Liata indicatorilor are caracter orientativ. În raport cu cerinţele Temei – program, vor fi utilizaţi indicatorii consideraţi reprezentativi pentru obţinerea de evaluări corecte.

66

ANEXA 5. Bilanţ teritorial Existent Propus Utilizarea terenurilor

Ha % Ha %

1. TERENURI AGRICOLE, din care:

• Arabil

• Păşuni, fâneţe

• Vii şi pepiniere viticole

• Livezi şi pepiniere pomicole

2. PĂDURI ŞI ALTE TERENURI CU VEGETAŢIE FORESTIERĂ

3. APE ŞI BĂLŢI

4. DRUMURI ŞI CĂI FERATE

5. TERENURI INTRAVILANE

6. ALTE TERENURI

TOTAL

Suprafaţa (ha) % din total zonă costieră

Zone protejate

Plaje

Total

ANEXA 6. Culori şi semne convenţionale

1. CARACTERISTICI ŞI RESURSE TERESTRE ŞI MARINE

1.1. Localizare geografică – limite teritoriale

Limita teritoriului naţional

Limita teritoriului judeţean

Limita teritoriului municipiului Limita teritoriului oraşului

Limita teritoriului comunei

Limita teritoriului intravilan

Limita apelor teritoriale1

Limita izobatei de 20m

67

1.2. Caracteristici naturale, resurse minerale

Cadrul natural

Câmpie

Deal/podiş

Munte

Curs de apă

Lac/baltă

Pădure

Resurse ale subsolului

Cărbuni

Ţiţei

Gaze naturale

Minereuri feroase

Minereuri complexe

Roci utile

Ape minerale

1.3. Biodiversitate, zone naturale protejate

Patrimoniul natural Rezervaţii ale biosferei şi parcuri naţionale

Rezervaţii naturale şi monumente ale naturii

Situri NATURA 2000

Zone cu resurse balneare

1.4. Resurse umane Zone cu excedent de forţă de muncă

Zone cu şomaj ridicat

68

Zone cu sărăcie accentuată

Zone cu probleme de calitate a resurselor de muncă

1.5. Comunităţi, Reţeaua de localităţi

Evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic Zone cu creşteri ale numărului de locuitori

Zone cu stabilitate a numărului de locuitori

Zone cu scăderi ale numărului de locuitori

Zone cu fenomene de depopulare

Zone cu potenţial demografic scăzut

Ierarhizarea localităţilor urbane Rang 0 – Capitală – importanţă europeană

Rang I – Municipii de importanţă naţională

Rang II – Municipii de importanţă interjudeţeană

Rang III – Oraşe

Statut administrativ Reşedinţă de judeţ

Reşedinţă de comună

Municipiu

Oraş

Sat

Instituţii publice Învăţământ

Sănătate

Cultură

Asistenţă socială

Culte

Juridice

Fianaciar-bancare

69

1.6. Zone construite protejate

Patrimoniul construit

Monument istoric de categoria A

Monument istoric de categoria B

Monument înscris în Lista Patrimoniului Mondial

Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de interes naţional – foarte mare

Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de interes naţional – mare

Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de interes naţional – medie

Concentrări de patrimoniu construit cu valoare culturală de interes naţional – mică

2. ACTIVITĂŢI TERESTRE ŞI MARINE

2.1. Agricultură, silvicultură, piscicultură

Structura terenului agricol Arabil

Păşuni

Fâneţe $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ $ Vii

Livezi

Centre de producţie agricolă

Centre de prelucrare a produselor agricole

Păduri cu funcţie de producţie şi protecţie

Păduri cu funcţie de agrement

Centre de exploatare a masei lemnoase

Centre de prelucrare a lemnului

Amenajări piscicole

Centre de pescuit comercial

70

Centre de pescuit sportiv

Puncte de pescuit (cu paragate/setci/trauler)

2.2. Industrie, servicii

Ì Exploatare minieră

Centru industrial

Santier naval

Parc industrial

M Centru monoindustrial IA Incubator de afaceri

Centrală hidro-electrică

Centrală termo-electrică

Centrală atomo-electrică

Centrală termică

Sursă de energie neconvenţională

2.3. Transport, activităţi portuare

Autostrăzi existente

Autostrăzi propuse

Drumuri expres propuse

Drumuri naţionale existente

Drumuri judeţene existente

Drumuri comunale existente

Linii CF simple existente

Linii CF simple propuse

Linii CF duble existente

Linii CF duble propuse

Linii CF viteză mărită propuse

Linii CF de mare viteză propuse

Linii CF electrificate existente

71

Linii CF electrificate propuse

Poduri existente

Poduri propuse

Puncte de trecere a frontierei existente

Puncte de trecere a frontierei propuse

Căi navigabile maritime

Căi navigabile fluvio-maritime

Căi navigabile fluviale existente

Căi navigabile fluviale propuse

0 Porturi comerciale existente

0 Porturi comerciale propuse

Υ Porturi de agrement existente

Υ Porturi de agrement propuse

Ferry-boat existent

Linie Ro-Ro existentă

Linie Ro-Ro propusă

Trecere cu bac existentă

Trecere cu bac propusă

Aeroport existent

Aeroport propus

Linie aeriană existentă

Linie aeriană propusă

Rute maritime

Zonă de ancoraj

2.4. Turism, recreere

Obiective turistice naturale

Obiective turistice antropice

Zone cu mare valoare peisagistică

72

Drum cu valoare peisagistică

Parcuri turistice

Staţiuni turistice

Staţiuni balneare

Sate turistice (agroturism)

H Hotel

M Motel

H Han turistic

C Cabană turistică

V Vile turistice şi bungalouri

PT Pensiune turistică

C Campinguri şi unităţi tip căsuţă

TE Tabere de elevi şi preşcolari

PT Popasuri turistice

H Hoteluri pentru tineret

H Hosteluri

SN Spaţii de cazare pe nave

Telescaun/telegondolă

Teren de golf

Acvaparc

Teren sport

c Parc de distracţii

2.5. Dezvoltare urbană şi a infrastructurilor

Infrastructurile tehnice majore

Gospodărirea apelor Zone cu potenţial foarte mare de asigurare a apei

Zone cu potenţial de asigurare 50%-100% din necesar

Zone cu potenţial de asigurare sub 50% din necesar

73

Zone cu vulnerabilitate ridicată a resurselor de apă

Zonde deficitare (cantitativ/calitativ) în asigurarea apei către populaţie

Zone cu disfuncţionalităţi în asigurarea apei pentru populaţie

Zone cu resurse de apă poluate de industrie

Zone cu sisteme de irigaţii

Zone cu sisteme de desecări

Zone cu sisteme de irigaţii şi desecări

Lacuri de acumulare

Captări ape de suprafaţă

Surse de adâncime

Staţii de tratare a apei

) Staţii de epurare a apei menajere

Staţii de epurare a apei industriale

Transport prin conducte

T Ţiţei şi produse petroliere

G Gaze naturale

Staţii reglare presiune gaze naturale

GL Gaze lichefiate

ET Energie termică

Transport energie electrică Linii de înaltă tensiune

Staţii de transformare

Reţea telecomunicaţii Cablu fibră optică

* Releu radio-TV

Gestionarea deşeurilor Halde

74

Depozite deşeuri industriale

Depozite deşeuri menajere

Staţii de transfer

Staţii de tratare

Incineratoare

2.6. Folosinţa şi destinaţia terenurilor

Terenuri agricole

Terenuri forestiere

Terenuri acoperite cu ape

Terenuri construite

Terenuri cu destinaţie specială

Terenuri neproductive

Zone cu utilizare redusă

Zone cu utilizare intensivă

Zone cu presiune ridicată asupra spaţiului rural

Zone cu presiune ridicată asupra spaţiului forestier

Zone cu presiune ridicată asupra resurselor turistice

3. EFECTE ALE UTILIZĂRII RESURSELOR

3.1. Poluare

Aer Surse de poluare a aerului

Zonă cu aer poluat

Apă Surse de poluare a apei

Apa pentru scaldat neconforma cu normele

Categorii de calitate a apelor de suprafaţă

75

Categoria I

Categoria II

Categoria III

Degradate

Sol Surse de poluare a solului

3.2. Riscuri tehnologice

¶ Surse de riscuri tehnologice

3.3. Urbanizare necontrolată, presiune turism

Constructii ilegale pe domeniul public al statului

Zone protejate afectate de presiunea urbanizarii

4. PROCESE NATURALE

4.1. Eroziuni, alunecări, inundaţii

Zone cu risc de inundaţii

Zone cu risc de alunecări

Zone cu risc de eroziune a solului

9,2

8,2

8,1

Zone cu risc seismic foarte ridicat scara MSK

7,2

7,1 Zone cu risc seismic ridicat scara MSK

Zone cu risc seismic moderat scara MSK

4.2. Schimbări climatice

Zone afectate de procesul de desertificare

76

υ Ridicarea nivelului marii 5. CONTEXT TERITORIAL

Poli de atracţie externi

Poli de atracţie interni

Arii metropolitane

Zone periurbane

Zone defavorizate

Coridoare de transport

Zone de cooperare transfrontalieră

Zone de cooperare interjudeţeană

Euroregiuni

78

79

ANEXA 8. Lista instituţiilor emitente de avize/acorduri

AVIZE/ACORDURI DOCUMENTAŢII SPECIFICE ZONELOR DE COASTĂ

Instituţia emitentă Temeiul legal Denumire şi obiect Aviz/acord

PATZC Planuri/Activităţi specifice zonei de coastă

0 1 2 3 4 5

ORGANISME CENTRALE OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL

pentru autorizaţii de construcţie Proiect pentru realizarea

de construcţii noi pe fâşia de teren lată de 100-300 m măsuraţi de la linia cea mai înaintată a mării

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru introducerea de specii exotice

Proiect pentru introducerea de specii exotice

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru utilizarea zonelor umede ca zone de ancorare

Proiect pentru utilizarea zonelor umede ca zone de ancorare

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru normele de protecţie a mediului pentru activităţile militare

Activităţi militare desfăşurate în zonele costiere

1

Ministerul Mediului Direcţia generală pentru protecţia mediului şi dezvoltare durabilă Direcţia generală pentru managementul apelor

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 107/1998 Legea nr. 462/2001 OG nr. 91/2002 HG

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦ Planurile de gospodărire integrată a zonei costiere

2 Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Locuinţei- MDRL Direcţia generală de dezvoltare teritorială.

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL pentru autotizaţii de construcţie

Proiect pentru realizarea de construcţii noi pe fâşia de teren lată de 100-300 m măsuraţi de la linia cea mai înaintată a mării

80

Legea nr. 350/2001 -Anexa nr. 1 OM nr.1943/2001 Legea nr. 413/2002 OG nr. 5/2002 Legea nr. 315/2004

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI PREALABIL pentru autorizaţii de construcţie

Proiect pentru realizarea de construcţii noi pe fâşia de teren lată de 100-300 m măsuraţi de la linia cea mai înaintată a mării

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru aprobarea normelor de calitate a apelor şi de igienă

Elaborarea de norme de către Ministerul Sănătăţii privind calitatea apelor din zonele amenajate pentru îmbăiere şi normele de igienă pentru încadrarea plajelor

3 Ministerul Turismului

HG nr. 31/1996 Legea nr. 350/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

4 Ministerul Transporturilor si Infrastructurii

Legea nr. 350/2001 -Anexa nr. 1

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

81

Ordin MAPN-M.30/1995 (ordin comun cu MIRA, SRI, MDRL)

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦ 5 Ministerul Apărării Naţionale Statul Major General

Legea nr. 477/2003 OG nr. 74/2002 de modific. Legii nr. 45/1994

Stabilirea obiectivelor de pregătire a teritoriului pentru apărare

♦

6 Ministerul Administraţiei şi Internelor - Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale

OUG nr. 63/2003 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru probleme privind organizarea ad-tivă a teritoriului Stabilirea obiectivelor de pregătire a teritoriului pentru apărare

♦

Ordin nr. 4221/1995 (Ordin comun cu MAPN, SRI, MDRL)

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦ 7 Serviciul Român de Informaţii

Legea nr. 477/2003 Stabilirea obiectivelor de pregătire a teritoriului pentru apărare

♦

8 Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional

Legea nr. 422/2001 Legea nr. 350/2001 Legea nr. 564/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

9 Ministerul Sănătăţii Inspectoratul General de Sănătate Publică

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru planul de urgenţă pentru înlăturarea riscurilor epidemiilor

Plan de urgenţă pentru activităţi de acvacultură marină

82

Legea nr. 100/1998 OM nr. 331/1999 Legea nr. 350/2001 H.G. nr. 743/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru planul de urgenţă pentru înlăturarea riscurilor epidemiilor

Plan de urgenţă pentru activităţi de acvacultură marină

10 Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale

Legea nr. 350/2001 HGnr. 1125/2004

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

11 Ministerul IMM Comerţului si mediului de Afaceri

Legea nr. 350/2001 HG nr. 738/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

12 Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 315/2004

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului zonal

♦

13 R. A. Administraţia Naţională a Drumurilor din România

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 413/2002 HG nr. 3/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

14 „Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa" - S.A.

Legea nr. 350/2001 HG nr. 3/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

15 „Compania Naţională Administraţia Canalelor Navigabile” – S.A.

Legea nr. 350/2001 HG nr. 3/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

83

16 „Compania Naţională

Administraţia Porturilor Dunării Fluviale" - S.A.

Legea nr. 350/2001 HG nr. 3/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

17 „Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării"

Legea nr. 350/2001 OGnr. 112/2000

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a

♦

18 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale

Legea nr. 350/2001 HG nr. 368/1999

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

ORGANISME LOCALE OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru

planul de gospodărire integrată a ZC

♦ Planurile de gospodărire integrată a zonei costiere

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru studiile de impact în zona costieră

Studii de impact pentru activităţi cu impact semnificativ ce urmează a se desfăşura în zona costieră

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru bilanţul de mediu

Bilanţuri de mediu ale lucrărilor existente

19 Comitetul Naţional al Zonei Costiere

OUG nr. 202/2002 Emiterea AVIZULUI pentru proiecte, pentru parcuri şi rezervaţii naturale

Proiecte de creare de parcuri şi rezervaţii naturale

84

20 Consiliul judeţean Comisia tehnică pentru urbanism şi amenajarea teritoriului Direcţia lucrări publice, investiţii, administrare şi exploatare a drumurilor judeţene

Legea nr. 350/2001-Anexa 1 Legea nr. 215/2001 Legea nr. 326/2001 OG nr. 32/2002 OG nr. 73/2002 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru toate categoriile de planuri de amenajare a teritoriului

♦ Planurile de gospodărire integrată a zonei costiere

Legea nr. 350/2001 OG nr. 43/1997

Emiterea ACORDULUI PREALABIL pentru planuri de amenajare a teritoriului

21 Consiliul local Comisia tehnică de urbanism şi amenajare a teritoriului

Legea nr.350/2001- Anexa 1 Legea nr.215/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului zonal la care unitatea administrativ-teritorială este interesată

♦ Planurile de gospodărire integrată a zonei costiere

22 Agenţia regională pentru protecţia mediului

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

23 Agenţia judeţeană pentru protecţia mediului

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

24 Regia Apele Române Legea nr. 350/2001 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

25 Direcţia judeţeană a monumentelor istorice

Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

26 Inspectoratul judeţean pentru cultură

Legea nr. 350/2001 Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

85

27 Direcţia judeţeană de

telecomunicaţii Legea nr. 350/2001 Legea nr. 477/2003

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

28 Inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă

Legea nr. 350/2001 Legea nr. 477/2003

Emiterea ACORDULUI PREALABIL pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

29 Societatea Naţională de Transport Gaze naturale „TRANSGAZ

Legea nr. 350/2001 OG nr. 60/2000 Legea nr. 351/2004

Emiterea AVIZULUI pentru planurile de amenajare a teritoriului

♦

30 S.C. Electrica S.A. Legea nr. 350/2001

Emiterea AVIZULUI pentru planuri de amenajare a teritoriului

♦

86

ANEXA 9. Lista principalelor acte normative în vigoare în domeniul Amenajarea

Teritoriului în ZC Cel mai important act normativ în domeniu este Legea nr. 280/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, al cărui iniţiator este Ministerul Mediului. Legea nr.280/2003 modifică textul OUG 202/2002 prin următoarele articole: art. 13 alin. (6) si (7), art. 16 alin.(1) si (2), art. 35 alin. (1), art. 60 alin. (2), partea introductiva a art. 77 pct. 1, 2, si 3, partea introductiva a art. 81 şi introduce alin. (4) la art. 35. Actele normative conexe acestei legi, în ordine cronologică, au fost împărţite în 3 categorii: I. Legi ce reglementează activitatea în zonele de coastă - Legii nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al

zonei contigue ale României, modificată prin Legea nr.36 din 2002, privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României

- Legea nr. 597/2001- privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre, modificată prin OG 32/2006 (prin care prevederile Legii nr. 597/2001 devin valabile şi în cazul Staţiunii Mamaia), promulgată prin Decretul nr. 250/2001

- O. nr. 38/SMI/2004 al Ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al Ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al Ministrului sănătăţii privind aprobarea Codului de conduită pentru activităţile de recreere din zona costieră (conf. art.67 alin. (7) din OUG 202)

- H.G. nr.164/2004 pentru aprobarea Programului de măsuri şi lucrări privind protecţia şi reabilitarea zonei costiere (conf. art.56 din OUG 202)

- H.G. nr.317/2004 privind utilizarea zonelor umede costiere ca zone de ancorare (conf. art.33 din OUG 202)

- H.G. nr.546/2004 privind aprobarea Metodologiei pentru delimitarea domeniului public al statului în zona costieră (conf. art. 9 alin. (1) din OUG 202)

- H.G. nr.749/2004 privind stabilirea responsabilităţilor, criteriilor şi modului de delimitare a fâşiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere, în scopul conservării condiţiilor ambientale şi valorii patrimoniale şi peisagistice din zonele situate în apropierea ţărmului (conf. art.16 alin. (3) din OUG 202)

- H.G. nr.898/2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind exploatarea apelor subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate (conf. art.38 din OUG 202)

- H.G. nr.1.015/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comitetului naţional al zonei costiere (conf. art.68 alin. (6) din OUG 202)

- OUG nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Marii Negre si controlul activităţilor desfăşurate pe plaja, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 274/2006, se modifica prin OUG nr. 43 din 06/05/2009 ce conţine prevederi pentru sezonul estival 2009

- Legea nr. 493/2006 privind aprobarea Ordonanţei de Guvern nr.32/2006 pentru modificarea art. 4. din Legea 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre

87

II. Legi ce reglementează activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanismului - Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul cu modificările şi completările

aduse de Ordonanţa nr. 69 din 13 august 2004; Legea nr. 289 din 7 iulie 2006; Ordonanţa nr. 18 din 31 ianuarie 2007; Legea nr. 168 din 12 iunie 2007; Ordonanţa nr. 27 din 27 august 2008.

- HG 525/1996 republicat 2002 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism - Legea nr. 50/2001 a amenajării teritoriului şi a urbanismului; - Legea nr. 18/1991 a fondului funciar. - Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea

locuinţelor, modificată şi completată prin Legea nr.453/2001 - Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă

şi sănătate publică. - Legea nr. 10/1995 privind calitatea in construcţii. - Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. - Legea nr. 107/1996 a apelor modificată şi completată prin legea nr.310 din 2004 - Legea nr. 33/1996 exproprierea pentru cauză de utilitate publică. - Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor. - Legea nr. 82/1998 pentru aprobarea O.G. nr. 43-1997 privind regimul juridic al drumurilor. - Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. - Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a

III-a - zone protejate. - Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional -

Secţiunea a IV-a: Reţeaua de localităţi - Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. - Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la

20 octombrie 2000. - H G nr. 162 / 2002 privind depozitarea deşeurilor - Ordinul M.L.P.A.T nr. 13N/1999 de aprobare a Ghid privind metodologia de elaborare şi

conţinutul cadru al Planului Urbanistic General; - Ordinul MTCT nr. 1430/12005 pentru aprobarea „Norme metodologice de aplicare a Legii

50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii”. - Ordinul nr. 34/N/M 30/3422/4221 din 1995 al MLPAT, MI, MAPN, SRI, pentru aprobarea

„Precizărilor privind avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, precum şi a documentaţiilor tehnice pentru autorizarea construcţiilor”.

- Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea „Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei”.

- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 45/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor.

- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 47/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor in localităţile urbane şi rurale.

- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 49/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor in localităţile urbane.

- Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 50/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor in localităţile rurale.

88

- Ordinul Ministerului de Interne nr. 791/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

- Ordinul Ministerului de Interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor.

- Ordinul M.L.P.A.T. nr. 1270/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a H.G. nr. 577/1997 pentru aprobarea Programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apă a satelor, conectarea la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 211/1999

III. Legi ce reglementează activitatea de protecţie a mediului - Ordonanţă de Urgenţă nr.195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului aprobată prin

Legea nr.265/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, prin O.U.G. nr.114/2007 şi prin O.U.G. nr.164/2008

- HG nr. 1408 privind modalităţile de investigare si evaluare a poluării solului si subsolului publicat in MO nr. 802 / 23.XI.2007 - Partea I

- HG nr. 1403 privind refacerea zonelor in care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate publicat in MO nr. 804 / 26.XI.2007 - Partea I

- OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor aprobata prin Legea nr. 426/ 2001, modificata si completata de OUG nr. 61/2006, aprobata prin Legea 27/2007;

- HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase – a abrogat HG 155/1999.

- OM nr. 374/2004 pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Marii Negre

- OM Nr. 1964 din 13 decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

Evaluare strategica de mediu (SEA) pentru Planuri si Programe - Aviz de mediu - HG nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu

pentru planuri si programe - ORDIN nr. 995 din 21 septembrie 2006 pentru aprobarea listei planurilor si programelor care

intra sub incidenta HG nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe

- ORDIN nr. 117 din 2 februarie 2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe

- ORDIN nr. 480 din 16 mai 2006 privind constituirea şi funcţionarea Comitetului special la nivel central pentru realizarea etapei de încadrare a procedurii de evaluare de mediu

- Manual privind SEA pentru politica de coeziune 2007-2013 - OM nr. 1.798/2007 (MO nr. 808/27.11.2007) pentru aprobarea Procedurii de emitere a

autorizaţiei de mediu

89

Evaluare impact asupra mediului (EIM) a proiectelor - Acord de mediu - HG nr. 1213 din 6 septembrie 2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului

asupra mediului pentru anumite proiecte publice si private - ORDINUL nr. 860 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a

impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu, cu modificările şi completările ulterioare

- ORDINUL nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului

- ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontier si de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontier

Informaţia privind mediul - HG nr. 878 din 28 iulie 2005 - accesul publicului la informaţia privind mediul Convenţia Espoo - Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier, adoptata la

Espoo la 25 februarie 1991 - Amendament la Convenţia Espoo Convenţia Aarhus - Legea nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie,

participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justiţie în probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998

Răspunderea de mediu - OUG nr. 68 din 2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea

prejudiciului asupra mediului

OM nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de încredinţare a administrării şi de atribuire in custodie a ariilor naturale protejate

90

ANEXA 10. Schema etapelor de realizare şi a conţinutului cadru

91

ANEXA 11. Glosar de termeni din legislaţia românească Legea nr. 597/2001 privind unele măsuri de protecţie şi autorizare a construcţiilor în zona de coastă a Mării Negre linia de coastă – linia rezultată prin unirea punctelor în care apa este în contact cu uscatul; linia de ţărm – graniţa naturală de nisip, pietriş, roci, stânci, păpuriş, mlaştină sau zone umede la ţărmul mării, aflate în spatele liniei de coastă, în direcţia uscatului sau la baza falezei; ţărmul – zona dintre linia de coastă şi linia de ţărm; zona tampon – zona care are o lăţime orizontală de 100 m măsurată de la linia de ţărm în direcţia uscatului; Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, republicată 2008 Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale mediului şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi aprobate potrivit legii. Hotărâre nr. 749 din 14/05/2004 (Hotărâre 749/2004) privind stabilirea responsabilităţilor, criteriilor şi modului de delimitare a fâşiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere, în scopul conservarii condiţiilor ambientale şi valorii patrimonialeşsi peisagistice din zonele situate în aproprierea ţărmului Publicat în Monitorul Oficial nr. 455 din 20/05/2004 condiţii ambientale - ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale; limita cea mai înaintată a mării - limita maximă de înaintare a valurilor pe ţărm la cele mai puternice furtuni înregistrate. Această zonă include toate porţiunile de ţărm inundate periodic de acţiunea valurilor. De la aceasta se stabileşte în continuare, spre uscat, făşia de teren de 50-150 m, în scopul conservarii condiţiilor ambientale şi valorii patrimoniale şi peisagistice. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 202 din 18 decembrie 2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere ape interioare - ape situate între linia de bază a mării teritoriale şi ţărm. ape costiere - apele situate în partea dinspre uscat a unei linii al cărei fiecare punct este la o distanţă de 1 milă marină, în partea dinspre mare, de la cel mai apropiat punct al liniei de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extindere, unde este posibil, până la limita exterioară a apelor tranzitorii. ape tranzitorii - ape de suprafaţă situate în vecinătatea gurilor de vărsare ale râurilor, care sunt parţial saline, ca rezultat al apropierii de apele costiere, dar care sunt puternic influenţate de cursurile de apă dulce. bioacumulare - procesul prin care un produs este preluat de către un organism viu, atât în apă, cât şi prin hrană. cod de bună conduită - principii directoare sau norme pentru desfăşurarea unor activităţi cu impact asupra mediului astfel încât să se reducă la minimum riscul de poluare. eroziuni ale zonei costiere - mutarea, în detrimentul uscatului, a liniei de coastă. gospodărirea integrată - amenajarea şi utilizarea durabilă a zonei costiere

92

luând în considerare dezvoltarea economică şi socială în strânsă interdependenţă cu marea, în vederea menţinerii, pentru generaţiile prezente şi viitoare, a echilibrului biologic şi ecologic fragil al zonei de coastă şi a peisajului. habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural. instalaţii plutitoare - construcţiile plutitoare care în mod normal nu sunt destinate deplasării sau efectuării lucrărilor speciale pe căile navigabile, cum ar fi docuri, debarcadere, pontoane, hangare pentru nave şi altele asemenea. nava - mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altor servicii pe apă. Acest termen include navele maritime, fluviale şi alte nave de navigaţie interioară, inclusiv ambarcaţiunile mici, precum şi echipamente plutitoare, cum ar fi drage, elevatoare, macarale plutitoare şi altele asemenea, cu sau fără propulsie. mediu: a) resursele naturale abiotice şi biotice cum sunt aerul, apele subterane şi de suprafaţă, solul, clima, fauna şi flora şi habitatul acestora; b) bunurile care fac parte din mediul construit şi din patrimoniul cultural; c) aspectele caracteristice ale peisajului; d) calitatea vieţii şi a mediului de viaţă, în măsura în care au sau pot avea influenţă asupra bunăstării şi sănătăţii omului; e) interacţiunea factorilor de la lit. a)-d). persistenţă - procesul care nu este supus descompunerii, degradării, transferării, volatilizării, hidrolizei sau fotolizei. poluarea apei - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea. poluarea mediului marin - introducerea de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie în mediul marin, inclusiv în estuare, care are sau poate avea ca rezultate efecte dăunătoare cum sunt vătămarea resurselor vii şi a ecosistemului acvatic, pericole pentru sănătatea omului, obstacole pentru activităţile pe mare, inclusiv pescuitul şi alte folosinţe legitime ale mării, degradarea calităţii de folosinţă a apei mării şi deteriorarea condiţiilor de agrement. public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice, sau asociaţiile acestora, recunoscute legal. substanţe periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi supuse bioacumulării sau alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de interes. substanţe prioritare - substanţe care prezintă un risc important direct asupra mediului acvatic sau indirect, prin acesta, pe baza riscului asupra mediului acvatic sau prin intermediul acestuia. zonă costieră - spaţiul geografic situat la contactul mării cu uscatul, incluzând apele de coastă de suprafaţă şi subterane şi terenurile adiacente, inclusiv apele de suprafaţă şi subterane aferente acestora, puternic intercondiţionate şi în imediata apropiere a liniei ţărmului, insule şi lacuri sărate, zone umede în contact cu marea, plaja şi faleza. zone umede - întinderi de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată. zone degradate - terenuri afectate de eroziuni, soluri poluate sau zone care şi-au pierdut însuşirile naturale.

93

habitate sensibile - zone în care viaţa plantelor sau a animalelor sau a habitatelor lor sunt fie rare sau foarte valoroase. supraexploatarea apelor subterane - extragerea din subteran a unor cantităţi de apă care depăşesc rata medie anuală, pe termen lung, de realimentare a acviferului respectiv. ape subterane de mare adâncime - ape subterane cantonate în acviferul Jurasic superior-Cretacic inferior al Dobrogei de Sus. LEGE nr.17 din 7 august 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României Textul actului publicat în M.Of. nr. 99/9 aug. 1990 zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 1. În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, a legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat. LEGE nr.36 din 16 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României Textul actului publicat în M.Of. nr. 77/31 ian. 2002 marea teritorială a României curpinde fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază. Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente. Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază. zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea acestora. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice Textul actului publicat în M.Of. nr. 625/4 dec. 2000 mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea intrinsecă de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia; patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare; bun al patrimoniului natural - componentă a patrimoniului natural care necesită un regim special de ocrotire, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;

94

arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; sit de conservare - sinonim cu arie naturală protejată; arie specială de conservare - sit protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes comunitar şi/sau a populaţiilor speciilor de interes comunitar, altele decât păsările sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare; arie de protecţie specială avifaunistică - sit protejat pentru conservarea speciilor de păsări sălbatice, în conformitate cu reglementările comunitare; conservare in situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie; conservare ex situ - ocrotirea şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie; coridor ecologic - zonă naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice; zonă de protecţie - zonă înconjurătoare pentru un bun al patrimoniului natural, destinată să prevină impactul activităţilor antropice asupra acelui bun; reţeaua naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate; reţeaua ecologică a ariilor protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice; reţeaua ecologică EMERALD - reţeaua europeană de arii de interes conservativ special, creată în baza Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, Berna, 1979; reţeaua ecologică NATURA 2000 - reţeaua ecologică de arii naturale protejate constând în arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare, instituită prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice; administrarea ariilor naturale protejate - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru asigurarea regimului special de protecţie şi conservare instituit conform dispoziţiilor legale; habitat natural - zonă terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; habitate naturale de interes comunitar - acele habitate care: - sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural; - au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul că au o suprafaţă restrânsă; sau - reprezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre următoarele regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică; habitat natural prioritar - tip de habitat natural ameninţat, pentru a cărui conservare există o responsabilitate deosebită; stare de conservare favorabilă a unui habitat - se consideră atunci când: - arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere; - are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung; şi - speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă; habitatul unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;

95

stare de conservare favorabilă a unei specii - starea în care: - specia se menţine şi este susceptibilă să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural; - aria sa de repartiţie naturală nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitor; - există un habitat destul de întins pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung; specie ameninţată - specie periclitată, vulnerabilă sau rară; specie prioritară - specie periclitată şi/sau endemică pentru a cărei conservare sunt necesare măsuri urgente; specie de interes comunitar - specie care pe teritoriul Uniunii Europene este periclitată, vulnerabilă, rară sau endemică. ORDIN nr.1.141 din 6 decembrie 2002 al ministrului apelor şi protecţiei mediului pentru aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor Textul actului publicat în M.Of. nr. 21/16 ian. 2003 acvifer - orice formaţiune de sol, rocă, nisip, pietriş, argilă sau alt material din care provine apa subterană; cea mai bună tehnologie disponibilă - cea mai bună tehnologie disponibilă din punct de vedere economic, ţinând cont de dezvoltarea tehnologiei pentru epurarea apelor uzate; curgere de bază - debitul care pătrunde în albiile cursurilor de apă din apele subterane sau din altă sursă şi care nu este influenţat de precipitaţii; efluent - masă de poluant sub formă lichidă, deversată în resursa de apă; epurarea apelor uzate - tratarea efluenţilor pentru a reduce concentraţia poluanţilor în limitele stabilite în actele normative şi standarde, utilizându-se cele mai avansate tehnologii; măsură administrativă - notificare scrisă, emisă de autorităţile competente, prin care se impun corecţii faţă de condiţiile de calitate conform reglementărilor şi standardelor specifice în vigoare; substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc important asupra mediului acvatic, în mod direct sau indirect, inclusiv asupra apelor destinate potabilizării; substanţe prioritare periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi supuse bioacumulării şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de interes; toxicitate - capacitatea sau potenţialul unei substanţe de a cauza un efect negativ asupra unui organism viu după o anumită perioadă de expunere; unităţi de gospodărire a apelor - direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi sistemele de gospodărire a apelor organizate ca subunităţi ale direcţiilor de ape bazinale. ORDONANŢĂ nr.22 din 29 ianuarie 1999 privind administrarea porturilor şi serviciile în porturi Textul actului publicat în M.Of. nr. 42/29 ian. 1999 port - parte delimitată a teritoriului naţional, în condiţiile stabilite la art. 5 alin. (1), situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenţilor, gheţurilor, având ca scop primirea şi adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri şi mărfuri, precum şi facilitarea de activităţi comerciale şi industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor şi teritoriilor, construcţiilor hidrotehnice, canalelor de acces, şenalelor, zonelor de navigaţie, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalaţiilor şi echipamentelor aflate în limitele acestuia; acvatoriu portuar - totalitatea suprafeţelor apelor incluse în limitele portului;

96

teritoriu portuar - totalitatea terenurilor incluse în limitele portului, inclusiv terenurile câştigate asupra mării; domeniu portuar - ansamblul format din acvatoriul şi teritoriul portuar; radă - acvatoriu folosit pentru adăpostirea sau staţionarea navelor în vederea intrării în port ori, în cazuri speciale, pentru operare. Radele din afara limitelor portului sunt rade exterioare, iar radele din interiorul limitelor portului sunt rade interioare. Acestea pot fi adăpostite, natural sau artificial, sau neadăpostite; zone speciale din porturi - părţi delimitate în interiorul portului, în care nu se efectuează operaţiuni de încărcare/descărcare mărfuri: şantiere navale, baze militare; infrastructură portuară - ansamblul construcţiilor destinate adăpostirii, acostării şi operării navelor şi protecţiei portului, teritoriul portuar, precum şi totalitatea căilor de comunicaţie pentru activităţi industriale şi comerciale; suprastructură portuară - totalitatea construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor cu caracter fix sau mobil, amplasate pe infrastructura portuară şi necesare bunei funcţionări a serviciilor prestate în porturi; administraţie portuară - persoană juridică abilitată să asigure funcţionalitatea porturilor şi serviciile publice portuare; operator portuar - orice agent economic autorizat să efectueze servicii în port; servicii publice portuare - servicii minim necesare pentru funcţionarea în siguranţă a porturilor; servicii portuare - servicii prestate pentru nave, mărfuri şi pasageri, infrastructură şi suprastructură portuară. LEGE nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/1996 acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incinta laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor; abordare combinată: controlul evacuarilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului de abordare stabilit în art. 2;8 acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane; agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării; albie minoră: suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apa, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor; albie majoră: porţiunea de teren din valea naturala a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră; ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale; ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu subsolul; ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă dulce; ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al

97

liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, pâna la limita exterioară a apelor tranzitorii; ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale; ape naţionale navigabile: a)apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare; b)fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile; c)apele navigabile de frontieră, de la malul român pâna la linia de frontieră; ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate; apa destinată consumului uman: a)orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente; b)toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman; autoritate competentă: autoritatea (autorităţile) responsabilă de implementarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare; avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor; bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă; cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrarile de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă; corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apa-râu sau canal, sector de curs de apa-râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere; corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere; corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană; corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei nr. 1;1 controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi: valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate, natura sau alte caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra emisiilor; debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;

98

debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval; deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca; dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; district al bazinului hidrografic: suprafaţa de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca unitate principala de administrare a bazinului hidrografic; drept de folosinţă a apelor, dreptul recunoscut de lege oricarei persoane de a folosi resursele de apă; evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare prin sol sau subsol; faleza mării: mal înalt şi abrupt al unei mări; fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor; folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată ca având un impact semnificativ asupra stării apelor; gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor; informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legatură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor; lac: corp de apa interioară, stătătoare, de suprafaţă; mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape; monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a: a)ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă; b)mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota; c)elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice; nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă corespunzatoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioada îndelungată (debit-modul); notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie poate să execute sau să puna în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea; participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de gospodărire a apelor;

99

plaja mării: porţiunea de teren din vecinătatea mării, cuprinsă între cota cea mai scăzută a apei şi limita terenului neafectat de dinamica mediului acvatic; poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe, sau a căldurii în aer, apa sau pe sol, care poate dăuna sănătaţii umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului; poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial. prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea, neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea echilibrului ecologic; program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă; râu: corp de apă interioara care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său; recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă; resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor; resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic pentru apele de suprafaţă asociate, specificate în art. 2 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate; schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH) - instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcatuită din două părţi: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH); servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate economică, referitoare la: a)asigurarea necesarului de apă brută în sursa în secţiunea de captare a folosinţelor; b)captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran; c)colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă; staţii si instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate; starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă.

100

starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologica şi starea sa chimică; starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificaţă în funcţie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice; starea ecologica bună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă,definită pe baza "stării bune" a elementelor biologice; starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică, necesară pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi a mediului acvatic specifice apelor de suprafata,respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului; starea buna a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt "bune"; starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativa şi starea sa chimică; starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât starea sa cantitativa cât şi starea sa chimică sunt cel puţin "bune"; starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 1 ; starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări de apă directe şi indirecte; starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 1; valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup de poluanţi în apa, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătaţii umane şi a mediului; substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei substanţelor prioritare/prioritar periculoase din anexa 5; substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bio-acumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare; substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc; sub-bazin hidrografic: suprafaţa de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului de apă; sub-unitate hidrografică: suprafaţa de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine; utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia; valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai multe perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH. Valorile limită ale emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde emisiile părăsesc

101

instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la evacuarea indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se asigure un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate de poluare a mediului; zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă; zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m; zona inundabilă: suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului accident ecologic -eveniment produs ca urmare a unor mari şi neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează sau se distrug ecosistemele naturale şi antropice; acte de reglementare - aviz de mediu, acord de mediu, aviz Natura 2000, autorizaţie de mediu, autorizaţie integrată de mediu, autorizaţie privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) acord de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) acordul de import pentru organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care dă dreptul titularului să realizeze activitatea de import de organisme/microorganisme modificate genetic şi stabileşte condiţiile în care aceasta se poate desfăşura, conform legislaţiei în vigoare (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) arie/sit - zonă definită geografic exact delimitată; arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire ţi conservare, în care există specii de plante şi animale salbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită; arie specială de conservare - arie de interes comunitar desemnată printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea unei stări favorabile de conservare a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care a fost desemnată;

102

audit de mediu -instrument managerial de evaluare sistematică, documentată, periodică şi obiectivă a performanţei organizaţiei, a sistemului de management şi a proceselor destinate protecţiei mediului, cu scopul: a)de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra mediului; b)de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor şi ţintelor de mediu ale organizaţiei; autorizaţie de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau ai unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcţiune (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008 autorizaţie integrată de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care acordă dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalaţie, în anumite condiţii, care să garanteze că instalaţia corespunde prevederilor privind prevenirea şi controlul integrat al poluării; autorizaţia poate fi emisă pentru una sau mai multe instalaţii ori părţi ale acesteia, situate pe acelaşi amplasament şi exploatate de acelaşi operator; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) autorizaţie privind activităţi cu organisme modificate genetic - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, conform dispoziţiilor legale în vigoare, care reglementează condiţiile de introducere deliberată în mediu şi/sau pe piaţă a organismelor modificate genetic şi pentru utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) autoritate competentă pentru protecţia mediului - autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau, după caz, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", precum şi Garda Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia; avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului: a) aviz de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării; b) avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice - act administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi, respectiv, de autorizare a îngrăşămintelor chimice; c) aviz Natura 2000 - actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care conţine concluziile evaluării adecvate şi prin care se stabilesc condiţiile de realizare a planului sau proiectului din punctul de vedere al impactului asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, incluse sau care urmează sa fie incluse în reţeaua ecologică Natura 2000; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea

103

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) bilanţ de mediu - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei de mediu, care conţine elementele analizei tehnice prin care se obţin informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente şi anticipate ale activităţii, în vederea cuantificării impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; în cazul în care se identifică un impact semnificativ, bilaţtul se completează cu un studiu de evaluare a riscului (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; deşeu - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca; deşeu reciclabil - deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri; deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea să fie periculoase; deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului; dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi; echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională; ecoturism - formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a)să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b)să utilizeze resursele umane locale; c)să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunitatilor locale; d)să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural; efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare; emisie - evacuarea directă sau indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol;

104

etichetă ecologică - un simbol grafic şi/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, într-o broşură sau alt document informativ, care însoţeste produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului; evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate; evaluarea impactului asupra mediului - proces menit să identifice, să descrie şi să stabilească, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului; evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, prin care se realizează analiza probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere(OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) exemplar - orice plantă sau animal în stare vie sau moartă, sau orice parte sau derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele ce le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci sau etichete sau în orice alte situaţii; experţi - persoane fizice, recunoscute şi/sau atestate pe plan naţional şi/sau internaţional de către autorităţile competente în domeniu; habitat natural - arie terestră acvatică sau subterană, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; habitat natural de interes comunitar - acel tip de habitat care: a)este în pericol de dispariţie în arealul său natural; sau b)are un areal natural redus fie ca urmare a restrângerii acestuia fie datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă; sau c)prezintă eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din cele cinci regiuni biogeografice: alpină, continentală, panonică, stepică si pontică; habitat al unei specii - mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi. biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului său biologic; informaţia privind mediul - orice informaţie scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială despre; infrastructură pentru informaţii spaţiale - metadate, seturi de date spaţiale şi servicii de date spaţiale; servicii şi tehnologii de reţea; acorduri privind folosirea în comun, accesul şi utilizarea; procedurile, procesele şi mecanismele de monitorizare şi coordonare stabilite, operate sau puse la dispoziţie în conformitate cu prevederile legale; instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului; mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele

105

enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunastarea şi sănătatea omului; mediu geologic - ansamblul structurilor geologice de la suprafaţa pământului în adâncime: sol, ape subterane, formaţiuni geologice; microorganism - orice entitate microbiologică, celulară sau necelulară, capabilă de replicare sau de transfer de material genetic, inclusiv virusurile, viroizii şi celulele vegetale şi animale în culturi; monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun; monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic; organism modificat genetic - orice organism, cu excepţia fiinţelor umane, în care materialul genetic a fost modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală; plafon naţional de emisie - cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi emisă la nivel naţional, în decursul unui an calendaristic; planuri şi programe - planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern şi sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative; plan de acţiuni - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei integrate de mediu de către titularul activităţii sub controlul autorităţii competente pentru protecţia mediului în scopul respectării prevederilor legale referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării; planul de acţiune face parte integrantă din autorizaţia integrantă de mediu; poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor viişsi aduce daune bunurilor materiale; poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime; prejudiciu - o schimbare adversă cuantificabilă a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabilă a funcţiilor îndeplinite de o resursă naturală în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate să survină direct sau indirect; proiect - documentaţie privind execuţia lucrărilor de construcţii sau alte instalaţii ori amenajări, alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică extragerea resurselor minerale; program pentru conformare- plan de măsuri necesare pentru îndeplinirea cerinţelor privind protecţia mediului, la termenele stabilite de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; programul pentru conformare face parte integrantă din autorizaţia de mediu (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

106

nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) program operaţional sectorial - document aprobat de Comisia Europeană pentru implementarea acelor priorităţi sectoriale din Planul Naţional de dezvoltare care sunt aprobate spre finanţare prin cadrul de sprijin comunitar; public - una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în concordanţă cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora; raport de mediu - parte a documentaţiei planurilor sau programelor, care identifică, descrie şi evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicării acestora şi alternativele sale raţionale, luând în considerare obiectivele şi aria geografică aferentă, conform legislaţiei în vigoare; raport de amplasament - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice care au acest drept, potrivit legii, în scopul obţinerii autorizaţiei integrate de mediu şi care evidenţiază starea amplasamentului, situaţia poluării existente înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei şi oferă un punct de referinţă şi comparaţie la încetarea activităţii; (OUG nr. 164/2008, ordonanţa de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 808 din 03/12/2008) raport de securitate - documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase; resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili, regenerabile - apă, aer, sol, floră, fauna salbatică, inclusiv cele inepuizabile -energie solară, eoliană, geotermala şi a valurilor; sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu; sit de interes comunitar - arie/sit care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei NATURA 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de raspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factorii abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora. specii de interes comunitar -specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt: a)periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vestpalearctică; sau b)vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă; sau c)rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punct de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile, riscă să devina. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi; sau d)endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care il are exploatarea acestora asupra stării de conservare

107

stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor caracteristice acestuia şi care pot influenţa pe termen lung atât distribuţia naturală, structura şi funcţiile acestuia, cât şi supravieţuirea speciilor caracteristice; stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective; substanţa - element chimic şi compuşi ai acestuia, în înţelesul reglementărilor legale în vigoare, cu excepţia substanţelor radioactive şi a organismelor modificate genetic; substanţă periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică în vigoare din domeniul chimicalelor; substanţe prioritare - substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; substanţe prioritar periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc, conform legislaţiei specifice din domeniul apelor; sursa de radiaţii ionizante -entitate fizică, naturală, realizată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive; trasabilitate - posibilitatea identificării şi urmăririi organismelor modificate genetic şi a produselor rezultate din acestea pe parcursul tuturor etapelor activităţilor care implică astfel de organisme şi produse; utilizare în condiţii de izolare - orice operaţiune prin care microorganismele sunt modificate genetic, cultivate, multiplicate, stocate, folosite, transportate, distruse şi/sau anihilate în condiţii controlate, în spaţii/medii închise. Pentru toate aceste operaţiuni se iau măsuri specifice de izolare, pentru a se evita/limita contactul lor cu oamenii şi cu mediul; vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acestora; zonă umedă - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sarată, inclusiv întinderea de apă marină a cărei adâncime la reflux nu depaşeşte 6 m. LEGE nr.345 din 19 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice Textul actului publicat în M.Of. nr. 650/27 iul. 2006 peisaj - zona terestră ce se poate delimita clar, cu o structură şi caracteristici specifice, cu valori şi structuri naturale specifice, incluzând şi elemente ale culturii umane, unde elementele naturale şi cele create prin activitate umană se influenţează reciproc; ansamblu peisagistic - ansamblul de peisaje; arie naturală protejată de interes naţional - aria naturală protejată, constituită cu scopul de a se proteja habitate naturale şi seminaturale de interes naţional şi specii indigene de floră şi faună; habitat natural - zona terestră, acvatică sau subterană, în stare naturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice; habitat seminatural - zona terestră, acvatică sau subterană ale cărei caracteristici naturale au fost parţial modificate prin activitate umană;

108

specii indigene sau specii - speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul secolelor; specii protejate - speciile periclitate, vulnerabile, rare sau endemice; specii alohtone - speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare directă sau indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască; specii invazive - speciile indigene sau alohtone, care s-au introdus accidental ori intenţionat într-o arie şi/sau s-au reprodus cu un aşa succes şi atât de agresiv încât influenţează negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii cantitative şi/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop;". zone interioare ale ariilor naturale protejate - zonele definite şi delimitate prin planurile de management, în care se stabilesc măsuri speciale de management sau se stabilesc activităţile permise; vecinătatea ariei naturale protejate - zona din afara limitei unei arii naturale protejate, din care se poate genera un impact asupra ariei naturale protejate de către un proiect sau o activitate, în funcţie de natura, mărimea şi/sau localizarea acesteia; comunităţi locale - comunităţile umane situate în interiorul sau în vecinătatea ariei naturale protejate, care deţin proprietăţi ori desfăşoară activităţi tradiţionale pe teritoriul sau în vecinătatea ariei naturale protejate; activităţi tradiţionale - activităţile de utilizare durabilă a resurselor naturale desfăşurate de comunităţile locale în scopul asigurării subzistenţei. Hotărâre privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, hotărâre nr. 1408/2007 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 802 din 23/11/2007 activitate poluatoare - orice activitate care determină schimbari negative privind caracteristicile naturale ale calităţii mediului geologic; curăţare - ansamblul lucrarilor efectuate în vederea îndepărtării parţiale sau totale a poluantului ori poluanţilor şi a materialelor contaminate, fără tratare; deţinător de teren - persoană fizică sau juridică care deţine în proprietate sau în folosinţă un teren în baza unui titlu valabil; evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, modelarea, prognozarea sau estimarea prezenţei unui poluant în mediul geologic; investigare - procesul de identificare a prezenţei poluanţilor în mediul geologic, delimitarea spaţială a acestora, stabilirea concentraţiei lor, precum şi a relaţiei acestora cu matricea minerală şi structura mediului geologic; raport geologic de investigare şi evaluare a poluării mediului geologic - documentaţie tehnică elaborată de specialişti în domeniul stiinţelor geologice şi pedologice, persoane fizice sau juridice, care cuprinde rezultatele etapelor de investigare şi evaluare a poluării; reconstrucţie ecologică - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea aducerii unui sit, după remedierea acestuia, cât mai aproape de starea naturală; refacerea mediului geologic - ansamblul măsurilor de curăţare, remediere şi/sau reconstrucţie ecologică;

109

remediere - ansamblul lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentraţiilor poluanţilor sub valorile pragului de alertă; sit abandonat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi în adâncime, poluată cu substanţe biologice sau chimice şi părăsită de poluator; sit contaminat - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu substanţe biologice sau chimice; sit orfan - zonă definită geografic, delimitată în suprafaţă şi adâncime, poluată cu substanţe biologice sau chimice, al cărei poluator este necunoscut.