metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

Upload: hdrfth

Post on 08-Jul-2018

249 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    1/61

     

    PRELEGEREA V

     Metode și metodologii de cercetarea realității sociale

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    2/61

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    3/61

     

     Așa cum am văzut mai sus, o clasificare aștiințelor deosebește între științele naturii și

    cele socio-umane în funcție de obiectul și

    metoda de cercetare. Deși natura obiectului de

    cercetare este, fără îndoială, un subiect demaxim interes, ne vom opri pe parcursul

    acestei prelegeri doar asupra considerațiilor

    metodologice.

    5.1. Principiile cunoașterii sociale 

    Cunoaşterea comună, numită adeseori

    spontană, cotidiană  sau la nivelul simţului

    comun, este reprezentată de o sumă de

    cunoştinţe desprinse din experiența (social saupersonală) individuală. Cu alte cuvinte, cu-

    noaşterea comună reprezintă un sistem de

    reprezentări, cunoştinţe, explicaţii şi interpret-

    tări obţinute în mod spontan, fără o cercetare

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    4/61

    sistematică şi după modele ştiinţifice, ci doar

    pe baza activităţilor şi în contextele obişnuite

    (loc de muncă, familie, organizaţii politice,

    cercuri de prieteni, etc.)1.

    Serge Moscovici şi Milles Hewstone

    definesc simţul comun ca pe un corpus de

    cunoştinţe fondat pe tradiţiile împărtăşite şi

    îmbogăţite de mii de observaţii şi experienţe

    sancţionate de practică. Simţul comun se

    derulează în două etape: în mod spontan, o

    imagine imprecisă produsă de mecanismepsihice necontrolate raţional, şi în extra-

    polarea explicaţiilor de la situaţiile trecute la

    cele prezente sau viitoare. Simţul comun are

    două forme esenţiale: simţ comun de primămână, care reprezintă ansamblul cunoştinţelor

    spontane fondate pe experienţa directă a

    agenţilor cunoscători, şi simţ comun de mână

    a doua, adică ansamblul cunoştinţelor ştiinţi-

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    5/61

    fice transformate în imagini şi folosite în

    practică.2 Informaţiile pe care indivizii le deţin

    despre persoana lor, despre contextele şi

    activităţile în care sunt nemijlocit implicaţi se

    dovedesc a fi foarte importante, nu doar

    pentru propria lor conduită, ci şi pentru

    investigaţiile sistematice de anvergură pentrucă datele culese prin interviuri, chestionare,

    discuţii de grup sau alte tehnici reprezintă

    materia primă de bază în construcţiile

    ulterioare, oricât de dezvoltate şi subtile apar

    ele în final.

    După Petru Iluţ principalele limite ale

    cunoaşterii comune sunt:

     

    subiectivitatea, interesele, aspiraţiile şi

     valorile unei persoane sau ale unui grup social

    care poate deforma percepţia corectă a

    realităţii;

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    6/61

      viziunea de tunel, adică alegerea unui

    detaliu şi opacizarea tuturor celorlalte, pentru

    a interpreta întreaga situaţie prin prisma

    detaliului selectat;

      supra-generalizarea sau tendinţa de a

    generaliza şi absolutiza pe marginea unei

    situaţii specifice la fenomenul ca atare;  confundarea legăturilor aparente cu cele

    reale dintre variabile şi factori datorită

    registrului restrâns de cazuri cu care operează;

     

    lipsa preciziei, exactitatea, constatărilesimţului comun întrucât acestea sunt

    formulate în termeni vagi şi nu sunt bazate pe

    numărare şi/sau măsurare;

      efectul falsului consens care înseamnă faptul

    că indivizii au tendinţa de a se considera, în

    ceea ce priveşte acţiunile, judecăţile şi modul

    lor general de comportare, mult mai

    asemănători cu semenii lor decât sunt în

    realitate;

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    7/61

      neluarea în consideraţie a efectului

     încadrării care constă în aceea că prejudecăţile

    şi aprecierile noastre cu privire la diferite

    obiecte, persoane, instituţii şi probleme sociale

    sunt afectate în mare măsură de felul în care

    este prezentată informaţia despre ele;

     

    efectul ancorări prin care se înţelege că, în judecăţile noastre apreciative, contează şi

    punctul de referinţă de la care pornim;

      mecanismele simulării mentale care se

    desfăşoară după minimul efort, prin simulărimentale înţelegându-se faptul că reacţiile

    noastre la diferite evenimente depind nu

    numai de evenimentele în sine, ci şi de

    scenariile alternative pe care le provoacă.3 

    Spre deosebire de cunoașterea comună,

    cunoaşterea ştiinţifică reprezintă principala

    cale de cunoaştere a comportamentelor indivi-

    duale şi de grup, a faptelor, a fenomenelor şi

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    8/61

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    9/61

      principiul cognoscibilităţii – lumea înconju-

    rătoare poate fi cunoscută prin observaţii

    obiective;

      principiile raţionalităţii şi regularităţii   –

    lumea externă poate fi cunoscută pe cale logică

    şi fenomenele din lumea înconjurătoare se

    produc în mod logic.4 

    În domeniul socioumanului distanţa

    dintre cunoaşterea comună şi cea ştiinţifică

    este mult mai mică decât în cadrul științelor

    naturii. Factorii care influenţează trecerea de

    la cunoaşterea comună la cea ştiinţifică sunt

    enculturaţia (transmiterea culturii de la o

    generaţie la alta); limba, ca element al culturii

    şi socializarea, adică procesul de formare apersonalităţii în acord cu normele şi valorile

    societăţii în care individul se naşte şi trăieşte.

    Cercetătorul, fiind adesori parte a realității

    studiate, nu reuşeşte să se detaşeze definitiv de

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    10/61

    cunoaşterea comună și de aceea „relaţia dintre

    cele două tipuri de cunoaştere este dialectică,

    de negare şi de preluare, implicând ruptura,

    dar şi continuitatea”5.

    5.2. Cercetare și metodă.

     Altfel spus, cunoașterea științifică, spredeosebirea de cea comună, stă sub semnul

    paradigmei aristotelice asupra cunoașterii,

    metoda având în acest context un statut

    privilegiat.

     Am văzut mai sus cum R. Descartes

    accentua rolul metodei în efortul de

    cunoaștere. Pentru gânditorul frncez, metoda

    reprezintă  puterea de a judeca bine şi de adistinge prin aceasta adevărul de fals, ceea ce

    este propriu raţiunii cugetătoare. Metoda, ce

    derivă din raţiune, este un produs şi un

    instrument al acesteia, este calea prin care

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    11/61

    raţiunea devine cunoscătoare, întrucât ea este

    cea care, singură, conduce la descoperirea şi

     înţelegerea obiectului cercetării. Metoda este

    cea care ne oferă o cunoaştere clară despre tot

    ceea ce este util în viaţă.

    Pentru Descartes, metoda întruneşte

     virtuţiile necesare pentru a orienta raţiunea

    spre aflarea adevărului, ba chiar “este mult

    mai folositor să nu te apuci niciodată să cauţi

    adevărul, decât să faci treaba asta fără

    metodă”6. Acuzând logica aristotelică, dar şi pecea clădită pe acest fundament, de sterilitate în

    planul creaţiei, metoda carteziană stabileşte ca

    o primă şi cea mai importantă regulă de

    cercetare riguroasă în ştiinţă şi filosofie, aceea“de a nu accepta niciodată un lucru ca ade-

     vărat dacă nu-mi apare astfel în mod evident”7.

    Numită şi regulă a evidenţei , aceasta

     întemeiază de fapt raţionalismul cartezian,

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    12/61

    care cere să se renunţe la orice presupoziţie şi

    prejudecată, luate ca nemijlocit adevărate, şi

    să fie trecute prin filtrul raţiunii toate

    cunoştinţele, admiţându-le ca adevărate

    numai pe acela care, în mod clar şi distinct, ne

    apar ca adevărate. Este în fond întemeierea

     îndoielii metodice, având caracter general,asupra datelor obţinute pe cale senzorială,

    inclusiv asupra datelor obţinute asupra

    existenţei lumii, până la acele lucruri simple,

    pe care gândirea este în stare să le cunoască în

    mod cert şi neîndoielnic. În primă parte a

     Principiilor Filosofiei   intitulată  Principiile

    cunoaşterii omeneşti , Descartes stăruie asupra

    acestei îndoieli metodice, căreia vrea să-i dea o

    dimensiune ştiinţifică, nu ca scop, ci ca mijloc

    de cunoaştere, eliberând-se în acest mod de

    aura sceptică8.  “Nu că i-aş fi imitat în această

    privinţă pe sceptici, scrie Descartes, care se

     îndoiesc pentru a se îndoi şi se arată întot-

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    13/61

    deauna nehotărâţi, ci dimpotrivă scopul meu

    nu tinde să-mi dea decât certitudine şi să

     înlăture pământul sau nisipurile mişcătoare

    pentru a gasi stâncă sau argilă”9.

    Proclamând îndoiala metodică, drept

    punct de plecare a cugetării filosofice şi

    ştiinţifice, Descartes nu dă expresie unei stări

    de criză a conştiinţei cunoscătoare, ci unei

    atitudini de critică profundă, metodică, pentru

    a putea afirma posibilitatea cunoaşterii.

     Această îndoială, subliniază Descartes, are rostşi sens doar atunci “când începem a ne dedica

    cercetării adevărului”10. În viaţa de toate zilele

    ea nu are nici utilitate şi nici rost.

    În accepţiunea carteziană însă, există un

    singur adevăr ce rezistă în faţa îndoielii, oricât

    s-ar strădui ea să-l submineze, şi care poate

    constitui temelia trainică a cunoaşterii

    depline. Acest adevăr este îndoiala însăşi. Dar

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    14/61

    această îndoială nu reprezintă negarea

    existenţei în sine a lucrurilor, a obiectului

    cunoaşterii. Altul este scopul, şi anume faptul

    că existenţa acestor lucruri este incertă,

     îndoielnică dacă le cunoaştem pe cale

    senzorială, pentru că simţurile sunt

     înşelătoare. “Ştim din experienţă, scrieDescartes, că simţurile ne-au înşelat în mai

    multe împrejurări, şi ar fi o imprudenţa să ne

     încredem prea mult în cele ce ne-au înşelat”11.

    De aceea, rostul îndoielii rezidă în eliminarea

    oricăror judecăţi necontrolate, a oricăror

    prejudecăţi de origine senzorială instalate în

    cuget. Extinsă asupra întregii lumi obiectuale,

     îndoiala duce la aflarea nemijlocită, cu deplina

    certitudine şi autenticitate, mai întâi a

    conştiinţei de sine, a gândirii însăşi, care are

    semnificaţia de a fi  EU . Prezenţa îndoielii

    dezvăluie existenţa minţii cugetătoare, a

    subiectului epistemic. Este (re)descoperită 

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    15/61

    (dacă ne gândim la Socrate) subiectivitatea.

    Nu ne-am putea îndoi fără a fi, aceasta este

    prima cunoaştere sigură ce o putem dobândi.

    “În timp ce respingem orice lucru de care ne-

    am putea îndoi, scrie Descartes, şi chiar dacă

    ne prefacem că totul e fals, ne e uşor să

    presupunem că n-ar există nici Dumnezeu,nici cer, nici pământ, că n-am avea nici corp,

    dar, cu toate acestea, nu am putea presupune

    că nu existăm în timp ce ne îndoim de

    adevărul acestor lucruri; pentru că nu putem

    accepta să concepem că ceea ce gândeşte n-ar

    exista cu adevărat tocmai atunci când

    gândeşte“12.  Dubito ergo cogito, cogito ergo

    sum era primul adevăr al filosofiei cartesiene,

    şi, paradoxal, nu era o intuiţie, ci o observaţie

     bazată mai degrabă pe experienţa senzorială şi

    subiectivă, decât pe deducţii logice sau

    matematice. “Această concluzie, scrie Descar-

    tes, gândesc, deci sunt , este prima şi cea mai

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    16/61

    sigură ce se prezintă celui care îşi conduce

    gândurile în ordine”13.

    Cu alte cuvinte, metoda îşi are originea

     în sfera raţiunii ca formă ordonată şi orientată

    intenţional în direcţia descoperirii şi cunoaş-

    terii adevărului despre obiectele asupra cărora

     îşi îndreaptă atenţia. Insă, dacă raţiunea

    rămâne interioară şi proprie spiritului cunos-

    cător al cercetătorului, metoda, consideră prof.

    Enăchescu, devine acţiune exterioară, atât ca

    model de a gândi, cât şi ca instrument algândirii, ea fiind prin aceasta o manifestare a

    raţiunii în act. Cu ajutorul ei se face trecerea

    de la ignoranţă la cunoaştere14.

     Având drept scop primordial aflarea ade-

     vărului, cercetarea trebuie să stea sub semnul

    metodei. Recuperând istoria temei, C-tin

    Enăchescu distinge câteva principale linii de

    forță:

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    17/61

    1. Socrate urmăreşte descoperirea adevă-

    rului prin metoda dialectică, ce constă în

    întrebări   şi răspunsuri . Considerând că toate

    cunoştinţele sunt depozitate în interiorul

    persoanei, un dialog condus cu abilitate va

    determina interlocutorul să deducă adevărul,

    aflat în mod a-prioric în conștiința acestuia;

    2. Metoda lui Aristotel are consistenţa

    ordinii unui raţionament logic ce se desfăşoară

    liniar între două momente, ipotetic şi de-

    ductiv, care derivă succesiv unul din celălalt.Totul se desfăşoară între „dacă” şi „atunci”;

    3. Gândirea stoicilor este dominată de

     îndoială. Ei pun problema cauzei, dar nu o

    rezolvă, adoptând o atitudine de rezervă.

     Aceasta este ca o barieră pe care nu o

    depăşesc, considerând totul ca fiind un  fatum 

    căruia nu i te poţi împotrivi şi care astfel

     închide orice posibilitate de înaintare.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    18/61

    4. Sfântul Augustin va depăşi acest

    stadiu, transferând îndoiala din planul gândirii

     în cel al descoperirii, întrucât cel care se

     îndoieşte face un act de gândire, iar aceasta

    este o dovadă a faptului că el, gândind, există.

    Pentru el, îndoiala iese de sub imperiul

    fatalului şi devine certitudine a faptului că,gândind, omul există şi, existând, se poate

    cunoaşte atât pe sine, cât şi lumea sa;

    5. La Sfântul Toma din Aquino,

    cunoaşterea este o chestiune a intelectului carese pune de acord cu realitatea. Adevărul va

    rezulta în mod exclusiv şi indubitabil din

    acordul dintre lucruri şi intelect: adequatio rei

    et intellectus. Revenind în felul acesta lamodelul de cunoaştere aristotelic, orice îndo-

    ială este înlocuită cu certitudinea;

    6. Imm. Kant face distincţia, în ceea ce

    priveşte metoda de cunoaştere, între empiric şi

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    19/61

    transcendental. Sesizând eșecul tuturor episte-

    mologiilor fundaționiste, el distinge o moda-

    litate de cunoaştere analitică, prin intuiţie, şi o

    modalitate de cunoaştere sintetică, prin

    concept. Pentru el, orice cunoaştere trebuie

    susţinută de  faptele care o probează. Faptele

    ce vin din experienţă reprezintă cunoaştereaanalitică, pe când faptele interioare pe care ni

    le reprezentăm, diferite de experienţă, repre-

    zintă cunoaşterea sintetică, de factură con-

    ceptuală. Conceptele reprezintă sinteza ultimă

    a cunoaşterii şi ele sunt certitudini. Pentru

    Imm. Kant, cel care operează actele noastre de

    cunoaştere este intelectul. El este pus în raport

    cu conştiinţa.

    7. La G. W. F. Hegel, analiza cunoaşterii

    prin metodă este mult mai complexă şi mai

    nuanţată. El face de la început o delimitare

     între ideea absolută  şi metodă, cea de-a doua

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    20/61

    derivând din prima. Pentru el, ideea absolută 

    reprezintă identitatea ideii teoretice cu ideea

    practică. Ea reprezintă un scop încă neatins 

    sau o sinteză a năzuinţei . Ideea absolută este

    un concept raţional, pe când ideea practică

    este fiinţa concretă a ideii.

    8. Referindu-se la cunoaştere, Fr.

    Nietzsche afirmă că noi nu putem cunoaşte

    decât un univers construit de noi înşine. Se

    pune astfel accentul pe cunoaşterea subiectivă

    sau, mai exact, pe opoziţia dintre obiect , ca datal realităţii, şi subiect , care este persoana

    cunoscătoare;

    9. Pentru J. Maritain, cunoaşterea este

    un dublu proces care, metodologic vorbind,

    presupune două momente obligatorii ce se

    succedă: despărţirea  obiectului cunoaşterii în

    părţile sale componente şi, ulterior, reunirea 

    acestora. Astfel, cunoaşterea este o analiză şi o

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    21/61

    sinteză operată metodic succesiv. Rezultatul

    cunoaşterii va fi un simili-obiect   care

     înlocuieşte obiectul ce există în mod real în

    realitate cu cel rezultat din cunoaştere15.

    În concluzie, parafrazându-l pe

    Descartes, Fiinţa cugetătoare este, prin natura

    sa, subiectivă. Din acest motiv este necesară

    adoptarea unei anumite „discipline metodice”

    a spiritului cunoscător al fiinţei care cerce-

    tează. Corectarea sau, mai exact, conformarea

    spiritului cercetătorului cu rigorile metodeiimpun un acord între raţiunea cunoscătoare 

    şi atitudinea subiectivă  a acestuia. În scopul

    realizării acestui acord, R. Descartes ne

    propune câteva „reguli de îndreptare şieducare a spiritului”16  care să „întărească”

    metoda, stabilindu-se astfel un acord între

    „subiect” şi „metodă”. Prin acest acord se

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    22/61

    poate realiza o unitate de gândire şi de

    atitudine între fiinţa cugetătoare şi metodă17.

    5.3. Tipurile metodelor filosofice

    În lucrarea domniei sale, prof. C-tin

    Enăchescu realizează o sinteză a principalelor

    metode de cercetare dinspre filosofie:

    a. Metoda comprehensivă. Introdusă

    şi aplicată de K. Jaspers urmăreşte cunoaş-

    terea intelectuală a naturii lucrurilor sau a

    fenomenelor, a cauzelor şi scopurilor acestora.

    Ea este o cunoaştere printr-o intuiţie sintetică

    a experienţei trăite;

     b. Metoda filosofică a analizei

    existenţei. Aceasta reprezintă cercetarea

    axată pe înţelegerea clară a existenţei umane

    (K. Jaspers). Ea este mai puţin interesată de

    descrierile şi analizele concrete, decât de

    explicarea faptelor, a formelor vieţii psihice;

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    23/61

    c. Metoda hermeneutică. Ea are ca

    obiectiv interpretarea semnificaţiei actelor

    umane;

    d. Metoda fenomenologică.

    Introdusă în filosofie de Ed. Husserl, studiază

    fenomenele psihice sau, mai exact, faptele de

    conştiinţă ale persoanei. Ea urmăreşte

    elaborarea unei psihologii propriu-zise, în care

    observarea şi descrierea realităţii să facă pe cât

    posibil abstracţie de orice cunoaştere preala-

     bilă provenită din experienţă18.

    5.4. Metodologia cercetării socio-umane

    Putem definii metodologia cercetării

    socioumane ca un corpus de demersuri te-oretice, tehnice şi epistemologice pe care le

     întreprinde cercetătorul faptelor sociale

    pentru a putea cunoaşte geneza, evoluţia şi

    dispoziţia acestui gen de fapte19.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    24/61

    Sociologul francez Émile Durkheim este

    primul care abordează problema metodologiei

    sociologice în lucrarea sa  Regulile metodei

    sociologice. El insistă asupra tuturor demersu-

    rilor necesare actului cunoaşterii de la rigoarea

    definirii faptului social la „orice fenomen ce

    are loc înăuntrul societăţii, dacă el prezintăcâtuşi de puţin, cu oarecare generalitate, vreun

    interes social”20, şi până la ordonarea me-

    ticuloasă a informaţiilor din documentele

    statistice. 

    Metodologia în ştiinţele sociale şi

    comportamentale are două laturi: analiza

    critică a activităţii de cercetare şi formularea

    unor propuneri pentru perfecţionarea acesteiactivităţi. Paul Lazarsfeld (1959) considera că

    metodologia are şase teme principale:

    delimitarea obiectului de studiu în cercetările

    empirice, analiza conceptelor, analiza

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    25/61

    metodelor şi tehnicilor de cercetare, analiza

    raportului dintre metodele şi tehnicile

    utilizate, şi sistematizarea datelor obţinute în

    cercetarea empirică şi formalizarea raţiona-

    mentelor.21 

    În conţinutul conceptului „metodologia

    cercetării în ştiinţele sociale” regăsim trei

    niveluri diferite de ordonare a demersurilor pe

    care le presupune actul cunoaşteri ştiinţifice a

    faptelor sociale:

    1. nivelul teoretic  în care cercetătorul

    trebuie să-şi clarifice cu exactitate nivelul la

    care a ajuns cunoaşterea sociologică a

    domeniului pe care îl cercetează, să facă o

    analiză critică a aparatului conceptual în care

    este reflectată realitatea socială devenită obiect

    al cercetării ştiinţifice, să formuleze cu

    claritate ipoteze generale şi ipoteze de lucru;

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    26/61

    2. 

    nivelul tehnic  în care cercetătorul

    utilizează un ansamblu de metode, tehnici,

    instrumente cu ajutorul cărora devine posibilă

    dezvăluirea a ceea ce este esenţial, stabil în

    universul faptelor sociale concrete în care se

    desfăşoară viaţa individului şi a grupurilor

    umane;3.

     

    nivelul epistemologic  în care un

    autentic cercetător ştiinţific al vieţii sociale va

    putea fi numai acela care va avea capacitatea

    de a distinge ceea ce sunt şi fac oamenii în

    mod real de ceea ce spun sau ar dori ei să fie şi

    să facă.22 

    Toate aceste considerente îl determină

    pe profesorul ieșean Vasile Miftode să afirmecă cea mai bună practică în metodologie o

    constituie o bună teorie şi că cercetătorul

    trebuie să aibă o „temeinică pregătire

    epistemologică şi metodologică”23.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    27/61

    Teoriile ordonează conceptele în serii,

    pentru a defini şi explica un anume fenomen.

    După cum arătau Strauss şi Corbin, teoria

    constă în relaţii plauzibile între concepte şi

    serii de concepte. Conceptele sunt idei bine

    precizate, derivate dintr-un model anume.

    Exemple de concepte sunt „funcţie socială”,„stimul-răspuns”, „definirea situaţiei” şi

    „metoda documentară a interpretării”.

    Conceptele furnizează nişte moduri de

    abordare a lumii, esenţiale în definirea unei

    probleme de cercetare.24 

     Alegerea metodelor de cercetare depinde

    nemijlocit de natura fenomenelor studiate, ca

    şi de teoria la care se revendică studiul. Alegerea depinde, însă, şi de accesibilitatea

    metodelor şi tehnicilor, de existenţa sau nu a

    instrumentelor de investigaţie adecvate, de

    resursele financiare, de intervalul de timp pe

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    28/61

    care îl avem la dispoziţie pentru efectuarea

    studiului, de profunzimea dorită a

    concluziilor.25 

    În ordinea preocupărilor noastre va

    trebui operată și o distincție între ceea ce

     înțelegem prim metode, tehnici şi instrumente

    ale cercetării.

    În ceea ce privește metoda, Septimiu

    Chelcea propune următoarea taxonomie:

     

    După criteriul temporal:

     –  metode transversale  care urmăresc

    descoperirea relaţiilor între laturile, aspectele,

    fenomenele şi procesele socioumane la un

    moment dat: observaţia, ancheta, testepsihologice, teste sociometrice.

     –  metode longitudinale  care studiază evoluţia

    fenomenelor: biografia, studiu de caz, studiile

    panel.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    29/61

     După reactivitate, adică gradul de intervenţie

    a cercetătorului asupra obiectului de studiu:

     metode experimentale: experimentul

    sociologic, experimentul psihologic.

      metode cvasi-experimentale: ancheta,

    sondajul de opinie, biografia socială.

     

    metode de observaţie: studiul documentelorsociale, observaţia.

     După numărul unităţilor sociale luate în

    studiu:

     

    metode statice  care desemneazăinvestigarea unui număr mare de unităţi so-

    ciale: anchetele socio-demografice, sondajele

    de opinie, analizele matematico-statistice.

      metode cazuistice  care semnifică studiul

    integral al câtorva unităţi sau fenomene

    socioumane: biografia, studiul de caz, mono-

    grafia sociologică, etc.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    30/61

      După locul ocupat în procesul investigaţiei

    empirice

      metode de culegere a informaţiilor:

     înregistrare statică, studiu de teren, ancheta

      metode de prelucrare a informaţiilor:

    metode calitative şi metode cantitative

     

    metode de interpretare a datelor cercetării:metode comparative şi metode inter-

    pretative26.

    La rândul său, profesorul Lazăr Vlăs-

    ceanu arăta că orice metodă nu eşantionează 

    realitatea, ci o fragmentează şi oarecum o

     forţează să evoce semnificaţiile aşteptate prin

    teoria care a fundamentat-o. Metoda este

    selectivă, această selectivitate îşi are germenii în teoria care a ghidat elaborarea ei ca mod de

    investigare şi ordonare a semnificaţiilor fapte-

    lor sociale. Oricât de standardizate ar fi meto-

    dele de cercetare ştiinţifică nu pot fi inde-

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    31/61

    pendente de o teorie referenţială. Numai

    satisfacerea deplină a exigenţelor epistemo-

    logice (care sunt la origine teoretice şi care

    determină puternice „ecouri” în metodă şi

    metodologie) poate însemna saltul spre

    maturitate al ştiinţei „cunoaşterii de sine a

    societăţii” şi poate influenţa favorabildezvoltarea tuturor disciplinelor socio-

    umane.27 

    Tehnicile reprezintă formele concrete pe

    care le îmbracă metodele, fiind deci posibil cauna şi aceeaşi metodă să se realizeze cu

    ajutorul unor tehnici diferite. Din  Dicţionarul

    de filozofie  aflăm ca termenul de „tehnică”

    provine din gr. tekne – procedeu, vicleşug – şidesemnează ansamblul de prescripţii

    metodologice (reguli, procedee) pentru o

    acţiune eficientă atât în sfera producţiei

    materiale, cât şi în sfera producţiei spirituale

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    32/61

    (tehnici de cunoaştere, de calcul, de creaţie)

    precum şi în cadrul altor acţiuni umane

    (tehnici de luptă, sportive).

    Tehnica reprezintă, aşadar, maniera de

    acţiune, de utilizare a instrumentelor de

    investigaţie, care nu sunt altceva decât

    uneltele materiale (foaie de observaţie, fişă de

     înregistrare, ghid de interviu, test creion-

    hârtie sau aparat etc.) de care se slujeşte

    cercetătorul pentru cunoaşterea ştiinţifică a

    fenomenelor socioumane.

    Instrumentul de investigaţie este un

    mijloc ce poate îmbrăca o formă mai mult sau

    mai puţin materială, cu ajutorul căreia se

    captează informaţia, fiind acel ceva ce se

    interpune între cercetător şi realitatea

    studiată.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    33/61

    În concluzie, Dacă o metodă sau alta, o

    tehnică sau un procedeu oarecare ne permite

    să atingem anumite obiective pe parcursul

    unei cercetării sociale, metodologia cercetă-

    rilor socioumane ghidează întregul act al

    cunoaşterii de la delimitarea obiectului de

    studiu până la reconstruirea în plan teoretic arealităţii sociale cercetate. Această afirmaţie

    conduce la ideea că, într-o cercetare concretă,

    se folosesc, de regulă, concomitent, mai multe

    metode pentru a depăşi limitele cognitive ale

    fiecăruia şi pentru a evidenţia faptele sociale

    aşa cum sunt ele în realitate şi nu cum am dori

    noi – prin prisma propriei subiectivităţi – să

    fie.28 

    5.5. Metode calitative vs Metode

    cantitative

    Metoda se naşte din nevoia intelectului

    de a răspunde la propriile interogaţii, fie

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    34/61

    referitoare la natura lumii fizice, fie referitoare

    la natura omului29. 

    În general, se consideră că abordarea

    cantitativă este cea care se bazează pe tehnici

    structurate  (experiment, anchetă cu chestio-

    nar standardizat, plan observaţional riguros,

    etc.), pe când cea calitativă uzează de tehnici

    nonstructurate  (observaţia coparticipativă,

    interviuri individuale intensive, interviuri de

    grup, studii de caz, analiza autobiografiilor).

    Distincția dintre cele două nu trebuie

    privită însă în maniera disjuncției exclusive.

    Ele sunt complementare. Bunăoară, elabo-

    rarea unui chestionar ar trebui să fie,

     îndeosebi în cazul unor populaţii sau probleme

    mai puţin cunoscute, de un studiu pregătitor,

     în care să se folosească interviuri individuale şi

    de grup libere şi de profunzime, analize de

    documente, autobiografii etc. Sau, tot aşa de

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    35/61

     bine, în urma aplicării unui chestionar se

    poate trece şi la utilizarea altor metode, inten-

    siv-calitative.

    1.  În general, cercetarea cantitativă 

    este privită ca o investigaţie realizată pentru a

    se descoperi cât de mulţi oameni au păreri

    similare sau caracteristici particulare. Este

    abordarea cea mai frecvent utilizată pentru

    obţinerea datelor de piaţă, și se bazează pe:

    interviuri faţă în faţă, la domiciliul

    respondentului sau în sediul companiei,interviuri în locaţie centrală, interviuri

    telefonice asistate de calculator, interviuri on-

    line (prin internet), chestionare scrise si

    trimise prin poştă, 

    in-hall tests adică testareaunor produse cu ajutorul consumatorilor, etc.

    Folosind metode statistice, metodele cantita-

    tive se bazează pe măsurarea numerică a unor

    aspecte specifice ale fenomenelor studiate. Pe

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    36/61

     baza cazurilor particulare se abstractizează cu

    scopul obţinerii de descrieri generale sau

    pentru testarea ipotezelor. Cercetările cantita-

    tive urmăresc realizarea unor măsurători şi

    analize ce pot fi cu uşurinţă refăcute.30 

    Septimiu Chelcea consideră că cerce-

    tarea cantitativă a vieţii sociale este subsumată

    pozitivismului şi preia modelul cunoaşterii din

    ştiinţele naturii31. Părintele pozitivismului,

     Auguste Comte, în Cours de philosophie pos-

    itive  pleda pentru cunoaşterea pozitivă(exactă) a faptelor sociale, apelându-se la

    metodele consacrate în ştiinţele naturii.

    Metodele statistice precis definite pe

    care se bazează cercetarea cantitativă consti-

    tuie modele formale abstracte care pot fi

    aplicate în orice cercetare, chiar în cazul în

    care variabilele nu pot fi uşor măsurate

    cantitativ.32  Din punctul de vedere al lui

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    37/61

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    38/61

    În acest context, David Silverman, avea

    să aducă următoarele critici cercetării cantita-

    tive:

    o  Cercetarea cantitativă poate atinge o

    „stare de funcţionare rapidă” implicând foarte

    puţin sau deloc contactul cu oamenii în

    „câmpul de cercetare”;

    o  Corelaţiile statistice se pot baza pe

     variabile care, în cadrul unor interacţiuni

    neprovocate, sunt definite în mod arbitrar;

    Interpretarea sensului corelaţiilor poateimplica raţionamente similare celor cotidiene,

    pe care ştiinţa încearcă să le evite;

    o  Urmărirea fenomenelor măsurabile poate

     însemna că diverse judecăţi de valoare se vorstrecura neobservate în cercetare, ducând la

    abordarea unor concepte extrem de proble-

    matice şi cu un coeficient redus de siguranţă,

    cum ar fi „delincvenţă” sau „inteligenţă”;

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    39/61

    o  Odată acceptat faptul că testarea

    ipotezelor este importantă, o statistică pur

    logică poate neglija determinarea acestor

    ipoteze, nereuşind un demers real de degajare

    a lor din datele obţinute34.

    2. Cercetările calitative au fost multă

     vreme considerate rudele sărace ale cercetării

    ştiinţifice, devalorizate fiindcă nu răspundeau

    criteriilor împrumutate din ştiinţele exacte şi

    naturale. Și totuși, metodologiile calitative au

    cunoscut, încă de prin anii '60, o dezvoltareconsiderabilă, iar începând cu anii '80, ele fac

    obiectul unei reflecţii aprofundate, formu-

    lându-li-se reguli şi asigurându-li-se validi-

    tatea şi legitimitatea35

    .

    Trei ar fi particularităţile metodologiilor

    calitative ce ar trebui subliniate întru început:

    Prima este rezultatul faptului că ea in-

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    40/61

    teresează diverse discipline ale ştiinţelor

    socioumane (în special antropologia, istoria,

    sociologia, psihologia clinică şi cea socială) şi,

    ca urmare a acestui fapt, prin circulaţia

    modelelor teoretico-empirice, permite fiecă-

    reia dintre ele să beneficieze de aporturile

    tehnicilor elaborate şi abordate de disciplinele învecinate. Se ştie că abordările calitative sunt

    de patru tipuri, adeseori fiind asociate în

    aceeaşi cercetare, mai ales dacă este vorba

    despre un studiu de teren sau de caz:

    observaţia participantă, discuţia individuală şi

    cea de grup şi studierea documentelor (scrise

    sau audio-vizuale).

    Cea de-a doua particularitate este că the-nicile calitative pot fi aplicate diferitelor aspec-

    te ale realităţii sociale, culturale şi psihologice:

     viaţa unui grup (obiceiurile sale, credinţele,

    structurile gândirii, codurile de conduită),

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    41/61

    reacţiile indivizilor sau ale colectivităţilor la un

    eveniment care apare în istoria lor (o boală, un

    accident natural sau tehnic, o schimbare

    politică etc), procesele şi schimburile verbale

    care se dezvoltă în diverse situaţii de interac-

    ţiune interindividuală sau intergrup, repre-

    zentările împărtăşite într-o formaţiune socialăprivind unele persoane, obiecte, fenomene

    care au importanţă pentru membrii săi,

    experienţa trăită în viaţa cotidiană de către

    actorii sociali etc.

    În fine, cea de-a treia particularitate este

    că abordarea calitativă a fost preconizată

    foarte devreme în istorie de către ştiinţele

    socioumane într-un cadru social şi cultural.Prin urmare, este mult mai adecvat să vorbim

    despre un regim de interes, decât despre o

    cucerire sau o revoluţie epistemologică36.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    42/61

    Dezvoltarea metodologiilor calitative şi,

    mai ales, adecvarea lor la exigenţele rigorii pe

    care o implică demersul ştiinţific provin dintr-

    o dublă necesitate: practică şi teoretică.

    Tocmai în câmpul aplicării ştiinţelor

    socioumane şi sociale la rezolvarea

    problemelor practice, cererea de materie decercetare calitativă s-a făcut simţită cel mai

    mult, conducând la rafinarea procedurilor. ”Pe

    plan teoretic, evoluţia epistemologică sau

    revoluţiile din cadrul paradigmelor de cerce-

    tare au dus la abandonarea unei criteriologii

    pozitiviste şi la apariţia grijii faţă de calitate,

    fapt ce a permis găsirea unor răspunsuri la

    exigenţele impuse de caracteristicile proprii

    fenomenelor umane şi sociale. Aşadar, diferiţi

    autori ce apără demersul calitativ sunt de

    acord să sublinieze că acest fapt este singurul

    care autorizează o cuprindere holistică,

    naturală, dinamică a fenomenelor studiate”37

    .

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    43/61

    Ţinând cont de complexitatea

    fenomenelor studiate, în privinţa faptului

    trebuie să luăm în considerare nu numai

    conduitele şi reprezentările, ci contextele şi

    mişcările istorice în care acestea se înscriu,

    abordarea calităţi trebuie să fie holistă şi

    globală. O abordare holistă consideră fapteleurna drept nişte totalităţi ce nu pot fi

    explicate, dacă ne limităm la studiei separată a

    diferitelor lor componente. De aceea, este

    globală, ataşându-se ansamblul dimensiunilor

    ce caracterizează un fenomen.

    5.6. Principiile cercetării științifice

    În concluzie, alături de prof. C-tin

    Enăchescu, putem spune că orice activitate de

    cercetare ştiinţifică pleacă de la un punct de

     vedere fixat asupra unui „obiect” ales pentru a

    fi cercetat. Între punctul de vedere şi obiect se

    interpune ca instrument metoda, care va

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    44/61

    conduce către o idee ştiinţifică. Activitatea de

    cercetare ştiinţifică urmăreşte să pună de

    acord ideile ce rezultă cu obiectul cercetării

    prin intermediul metodei. Aceasta va opera o

    acţiune de „analiză” asupra obiectului

    cercetării prin care el devine inteligibil pentru

    intelectul cercetătorului, putând astfel să fiepus de acord cu ideile sale care, în final, vor

    exprima „intenţia de cercetare ştiinţifică” de la

    care a plecat cercetarea38. Cu alte cuvinte,

    ” Ceva trebuie să normeze intenţiile, metoda şi

    obiectul cercetării, pentru a se putea ajunge în

    mod direct la descoperirea adevărului

    ştiinţific. Acestea sunt  principiile cercetării

    ştiinţifice. Ele reprezintă normele sau legile ce

    trebuie să guverneze orice fel de activitate de

    cercetare ştiinţifică”39. Și asta pentru că ” nu se

    poate face nici o cercetare ştiinţifică având un

    caracter riguros ştiinţific fără ca aceasta să fie

    guvernată de anumite „principii” sau legi  care

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    45/61

    să le conducă. Aceste principii sunt necesare,

     întrucât ele reprezintă normele călăuzitoare de

    care orice cercetător este obligat să ţină seama

     în activitatea sa40. După părerea domniei sale,

    principiile ce stau invariabil ca fundament al

    cercetării științifice sunt:

    a. Principiul competenţei. Acest

    principiu stabileşte cine este capabil şi poate

    desfăşura o activitate de cercetare ştiinţifică.

    Consecințele răspunsului dat acestei întrebări

    implicite sunt:

      în activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie

    admişi numai specialişti formaţi în domeniul

    ştiinţific respectiv;

      se cer anumite aptitudini speciale pentru ca

    persoana care doreşte să desfăşoare o

    activitate de cercetare să o poată efectua;

      se impune o anumită experienţă profe-

    sională de specialitate, dublată de un „stagiu”

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    46/61

    de pregătire în activitatea de cercetare

    ştiinţifică;

      este necesară o etapă preliminară prin care

    trebuie să treacă orice tânăr cercetător, un soi

    de ucenicie în cercetare;

      educaţia profesional-ştiinţifică a viitorului

    cercetător trebuie să cultive seriozitatea șiobiectivitatea științifică.

     b. Principiul obiectivării. Acest

    principiu se referă la obiectul cercetării ştiinţi-

    fice şi la modul în care acesta trebuie studiat,

    dar şi la atitudinea cercetătorului faţă de

    obiectul cercetării sale. În sensul acesta tre-

     buie în mod obligatoriu să se aibă în vedere

    următoarele aspecte:

      o determinare cât mai precisă a obiectului

    de cercetat;

      cerința impusă de principiul identității, cel

    care cere ca pe parcursul cercetării obiectul să

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    47/61

    rămînă același;

      adaptarea metodelor şi tehnicilor de

    cercetare la specificul naturii obiectului

    cercetat, şi nu invers;

      dă nu se „altereze” sau să se „schimbe”

    natura obiectului cercetat, pentru a nu apărea

    erori, căutâ-ndu-se menţinerea obiectulcercetării, pe cât posibil, cu calităţile sale

    proprii.

    c. Principiul adevărului. În virtutea

    acestui principiu, orice cercetare ştiinţifică are

    ca scop descoperirea adevărului cuprins în

    concluziile care se desprind de cercetarea unui

    anumit obiect propus. În sensul acesta trebuie

    respectate anumite reguli:

      cercetarea trebuie să urmărească desco-

    perirea adevărului despre obiectul cercetat;

      orice activitate de cercetare ştiinţifică

    trebuie să fie coerentă, logică, să aibă

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    48/61

    continuitate şi să fie conformă cu realitatea

    obiectului supus cercetării sale. Această

    cerință este de natură logică, impunând

    gândirii și implicit discursului științific

    coerență, completitudine și întemeiere;

      prezentarea rezultatelor se va face într-un

    limbaj adecvat, respectând cerințele semanticeale domeniului de cercetar;

      se va evita subiectivismul;

    d. Principiul metodic, vizează, în

    concret metodologia cercetării științifice.

    Pentru conformarea obiectului cercetat cu

    principiul metodic, trebuie să avem în vedere

    următoarele reguli:

      orice activitate de cercetare ştiinţifică

    trebuie condusă metodic, în conformitate cu

    un plan riguros pregătit anterior;

      în activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie

    respectate „pas cu pas” etapele şi metodele de

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    49/61

    lucru, pentru a avea coerenţă şi desfăşurare

    logică procesul de descoperire a adevărului;

      în cercetarea propusă trebuie să fie utilizate

    tehnici şi metode de lucru adecvate naturii

    obiectului cercetat, precum şi intenţiile legate

    de obiectivele cercetării respective;

     

    din punct de vedere metodologic, oriceactivitate de cercetare ştiinţifică trebuie să

     înceapă cu studiul lucrurilor simple, clare,

    evidente, trecându-se ulterior, treptat, la cele

    care implică un grad ridicat de dificultate şi

    complexitate.

    e. Principiul demonstraţiei  prevede

    că orice afirmaţie (sau rezultat) ce decurge din

    activitatea de cercetare ştiinţifică a unui obiecttrebuie demonstrată. Regulile care decurg din

    acest principiu sunt:

      orice cercetare ştiinţifică trebuie să fie

    demonstrată, verificată şi reprodusă eventual

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    50/61

    de către alt cercetător sau grup de cercetare,

    diferit de cel care a descoperit primul datele la

    care se face referinţă;

      orice cercetare ştiinţifică trebuie, în măsura

    posibilului, să fie reprodusă sub forma unui

    „model teoretic” care să reprezinte cât mai

    fidel posibil obiectul cercetat şi calităţileacestuia;

      rezultatele obţinute din cercetarea ştiinţi-

    fică efectuată şi considerate ca valabile veri-

    dice trebuie să se integreze în sistemul de date

    ale domeniului ştiinţific în care s-a desfăşurat

    cercetarea. Este aceasta regula coerenței,

    fundamentată de epistemologia modernă ca și

    criteriu al adevărului.

    f. Principiul corelaţiei  prevede că

    rezultatele ştiinţifice care decurg din cer-

    cetarea unui obiect trebuie să fie corelate cu

    datele deja existente în domeniul ştiinţific

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    51/61

    respectiv sau cu cele de factură inter-

    disciplinară, din domeniile ştiinţifice înrudite.

     Acest principiu este o extindere a celui

    anterior în sensul încurajării cercetărilor de

    graniță. Regulile ce decurg din acest principiu

    sunt:

      să se aibă în vedere raporturile obiectului

    cercetat cu altele din aceeaşi clasă de obiecte

    sau cu obiecte înrudite cu acesta;

      să se aibă în vedere cunoştinţele deja

    existente despre „obiectele” apropiate sau

     înrudite cu „obiectul” cercetării respective;

      rezultatele obţinute din cercetarea

    ştiinţifică efectuată trebuie să se integreze într-

    un domeniu de cunoaştere ştiinţifică binestabilit şi căruia îi va aparţine din acest

    moment;

       în urma sistematizării rezultatelor obţinute

    dintr-o cercetare ştiinţifică, trebuie ca acestea

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    52/61

    să realizeze o sinteză cu datele similare deja

    existente într-un do-meniu ştiinţific dat.

    g. Principiul evaluării rezultatelor.

    Privește strict verificarea rezultatelor

    cercetării. Regulile pe care le impune sunt

    următoarele:

      să se evalueze corect, într-o manieră strict

    raţională, toate rezultatele obţinute de

    cercetarea ştiinţifică a obiectului studiat;

     

    evaluarea rezultatelor să fie corectă, fărănici un fel de subiectivitate din partea

    cercetătorului care a efectuat studiul;

      rezultatele obţinute să fie comparate cu

    datele existente în literatura ştiinţifică de

    specialitate a problemei cercetate;

      să se verifice dacă rezultatele obţinute sunt

    corecte, operaţie ce este preferabil fie realizată

    de o altă echipă de cercetători.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    53/61

    h.Principiul utilităţii, impune ca

    rezultatele cercetării să fie utilizabile atăt în

    domeniul din care provin, dar și în domenii

    conexe. Regulile ce decurg din respectarea

    acestui principiu sunt:

      cercetarea efectuată trebuie să fie utilă atât

    din punct de vedere teoretic, cât şi din punct

    de vedere practic;

      este preferabil ca orice cercetare ştiinţifică

     întreprinsă să aibă un caracter de originalitate

    şi de noutate, reprezentând astfel o contribuţie

    eficientă în domeniul ştiinţific respectiv;

      datele rezultate din cercetare să poată fi

    utilizate şi aplicate cât mai curând, în mod

    curent, de către specialişti.

    i. Principiul psihomoral  prevede

    reguli ce țin în general de morală, și în special

    de etica și deontologia profesională, cu referire

    directă la activitatea de cercetare. Din acest

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    54/61

    motiv, trebuie să se aibă în vedere următoarele

    reguli:

      orice activitate de cercetare ştiinţifică

    trebuie să aibă un caracter în sine, să fie

    sinceră şi dezinteresată în obţinerea unor

    avantaje materiale sau de altă natură de către

    cercetătorul care o efectuează;

      cercetarea, fiind pusă sub semnul

    responsabilităţii, trebuie să se conducă după

    principiile etice ale unei activităţi corecte,

    respectând raporturile etic profesionale dintre

    cercetătorii din acelaşi domeniu de cercetare şi

    chiar comunicând cu aceştia pe parcursul

    desfăşurării cercetării respective;

     

    cercetarea întreprinsă să fie conformă cunatura personalităţii cercetătorului, cu

    pregătirea şi preocupările personale ale

    acestuia, cu gradul şi specificul de specializare

    şi cu competenţa sa profesională în domeniul

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    55/61

     în care îşi desfăşoară activitatea de cercetare

    ştiinţifică;

      să accepte colaborarea cu specialişti din

    acelaşi domeniu sau cu specialişti din

    domeniile ştiinţifice înrudite, în mod sincer şi

    deschis, dezinteresat, pentru a evita supra-

    punerile de studii sau erorile care pot surveni în obţinerea şi interpretarea rezultatelor;

      cercetătorul are datoria de a-şi susţine,

    demonstra şi apăra rezultatele cercetării

    ştiinţifice faţă de controversele sau criticile

    care îi pot fi aduse în legătură cu cercetarea

     întreprinsă;

      persoana care a efectuat cercetarea

    ştiinţifică trebuie să aibă credibilitate, să fie

    convingătoare ca să impună, prin argumente şi

    demonstraţii, rezultatele teoretice şi practice

    ale cercetării, astfel încât acestea să fie

    recunoscute şi acceptate de specialiştii din

    domeniul ştiinţific respectiv 41.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    56/61

    Texte

    La prima vedere, e o diferență întreștiințele sociale și cele naturale: în științele

    așa-zise sociale și în filosofie degenerarea spre

    un verbalism impresionant dar mai mult sau

    mai puțin gol a mers mai departe decât în

    științele naturale. Totuși pericolul se acuti-

    zează peste tot. Chiar și printer matematicieni

    poate fi observată uneori o tendință de a

    impresiona oamanii, deși emulația către ce

    inspiră utilizarea verbiajului în celelalte științeeste dorința de a imita matematica și fizica

    matematică în tehnicitate și în dificultate.

    [Karl R. Popper –  Mitul

    Contextului. În apărarea științei și araționalității, trad. Florin Lobonț șiClaudiu Mesaroș, editura Trei,București, 1998, p. 100.]

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    57/61

    Una dintre trăsăturile caracteristice ale

    dezvoltării postbelice a filosofiei în general o

    constituie interesul sporit față de conceptele și

    problemele care privesc acțiunea umană

    ( praxis). Această tendință s-a manifestat

    pregnant și în cadrul așa-numitei filosofii

    analitice. (…) Aplicarea unor instrumentematematice nou inventate, cum sunt teoria

    informației sau teoria jocurilor și a deciziei, la

    studiul variatelor forme ale comportamentului

    intențional a dat un nou imbold metodologiei

    și filosofiei științelor ce au ca obiect  praxis-ul

    uman.

    [G.H. von Wright –  Logicadiscursului practic, trad. Sorin Vieru și

    Dragan Stoianovici, în  Norme, Valori Acțiune, editura Politică, București,1979, p. 25.]

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    58/61

    Este acum timpul să discutăm mai

    detaliat despre noțiunea de cercetare pe bază

    de variabile, atât ca formă de cunoaștere

    științifică, (…) cât și ca formă a cercetării

    sociale asupra convingerilor și comporta-

    mentului uman (…). Astfel, vom discuta

    despre fundamentele cunoașterii. Care esterelația dintre aserțiuni și realitate? Ce anume

    spunem, de fapt, când afirmăm că ceva este

    adevărat? (…). Cu toate acestea, este important

    să avem o concepție clară despre ceea ce

     înțelegem prin cunoaștere, de vreme ce

    suntem implicați în procesul de sporire a

    acesteia. Ba mai mult, unele aplicații practice

    care izvorăsc din filosofia cunoașterii pot

    afecta maniera în care procedăm în activitatea

    numită ”științe sociale”.

    [Ronald F. King –  Strategiacercetării, trad. Adriana Groza, editura

    Polirom, Iași, 2005, p. 36.]

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    59/61

     

    Note Bibliografice

    1  Traian Rotariu, Petru Iluţ,  Anchetasociologică şi sondajul de opinie, EdituraPolirom, Iași, 2006, p.12.2  Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetaresociologică, Şcoala de Studii Politice şi

     Administrative, Bucureşti, 2001, pp. 10-113 Traian Rotariu, Petru Iluţ, op.cit.,p. 16.4 Septimiu Chelcea, op. cit., p.14.5 Ibidem.6  René Descartes,  Regulae ad directionemingenii , în româneşte după textul original, cu o

    introducere şi note de C-tin Noica, EdituraHumanitas, Bucureşti, 2004, p. 155.7 René Descartes,  Discurs despre metoda de ane conduce bine raţiunea şi a căuta adevărulîn ştiinţe, trad. Daniela Rovenţa-Frumuşani şi

     Al. Boboc, Note, comentarii şi bibliografie de Al. Boboc, Editura Academiei, Bucureşti, 1990,p. 122.8  Idem,  Principiile filosofiei , trad., studiuintroductiv şi notă biografică de Ioan Deac,Editura IRI, Bucureşti, 2000, pp. 79 şi urm.9  Idem,  Discurs despre metoda de a neconduce bine raţiunea şi a căuta adevărul în

    ştiinţe, ed.cit., p. 128.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    60/61

     

    10 Idem, Principiile filosofiei , ed. cit., p. 80.11 Ibidem.12  Ibidem, p. 81.13  Ibidem, p. 82.14 C-tin Enăchescu, op.cit ., pp.344 și urm.15  Ibidem, pp. 347-349. 

    16  Vezi René Descartes,  Regulae ad directi-onem ingenii , ed.cit., p.26.17

     C-tin Enăchescu, op.cit ., p. 351.18  Ibidem, pp. 357-358.19  Ion Cauc, Beatrice Manu, Daniela Pârtea,Laura Goran,  Metodologia cercetării socio-logice, Editura Fundaţiei România de Mîine,Bucureşti, 2000, p.5.20  Émile Durkheim,  Regulile metodei sociolo-gice, Editura Polirom, Iași, 2002, p.11.21 Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetare soci-ologică, ed.cit., pp.24-25.22  Ion Cauc, Beatrice Manu, op.cit.,  pp. 26 șiurm.23  Vasile Miftode,  Metodologia sociologică,

    Editura Porto – Franco, Galaţi, 1995, p.35.24  David Silverman,  Interpretarea datelorcalitative, Editura Polirom, Iași, 2004, p.34.25Septimiu Chelcea, Tehnici de cercetaresociologică, ed.cit., p.25.26 Ibidem, pp. 26 și urm.

  • 8/19/2019 Metodete si metodologii ale realitatii sociale.pdf

    61/61

     

    27  Lazăr Vlăsceanu,  Metodologia cercetăriisociale. Metode şi tehnici , Bucureşti, 1996,pp.16 și urm.28  Ion Cauc, Beatrice Manu, Daniela Pârtea,Laura Goran, op.cit., pp.45-46.29 C-tin Enăchescu, op.cit ., p. 343.30  Gary Kyng, Robert Keohane, Sidney Verba, Fundamentele cercetării sociale, Editura

    Polirom, Iași, 2000, pp.12 și urm.31  Pentru o analiză profundă și comparativă ametodelor cantitative vs. metodele calitative,

     vz. Septimiu Chelcea,  Introducere în cerce-tarea sociologică, Comunicare.ro, București,2004, pp.37-50.32  Gary Kyng, Robert Keohane, Sidney Verba,op.cit., p.4633 David Silverman, op.cit.,p.67.34  Ibidem, pp.47-49.35  Denise Jodelet,  Privire generală asuprametodologiilor calitative, în Serge Moscoviciși Fabrice Buschini (coord.),  Metodologia

    științelor socio-umane, Polirom, Iași, 2007, p.172.36  Ibidem, p.174.37 Ibidem, p. 178.38 C-tin Enăchescu, op.cit ., p.282.