167

METODOLOGIA DE INTERVENŢIE KINETOTERAPEUTICĂ ÎN RECUPERAREA FUNCŢIONALĂ A GENUNCHIULUI

LA SPORTIVII DE PERFORMANŢĂ DUPĂ LEZIUNI TRAUMATICE

Asist. univ. dr. BURCEA Claudia-Camelia Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: exerciţiu fizic, kinetoterapie, protocoale de recuperare, leziuni traumatice Key words: physical exercise, kinesitherapy, rehabilitation protocols, traumatic injuries. Abstract Menisci and ligaments have a major role in the proper functioning of the knee, which calls for the posttraumatic rehabilitation of professional athletes. In order to achieve a proper functional rehabilitation, one has to perform a standard, effective programme, structuring the exercises into a kinesic programme from the moment of the injury up to the return to sport, specifying what are the therapeutic objectives, the means used, the treatment stages, the objective periods, as well as the treatment duration. Thus, the setting-up of certain effective and efficient methodologies for assessment and periodical monitoring of the functionality of the knee joint is called for, as well as of complex and individualized treatment for each patient.

Problematica abordată Conceptul de reabilitare vizează acţionarea prin toate mijloacele terapeutice astfel

încât bolnavul să ajungă în cea mai bună stare fizică, mentală şi materială. În realizarea dezideratelor recuperării moderne şi eficiente a sportivilor de performanţă cu leziuni traumatice ale genunchiului, kinetoterapia reprezintă pionul central, pentru că efectele benefice ale exerciţiului fizic nu pot fi obţinute prin alte mijloace.

Specialistul kinetoterapeut trebuie să evalueze, să adapteze şi să sistematizeze tehnicile şi metodele terapeutice însuşite de pe plan naţional şi internaţional, în ordinea succesiunii lor de aplicare pentru a obţine efecte terapeutice maxime.

Din progresele în timp ale kinetoterapiei rezultă primatul cunoaşterii ştiinţifice, ceea ce face din “slujitorul acestui domeniu al ştiinţei şi practicii un specialist multidisciplinar, format în sistemul de valori al anatomiei şi fiziologiei, al biomecanicii mişcărilor, biochimiei şi igienei, al educaţiei fizice şi sportului” (Postolache, N., 2007).

Stadiul cunoaşterii În leziunile acute postoperatorii, Noyes şi Mangine au introdus un program de

recuperare după intervenţiile intraarticulare, legat de mişcarea pasivă continuă. Încă din a doua zi postoperatorie se începe acest program timp de 8 ore pe zi, cu jutorul unui aparat, de tipul kinetec, care realizează flexia şi extensia genunchiului între 20-900. Membrul inferior nu mai este imobilizat în aparat gipsat, iar rezultatele sunt excelente evitându-se edemul, hemartroza, hidartroza, blocarea articulară, staza venoasă.

Retonifierea musculară (Shelbourne, K.D.; Nitz, P., 1990) se va adresa cu predilecţie ischiogambierilor, căci tonifierea cvadricepsului poate determina tensiuni pe tuberozitatea tibială, indicându-se izometrie şi co-contracţie. După aproximativ 6 săptămâni se va începe tonizarea prin contracţii dinamice.

168

Rotatorii genunchiului vor fi antrenaţi în general realizând controlul muscular în lanţ kinetic închis prin diferite exerciţii, tehnici şi metode de contracţie şi pe planşete de balans, pentru stimularea proprioceptorilor neuromusculari (Rennison, M., 1996).

Extinderea preocupărilor sportive a fost declanşată de constientizarea rolului pozitiv al exerciţiului fizic asupra stării de sănătate a individului, atât în scop profilactic, cât şi terapeutic, precum şi de faptul că acesta poate fi aplicat indiferent de vârstă şi sex. Exerciţiile fizice produc efecte fiziologice stabile numai printr-un antrenament metodic şi de lungă durată.

Efectele exerciţiilor fizice dinamice în recuperarea stabilităţii genunchiului (Cordun,

M., 1999): favorizează resorbţia edemelor prin creşterea întoarcerii venoase; realizează întinderea tegumentului; refac suprafeţele articulare de alunecare; previn sau reduc aderenţa şi fibroza intraarticulară, menţinând astfel mobilitatea

articulară; alungesc progresiv elementele periarticulare; redau elasticitatea musculară, menţinând mobilitatea articulară; cresc forţa şi rezistenţa musculară; cresc întoarcerea venoasă; cresc tonusul simpatic, cu adaptarea circulaţiei la solicitările de efort; cresc motivaţia; îmbunătăţesc coordonarea musculară.

Efectele exerciţiilor fizice statice în recuperarea stabilităţii genunchiului (Sabău, E.,

2008): • nu solicită articulaţia, putându-se aplica sub aparat gipsat, orteză, articulaţii

dureroase; • necesită un timp foarte scurt (5-10 secunde); • cresc forţa musculară mai rapid şi mai intens comparativ cu exerciţiile dinamice. Aplicaţii utilitare Principalele obiective kinetoterapeutice în recuperarea genunchiului sunt: • combaterea durerii şi a procesului inflamator;

• prevenirea şi combaterea tulburărilor vasculare şi a circulatiei;

• prevenirea şi combaterea poziţiilor vicioase, realinierea articulară;

• ameliorarea tonusului muscular;

• recuperarea forţei musculare şi a stabilităţii articulare;

• asuplizarea ţesuturilor moi şi mobilităţii articulare;

• recâştigarea stabilităţii bipodale şi unipodale şi siguranţei în mers;

• respectarea regulii de igienă ale genunchiului.

169

Alegerea conţinuturilor în funcţie de obiectivele operaţionale kinetoterapeutice

Tabel nr.1. Obiectivele operaţionale kinetoterapeutice şi mijloacele utilizate în recuperarea funcţională a genunchiului posttraumatic

Obiectivele operaţionale

kinetoterapeutice Mijloacele utilizate

realizarea stabilităţii pasive a genunchiului

- tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă - exerciţii de tonizare a musculaturii stabilizatoare a genunchiului - tracţiuni blânde pentru creşterea rezistenţei ligamentelor

realizarea stabilităţii active a genunchiului

- exerciţii izometrice, izotonice, exerciţii cu rezistenţă - exerciţii pe suport oscilant

creşterea amplitudinii articulare a genunchiului

- aparatele Kinetek după inervenţii chirurgicale - mobilizări ale rotulei în sens longitudinal şi transversal - exerciţii pasivo – active şi active ajutate; - exerciţii de stretching; - exerciţii active

antrenarea forţei musculare a genunchiului

- exerciţii active - exerciţii active cu rezistenţă - exerciţii izometrice - exerciţii active asistate

Programul de recuperare în afecţiunile traumatice ale genunchiului la sportivi, în

funcţie de obiectivele fazelor de recuperare: 1) În faza acută, obictivele tratamentului de recuperare sunt centrate pe controlul

semnelor şi simptomelor acute ale leziunii, respectiv combaterea durerii şi inflamaţiei. Se realizează prin compresie tisulară locală, gheaţă - timp de 15-20 de minute de 2-3 ori pe zi, în primele 2-3 zile, posturi antideclive.

2) În faza subacută, obiectivul tratamentului este reprezentat de recuperare funcţională, adresându-se:

recuperării mobilităţii articulare şi extensibilităţii ţesuturilor moi, realizată prin tehnici de mobilizare pasivă, exerciţii active asistate, exerciţii active, în scopul prevenirii redorii şi ankilozei articulare.

recuperării forţei şi rezistenţei musculare, realizată prin exerciţii izometrice – care cresc forţa musculară protejând articulaţiile şi musculatura antagonistă şi exerciţii izotonice contrarezistive – care cresc rezistenţa musculară, în contextul funcţional care să asigure recuperarea paternurilor specifice de mişcare şi coordonarea mişcărilor efectuate.

recuperării rezistenţei la efort, realizată prin seturi de exerciţii izometrice sau prin seturi de exerciţii izotonice repetitive cu rezistenţă scăzută.

menţinerii fitness-ului cardiovascular pe toată durata acestei perioade. 3) În faza de reintegrare, obiectivul tratamentului vizează dezvoltarea funcţională şi a

abilităţilor sportive, adresându-se: refacerii biomecanice anterioare, realizată prin tehnici care promovează paternul specific de mişcare necesar sportului practicat;

întreţinerii fitness-ului cardiovascular, realizată prin condiţionarea la efort a sportivului pe masură ce acesta poate performa o activitate susţinută;

menţinerii forţei musculare, a flexibilităţii tisulare, a conditionării la efort şi a abilităţilor sportive, în scopul asigurării independenţei sportivului, precum şi în scopul prevenirii unor noi leziuni sau traumatisme.

170

În recuperarea sportivilor cu leziuni de menisc exerciţiile fizice urmăresc (Kiss, I., 1999):

Tabel nr.2. Etapele de recuperare şi obiectivele exerciţiilor fizice la sportivii cu

leziuni de menisc

Etapele de recuperare

Obiectivele exerciţiilor fizice

În prima etapă - menţinerea extensiei complete a genunchiului (în leziunile asociate) - redeşteptarea tonusului muscular al cvadricepsului;

În etapa a doua - iniţierea sprijinului parţial pe membrul inferior afectat - derularea pasului posterior, flexia genunchiului în timpul fazei

oscilante şi atacul solului cu talonul - tonifierea cvadricepsului

În etapa a treia - realizarea progresivă a sprijinului complet - refacerea forţei musculare a cvadricepsului, a ishiogambierilor

În etapa a patra - recuperarea activităţii sportive Protocoalele de recuperare funcţională a genunchiului după leziuni traumatice ale

meniscurilor, în funcţie de metodele terapeutice pot fi sintetizate în felul următor: A. Meniscectomie clasică (Kiss, I., 1999):

• reluarea activităţii normale şi a serviciului: la 21-30 de zilei în cazul meniscectomiei parţiale şi la 30-40 de zilei în cazul meniscectomiei totale sau bilaterale;

• reluarea activităţii sportive: la 30 de zile – în cazul meniscectomiei parţiale şi la 45 de zile – în cazul meniscectomiei totale sau bilaterale;

• reluarea sportului la performanţele anterioare la 70 de zile.

B. Meniscectomie artroscopică (Burcea C.C, 2011) • reluarea activităţii normale şi a lucrului la 7 zile; • reluarea activităţii sportive la 15 zile; • reluarea sportului la performanţele anterioare la 21 de zile.

C. Sutura de menisc (Marinescu, R., 2003):

• încărcarea membrului inferior afectat este permisă din prima zi postoperatorie; • recuperarea propriu-zisă începe după suprimarea imobilizării; • bicicleta ergometrică şi hidroterapia sunt permise după 6 săptămâni; • alergarea uşoară este permisă după 8 săptămâni; • activităţile atletice sunt permise după 16 săptămâni.

D. Transplantul de menisc (Marinescu, R., 2003):

• recuperarea începe după scoatere imobilizare (2-3 săptămâni); • reluarea activităţii: sedentar – o săptămână; activ – 3 săptămâni;

grea – 8 săptămâni; înot – 4 săptămâni; alergare, bicicleta, baschet – 12-16 săptămâni.

171

În ceea ce priveşte recuperarea sportivilor cu leziuni de ligament, exerciţiile fizice urmăresc (Kiss, I., 1999; Burcea C.C, 2011):

Tabel nr.3. Etapele de recuperare şi obiectivele exerciţiilor fizice la sportivii cu leziuni de ligamente

Etapele de recuperare Obiectivele exerciţiilor fizice În prima etapă

săptămâna a 3-a şi săptămânile 6-8 - eliberarea aparatului extensor - refacerea tonusului muscular inhibat de traumatism - învăţarea blocării active şi al controlului

cvadricepsului - reprogramarea lanţurilor kinetice normale

În etapa a doua săptămânile 6-8 şi săptămâna a 10-a

- reluarea sprijinului şi eliminarea atelei - recâştigarea controlului activ în condiţii de

încărcare a membrului inferior afectat, reprogramarea mersului şi a stabilităţii articulare

- kinetoterapia activo-pasivă şi activă în extensie - refacerea mişcărilor de rotaţie - intensificarea programului de izometrie pentru

cvadriceps pe ultimele 30° de extensie, iar pentru ischiogambieri în cursa externă şi în limitele pe care le permite flexia genunchiului

- kinetoterapia proprioceptivă statică în încărcare În etapa a treia

după a 10-a săptămână - intensificarea recuperării musculaturii - recuperarea ultimelor grade de amplitudine a

mişcărilor genunchiului - refacerea stabilităţii dinamice a articulaţiei - kinetoterapia proprioceptivă dinamică în încărcare

În etapa a patra reintegrarea în activitatea sportivă

- refacerea propriocepţiei - creşterea forţei musculare, a volumului muşchiului

şi a rezistenţei la efort; - reînceperea antrenamentul sportiv.

Protocoalele de recuperare funcţională a genunchiului după leziuni traumatice ale

ligamentelor, în funcţie de metodele terapeutice, pot fi sintetizate în felul următor:

A. În entorsele simple: programul terapeutic se derulează în patru faze. B. În entorsele cu laxitate ligamentară: programul terapeutic se derulează în cinci

faze. Celor patru faze ale entorselor simple li se adaugă o a cincea fază, respectiv faza preoperatorie.

Concluzii

Reuşita recuperării funcţionalităţii genunchiul depinde în egală măsură atât de actul chirurgical cât şi de programul de tonicizare (izometric, izokinetic, izotonic) privind realizarea contracţiei musculaturii membrului inferior – genunchi în lanţ kinetic închis şi lanţ kinetic deschis.

Eficacitatea, succesul recuperării funcţionale a genunchiului după leziuni traumatice depinde de alcătuirea protocoalele de recuperare în funcţie de metodele terapeutice utilizate.

Activitatea kinetoterapeutului îl obligă la o pregătire continuă teoretică şi metodică, nu numai în specialitatea sa ci şi în ramuri ale medicinei, cum sunt: fiziologia, biomecanica, chirurgia, ortopedia etc.

172

Propuneri Pentru creşterea eficienţei procesului de recuperare a genunchiului posttraumatic, este

necesară şi obligatorie focalizarea tuturor operaţiunilor şi procedurilor pe obiective operaţionale kinetoterapeutice concrete.

Intervenţia prin kinetoterapie în recuperarea funţională a genunchiului la sportivii de performanţă după leziuni traumatice trebuie să se realizeze prin combinaţia dintre metode, mijloace, materiale ajutătoare, principii, reguli, forme de organizare a procesului de refacere.

Bibliografie • Burcea C.C., (2011), Implementation of the individualized therapeutic schemes in

the kinesitherapy of the posttraumatic knee in the proffesional athletes, International Scientific Conference "Physical Education, Sport and Health Piteşti", Nov. 18-19, Piteşti,

• Burcea C.C. (2011), The kinesitherapeutic management applied in the functional recovery of the knee in profesional athletes after traumatic meniscus lesion, Forumul Ştiinţific Naţional Universitar Ediţia a III-a a finalei competiţiei ştiinţifice” Impactul finalităţilor sistemului educaţional şi de cercetare ştiinţifică asupra performanţei sportive din România”, Dec. 09-10, Bucureşti,

• Cordun, M., (1999), Kinetologie medicală, Editura Axa, Bucureşti, • Kiss, I., (1999), Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală în afecţiunile

aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, • Marinescu, R., (2003), Chirurgia reparatorie a meniscului - tehnici artroscopice,

Editura Universitară “Carol Davila”, Bucureşti, • Postolache, N., (2007), Istoria universală a kinetoterapiei, Editura Fundaţiei

România de Mâine, Bucureşti, • Rennison, M., (1996), Open versus closed chain kinetic exercises after cruciate

ligament reconstruction. A prospective randomized study, Am J Sports Medicine, Jan-Feb, 24(1),

• Sabău, E., (2008), Refacere-Recuperare: kinetoterapie în activitatea sportivă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

• Sbenghe, T., (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti,

• Shelbourne, K.D.; Nitz, P., (1990), Accelerated rehabilitation after anterior cruciate ligament reconstruction, Am J Sports Medicine, May-Jun, 18(3).